Imprimat legal ANUL IV No. 57-58 Aprilie. Exemplarul 5 Lei

COMIIIFWAMVL I

N

R I o RN U O L U

BJU'NO T A C T : ]n lorii»-.

MANUAL DE LOCUINŢA MODERNA

Cereţi o oda ie clc toa le tă în pl in soare , una din cele mai mar i încăperi ale apa r t amen tu lu i , vechiul salon d e p i ldă . Un perete în t reg d i n feres t re desehi-zându-se, d a c ă se poate , pe o te rasă pent ru băi de soare; spă lă tor de porcelan, scă ldă toa re , duşur i , aparate d e g imnas t ică .

Camera a l ă t u r a t ă : g a r d e r o b a u n d e vă ve ţ i îm­brăcă şi desbrăcâ . Nu vă clesbrăcaţi în oda i a voas­tră de culcare. Es t e mai pu ţ in cura t şi se. face o dezordine penibi lă . In d u l a p cereţ i p lacăr i le pentru rufe şi haine, nu mai înal te de i m. 50. cu ser tare , agăţătoare, etc.

Cereţi o sală marc în locul tu turor saloanelor . Cereţi pereţ i i goi în oda i a voas t ră de culcare , în

sala cea mare . în sala de mânca re . Caziere în pere ţ i vor înlocui mobi le le , cari costă

scump, ocupă locul şi neces i tă în t re ţ inere . Pretindeţi sup r imarea s taf fe îor (o rnamente de

gips, N. R.j, şi a uşi lor cu pă t ra t e t ă ia te pieziş, cari sunt de foarte prost gust.

Dacă puteţ i , puneţ i bucă tă r i a în mansarda., ca sa evitaţi mi rosur i le .

Cere ţ i p ropr i e t a ru lu i vostru, d rep t compensa ţ i e pen­tru s taffe şi tapete , să vă instaleze lumina electr ică, cu r a m p e ascunse sau difuzoare .

Cereţ i vacuumul . Nu c u m p ă r a ţ i decât mobi le prac t ice şi n i c ioda tă

decora t ive . M e r g e ţ i în vechi le castele să vede ţ i pros tgustul

mar i lo r reg i . Pune ţ i co lec ţ iuni le voas t re în ser tare sau caziere.

Aveţ i respectul p ro fund al adevă ra te lo r opere d e ar tă . Cere ţ i vazistas la ferestrele tu tu ror odă i lo r voas t re . i nvă ţa ţ i -vă copii i că nu se poa te locui o casS,

decâ t a tunci , c â n d lumina e abunden tă , când par­che te le şi pere ţ i i sunt netezi .

Pen t ru a în t re ţ ine bine parche te le , s u p r i m a ţ i mo­bi le le şi covoarele or ien ta le .

î nch i r i a ţ i apa r t amen te pe jumă ta t e decâ t ace lea cu care v ' au obişnui t pă r in ţ i i voşt r i . Gând i ţ i -vă .la economia ges tur i lor voast re , a o rd ine lo r voas t re şi a gându r i l o r voas t re .

L E C O R B U S I E R - S A U G N I E R .

asociaţia artiştilor sediul la Berlin.

administrativă se va

ADA N E G R I un volum de nuvele: Singuratecii. GIOVANNI PAPINI „Pâine şi Vin". GIOVANNI G I O L I T T I a dat la iveală „Amintirile

Vieţii mele", în cari pe lângă amănunte de poli-» . „ A ' " ~ * * f c*. < v - i m î rJo r m l i t i r a i n t p r n a -

INTERIORUL

O m u l c lădeş te cu unicul s cop : d e a creeâ in ter ioru l . Şcoli le şi academi i l e au ucis, p r in formule , însăşi

intenţ ia , scopul c iăd i tu lu i , căci ma jo r i t a t ea a rh i t ec ţilor, a rma ţ i cu d ip lome, n ' au cea m a i m o d e s t ă no­ţiune ctpspre interior.

Pseudo-arh i tec ţ i i d e azi ştiu să picteze nudur i , să sculpteze o rnamente , să aquare leze f a ţ ade .

Arhitectura este însă n u m a i şi n u m a i a r t a d e a vedea în spaţ iu . Exis tă spaţiul limitat dó planuri — pere ţ i : I N T E R I O R U L , iar ca o u r m a r e a interio­rului , vo lumul : E X T E R I O R U L .

Puterea d e crea ţ ie a a rh i tec tu lu i se r ezumă în ap t i tud inea fie a vedea spa ţ ia l , de a concepe spaţiul limitat şi. a t r age d in t r ' însu l toate consecinţe le în volumul exterior .

Inter iorul mode rn propor ţ ionează , d u p ă scop, înăl­ţ imea şi m ă r i m e a încăper i lor .

E c o n o m i a şi u t i l i t a r i smul au creat necesi ta tea mi­cilor înăl ţ imi , car i p r in contras t crează un efect spa ţ ia l mai bogat şi dau inter iorului o in t imi ta te specifică.

Es te t ica nouă, s impla, ca şi cer in ţe le h ig ienice , preconizează în lă tu ra rea tapetelor , perdele lor , co-voarelor , t ab lour i lor şi cer pere ţ i zugrăvi ţ i după scop şi împrejurăr i .

In ter iorul , loc de od ihnă , cere c lar i ta te . Ochiul vrea d in t r ' o pr ivire să c u p r i n d ă tot spaţ iu l .

î n c ă p e r e a m o d e r n ă cere mobi lă mică , cât de joasă şi pu ţ ină . Pe re ţ i şi p la foane un i t a r t r a t a t e .

Fe res t r e l e d e lumină şi vent i la ţ ie pot fi aşezate l ângă plafon.

Corpur i le de lumină ar t i f ic ia lă vor fi aşezate în locul unde sunt ma i uti le, f ă ră a se ţ ine s eamă de axial i ta te .

Mobi la noas t ră s ea rbădă şi pl ină de înf lor i tur i t rebuie, prin adăug i r i de invenţ i i ut i le şi un max im d e s implif icare , să realizeze m a x i m u l d e confor t .

In a r ta nouă, ut i l i ta tea, scopul, va d i c t ă ultim?, formă, care va fi şi f rumoasă cu pr isosinţă .

M A R C E L I A N C U .

M. IANCU; Interior de Redacţie.

CONTRA REALISMULUI

A m stabil i t , cel puţ in m i se pa re că am stabilii, că omul cel mai rea] , — există n u m a i ceeace lu crează — este acela, care vrea să f ie sau care vrea să nu fie c rea toru l . N u m a i , că acest om, pe care în felul lui Kan t îl pu tem numi nitmeme, acest om voli t iv şi ideal , aceas tă idee-for ţă , t rebuie să trăiască în t r 'o l ume fenomenală , ra ţ iona lă , în lumea apar, n ţelor , ca re c a acelora care se p r o c l a m ă real iş t i . Şi el t r ebu ie să viseze v ia ţa , care c un vis. De acolo, d in c iocni rea acestor oameni real i , unii cu ceilalţi, se iveşte d e o d a t ă t r a g e d i a şi comedia , nuvela şi nivola. Dar rea l i t a t ea este r ea l i t a t ea in t imă. E a nu e const i tu i tă nici prin frize, nici pr in decorur i , nici pr in costum, peisaj sau mobi l ie r , nici pr in citaţiuni marg ina le , nici... C o m p a r a ţ i S ig i smond (Veron din C a l d e r o n : „Via ţ a e un vis" , N. R . ) şi Don Oui-chot te , cari au visat a m â n d o i v ia ţa . Rca l i î a t ea în v ia ţa lui Don QuichOtte nu sunt mor i l e d e vârri, ci uriaşi i . Mor i l e erau renomerie, a p a r e n ţ e ; ur iaş i i erau numenic i şi subs tan ţ ia l i . Visul, el e viaţă , realitate, c rea ţ iune . Credinţa, d u p ă Sf. Paul , nu e decâ t sub­s t an ţ a lucrur i lo r n ă d ă j d u i t e şi ceeace se nădăjdueşte e vis. Şi c r ed in ţ a e sursa rea l i t ă ţ i i , pen t rucă ea este v ia ţa . A c rede este a crea.

Odiseea , aceas tă epopee, care este un roman şi un r o m a n real , foar te real , este oa re ea mai puţin reală, când ne povesteşte minuni de vise, pe care un real is t ic ar exc lude d in a r t a s a ?

Da , cunosc cântecul cr i t ic i lor car i mi-au atacai romane le , d e n u m i n d u - l e : r o m a n e â these, romane fi losofice, s imbol ice , concepte personi f ica te , esseuri în fo rmă d ia logată . . . şi cele la l te .

E bine. Un om, un om real , ca re vrea să: fie sau care vrea să nu fie, e un s imbol şi un s imbo l se poa te face om. Şi tot asltsfel un concept .

Un concept poa te deven i persoană . Cred că o h y p e r b o l ă voeşte, — da, vocşte — să

a t ingă , a sympto tu l său şi nu isbuteş te şi că geo­met ru l , care a r s imţ i aceas tă vo in ţă desnădăjduită al un iune i hype rbo l e i cu a sympto tu l său ne-ar repre­zenta aceas tă hyperbo lă , ca o pe rsoană şi încă c pe r soană t rag ică .

Cred , că el ipsa vrea să a ibă d o u ă focare . E u cred în t r a g e d i e sau în r o m a n u l b inomulu i lui Newton. \ N u m a i nu şt iu d a c ă Newton 1-a s imţ i t . Crit icii tra­tează or ice ca concept pur sau en t i t a t e fictivă.

T e as igur , c i t i torule , că d a c ă Gustave F l a u b c n 3 res imţ i t , cum s'a spus, s i m p t o m e de o t răv i re când scria, ad ică a tunci c â n d cre iâ pe acel al E m m e i Bo vary — în acest roman , care t rece ca exemplarul r omane lo r şi a l r omane lo r rea l i s te — când Augusto Perez al meu, la p a g i n a 287 d in Niebla gemea în faţa mea, în mine ma i d e g r a b ă :

„ d a r vreau să t răesc , don Migue l , vreau să trăesc. vreau să t răesc . . . " — s i m ţ i a m că mor .

„ E , f i i ndcă tu însuţ i eşti A u g u s t o Pe rez ! " mi se va spune . Dar n u ! Toate pe r sonag i i l e mele roma-

INTERIORUL

O m u l c lădeş te cu unicul scop : de a creeâ in ter ioru l . Şcoli le şi academi i l e au ucis, p r in formule , însăşi

intenţ ia , scopul c lăd i tu lu i , căci ma jo r i t a t ea arhi tec­ţilor, a rma ţ i cu d ip lome , n ' au cea mai m o d e s t ă no­ţiune d - ţ r e interior.

Pseudo-arh i tec ţ i i ele azi ştiu să picteze mulur i , sâ sculpteze o rnamente , să aquare leze f a ţ ade .

Arhitectura este însă n u m a i şi numa i a r t a d e a vedea în spaţ iu. Există, spaţiul limitat de planuri --pe re ţ i : I N T E R I O R U L , iar ca o u r m a r e a i n i e i io -rului , vo lumul : E X T E R I O R U L .

Pu te rea d e crea ţ ie a a rh i tec tu lu i se rezumă în ap t i tud inea de a vedea spa ţ ia l , ele a concepe spatia! limitat şi a t r age clintr ' însul toate consecinţe le în volumul exterior .

In te r io ru l m o d e r n propor ţ ionează , după scop, înăl­ţ imea şi m ă r i m e a încăper i lor .

E c o n o m i a şi u t i l i t a r i smul au creat neces i ta tea mi­cilor înăl ţ imi , car i p r in contras t crează un efect spa ţ ia l mai bogat şi dau inter iorului o in t imi ta te specifică.

Es te t ica nouă, s implă, ca şi cer in ţe le higienice , preconizează în lă tu ra rea tapetelor , perdele lor , co-voarelor, t ab lour i lor şi cer pere ţ i zugrăvi ţ i după scop şi împre jurăr i .

In ter iorul , loc de od ihnă , cerc c lar i ta te . Ochiul vrea d in t r ' o privire să cup r indă tot spaţ iu l .

î n c ă p e r e a m o d e r n ă cere mobi lă mică, cât de joasă şi pu ţ ină . P e r e ţ i şi p la foane un i t a r t r a t a t e .

Fe res t r e l e de lumină şi vent i la ţ ie pot - fi aşezate l ângă plafon.

Corpur i le de lumină ar t i f ic ia lă vor fi aşezate în locul unde sunt ma i uti le, f ă ră a se ţ ine seamă de axial i ta te .

Mobi la noas t ră s ea rbădă şi pl ină de înf lor i tur i t rebuie, prin adăug i r i de invenţ i i ut i le şi un maxim d e s implif icare , să realizeze max imu l d e confor t .

In a r ta nouă, ut i l i tatea, scopul, va d i c t a u l t ima formă, care va fi şi f rumoasă cu pr isos in ţă .

M A R C E L I A N C U .

H. IANCU: Interior da Redacfie.

CONTRA REALISMULUI

A m stabil i t , cel puţ in mi se pare că am stabilii, că omul cel mai real , există n u m a i ceeace lu­crează - - este acela, care vrea să fie sau care vrea să nu fie crea toru l . N u m a i , că acest om, pe care în felul lui Kan t îl p u t e m numi iiumatic, acest om volit iv şi ideal , aceas tă idee-for ţă , t rebuie să trăiască în t r 'o lume fenomenală , ra ţ iona lă , în lumea aparen­ţelor , care c a. acelora care se p r o c l a m ă real iş t i . Şi el t rebuie s i viseze viaţa , care e un vis. De acolo, din c iocnirea acestor oameni real i , unii cu ceilalţi, se iveşte d e o d a t ă t r a g e d i a şi comedia , nuvela şi n'n'ota. P a r realitatea, este r ea l i t a t ea in t imă. E a nu e const i tu i tă nici prin frize, nici prin decorur i , nici prin costum, peisaj sau mobi l ie r , nici pr in citaţiuni marg ina le , nici... C o m p a r a ţ i S ig i smond (Veron din Calcleron: „Via ţa e un vis" , N . R.) şi D o n Qui-chot te , cari au visat a m â n d o i v ia ţa . Rea l i t a t ea în v ia ţa lui Don Quieho l l e nu sunt mor i l e d e vânt, ci uriaşi i . Mor i l e erau fenomene, a p a r e n ţ e ; ur iaş i i erau numenic i şi subs tan ţ ia l i . Visul, el. e viaţă , realitate, c rea ţ iune . C r e d i n ţ a d u p ă Sf. Paul , nu e decâ t sub­s t an ţ a lucrur i lo r n ă d ă j d u i t e şi ceca.ee se năclăjdueşte e vis. Şi c r ed in ţ a c sursa rea l i t ă ţ i i , pen t rucă ca este viaţa . A c rede este a crea.

Odiseea , aceas tă epopee, care este un roman şi un r o m a n real , foar te real , este oa re ea mai puţin reală, când ne povesteşte minuni de vise, pe care un realist ie ar exc lude d in a r t a s a ?

*

Da, cunosc cântecul cr i t ic i lor car i mi-au atacat romane le , d e n u m i n d u - l e : r o m a n e â these, romane fi losofice, s imbol ice , concepte personif ica te , esseuri în fo rmă d ia logată . . . şi cele la l te .

E bine. Un om, un om real , ca re vrea să fie sau care vrea să nu fie, e un s imbol şi un s imbo l se poate face om. Şi tot as t fe l un concept .

U n concept poa te deven i pe r soană . Cred că o h y p e r b o l a voeşte, — da, vocşte — să

.atingă, a sympto tu l său şi nu isbuteş te şi că geo­metru l , care ar s imţ i aceas tă vo in ţă desnădăjduită al uniunei hypcrbo le i cu a sympto tu l său ne-ar repre­zenta aceas tă hyperbo la , ca o persoană şi încă c persoană t rag ică .

Cred, că el ipsa vrea să a ibă d o u ă focare . E u cred în t r a g e d i e sau în r o m a n u l b i n o m u l u i lui Newton. N u m a i nu ştiu d a c ă Newton 1-a s imţ i t . Crit ici i tra­tează orice ca concept pur sau en t i t a t e fictivă.

T e as igur , c i t i torule , că d a c ă Gustavo F lauber t a res imţ i t , cum s'a spus, s i m p t o m e de o t răv i re când scria, ad i că a tunci când creiă pe acel al E m m e i Bo-vary -— în acest roman , care t rece ca exemplarul r omane lo r şi a l r omane lo r rea l i s te — când Augusto Perez al meu, la pag ina 287 d in Niebla gemea în fa ţa mea, în mine ma i d e g r a b ă :

„ d a r vreau să t răesc , don Miguel , vreau să trăesc. v reau să t răesc . . . " — s i m ţ i a m că mor .

„ E , f i i ndcă tu însuţ i eşti A u g u s t o Perez 1" mi se va spune. Dar nu! Toate pe r sonag i i l e mele roma-

hTlu i^M/ lancu , ştiut publ icului ca nic ior ş i desenator. Dovada vv-

b ţ n * f e ei in domeniul utilului.

mobilierului şi a decoraţiei inte­rioare după legile spaţiului inclus. Observăm că, în mai toate con-

nesce, toţ i p ro tagoniş t i i , pe care i-am creai , i-am scos d in suf le tul meu, d in rea l i t a t ea m e a in t imă, care este un popor în t reg . D a r că ei ar fi eu însumi, asta este al tceva. Cine sun'., eu însumi ? Cine e acela care semnează Miguel d e U n a m u n o ? U n u l d in per-sonagiile mele, foar te s implu, una d in c rea tur i le mele, unul d in pro tagoniş t i i mei .

Şi acest u l t im eu, i n t im şi sup rem; acest eu trans­cendent, — sau imanen t — cine este ? Dumnezeu ştie... Poa te , ch ia r Dumnezeu. . .

Dacă vrei, c i t i torule , să creezi persoane, prota­gonişti t ragic i , comici sau romanesc i , nu acumula trăsăturile, nu te î ncăpă ţ âna să observi ex te r ioru l ace­lora, car i t răesc cu tine, ci amestecă-'je p r in t r e ei, excită-i d a c ă poţ i , iubeşte-i mai ales şi a ş teap tă ziua, — care poate să nu vie n i c ioda t ă — c â n d vor pro­duce, desbrăca t de orice, suf le tul suf le tu lu i lor ;—a-cela, care vor să fie în t r 'un s t r igă t , înilr'o faptă , în-tr'o frază. P r i n d e acest moment , c u f u n d a t şi la-să-1 să se desvol te ca un ge rmene , să devie în t ine personajul ver i tabi l , î n t r ' adevă r real .

P o a t e vei isbutî a şti ma i bine decât! amicul tău Jean sau amicu l tău T h o m a s , cine e acela, ca re vrea să fie J ean sau care v rea să fie T h o m a s , său acela, ca re f iecare d in t r e ei nu vrea să fie.

Balzac nu era un om d e lume şi nu-şi pe t recea timpul l u â n d no t i ţ e despre cele ce vedea la cei la l ţ i , sau desp re cele ce auziă. P u r t ă l umea în el.

Es t e că, f iecare om uman p o a r t ă în el cele şcapte virtuţi şi c e l e ' ş c a p t e păca t e capifa le opuse ; este or­golios şi umil , l acom şi sobru, d e p r a v a t şi cast. in­vidios şi car i tabi l , avar şi darn ic , leneş şi si l i tor, ciudos şi r ăbdă to r . E l scoate d in s ine t i r anu l ca sclavul, c r imina lu l ca sfântul , Cain ca Abel . i

Nu spun, că D o n Quicho t t e şi Sancho sunt d in aceeaş obârş ie pen t rucă nu se opun unul a l tu ia . Don Quichotte eră SanchopanceSc şi Sancho P a n c h a eră quichottesc, cum cred că a m dovedi t -o în V ia ţ a lui • Don Quicho t t e şi a lui Sancho . Cu toaft(e că se poate întotdeauna găsi .cineva, care să-mi obiecteze că Don Quichotte-ul şi Sancho-ul că r ţ i i mele nu sunt acei ai lui Cervantes . ( 'coace o deasupra oricărei bănuie l i . Căci nici D o n Quicho t te , nici Sancho nu sunt din Cervantes, nici d in m i n e ; oi sunt d i n toţi acei, car i îi creiază şi rccreiăză. Mai bino zis, oi sunt d in ci

E. PRAMPOLINI: (Roma). Cubino d'avion.

M. I A N C U : Hiroi i .

însăşi, şi noi , când îi con t emp lăm şi cre iăm, noi suntem clin ei.

Bie ţ i i oameni , car i se tom de t r aged ie , aceste umbre d e oameni , car i citesc, ca să nu vaclă, sau ca să omoare t impul — le-ar t rebui omor î t ă ctier-n i ta tca — dacă în tâ lnesc un om în t r 'o t r aged ie , co­med ie sau un roman, n imic m a i mul t decât un om sau o femeie, n imic ma i pu ţ in decâ t o femeie în­t reagă , iată-i că se vor î n t r eba : „ D a r de u n d e a scos acest autor lucru l ă s t a ?" L a care nu se poate răs­p u n d e decât în t r 'un fe l : „ D i n t ino? Nu!" . Şi cum nu 1-a scos d in el, clin ol omu l co t id ian şi crepus­cular , e inut i l d e a i-1 p rez in tă : ol nu va recunoaş te un om. E l o capabi l do a-1 numi s imbol sau alei gor ie . Aceas tă f i in ţă co t id iană , aceas tă apa ren ţă , care evită t r aged ia , nu c visul meu, a l unei u m b r e , care este numele , da t de P i n d a r , omulu i . El. va fi cel mul t u m b r a unui vis, cum spunea Passo. Căci acel, care este visul unei umbro , caro are conş t i in ţa de-a fi, care suferă şi vrea să fie sau să nu fio, ace la va fi un personaj t r ag ic , capabi l de a oreiă şi re creiă în s ine personag i i t rag ice - sau comice — capabi l de-a fi romancie r , a d i c ă : poet ; capab i l de a gustă un roman , a d i c ă : un poem.

M I G U E L D E U N A M U N O .

M I Ş C A R E A L I T E R A R Ă director Liviu Rebreanu

nesce, toţ i p ro tagoniş t i i , pe care i a m crea ' , i am scos d in suf le tul meu, d in rea l i t a tea m e a in t ima, care este un popor înt reg. D a r că ei a r fi eu însumi, asta este al tceva. Cine sun., eu însumi ? Cine e acela care semnează Miguel d e U n a m u n o ? Unu l din per-sonagiile mele, foar te s implu, una d in crea tur i le mele, unul din p ro tagon iş t i i mei .

Şi acest u l t im eu, in t im şi s u p r e m : acest eu trans­cendent, — sau imanen t — cine e s t e? Dumnezeu ştie... Poa te , chiar Dumnezeu. . .

Dacă vrei, c i t i torule , să creezi persoane, prota­gonişti t ragici , comici sau romanesc i , nu acumula trăsăturile, nu te î ncăpă ţ âna să observi ex te r io ru l ace­lora, car i t răesc cu tine, ci amestccă-'Je p r in t r e ei, excitai clacă puţ i , iubeşte-i mai ales şi aş tcapiâ ziua. -- care poate să nu vie n ic ioda tă — când vor pro­duce, desbrăca t de orice, sufletul suf le tu lu i lor ; -a-cela, ca re vor să fie în t r 'un s t r igă t , în'Jr'o faptă , în-tr'o frază. P r i n d e acest moment , cufundă- j? şi la-să-1 să se desvol te ca un ge rmene , să devie în tine personajul ver i tabi l , î n t r ' adevă r real .

Poa t e vei isbuti a şti mai bine decâ t amicul tău Jean sau amicul tău T h o m a s , cine e acela, care vrea să fie J ean sau care vrea să fie T h o m a s , sau acela, care f iecare d in t r e ei nu vrea să fie.

Balzac nu era un om de lume şi nu-şi pe t recea timpul luând not i ţe despre cele ce vedea la cei la l ţ i , sau despre cele ce auziâ. P u r t ă lumea în el.

Es t e ca, f iecare om uman poa r t ă în el cele şeapte virtuţi şi cele şeapte păca te cap i ta le opuse ; este or­golios şi umil , l acom şi sobru, d e p r a v a t şi cast, in vidios şi car i tabi l , avar şi darnic - , leneş şi sili tor, ciudos şi r ăbdă to r . E l scoate clin sine t i ranul ca sclavul, c r iminalul ca sfântul , Cain ca Abel .

Nu spun, că D o n CUiichottc şi Sancho sunt din aceeaş obârş ie pent rucă nu se opun unul a l tu ia . Don Quichotle eră saiichopanccsc şi Sancho P a u r h a eră quichottesc, cum cred ca a m dovcclit-o în Via ţa lui Don Quicho t t c şi a lui Sancho . Cu toaije'că se poate întotdeauna găsi .cineva, care să-mi obiecteze că Don Quichotte-ul şi Sancho-ul cărţ i i mele nu sunt acei ai lui Cervantcs . Cccacc e deasupra oricărei bănuie l i . Căci nici Don Ouichot tc . nici Sancho nu sunt din Cervantcs, nici din m i n e ; ei sunt din toţi acei, cari îi cteiază şi reereiază. Mai bine- zis. ei sunt d in ei

E. PRAMPOI . INI : ( l ionia) . Cabine ( favion

Al. 1AXCI ; Rirou.

însăşi, şi noi, când îi con t emp lăm şi cre iăm. noi suntem din ei.

Bie ţ i i oameni , cari se tem de t r aged ie , aceste umbre de oameni , cari citesc, ca să nu vadă, sau ca să omoare t impul - - le-ar t rebui omor i t ă eter­ni ta tea - dacă în tâ lnesc un om intr 'o t r aged ie , co­medie sau un roman, n imic mai mult decât un om sau o femeie, n imic ma i pu ţ in decât o femeie în t reagă, ială-i ca se vor în t r ebă : „ D a r ele unde a scos acest autor lucrul ă s t a ? " La care nu se poale răs­punde decât în t r 'un fe l : „ D i n t i n e ? Nu!" . Şi cum nu 1-a scos din el, d in el omul co t id ian şi crepus­cular, e inutil ele a i-1 prez in tă : e l nu va recunoaş te un om. El e capabi l d e a l numi simbol sau ale­gorie . Aceas tă f i in ţă co t id iană , această apa ren ţă , care evită t r aged ia , nu e visul meu, al unei umbre , care este numele , da t de Pinelar, omului . El. va fi cel mult u m b r a unui vis, cum spunea Passo. Căci acel, care este visul unei umbre , care are conş t i in ţa de-a fi, care suferă şi vrea să fie sau sa nu fie, ace la va fi un personaj t ragic , capabi l de a creiâ şi re-creiâ în sine personagi i t ragice sau comice ~ capabi l d e a fi romane ier, a d i c ă : poet ; capab i l d e a gustă un roman, a d i c ă : un poem.

M I G U E L D E U N A M U N O .

M I Ş C A R E A L I T E R A R Ă director Liviu Rebreanu

BELGIQUE LA P O E S I E N O U V E L L E

Lès l ' a rmis t ice et sous l ' impuls ion donnée par les

novateurs é t rangers d e nombreuses revues d 'avant-

g a r d e apparu ren t clans no t re pays. On ne vit j amais

peut-être dans l 'h is to i re d e .nos le'jtres une tel le ef­

fervescence.

Ici, comme ai l leurs , les nova teurs ne sont pas en­

couragés .

Géo Char les di t clans , ,Mon tpa rnasse" :

„De g r a n d s aînés, comme Verhaeren , avaient dis­

paru, les plus purs poètes d e La qua ran t a ine et au-

de l à : Giraud, Max E l s k a m p , Séverin, P rospe r Avi-

dot, s 'étaient é lo ignés de la vie l i t t é ra i re . Ceux qui.

ne voulaient pas se rés igner à être en ter rés v i v a n t ,

Crommelynck , Bâi l lon, Pan Offel avaient g a g n é Pa­

ris où le succès leur avai t aussi tôt souri . La canai l le

bourgeoise sonnai t l 'ha l la l i au tour des hauts ta lents

de E e c k h o n d et de P i c a r d " .

Te l le étai t la s i tuat ion.

*

A Anvers la revue ,,Lumière" ( R o g e r Avermaete ,

A r m a n d Henneuse , Bob Claessens, C a n t r é j , se main­

t int trois ans. Colabora t ion in te rna t iona le .

„Ca Ira" se créa une réputa t ion . ...Sélection" do­

cumente éga lement .

,,/• Arts" à Bruxel les , a depuis 3 ans a t te in t la

notor ié té par la valeur et la luc idi té de ses ar t icles .

Effor t d i r igé vers l ' a rch i tec ture qui. en Belgique,

moins qu 'en H o l l a n d e na ture l lement , a déjà quelques

réal isat ions intéressantes . ; V. et P . Bourgeois , Che-

noy, Monier , K. Macs, E louque t , Casteels. . . ) .

„La Bata i l le l i t t é ra i re" , ,,He3 Overz ich t" (Bercke-

îaeis et Pee tc rs ) Bouwkundc , ,,La l an te rne S o u r d e " ,

,,Le d isque Ver t " C F ranz Hcl lens , Michaux, etc. ,

Ruimte , de Dr i ehoek euren t en f rançais ou en fla­

m a n d un rô le clans les mouvements d ' a r t contem­

porain. A L iège : „Lc l ib re E s s o r " et , ,Créer" d e Pé-

tronio qui d i r i gea en H o l l a n d e „ L a Revue du f eu" ;

, .Anthologie du Groupe M o d e r n e d 'Ar t (Constant de

Hor ion , Dar imont . . . ) servirent la m ê m e cause. L' , ,Art

l i b re" de Pau l Collin visa à plus d e connaissance in­

ternat ionale . , , E u r o p e " à Par i s cont inue au jou rd ' hu i

cette act ion. Pau l V a n d e r b o r g h t pub l i e une a n t h o ­

log i e " : „ L a Poésie d 'espr i t nouveau" — F i e r e n s —Ge-

vacrt organise à l ' é t ranger des man i fes t a t ions d 'a r t

moderne et a ide bien la p r o p a g a n d e .

On peut juger de l ' ampleur du mouvement , direct ,

sûr comme une crue.

La jeune généra t ion repr i t les échanges intellec­

tuels in te r rompus par la guer re .

Une force b rû l a parc i pa r l a sur le pays, rencon­

tra les mêmes ennemis . Pour beaucoup son or igina­

lité fut eff rayante donc révolul ' ionnaire et ca lomniée .

Quelques caractér is t iques poé t iques : répercussion

dans la sensibi l i té et l ' in te l l igence des paysages in­

dustr iels , ampl i f ica t ion cérébra le des objets et des

si tuations humbles , aventure de la rue. du véhicule ,

d e l 'édif ice, ph i losoph ie scient if ique, nouvelles don­nées psychologiques , etc.

P i e r r e Bourgeois éd i té „8o Composi t ions lyriques" et la Foi du Doute.

IIymne à l'air

/'al découvert une chose prodigieuse

Connue on signale mi reflet dans une boiserie

à nies sens, j'ai révélé

l'air

cet impalpable cl cal universel,

cet habituel et ce rare.

Gravi té lyr ique . Nouvel les équa t ions sensibles.

Léon Chennoy dans Equ inoxe , Poèmes vers une clar­

té, Le Peu sur la Banquise se mont re psycholoque

or ig inal . Un tab leau repose de temps en t e m p s :

/liais plus intenses encore

les soirs aux électr ici tés mauves .

Colliers de réverbères,

aigrettes multicolores

arabesques mouvantes

lumières.

Bob Claessens i m a g e la scène con tempora ine Paul

F ie rens in te rprè te les spectacles quo t id iens . Le jazz

tente R. Goffin. Pau l Neuhuys publ ie une ,,Antho­

logie de la J e u n e poés ie" , ,,Le Z è b r e handicapé",

etc. Char les Pl isnier à t ravers cer ta ines influences

est plus t r a g i q u e . (La gue r r e des H o m m e s — Le

sang f l eur i t ) . Le port et l 'océan en t ren t dans une

légende . 1 Marce l Loumaye - - ,,Le P o r t " ) .

MILITA PKTKASCIL Sain de le. lue 1.

..La cathédrale proche

Unit sou bourdon sourd

Au cri de cuivre des bateaux;

lit Von dirait dans le brouillard. avec l'écho,

Que c'est du port que vient le sauglot\.de la cloche

Ft que la sirène rugit au plus haut de la tour.

Par moments, ou ne sali plus, dans la brume oh

SI c'est le bloc pesant d'un bateau qui s'ébranle

Ce regard nage

Ou si c'est le temple lui même, ancré la par les

âges

{lui va prendre le large et tremble.

Subt i les connexions de G é o Norge (27 poèmes

incer ta ins) .

, ,La ca ravane des réverbères

se chucho te d e bouche en bouche

un peu d e lueu r" .

Evoca t ions de Pau l P a n d e r b o r g h t :

„ E t j e n e sais t rop pourquoi

J ' é t o n n e ici l ' hô te l i e r

A dess iner sur les vi t res

D e longs paquebo t s qui fument . . ." .

11 f aud ra i t citer, à des t i t res d i v e r s : Casteels ,

Pan Heck , d e B o n g m é , d e Haulev i l l e , Desme th , C.

Goemans, Grégo i re , Guie t te , H a b a r u , He l lens , Koch-

nitsky, Lecomté , Van Dooren , Pé t ron io , Pansae r t , Ver-

boom, Bélot d u D y et beaucoup d ' au t r e s .

Ceci n ' a r ien d ' a n t h o l o g i q u e . A peine une présen­

tat ion. E t les revues accue i l l an te . (Thy r se . F l a n d r e

l i t té ra i re — R e n a i s s a n c e d 'Occ iden t d e Maur i ce Gau-

chez^. E t les écr ivains f l a m a n d s ? P a u l Van Os-

tayen (Music ha l l — H e t S ignaa l -Bezi t te S t a d ) .

D u c o Pe rkens ( R o e r e n d Bezi t -Kwar t ie r per d a g

i l lus t ra t ie van Jozef P e e t e r s ) .

Seuphor (Carnet Br ic à Brac — T e Pa rys in

T r o m b e W e n d u y n e aan Zee — Couver tu re pa r Pee­

ters) .

Burssens ( P i a n o ) .

etc.

On peut é v i d e m m e n t indu i re une es thé t ique et

constater les déche t s .

A u j o u r d ' h u i les cadences sont cont inenta les (con­

férer Ivan Gol l . .Anthologie des Cinq Cont inen t s ) .

Quelle i m p o r t a n c e ont les fe rments d e no t re coin du

monde ? On y t rouve les pures carac tér i s t iques pari­

siennes mais aussi une personnal i té . D a d a eut peu

d 'écho.

I l semble que le vra i des t in soit tout 1 d ' équ i l ib re

et d e sol id i té .

De g r a n d e s col lect ivi tés nous en tourent . U n sol

riche permet l 'usine et l ' éd i f ice . Ajoutons une puis­

sante colonie af r ica ine . Une in te l lec tua l i té d i f fé ren te

se p répa re . T e m p s spéciaux. Pa thé t i sme de société en

transit ion.

Que ceci vai l le un salut à tous ceux que tenue le

drame d e la créat ion.

G E O R G E S L I N Z E .

J. P. Oud $i Thea R. Daesburg: Saaatoriu din Xordnijk.

EN BELGIQUE UN MANIFESTE G E O R G E S LINZE & son esthétique nouvelle du paysage

H est aisé d e se m o q u e r d 'un mouvement nou­

veau. - D 'a i l l eurs il s'en lève tant d e tous côtés

qu 'on a plus le courage ni de les analyser , ni d e les

mépr i se r complè tement , - & qu 'on préfère ordi ­

na i r emen t sourire avec une pré ten t ieuse indu lgence .—

Mais ce qu 'on oubl ie t rop souvent, c'est que tout

mouvement , que lque déséqu i l ib ré qu ' i l paraisse , par t

o r d i n a i r e m e n t d 'un fondement vrai . De là il s'é­

lève jusqu ' à s ' imposer à l ' a t ten t ion d e beaucoup.-—

Mais il est c o m m e une maison qu 'on voudra i t fa i re

de b r iques un iquement , sans a d m e t t r e le bois, le

fer & le mor t i e r : il est élevé sur un fondemen t &

p ré t end ne tenir compte que d e ce seul fondemen t ,

à l 'exclusion d e tous les aut res .

Voici Georges Linze, èc voici son . .paysage inven­

to r i é " qui por te en sous- l i t re : es thé t ique & ly r i sme

du paysage .

Les écr i ts d e Georges Linze sont in tensément c la i rs

èè précis. - Dès la p r e m i è r e phrase , la synthèse nous

est d o n n é e : . . J 'oppose au bois le P A R C . Georges

Linze réprouve l ' amour convent ionnel CJUC nous avons

pour la n a t u r e sauvage & pour son déso rd re . — I l

veut que la puissance cervicale , qu i régi t dé jà les

sent iments in tér ieurs de l ' homme, ent ra îne dans le

m ê m e r y t h m e o r d o n n é ce qui en toure l ' h o m m e : na­

ture & construct ions , d e façon que l 'on en a r r ive

à un résul ta t ana logue — je dis ana logue — à celui

de Byron qui d i sa i t :

I l ive not in myself, but I become

por t ion of that a r o u n d m e " .

Pour i l lus t rer ceci, r ep rodu i sons une phrase d e

Linze: , ,Mon pa rc : project ion en t re mes murs d e

c lô ture , d e mon h y m n e in t ime" . I l é tab l i t donc un

rappor t en t re ce qui CS'3 en lui & ce qui l ' en toure ,

d e m ê m e que veut le f a i r e R a b i n d r a n a t h T a g o r e ,

mais en chois issant une voie d i r e c t e m e n t opposée

à celle du poète H i n d o u : T a g o r e va à la n a t u r e ;

Linze veut que- la na tu re vienne à lui. Pour Linze,

nous ne sommes plus fonct ion de la n a t u r e : . .Nous

ent rons dans l 'espace, nous, c o m m e un ba teau cer­

veau-pi lo te" . Linze en a r r ive au cent re p r inc ipa l de

son système q u a n d il d i t " :

..Il y a d o n c une solut ion d o u b l e :

i° Croi re à la force créa t r ice h u m a i n e èvt an ima le

(la ville, la mach ine , le b a r r a g e , l e n i d ) ;

2 0 A d m i r e r la na tu re .

On peut ' pa r t i r de l 'un des te rmes & ar r iver à

l ' au t re .

Leur m a r i a g e ' e s t plus r a t ionne l " .

Ceci ouvre une g r a n d e f enê t r e : . .Leur m a r i a g e

est plus r a t ionne l D o n c ; rég le r le paysage & en

m ê m e temps sent i r i n t imement le paysage . — J ' a i

songé au -poète R e n é Verboom & à ses Coll ines. —

Verboom sent en fonct ion d u paysage le paysage

lui appa ra î t c o m m e une chose o rdonnée & géomé-

tri qui'. - 11 a comme -i-iitimi-ni na ture ! la t o i ' d a n s

la force créatr ice du cerveau & il a d m i r e la n a t u r e

comme un - vieux maî t re pe in t re du moyen-âge. .

Faut-il d i r e que cetde façon de raccorder tout à

l ' i iomnie iv à son cerveau e«t une i-suViorNaiion de

l ' égot isme ? Ce n'est pas ainsi q u i i faiu> conclure.

11 faut d i r e : cette compréhens ion est très bel le car

elle donne la preuve d 'une g r ande conf iance en soi.

d 'un granfi respect de soi-même oc de propre

oeuvre--.

Cependant l 'oeuvre de Linze i et de ses a m i -

car il existe un groupe ent ier ral l ié au tou r de lui

est uni la téra le . — M a l g r é toutes les théor ies , la na

ture dérég lée & chaot ique Xi bel le subsiste. - - 11 } a au t re chose que l 'o rganisa t ion par l 'esprit humain .

N ' e m p ê c h e que le . .Paysage inven to r i é" est d igm

de plus que d 'une lecture s u p e r i n i e l l e .

G o m m a n e \ A \ I.<M »V.

P. S. - Pa ra l l è l ement à ce mouvement de Linze

(dont le centre es'C à Liège?, se déve loppe le mou­

vement du journa l S E P T A R T S à Bruxelles, avec

comme protagonis tes pr inc ipaux les deux I rères P.

& V . Bourgeois .

N.R.-- -Xous <nivrons notre enquê te sur le poé -ic mon­dia le , par la Be lg ique : car ce sont se.- poètes qui . à commencer , avec Verhaeren , nous oui révélé la beauté du monde moderne .

C'est en effet lui qui nous par le pa>sionémen$. pour la première fois de ce que le préjugé didac­t ique excluait du ly r i sme: la cérébra l i t e , le mécani­que et le réal isme surnature l de notre époque . On lui a découvert , depuis , un devanc ie r : Walt W k l i ­mali. Mais ce fut plus t a rd , ci t rop tard .

La parole est au jourdhu i à M. Georges Linze, - -aux poètes, peintres eu const ructeurs d e Liège et ib Bruxel les : imbus de modern i sme parce qu ' i ls en on: la t rad i t ion .

V .

PORT

l'ennui des crves lenteurs se pose sur ta poitrin quai largement ouvert aux fines indécences pavé de gros morceaux de soleil soleil brisé aux carrefours des eaux

des eaux les riantes veînes veines de vent inconstant es mâts dressent vers la chair des nuages

des menaces multiformes dissimulées sous le» robes des anges

bleu est le ciel dans le travail des marins les cordes dec âges tendues entre leur; maint 1 s départs rsquès vers de bégayants langages entre leurs mains qui sèment des signaux l'étrange largage

grincez roues dentées dans la bouche des/mers-le long de la chaine qui nous lie à la côte aux chaudes odeurs des produits d'exportation et d'antou: je t'attends à la porte du sourire à la porte du jour

la lumière du jour s'allume à tes lèvres vernies ar le souriant avantage de ce jour et tes lèvres s'allument à l'éclat des syllabes qui s'échappent a»x himineuses défaillances de tes lèvres

T r i s t a n T z a r a

M. I . W C i : II.-.;.u!i c

V E R S ~

à Marcel îanco Capr ice ta h< >urln- file

des dente l les d 'hés i ta t ion taches d'hti ih

ton coeur à t r ibord ba lance

sa l an te rne à vitre verte ouvert.-

sur la l igne d 'hor izon

ent re deux eaux les poisson.-, passent

dans tes yeux

écail les de lune glissent éparpi l lées

le long de la coque en acier

j ' i m a g i n e banc» peureux tins t ressa i l lements

d e cils soyeux

mât d e misaine têre hau ta ine tu es

quand ion f rouf rou tement de rires

sur l e s voiles b lanches t remble

p rends vite un ris sur 2 r angs d e l ' a r r i è re à l'avant

Or et f l amme ton o r i f l amme

d e paroles en écheveaux

qui courent sur le ponton du ba teau

et mon ten t monten t monten t

jusqu 'à la hune c o m m e un oiseau

Lointa ine , au caravanséra i l

ton àmf à la ba r re laisse

indolent le gouvernai l

et r êve ' à des caresses, sans cessés ;»i

E M I L E M A L E S Pi . \ T .

5 Février ion. kvvr;. •

MKI.IŢA I'ATl.AŞC.r-. Cuiul T ro i an .

T I C-T A C (VI Paradisul suspinelor)

Aci se cursă din nou m a r e gol Î J I în­s emnă r i l e lui Darie . Mi-o yrcu să rceonsl i lu i amănun ţ i i loale i n ă m p l ă r i l e d in acest iii lervnl . Noti ţele r.uiuisc şi cele ce ş l iu ev. îiisuni desp re viaţa au to ru lu i n u - m i îngădue s'o t'.ae decâl in linii m a r i . De altfel pa­guba poale 11 u-i alftl de Însemna tă de vreme ce ch i a r ci ;i da i . de bunăvoie , o p a r t e din copi lă r ia lui, udă r i i . Nu tot astfel însii judeca cet i torul ca re cere la tot pasu l , h a r t a locului .şi a î m p r e j u r ă r i l o r . De aceea fac eouiplec lar i s u m a r e , cu grija con t inua de a nu a l lera c a r a e l r r u l descusut ;\1 î n s e m n ă r i l o r •să a 1 1 1 1 da impres ia nuci co laboră r i pe care , h o t a n d , Darie ar li n spin.s-o.

Drep tu r i l e pr ie teniei sunt mărg in i t e . Atc pr ic lenici noas t r e şi mai mul t . Desp re ea, p r ie tenul meu a lăsat câteva r â n d u r i ca r i inii liniază ui! I'iitţar por t re t . Ce pot în-lclei<e câl pol pă t runde , cu a ju!orul acestuia, iu dragos tea ce mi-o pur t a 7 II in terca lez aci, tdeşi nu e locul cuvenit . S imt însă nevoia unui passepor l valabil in aceas ta călător ie deal imgul sufletului slrf'iiii. Jnchid deci pa­r an t eza deşi cet i torul m ă va regăsi mai de­pa r t e in adno tă r i l e acestea d in car i ' a m d u r a t firul Ar iadnei .

Dor in ţa d e a fi p u t e r n i c , s i g u r şi c o n t i n u u . Prietenul ţ n e u : -f igură, l i m p e d e şi s i m e t r i c ă , ochii lui p r i v e s c f ă r ă u i m i r e , e x p r e s i a lu i a r a t ă cunoaşterea s c o p u l u i d e c a r e s e a p r o p i e zi cu

zi. N i c i o d a t ă , d e b u n a s e a m a , nit s'a i n d o i r câ e li a cu r p e n t r u .alteen-a a n u m e d e c â t p e n t r u c e c a c e f a c e .

C e t i m i d i t a t e >i c e p r e j u d e c a t a p ă s t r e a z ă n e a ­t i n s e l a c ă t e l e f e r e c a t e p e s t e v i s t i e r i a p l i n ă a s u f l e t u l u i ? P o r ţ i l e p r e a h e r m e t i c e p o t fi s p a r t e c u p u l b e r e . V o i n ţ a e g a t a , î n t â m p l a r e a ^ t r e b u i e s ă fie s c â n t e i a . A t u n c i b o l ţ i l e se v o r p r ă b u ş i p e s t e z o r n c t u l c o m o a r e i î n t e m n i ţ a t e . V r e a u s ă o : a r ă t n e v ă z u t ă , g o a l a , f ă r ă p r e g ă t i r i , c a p e u n l u p t ă t o r în s o m n .

S i n c e r i t a t e a în a r t ă e s t e u n p r o s t s f ă t u i t o r . E o s o c o t e a l ă a n e p u t i n ţ e i a c e a p o r n i r e d e a o b ­ţ i n e a r t a p r i n c â t m a i m u l t ă s i n c e r i t a t e , p r i n s a c r i f i c a r e a v a n i t ă ţ i i , a r u ş i n i i ş i a a m o r u l u i p r o p r i u p e n t r u a c ă d e a în c e a l a l t ă v a n i t a t e a r e a l i z ă r i i a r t i s t i c e . C o n f e s i u n i l e s u n t c e a m a i j o s n i c ă l i t e r a t u r a . J u r n a l u l în s i n e e o s c â r n ă v i r e a « imulu i p e n t r u a m b i ţ i a d e a fi s c r i i t o r .

D i n ¡ p u n c t u l d e v e d e r e a l c r e a ţ i u t i i i e m u l t m a i g r e u s ă m i n ţ i d e c â t s ă s p u i a d e v ă r u l . D i f i ­c u l t ă ţ i l e c u c a r i a i d e l u p t a t s u n t c u t o t u l d e a l t ă n a t u r a . C e l e p u s e în c a l e a m i n c i u n i i s i m t a d e s e a d e n e î n v i n s .

i Nu pătrund rostul acestei însemnări. Poale j cedez vanităţii de a m& ţtL ^mestecat în

viaţa unui om interesaţii: 'Avem cu toţii a-•seménea slăbiciuni s\ cetitorul are să mă ioru.

Tea t ru l noi lor în Lâmplari—dacá se pol mim i aslíel sch imbăr i le încete şi l ipsi te de sen-saţ ional pe car i v r emea Ic în lesneş te piţnă şi celei mai fără de in te res vieţi ,—s'a s t ră ­m u t a t în capi ta lă . Mama lm Dar i e luase această iniţ iat ivă energicii.

S ă fi fos t sil i ţ i i d e s v o n u r i l e s c a n d a l o a s e c a r i n 'au î n t â r z i a t s a d e v a s t e z e s u f l e t e l e c a s t e , p u ţ i n d u p ă v i n d e c a r e LieiV ( C o n c e d i e r e a lui W i l l y s ă fi s târni t comentar i i . N imic totuş în pu r t a r ea d i r e c t o a r e i n ' a î n d r e p t ă ţ i t d e f ă r m a r e a . L i a îşi r e l u ă p o s t u l şi îşi p ă s t r ă o d a i a p â n ă la s f â r ş i t u l anuLui . S o ţ i a lu i A x e i ii a r ă t ă o p r i e t e n i e c r e ­s c u t ă ,pr in a p r o p i e r e a p r i l e j u i t ă d e î n g r i j i r i l e şi v e g h e a d i n t i m p u l z ă c e r i i . A x e i c o n t i n u ă s ă m e a r g ă la c iul) î n c ă v r e - i o d o u ă l u n i . E d r e p t c ă p ă r e a u n a l t o m , d a r m u l ţ i a t r i b u i r á ne¿ a s t â l m p ă x u l s ă u , . v i n d e c ă r i i c a r e îi d e s c u i a t r a p t a t î n c h e i e t u r i l e . U n p r i e t e n d e a l t ă d a t ă îi p r o p u s e în ; f ine t o v ă r ă ş i a p e o m o ş i e .

l i l ă s ă o c i n c i m e d i n v e n i t u l e x p l o a t ă r i i |pu s i n g u r a c o n d i ţ i e ck- a s e a ş e z ă la ţ a r ă şi a- i t r i ­mi te bani i la Par i s . Axei, îşi re luă unica meserie pe c a r e o c u n o ş t e a b i n e , îşi r e c â ş t i g ă i n d e p e n d e n ţ a , m a t e r i a l ă şi v a z ă în l u m e . P r i e t e n u l s a u , cu a j u t o r u l a c t e l o r d e a s o c i a ţ i e ab i l t i c l u i t e , s c a p ă d e n e p l ă c e r i l e s i t u a ţ i e i d e a b s e n t e i s t şi b i z u i t de - t ecum p e un o m d e î n c r e d e r e , p l e c ă să-ş i c h e l t u i a s c ă v e n i t u r i l e în c e t a t e a în c a r e îşi c h e l -t u i s e t i n e r e ţ i l e .

A x e i p l e c ă . S e z ice insa ca a v u cu L i a o u l t i m ă î n t r e v e d e r e , i n f a ţ a s t ă r u i n ţ e l o r lu i , c a r e îi o f e r i ă d i v o r ţ u l , p l e c a r e a l a ţ a r ă şi c ă s ă t o r i a , ea r ă m a s e n e î n d u p l e c a t ă , i n a c e a c l i pă L i a s e gândi â mai ele g r a b ă să r ă scumpere m ă r i n i m i a p r i e t e n e i s a l e f a ţ ă d e djânsa , p r i n t r ' u n s u p e r i o r a c t d e s a c r i f i c i u şi g e n e r o z i t a t e , d e c â t s â - ş i o-r â n d u i a s c ă n o u a v i a ţ ă .

A c e s t e a s u n t s v o n u r i l e şi c o m e n t a r i i l e p u b l i ­c u l u i . A l a r a şi L i a r ă m a s e r ă î m p r e u n a . S e î m ­b r ă c a ţ i la f e l , ca d o u ă s u r o r i t ă c u t e . C u r i o z i t a t e a l u m i i le i zo la în a c e e a ş i p r i e t e n i e h e r m é t i c a .

V a c a n ţ a m a r e ie d e s p a r ţ i . S e ş t i a ca L i a m u m a i p o a t e î n t o a r c e în t o a m n a . P a l o a r e a şi tă­c e r e a ei c h e m a u l in i ş t i şi î n g r i j i r i îndelungi P e s t e u n a n u r m ă p l e c a r e a la B u c u r e ş t i .

A x e i n u s e m a i a r ă t ă m u l t ă v r e m e . A r a r sot s i au d i n p a r t e - i v e ş t i şi c â t e u n a j u t o r .

UN MINUT DE ÎNTRERUPERE PENTRU A PREGĂTI CAPITOLUL DE ÎNCHEIERE.

PLECAREA : CÂT MAI LITERARA TITLU PUTANA.

LA PERSOANA 1 Redăm ares le indicaţ iunî subliniate iit

text, pe un colţ de manusc r i s , cu majuscule, Nu ne o p r i m însă dc a d e t e r m i n a cititorului fiorul care ne s t r ăba t e l a ' e v o c a r e a aceasta a s ă r m a n u l u i amic , opr i i in m u n c a sa de re­cons t i tu i re , placă după placă, a unei per­sonal i tă ţ i ca un z ida r rasuf lând o clipă ii] faţa lespezi lor de te racotă .

Imaginea lui Dar ie , p l imbăndu-se un nunul, pr in s inis t ra sa locuinţă , pen t ru a-şi or­ganiza ^amintir i le şi a le găsi din cuvinte un t imbru , şi o melodie , ne r i scăm şi azi,

I . V I N E A .

.MtCI .HSCl : Hibliolccă.

(I. HIKTVELl ) ; Cabinei de medic.

CONFESIUNI P a l o r i p ă t r u n d în l u c r u r i , o r a îngenunchia tă j e p l â n s î n g ă d u i t d i n n e m u r i r e a c e t ă ţ e i , p e r e t e l e d ă su f l e t p r o c e s i u n i i d e t r u p u r i d e s f ă ş u r a r e a c e a r c e a f u r i l o r ca a m e n i n ţ ă r i în , s e a r a d e o s e b i t ă d e v r ă j i , a b i a , a b i a . C a t i f e a u a n e a g r ă t u r b u r ă m i r e s m e S i n g u r ă c a r n e a a f l ă v e c h i b i r u i n l i S b a t e r e d i n u r m ă şi în a c e l a ş t â r z i u C e r ş i t a c u l u i o t r ă v i t s o m n u l s i m ţ u r i l o r .

EVOCARE " C â n d d e p i a t r ă în c e l e d i n u r m a necl int i ţ i D r a g o s t e , b o g ă ţ i e a s p r ă . în î n v e l i ş d c lână, Ţ i n t a o c h i l o r v i n e ţ i , în g a l b e n u l a n t i c U n d e a m u r g u l ş t e r g e l u m i n i c a o m â n ă Capi ivi t î n m e d i t a ţ i i s a u o d i h n i t e I n t r e p a s ă r i r ă m a s e r t e g r e f lor i în a e r D i n p ă m â n t u r c ă s u n e t e b u n ă v e s t i r e , C r e s c a d o r m i r i z id în v e ş n i c i a s t r ă l u c i t ă .

S K R C Î U D A N .

i

CRIZA SACAZULUI Sun tem cont imporani i )unei agoni i istorice : de­

monet izarea vioarei . Cut ioara de fo rmă renală care are conşti inţa încărca tă de exa l ta rea liris­mului de a lungul a tâ tor secole , îşi d iminuiază prest igiul cu o iuţeală ver t ig inoasă , chiar în urechile gus tu lu i med ioc ru .

Sona ta K j e u t z e r a Iui Tols toi r ămâne o curio­zitate p s iho log i că pent ru sensibil i tatea modernă . D e atunci sau poate dela concer tu l lui MendcJ-sohn, ul t ima compoz i ţ i e care a mai susţinut ră­suflarea jucăriei lui Pagan in i , vioara şi a mai putut gâd i l a serios inspiraţia muzicanţ i lor .

Neput in ţa de a îmbogă ţ i literatura unui in­strument c cea mai rea prevest ire pentru re­sursele lui. Şi sărăc ia producţ iei c o m p / o m i t e vioara, ipe măsură ce ni se repetă desnădăjdui t vechiul ei p r o g r a m .

Virtuoşii în c iuda celor mai savante c a v a l c a d e de digitaţie lasi tot mai sigur în urechile audito­rului emoţi i le reţetelor pierimate.

Spieea t to , p izz ica t to , f l ageo le t te , s taceatto, tumbe pe o s ingură coardă şi triluri infernale combinate cu lamentur i le audante lui nu le mai deosebeş te personal i ta tea , dar aduc în sch imb căscatul contr ibuabi l i lor me loman i . Pent rucă în primul rând vioara e l ipsită de personal i ta te .

A m sfidat odată pe unul din aceşti ambulanţ i celebrii sa concer teze numai cu vioara .

C u m fără pian m'a întrebat speriatV Şi fără sacâz i-am a d ă u g a t imperat iv .

Absentat a compan iamen tu lu i lasă vioară la, dis­creţia propriei ei v a l o r i : ridicukd, fără a mai vorbi de estetica înterpretărei care e prea des potriviţii căr ţ i lor poştale ilustrate, l 'n spirit o -biectiv t rebue să soco tească acompan iamen tu l ca materie cel puţin egală în drepturi la preten­ţiile spec tacu loase ale vioarei . L ipsa amploare i , şi a d inamismului individual în epoca noastră cons t rânge or ice la. ajutorul colect ivi ta te] . Pre­vedem un termen apropia t când violoniştii cei mat atr i lal i vor ceda propriului lor bun simţ renunţând ,de a mai exploata curiozi tatea g e ­neraţiilor vi i toare. A tunc i vioara îsi va găsi L u n i şi în cadrul compozi ţ ie i con t imporane susţinuta de ritm şi se va. consuma exc lus iv în masa or­chestrei care s ingura poate să-i t empereze li­r ismului isâ-i interzică le deja o/n. al p rocedee lor technice. 0 M t -

Din b iograf ia ei reţinem Reiunistioii-itl intre buinţat de hinduşi i din C e y l o n , 5000 de ani înainte ide era creşt ină, o maşină mică în a le cărei două coa rde arcuşul rămânea printr 'un dispozitiv simplu prizonierul ritmului. P'ărâ pre­tenţia de a imita an imale le domes t ice şi durerea umană, forma aceas tă primit ivă cu expres ia pur ritmică n 'ar fi căzut n ic iodată în păca te le ro­mantismului morbid ale vioarei evoluate.

I. C . C O S T I N .

M I C L E S C t ' : Dormi lor.

DÉCLARATION D U 2 7 J A N V I E R 1 9 2 5

Eu égard à une fausse interprétation de notre tentative stupidement répandue dans le publie-

Nous tenons à déclarer ce qui suit à toute l'ânonante critique littéraire, dramatique» philosophique, exégétique et mène théologique contemporaine '•

1° Nous n'avons rien à voir avec la littérature, Mais nous sommes ttès capables, au besoin, de nous

en servir comme tout le monde 2° Le SURRÉALISME n'est pas un moyen d'expression

nouveau ou plus facile, ni même une métaphysique de la poésie ;

Il est un moyen de libération totale de l'esprit

e t d e t o u t c e q u i l u i r e s s e m b l e

3° Nous sommes bien décidé» à faire une Révolution. 4° Nous avons accolé le mot de SURRÉALISME au

mot de RÉVOLUTION uniquement pour montrer le ca­ractère désintéressé détaché, et même tout à fait déses­péré, de cette révolution.

5° Nous ne prétendons rien chinger aux mœars des hommes, mais nous pensons bien leur démontrer la fra­gilité de leurs pensées, et sur quelles assises mouvantes, sur quelles caves, ils ont fixé leurs tremblantes maisons-

6° Nous lançons à la Société cet avertissemenles solennel Qu'elle fasse attention à ses écarts, à chacun des faux,

pas de son esprit nous ne la raterons pas-7° A chacun des tournants de sa pensée, la Socié'.é

nous retrouvera. 8" Nous sommes des spécialistes de la Révolte. Il n'est pas de moyen d'action que nous ne soyons

capables, au besoin, d'employer. 9° Nous disons plus spécialement au monde occidental :

l e S u r r é a l i s m e e x i s t e

— Mais qu'est-ce donc que ce nouvel i s m e qui s'ac­croche maintenant à nous ?

— Le SURREALISME n'est pas une forme poétique. 11 est un cri de l'esprit qui retourne vers lui même et

C5t bien décidé à broyer désespétément ses entraves, ft au besoin par des marteaux matériels-Du Bureau de R e c h e r c h e s Surréal iste ,

15 Rue de Grenelle

Louis Aragon, Antonin Artaud, Jacques Baron, Joe: Bousquet, J -A. Boiffard, Andié Breton, Jean Carrive, René Crevel, Robert Desnos, Paui Eluard, Max Ernst» T. Fraenkel, Francis Gérard. Michel Leiris, Georges Lim-bour, Mathjas Liibec, Georges Malkine, André Masson, Max Morise, Pierre Naville, Marcel Noll, Benjamin Péret, Raymond Queneau, Philippe Soupault, Dédé Sunbeam, Roland Tuai.

TEAMA DE O CARTE Publicăm primul capitol al faimosului roman „Excelenta Sa I. II. H-

Pantelimon" al lui N. D. Cocea. Faimos încă înainte de a fi cetit. Vemndu-şi Îq fire, guvernul, deşi reţine manuscrisul, tagâdueştc ca ar

fi dat cea mai mică însemnătate acestui rorean. Dacă autorităţile vor confisca numărul de faţă al „Contimporanului*'vom

avea proba pozitivă a motivului panicei care a scuturat şi sbârlit clasa noastră conducătoare.

Dacă autorităţile nu vor confisca revista noastră, asta nu va însemna însă că suprimarea „Chemării" nu se datoreşte romanului lui N. D. Cocea.

Nu e aci nimic paradoxal. La fel se întâmplă cu analiza Wasserm ann.

N. R.

VINE D O M N I T A ! . . . Sora Glafira urcă două câte două I rcp l r i e Klărc'liej,

se opr i o clipă, cu m â n a la in ima, in cerdacul umbr i i , răcoros , an ina i ca un leagăn imens p r i n l r e r a m u r i l e n e n u m ă r a t e tic viţă săţbal ică şi, cu paşi liplili, se îndrepl . i sp re l 'ereaslra chiliei unde locuia, t rudi tă de m u n c a zilelor, sora Yeniamine, nepoa ta maicei s tare ţe . P r i n t r e jnaghe-raiuil şi mixandrele , r â n d u i t e una lângă alia pe pervazul Terestrei, sora Glafira zări s âmbure l e de lumina al can­delei răs f rângâni lu-s r în cele cinei icoane râţnduile în chip de c ruce la capâlâiul pa lu lu i şi. p r i n l r e pe rne le albe ca zăpada , plelelc negr.e ea nopţ i le fără lună şi resfira Ic* în capr ic ioase pârne de păcu ră , ale celeia ca r e do rmea .

Cu vârful degcleliu n u m a i , sora Glafira baiu mai întâi uşor în geam. Dar văzând că nimic nu se mişea in odae . bătu ceva ma i tare. Alunei pâ rae l e de p ă c u r ă se r id i ca ră vâlvoi în aer şi-un chip zburl i t , s o m n o r o s , sper ia t , da r adorabi l totuşi , r ă să r i din aş le rnu l . fn lăcerea p ro fundă a nopţii se auzi l impede în t r eba rea înăbuşii :! :

— Cine e? — Eu simt. Nu te sper ia , sora Yeninmino. Eu ,sunl,

Glafira. Deschide r e p e d e uşa. Irebue să scu lăm pe ma ica s ta re ţă . \

«Sărind din pa l , l 'recându-se la ochi , c ă u l â n d cu vârful picioarelor papuci i de pâslă . întinzjânil m â n a sp re c lanţa uşei, t r ăgând zăvorul , făcând loalc mişcăr i le astea au lo-malice, sora Veniaiiiina m o r m ă i a în acelaş t imp pr in t re d in ţ i :

— Dar ce es te ! Ce s'a î n t â m p l a t ? a hiat foc un.â'-năs l i r ea? Abia am apucai să închid ochii... Nu mai .are omul chip nici să-şi în t indă oasele.. . Pa rcă au năv,:ilil Datării.'... De când cu războiul asia... Da re - a r focul în el de război să dea !...

Sora Glafira zâmbi înveseli tă de s u p ă r a r e a pr ie lenei ei, vecinie neobosi tă , şi vecinie m o r o c ă n o a s ă , se s t r ecu ră ca o u m b r ă p r in c r ă p ă t u r a uşei şt, a ju lând-o să se îmbrace în p r ipă , făcea pe m â n i a t a şi-o m u s t r a du l ce :

— Nu mai bombăni acum degeaba ' . . . Ori o să Jiodogiă-neşli, ori nu, lo;l o să le scoli din pa l şi o să .nechezi loată noaptea. . . l'il.ă-le ma i bine în oglindii să vezi ce urâţii eşli când întinzi botişorul . . . Dă mi-1 să-l sărut , . .

— Dacâ-i u r i i ' — Ce-ţi pasă dacă îmi place 'mie!... Aşa... lucii o d a t ă . ,

Lung... .şi-acum. hai ! r epede , a r u n c a ceva pe line... şi fugi la maica stareţii .

— Da' de ce? — Nu ţi-ain spus? T rebue s'o sculăm. Ţoală mânăs l i r ea

e în picioare. Vine D o m n i ţ a ! .Şi pe când sora Glafira, du rdu l i e şi senzuală , îşi lingea

încă buzele ca o pisică luată brusc dela oala cu s m â n t â n ă , Yenianima de-abia alunei căscă ochii mar i , păru în-sfârşit că se deş leaplă din somn şi r epe t ă :

— Vine Domniţa! . . . Da de ce vine aciuu?. . . Ca strigoii la miezul nopţii. . .

— Asta s'o înt rebi pe d â n s a ! Eu a tâ ta ştiu ca un militai -

a adus vestea maicii arhondar ic ca re m ' a t r imes să vă dau de ştire... l i f ă - l e şi Iu pe l 'ereaslra, ograda e plină de lumini .

In adevăr , pr in frunzişul coarde lor noduroase de viţa ' ă lba l i că . sub lumina spocleraîă a liniei, scânlei g a l ­bene, ca licuricii, forfoteau de colo colo, şi umbre negre se s t recurau pe lângă z idur i sau Ireceau iu pâlcuri ,spre pr idvoru l bisericii care-şi lumina feres t re le una cale una . Sora Glafira nu exagerase. ToaPi mănăs t i rea era în picioare.

Pcla zece ceasuri , când maicclc d o r m e a u m a i a d â n c

M. 1ANCI : Vcslibul

şi când nici ţ ipenie de om mi lulbiii'a pacea nopţii şi liuişlea s t au lu lu i lăcaş , iui ofiţer bălu.se cu pumni i şi cu mâneru l săbiei în poar la grea de şlejai - mn^iv ferecaţii pe de marg in i , şi ceruse sa vorbească, impaeienl şi zorii, maicei a r l i onda re . Aceasla a aflai ea Domni ţa , care-şi a n u n ţ a s e sosirea în n e n u m ă r a t e r â n d u r i , plecas. - din laşi cu au lomobil ui. pe insci'ale, şi avea s i sosească inainL' de miezul nopţi i . Colonelul Dragomir . coniandai i lul rc-iUinrnlului în refacere din Tâ rgu l -Ncaml . avusese einsh' să vorbească personal la lelcl'on cu solia pr imului mi­nistru şi se grăbise sa Ir imenlă pe aghiolanl i i i lui de iucredere eu inslrueţ i iuiele necesari ' . Cum insa. odată cu Domni ta , veneau iaca o d o a m n a de. o n o a r e , trei musafiri s t ră in i , un ofiţer dela mare le cari ier a laşal pe lângă dânşii şi. câţiva servi lori . <* lesne de înţeles ea era nevoe de cel puţ in zece camere , cele mai bune din mânas l i r e , pentru înalţii oaspeţ i , şi de aile câleva odai , mai modeste , pcnlrii persona lu l de ser i ic iu

.Maica a r h o u d a r i r idicase /)i -a|ele des i iadajdui te in lav.ui şt se j u ra se pe Iuţi sfinţii c i in loul.i mânâs l i r ca nu si: mai găsesc niei doua iueaperi l ibere penl ru 111 iismfiri, l ' l iele erau ocupate de in tendenţa a n u a l e i . .Miele de fii-niiliilc. câ lorva ofiţeri super ior i . Şi iu cele mai spaţioase e rau îngrămădi ţ i .unii peste alţii, o mul ţ ime de răniţi şi de convalescenţ i . Insasi maicelc locuiau eâ!e doi i i ,i l a i e trei in l r o singurii chil ie l u d e ar Ti pulul sa jjuseasai. şi în loiul nopţ i i , a lâ lea od ii liberi*, când pana şi va I'umv dalii afară din a r h o n d a r i c şi dornicii de livi. s.i|ilaiil:u\i illcliciale. in ce rdac '.

Dar aghioli inlul colonelului D r a g o m i r avea consemnul precis şi ceasur i le e rau n u m ă r a t e . Prevâ/.ăl :r c:i lolde:uiii;i, luase cu el un phi lon de soldaţi eiiliiri. cari ¡1 a.şlepliiii la ponr lă . Pa r l a inen la r i l e de rigoare urm;ir:i deci. sriirlc, mi l i tăreş l i .

— Care e cea mai bună casă din m â n ă s l i r r ? Casa maicei s lare ţe . Cine e încuar l i e ra t î i i l r ' insa? Cucoana şi copiii d o m n u l u i genera l Proilun.

l .ocolenenlii l Irecu r e p e d e : — Alia? — Arhondar icul . . . — Cine-I ocupă? ,

—• I !i (liiiiiii genera ! (lela inlindcii ţa. — S ingu r? —• Da. sinfín - . Xiimai o odac e plină cu saci şi lazi de

lot'felul. Agliiolanlul incrinila din s p r i n c e n c :

Dar mai suni şi alle casc bune de locuit, p r i n l r e cocioabele aslea '.

- - .Mai suni , Fi rcş le . A maieci econoame. . . A hiaieei Cerchez. A...

- Cine sia in l r ' î i i se le? --- J ' â n i l i aduşi de pe f r u ì t... Figura :i<tli iol;i ut ii I ii i de serviciu se lumina. N avu nevoe

să se gândească nh'i o cl ipă mai mul i , l n l r cbă s c u r i : •-• l u d e s u n t ? Apoi, - pe t ; 111 < I p lu tonul de .soldaţi calări se o pirca

în faţa cascini' ocúpa le vremeln ic de răniţii car i . la adă­postul s t reş in i lor largi . 1 .isale sub razele lunci ca o bine­cuvântare pesie t rupur i le lor zdrobi te şi pesie florile din g rad ina , nici prin vis nu bănuiau cc-i aşteaptă,—; maica a r h o n d a r i alerga îiilr ' i in suflet din chilie iu chilie, bilica la loale iiyele, î n t r e r u p e a loate odihnele , se ruga. de unele, dojenea pe alíele, r a s p a ni lea a tâ ta r â v n ă ş' mişcare în jurul ei ìncàl . de -oda la , mânas l i r ea în t reagă viii de glasuri şi de ziimzcl ca un s lup de albine.

Când maica s lareţ i. albila ca neaua de anii lungi pe­trecuţi în pos tu r i şi rugăc iuni , cu faţa mai scoroj i tă de suferinţe t rupeşi i şi de pa t ima celor sfilile de câl per­gamentul in care suni legale ceasloavelc ved i i. cu m a i n i mai t r a n s p a r e n t e de cài ceara luìiiàn.irei subţir i care-şi pâlpâia flacura înt re degetele ei resf i rate , rari in mi j ­locul (urmei cuvioas? p. islori lc de dânsa . întreg soborul 0 aşiepla iu linda biserieci. bă t r âne le i i covo ia le , ia r cele tinere cu cami lauce le l ipilc de păn iân l .

lucci, r id icându-şi cu greu, d a r hotâr i l , mâna d r e a p l ă sprijinii.i de braţul sortă Veniamola , ca le l'acca semn ,să se scoale. Aruncâudu-ş i privirea ochi lor ci încă vii şi ageri asupra raze lor u e n u m a r a l e cari î n tunecau in t ra rea sfunltiIui lăcaş, bă t r âna sia reja se r e v ă / u cu decenii indâră l , p e vremea când glasul ei lemiil şi cuvântul înfricoşat al Domnului Ircceau. pesie capele le încl inale , ca vântul peste lanurile de g râu . Ci tând scurgerea an i lor şi r ău t a t ea veacului, cu aceiaşi căută tur i i imper ioasă de allă-datiă, ca chemă rând pe r ând la dânsa pe sec re la râ . p e casier i ţă , pe econoamă, pe a r h o n d a r ă , pe loale cucernicele maic i cari ocupau slujbe mar i sau miei iu ie rarhia m o n a h a l ă şi, în cuvinte c u m p ă l a l e d a r inflexibile, le povăţui ce aveau sa facă în noaptea aceea şi în zilele u r m ă l o a r e , ea să pr imească cu cinstea cuveni tă pe soţia celui ma i înalt demnitar al ţârei . Apoi, d u p ă ce vorbi astfel, aş tep tă [lână ce luate emisarc le discipl inei şi bunei o rândue l i m ă n ă s ­tireşti d i s p ă r u r ă ţn noap te , şi in t ră in biserică.

Biserica s t ră lucea loalâ de aur . de argint şi de lumini nenumărate. Cande labre le grele de a l amă erau apr inse şi. în penumbra cupolelor inegri le de fumul Iu 'mânări lor . flăcările cande le lor t r e m u r a u ca stelele cerului prin pânza albastra şi d iafana a nor i lo r de t ămâie . Ca tap i teasma se ridica imensa, masiva, da r uşoară lotuşi şi avân t a t ă sp re cer ca o săgeată , dc-aluiigul icoanelor şi c ru r e lo r ei b ró ­llale in aur . î ndă ră tu l întrei tului rând de perdele făcute (lin m a r a m e (esule iu fir. din valuri curgă toare de beteală şi din colanilla de m o n e d e r a r e . de m ă r g ă r i t a r e şi <de îK'slemale.

Maica Domnulu i zâmbea mis ter ios p runcu lu i divin pe cai'e-l s t rângea în bra ţe . O soră , svelta în ve s tmân tu l 01 cernii, se înăl ţă iu vârful pic ioarelor , ap r in se o ul-liuă candidă de-asupra icoanei făcătoare de minuni şi.— casi cum şi-ar fi cerul i e r l a re că adăoga lumini pumânleş l i strălucirii ei c i e rne . — bălu Irei mătăn i i , Jungi şi r a r e , la picioarele prea sfintei şi. d u p ă ult ima mă lan i e , r ă m a s e prosternala la pămân t .

Văzând biserica s t ră luc ind de cură ţen ie şi de lumin i , cao mireasă, S tare ţa se opr i în prag, îşi î m p r e u n ă m â i n i l e şi mulţumi lui Dumnezeu , în cuvinte s imple , p o r n i t e d in adâncul inimei, pen t ru daru l an i lo r ei numeroş i şi p e u -

Iruca îşi păs t rase , neat insa , casa I.ui, in mijlocul nebuniei şi p r ă p ă d u l u i obşlesc.

Alunei. c;i şi cum Dumnezeu î -ar fi r ă s p u n s de sus , bisericii se clâl inâ d in leuiclie. flacăra l u m â n ă r i l o r se plecă înl r o pa r l e şi glasul c lopotelor sună în tu rnur i , surd şi lung c;i răsune tu l unui tunel .

Kra semnalu l convenit . Domniţii sosise. Soborul o î n t â m p i n ă cu so lemni ta te , ca pre mai mar i i

p ă m â n t u l u i şi cu p r ie tenească s impat ie , ea pe-o cimoş-linţă veche. Maicele b ă t r â n e o pr iveau eu och i umezi de respec tuoasă a d o r a r e ; suror i le se î n g r ă m ă d e a u în j u ru l (â cu îndrăznea la l emera râ a na lu re ln r sfiioasc. Ka îşi flutură pe umeri vălul de automobi l care-i acoperea faţa, si î n l i i i z â i H l u - l e b ra ţe l e la loa te . lăsă să-i cadă în calc-i , ca un d a r ceresc, mănunc l i iu r i l e de flori p r imi te delà p r imar i si sub-prel 'ecţi , dc-aluugul d r u m u l u i , Făcându-ş i loc eu greu p r in l re ele, avea pentru fiecare o m â n g â e r e sau o vorbă bună. l 'ne ia . chirci tă , gârhovi lă , făcută ghem, uiliilâ de Dumnezeu şi de oameni pe laţii p ă m â n t u l u i , ea îi spuse cu veselă m i r a r e : - ...loi t ână ră , m ă i c u ţ ă Ani-l'ilal'io. şi tot voinică le regăsesc! . . . Alteia, c a r e era fudulă de urechi încă de pe vremea reznier i ţei şi ca re acum nu mai auzea nici sunetul . .bondarulu i ', c lopotu l ced nuire urcai în zilele lui loun-Vodă cel cumpl i t , ea

ii şopli ab ia : maică Klipidio, am văzul ' pe îna l t p rea sfântul Iii Iaşi. aşa cum m'ai rugai . . . '" ; d a r îşi m i ş c a buzele, r a r şi apăsa t , ca să fie în ţe leasă n u m a i din p r iv i re , i a r sorei ( î lafira, d u p ă ce-o privi lung în ochi până -ce genele cuvioasei I r rmurar .ă şi se lăsară în jos ca d r a ­peri i le unui alcoav, îi m u r m u r ă : •-- ...nu le -am ui tat . Toi pe line o să le cer maicii s lare ţe .

Stareţei îi s ă ru tă cu evlavie mâine le sbârc i te şi ii p rez in lă , cu f rumoase vorbe de laudă , pe oaspeţ i i cari ,o în so ţeau : un c o m a n d a n t f rancez , ser i i lor cu r e n u m e în lumea în t reagă , un genera l englez, viteaz, p r i n t r e vi lej i ; un nobil rus . refugia! Ia noi de urgia revolu ţ ie i ; pe t â ­năru l şi fercheşul loco tenen t F a n t e ; şi pe o d o a m n ă din lumea m a r e . m i n u n a i de f rumoasă , care avea în scli­pitoarele, ci cămăşi şi fole na ţ iona le , nevinovăţ ia c â m ­penească şi prest igiul bogăţiei .

— K cea ma i bună p r ie tenă a reginei , şopl i D o m ­niţii, la urechea maicei s lare ţe . Aş dor i să păs t reze o amin t i r e plăcută din t recerea ei p r i n «fântu l lăcaş al mânuş i i r e i . Sfinţia Ui va îngriji să i se dea <> soră îndemânulecă , de pildă..., pe Veniainina, dacă e cu pu ­tinţă. Câl de sp re mine , le rog să nu ai nici um ,1'el de gri jă. Am vorbii cu sorii Clădiră să-mi d e a O 'mână de a ju to r în put ine le zile cât voi sta p r in l r e cuvioasi i le voas t re , l ' i t e -o! . . . S p u n e i şi d-la do r in ţa sfinţiei tale.

Domniţa făcu semn suror i i să se ap rop ie . Şi sora (dafii'ii veni spre dânse le . lunecând în rasa ei ;ieag,ră pe lespezile de p ia t ră , d r e a p t ă ca o l u m â n a r e cerni tă , zvella c:i brazii t ineri pe coamele m u n ţ i l o r , cu gurii pâ rgu i lă . cu p leoapele lâsale, cu nasul r idicai nost im sp re cerur i le îngeri lor , viziune de rai şi de iad in aeelaş , t imp. fâplur.t i reală parcă a n u m e făcută pen l ru loale visuri le mistice şi p e n l r u (oale dor in ţe l e pământeş t i . Ajunsă în faţa s tareţe i , copila se înclină sp re treptele, jilţului episcopal , ca o r a m u r ă cu roade prea m u l l e şi jlrea grele... Corpul ei învoit şi lainic se desena admirab i l Mib culele masive a l e . r a se i . '

Domniţii o privi lung. In ochii ei mi j i ră d o u ă focuri s u m b r e şi roşii , ca două reflexe de incendiu . Şi p e când corul su ro r i lo r în lona , cu g las suav şi serafic, cântecul de slavă, de spe ran ţă şi (le umi l in ţ ă :

Prea sfântă Născă toare de Dumnezeu , Milueşle-ne p re noi...

nes l imalc le delà degetele p r inc ia re , pu r t a t e infinit de încet pe sp inarea încovoiată a sorii Glafira, scl ipiră , p e fon­dul negru al ves tmântu lu i sacerdota l , a semenea l icăr i r i lor de candelele pes le tenebre le unu i m o r m â n t .

N. D. Cocea

ROUTE T o u t le- l o n g d u c h e m i n e u p l e i n v i l l a g e n o s c o u p s d e t r o m b e

t o m b e n t c o m m e d e s b o m b e s ; d a n s d e s g r o u p e s d ' e n f a n t s .

H p a r p i l l c m c u t .

N o u s c o u p o n s les v i l l a g e s , L e s r é v e r b è r e s on t d e s . p i q u a n t s d e l u m i è r e c o m m e si n o u s r o u l i o n s s o u s d e s o u r s i n s d a n s la m e r .

P a r l es p o r t e s e n t r o u v e r t e s

d e s d e m i - f e m m e s n o u s r e g a r d e n t . L a v i t e s s e d e v i e n t si r é g u l i è r e s q u ' e l l e s e m b l e s ' a n n u l e r . V e r s n o u s i n é v i t a b l e s s ' a v a n c e n t les c l o c h e r s les b a n q u e s , les f o n t a i n e s .

Ici e t là , , d e s h o m m e s p â l e s d ' é l e c t r i c i t é n o u s v o i e n t .

G E O R G E S L I N Z K .

NOI revistă de artă futuristă (Prampolini, Roma) număr special consacrat teatrului nou mondial. Prampolini expune proeclul său de a dinamiza lumii.a pe scenă, dându-i valoaie dramatică şi expresivă. F. T. Marinetli e contra teatrului psi­hologic şi reclamă ian leeiru abstract bl elementelor pure liberate de logică. Teatrul modern rus, olandez, ceh e trecut în revistă. Foarle multe clişee decoruri, costume, rnachefe.

3S5 director Tamas, Aledar, Budapest. Arta nouă fusese înterizsă şi exilata de guvernele amiralului Horlhy. Salutăm prima revistă de avangardă ta Budapesta.

DER STURM iHerworl Walden) foarte interesante reproduceri din Jan Zrzavy.

ANTHOLOOIE (Liege) Man-Avil, consacrat constructivismului polonez.

JULJAN PRZYBOS SRUBY poet polonez ne trimite volumul său de versuri. Copertă frumoasă.

ALMANACH NOWES SZTUKY, redactor Ştefan Kordjan Gacei Varşovia. Material bogat — modern. '

Primim; «Trei Cruci" Apocalips în nouă tablouri de Isaia Râsăciuni şi „Visătorul* şi „Prietenii* de Constant Tanernier. Curentele noi încep să se materializeze — Suni încenuturi asupra cărora vom reveni în numărul viilor pe larg

I'AS.MO 10 di rec tor Lernik. Mrno-Jul ianov co­laborează li. Mvzel. Kri'jcur, l la las , Kemai icăm un articol despre futurism de K. Teifţe şi s tudiul lui O'/enl'anl desp re s t anda rd i za rea formei .

7. AIÎ'I'S, aduce un n u m ă r boiţal desp re c inema­tograf în r a p o r t cu confer in ţa lui Mareei l / I h T -bier la [iruxelle.

W A S M I T I I - v i r l a s aduce în ul t imul n u m ă r re­producer i clin lucrăr i le a rh i tec tu lu i I t i phahn , un articol susţ inui eu reproducer i din ope ra O l a n d e ­zului i. V. Oud. ele., ete.

VAX I)K Y F L D E . cunoscutul p r o m o t o r al m o ­dern ismulu i în a rh i t ec tu ră a cules toate s tudi i le sale eslelice în I r 'un bogal volum i lus t ra t în F.di-lura , ,K(|i ierre ' ' , la Bruxelle.

t.f'MX C I IFYOV, ne Ir imile un pi'ea l ' rumus volimi de versur i , i luslral de F ' o u q u c l a s u p r a cà'ruia vom reveui.

A.H.C.. rovisla de coiislrucjii noni din Flve(ia consacra domi lumiere belomiliii si de r iva l e lo r sale. Arlicole de Slamin l ìotli , Sel imilh si Li­si Izky.

I C o n t i m p o r a n u l o rganizează în cursul lunci "Mai o d e m o n s t r a ţ i e de a r i ă n o u ă : T e a t r u , F i lm, Muzică, Fel i r i , Dans . Vom da a m ă n u n l e la limj).

Les 7 Jows. — Dir. Tairoff — Kamerny Teatre, Moscova New- York.

Ma.—Amalienstr. 26 —Dir, Kassak. Vienna. L'esprit Nouveau.—Dir. Ozenfant Jeanneret - 3 Rue du

Cherche Midi. Paris. La vìe des Lcttreset des Arts— Nicolas Beauduin. Paris

Neuilly.

Merz.—Dir. Kurt Schwitters—Waldhausenstrasse 5 Han­nover.

Anthologie.—^. Georges Linze. Liege. Manometre.—Dir. Emile Malespine. Lyon. Ute Little Revtio— New-York. Q.—Revistă Constructivă radicală—Material pentru cons­

trucţia elementară—Dir Hans Richter. Berlin-Friedeanu. Blök— Dir. Henry Stazewsky — Ul Wspolna 20 m. 39.

Varşovia.

7 ARTS revis tă s ă p t ă m â n a l ă de a r i a nouă.

271 lilv. Leopold l i ruxcl le

„PERISKOP" revistă de a r i a nouă

S. ( iyorgy . Piaţa Fa lcdru le i \i-ad

„STURM" Dir: Herwath Walden

Berlin

L'ESSAME Diret ta d'a Enrico Somare

M i l a n o

LA VIE DES LETTRES

ET DES ARTS Nicolas Beauduin

LENINE el LE PAYSAN RUSSE DE

M A X I M E G O R K I

trad. Michel Dumesnil de Gramont

KRA, editor

L A R E V U E EUROPEENNE

No. 26