Rezolvare dreptul concurentei si arbitraj

1.Notiunea si obiectul dr.concurentei.trasaturi.Conceptul dr de concurenta formeaza obiect de controversa in literatura de specialitate,existand in acest sens 2 conceptii :a)- conceptia extensiva :dreptul concurentei reprezinta ansamblul de reguri juridice care carmuiesc competitia dintre agentii economici pentru castigarea si conservarea clientelei.In acest sens, dreptul concurentei cuprinde toate regulile juridice care au ca obiect concurenta. Astfel, ar intra astfel în sfera de reglementare a dreptului concurenţei subiectele raporturilor juridice, mijloacele prin care se atrage şi păstrează clientela de către agentul economic, faptele de concurenţă neloială, practicile anticompetitive.b)-Accepţiunea restrictivă: în această accepţiune, există două interpretări: Interpretarea monistă, cu două variante:-Obiectul dreptului concurenţei este format de corpul de reguli care reprimă practicile monopoliste ale agenţilor economici (acorduri care să facă impracticabilă competiţia într-un sector determinat, sau abuzul de poziţie dominantă pe o piaţă specifică) = Drept antitrust.-Dreptul concurentei are ca obiect concurenta neloiala,constand astfel in ansamblul de reguli destinate sa reprime exercitiul abuziv al libertatilor de care beneficiaza agentii economici in lupta pentru castigarea extinderea si pastrarea clientelei.(ex.denigrarea rivalului de pe piata).Interpretarea dualista :este cea mai raspandita.In aceasta interpretare,dreptul concurentei cuprinde reglementarile antimonopoliste si dispozitiile care reprima actele de concurenta neloiala.Scopul acestor reglementari este salvagardarea libertatii comertului.Alegerea unui punct de vedere: -Accepţiunea extensivă include reglementări care se încadrează în dreptul comercial sau dreptul proprietatii industriale ;-Acceptiunea restrictiva-teza dualista determina corect obiectul de reglementare,care trebuie completat cu reperele de baza ale normalitatii competitiei economice.Dreptul concurenţei este ansamblul de reglementări destinate să asigure, în raporturile de piaţă interne şi internaţionale, exerciţiul normal al competiţiei dintre agenţii economici, în lupta pentru câştigarea, păstrarea şi extinderea clientelei.Componentele principale ale dreptului concurenţei:-un complex de reglementări specifice, care formează cadrul legal;-o ambianţă economică adecvată, constând într-o piaţă liberă;-existenţa şi modalităţile de exercitare a competiţiei economice;-relaţiile de concurenţă dintre agenţii economici.Obiectul dreptului concurenţei îl constituie:-protecţia pieţei libere, concurenţiale, reprimarea actelor restrictive de concurenţă;-protecţia concurenţilor înşişi, prin reprimarea mijloacelor competitive neoneste.Astfel, obiectul dreptului concurenţei este constituit atât de concurenţa normală (stimulativă) cât şi de cea patologică, reglementările sale având o dublă finalitate:-să optimizeze desfăşurarea competiţiei dintre agenţii economici în condiţii oneste şi corecte;-să reprime modalităţile abuzive ale competiţiei -reglementările care tind să reprime practicile monopoliste alcătuiesc aşa-numitul drept anti-trust, iar reglementările care au

1

ca scop prevenirea, împiedicarea şi sancţionarea exercitării abuzive a concurenţei formează dreptul concurenţei neloiale. Reglementările constituind dreptul anti-dumping şi anti-subvenţii au scopul de a menţine relaţiile comerciale internaţionale în limite fireşti.Astfel, dreptul concurenţei este alcătuit din două laturi, având acelaşi obiectiv, şi anume libera concurenţă:-reglementările care asigură funcţionarea unei economii de piaţă;-reglementările care promovează şi apără loialitatea concurenţei.Pentru a fi licit, un act de concurenţă trebuie să îndeplinească două condiţii:-să nu afecteze resorturile economice ale pieţei libere;-să se realizeze prin metode oneste.Trasaturile dreptului concurentei.•Este un drept economic :-constituie un element esential al politicii economice pentru crearea si functionarea economiei de piata ;-utilizeaza numeroase concepte economice ;-interpreteaza economic institutiile si categoriile juridice preluate din alte ramuri de drept ;-are ca instrument de cercatare analiza de piata.•Este un drept evolutiv :-este influentat de succesiunea teoriilor economice si evolutia politicii economice.•Este un drept compozit :-contine norme de drept substantia(preia institutii importante din dreptul administrativ,penal,civil,comercial,societar) precum si norme de drept procedural.•Este un drept intersubiectiv :- este expresia politicii economice adoptate la un moment dat- ordoneaza comportamentele agentilor economici,iar reprimarea actelor care afecteaza existenta si normalitatea competitiei exprima vointa autoritatilor de concurenta.•Este un drept interventionist :-consiliul concurentei supravegheaza permanent starea de concurenta(are atributii de blocare a unor acorduriintre intreprinderi sau operatiuni de concentrarea economica).Conduita pe piata a agentiilor economici este dirijata,sunt stabilite criterii de evaluare a acesteia,prin reglementari amanuntite.

2.Principiile dreptului concurentei.•Principiul liberei concurentei.Acest principiu are 2 compenente :- intreprinderea este libera sa-si determine conduita pe piata-intreprinderea este libera ca,prin aplicarea strategiei competitionale adoptate,sa produca prejudicii altor intreprinderi.•Principiul eticii concurentiale.Orice act de concurenta trebuie sa se supuna unor repere etice.Orice comportament competitional trebuie sa respecte o anumita moralitate,fata de ceilalti concurenti,fata de consumatori si fata de interesul public in general..Legea nr. 11/1991 afirma expres principiul eticii concurentiale :activitatea comerciantilor concurenti trebuie sa se intemeieza pe buna credinta,pe uzantele cinstite si pe cerintele concurentei loiale.

2

Sanctionarea practicilor restrictive de concurenta implica resorturi morale - trucarea licitatiilor, impiedicarea accesului pe piata al altor intreprinderi. Cele mai multe practici anticoncurentiale constituie in acelasi timp si acte de concurenta neloiala, existand posibilitatea dublei raspunderi - administrativa si in concurenta neloiala .• Principiul eficacitatii.Interpretarea si aplicarea normelor normelor dreptului concurentei sunt subordonate exclusiv obiectivelor economice ale acestuia .- actele anticoncurentiale sunt interzise doar in masura in care au consecinte inhibitorii asupra concurentei sau exista posibilitatea de a produce asemenea consecinte;- normele dreptului concurentei se aplica si actelor si faptelor savarsite in afara Romaniei, in cazul in care produc efecte pe teritoriul tarii.-Acordurile si concentrarile minore beneficiaza de imunitate.-Participantii la antante cu grad ridicat de periculozitate, in cazul colahorarii cu autoritatea de concurenta,pot beneficia de acordarea imunitatii la amenda sau reducerea cuantumului acesteia .•Principiul proportionalitatii.Este precizat in art. 2 alin. 2 din Legea nr. 21/1996.In sens material, dreptul concurentei intervine atunci cat este necesar pentru a regIa mecanismele de piata si a asigura eficienta concurentei.In sens procedural, se aplica sanctiuni diferentiate (civile, conrraventionale, penale) in functie de scopul urmarit. La individuaIizarea sanctiuniIor se are In vedere gradul de participare a subiectelor la faptul ilicit, puterea economica a intreprinderilor, necesitarea reinstaurarii unui nivel eficient de concurenta.

3.Consiliul concurentei.Stuctura si atributii.Consiliul Concurentei~ Consiliile locale ale comunelor si oraselor - detin si atributii legate dereprirnarea fenornenelor anticoncurentiale: art. 38 alin. 2 lit. w) din Legea nr. 215/2001: asigura libertatea cornertului si incurajeaza Iiberainitiativa; lit. t): infiinteaza si organizeaza targuri, piete, oboare si asigura buna lor functionare.~ Camerele de Comert si Industrie: art. 4 din Legea nr. 11/1991: contraventiile se constata, la sesizarea partii vatamate, a camerelor de comert si industrie (... ). Actele de decizie adoptate pentru cazurile de concurentaneloiala care constituie contraventie se transmit camerelor de cornert si industrie teritoriale.~ .Institutii care contribuie indirect la asanarea pietei libere si la respectarea normelor deontologice in domeniu - institutiile care asigura protectia consurnatorilor.Structura.Administrarea si punerea in aplicare a Legii concurentei este incredintata, potrivit art. 3 din aceasta lege,Consiliului Concurentei, ca autoritate administrativa autonoma.Capitolul IV din lege reglementeaza organizarea si functionarea Consiliului Concurentei.Art. 17 alin. 1: Consiliul Concurentei are personalitate juridica si sediul in municipiul Bucuresti.

3

Consiliul Concurentei a adoptat Regulamentul prin care si-a constituit aparatul propriu, si-a organizat structurile si a stabilit normele dupa care isi desfoara activitatea (Regulamentul de organizare, functionare si procedura alConsiliului Concurentei).Organele de conducere di decizie ale Consiliului Concurentei sunt:~ Plenul~ Comisiile~ PresedintelePlenul Consiliului Concurentei este un organ colegial format din 7 membri (un presedinte, doi vicepresedinti, 4 consilieri de concurenta), numiti de Presedintele Romaniei, la propunerea Guvemului; durata mandatului este de 5 ani si poate fi reinnoit o singura data.Comisiile Consiliului Concurentei constituie structurile deliberative si decizionale;. sunt formate dintr-un vicepresedinte aI Consiliului si doi consilieri de concurenta:1. Comisia responsabila pentru domeniul fuziunii si antitrust2. Comisia responsabila pentru ajutorul de stat.Structuri cu caracter functional si operational:~ Directii (de specialitate si operationale). Sunt constituite si Inspectorate teritoriale, activitatea acestora fiind coordonata si indrumata de Directia monitorizare teritoriala).~ Servicii~ Compartimente~ ModuleAtributiile consiliului concurentei1. participa, alaturi de Guvern, la elaborarea si aplicarea politicii economice in domeniul concurentei :- stabileste si aproba misiunea,strategia generala si programele de activitate ale autoritatii de concurenta- are competenta de decizie in materie de concentrari si ajutoare de stat.- reprezinta Romania si promoveaza schimbul de infonnatii si de experienta in relatiile cu organizatiile si institutiile internationale de profil si coopereaza cu autoritatile de concurenta straina si comunitare- propune modificarea proiectelor de acte normative care pot avea un impact anticoncurential.~ sesizeaza Guvemul asupra existentei unei situatii de monopol si propune adoptarea masurilor necesare pentru remedierea disfunctionalitatilor constatate._sesizeaza Guvenului cazuriIe de imixtiune a organelor administratiei publice centrale si locale in aplicarea legii.2. Are rol consultativ:- face recomandari Guvernului si organelor administratiei publice locale pentru adoptarea de masuri care sa faciliteze dezvoltarea pietei si a concurentei.- comunica punctul sau de vedere asupra oricarui aspect in domeniul politicii concurentiale,la cererea Presedintelui Romaniei, a comisiilor parlamentare,. a organelor administratiei publice centrale si locale, a organizatiilorprofesionale, patronale si sindicale, a organizatiilor pentru protectia consumatorilor, a instantelor judecatoresti si parchetelor.

4

-emite un aviz conform pentru proiectele de acte normative care pot avea impact anticoncurential.3. Are rol de organ de decizie, instructie, jurisdictie si de sanctionare :Atributii in materie de practici anticoncurentiale,de control al concentrarilor :a)ia decizii prevazute de lege pentru cazurile de incalcare a dispozitiilor art.5,6,13 si 16,constatate in urma investigatiilor efectuate ;b)certifica,pe baza investigatiilor efectuate la cererea agentiilor economici sau a asociatiilor de agenti economici sip e baza doveziilor prezentate,ca nu mai exista temei pentru interventia sa in baza art.5 alin 1 sau art 6 ;c) ia decizii de acordare a dispenselor de exceptii individuale de intelegeri,decizii de asociere sau practici concentrate,care se incadreaza in prevederile art.5 alin.2,precum si decizii de admitere de concentrari economice,conform prevederilor art.14 alin.2,ca urmare a investigatiei intreprinse in cazurile notificate de catre agentii economici sau asociatii de agenti economici interesati.Indeplinirea acestor atributii este asigurata de anumite prerogative legale:•efectueaza, din proprie initiativa,investigatii utile pentru cunoasterea pietei ;• urmareste aplicarea dispozitiilor legale si a altor acte normative incidente in' materia concurentei;• propune Guvernului sau organelor administratiei publice locale luarea de masuri discipiinare impotriva personalului din subordinea acestora, in cazul in care acesta nu respecta dispozitiile obligatorii ale Consiliului Concurentei ;• realizeaza studii si intocmeste rapoarte privind domeniul sau de activitate si furnizeaza Guvernului,publicului si organizatiilor internationale specializate informatii privind aceasta activitate .

4.Atributiile consiliului concurentei

Atributiile consiliului concurentei1. participa, alaturi de Guvern, la elaborarea si aplicarea politicii economice in domeniul concurentei :- stabileste si aproba misiunea,strategia generala si programele de activitate ale autoritatii de concurenta- are competenta de decizie in materie de concentrari si ajutoare de stat.- reprezinta Romania si promoveaza schimbul de infonnatii si de experienta in relatiile cu organizatiile si institutiile internationale de profil si coopereaza cu autoritatile de concurenta straina si comunitare- propune modificarea proiectelor de acte normative care pot avea un impact anticoncurential.~ sesizeaza Guvemul asupra existentei unei situatii de monopol si propune adoptarea masurilor necesare pentru remedierea disfunctionalitatilor constatate._sesizeaza Guvenului cazuriIe de imixtiune a organelor administratiei publice centrale si locale in aplicarea legii.2. Are rol consultativ:- face recomandari Guvernului si organelor administratiei publice locale pentru adoptarea de masuri care sa faciliteze dezvoltarea pietei si a concurentei.

5

- comunica punctul sau de vedere asupra oricarui aspect in domeniul politicii concurentiale,la cererea Presedintelui Romaniei, a comisiilor parlamentare,. a organelor administratiei publice centrale si locale, a organizatiilorprofesionale, patronale si sindicale, a organizatiilor pentru protectia consumatorilor, a instantelor judecatoresti si parchetelor.-emite un aviz conform pentru proiectele de acte normative care pot avea impact anticoncurential.3. Are rol de organ de decizie, instructie, jurisdictie si de sanctionare :Atributii in materie de practici anticoncurentiale,de control al concentrarilor :a)ia decizii prevazute de lege pentru cazurile de incalcare a dispozitiilor art.5,6,13 si 16,constatate in urma investigatiilor efectuate ;b)certifica,pe baza investigatiilor efectuate la cererea agentiilor economici sau a asociatiilor de agenti economici sip e baza doveziilor prezentate,ca nu mai exista temei pentru interventia sa in baza art.5 alin 1 sau art 6 ;c) ia decizii de acordare a dispenselor de exceptii individuale de intelegeri,decizii de asociere sau practici concentrate,care se incadreaza in prevederile art.5 alin.2,precum si decizii de admitere de concentrari economice,conform prevederilor art.14 alin.2,ca urmare a investigatiei intreprinse in cazurile notificate de catre agentii economici sau asociatii de agenti economici interesati.Indeplinirea acestor atributii este asigurata de anumite prerogative legale:•efectueaza, din proprie initiativa,investigatii utile pentru cunoasterea pietei ;• urmareste aplicarea dispozitiilor legale si a altor acte normative incidente in' materia concurentei;• propune Guvernului sau organelor administratiei publice locale luarea de masuri discipiinare impotriva personalului din subordinea acestora, in cazul in care acesta nu respecta dispozitiile obligatorii ale Consiliului Concurentei ;• realizeaza studii si intocmeste rapoarte privind domeniul sau de activitate si furnizeaza Guvernului,publicului si organizatiilor internationale specializate informatii privind aceasta activitate .

5.Concurenta licita si concurenta interzisa.1. Concurenţa licită.În concepţia economiei de piaţă, competiţia onestă dintre cei care produc mărfuri, prestează servicii, execută lucrări sau asigură circulaţia bunurilor şi distribuirea lor consumatorilor este încurajată şi ocrotită de lege.Astfel, în domeniile deschise competiţiei, agenţii economici au facultatea de a se confrunta pe piată, dar numai cu bună credinţă, respectând regulile de comportare impuse de deontologia profesională.Sfera în care operează concurenţa:-Preţul produsului;-Calitatea mărfii;-Modul de prezentare a produsului;-Difuzarea reclamei;-Organizarea reţelelor de distribuţie.2. Concurenţa interzisă.

6

Există domenii ale activităţii de piaţă în care nu se poate manifesta rivalitatea agenţilor economici, situaţiile respective constituind derogări de la principiul libertăţii concurenţei comerciale. Aceste interdicţii se întemeiază pe:-Dispoziţii legale explicite, care se interpretează restrictiv;-Clauze valabil convenite.-Concurenţa interzisă presupune o zonă în cadrul căreia exercitarea rivalităţii economice, chiar onestă şi conformă deontologiei profesionale, este exclusă. Orice act de concurenţă săvârşit în această zonă atrage răspunderea autorului.- În domeniile în care actele de concurenţă sunt libere numai exerciţiul excesiv al libertăţii poate atrage răspunderea autorului.

6.Domenii inchise concurentei.1.Statutul fortei de muncaArt. :2 alin. 4 din Legea nr. 21/1996: aeeasta lege nu se aplica pietei muncii si relatiilor de munca.Aeestea sunt supuse unui regim specific, fiind instituite masuri efieientc de ocrotire (In Constitutia Romaniei, Codul muncii).Cu exceptia fortei de munca si prin interventia statului au fost sustrase de sub incidenta concurentei :-protectia muncii-durata zilei de lucru.-regimul concediilor de odihna.-stabilirea varstei de pensionare pentru batranete,-asigurarile sociale,-salariul minimal.Normele care reglementeaza aceste aspecte sunt imperative.2.Concurenta in raporturile dintre comerciant sau alti salariati.Prepusul comercial conduce in mod stabil intreprinderea si lucreaza in numele si pe socoteala patronului(notiunea este definita de art. 392 din Codul comercial: prepus esle acela care este insarcinat eu comertul patronului sau, fie in locul unde aecsta il excrcita, fie in alt loc).An. 397 C.com .instituic o prohibitie de concurenta fata de propriul patron:-prepusul nu poate fara invoirea expresa a patronului. a face operatiuni. nici a lua parte. in socoteala sa proprie sau a altuia la alte negoturi de natura aceluia cu care este insarcinat.-In caz contrar, prepusul este responsabil de daune interese, si patronul are inca dreptul de a retine pentru sine foloasele ce ar rczulta din aceste operariuni.In privinta salariatilor obisnuiti ai unui comerciant,interdictia este prevazuta de art.4 alin 1 lit a din legea 11/1991.- Oferirea serviciilor ,de catre salariatul exclusiv al unui comerciant unui concurent sau acceptarea unei asemenea oferte.

Exista doua opinii privind natura si scopul prevederiJor art. 397 c.com.:- aceste dispozitii instituie un domeniu inchis concurentei, si nu o activitate de concurenla neloiala (prof. G.Boroi si prof. O. Capatana).-dispoziriile mentionate se refera la savarsirea de catre prepus a uno acte de concurenta neloiala (Prof. S.Carpenaru).

7

Conditia esentiala pentru aplicabililtatea dispoziriior art. 397 C.com, este aceea ca actele de comeqrt sa fie savarsite sa fie asemanatoare comertului desfasurat de patron, respectiv activitatea trebuie desfasurata in acelasi sector functional specializat al productiei de bunuri sau al serviciilor.Art. 4 alin, 1 lit. a) din legea nr. 11/1991 interzice oferirea serviciilor de catre salariatul exclusiv al unui comerciant unui concurent sau acceptarea unci asemenca oferte. Referindu-se astfel nu numai la acordul de vointa incheiat de salariat cu un concurent al patronului ci si oferta de servicii neurmata de acceptare.In privinta naturii si scopului dispozitiei mentionate exista o opinie in sensul ca aceasta ar constitui o prohibitie de concurenta,chiar daca legea nr. 11/1991 o califica ca fapta de concurenta neloiala (prof. G.Boroi si prof. O.Capatana).Art. 397 c.com. arata ca este posibila o invoire expresa a patronului care sa inlature prohibitia Iegala. S-a considerat ca aceasta prevedere poate fi aplicata, prin extindere oricarui salariat, luand in considerare principiul libertatii conventiilor.3.Concurenta in raporturile dintre societatea in nume colectiv si asociati.4.Concurenta impotriva societatii pe actiuni sau cu raspundere limitata.5.Concurenta impotriva societatilor in comandita.

7.Raportul juridic de concurentaRaportul juridic de concurenţă este o relaţie socială din sfera economică a producţiei, distribuţiei sau consumului de mărfuri sau servicii reglementată de normele dreptului concurenţei.-Raport juridic de autoritate – în segmentul dreptului concurenţei care ocroteşte libertatea concurenţei- Raport juridic de egalitate – în segmentul dreptului concurenţei care ocroteşte loialitatea concurenţeiSubiectele raportului juridic de concurenţă.Noţiunea subiectului activ sau pasiv implică în plus faţă de noţiunea din dreptul civil (unde subiect de drept este orice persoană fizică sau juridică titulară de drepturi şi obligaţii) exercitarea unei profesii, respectiv calitatea de agent economic. Astfel, sfera subiectelor este mai restrânsă decât în raportul juridic civil.Accesul pe piaţă al agenţilor economici este acordat numai solicitanţilor care îndeplinesc anumite condiţii:-condiţii preliminare: înmatricularea în registrul comerţului (precedată de obţinerea unor autorizaţii) ; înregistrarea la Administraţia financiară.-condiţii de funcţionare pe piaţă:obligaţia de a asigura salariaţilor ocrotirea vieţii şi sănătăţii împotriva accidentelor de muncă; obligaţia de a-şi deschide cont bancar; obligaţia de a ţine evidenţele contabile prevăzute de lege.Controlul activităţii agenţilor economici urmăreşte îndeplinirea următoarelor obiective:- protecţia consumatorilor;- prevenirea şi reprimarea concurenţei neloiale;- prevenirea şi reprimarea faptelor monopoliste;- legalitatea activităţii de comerţ internaţional- legalitatea fiscală.

8

Accesul pe pieţele cu regim de zonă liberă este supus unor reglementări derogatorii, pe teritoriile respective agenţii economici putând desfăşura activităţile anume permise de lege şi beneficiind de facilităţi privind accesul mijloacelor de transport şi mărfurilor, operaţiunile financiare, etc.În cadrul raportului juridic de autoritate, subiectele sunt: statul, prin autorităţile sale administrative (care exercită prerogativele de putere) şi agenţii economici (subiecte subordonate).În cadrul raportului juridic de egalitate, subiectele acestuia sunt comercianţii. Conţinutul raportului juridic de concurenţă.În conţinutul raportului juridic de concurenţă, referitor la segmentul de drept privat, intră anumite drepturi specifice care aparţin agentului economic:- drepturile asupra semnelor prin care se individualizează agentul economic şi întreprinderea sa (firma şi emblema);- drepturile asupra semnelor distinctive ale produselor şi serviciilor oferite (mărci de fabrică, de servicii sau de comerţ);- drepturile asupra invenţiilor şi altor procedee tehnice;- drepturile privind clientela.În cazul în care agentul economic beneficiază de o protecţie preferenţială (de exemplu, oferită de dreptul proprietăţii intelectuale), dreptul concurenţei va avea un rol subsidiar. În sfera dreptului concurenţei se includ drepturile agentului economic care sunt susceptibile de apărare exclusivă pe căile procedurale oferite de dreptul concurenţei.În segmentul de drept public al concurenţei este inclus un drept generic la concurenţă, cu obligaţia corelativă:- egalitatea şanselor pentru întreprinderile concurente- libertatea accesului pe piaţă- libertatea în formularea ofertei, în alegerea partenerului de afaceri- libertatea de a stabili autonom politica de preţuri şi de investiţii- libertatea de alegere a sistemului de distribuţie, etc. Obiectul raportului juridic de concurenţă.Obiectul raportului juridic de concurenţă constă în comportamentul agenţilor economici, care se poate manifesta prin acţiuni sau inacţiuni în relaţiile concurenţiale pe piaţă.Acest comportament pe piaţă al agenţilor economici trebuie să aibă în vedere criterii morale:- Criteriul bunei credinţe este exprimat în art. 1 din Legea nr. 11/1991: comercianţii sunt obligaţi să-şi exercite activitatea cu bună credinţă.Buna credinţă presupune intenţia corectă , diligenţa, liceitatea, abţinerea de la vătămarea altuia, loialitatea în actele juridice, credinţa eronată şi scuzabilă a respectivului subiect de drept că se comportă conform legii.Conform art. 1899 alin. 2 C.civ., buna credinţă se prezumă.-Criteriul uzanţelor cinstite este exprimat în art. 1 din Legea nr. 11/1991: comercianţii sunt obligaţi să-şi exercite activitatea potrivit uzanţelor cinstite.Practicile competiţionale cinstite presupun:- sporirea competitivităţii produselor prin îmbunătăţirea calităţii acestora şi micşorarea preţului;- modul de prezentare a mărfii: ambalare, etichetare, marcare;- reclama comercială;

9

- participarea la târguri de mostre.

8.Clientela comercialaClientela este ansamblul de persoane care obişnuiesc să se aprovizioneze de la un anumit comerciant sau să recurgă la serviciile sale.Condiţii de captare şi păstrare a clientelei:-Modul de prezentare a mărfurilor;-Vadul comercial;-Preţurile convenabile;-Calitatea produselor.“Clientela constituie o valoare economică datorită relaţiilor ce se stabilesc între titularul fondului de comerţ şi aceste persoane, care îşi procură mărfurile şi serviciile de la comerciantul respectiv” (prof. St. Cărpenaru).Clientela reprezintă “valoarea pe care o reprezintă raporturile probabile sau posibile cu persoanele care frecventează un anumit fond de comerţ”.Felurile clientelei.Clasificare în funcţie de diversitatea legăturilor existente între un agent economic şi clientelă:-clientela atrasă – consumatorii care se adresează unui anumit comerciant datorită obişnuinţei şi încrederii pe care le-o inspiră, independent de existenţa unui contract de aprovizionare.-clientela angajată – persoanele care au încheiat cu un anumit comerciant un contract de aprovizionare.-clientela derivată – situaţia din magazinele universale: distribuitorul beneficiază de fluxul de consumatori atraşi de întreg complexul comercial.-clientela ocazională – nu are o continuitate sau stabilitate în relaţiile cu agentul economic.Caracteristicile clientelei.Caracterul licit: consumatorii nu îndeplinesc condiţiile pentru a fi consideraţi clientelă în cazul în care comerţul exercitat de agentul economic nu este conform legii.Caracterul comercial: clientela comercială este formată din grupurile de consumatori ai unui comerciant; clientela civilă se formează în jurul titularului care exercită o profesiune liberală şi atunci când acesta îşi încetează activitatea, clientela civilă se dispersează.Caracterul autonom – agentul economic îşi formează o clientelă personală şi autonomă; în prezent însă concepţia individualistă a exploatării comerciale nu mai corespunde anumitor forme de distribuţie modernă.Clientela derivată: premisa este suprapunerea unor suprafeţe comerciale în care se desfăşoară activităţi economice diversificate. În privinţa clientelei unui anumit agent economic situat în spaţiul comercial al altui agent economic au fost exprimate două opinii:-agentul comercial situat în perimetru nu are o clientelă autonomă, aceasta aparţinând în realitate agentului economic în al cărui spaţiu se desfăşoară activitatea economică secundară;-soluţia rezultă din aprecierea situaţiei concrete de fapt – nu se exclude posibilitatea existenţei unei clientele autonome a respectivului agent comercial.

10

Clientela comună – problema de a determina apartenenţa clientelei există în raporturile dintre participanţii la reţele de distribuţie sau de concesiune. Astfel, clientela poate aparţine agentului economic care intră în relaţii directe cu clientela sau agentului economic care a organizat reţeaua de distribuţie sau a acordat franşiza, soluţiile fiind diferite în practică, fără a se contura un punct de vedere unitar.Relaţia dintre clientelă şi fondul de comerţ.Au fost exprimate două opinii în privinţa raporturilor dintre clientelă şi fondul de comerţ:-clientela este un element al fondului de comerţ: în lipsa clientelei nu se poate vorbi de fond de comerţ, ci numai de elemente izolate, fără conexiune între acestea.-clientela nu poate fi considerată ca făcând parte din fondul de comerţ: clientela nu este asimilabilă unui bun, agentul economic nu are un drept asupra clientelei, care va contracta cu acel agent economic care ofertă produse de o calitate superioară, la un preţ convenabil. S-a arătat că elementele fondului de comerţ reprezintă mijloacele prin care se atrage, păstrează şi extinde clientela; fondul de comerţ există chiar dacă clientela nu s-a constituit şi chiar dacă clientela ar dispare.Natura juridică a drepturilor privind clientela. Dreptul la clientelă nu poate fi considerat un drept de real (nu conferă titularului dreptul de a dispune de clientela sa) sau de creanţă (deoarece implică anumite efecte şi asupra terţilor, cum ar fi obligaţia terţilor de a nu săvârşi acte de concurenţă neloială pentru deturnarea consumatorilor).Dreptul de clientelă este protejat prin aceea că reglementările legale sancţionează faptele de concurenţă neloială şi practicile monopoliste săvârşite de terţi în scopul de a deturna un grup de consumatori de la un agent economic cu care aceştia au raporturi comerciale constante.Transmiterea drepturilor privind clientela:-Vânzarea fondului de comerţ – clientela intră în calculul preţului negociat între părţi.S-a considerat că, şi în lipsa unei clauze de non-concurenţă, în cazul în care vânzătorul continuă să aibă raporturi de afaceri cu clientela pe care o aprovizionase sau căreia îi prestase servicii într-un spaţiu în preajma celui vândut, comportamentul său echivalează cu o evicţiune prin faptul propriu, conform art. 1339 C.civ.-Gajul fondului de comerţ se realizează prin remiterea documentelor privind fondul de comerţ de către debitor creditorului şi prin efectuarea menţiunii în registrul comerţului, fiind astfel un gaj fără deposedare. S-a pus problema dacă clientela face parte din obiectul garanţiei, soluţia depinzând de opinia adoptată cu privire la relaţia dintre clientelă şi fondul de comerţ.Protecţia dreptului la clientelă.Libertatea concurenţei presupune faptul că este permisă atragerea clientelei altui agent economic, prin mijloace oneste. Mijloacele de protecţie privitoare la clientelă rezultă din anumite prevederi legale sau din acordul părţilor: Art. 3 – 9 din Legea nr. 11/1991 stabilesc condiţiile pentru angajarea răspunderii agentului economic care a săvârşit acte de concurenţă neloială în scopul deturnării clientelei. În contractele încheiate între părţi pot fi inserate clauze având scopul de a preveni încălcarea drepturilor privind clientela:- în contractele prin care se transmite fondul de comerţ – interdicţia pentru cedent de a desfăşura un comerţ asemănător într-un anumit spaţiu, pentru o perioadă determinată de timp.

11

- în contractele de muncă – scopul clauzelor constă în ocrotirea fostului patron prin prevenirea actelor de concurenţă neloială ale fostului salariat.

9.Natura juridica a drepturilor care privesc clientele(Protectia dr.la clientele).

Protecţia dreptului la clientelă.Libertatea concurenţei presupune faptul că este permisă atragerea clientelei altui agent economic, prin mijloace oneste. Mijloacele de protecţie privitoare la clientelă rezultă din anumite prevederi legale sau din acordul părţilor: Art. 3 – 9 din Legea nr. 11/1991 stabilesc condiţiile pentru angajarea răspunderii agentului economic care a săvârşit acte de concurenţă neloială în scopul deturnării clientelei. În contractele încheiate între părţi pot fi inserate clauze având scopul de a preveni încălcarea drepturilor privind clientela:- în contractele prin care se transmite fondul de comerţ – interdicţia pentru cedent de a desfăşura un comerţ asemănător într-un anumit spaţiu, pentru o perioadă determinată de timp.- în contractele de muncă – scopul clauzelor constă în ocrotirea fostului patron prin prevenirea actelor de concurenţă neloială ale fostului salariat.

10.Notiunea de piata relevanta si piata.

Noţiunile de piaţă şi piaţă relevantăPiaţa reprezintă ambianţa în care se întâlnesc voinţele ofertanţilor cu voinţele solicitanţilor; îndeplineşte funcţia economică de a realiza o legătură dintre cererea şi oferta de mărfuri, servicii sau lucrări, stabilind circuitul dintre producţie şi consum.Sub aspectul concurenţei comerciale, noţiunea de piaţă nu are sensul generic, ci se referă la piaţa relevantă, care constă în locul unde se confruntă oferta şi cererea de produse sau servicii considerate de cumpărători sau de utilizatori ca fiind substituibile între ele, dar nesubstituibile cu alte bunuri sau servicii oferite.Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică: definiţia pieţei ia în considerare atât cererea, cât şi aprovizionarea. Pe latura cererii, produsele trebuie să fie substituibile din punctul de vedere al cumpărătorului. Pe latura aprovizionării, piaţa include numai vânzătorii care realizează produsul relevant sau care îşi pot lesne modifica producţia spre a oferi produse de substituire sau conexe.Consiliul Concurenţei: piaţa relevantă este piaţa pe care se desfăşoară concurenţa, cuprinzând un produs sau un grup de produse şi aria geografică pe care acestea se produc şi/sau se comercializează. Noţiunea este utilizată pentru identificarea produselor şi a agenţilor economici ce se află în concurenţă directă în afaceri.Curtea Europeană de Justiţie: a subliniat necesitatea disocierii a două componente din noţiunea de piaţă relevantă: piaţa produsului şi piaţa geografică.În scopul definirii pieţei relevante, în cazurile de concentrare economică, se va avea în vedere impactul operaţiunii de concentrare propuse asupra concurenţei, în dinamica acesteia, deci asupra pieţei relevante în noua sa structură, care va rezulta după implementarea concentrării.Este considerată afectată de concentrarea economică piaţa relevantă, în cadrul căreia:

12

a) două sau mai multe părţi implicate în operaţiunea de concentrare economică acţionează pe aceeaşi piaţă a produsului şi, ca urmare a concentrării, cota lor de piaţă depăşeşte 15% (relaţii pe orizontală).b) una sau mai multe părţi implicate acţionează pe o piaţă a produsului situată în amontele sau în avalul oricărei alte pieţe pe care sunt prezente alte părţi implicate şi, în plus, cota lor de piaţă individuală sau combinată, este de cel puţin 25%, indiferent dacă există sau nu o relaţie de genul furnizor-client între părţile participante la concentrare (relaţii pe verticală).În scopul definirii pieţei relevante asupra căreia urmează să producă efecte concentrarea economică propusă:-se va porni de la identificarea produselor fabricate şi/sau comercializate de agenţii economici implicaţi în concentrarea economică.-în continuare, se va determina care sunt produsele (şi producătorii acestora) care sunt suficient de apropiate pentru a fi substituibile sau înlocuitorii pentru produsele fabricate şi/sau comercializate de agenţii economici implicaţi în concentrare, definindu-se astfel piaţa produsului sau, dacă este cazul, pieţele relevante ale produsului.

11.Notiunea de intreprindere in dreptul concurentei.Întreprinderea este entitatea care exercită o activitate economică şi care are o autonomie de decizie suficientă pentru a-şi determina comportamentul pe piaţă.Întreprinderea poate fi:- o persoană fizică sau juridică- o persoană juridică de drept privat sau de drept public,- un ansamblu de mijloace materiale şi umane, fără personalitate juridică.Legea nr. 21/1996 se referă la termenul de “agent economic”, fără a-l defini; astfel art. 2 alin. 1 prevede că dispoziţiile legii se aplică actelor şi faptelor care au sau pot avea ca efect restrângerea, împiedicarea sau denaturarea concurenţei, săvârşite de agenţii economici – persoane fizice sau juridice – de cetăţenie, respectiv de naţionalitate română sau străină.Art. 2 din O.G. nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor: agentul economic este orice persoană fizică sau juridică care produce, importă, transportă, depozitează sau comercializează produse ori părţi din acestea ori prestează servicii.Noţiunea de agent economic din dreptul românesc este echivalentă cu noţiunea de întreprindere din dreptul comunitar, şi este distinctă de noţiunea de persoană fizică, juridică sau comerciant.Subiect de dreptul concurenţei este orice entitate, chiar fără personalitate juridică, condiţiile fiind:-exercitarea unei activităţi economice;-autonomia decizională.În acest mod, este posibilă:1 Determinarea mai exactă a unor acorduri anticoncurenţiale:Sunt subiecte ale dreptului concurenţei 3 categorii de agenţi economici:I. Persoanele fizice:-comercianţii individuali;-membrii profesiilor liberale, asociaţiile profesionale ale practicienilor profesiilor liberale (calificate ca asociaţii de agenţi economici);

13

-intermediarii, auxiliari ai comerţului (doar cei independenţi);-agenţii de comerţ (Legea nr. 509/2002).II. Persoanele juridice-societăţile comerciale;-filialele societăţilor comerciale – au personalitate juridică şi se înfiinţează într-una din formele de societate reglementate de lege. Pot să constituie agent economic – subiect de dreptul concurenţei în funcţie de gradul de autonomie economico-financiară şi decizională faţă de fondatoare.Filiala nu poate fi considerată întreprindere în cazul în care:- este într-o relaţie de dependenţă economică absolută faţă de întreprinderea fondatoare- existenţa sa în cadrul grupului reprezintă o simplă organizare internă a sarcinilor.-regiile autonome;-organizaţiile cooperatiste meşteşugăreşti / de consum;-grupurile de interes economic;-asociaţiile şi fundaţiile, sindicatele, organele administraţiei publice centrale şi locale, în cazul în care intervin în mod direct în operaţiuni de piaţă fără a exercita prerogative de putere publică. III. Entităţile fără personalitate juridică – ansambluri de mijloace materiale şi umane, în cazul în care desfăşoară o activitate economică şi au autonomie funcţională şi decizională:-asociaţiile în participaţiune reprezintă:-agent economic (un participant care calitatea de agent economic, sau se asociază numai persoane care nu au calitatea de agent economic)-asociaţie de agenţi economici (mai mulţi participanţi au calitatea de agent economic)-sucursalele societăţilor comerciale – dezmembrăminte fără personalitate juridică ale societăţilor comerciale – pot constitui subiect de dreptul concurenţei dacă au avut suficientă autonomie economică şi funcţională pentru a adopta un comportament concurenţial propriu.

12.Intelegerile anticoncurentiale.Definitie.Elemente.Definiţia înţelegerilor anticoncurenţiale.Antanta este o modalitate a practicilor anticoncurenţiale, constând în orice înţelegere intervenită între doi sau mai mulţi agenţi economici, indiferent de forma, titlul sau natura actului, în scopul coordonării comportamentului concurenţial, care are ca obiect sau ca efect atingerea concurenţei.Antantele sunt interzise numai dacă au ca obiect sau pot avea ca efect restrângerea, împiedicarea sau denaturarea concurenţei pe piaţa românească sau pe o parte a acesteia.-Este suficient să se constate că, prin obiectul său, antanta este susceptibilă a afecta piaţa.-În ceea ce priveşte efectul anticoncurenţial, CJCE a urmat un model de evaluare a efectelor antantelor, în funcţie de două aspecte:*realizarea unei concurenţe practicabile;*aprecierea antantei in concreto:Atingerea adusă concurenţei poate fi actuală sau virtuală. (Antantele pot fi numai susceptibile să aducă atingere concurenţei).Atingerea adusă concurenţei trebuie să fie semnificativă.

14

Atingerea adusă concurenţei poate fi internă sau externă.Antantele pot să nu producă restricţii de concurenţă întreprinderilor părţi la aceasta, ci terţilor, caz în care atingerea adusă concurenţei este numai externă.Afectarea autonomiei competiţionale a părţilor unei antante constituie o atingere internă adusă concurenţei. Atingerea adusă concurenţei trebuie apreciată în contextul său real.Efectul negativ al unei antante asupra concurenţei trebuie apreciat în funcţie de elementele concrete ale fiecărei speţe.Astfel, este posibil ca un acord care are aparenţa unei antante restrictive de concurenţă să influenţeze pozitiv relaţiile concurenţiale dintre întreprinderi, realizând o aprovizionare mai bună a pieţei şi practicarea unor preţuri mai reduseFormele antantelor.A. Înţelegerile anticoncurenţiale se referă la orice tip de contract, indiferent dacă este exprimat în scris sau nu, prin care agenţii economici organizează piaţa pe care acţionează, sau orice clauză cu acest conţinut cuprinsă într-un contract.B. Deciziile asociaţiilor de agenţi economici se referă la acte interne ale asociaţiei care pot impune membrilor acesteia un comportament pe piaţă, chiar dacă aparent aceste acte sunt doar recomandări, care nu ar fi obligatoriiC. Practicile concertate se referă la o aliniere conştientă şi voită a întreprinderilor la un anumit comportament comercial

13.Intelegerile anticoncurentiale.Elemente si clasificare

14.Intrebarile de tip vertical si orizontal.-Antantele orizontale.A. Evaluarea antantelor orizontale.1. Se evaluează efectul anticoncurenţial al antantei, pentru a se stabili dacă este sau nu restrânsă concurenţa.Există o prezumţie absolută că antantele care au ca obiect restrângerea concurenţei prin fixarea preţurilor, limitarea producţiei sau împărţirea pieţelor afectează negativ concurenţa. Aceste antante nu pot fi exceptate pe criteriul de minimis.2. Antantele prin care se restrânge concurenţa sunt supuse unui bilanţ economic, pentru a se stabili dacă avantajele economico-sociale depăşesc dezavantajele produse prin restrângerea concurenţei.Criterii utilizate pentru analizarea antantelor care nu au un evident scop restrictiv de concurenţă:- poziţia părţilor pe pieţele de referinţă, pentru a se aprecia măsura în care vor fi afectate producţia, preţurile, calitatea produselor.- gradul de concentrare a pieţei (numărul şi poziţia concurenţilor pe piaţă).- barierele la intrarea / ieşirea de pe piaţă, etc.B. Tipuri de antante orizontale.-Acordurile de cercetare-dezvoltare sunt în principiu benefice, şi pot consta în subcontractarea anumitor activităţi de cercetare-dezvoltare, cooperarea în domeniul cercetării şi dezvoltării. Există şi posibilitatea ca prin aceste acorduri să se urmărească închiderea sau împărţirea pieţelor, motiv pentru care trebuie analizate în concret.

15

-Acordurile de producţie:acordurile privind producţia în comun (în baza cărora părţile fabrică în comun unele produse);acordurile de specializare unilaterală sau reciprocă (în baza cărora părţile sistează fabricarea unui anumit produs, pe care urmează să îl cumpere de la cealaltă parte);acordurile de subcontractare (în baza cărora o parte încredinţează celeilalte părţi fabricarea unui produs).Aceste acorduri pot avea efecte pozitive, însă pot produce şi efecte negative faţă de terţi, prin închiderea pieţelor.Acordurile de cumpărare presupun cumpărarea în comun de produse de către un agent economic controlat în comun, de către o societate la care mai multe firme deţin un număr mic de acţiuni, de către întreprinderi colaboratoare.Acordurile de comercializare: întreprinderile concurente cooperează în domeniul distribuţiei, vânzării sau promovării produselor lor.Acordurile de standardizare stabilesc parametrii tehnici şi calitativi în care trebuie să se încadreze produsele actuale sau viitoare, sau procedeele de producţie.Aceste acorduri pot afecta trei pieţe relevante:piaţa produselor la care se referă standardele;piaţa serviciilor pentru stabilirea standardelor;piaţa testării şi certificării standardelor.Acordurile de mediu au ca obiect reducerea poluării sau îndeplinirea unor obiective de mediu.Piaţa relevantă este piaţa pe care acţionează părţile antantei, producători sau distribuitori ai produsului poluant sau piaţa produsului în care este încorporat poluantul. De asemenea, în cazul acordurilor de reciclare sau colectare, trebuie analizată şi piaţa secundară a serviciilor de colectare.

15.Elementele abuzului de pozitie dominanta.II. Formele abuzului de pozitie dominanta.Sunt enumerate exemplificativ in art. 6 din Legea nr. 21/1996:a) impunerea, in mod direct sau indirect, a preturilor de vanzare sau de cumparare, a tarifelor ori a altor clauze contractuale inechitabile si refuzul de a trata cu anumiti furnizori sau beneficiari.Impunerea unor "preturi inechitabile" presupune atat impunerea unui cuantum pre a ridicat al preturilor, cat s situatia in care se practica preturi foarte scazute. Preturile exagerat de scazute pot fi stabilite sub costuri, sau, in situatia in care sunt situate deasupra costurilor, sunt concepute la un nivel anormal de mic, caruia concurentii nu-i pot face fata, in scopul de a:- elimina agentii economici concurenti de pe piata, pentru a putea ulterior sa impuna preturi de monopol;- impiedica intrarea pe piata a unor agenti economici concurenti.Impunerea unor "clauze inechitabile" presupune, de exemplu, obligarea partenerului contractual la indeplinirea obligatiilor intr-o anumita modalitate, care nu decurge din natura obligatiei,si care iiproduce acestuia un dezavantaj."Refuzul de a trata" manifestat de o intreprindere aflata in pozitie dominanta poate consta in:~ Refuzul de a furniza marfa, in cazul in care acest refuz influenteaza negativ concurenta, prin eliminarea unor concurenti;~ Refuzul de a cumpara, de asemenea, in cazul in care acest refuz influenteaza negativ concurenta, prin eliminarea unor concurenti;

16

~ Refuzul de a acorda licente, in scopul impiedicarii unui concurent la intrarea pe piata;~ Refuzul de a permite accesul la facilitati esentiale, de asemenea, in scopul impiedicarii unui concurent sa intre pe piata. Facilitatile esentiale sunt cpnsiderate a fi instalatiile controlate de un agenteconomic monopolist, in cazul in care accesul unui agent economic concurent la acestea este indispensabil pentru desfasurarea activitatii sale economice si nu ii este po sibil sa Ie reproduca (agentul economic respectiv trebuie sa se afle intr-o imposibilitate totala de a reproduce acest mijloc esential, nefiind suficienta existenta doar a unei dificulati sporite in acest sens). In aceasta imprejurare, agentul economic care detine mijlocul esential va trebuie sa-l puna la dispozitia concurentilor in conditii de pretrezonabile si nediscriminatorii. Totusi, in dreptul comunitar s-a considerat ca trebuie sa se utilizeze cu moderatie notiunea "facilitatilor esentiale", pentru a nu deveni un mijloc de protejare a concurentilor slabi.b) limitarea productiei, distributiei sau dezvoltarii tehnologice in dezavantajul utilizatorilor ori consumatorilor.Aceasta actiune presupune o limitare a activitatii intreprinderilor concurente prin:- limitari cantitative;- refuzul de a furniza produse indispensabile concurentilor;- clauze de exclusivitate excesiva;- acordarea de avantaje comerciale (reduceri substantiale, pe o perioada indelungata de timp cu conditia impusa de a se aproviziona de la acel furnizor pentru acoperirea unei mari parti din nevoi)c) aplicarea, in privinta partenerilor comerciaIi, a unor conditii inegale Ia prestatii echivalente, provocand in acest feI, unora dintre ei, un dezavantaj in pozitia concurentiala."Condilii inegale" presupune practicarea, fara o justificare obiectiva, de catre agentul economic aflat in pozitie dominanta, a unor tratamente diferentiate fata de partenerii sai comerciali."Prestalii echivalente" presupune situatia in care, desi partenerii contractanti sunt diferiti, obligatiile sunt de aceeasi natura, imprejurare care conduce la crearea unui dezavantaj in pozitia pe piata a unora dintre acestia.Discriminarea este sanctionata numai daca constituie forma de manifestare a abuzului de pozitie dominanta.d) conditionarea incheierii unor contracte de acceptarea, de catre parteneri, a unor clause stipuland prestatii suplimentare care, nici prin natura lor si nici conform uzantelor comerciale, nu au legatura cu obiectul acestor contracte.Vanzarile legate sunt interzise in cazul in care sunt practicate de un agent economic aflat in pozitie dominanta si au un efect negativ asupra concurentei (de exemplu, conditionarea incheierii unui contract de achizitionarea unor accesorii inutile).1) practicarea unor preturi excesive sau practicarea unor preturi de ruinare, in scopul inlaturarii concurentilor sau vanzarea la export sub costul de productie, cu acoperirea diferentelor prin impunerea unor preturi majorate consumatorilor interni.Vanzarea la export sub costul de productie presupune exporturile la pret de dumping pe care Ie face un agent economic aflat in pozitie dominanta, insa, pentru a constitui un abuz de pozitie dominanta, acoperirea pierderilor astfel provocate trebuie sa fie acoperite prin impunerea unar preturi majorate consumatorilor interni.

17

g) exploatarea starii de dependenta in care se gaseste un alt agent economic fata de un asemenea agent sau agenti economici si care nu dispune de o solutie alternativa in conditii echivalente,precum si ruperea relatiilor contractuale pentru singurul motiv ca partenerul refuza sa se supuna unor conditii comerciale nejustificate.Exploatarea starii de dependenta economica.Din textul legal ar rezulta ca aceasta situatie prevazuta la lit. g) a art. 6 din lege ar constitui o modalitate a abuzului de pozitie dominanta, si in consecinta, poate fi sanctionata numai in cazul in care agentul economic care exploateaza stare a de dependenta in care se gaseste un alt agent economic detine si o pozitie dominanta pe piata.Conditii pentru a exista un abuz de dependenta economica:sa existe o dependen{a economica, pentru stabilirea acestei stari urmand a fi utilizate anumite criterii:- prestigiul agentului economic puternic;- partea de piata detinuta de agentul economic puternic;- importanta cifrei de afaceri realizate de agentul economic mai slab in raporturile comerciale cu agentul economic dominant.sa nu existe solutie alternativa in conditii echivalente:Aceasta conditie presupune sa nu existe pe piata produse sau servicii substituibile, agentul economic dominant constituind astfel un partener obligatoriu, construirea unei relatii economice similareneconstituind o alternativa viabila pentru agentul economic aflat in situatia de dependenta, datorita timpului si costurilor necesare.sa se manifeste o exploatare abuziva a situatiei de dependentaExploatarea abuziva a situatiei de dependenta se realizeaza in modalitatile prevazute in art. 6 lit. a - f din Legea nr. 21/1996, in raporturile comerciale bilaterale in cadrul unei relatii verticale.•sa se produca un eject anticoncurential sau sa fie prejudiciati consumatorii.Este necesar sa se dovedeasca ca practica respectiva afecteaza piata relevanta sau ca sunt afectate negativ relatiile comerciale in privinta consumatorilor.Conduita unei intreprinderi aflate in pozitie dominanta, indiferent de atitudinea subiectiva a acesteia, de natura sa prejudicieze interesele consumatorilor sau sa obstructioneze competitia normala pe piata relevanta, in conditiile in care concurenta este deja slabita ca urmare a prezentei pe piata a intreprinderii in cauza constituie un abuz depozitie dominanta.~ Caracterul obiectiv al abuzului - pentru sanctionarea abuzului de pozilie dominanta nu intereseaza atitudinea subiectiva a intreprinderii in cauza.~ Denaturarea concurentei - prin abuzul de pozitie dominanta trebuie sa fie afectata structura pielei, efect care se produce pe piata pe care se manifesta pozitia dominanta, fara insa a fi exc1us ca aceste efecte negative sa se produca si pe o piata conexa.~ Afectarea intereselor consumatorilor - folosirea in mod abuziv a unei pozitii dominante presupune recurgerea la. fapte anticoncurentiale, care au ca obiect sau pot avea ca efect, pe langa afectarea activitatii economice, si prejudicierea consumatorilor.~ Obligatie speciala de diligenta in ceea ce priveste structura concurentei.

18

Deoarece prin existenta pozitiei dominante a unui agent economic pe o piata, structura concurentei pe aceasta piata este deja slabita, agentul economic respectiv trebuie ca, prin comportamentul sau pe acea piata, sa nu aduca atingeri suplimentare concurentei.Criteriile pentru determinarea existentei unui abuz de pozitie dominanta.•comportamentul pe piata al intreprinderii dominante are ca obiect sau ca efect eliminarea intreprinderilor concurente;•intreprinderea profita de pozitia dominanta detinuta pentru a realiza un avantaj anormal, care, in conditiile unei structuri concurentiale normale, nu ar fi putut sa fie obtinut.

16.Abuzul de pozitie dominanta.Definitie.Este interzisa folosirea in mod abuziv a unei pozitii dominante detinutede catre unul sau mai multi agenti economici pe piata romaneasca ori pe o parte substanliala a acesteia, prin recurgerea la fapte anticoncurentiale, care au ca obiect sau pot avea ca efect afectarea activitatiieconomice ori prejudicierea consumatorilor.Se urmareste controlul echilibrului comercial, prin protectia partii mai slabe, urmarindu-se:• sanctionarea exploatarii abuzive a pozitiei dominante detinute de un agent economic :- abuzul de pozitie dominanta .• sanetionarea utilizarii abuzive a avantajului rezultat din inegalitatea de forta economica :- abuzul de dependenta economica.Determinarea situatiei de dominatie presupune: -delimitarea pietei pe care are loc aceasta situatie; -stabilirea existentei pozitiei dominante.Definirea notiunilor de piata, parte substantiala de piata si pozitie dominanta in intelesul art. 6 din Legea.21/1996:Piata = piata re1evanta, respectiv piata relevanta a produsului si piata re1evanta geografica pe care se exercita o pozitie dominanta. Piata re1evanta se defineste in 1egatura cu un produs sau cu un grup mic de produse di cu aria geografica in care acestea sunt comercializate.Prin notiunea de "parte substantiala a pietei romanesti" se intelege acea parte din teritoriul Romaniei care reprezinta piata relevanta afectata de comportamentul agentului economic care abuzeaza de pozitia sa dominanta, atunci cand aceasta are sau ar putea avea consecinte semnificative pentru economia Romaniei in ansamblu (art. 2 alin. 2 din Regulamentul pentru aplicarea prevederilor art. 5 si 6 din Legea concurentei nr. 21/1996).Prin pozitie dominanta pe piata relevanta se intelege situatia in care un agent economic este capabil, intr-o masura apreciabila, sa se comporte independent fata de concurentii sai, inclusiv cei potentiali, si fata de clientii sai de pe aceasta piata.Pozitia dominanta exclusiva.Art. 6 se refera la situatia in care un singur agent economic detine o pozitie dominanta, rezultand dintr-unmonopol (natural, legal, administrativ), precum si la situatia in care acest agent economic se afla in pozitie dominanta, fara insa a detine un monopol.Statutul de persoana de drept privat sau public nu are relevanta in aplicarea normelor de dreptul concurentei.Pozitia dominanta colectiva.

19

Se refera la situatia in care mai multi agenti economici detin o pozitie dominanta pe piata; aceste intreprinderi actioneaza pe o piata pertinenta ca o entitate colectiva sau pot adopta aceeasi conduitaanticoncurentiala.Criteriile de apreciere a dominatiei.Legea nu prevede criterii pentru aprecierea existentei unei pozitii dominante, astfel incat aceasta evaluare se efectueaza in functie de situatia de fapt concreta, utilizandu-se anumite criterii:- Criterii interne privind intreprinderea - de exemplu, stabilitatea ciclurilor economice datorita certitudinii privind sursele de aprovizionare si pietele de desfacere, imaginea produselor, etc.- Criterii externe privind structura pietei, respectiv analiza concurentei potentiale, care depinde de gradul de deschidere a pietei (cind barierele la intrarea pe piata sunt joase, noi concurenti pot patrunde pe piata,iar puterea intreprinderii devine contestabila).Consiliul Concurentei: pentru a determina pozitia dominanta a s.c. Registrul Independent al Actionarilor "Regisco" S.A., a utilizat criteriul cotei de piata detinute.In alta situatie, Consiliul Concurentei a apreciat ca un agent economic (S.c. Trafo S.A.) detinea o pozitie dominanta, desi cota acestuia de piata era de 18 %, avand in vedere posibilele efecte ale practicii anticoncurentiale desfasurate de respectivul agent economic.

17.Elementele ajutorului de stat.Principalele elemente care caracterizeaza un ajutor de statIn Romania, în vederea aplicării art. 87-89 din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene şi a legislaţiei secundare adoptate în baza acestora si pentru reglementarea procedurilor nationale in materie de ajutor de stat, a fost emisa Ordonanta de Urgenta Nr. 117 din 21 decembrie 2006, care abroga Legea nr. 143/1999 privind ajutorul de stat.Prevederile ordonantei de urgenta nu se aplica ajutorului de stat pentru agricultura şi piscicultura, acordat în conformitate cu dispoziţiile art. 32 din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene. În textul ordonantei de urgenta, termenii specifici domeniului ajutorului de stat sunt utilizaţi în înţelesul Regulamentului Consiliului (CE) nr. 659/1999 de stabilire a normelor de aplicare a art.93 din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 83 din 27 martie 1999, cu modificările ulterioare, al Regulamentului Comisiei (CE) nr. 794/2004 de punere în aplicare a Regulamentului Consiliului (CE) nr. 659/1999 de stabilire a normelor de aplicare a art. 93 din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 140 din 30 aprilie 2004, cu modificările ulterioare, şi al celorlalte reglementări comunitare în domeniu. Conform Tratatului de Instituire a Uniunii Europene, o entitate economicã dintr-un stat membru care primeste sprijin financiar din partea guvernului obtine un avantaj fatã de competitorii sãi de pe piatã.Pentru ca acest ajutor sã poatã fi acordat, el trebuie sã fie compatibil cu piata comunãUrmatoarele forme de ajutor de stat sunt considerate compatibile cu piata comuna:(a) Ajutorul de stat cu caracter social, acordat consumatorilor individuali, cu conditia caacest ajutor sa fie acordat fara discriminare cu privire la originea produselorimplicate;

20

(b) Ajutorul pentru inlaturarea efectelor cauzate de dezastre naturale sau deevenimente exceptionale ;(c) Ajutorul acordat economiei anumitor teritorii ale Republicii Federale Germaniaafectate de diviziunea Germaniei, in masura in care acest ajutor este necesar invederea compensarii dezavantajelor economice cauzate de diviziune.Urmatoarele categorii de ajutor de stat pot fi considerate compabile cu piata comuna:(a) Ajutorul pentru promovarea dezvoltarii economice in regiuni unde standardul deviata este foarte scazut sau cu nivel ridicat al somajului ;(b) Ajutorul pentru promovarea unui proiect important de interes comun european sau pentru remedierea unor serioase dereglari in economia unui stat membru ;(c) Ajutorul pentru facilitarea dezvoltarii anumitor activitati economice, atunci cand aceste ajutoare nu afecteaza in mod nejustificat conditiile comerciale intr-o masura contrara interesului comun;(d) Ajutorul pentru conservarea patrimoniului cultural atunci cand acest ajutor nuafecteaza conditiile comerciale si concurenta in Comunitatea Europeana intr-omasura contrara interesului comun ;(e) Alte categorii similare de ajutor de stat specificate prin hotararea Consiliului Europei luata prin majoritate calificata, la propunerea Comisiei Europene.Comisia Europeana in cooperare cu statele membre, va tine sub supraveghere toatesistemele de ajutoare de stat existente in statele membre. De asemenea, va propune masuri necesare pentru dezvoltarea ulterioara sau pentru buna functionare a pietei comune.Ajutorul de stat nou, supus obligaţiei de notificare, nu poate fi acordat decât dupăautorizarea acestuia de către Comisia Europeană sau după ce acesta este considerat a fi fost autorizat.Ajutorul de stat care nu este supus obligaţiei de notificare poate fi acordat numai curespectarea condiţiilor prevăzute de reglementările în vigoare.Alocarile specifice din cadrul unei scheme de ajutor de stat autorizate de ComisiaEuropeană, în condiţiile art. 88 din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, pot fi acordate dacă îndeplinesc condiţiile stabilite în schema şi nu este necesară emiterea unui alt act prin care se stabilesc condiţii suplimentare în acest sens.Ajutorul de stat regional poate fi acordat în conformitate cu reglementările în domeniu şi cu harta ajutorului regional.Harta ajutorului regional s-a adoptat prin Hotarare de Guvern si de catre ComisiaEuropeană prin Decizia N 2/2007.Principalele elemente care caracterizeaza un ajutor de stat sunt:- Constituie un avantaj – acordat sau nu in mod gratuit;-Este furnizat din resurse de stat-Favorizeaza numai anumite intreprinderi, productia numai a anumitor bunuri siprestarea numai a anumitor servicii - criteriul selectivitatii;-Distorsioneaza sau ameninta sa distorsioneze concurenta.Sunt interzise masurile ce constituie ajutor de stat, precum: -ajutor pentru export sau orice ajutor care este conditionat, de drept sau de fapt, deperformanta la export, in masura in care un astfel de ajutor poate afecta aplicareacorespunzatoare a acordurilor internationale la care Romania este parte;

21

-ajutor pentru compensarea pierderilor rezultate din activitatea intreprinderilor, direct sau prin scutirea de la plata obligatiilor datorate statului;-masurile de ajutor care sunt astfel aplicate, incat creaza discriminari in favoarea produselor realizate la intern, fata de bunurile similare produse in tari participante la acordurile internationale la care Romania este parte si in care sunt prohibite astfel de discriminari.Formele pe care le imbraca ajutoarele de statAjutorul de stat se poate concretiza:- fie intr-un transfer de fonduri publice catre o intreprindere, - fie in renuntarea la unele venituri viitoare, certe sau posibile, si care asigura uneiintreprinderi un beneficiu de natura economica sau financiara, pe care nu l-ar fi obtinut in absenta unor astfel de masuri.De asemenea, acesta poate lua forma:-unei scheme de ajutor de stat (sistem pe baza caruia pot fi acordate alocari specifice individuale de ajutoare intreprinderilor definite in mod general si abstract sau orice sistem pe baza caruia ajutorul, care nu este legat de un anume proiect, poate fi acordat uneia sau mai multor intreprinderi pentru o perioada de timp nedeterminata sau intr-un cuantum nedeterminat), -sau a unui ajutor individual (orice forma de ajutor care nu este acordat pe baza unei scheme de ajutor).Din punct de vedere al naturii, ajutoarele pot fi:-ajutoare de stat directe, de natura cheltuielilor bugetare sau a veniturilor la care statul renunta si in care se includ: subventii, alocatii, prime, participari cu capital ale statului, ale autoritatilor publice centrale sau locale ori ale altor organisme care administreaza surse ale statului sau ale colectivitatilor locale, vanzare de terenuri sau alte active sub pretul pietei, reduceri de pret la bunuri furnizate sau servicii prestate, anularea sau reducerea de datorii, acordarea de credite cu dobanda preferentiala etc;-ajutoare de stat indirecte, acordate prin intermediul sistemului fiscal sau al asigurarilor sociale, in care se includ: exceptari, reduceri la plata taxelor vamale, reduceri sau scutiri la plata obligatiilor bugetare sau a majorarilor de intarziere, amanari, esalonari la plata obligatiilor bugetare si a majorarilor de intarziere etc.Cine acorda ajutor de stat?-Autoritati furnizoare de ajutor de stat sunt autoritatile statului sau orice alte organisme care administreaza fonduri in numele statului si care gestioneaza modul de acordare a alocarilor specifice (in cazul schemelor de ajutor de stat) sau a ajutoarelor individuale. Supravegherea si controlul ajutoarelor de statScopul controalelor ajutoarelor de stat acordate de catre stat sau de catre unitatile administrativ– teritoriale este de a urmari masura in care un ajutor de stat este compatibil cu un mediu concurential normal, intr-o economie de piata in care preturile produselor si tarifele serviciilor sunt determinate de cerere si oferta.Primul pas in asigurarea unui control eficient al ajutoarelor de stat il constituie notificarea. Orice intentie de a acorda un ajutor de stat nou sau de a modifica unul existent trebuie notificata CE

18.Ajutorul de stat legal si ilegal.

22

 Ajutorul existent este un ajutor individual sau o schemă de ajutor care îndeplineşte una dintre următoarele condiţii:a) exista înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi;b) a fost autorizat de către Consiliul Concurenţei;c) Consiliul Concurenţei nu a luat, în termenul legal, una dintre deciziile prevăzute de prezenta lege;d) orice ajutor de stat pentru care a expirat termenul de prescripţie prevăzut la art. 28.(2) Alocările specifice de ajutoare, acordate ca parte a unei scheme de ajutor existente, vor fi considerate ajutor existent, în afară de cazul în care Consiliul Concurenţei a solicitat în mod expres, în decizia sa privind schema de ajutor, notificarea unor astfel de alocări specifice de ajutoare.Definirea ajutorului ilegalArt. 4. - În sensul prezentei legi, ajutorul ilegal este un ajutor de stat, altul decât unul existent sau exceptat de la obligaţia notificării conform prezentei legi, acordat fără a fi fost autorizat de Consiliul Concurenţei sau acordat după ce a fost notificat, dar înainte de emiterea unei decizii de către Consiliu Concurenţei în termen legal.

19. Notiunea de ajutor de stat.Notiunea de ajutor de statAjutorul de stat este orice măsură de sprijin acordată de către stat sau de către unităţile administrative-teritoriale, din resurse de stat sau resurse ale unităţilor administrative-teritoriale, indiferent de formă, care distorsionează sau ameninţă să distorsioneze concurenţa, prin favorizarea anumitor întreprinderi, a producţiei anumitor bunuri, a prestării anumitor servicii sau afectează comerţul dintre România şi statele membre ale Uniunii Europene, fiind considerat incompatibil cu un mediu concurenţial normal. (art. 2 alin. 2 din Legea 143/1999)Ajutorul de stat poate lua forma unei scheme de ajutor de stat sau unui ajutor individual:Schema de ajutor de stat este un sistem pe baza căruia pot fi acordate alocări specifice individuale întreprinderilor definite în mod general şi abstract sau orice sistem pe baza căruia ajutorul, care nu este legat de un anume proiect, poate fi acordat uneia sau mai multor întreprinderi pentru o perioadă de timp nedeterminată sau într-un cuantum nedeterminat. (art. 2 alin. 6 din Legea privind ajutorul de stat).Ajutorul de stat individual este orice formă de ajutor de stat care nu este acordat pe baza unei scheme de ajutor (art. 2 alin. 7 din Legea privind ajutorul de stat).Art. 2 alin. 7 din Legea privind ajutorul de stat enumeră modalităţile de acordare a ajutorului de stat precizând că modalităţile nu se limitează la cele enumerate:-subvenţii;-anularea de datorii sau preluarea pierderilor;-exceptări, reduceri sau amânări de la plata taxelor şi impozitelor;-renunţarea la obţinerea unor venituri normale de pe urma fondurilor publice, inclusiv acordarea unor împrumuturi cu dobânzi preferenţiale;-garanţii acordate de stat, de alte autorităţi publice centrale sau locale ori de alte organisme care administrează surse ale statului sau ale colectivităţilor locale, în condiţii preferenţiale;

23

-participări cu capital ale statului, ale autorităţilor publice centrale sau locale ori ale altor organisme care administrează surse ale statului sau ale colectivităţilor locale, dacă rata profitului acestor investiţii este mai mică decât cea normală, anticipată de catre un investitor privat prudent;-reduceri de preţ la bunurile furnizate şi la serviciile prestate de către autorităţi publice centrale sau locale ori de către alte organisme care administrează surse ale statului sau ale colectivităţilor locale, inclusiv vânzarea unor terenuri aparţinând domeniului privat al statului sau autorităţilor publice locale sub preţul pieţei.

20. Cooperarea între Comisia europeană și instanțele naționale în domeniul concurenței

21Cooperarea între Comisia europeană și autoritățile naționale de concurență.Politicile concurenţiale europene se bazează pe un cadru legislativ comunitar, stabilit de Tratatul Comisiei Europene (articolele 81-90).Reglementări suplimentare sunt asigurate de o decizie emisă de Consiliu, privind reglementarea fuziunilor.Politicile concurenţiale se concentrează pe patru domenii principale de acţiune:-Eliminarea acordurilor restrictive de concurenţă şi a abuzurilor de poziţie dominantă.-Controlul fuziunii firmelor.-Liberalizarea sectoarelor economice sub formă de monopol.-Monitorizarea subvenţiilor acordate de către stat.Comisia Europeană este competentă în aceste probleme: în anumite cazuri, această autoritate este aplicată împreună cu jurisdicţia autorităţilor de concurenţă ale Statelor Membre (Articolele 81 si 82). În alte cazuri această autoritate aparţine exclusiv Comisiei Europene (controlul fuziunilor, controlul subvenţiilor acordate de către stat).Art. 81 din Tratatul CE:Sunt considerate incompatibile cu piaţa comună şi sunt, prin urmare, interzise: acordurile între societăţi, deciziile luate de asociaţii ale societăţilor şi practicile concertate care pot afecta schimburile comerciale între statele membre şi care au ca obiect sau ca efect împiedicarea, limitarea sau distorsionarea concurenţei pe piaţa comună şi, în special, cele care:-fixează, direct sau indirect, preţurile de cumpărare sau de vânzare sau alte condiţii comerciale;-limitează sau controlează producţia, pieţele, dezvoltarea tehnologică sau investiţia;-partajează pieţele şi sursele de aprovizionare;-aplică condiţii inegale la tranzacţii de acelaşi fel încheiate cu terţe părţi, plasându-le astfel pe o poziţie defavorizată din punct de vedere al concurenţei;- condiţionează încheierea contractelor de acceptarea de către celelalte părţi contractante a unor obligaţii suplimentare care, prin natura lor sau conform practicii comerciale, nu au legătură cu obiectul contractelor respective.Acordurile sau deciziile interzise la acest articol sunt nule de drept.Dispoziţiile de la alin. 1 nu se aplică însă în cazul: acordului sau categoriei de acorduri între societăţi comerciale; deciziei sau categoriei de decizii luate de asociaţii ale

24

societăţilor comerciale; practicii concertate sau categoriei de practici concertate, care contribuie la creşterea producţiei sau a distribuţiei produselor sau la promovarea progresului tehnic sau economic, oferind totodată consumatorilor o parte echitabilă din beneficiul realizat şi care:-nu impun societăţilor respective restricţii altele decât cele absolut indispensabile realizării acestor obiective;-nu dau societăţilor comerciale posibilitatea să elimine concurenţa pentru o parte substanţială din produsele avute în vedere.Legea comunitară urmăreşte să protejeze piaţa comună şi să stimuleze concurenţa în cadrul acestui vast spaţiu economic. Ea nu intră în acţiune decât atunci când comerţul dintre ţările membre este afectat de practicile respective. De exemplu, o înţelegere prin care se stabilesc anumite preţuri, încheiată între brutarii dintr-un anumit oraş nu va avea nici un impact asupra pieţei comune. În consecinţa, legislaţia europeana nu se aplică în acest gen de situaţii. Totuşi, cadrul legislativ în vigoare într-o anumită ţară s-ar putea să acopere şi astfel de situaţii.Anumite înţelegeri încheiate între firme prejudiciază concurenţa. Exemplul cel mai banal este o înţelegere încheiată privind preţurile practicate de „faimoasele carteluri,” în care firmele fixeaza nivelul preţurilor de comun acord, astfel încât consumatorii nu pot beneficia de concurenţa dintre firmele producătoare pentru a obţine preţuri competitive. Pentru consumatorul final, rezultatul este creşterea preţurilor pe piaţă.Alte întelegeri au drept scop sau efect stabilirea altor condiţii pentru funcţionarea pieţelor: de exemplu, firmele îşi pot aloca anumite cote de producţie sau îşi pot împărţi piaţa între ele. În Comunitatea Europeană încheierea acestui tip de înţelegeri este interzisă pentru ca deformează concurenţa şi prejudiciază diverşii operatori de pe piaţă.Pe termen mediu, aceste firme vor fi expuse pe deplin concurenţei străine, iar acest lucru va duce la izbucnirea unei crize serioase, care poate implica reducerea forţei de muncă sau chiar falimentul. Astfel, criza va afecta salariaţii, subcontractorii şi comercianţii. Mai mult, preţurile ridicate în mod artificial afectează costurile consumatorilor intermediari, care sunt serios afectaţi de comportarea anti-concurenţială a furnizorilor lor. În consecinţa, dinamismul acestor firme scade. În cele din urmă, consumatorii finali vor plati mai mult pentru bunuri sau servicii, vor avea o gamă de selecţie redusă şi nu vor beneficia de progresele tehnice sau economice.Comportamentul anti-concurenţial al câtorva firme prejudiciază astfel toţi operatorii şi justifică intervenţia autoritaţilor publice. În ultimii trei ani, Comisia Europeană s-a ocupat în medie cu aproximativ 400 de cazuri referitoare la înţelegeri restrictive ale concurenţei.Comisia are competenţa de a aplica art. 81 par. 1 la nivelul întregii Uniuni; aceasta poate investiga cazurile:- la cererea statelor membre,- a persoanelor fizice şi juridice care reclamă un interes legitim,- din proprie iniţiativă.Art. 81 par. 1 reprezintă cea mai importantă regulă comunitară de concurenţă:-vizează comportamentul întreprinderilor;-este aplicabilă în cazul afectării actuale sau potenţiale a comerţului între statele membre;-antanta presupune un minim de coordonare între două sau mai multe întreprinderi. Evaluarea atingerii adusă concurenţei presupune determinarea situaţiei întreprinderilor respective pe piaţa internă, în funcţie de concurenţa existentă, ceea ce presupune

25

stabilirea pieţei relevante, urmând a se stabili situaţia concurenţei care rezultă sau este susceptibilă să rezulte din realizarea antantei. Restricţia adusă concurenţei trebuie să fie reversibilă, pentru ca art. 81 par. 1 să fie aplicabil. În caz contrar, dacă au intervenit modificări de structură ale pieţei, afectarea mediului concurenţial este ireversibilă, devenind aplicabil Regulamentul Consiliului referitor la concentrări. Curtea de justiţie a precizat că nulitatea prevăzută de art. 81 par. 2 are un caracter retroactiv şi absolut. Par. 3 al art. 81 permite legitimarea antantelor restrictive de concurenţă în sensul par. 1 al art. 81, dacă sunt întrunite condiţiile prevăzute în paragraful menţionat. Comisia poate emite decizii individuale de inaplicabilitate a art. 81 par. 1, după parcurgerea unor proceduri:-Antantele restrictive de concurenţă trebuie notificate de către participanţi; decizia individuală de inaplicabilitate nu poate retroactiva dincolo de momentul notificării. Notificarea nu poate preveni anularea unui acord ilegal.-Anumite tipuri de acorduri sunt scutite de formalitatea notificării, însă întreprinderile pot parcurge procedura, pentru a obţine o decizie de inaplicabilitate. Nu trebuie notificate: Acordurile care nu afectează comerţul între statele membre; Acordurile care intră în domeniul de aplicare a unui regulament de scutire categorială.-Se realizează bilanţul economic al acordului, urmărindu-se respectarea condiţiilor prevăzute de textul par. 3.-Decizia de inaplicabilitate legitimează antanta pe o durată limitată de timp, de regulă între 5 şi 10 ani şi precizează data la care intră în vigoare.-Decizia de inaplicabilitate poate fi revocată de către Comisie dacă situaţia se modifică după adoptarea ei, sau dacă părţile nu-şi respectă angajamentele.-Decizia de inaplicabilitate poate fi reînnoită după expirarea duratei pentru care a fost adoptată, la cererea părţilor interesate.-Decizia Comisiei poate fi atacată în termen de două luni cu recurs în anulare la Tribunalul de Primă Instanţă, calea de atac împotriva soluţiei Tribunalului fiind recursul în casare la Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene.Uneori Comisia preferă să emită “scrisori de clasare” care însă nu au valoarea juridică a unei decizii, autorităţile naţionale putând să considere că nu sunt legate de aceste decizii. Avantajul este reprezentat de rapiditatea procedurii.Comisia adoptă regulamente de scutire pe categorie; acordurile care intră în domeniul de aplicare al acestor regulamente nu trebuie notificate, fiind prezumate că sunt conforme cu dreptul comunitar.Faţă de textul art. 81, textul art. 5 din Legea nr. 21/1996 a extins exemplificările conţinute de textul comunitar şi a inclus unele antante considerate ca fiind ilicite de jurisprudenţă. Procedura acordării exceptării individuale cât şi Regulamentele de exceptare pe categorie, adoptate de Consiliul Concurenţei, sunt asemănătoare celor din dreptul comunitar.

Art. 82 din Tratatul CE:Este considerat incompatibil cu piaţa comună şi se interzice orice abuz din partea uneia sau mai multor societăţi care deţin o poziţie dominantă pe piaţa comună în ansamblul ei

26

sau pe un segment substanţial al acesteia, în măsura în care acesta ar putea afecta schimburile comerciale între statele membre.Este vorba în principal de abuzuri cum ar fi:

a) impunerea directă sau indirectă a practicilor necinstite de vânzare sau cumpărare sau a altor condiţii comerciale inechitabile;

b) limitarea producţiei, pieţelor sau a dezvoltării tehnologice, în dezavantajul consumatorilor;

c) aplicarea de condiţii inegale la tranzacţii de acelaşi fel încheiate cu alţi parteneri, plasându-i astfel pe o poziţie dezavantajată din punct de vedere al concurenţei;

d) condiţionarea încheierii contractelor de acceptarea de către celelalte părţi contractante a unor obligaţii suplimentare care prin natura lor şi conform uzanţei comerciale nu au nici o legătură cu obiectul contractelor respective.

Art. 82 nu prevede posibilitatea de exceptare individuală sau categorială, având în vedere că însăşi noţiunea de abuz presupune un caracter ilicit şi exclude ideea de contribuţie la progresul economic.Pentru a se determina dacă art. 82 este aplicabil, trebuie determinată piaţa pe care se exercită presupusa dominaţie, precum şi faptul de a domina pe această piaţă determinată.Art. 82 enumeră câteva exemple de practici prin care se poate exploata abuziv o poziţie dominantă, din care rezultă criteriul general de apreciere a exploatării abuzive a unei poziţii dominante: abuzul de poziţie dominantă este o noţiune obiectivă, care vizează comportamentele unei întreprinderi în poziţie dominantă, de natură să influenţeze structura pieţei, în care, care urmare directă a prezenţei întreprinderii în chestiune, deja gradul de concurenţă este slăbit şi comportamentele respective au ca efect obstrucţionarea, prin recurgerea la mijloace diferite de cele care guvernează competiţia normală a produselor sau serviciilor între operatori, concurenţei care mai există încă pe piaţă sau dezvoltarea acestei concurenţe. Astfel, se avansează ideea că întreprinderea care deţine o poziţie dominantă are o obligaţie specială de vigilenţă în ceea ce priveşte structura concurenţei.

22.Clasificarea arbitrajului.

Clasificarea arbitrajului Din punctul de vedere al duratei instanţei de arbitrare:-arbitraj ocazional (ad-hoc) – se constituie şi existã pentru soluţionarea unui litigiu determinat-arbitraj permanent (instituţionalizat) – are o existenţã nelimitatã în timpArbitrajul permanent este organizat sub forma unor centre permanente de arbitraj, ce funcţionează în cadrul unor organizaţii profesionale sau pe lângă o cameră de comerţ naţională sau internaţională şi se clasificã, în funcţie de competenţa ratione personae, în:-arbitraj internaţional– competent pentru litigiile dintre parteneri din orice state ale lumii (ex. Curtea de arbitraj internaţional de pe lângã Camera de Comerţ Internaţional din Paris);-arbitraj regional – competent pentru litigiile dintre partenerii unei anumite regiuni (ex. Arbitrajul afro-asiatic de la New Delhi);

27

-arbitraj bilateral – competent pentru litigiile dintre partenerii a douã state (ex. Comisia de arbitraj americano-canadianã, Institutul regal de arbitraj de la Stockholm);-arbitraj naţional, cu competenţã internaţionalã (ex. Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângã Camera de Comerţ şi Industrie a României). În funcţie de competenţa ratione materiae, arbitrajul permanent se clasificã în:-arbitraj universal – soluţioneazã litigii izvorâte din orice contracte de comerţ internaţional-arbitraj specializat – soluţioneazã litigii izvorâte din anumite contracte (ex. Arbitrajul maritim de la Londra, Arbitrajul de la Bremen pentru litigii izvorâte din comerţul cu bumbac). Dupã elementele pe care le poate utiliza arbitrul în soluţionarea cauzei (în funcţie de atribuţiile conferite arbitrului):-arbitraj în drept (in jure) – arbitrul soluţioneazã cauza fãcând aplicarea unei legi, aleasã de pãrţi sau determinatã de arbitru prin mecanismul conflictual din lex fori); -arbitraj în echitate (ex aequo et bono) – arbitrul soluţioneazã cauza fãcând aplicarea principiilor generale de drept – buna-credinţã, echitatea (mai ales în situaţia contractelor de export complex, cooperare în producţie, barter); arbitrii nu au obligaţia de a aplica normele de drept material şi nici pe acelea de procedură.

23.Sesizarea instantei de arbitraj.Sesizarea tribunalului arbitral. Cuprinsul cererii de arbitrare. Intampinarea. Cererea reconventionala Potrivit Art. 355 cod procedura civila : Tribunalul arbitral este sesizat de reclamant printr-o cerere scrisa, care va cuprinde:a) numele, domiciliul sau resedinta partilor ori, pentru persoanele juridice, denumirea si sediul lor, precum si, dupa caz, numarul de inmatriculare in Registrul comertului, numarul de telefon, contul bancar; b) numele si calitatea celui care angajeaza sau reprezinta partea in litigiu, anexandu-se dovada calitatii; c) mentionarea conventiei arbitrale, anexandu-se copie de pe contractul in care este inserata, iar daca s-a incheiat un compromis, copie de pe acesta; d) obiectul si valoarea cererii, precum si calculul prin care s-a ajuns la determinarea acestei valori; e) motivele de fapt si de drept, precum si probele pe care se intemeiaza cererea; f) numele si domiciliul membrilor tribunalului arbitral; g) semnatura partii. Cererea se poate face si printr-un proces-verbal incheiat in fata tribunalului arbitral si semnat de parti sau numai de reclamant, precum si de arbitri. Conform Art. 356 reclamantul va comunica paratului, precum si fiecarui arbitru, copie de pe cererea de arbitrare si de pe inscrisurile anexate. In termen de 30 de zile de la primirea copiei de pe cererea de arbitrare, paratul va face intam-pinare cuprinzand exceptiile privind cererea reclamantului, raspunsul in fapt si in drept la acesta cerere, probele propuse in aparare, precum si, in mod corespunzator, celelalte mentiuni prevazute in Art. 355, pentru cererea de arbitrare.

28

Exceptiile si alte mijloace de aparare, care nu au fost aratate prin intampinare, trebuie ridicate, sub sanctiunea decaderii, cel mai tarziu la primul termen de infatisare. Daca prin nedepunerea intampinarii litigiul se amana, paratul va putea fi obligat la plata cheltuielilor de arbitrare cauzate prin amanare. Potrivit Art. 357 daca paratul are pretentii impotriva reclamantului, derivand din acelasi raport juridic, el poate face cerere reconventionala. Cererea reconventionala va fi introdusa in cadrul termenului pentru depunerea intampinarii sau cel mai tarziu pana la primul termen de infatisare si trebuie sa indeplineasca aceleasi conditii ca si cererea principala.

24.Reguli de procedura aplicabile arbitrajului.Potrivit Art. 355 cod procedura civila : Tribunalul arbitral este sesizat de reclamant printr-o cerere scrisa, care va cuprinde:a) numele, domiciliul sau resedinta partilor ori, pentru persoanele juridice, denumirea si sediul lor, precum si, dupa caz, numarul de inmatriculare in Registrul comertului, numarul de telefon, contul bancar; b) numele si calitatea celui care angajeaza sau reprezinta partea in litigiu, anexandu-se dovada calitatii; c) mentionarea conventiei arbitrale, anexandu-se copie de pe contractul in care este inserata, iar daca s-a incheiat un compromis, copie de pe acesta; d) obiectul si valoarea cererii, precum si calculul prin care s-a ajuns la determinarea acestei valori;  e) motivele de fapt si de drept, precum si probele pe care se intemeiaza cererea; f) numele si domiciliul membrilor tribunalului arbitral; g) semnatura partii. Cererea se poate face si printr-un proces-verbal incheiat in fata tribunalului arbitral si semnat de parti sau numai de reclamant, precum si de arbitri. Conform Art. 356 reclamantul va comunica paratului, precum si fiecarui arbitru, copie de pe cererea de arbitrare si de pe inscrisurile anexate. În întreaga procedură arbitrală trebuie să se asigure părţilor, sub sancţiunea nulităţii hotărârii arbitrale, egalitatea de tratament, respectarea dreptului de apărare şi a principiului contradictorialităţii.Comunicarea între părţi sau către părţi a înscrisurilor litigiului, a citaţiilor, hotărârilor arbitrale şi încheierilor de şedinţă se face prin scrisoare recomandată cu recipisă de predare sau cu confirmare de primire. Informaţiile şi înştiinţările pot fi făcute şi prin telegramă, telex, fax sau orice alt mijloc de comunicare care permite stabilirea probei comunicării şi a textului transmis.(2)Înscrisurile pot fi înmânate şi personal părţii, sub semnătură.(3)Dovezile de comunicare se depun la dosar. (1)Îndată după expirarea termenului pentru depunerea întâmpinării, tribunalul arbitral verifică stadiul pregătirii litigiului pentru dezbatere şi, dacă va socoti necesar, va dispune măsurile corespunzătoare pentru completarea dosarului.(2)După această verificare şi, dacă este cazul, după completarea dosarului, tribunalul arbitral fixează termen de dezbatere a litigiului şi dispune citarea părţilor.

29

Între data primirii citaţiei şi termenul de dezbatere trebuie să existe un interval de timp de cel puţin 15 zile.Părţile pot participa la dezbaterea litigiului personal sau prin reprezentanţi şi pot fi asistate de orice persoană.Neprezentarea părţii legal citate nu împiedică dezbaterea litigiului, afară numai dacă partea lipsă nu va cere, cel mai târziu până în preziua dezbaterii, amânarea litigiului pentru motive temeinice, încunoştinţând în acelaşi termen şi cealaltă parte, precum şi arbitrii. Amânarea se poate acorda o singură dată.Oricare dintre părţi poate cere în scris ca soluţionarea litigiului să se facă în lipsa sa, pe baza actelor de la dosar, art. 358³ rămânând însă aplicabil.Dacă ambele părţi, deşi legal citate, nu se prezintă în termen, tribunalul arbitral va soluţiona litigiul în afară de cazul în care s-a cerut amânarea pentru motive temeinice. Tribunalul arbitral poate, de asemenea, să amâne judecarea litigiului, citând părţile, dacă apreciază că prezenţa lor la dezbatere este necesară. (1)Înaintea sau în cursul arbitrajului oricare dintre părţi poate cere instanţei judecătoreşti competente să încuviinţeze măsuri asigurătoare şi măsuri vremelnice cu privire la obiectul litigiului sau să constate anumite împrejurări de fapt.(2)La această cerere se vor anexa, în copie, cererea de arbitrare sau, în lipsă, dovada comunicării prevăzute de art. 347 alin. (2) şi (3), precum şi convenţia arbitrală.(3)Încuviinţarea acestor măsuri va fi adusă la cunoştinţa tribunalului arbitral de către partea care le-a cerut.În cursul arbitrajului, măsurile asigurătoare şi măsurile vremelnice, ca şi constatarea anumitor împrejurări de fapt, pot fi încuviinţate şi de tribunalul arbitral. În caz de împotrivire executarea acestor măsuri se dispune de către instanţa judecătorească. (1)Fiecare dintre părţi are sarcina să dovedească faptele pe care îşi întemeiază în litigiu pretenţia sau apărarea.(2)În vederea soluţionării litigiului, tribunalul arbitral poate cere părţilor explicaţii scrise cu privire la obiectul cererii şi faptele litigiului şi poate dispune administrarea oricăror probe prevăzute de lege. (1)Administrarea probelor se efectuează în şedinţa tribunalului arbitral. Acesta poate dispune ca administrarea probelor să fie efectuată în faţa unui arbitru din compunerea tribunalului arbitral.(2)Ascultarea martorilor şi a experţilor se face fără prestare de jurământ.(3)Tribunalul arbitral nu poate să recurgă la mijloace de constrângere şi nici să aplice sancţiuni martorilor sau experţilor. Pentru luarea acestor măsuri părţile se pot adresa instanţei judecătoreşti prevăzute de art. 342.(4)Aprecierea probelor se face de către arbitri potrivit intimei lor convingeri. (1)Orice excepţie privind existenţa şi validitatea convenţiei arbitrale, constituirea tribunalului arbitral, limitele însărcinării arbitrilor şi desfăşurarea procedurii până la primul termen de înfăţişare, trebuie ridicată, sub sancţiunea decăderii, cel mai târziu la acest prim termen, dacă nu s-a stabilit un termen mai scurt.(2)Orice cereri ale părţilor şi orice înscrisuri vor fi depuse cel mai târziu până la primul termen de înfăţişare.(3)Probele care nu au fost cerute cel mai târziu până la prima zi de înfăţişare nu vor mai putea fi invocate în cursul arbitrajului, afară de cazurile în care:a)necesitatea probei ar reieşi din dezbateri;

30

b)administrarea probei nu pricinuieşte amânarea soluţionării litigiului. (1)Dezbaterile arbitrale vor fi consemnate în încheierea de şedinţă.(2)Orice dispoziţie a tribunalului arbitral va fi consemnată în încheiere şi va fi motivată.(3)Încheierea de şedinţă va cuprinde, pe lângă menţiunile prevăzute la art. 361 lit. a) şi b), şi următoarele menţiuni:a)o scurtă descriere a desfăşurării şedinţei;b)cererile şi susţinerile părţilor;c)motivele pe care se sprijină măsurile dispuse;d)dispozitivul;e)semnăturile arbitrilor, cu observarea prevederilor art. 3602.(4)Părţile au dreptul să ia cunoştinţă de conţinutul încheierilor şi de actele dosarului. La cererea părţilor sau din oficiu tribunalul arbitral poate îndrepta sau completa încheierea de şedinţă, printr-o altă încheiere. Părţilor li se comunică, la cerere, copie de pe încheierea de şedinţă.

25.Arbitrajul.Clasificare si reguli de procedura.

Clasificarea arbitrajului Din punctul de vedere al duratei instanţei de arbitrare:-arbitraj ocazional (ad-hoc) – se constituie şi existã pentru soluţionarea unui litigiu determinat-arbitraj permanent (instituţionalizat) – are o existenţã nelimitatã în timpArbitrajul permanent este organizat sub forma unor centre permanente de arbitraj, ce funcţionează în cadrul unor organizaţii profesionale sau pe lângă o cameră de comerţ naţională sau internaţională şi se clasificã, în funcţie de competenţa ratione personae, în:-arbitraj internaţional– competent pentru litigiile dintre parteneri din orice state ale lumii (ex. Curtea de arbitraj internaţional de pe lângã Camera de Comerţ Internaţional din Paris);-arbitraj regional – competent pentru litigiile dintre partenerii unei anumite regiuni (ex. Arbitrajul afro-asiatic de la New Delhi);-arbitraj bilateral – competent pentru litigiile dintre partenerii a douã state (ex. Comisia de arbitraj americano-canadianã, Institutul regal de arbitraj de la Stockholm);-arbitraj naţional, cu competenţã internaţionalã (ex. Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângã Camera de Comerţ şi Industrie a României). În funcţie de competenţa ratione materiae, arbitrajul permanent se clasificã în:-arbitraj universal – soluţioneazã litigii izvorâte din orice contracte de comerţ internaţional-arbitraj specializat – soluţioneazã litigii izvorâte din anumite contracte (ex. Arbitrajul maritim de la Londra, Arbitrajul de la Bremen pentru litigii izvorâte din comerţul cu bumbac). Dupã elementele pe care le poate utiliza arbitrul în soluţionarea cauzei (în funcţie de atribuţiile conferite arbitrului):-arbitraj în drept (in jure) – arbitrul soluţioneazã cauza fãcând aplicarea unei legi, aleasã de pãrţi sau determinatã de arbitru prin mecanismul conflictual din lex fori); -arbitraj în echitate (ex aequo et bono) – arbitrul soluţioneazã cauza fãcând aplicarea principiilor generale de drept – buna-credinţã, echitatea (mai ales în situaţia contractelor

31

de export complex, cooperare în producţie, barter); arbitrii nu au obligaţia de a aplica normele de drept material şi nici pe acelea de procedură.Potrivit Art. 355 cod procedura civila : Tribunalul arbitral este sesizat de reclamant printr-o cerere scrisa, care va cuprinde:a) numele, domiciliul sau resedinta partilor ori, pentru persoanele juridice, denumirea si sediul lor, precum si, dupa caz, numarul de inmatriculare in Registrul comertului, numarul de telefon, contul bancar; b) numele si calitatea celui care angajeaza sau reprezinta partea in litigiu, anexandu-se dovada calitatii; c) mentionarea conventiei arbitrale, anexandu-se copie de pe contractul in care este inserata, iar daca s-a incheiat un compromis, copie de pe acesta; d) obiectul si valoarea cererii, precum si calculul prin care s-a ajuns la determinarea acestei valori;  e) motivele de fapt si de drept, precum si probele pe care se intemeiaza cererea; f) numele si domiciliul membrilor tribunalului arbitral; g) semnatura partii. Cererea se poate face si printr-un proces-verbal incheiat in fata tribunalului arbitral si semnat de parti sau numai de reclamant, precum si de arbitri. Conform Art. 356 reclamantul va comunica paratului, precum si fiecarui arbitru, copie de pe cererea de arbitrare si de pe inscrisurile anexate.

Conform Art. 356 reclamantul va comunica paratului, precum si fiecarui arbitru, copie de pe cererea de arbitrare si de pe inscrisurile anexate. În întreaga procedură arbitrală trebuie să se asigure părţilor, sub sancţiunea nulităţii hotărârii arbitrale, egalitatea de tratament, respectarea dreptului de apărare şi a principiului contradictorialităţii.Comunicarea între părţi sau către părţi a înscrisurilor litigiului, a citaţiilor, hotărârilor arbitrale şi încheierilor de şedinţă se face prin scrisoare recomandată cu recipisă de predare sau cu confirmare de primire. Informaţiile şi înştiinţările pot fi făcute şi prin telegramă, telex, fax sau orice alt mijloc de comunicare care permite stabilirea probei comunicării şi a textului transmis.(2)Înscrisurile pot fi înmânate şi personal părţii, sub semnătură.(3)Dovezile de comunicare se depun la dosar. (1)Îndată după expirarea termenului pentru depunerea întâmpinării, tribunalul arbitral verifică stadiul pregătirii litigiului pentru dezbatere şi, dacă va socoti necesar, va dispune măsurile corespunzătoare pentru completarea dosarului.(2)După această verificare şi, dacă este cazul, după completarea dosarului, tribunalul arbitral fixează termen de dezbatere a litigiului şi dispune citarea părţilor.Între data primirii citaţiei şi termenul de dezbatere trebuie să existe un interval de timp de cel puţin 15 zile.Părţile pot participa la dezbaterea litigiului personal sau prin reprezentanţi şi pot fi asistate de orice persoană.Neprezentarea părţii legal citate nu împiedică dezbaterea litigiului, afară numai dacă partea lipsă nu va cere, cel mai târziu până în preziua dezbaterii, amânarea litigiului pentru motive temeinice, încunoştinţând în acelaşi termen şi cealaltă parte, precum şi arbitrii. Amânarea se poate acorda o singură dată.

32

Oricare dintre părţi poate cere în scris ca soluţionarea litigiului să se facă în lipsa sa, pe baza actelor de la dosar, art. 358³ rămânând însă aplicabil.Dacă ambele părţi, deşi legal citate, nu se prezintă în termen, tribunalul arbitral va soluţiona litigiul în afară de cazul în care s-a cerut amânarea pentru motive temeinice. Tribunalul arbitral poate, de asemenea, să amâne judecarea litigiului, citând părţile, dacă apreciază că prezenţa lor la dezbatere este necesară. (1)Înaintea sau în cursul arbitrajului oricare dintre părţi poate cere instanţei judecătoreşti competente să încuviinţeze măsuri asigurătoare şi măsuri vremelnice cu privire la obiectul litigiului sau să constate anumite împrejurări de fapt.(2)La această cerere se vor anexa, în copie, cererea de arbitrare sau, în lipsă, dovada comunicării prevăzute de art. 347 alin. (2) şi (3), precum şi convenţia arbitrală.(3)Încuviinţarea acestor măsuri va fi adusă la cunoştinţa tribunalului arbitral de către partea care le-a cerut.În cursul arbitrajului, măsurile asigurătoare şi măsurile vremelnice, ca şi constatarea anumitor împrejurări de fapt, pot fi încuviinţate şi de tribunalul arbitral. În caz de împotrivire executarea acestor măsuri se dispune de către instanţa judecătorească. (1)Fiecare dintre părţi are sarcina să dovedească faptele pe care îşi întemeiază în litigiu pretenţia sau apărarea.(2)În vederea soluţionării litigiului, tribunalul arbitral poate cere părţilor explicaţii scrise cu privire la obiectul cererii şi faptele litigiului şi poate dispune administrarea oricăror probe prevăzute de lege. (1)Administrarea probelor se efectuează în şedinţa tribunalului arbitral. Acesta poate dispune ca administrarea probelor să fie efectuată în faţa unui arbitru din compunerea tribunalului arbitral.(2)Ascultarea martorilor şi a experţilor se face fără prestare de jurământ.(3)Tribunalul arbitral nu poate să recurgă la mijloace de constrângere şi nici să aplice sancţiuni martorilor sau experţilor. Pentru luarea acestor măsuri părţile se pot adresa instanţei judecătoreşti prevăzute de art. 342.(4)Aprecierea probelor se face de către arbitri potrivit intimei lor convingeri. (1)Orice excepţie privind existenţa şi validitatea convenţiei arbitrale, constituirea tribunalului arbitral, limitele însărcinării arbitrilor şi desfăşurarea procedurii până la primul termen de înfăţişare, trebuie ridicată, sub sancţiunea decăderii, cel mai târziu la acest prim termen, dacă nu s-a stabilit un termen mai scurt.(2)Orice cereri ale părţilor şi orice înscrisuri vor fi depuse cel mai târziu până la primul termen de înfăţişare.(3)Probele care nu au fost cerute cel mai târziu până la prima zi de înfăţişare nu vor mai putea fi invocate în cursul arbitrajului, afară de cazurile în care:a)necesitatea probei ar reieşi din dezbateri;b)administrarea probei nu pricinuieşte amânarea soluţionării litigiului. (1)Dezbaterile arbitrale vor fi consemnate în încheierea de şedinţă.(2)Orice dispoziţie a tribunalului arbitral va fi consemnată în încheiere şi va fi motivată.(3)Încheierea de şedinţă va cuprinde, pe lângă menţiunile prevăzute la art. 361 lit. a) şi b), şi următoarele menţiuni:a)o scurtă descriere a desfăşurării şedinţei;b)cererile şi susţinerile părţilor;c)motivele pe care se sprijină măsurile dispuse;

33

d)dispozitivul;e)semnăturile arbitrilor, cu observarea prevederilor art. 3602.(4)Părţile au dreptul să ia cunoştinţă de conţinutul încheierilor şi de actele dosarului. La cererea părţilor sau din oficiu tribunalul arbitral poate îndrepta sau completa încheierea de şedinţă, printr-o altă încheiere. Părţilor li se comunică, la cerere, copie de pe încheierea de şedinţă.

26.Investirea sau sesizarea instantei.Intrucat solutionarea cauzei pe calea arbitrajului reprezinta o procedura derogatorie fata de cea de drept comun,investirea instantei de arbitraj trebuie sa se faca in forme exprese speciale.Investirea se poate face :- prin vointa statelor,exista conventii care obliga ca litigiile din anumite contracte sa fie solutionate pe calea arbitrajului,stabilind si instanta competenta.Astfel,Conventia de la Moscova, din 1972,denuntata de Romania in 1977,obliga ca toate litigiile izvorate din contractul de vanzare de marfuri incheiat intre comercianti din statele parti sa fie solutionate pe calea arbitajului,stabilindu-se competenta de drept comun a instantei de arbitraj de la sediul paratului,sau Conventa Romania Coreea,1994 ce a stabilit competenta arbitrajului de la sediul paratului,sau Conventia de la Bruxelles 1924,ce a stabilit si competenta solutionarii litigiilor de catre arbitraj.-prin vointa partilor si cunoaste 2 forme :Clauza de arbitraj(compromisorie).Se incheie obligatoriu in forma scrisa,indiferent de forma incheierii contractului in care figureaza.Cuprinde vointa neechivoca a partilor contractante de a solutiona un aventual litigiu nascut din acel contract pe calea arbitrajului,desemnandu-se si instanta de arbitraj competenta,inclusiv vointa de a executa voluntar sentinta data.Desi clauza de arbitraj are figura juridica a unei conventii accesorii,grefata pe contractul principal de comert international,regimul sau juridic se abate de la principiul accesorium sequitur principale in sensul ca,daca acel contract de comert international este nus sau anulabil,clauza de arbitraj,sub conditia de a fi redactata in scris si de a fi cuprins vointa indubitabila a partilor de a solutiona litigiile pe calea arbitrajului(cu desemnarea instrantei arbitrale)isi pastreaza validitatea.Compromisul ,conventia incheiata intre partile litigante,in cazul in care contractul din care a izvorat litigiul nu cuprinde clauza de arbitaj,prin care acestea convin ca litigiul sa fie solutionat de catre o instanta arbitrala.Partile indica instanta competenta si,eventual,legea aplicabila,daca aceasta nu a fost prevazuta in contract,preccum si completul de arbitrare.

27.Noțiunea de piață relevantăPiaţa reprezintă ambianţa în care se întâlnesc voinţele ofertanţilor cu voinţele solicitanţilor; îndeplineşte funcţia economică de a realiza o legătură dintre cererea şi oferta de mărfuri, servicii sau lucrări, stabilind circuitul dintre producţie şi consum.Sub aspectul concurenţei comerciale, noţiunea de piaţă nu are sensul generic, ci se referă la piaţa relevantă, care constă în locul unde se confruntă oferta şi cererea de produse sau servicii considerate de cumpărători sau de utilizatori ca fiind substituibile între ele, dar nesubstituibile cu alte bunuri sau servicii oferite.

34

Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică: definiţia pieţei ia în considerare atât cererea, cât şi aprovizionarea. Pe latura cererii, produsele trebuie să fie substituibile din punctul de vedere al cumpărătorului. Pe latura aprovizionării, piaţa include numai vânzătorii care realizează produsul relevant sau care îşi pot lesne modifica producţia spre a oferi produse de substituire sau conexe.Consiliul Concurenţei: piaţa relevantă este piaţa pe care se desfăşoară concurenţa, cuprinzând un produs sau un grup de produse şi aria geografică pe care acestea se produc şi/sau se comercializează. Noţiunea este utilizată pentru identificarea produselor şi a agenţilor economici ce se află în concurenţă directă în afaceri.Curtea Europeană de Justiţie: a subliniat necesitatea disocierii a două componente din noţiunea de piaţă relevantă: piaţa produsului şi piaţa geografică.Piaţa produsului.Pentru determinarea pieţei produsului se analizează atât cererea cât şi situaţia ofertei.Cererea.Piaţa sectorială sau piaţa produsului include toate produsele sau serviciile considerate de consumatori ca fiind interschimbabile sau substituibile datorită caracteristicilor, preţului sau utilizării acestora.Este suficient ca produsele să fie interschimbabile într-o măsură îndestulătoare, în sensul de a constitui o alternativă economică reală, nefiind necesar să existe o identitate a caracteristicilor, preţului sau calităţii.Criterii pentru determinarea pieţei relevante din punctul de vedere al cererii:-natura produsului;-preţul şi nevoia pe care o satisface (în funcţie de preferinţele consumatorilor).Criteriul materialităţii bunurilor: produsele având aceeaşi natură fizică sunt substituibile între ele; dacă produsele nu prezintă caracteristici asemănătoare, acestea nu pot fi substituite. De ex., piaţa materiilor prime diferă de piaţa produsului derivat; în anumite cazuri criteriul utilităţii finale primează asupra materialităţii bunului. (de exemplu, recipientele de metal şi sticlă sunt substituibile între ele, datorită utilităţii finale).Însuşirile materiale ale serviciilor sunt avute în vedere pentru determinarea pieţei relevante a acestora, existând şi dificultăţi în delimitarea pieţelor (de ex. piaţa serviciilor poştale, raportată la curierul rapid).Criteriul preferinţelor consumatorilor:Opţiunile consumatorilor au efect asupra delimitării pieţei relevante şi sunt influenţate de: A. materialitatea produselor:Analiza tehnică a caracteristicilor produselor nu poate fi folosită în mod exclusiv pentru a delimita piaţa relevantă, întrucât nu reflectă reacţia consumatorilor la aceste caracteristici. Astfel, printr-o simplificare excesivă, se poate considera că bunurile care asigură aceeaşi funcţie generală constituie aceeaşi piaţă, sau, printr-o diversificare excesivă se poate ajunge la concluzia, de exemplu, că maşinile constructorilor de automobile formează fiecare o piaţă distinctă.Două produse sau servicii, considerate de consumatori ca fiind substituible se încadrează pe aceeaşi piaţă relevantă, chiar dacă sunt diferite în materialitatea lor (de exemplu, vânzarea de televizoare).Pe de altă parte, există posibilitatea ca două produse asemănătoare să nu fie apte de a satisface aceeaşi nevoie a cumpărătorilor, rezultând astfel pieţe relevante distincte (de exemplu, esenţa de geranium Bourbon nu este substituibilă cu alte parfumuri).

35

Curtea Europeană de Justiţie: bananele constituie o piaţă de referinţă separată de cea a celorlalte fructe proaspete, datorită faptului că sunt disponibile în orice anotimp.B.preţul produselor:Reacţia consumatorilor la diferenţele de preţ dintre produsele similare este importantă pentru determinarea pieţei relevante.Consiliul concurenţei din Franţa: dacă bunurile care provin de la mai mulţi ofertanţi sunt socotite ca substituibile de către o mare parte a clientelei, totuşi o variaţie a preţului unuia dintre acestea va atrage o deplasare substanţială a cererii de la o întreprindere la alta.Pe de altă parte, din faptul că diferenţierea de preţ a unor produse similare se menţine o durată mai mare de timp, rezultă că produsele respective nu mai sunt substituibile: coexistenţa durabilă a unor niveluri de preţuri sensibil diferite pentru produse care sunt identice indică prin ea însăşi că aceste produse nu fac parte din aceeaşi piaţă (Curtea de apel din Paris, 1993).Pentru a se concluziona în sensul disocierii unor pieţe relevante sunt necesare:-evidenţa evoluţiei preţurilor;-o diferenţă suficient de accentuată între nivelul de preţuri pentru bunuri asemănătoare (Consiliul concurenţei din Franţa, pentru disocierea unei pieţe relevante separate este necesară o diferenţă de 5 %, iar această inegalitate de preţuri pentru bunuri asemănătoare se menţine o perioadă suficient de îndelungată).În aprecierea influenţei exercitate de preferinţele consumatorilor se are în vedere existenţa unui anumit grad de obiectivitate, fiind folosit în acest sens conceptul de “utilizator rezonabil”.Pe de altă parte, şi opţiunile utilizatorilor rezonabili variază în funcţie de categoria din care fac parte: abandonarea unui produs în favoarea altuia, asemănător, poate fi constatată prin raportare la o anumită categorie de utilizatori, însă nu şi la altă categorie.Alte criterii: Existenţa unor reglementări specifice privind anumite bunuri; Metode originale de distribuire a unor mărfuri;Fenomentul modei : Curtea de Apel din Paris, 1990: nu este suficientă singura imagine pe care o au la un moment dat consumatorii despre un anumit produs, spre a se putea deduce de aici că a câştigat o notorietate atât de însemnată încât îl fac nesubstituibil, ceea ce i-ar permite să constituie prin el însuşi o piaţă distinctă.Oferta.Identificarea pieţei relevante presupune determinarea disponibilităţii de produse alternative apte să satisfacă aceeaşi cerere: Caracterul substituibil al produselor este apreciat prin raportare la posibilitatea economică a vânzătorilor de a realiza uşor bunuri de înlocuire. Astfel, piaţa relevantă include atât vânzătorii actuali ai unui anumit produs, cât şi pe cei potenţiali.În concluzie, pentru delimitarea pieţei produsului se utilizează următoarele metode:Metoda substituibilităţii în consum presupune determinarea probabilităţii de înlocuire a cererii pentru un produs cu cererea pentru un alt produs, în funcţie de natura produsului, de caracteristicile sale fizice, de utilitatea finală, de gradul de satifacţie realizat în funcţie de preferinţele consumatorilor, de preţ.Mecanismul utilizat pentru a determina dacă un bun are înlocuitori este acela al elasticităţii încrucişate a cererii: variaţia în procente a cantităţii de înlocuitor în urma creşterii preţului produsului de referinţă.

36

Metoda substituibilităţii în producţie sau a elasticităţii ofertei constă în verificarea posibilităţii altor întreprinderi de a pătrunde pe piaţa produsului, în sensul posibilităţii de a realiza într-un timp scurt bunul respectiv sau un înlocuitor cu cheltuieli rezonabile prin mărirea sau reconvertirea capacităţilor de producţie.Piaţa geografică.Piaţa geografică relevantă cuprinde zona în care sunt situaţi agenţii economici implicaţi în livrarea bunurilor incluse în piaţa produsului, zona în care condiţiile de concurenţă sunt suficient de omogene şi care poate fi diferenţiată în arii geografice vecine datorită, în special, unor condiţii de concurenţă substanţial diferite.În mod similar, noţiunea de piaţă geografică se referă şi la servicii.Factorii care trebuie luaţi în considerare la definirea pieţei geografice relevante sunt:-tipul şi caracteristicile produselor implicate,-existenţa unor bariere la intrare,-preferinţele consumatorilor,-diferenţele dintre cotele de piaţă ale agenţilor economici în zone geografice învecinate,-diferenţele substanţiale dintre preţurile produselor la furnizori, precum şi ponderea cheltuielilor de transport în costurile totale. Preţul transportului este un factor prohibitiv în cazul în care, datorită distanţei mari între locul de producţie şi punctul de desfacere, depăşeşte un anumit prag, situaţie în care va constitui un factor de separare între pieţe relevante geografice diferite. Aceeaşi este situaţia în cazul indisponibilităţii geografice a anumitor produse (datorită dificultăţilor de transportare în cazul produselor fragile, care se alterează repede sau au volum mare).În funcţie de factorii luaţi în considerare se defineşte aria geografică în care sunt localizaţi producătorii concurenţi. Aceasta poate include şi producătorii necunoscuţi de cumpărători, dar care pot, uşor şi acceptabil din punct de vedere economic, să-şi aducă produsele din alte zone.Pentru a fi considerate pe aceeaşi piaţă geografică relevantă, nu este necesar ca produsele să fie fabricate în aceeaşi localitate sau în localităţi apropiate. Toate aceste produse trebuie să fie accesibile aceloraşi cumpărători, astfel încât fiecare dintre ele să fie o alternativă economică reală pentru celelalte.În cazul în care o majorare importantă de preţ pentru produsele vândute într-o anumită zonă determină o deplasare considerabilă a consumatorilor către produsele asemănătoare vândute în altă zonă, produsele respective fac parte din aceeaşi piaţă geografică relevantă.Pentru unele produse sau servicii, piaţa geografică relevantă poate fi o parte într-o localitate, o localitate, un judeţ, o regiune sau o zonă din România, pentru altele, întreaga ţară.Progresele în domeniul transporturilor şi comunicaţiilor şi tendinţele de eliminare a barierelor şi de liberalizare a comerţului internaţional pot modifica, în timp, limitele pieţelor geografice relevante, depăşind graniţele unei ţări.Delimitarea pieţei relevante este un instrument de analiză indispensabil în dreptul concurenţei, deoarece numai în cadrul unei pieţe relevante se poate aprecia şi măsura intensitatea competiţiei actuale sau potenţiale pentru a se decide dacă este necesar controlul comportamentului concurenţial al unor întreprinderi sau aplicarea unor sancţiuni. Astfel, trebuie analizate efectele produse asupra pieţei relevante de:-înţelegerile anticoncurenţiale;-abuzurile de poziţie dominantă;

37

-concentrările de întreprinderi;-faptele de concurenţă neloială.Definirea pieţei relevante în cazurile de practici anticoncurenţiale, reglementate de art. 5 şi 6 din Legea concurenţei. Principiile menţionate vor fi avute în vedere de agenţii economici la definirea pieţei relevante în cererile pentru dispensă în vederea exceptării individuale de la interdicţia prevăzută la art. 5 alin. (1) din lege, conform regulamentelor emise de Consiliul Concurenţei.Aceleaşi principii vor fi folosite de Consiliul Concurenţei în investigaţiile întreprinse în cazurile de practici anticoncurenţiale, respectiv de abuz de poziţie dominantă, pentru a determina care produse sunt afectate şi care agenţi economici concurenţi (clienţi şi/sau furnizori) pot fi afectaţi.Pentru fiecare produs supus investigaţiei se vor determina:

- produsele care constituie înlocuitori sau substituienţi, precum şi- producătorii acestora suficient de apropiaţi geografic, care sunt luaţi în

considerare de către cumpărători, atunci când aceştia iau deciziile de cumpărare.Această determinare a produsului supus investigaţiei se face atât la preţurile curente, cât şi la preţurile mai mici, care se estimează a fi aplicate, dacă practicile suspectate ca anticoncurenţiale nu ar exista.Consiliul Concurenţei va investiga dacă substituienţii disponibili la preţuri curente există numai ca rezultat al creşterilor de preţ sau al altor practici anticoncurenţiale suspectate.Definirea pieţei relevante în cazurile de concentrare economică.Scopul controlului concentrărilor economice de către Consiliul Concurenţei este de a veghea împotriva creării de monopoluri sau agenţi economici cu poziţie dominantă pe piaţă, care pot conduce la restrângerea, înlăturarea sau denaturarea semnificativă a concurenţei pe piaţa românească sau pe o parte a acesteia cu efecte nefavorabile asupra consumatorilor.Primul pas întreprins în analiza concentrărilor economice este definirea pieţei produsului şi a pieţei geografice afectate de concentrarea economică notificată.Piaţa produsului şi piaţa geografică vor reprezenta contextul în care este evaluată puterea de piaţă a noii entităţi economice rezultate din concentrare.În scopul definirii pieţei relevante, în cazurile de concentrare economică, se va avea în vedere impactul operaţiunii de concentrare propuse asupra concurenţei, în dinamica acesteia, deci asupra pieţei relevante în noua sa structură, care va rezulta după implementarea concentrării.Este considerată afectată de concentrarea economică piaţa relevantă, în cadrul căreia:a) două sau mai multe părţi implicate în operaţiunea de concentrare economică acţionează pe aceeaşi piaţă a produsului şi, ca urmare a concentrării, cota lor de piaţă depăşeşte 15% (relaţii pe orizontală).b) una sau mai multe părţi implicate acţionează pe o piaţă a produsului situată în amontele sau în avalul oricărei alte pieţe pe care sunt prezente alte părţi implicate şi, în plus, cota lor de piaţă individuală sau combinată, este de cel puţin 25%, indiferent dacă există sau nu o relaţie de genul furnizor-client între părţile participante la concentrare (relaţii pe verticală).În scopul definirii pieţei relevante asupra căreia urmează să producă efecte concentrarea economică propusă:

38

-se va porni de la identificarea produselor fabricate şi/sau comercializate de agenţii economici implicaţi în concentrarea economică.-în continuare, se va determina care sunt produsele (şi producătorii acestora) care sunt suficient de apropiate pentru a fi substituibile sau înlocuitorii pentru produsele fabricate şi/sau comercializate de agenţii economici implicaţi în concentrare, definindu-se astfel piaţa produsului sau, dacă este cazul, pieţele relevante ale produsului.Piaţa geografică este formată din producătorii produselor incluse în piaţa relevantă a produsului, situaţi în aceleaşi locuri pe care grupul de consumatori ai produselor respective le iau în considerare atunci când iau deciziile de cumpărare.O atenţie deosebită se va acorda concentrărilor economice în care agenţii economici implicaţi produc şi/sau vând produse care se includ în aceeaşi piaţă a produsului, o astfel de concentrare având efecte directe şi semnificative asupra pieţei geografice afectate de concentrarea economică în cauză, dacă agenţii economici implicaţi în concentrare vând în mod curent produse pentru un grup semnificativ de cumpărători situaţi într-o anumită arie geografică.În cazul în care cifra de afaceri totală depăşeşte pragul maximal, agenţii economici sunt obligaţi să notifice Consiliului Concurenţei intenţia de a realiza concentrarea economică, pentru a se analiza dacă structura economică proiectată este compatibilă cu mediul concurenţial normal.

28.Noțiunea de ajutor de statAjutorul de stat este orice măsură de sprijin acordată de către stat sau de către unităţile administrative-teritoriale, din resurse de stat sau resurse ale unităţilor administrative-teritoriale, indiferent de formă, care distorsionează sau ameninţă să distorsioneze concurenţa, prin favorizarea anumitor întreprinderi, a producţiei anumitor bunuri, a prestării anumitor servicii sau afectează comerţul dintre România şi statele membre ale Uniunii Europene, fiind considerat incompatibil cu un mediu concurenţial normal. (art. 2 alin. 2 din Legea 143/1999)Ajutorul de stat poate lua forma unei scheme de ajutor de stat sau unui ajutor individual:Schema de ajutor de stat este un sistem pe baza căruia pot fi acordate alocări specifice individuale întreprinderilor definite în mod general şi abstract sau orice sistem pe baza căruia ajutorul, care nu este legat de un anume proiect, poate fi acordat uneia sau mai multor întreprinderi pentru o perioadă de timp nedeterminată sau într-un cuantum nedeterminat. (art. 2 alin. 6 din Legea privind ajutorul de stat).Ajutorul de stat individual este orice formă de ajutor de stat care nu este acordat pe baza unei scheme de ajutor (art. 2 alin. 7 din Legea privind ajutorul de stat).Art. 2 alin. 7 din Legea privind ajutorul de stat enumeră modalităţile de acordare a ajutorului de stat precizând că modalităţile nu se limitează la cele enumerate:-subvenţii;-anularea de datorii sau preluarea pierderilor;-exceptări, reduceri sau amânări de la plata taxelor şi impozitelor;-renunţarea la obţinerea unor venituri normale de pe urma fondurilor publice, inclusiv acordarea unor împrumuturi cu dobânzi preferenţiale;-garanţii acordate de stat, de alte autorităţi publice centrale sau locale ori de alte organisme care administrează surse ale statului sau ale colectivităţilor locale, în condiţii preferenţiale;

39

-participări cu capital ale statului, ale autorităţilor publice centrale sau locale ori ale altor organisme care administrează surse ale statului sau ale colectivităţilor locale, dacă rata profitului acestor investiţii este mai mică decât cea normală, anticipată de catre un investitor privat prudent;-reduceri de preţ la bunurile furnizate şi la serviciile prestate de către autorităţi publice centrale sau locale ori de către alte organisme care administrează surse ale statului sau ale colectivităţilor locale, inclusiv vânzarea unor terenuri aparţinând domeniului privat al statului sau autorităţilor publice locale sub preţul pieţei.

29.Ajutorul de stat ilegalAjutorul de stat este orice măsură de sprijin acordată de către stat sau de către unităţile administrative-teritoriale, din resurse de stat sau resurse ale unităţilor administrative-teritoriale, indiferent de formă, care distorsionează sau ameninţă să distorsioneze concurenţa, prin favorizarea anumitor întreprinderi, a producţiei anumitor bunuri, a prestării anumitor servicii sau afectează comerţul dintre România şi statele membre ale Uniunii Europene, fiind considerat incompatibil cu un mediu concurenţial normal. (art. 2 alin. 2 din Legea 143/1999)Ajutorul de stat poate lua forma unei scheme de ajutor de stat sau unui ajutor individual:Schema de ajutor de stat este un sistem pe baza căruia pot fi acordate alocări specifice individuale întreprinderilor definite în mod general şi abstract sau orice sistem pe baza căruia ajutorul, care nu este legat de un anume proiect, poate fi acordat uneia sau mai multor întreprinderi pentru o perioadă de timp nedeterminată sau într-un cuantum nedeterminat. (art. 2 alin. 6 din Legea privind ajutorul de stat).Ajutorul ilegal este un ajutor de stat, altul decât unul existent sau exceptat de la obligaţia notificării conform prezentei legi, acordat fără a fi fost autorizat de Consiliul Concurenţei sau acordat după ce a fost notificat, dar înainte de emiterea unei decizii de către Consiliul Concurenţei în termen legal.Ajutorul interzis este ajutorul de stat pentru care Consiliul Concurenţei a emis o decizie de interzicere, dar a fost totuşi acordat.Persoanele interesate sunt considerate iniţiatorul ajutorului de stat, furnizorul, beneficiarul ajutorului de stat şi orice altă persoană, întreprindere sau asociaţie de întreprinderi, incluzând asociaţiile comerciale şi asociaţiile profesionale, afectate prin acordarea unui ajutor de stat.Pentru a fi considerată persoană interesată, singura condiţie este dovedirea afectării directe a interesului printr-un anumit ajutor.Prin întreprindere se înţelege orice persoană fizică sau juridică, indiferent de forma de organizare, care desfăşoară activităţi în scop lucrativ, total sau parţial.Prin întreprindere publică se înţelege orice întreprindere asupra căreia autorităţile publice pot exercita, direct sau indirect, o influenţă determinantă în virtutea dreptului lor de proprietate, a participării lor financiare sau a regulilor care guvernează activitatea acesteia.Iniţiatorul ajutorului de stat este acea autoritate abilitată să iniţieze proiecte de acte normative sau administrative ce implică acordarea unor ajutoare de stat. În această sferă se includ şi iniţiativele legislative conform prevederilor Constituţiei României.

40

Prin întreprindere publică ce activează în sectorul industriei prelucrătoare se înţelege orice întreprindere publică al cărei obiect principal de activitate, reprezentând cel puţin 50% din totalul cifrei de afaceri anuale, se desfăşoară în domeniul industriei prelucrătoare. Activităţile care se includ în sectorul industriei prelucrătoare sunt cele din Clasificarea activităţilor din economia naţională (CAEN).Prin serviciu de interes economic general se înţelege acel serviciu prestat în condiţii de piaţă, pentru care există obligaţii impuse de autorităţile publice privind accesul consumatorilor în mod nediscriminatoriu şi/sau alte obligaţii impuse.

41