Drept procesual penal Cursul de „Drept procesual penal” pe care îl prezentăm în continuare este destinat studenŃilor facultăŃilor de drept şi administraŃie publică ale UniversităŃii ”Spiru Haret”. Capitole ale acestui curs sunt de asemenea recomandate şi studenŃilor facultăŃilor economice ale universităŃii. Cursul este alcătuit din două părŃi prezentate într-un singur volum, predat în semestrul I al anului universitar. Dreptul procesual penal oferă baza de pornire şi regulile specifice de desfăşurare a procesului penal, în toate fazele sale, fiind instrumentul necesar pentru desfăşurarea activităŃii practice a tuturor participanŃilor din procesul penal: judecător, procuror, avocat, consilier juridic, grefier, etc. ImportanŃa şi greutatea cursului este reflectată şi de faptul că figurează ca disciplină obligatorie de examinare la concursurile de admitere în magistratură ,avocatură precum şi la examenele de definitivat în profesiile respective. Cod curs Denumire curs Drept procesual penal Tipul cursului

Obligatoriu

Durata cursului/ Nr. de credite

Un semestru.

Perioada de accesare a cursului

Prelegeri. Seminarii.

Manualul recomandat Nicu Jidovu. Drept procesual penal. EdiŃia 2. Editura Manuale Beck. Buc. 2007.

Obiectivul principal al cursului

Studierea şi însuşirea noŃiunilor specifice de drept procesual penal oferă studenŃilor un minim de cunoştinŃe referitoare la modul de desfăşurare a procesului penal, atribuŃiile şi sarcinile organelor judiciare, drepturile şi obligaŃiile părŃilor, posibilităŃile de obŃinere, administrare şi valorificare a probelor,

sancŃiunile legale în cazul nerespectării prevederilor legale.

Modul de stabilire a notei finale

Nota finală este compusă din: 100% testul de evaluare finală

Adrese e-mail responsabil pentru contactul cu studenŃii

Titularul cursului Conf. univ. dr. Nicu Jidovu Programa cursului Bibliografie minimă obligatorie

Drept procesual penal. EdiŃia 2 Editura Manuale Beck Codul de procedură penală cu modificările aduse prin Legea nr. 356/2006 şi O.U.G. nr. 60/2006.

Bibliografie selectivă Nicolae Volonciu. Tratat de procedură penală. Ed. Paideia. 2 vol. Buc.

Obiectivul cursului

Studierea regulilor de bază şi a acŃiunilor specifice procesului penal oferă studentului posibilitatea înŃelegerii modului de derulare a proceselor penale, familiarizându-l cu activitatea respectivă, organele judiciare şi părŃile care pot participa în procesul penal. Studierea competenŃelor organelor judiciare, a probelor şi mijloacelor de probă, a situaŃiilor de indivizibilitate şi conexitate, a incompatibilităŃilor şi a strămutării cauzelor constituie un instrument indispensabil studenŃilor in înŃelegerea modului de lucru în dosarele penale. Studierea condiŃiilor legale si a procedurilor de luare a măsurilor preventive şi a altor măsuri procesuale care sunt de natură a afecta în mod direct sau indirect drepturile şi libertăŃile fundamentale ale persoanelor precum şi interesele legitime ale acestora, reprezintă o condiŃie esenŃială pentru formarea viitorului jurist, ducând în mod logic la evitarea unor abuzuri în activitatea profesională pe care acesta o va desfăşura mai târziu în cadrul organelor judiciare. Studierea dispoziŃiilor

legale ce garantează dreptul la apărare al părŃilor, modul de efectuare a citaŃiilor comunicarea actelor procedurale, modul de recuperare a cheltuielilor judiciare, sancŃiunile procedurale, sunt absolut necesare pentru formarea viitorilor practicanŃi ai avocaturii sau ca şi grefieri ai organelor judiciare. Este absolut necesară aprofundarea noŃiunilor legate de modul de desfăşurare al urmăriri penale, organele abilitate să desfăşoare această activitate, garantarea drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor faŃă de care se desfăşoară urmărirea penală, modalităŃile de contestare a actelor şi măsurilor organelor de urmărire penală de către persoanele interesate. Judecata reprezintă faza cea mai importantă a procesului penal, prin aşezarea ei în structura acestuia constituind un corolar si o garanŃie a manifestării plenare a dreptului la apărare şi în general a respectării drepturilor şi intereselor legitime ale parŃilor şi tuturor participanŃilor la activitatea respectivă. Din alt unghi de vedere judecata este etapa în care apare în mod elocvent acŃiunea statului de tragere la răspundere penală a persoanei care a săvârşit o infracŃiune, fiind făŃişă confruntarea celor doua funcŃii procesuale diametral opuse şi anume cea a acuzării şi cea a apărării. De aceea este necesară obişnuirea studentului cu regulile ce reglementează întreaga procedură de judecată în toate etapele posibile: judecata în fond, în apel, în recurs, în contestaŃie în anulare şi în revizuire. Prin contradictorialitatea specifică acestei activităŃi sunt puse in evidenŃă interesele contrarii ale celor două funcŃii caracteristice procesului penal pe de o parte, iar pe de altă parte, cele ale părŃilor din cauza penală.

Însuşirea dispoziŃiilor privind ultima fază a procesului penal este necesară pentru a obişnui studenŃii cu punerea în executare a soluŃiilor definitive adoptate în urma rezolvării procesului penal pe ambele sale laturi: cea penală şi cea civilă. StudenŃi trebuie să cunoască dispoziŃiile ce reglementează procedurile speciale, derogatorii de la dreptul comun aplicabil în materie. Reglementările ce disciplinează aceste proceduri speciale au prioritate faŃă de normele comune, acolo un de este cazul, împletindu-se cu cele de drept procesual penal - parte generală. AsistenŃa judiciară internaŃională este ultima procedură specială însă datorită caracterului complex şi al importanŃei acesteia în contextul integrării europene se tratează în cadrul unei prelegeri distincte.

Titlul prelegerii Regulile de bază şi acŃiunile în procesul penal

Rezumatul temei tratate Procesul penal este activitatea reglementată de lege care se desfăşoară de către organele judiciare cu participarea părŃilor şi a altor persoane în scopul constatării la timp şi în mod complet a faptelor ce constituie infracŃiuni, astfel ca orice persoană care a săvârşit o infracŃiune să fie pedepsită potrivit vinovăŃiei sale şi nici o persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală. Fazele procesului penal sunt: urmărirea penală, judecata şi punerea în executare a hotărârilor penale definitive. Principiile procesului penal sunt: legalitatea, oficialitatea, aflarea adevărului, prezumŃia de nevinovăŃie, rolul activ al organelor judiciare, garantarea libertăŃii individuale şi a siguranŃei persoanei, respectarea demnităŃii umane, garantarea dreptului la

apărare, egalitatea persoanelor în faŃa legii şi a organelor judiciare, nemijlocirea desfăşurării procesului penal în faŃa organelor judiciare, desfăşurarea procesului penal în limba română, operativitatea procesului penal. ParticipanŃii în procesul penal sunt: organele judiciare, părŃile şi alŃi participanŃi. Organele judiciare sunt: organele de urmărire penală în categoria cărora intră procurorul şi organele de cercetare penală, iar pe de altă parte, instanŃa de judecată. Organele de cercetare penală sunt: organele de cercetare penală ale poliŃiei judiciare şi organele de cercetare speciale. PărŃile sunt: învinuitul sau inculpatul, partea vătămată, partea civilă, partea responsabilă civilmente. AlŃi participanŃi sunt: apărătorul, grefierul, expertul, interpretul etc. AcŃiunea în justiŃie este mijlocul legal prin care conflictul de drept este adus spre soluŃionare organelor judiciare. AcŃiunea penală este instrumentul juridic prin care se deduce în faŃa organului judiciar abilitat raportul conflictual de drept penal în vederea tragerii la răspundere penală a persoanei care a săvârşit infracŃiunea. Momentele desfăşurării acŃiunii penale sunt: punerea în mişcare a acŃiunii penale, exercitarea acŃiunii penale, stingerea acŃiunii penale. AcŃiunea civilă este mijlocul legal prin care se urmăreşte tragerea la răspundere civilă a persoanei care prin infracŃiunea săvârşită a produs şi un prejudiciu material sau moral persoanei vătămate.

Conceptele cheie tratate în prelegere

Proces penal, principii, organe judiciare, părŃi, organe de urmărire penală, Minister Public, acŃiune penală şi civilă. Vor fi

studiate cap. I-IV din curs şi Titlul I din codul de procedură penală cu modificările la zi.

Titlul prelegerii CompetenŃa. Probele şi mijloacele de probă. Rezumatul prelegerii CompetenŃa reprezintă sfera atribuŃiilor

legale pe care le au organele judiciare în procesul penal. Formele fundamentale de competenŃă sunt: cea funcŃională, materială şi teritorială, iar formele competenŃei

subsidiare sunt reprezentate de cea personală, specială si excepŃională. CompetenŃa judecătoriei este reglementată în art. 25 c. proc. pen. CompetenŃa specială a secŃiilor maritime si fluviale de pe lângă Judecătoriile ConstanŃa si GalaŃi este prevăzută în Legea nr. 121/2003. Sfera atribuŃiilor tribunalului militar - echivalentul judecătoriilor – sunt prevăzute în art. 26 c. proc. pen. În art. 27 c. proc. pen. sunt prevăzute competenŃele materiale si funcŃionale ale tribunalului, pentru competenŃa specială a tribunalului ConstanŃa si GalaŃi indicând Decretul nr. 203/1074 şi Legea nr. 121/2003. CompetenŃele funcŃională, materială şi personală a Tribunalului Militar Teritorial – echivalentul tribunalelor civile – sunt stipulate în art. 28 c. proc. pen. AtribuŃiile curŃilor de apel sunt prevăzute în art. 281 c. proc. pen, iar a CurŃii Militare de Apel în art. 282 c. proc. pen. CompetenŃa Înaltei CurŃi de CasaŃie si JustiŃie este reglementată de art. 29 c. proc. pen. Prorogarea de competenŃă reprezintă extinderea competenŃei unui organ judiciar şi asupra unor infracŃiuni sau persoane care nu îi sunt date în competenŃă în mod obişnuit. Operează numai în favoarea organelor superioare în grad. Aceasta

instituŃie determină întotdeauna reunirea cauzelor penale si implicit rezolvarea lor de către acelaşi organ judiciar. Se impune în caz de conexitate, indivizibilitate, chestiuni prealabile şi schimbarea încadrării juridice sau faptei. Incompatibilitatea este instituŃia juridică prin care persoanele ce fac parte din organele judiciare sunt împiedicate să participe la activitatea procesuală. Potrivit art. 46 – 49 c. proc. pen., cazurile de incompatibilitate privesc: judecătorul, procurorul, organul de cercetare, grefierul de şedinŃă, expertul, interpretul. Remediile incompatibilităŃii sunt abŃinerea si recuzarea. Strămutarea presupune o derogare de la competenŃa teritorială legală care se schimbă cu una judiciară delegată în sensul că o cauză penală este strămutată de la o instanŃă la alta. Incidentele de competenŃă apar atunci când a fost greşit sesizat organul judiciar, acesta nu mai este competent potrivit noilor aspecte ivite în cauză ori se află în conflict de competenŃă cu un alt organ judiciar. Acestea sunt: declinarea de competenŃă, conflictul de competenŃă, excepŃiile de necompetenŃă. Probele sunt informaŃiile care servesc la constatarea existentei sau inexistentei unei infracŃiuni, identificarea persoanei care a săvârşit-o şi la cunoaşterea împrejurărilor necesare pentru justa soluŃionare a cauzei. CerinŃele probelor sunt: admisibilitatea, pertinenŃa, concludenŃa şi utilitatea acestora. Mijloacele de probă sunt instrumentele prin care se constată elementele de fapt ce pot servi ca probe. Acestea sunt: declaraŃiile învinuitului sau ale inculpatului, declaraŃiile

părŃii vătămate, părŃii civile sau ale părŃii responsabile civilmente, declaraŃiile martorilor, înscrisurile, înregistrările audio-video, fotografiile, mijloacele materiale de probă, constatările tehnico-ştiinŃifice, medico-legale şi expertizele. Procedeele probatorii sunt: ridicarea de obiecte şi înscrisuri, percheziŃia, cercetarea locului faptei, reconstituirea. Probele pot fi administrate fie direct, fie prin comisie rogatorie sau delegare.

Conceptele cheie întâlnite CompetenŃa funcŃională, materială, teritorială, personală, specială; prorogarea de competenŃă; excepŃiile de competenŃă; probele; mijloacele de probă; procedeele probatorii; comisia rogatorie; delegarea.

Titlul prelegerii Măsurile preventive şi alte măsuri procesuale

Rezumatul prelegerii Măsurile procesuale sunt instrumentele legale folosite de organele judiciare pentru normala desfăşurare a procesului penal, executarea pedepsei, repararea pagubei produse si prevenirea săvârşirii de noi infracŃiuni. ReŃinerea este măsura privativă de libertate ce poate fi luată şi de organul de cercetare penală pentru cel mult 24 de ore, în faza de urmărire penală, faŃa de învinuit. Obligarea de a nu părăsi localitatea şi obligarea de a

nu părăsi Ńara sunt măsuri restrictive de libertate ce pot fi luate atât de procuror cât şi de judecător, în fazele de urmărire penală sau judecată. Arestarea preventivă a învinuitului poate fi luată numai de instanŃa de judecată pe cel mult 10 zile, iar arestarea inculpatului pe cel mult 30 de zile, cu posibilitatea de prelungire (în ultimul caz) din 30 în 30 de zile până la maxim 180 de zile în faza de urmărire penală. În faza de judecată

arestarea inculpatului se verifică din cel mult 60 în 60 de zile. Liberarea provizorie este o măsură procesuală neprivativă de libertate care înlocuieşte arestarea preventivă a inculpatului si poate fi dispusă numai de instanŃa de judecata. Aceasta este sub control judiciar sau pe cauŃiune. Alte măsuri procesuale sunt: măsurile de ocrotire, măsurile de siguranŃă a obligării la tratament medical şi internarea medicală, măsurile asiguratorii (sechestrul, inscripŃia ipotecară şi poprirea) restituirea lucrurilor, restabilirea situaŃiei anterioare.

Conceptele cheie Măsuri procesuale; măsuri privative şi restrictive de libertate; arestarea preventivă; reŃinerea, obligarea de a nu părăsi localitatea; obligarea de a nu părăsi Ńara; liberarea provizorie pe cauŃiune şi sub control judiciar; măsuri de ocrotire, măsuri de siguranŃă; măsuri asiguratorii; sechestrul judiciar; inscripŃia ipotecară; poprirea; restabilirea situaŃiei anterioare.

Titlul prelegerii Actele procesuale şi procedurale comune Rezumatul prelegerii Actele procesuale şi procedurale sunt

manifestările de voinŃă prin care organele judiciare şi părŃile din proces dispun în limitele drepturilor lor cu privire la desfăşurarea procesului, precum şi modul de executare a acestor manifestări. Actele procedurale comune sunt: citaŃia si mandatul de aducere. Termenele sunt intervalele de timp înăuntrul sau după epuizarea cărora pot fi îndeplinite acte şi măsuri procedurale sau procesuale. Termenele sunt peremptorii, dilatorii sau de recomandare. De asemenea ele pot fi legale şi judiciare dar şi de succesiune sau regresiune. Nu in ultimul rând termenele sunt substanŃiale şi procedurale.

SancŃiunile procedurale sunt instrumentele legale prin care actele procesuale sau procedurale nelegale sunt lipsite de valabilitate. Acestea sunt inexistenta, decăderea, inadmisibilitatea şi nulităŃile. NulităŃile sunt absolute şi relative. Cheltuielile judiciare sunt cele care se fac pentru buna desfăşurare a procesului penal şi ele pot fi avansate de stat sau făcute de părŃi. Amenda judiciară este o sancŃiune cu caracter judiciar, art. 198 c. proc. pen, prevăzând toate situaŃiile de abateri judiciare în care aceasta poate fi aplicată de către organul judiciar.

Concepte cheie: Acte procedurale şi procesuale; citaŃia; mandatul de aducere; termenele peremptorii, dilatorii, de recomandare, legale şi judiciare, de succesiune şi regresiune, substanŃiale şi procedurale; sancŃiuni procedurale, inexistenŃa, decăderea, inadmisibilitatea; nulităŃile absolute şi relative; cheltuieli judiciare; amenda judiciară.

Titlul prelegerii Urmărirea penală Rezumatul prelegerii Obiectul urmăririi penale constă în

strângerea probelor necesare privind existenŃa infracŃiunilor, identificarea infractorilor şi stabilirea răspunderii acestora, pentru a se constata dacă este sau nu cazul să fie trimişi în judecată. Limita iniŃială o reprezintă actul de începere a urmăririi penale, iar limita finală este marcată de soluŃia de netrimitere în judecată sau de sesizare a instanŃei de judecată. Trăsăturile caracteristice urmăririi penale sunt: lipsa de publicitate, caracterul necontradictoriu, caracterul preponderent scris şi subordonarea ierarhică în efectuarea actelor de urmărire penală.

Organele competente să desfăşoare activităŃi de urmărire penală sunt: organele de cercetare penală şi procurorul. Organele de cercetare penală sunt: organele de cercetare ale poliŃiei judiciare şi organele de cercetare speciale nominalizate de art. 208 c. proc. pen.. ModalităŃile concrete de exercitare a

supravegherii efectuată de procuror asupra activităŃii desfăşurate de către organele de urmărire penală sunt: trecerea cauzei de la un organ la altul, participarea sa directă la efectuarea urmăririi penale, verificarea dosarului de cercetare penală, autorizarea, confirmarea, încuviinŃarea şi infirmarea actelor şi măsurilor procesuale. Modurile de sesizare a organelor de

urmărire penală sunt: plângerea, denunŃul, procesul-verbal de sesizare din oficiu, plângerea prealabilă, sesizarea organului prevăzut de lege, autorizarea organului competent, exprimarea dorinŃei guvernului străin. Urmărirea penală cunoaşte trei momente: începerea urmăririi penale, desfăşurarea acesteia faŃă de învinuit şi faŃă de inculpat, terminarea urmăririi penale. SoluŃiile ce pot fi adoptate de procuror la finalul urmăririi penale sunt: netrimiterea în judecată ( scoaterea de sub urmărire penală, încetarea urmăririi penale, clasarea) sau trimiterea în judecată, caz în care se întocmeşte actul procesual denumit rechizitoriu ce are menirea de a investi instanŃa de judecată competentă. Este posibil ca învinuitul sau inculpatul să se afle într-o situaŃie de boală care-l împiedică să participe la desfăşurarea urmăririi penale, caz în care aceasta se suspendă.

Înainte de a fi trimis în judecată, învinuitului sau inculpatului i se prezintă materialul de urmărire penală de către organul de cercetare penală sau de către procuror, în funcŃie de punerea sau nu în mişcare a acŃiunii penale în cursul urmăririi penale. În ipoteza în care urmărirea penală nu este completă procurorul restituie cauza în vederea completării acestea, iar când a fost efectuată cu încălcarea dispoziŃiilor legale ce garantează aflarea adevărului sau drepturile fundamentale ale învinuitului ori inculpatului, dosarul se restituie în vederea refacerii acesteia. Acelaşi lucru se întâmplă şi atunci când a fost efectuată de un organ necompetent. Urmărirea penală poate fi reluată atunci când: a dispărut cauza de suspendare, dosarul de urmărire penală a fost restituit de instanŃa de judecată în vederea refacerii ei, precum şi în caz de redeschidere a acesteia. Împotriva actelor şi măsurilor de urmărire penală, conform disp. art. 275-2781, se poate face plângere la procurorul care supraveghează activitatea de urmărire penală sau la procurorul ierarhic superior atunci când efectuate ori luate de către procuror. Procedura plângerii prealabile, ca mod special de sesizare a organelor de urmărire penală este reglementată de art. 279-286 c. proc. pen..

Concepte cheie Urmărire penală; învinuit şi inculpat; rezoluŃie şi ordonanŃă; organ de cercetare penală şi organ de urmărire penală; supraveghere a urmăririi penale; rechizitoriu; suspendare urmărire penală; infirmare soluŃie; reluare urmărire penală; restituire cauză; refacere urmărire penală;

plângere prealabilă. Titlul prelegerii Judecata Rezumatul prelegerii Obiectul judecăŃii constă in soluŃionarea

definitivă a cauzei penale. Principiile

judecăŃii sunt: publicitatea, oralitatea, contradictorialitatea. ParticipanŃii la judecată sunt: instanŃa de judecată, părŃile, procurorul, apărătorul şi atunci când este cazul, expertul si interpretul. Spre deosebire de instanŃa civilă, în penal completul de judecată trebuie să aibă un rol activ în aflarea adevărului, care este consacrat în art. 287 alin. 1 c. proc. pen.. Compunerea instanŃei de judecată depinde de gradul jurisdicŃional în care se desfăşoară activitatea şi anume: în fond un singur judecător, în apel doi judecători, în recurs trei judecători. ExcepŃia de la aceasta regulă o constituie Înalta Curte de CasaŃie si JustiŃie unde, în primă instanŃă completul este alcătuit trei judecători, iar in recurs din nouă judecători. Dosarul la instanŃă este înregistrat şi repartizat pe completul de judecată şi pe termen conform unui program IT în mod aleatoriu, unul din membrii completului de judecată desfăşurând activităŃile

premergătoare şedinŃei propriu-zise, în sensul citării părŃilor, a martorilor şi a altor participanŃi, precum şi asigurării dreptului la apărare a inculpatului. Tot el este cel care se îngrijeşte de întocmirea şi afişarea listei cauzelor cu 24 de ore înainte de ziua programată pentru judecată. Conducerea şedinŃei de judecată este asigurată prin rotaŃie de către unul din membrii completului de judecată, care dispune ce cauză urmează pe ordinea de zi şi asigură ordinea şi solemnitatea şedinŃei.

În conformitate cu dispoziŃiile art. 300 alin. 1 c. proc. pen., la prima zi de înfăŃişare se verifică regularitatea actului de sesizare. Tot după înregistrarea dosarului la instanŃa, atunci când inculpatul este arestat în cauza respectivă, completul de judecată este obligat să verifice din oficiu, în camera de consiliu, legalitatea şi temeinicia arestării preventive înainte de expirarea acesteia. Pe parcursul judecăŃii aceasta verificare se face din cel mult 60 de zile în 60 de zile. În situaŃia in care inculpatul nu poate participa la judecată datorită stării de boală, s-a ridicat o excepŃie de neconstituŃionalitate sau statul român a solicitat extrădarea inculpatului care se află in străinătate, completul suspendă judecata cauzei. În legătură cu modul de desfăşurare al şedinŃei de judecată propriu-zise se iau note de către grefier, dar în acelaşi timp acestea sunt şi înregistrate audio, rezumatul şi esenŃa lor fiind consemnate într-o încheiere de şedinŃă al cărei conŃinut este nominalizat în art. 305 c. proc. pen.. La judecata în primă instanŃă, după înregistrarea si repartizarea dosarului, se dispune citarea părŃilor, iar când inculpatul se află in stare de deŃinere, judecata nu poate avea loc decât în prezenŃa acestuia. Cazurile de participare a procurorului la şedinŃele de judecată sunt cele prevăzute în art. 315 c. proc. pen., judecata mărginindu-se la fapta şi persoana arătate în actul de sesizare a instanŃei. După ce a fost verificată identitatea inculpatului, data la care acesta a primit copia actului de inculpare, prezenŃa martorilor, experŃilor şi interpreŃilor, preşedintele completului de judecată trebuie să explice părŃilor drepturile pe care le au şi să le întrebe pe acestea si pe procuror dacă

au de formulat excepŃii, cereri sau probe noi. Etapele pe care le parcurge judecata în fond sunt: activitatea premergătoare şedinŃei de judecata propriu-zise, cercetarea judecătorească, terminarea cercetării judecătoreşti, dezbaterile, ultimul cuvânt al inculpatului, deliberarea, pronunŃarea hotărârii. În etapa cercetării judecătoreşti ordinea este următoarea: citirea sau prezentarea succintă a actului de sesizare a instanŃei, ascultarea inculpatului, a coinculpaŃilor, a celorlalte părŃi, a martorului, expertului sau interpretului, prezentarea mijloacelor materiale de probă şi a probelor noi. În cazul în care nu mai sunt formulate cereri noi pentru completarea cercetării judecătoreşti, după ce preşedintele completului de judecată a dat explicaŃiile necesare părŃilor si procurorului, se constată că aceasta a fost terminată şi se trece în etapa următoare, cea a dezbaterilor. Ordinea cuvântului o au: procurorul, partea vătămată, partea civilă, partea responsabilă civilmente şi inculpatul. După această etapă se acordă ultimul cuvânt inculpatului care personal îşi expune poziŃia procesuală şi nu poate fi întrerupt sau să i se pună întrebări. Cu acesta ultima imagine a poziŃiei inculpatului, completul de judecată se retrage pentru deliberare în şedinŃă secretă. În această etapă se dezbat chestiunile de fapt privind existenŃa faptei, vinovăŃia, sancŃiunea penală, repararea pagubei, măsurile preventive şi asiguratorii, cheltuielile judiciare etc., dar şi chestiunile de drept referitoare la încadrarea juridică şi circumstanŃele atenuante sau agravante ce

pot fi reŃinute în sarcina inculpatului. Tot în această etapă, completul deliberează asupra rezolvării acŃiunii penale şi acŃiunii civile. Modul în care a rezolvat toate problemele supuse deliberării sunt transpuse într-o minută care este semnată de toŃi membrii completului de judecată şi trebuie să aibă conŃinutul dispozitivului hotărârii judecătoreşti. În sfârşit, se trece la ultima etapă a judecăŃii în fond a cauzei şi anume la pronunŃarea hotărârii în şedinŃă publică, unde preşedintele completului de judecată, asistat de grefierul de şedinŃă, dă citire minutei în şedinŃă publică.

Titlul prelegerii Căile ordinare şi extraordinare de atac. Nu toate hotărârile adoptate în urma

judecăŃii în fond sunt legale şi temeinice, existând posibilitatea ca unele să fie greşite, caz în care legiuitorul dă posibilitatea procurorului şi părŃilor să le atace prin apel sau recurs. Hotărârile care sunt atacabile cu apel sunt expres şi limitativ prevăzute în art. 361 c. proc. pen., iar titularii acestei căi ordinare de atac sunt cei nominalizaŃi în art. 362 c. proc. pen. De regulă termenul de apel este de 10 zile de la data pronunŃării sau comunicării hotărârii, existând posibilitatea repunerii în termen şi a apelului peste

termen în cazurile prevăzute de art. 364-365 c. proc. pen. Se poate atât renunŃa cât şi retrage apelul. Efectele apelului ca şi ale recursului sunt: suspensiv, devolutiv, non reformatio in peyus, extensiv. La judecata in apel, de regulă nu mai este întâlnită etapa cercetării judecătoreşti. SoluŃiile ce pot fi pronunŃate în apel sunt cele prevăzute în art. 379 c. proc. pen, instanŃa verificând hotărârea pe

baza lucrărilor si materialului dosarului, a probelor noi administrate în faŃa ei, iar atunci când inculpatul prezent nu a fost audiat la instanŃa de fond sau aceasta nu a pronunŃat o hotărâre de condamnare faŃă de el, procedează la audierea lui. Cazurile în care se poate exercita calea de atac a recursului sunt cele prevăzute în art. 3851 c. proc. pen. Referitor la persoanele termenul, declararea, renunŃarea sau retragerea recursului, efectele acestuia, se face trimitere la dispoziŃiile ce reglementează apelul. Ipotezele de recurs sunt cele nominalizate în art. 3859 c. proc. pen, soluŃiile fiind cele de la art. 38515 c. proc. pen. Nu întotdeauna soluŃiile pronunŃate şi după epuizarea căilor ordinare de atac reflectă adevărul, fiind posibile erori judiciare şi din acest motiv legiuitorul a prevăzut posibilitatea atacării acestor hotărâri penale definitive - care se presupune că reflectă întotdeauna adevărul - cu căile

extraordinare de atac, care sunt: contestaŃia în anulare, art. 386 – 392 c. proc. pen; revizuirea reglementată în art. 393 – 4081 c. proc. pen. şi recursul în interesul legii reglementat de art. 414 c. proc. pen.

Concepte cheie Judecata în fond, în apel, în recurs; căi ordinare şi extraordinare de atac; contestaŃia în anulare, revizuirea, recursul în interesul legii; efectele devolutiv, non reformaŃio in pejus, extensiv.

Titlul prelegerii Executarea hotărârilor penale definitive Rezumatul prelegerii După rămânerea lor definitivă, hotărârile

penale devin executorii de drept, fiind considerate o expresie a adevărului judiciar, aspectele rezolvate trecând în autoritatea lucrului judecat. Momentele în care hotărârile penale devin

definitive sunt cele nominalizate în art. 416 – 417 c. proc. pen. Întotdeauna instanŃa de executare este

prima instanŃă de judecată indiferent de gradul jurisdicŃional în care hotărârea a rămas definitivă. Singura excepŃie de la aceasta regulă o constituie hotărârile pronunŃate în primă instanŃă de către ICCJ, care sunt puse în executare de Tribunalul Municipiului Bucureşti sau de către Tribunalul Militar Teritorial. Pedeapsa închisorii şi cea a detenŃiunii pe viaŃă se pun executare prin emiterea

mandatului de executare în trei exemplare,

care este trimis spre îndeplinire organului de poliŃie sau comandantului locului de deŃinere, după caz. Când este vorba despre executarea pedepsei la locul de muncă, mandatul se întocmeşte în patru exemplare şi se înaintează la unitatea unde se va executa pedeapsa. În cazul pedepsei amenzii penale, persoana condamnată trebuie să depună recipisa de plată a acesteia la instanŃa de executare în termen de trei luni de la rămânerea definitivă a hotărârii. În ipoteza pedepselor complementare a interzicerii unor drepturi, dispozitivul hotărârii se înaintează consiliului local de la domiciliul condamnatului. Când se dispune degradarea militară, copia hotărârii de trimite comandantului unităŃii militare din care a făcut parte condamnatul sau comandantului centrului militar în raza căruia domiciliază acesta. Măsura de siguranŃă a obligării la

tratament medical se pune în executare prin comunicarea copiei dispozitivului şi a raportului medico-legal direcŃiei sanitare judeŃene pe teritoriul căruia locuieşte

persoana bolnavă. În mod similar se procedează şi în ipoteza internării medicale. În cazul executării altor măsuri de

siguranŃă, punerea lor in aplicare se face prin comunicarea unei copii a dispozitivului hotărârii organului în drept să aducă la îndeplinire măsurile şi să supravegheze respectarea lor. Amenzile judiciare se pun in executare de către organul judiciar care le-a aplicat. Restituirea lucrurilor şi valorificarea celor

neridicate se face de către judecătorul delegat cu executarea, prin remiterea lor persoanelor în drept. Tot judecătorul delegat aduce la îndeplinire şi dispoziŃiile privind înscrisurile declarate false. Incidentele ce pot apărea pe parcursul executării pedepsei închisorii sau a detenŃiunii pe viaŃă pot fi: amânarea acestora pentru cazurile prevăzute de art. 453 c. proc. pen. sau întreruperea lor pentru cazurile prevăzute de art. 455 c. proc. pen. Este posibil să survină anumite situaŃii în care se poate face contestaŃie la executarea hotărârii penale definitive conform art. 461 si următoarele c. proc. pen.

Concepte cheie Hotărâre judecătorească; mandat de executare; instanŃă de executare; amendă penală; pedepse principale, complementare, măsuri de siguranŃă; amânarea şi întreruperea executării pedepsei; contestaŃie la executare.

Titlul prelegerii Procedurile speciale Rezumatul prelegerii Procedurile speciale sunt modalităŃi de

desfăşurare a procesului penal, diferite de procedura obişnuită, având un caracter complementar şi derogatoriu. Procedurile speciale sunt: urmărirea şi judecarea unor infracŃiuni flagrante, procedura privind

tragerea la răspundere penală a persoanei juridice, urmărirea şi judecarea unor infractori minori, procedura dării în urmărire, urmărirea şi judecarea unor infracŃiuni de corupŃie, procedura reabilitării judecătoreşti, repararea pagubei materiale sau a daunei morale cazul condamnării pe nedrept sau al privării ori restrângerii de libertate în mod nelegal, procedura în caz de dispariŃie a înscrisurilor judiciare şi asistenŃa judiciară internaŃională. La urmărirea şi judecarea unor infracŃiuni

flagrante se aplică normele speciale din art. 465-479 c. proc. pen. Astfel, este flagrantă infracŃiunea descoperită în momentul săvârşirii sau imediat după săvârşire. La constatarea infracŃiunii, organul de urmărire penală întocmeşte un proces-verbal în care consemnează cele constatate, declaraŃiile învinuitului şi a celorlalte persoane ascultate. Spre deosebire de dreptul comun, arestarea învinuitului pe o durată de cel mult 10 zile se calculează excluzându-se perioada reŃinerii de 24 de ore. Timpul în care trebuie întocmit rechizitoriul este de 5 zile de la reŃinerea învinuitului, în caz contrar trecându-se la procedura obişnuită. Judecata nu poate depăşi 10 zile. PronunŃarea hotărârii are loc imediat după încheierea dezbaterilor, sau cel mai târziu în 2 zile. Hotărârea se redactează în cel mult 24 de ore. Termenul de apel şi de recurs este de 3 zile de la pronunŃare. DispoziŃiile codului de procedură penală se aplică şi în cazul infracŃiunilor săvârşite de persoanele juridice, cu completările şi derogările reglementate în art. 4792-47915 c. proc. pen. În cazul infractorilor minori care nu au împlinit vârsta de 16 ani, la prezentarea

materialului de urmărire penală este obligatorie citarea părinŃilor sau a persoanelor care l-au în îngrijire. Pe de altă parte organele judiciare sunt obligate să dispună efectuarea referatului de evaluare de către Serviciul de protecŃie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor de la domiciliul minorului. Judecata minorului nu se face decât în prezenŃa acestuia, cu excepŃia situaŃiei când s-a sustras. La judecată este obligatorie citarea persoanelor de la prezentarea materialului de urmărire penală, precum şi altor persoane a căror prezenŃă este considerată necesară de către instanŃă. ŞedinŃele de judecată sunt nepublice. Darea în urmărire se solicită şi se dispune pentru identificarea, căutarea, localizarea şi prinderea unei persoane în scopul aducerii acesteia în faŃa organelor judiciare ori punerii în executare a unor hotărâri judecătoreşti. Reglementarea acestei proceduri speciale se regăseşte în art. 4931-4937 c. proc. pen. Ordinul de dare în urmărire se execută de către structuri competente ale M.A.I.,supravegheate de procurori anume desemnaŃi. AutorizaŃiile de interceptare şi înregistrare a convorbirilor sau comunicărilor efectuate prin telefon sau prin orice mijloc electronic de comunicare se emit tot de către judecător. InstanŃa competentă, conŃinutul cererii de reabilitare, măsurile premergătoare judecăŃii, soluŃiile ce se pot pronunŃa, căile de atac posibile împotriva soluŃiei adoptate în fond sunt prevăzute în art. 494-503 c. proc. pen. Persoana condamnată definitiv sau cea căreia i s-a restrâns libertatea ori a fost privată de libertate în mod nelegal au

dreptul la repararea de către stat a pagubei suferite. CondiŃiile de promovare a unei astfel de acŃiuni, felul şi întinderea reparaŃiei sunt reglementate în art. 504-507 c. proc. pen. Refacerea şi reconstituirea înscrisurilor

judiciare dispărute sunt prevăzute în art. 508-512 c. proc. pen. InfracŃiunile de corupŃie datorită pericolului social evident ridicat, au o procedură specială de urmărire şi judecată reglementată în Legea nr. 78/2000 cu modificările ulterioare.

Concepte cheie: Proceduri speciale; infracŃiuni flagrante; darea în urmărire; reabilitare de drept şi judecătorească; infracŃiuni de corupŃie;

Titlul prelegerii AsistenŃa judiciară internaŃională Rezumatul prelegerii Cadrul juridic ce reglementează asistenŃa

judiciară internaŃională este reprezentat de Legea nr. 302/28 iunie 2004 cu ultima modificare adusă prin Legea nr. 224/2004. Principalele forme de cooperare judiciară internaŃională în materie penală sunt: extrădarea, predarea în baza unui mandat european de arestare, transferul de proceduri în materie penală, recunoaşterea şi executarea hotărârilor, transferarea persoanelor condamnate, asistenŃa judiciară în materie penală, alte forme de cooperare judiciară internaŃională în materie penală. AutorităŃile centrale române cu atribuŃii în acest domeniu sunt: Ministerul JustiŃiei, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie, Ministerul AdministraŃiei şi Internelor. Extrădarea este activă şi pasivă. Persoanele supuse extrădării pasive sunt cele nominalizate în art. 22-24 din lege. CondiŃiile extrădării sunt prevăzute în art. 241-37. Procedura extrădării din România este reglementată în art. 38-57. CondiŃiile

extrădării active în care statul român este stat solicitant sunt specificate în art. 64-65 din lege. Procedura de solicitare a extrădării se regăseşte în art. 66-70. Mandatul european de arestare este o decizie judiciară emisă de autoritatea judiciară competentă a unui stat membru al U.E., în vederea arestării şi predării către un alt stat membru a unei persoane solicitate în vederea efectuării urmăririi penale, a judecăŃii sau în scopul executării unei pedepse sau a unei măsuri privative de libertate. ConŃinutul, competenŃa de emitere a mandatului european, obiectul şi condiŃiile emiterii, procedura de transmitere şi executare a acestuia sunt prevăzute în concret, în art. 78-108 din lege. Transferul procedurii penale poate fi solicitat numai dacă statul solicitat are competenŃa de jurisdicŃie în cauză şi extrădarea nu poate fi solicitată ori, în cazul în care s-a solicitat extrădarea, cererea a fost respinsă. Preluarea urmăririi sau a procedurii penale sunt explicitate în art. 114-1141. Recunoaşterea şi executarea hotărârilor

penale şi a actelor judiciare, condiŃiile pentru recunoaştere, procedura aplicabilă, sunt reglementate în art. 115-125 din lege. Obiectivul, condiŃiile, cadrul juridic al transferării persoanelor condamnate, actele necesare, procedura, sunt dezvoltate în art. 127-157 din lege. ActivităŃile incluse în asistenŃa judiciară internaŃională sunt: comisiile rogatorii internaŃionale, audierile prin videoconferinŃă, înfăŃişarea în statul solicitant a martorilor, experŃilor şi a persoanelor urmărite, notificarea actelor de procedură care se întocmesc ori se depun într-un proces penal, cazierul judiciar, alte

forme de asistenŃă judiciară. Alt gen de activităŃi incluse în asistenŃa judiciară internaŃională mai sunt: transmiterea spontană de informaŃii, livrări supravegheate, anchete sub acoperire, supravegherea şi urmărirea transfrontalieră, interceptarea şi înregistrarea convorbirilor şi comunicărilor, confiscarea. AsistenŃa judiciară se acordă şi în procedurile pentru fapte pedepsibile conform legii române sau cea a statului membru solicitant ca fiind încălcări ale normelor juridice, constatate de autorităŃile administrative, în cazul acordării de despăgubiri pentru cercetare abuzivă sau condamnare nelegală, în procedurile necontencioase, în acŃiunile civile alăturate acŃiunilor penale etc. Tot în relaŃia cu statele membre ale UE se transmit informaŃii privind conturile bancare, operaŃiunile şi tranzacŃiile bancare.

Concepte cheie: Stat solicitant şi stat solicitat; asistenŃă judiciară internaŃională; mandat european de arestare; transfer de proceduri şi de persoane condamnate; comisii rogatorii internaŃionale; anchete sub acoperire; transmitere spontană de informaŃii; supravegherea şi urmărirea transfrontalieră; extrădare activă şi pasivă.