CAUZELE CARE ÎNLĂTURĂ CONSECINŢELE CONDAMNĂRII

Reabilitarea de drept Reabilitarea judecătorească

Reabilitarea este o instituţie de drept penal prin care foştii condamnaţi sunt reintegraţi pe plan juridic în societate, dacă dovedesc după executarea pedepsei sau considerarea ei ca executată că s-au îndreptat.

Reabilitarea face sa înceteze decaderile si interdictiile, precum si incapacitatile care rezulta din condamnare.Potrivit dispoziţiilor art. 169 din noul Cod penal, reabilitarea face să înceteze decăderile şi interdicţiile, precum şi

incapacităţile care rezultă din condamnare. Potrivit dispoziţiilor din alin. 2 al art. 169 reabilitarea nu are ca urmare: ◦ obligaţia de reintegrare în funcţia din care condamnatul a fost scos în urma condamnării ◦ obligaţia de redar a gradului militar pierdut Reabilitarea nu are efecte asupra măsurilor de siguranţă (art. 169 alin. 3 noul cod).

Reabilitarea de drept Reabilitarea de drept este forma de reabilitare ce operează automat, în virtutea legii (ope legis) prin simpla îndeplinire a

condiţiilor legale, nefiind necesar ca ea să fie pronunţată de către instanţă. Condiţiile reabilitării de drept în cazul persoanei fizice sunt: condamnarea să constea în pedeapsa amenzii ori a închisorii care nu depăşeşte 2 ani, sau într-o o pedeapsă cu

închisoarea a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere;

fostul condamnat să nu săvârşească o nouă infracţiune în decurs de 3 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei.

Reabilitarea persoanei juridice are loc de drept dacă în decurs de 3 ani, de la data la care pedeapsa amenzii sau, după caz, pedeapsa complementară, a fost executată sau considerată ca executată şi persoana juridică nu a mai săvârşit o altă infracţiune (art. 150 noul Cod penal).

Reabilitarea judecătorească Reabilitarea judecătorească se acordă de către instanţa de judecată la cererea condamnatului dacă sunt îndeplinite

condiţiile prevăzute de lege.Fiecărei categorii de condamnări îi corespunde un termen de reabilitare. Termenul de reabilitare se calculează în raport de

durata pedepsei executată sau considerată ca executată. Potruivit art. 166 alin. 1 din noul Cod penal, condamnatul poate fi reabilitat după împlinirea următoarelor termene:

- 4 ani, în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de 2 ani, dar care nu depăşeşte 5 ani; - 5 ani, în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, dar care nu depăşeşte 10 ani; - 7 ani, în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani sau în cazul pedepsei detenţiunii pe viaţă,

comutată sau înlocuită cu pedeapsa închisorii; - 10 ani, în cazul condamnării la pedeapsa detenţiunii pe viaţă considerată executată ca urmare a graţierii, a împlinirii

termenului de prescripţie a executării pedepsei sau a liberării condiţionate. Termenele de reabilitare curg de la data când a luat sfârşit executarea pedeapsei principale sau de la data când aceasta s-a

prescris(art. 167 alin. 1). Atunci când condamnatul a fost liberat conditionat, termenul de reabilitare curge de la împlinirea duratei pedepsei, adica

de la expirarea termenului de supraveghere a liberarii conditionate.În cazul în care a intervenit gratierea totala, termenul curge de la data aplicarii actului de gratiere (aceasta data poate fi

data ramânerii definitive a hotarârii de condamnare atunci când legea de gratiere a intervenit în cursul procesului, respectiv data intrarii în vigoare a actului de gratiere atunci când aceasta a intervenit dupa ramânerea definitiva a hotarârii). În caz de gratiereconditionata, termenul de reabilitare curge tot de la data aplicarii gratierii si nu de la data împlinirii termenului de încercare.

Când a intervenit prescriptia executarii pedepsei, termenul de reabilitare curge de la data împlinirii termenului de prescriptie.

În caz de condamnari succesive, termenul de reabilitare se calculeaza în raport de pedeapsa cu durata cea mai mare si curge de la data executarii.

Instanţa de judecată sesizată cu soluţionarea cererii de reabilitare poate admite sau respinge această cerere. Cererea de reabilitare judecătorească se admite dacă sunt întrunite următoarele condiţii: a) s-a împlinit termenul de reabilitare prevăzut de art. 166 noul Cod penal; b) cel condamnat nu a săvârşit o altă infracţiune în termenul de reabilitare; c) cel condamnat a achitat integral cheltuielile de judecată şi şi-a îndeplinit obligaţiile civile stabilite prin hotărârea de

condamnare, afară de cazul când acesta dovedeşte că nu a avut posibilitatea să le îndeplinească sau când partea civilă a renunţat la despăgubiri.

Dacă, până la împlinirea termenului de reabilitare, condamnatul a decedat, acesta poate fi reabilitat dacă instanţa, evaluând comportarea condamnatului până la deces, apreciază că merită acest beneficiu.

Potrivit art. 170 noul Cod penal, în caz de respingere a cererii de reabilitare, nu se poate introduce o altă cerere decât după un termen de un an, termen care se socoteşte de la data respingerii cererii prin hotărâre definitivă.

Dacă respingerea cererii de reabilitare a fost determinată de neîndeplinirea unor condiţii de formă, o nouă cerere poate fi introdusă potrivit dispoziţiilor Codului de procedură penală (art. 170 alin. 3).

În conformitate cu dispoziţiile art. 171 din noul Cod penal, reabilitarea judecătorească va fi anulată când după acordarea ei s-a descoperit că cel reabilitat mai săvârşise o infracţiune care, dacă ar fi fost cunoscută,ar fi condus respingerea cererii de reabilitare.