DREPT COMERCIAL II

Principalele cazuri de modificare a sociatatilor comerciale

1. Majorarea si reducerea capitatului social2. Prelungirea anticipata a duratei de functionare a S.C.3. Fuziunea si divizarea S.C.4. Transformarea S.C.

1. Majorarea si reducerea capitalului social

A. Marirea capitatului social

Aceasta poate fi determinata de cauze diverse cum ar fi:- dezvoltarea si consolidarea fortei economice a societatii- acumularea unor rezerve importante- inlaturarea unor dificultati financiare

Pentru majorarea capitalului social trebuiesc indeplinite 2 conditii:- sa existe o hotarare a AG a asociatilor- actul modificator sa fie inregistrat la Reg Comertului si publicat in Monitorul Oficial

Procedeele de majorare a capitalului social sunt grupate in 2 categorii:A.) Majorarea capitalului prin finantare exterioara adica prin subscrierea de noi aporturi in

numerar sau in natura.B.) Majorarea capitalului social prin autofinantare adica prin incorporarea in capitalul social a

rezervelor a beneficiilor sau prin compensarea creantelor asupra societatii cu actiuni ale acesteia.

A.) Majorarea capitalului social prin finantare exterioara

Capitalul social se poate majora prin emisiunea de actiuni noi sau prin majorarea valorii nominale a actiunilor existente.

Aceasta decizie de majorare a capitalului social prin emiterea de noi actiuni sau prin marirea valorii nominale se ia prin decizia AG extraordinare.

Actiunile emise pentru majorarea capitalului social prin aportul in numerar vor fi oferite spre subsciere in primul rand actionarilor societatii. Acestia isi pot exercita dreptul de preferinta numai in termenul oferit de hotararea AG. Acest termen trebuie sa fie de cel putin o luna de la data publicarii in MO. Dupa expirarea acestui termen actiunile trebuie sa fie oferite publicului sau tertelor persoane. Daca aceste drept de preferinta nu este acordat hotararea de maj a capitalului social este lovita de nulitate absoluta.

B.) Majorarea capitalului social prin autofinantare a. Majorarea capitalului social prin incorporarea rezervelor

Rezervele constau in animite sume de bani preluate din beneficiile societatii si au destinatiile prevazute de lege sau de actul constitutiv.

Feluri de rezerve:

1

- Rezerve LEGALE (se consituie in mod obligatoriu in cazul Soc prin actiuni sau raspundere limitata prin preluarea din beneficiile socitetatii in fiecare an a cel putin 5% din beneficii pana cand acest fond atinge 1/5 din valoarea capitalului social)

- Rezerve STATUTARE (se constituie in cond si cu destinatia stabilite de actul constitutiv, aceste rezerve pot fi folosite sau de regula sunt folosite pentru acordarea de dividente asociatilor sau actionarilor in anul sau anii cand nu se obtin beneficii)

- Rezerve FACULTATIVE (sunt stabilite prin decizia AG, si au destinatia precizata in decizia adunarii)

b. Majorarea capitalului social prin incorporarea beneficiilor

O parte din profit este destinata pentru acordarea de dividente actionarilor. Acea parte din profit este transformata in actiuni. Actiunile vor reveni proportional actionarilor si automat se majoreaza capitalul social.

c. Majorarea capitalului social prin compensarea creantelor asupra societatii prin actiunile acesteia

Aceasta marire sau majorarea reprezinta o incorporare in capitalul social, creditorii societatii primind actiuni ale acesteia.

Aceasta operatie, care este denumita conversia datoriilor asupra societatii in actiuni ale acesteia, prezinta avantaje atat pentru societate, cat si pentru creditori.

Prin aceasta compensare, creditorii devin actionari ai societatii cu toate drepturile si obligatiile pe care le confera aceasta calitate.

B. REDUCEREA capitalului social

Activitatea deficitara a SC cauzata de o proasta administrare ori de o conjunctura nefavorabila duce in cele mai multe situatii la pierderi de patrimoniu, ceea ce inseamna ca, capitalul social al societatii este mai mic.

Prin urmare in asemenea situatii se impune fie reintregirea capitalului social fie reducerea capitalului social la nivelul activului existent.

Procedeele folosite pentru reducerea capitalului social

Se folosesc procedee diferite si sunt determinate de cauza care impune reducerea capitalului social. Daca reducerea capitalului social este determinata de pierderi ale capitalului social reducerea se poare face prin:

b) micsorarea numarului de actiuni sau de parti socialec) reducerea valorii nominale a actiunilor sau a partilor socialed) dobandirea propriilor actiuni care este urmata de anularea acestora

Daca reducerea nu este determinata de pierderi ale capitalului social, dar asociatii doresc o reducere a capitalului social aceasta se poate realiza prin:

a) scutirea totala sau partiala a asociatilor la varsamintele datorateb) restituirea catre asociati a unei cote parti din aporturile aduse(are loc numai in situatia

in care SC nu are pierderi)

2

Deoarece reducerea capitalului social atrage o diminuare a gajului legiuitorul prevede posibilitatea creditorilor de a face o pozitie in instanta in termen de 2 luni de la data publicatii in M.Of.

2. Prelungirea anticipata a duratei de functionare a societatii

LG 31/1990 prevede ca in actul constitutiv trebuie precizata durata societatii. La expirarea acestui termen societatea se dizolva.

3. Fuziunea si divizarea SC

Fuziunea si divizarea sunt procedee tehnico juridice prin care se realizeaza restructurarea SC.

FUZIUNEA este operatiunea prin care 2 sau mai multe SC hotarasc separat transmiterea elementelor de activ si de pasiv la una dintre societati sau la infiinarea unei noi societati comerciale in scopul desfasurarii in comun a activitatii respective. Aceasta operatiune imbraca 2 forme:

a) Fuziunea prin anexare sau absorbtie , care consta in anexarea uneia sau mai multor societati care isi inceteaza existenta de catre o SC

b) Fuziunea prin contopire (fuziunea prin creearea unei noi SC), care consta in reunirea uneia sau a mai multor societati comerciale care isi inceteaza existenta pentru a forma o noua SC

Fuziunea poate interveni numai intre societati comerciale.

DIVIZAREA consta in impartirea intregului patrimoniu al unei SC care isi inceteaza existenta in 2 sau mai multe SC existente sau care se infiinteaza in acel moment; in aceasta situatie intalnim o divizare totala. Divizarea partiala are loc cand o parte a patrimoniului societatii se imparte catre una sau mai multe sc nou infiinate sau existente.

Formalitatile fuziunii si diviziunii societatilor comerciale

Fuziunea si divizare se hotaraste de fiecare societate in conditiile stabilite pentru modificarea actului constitutiv; realizarea fuziunii sau divizarii implica anumite operatiuni care trebuie indeplinite in conditiile stabilite de lege. Aceste operatiuni sunt:

a) intocmirea proiectului de diviziune sau divizare de catre administratorib) avizarea si publicarea proiectului de fuziune sau divizare ; acest proiect trebuie semnat de

catre reprezentantii societatii si se depune la registrul comertului la care este imatriculata fiecare societate comerciala. Apoi este publ in M.Of.

c) Opozitia asupra proiectului de fuziune sau divizare . Prin fuziune sau divizare pot fi afectate interesele creditorilor, legea recunoaste dreptul acestora de a face opozitie. Dreptul de opozitie se exercita in termen de 30 de zile de la data publicarii in M.Of.

d) Informarea asociatilor despre conditiile si consecintele fuziunii sau divizarii. Administratorii prezinta asoc sau actionarilor detaliat toate conditiile tiate efectele divizarii, partile pozitive sau negative ale fuziunii sau divizarii, se intocmeste un document care este inmanat fiecarui actionar sa fie studiat.

e) Hotararea AG a asociatilor . Aceasta hotarare este luata pe baza proiectului de fuziune sau divizare. Aceasta hotarare trebuie luata in cel mult 2 luni de zile de la expirarea

3

termenului prevzut de lege pentru opozitie. Decizia AG privind fuziunea sau divizarea trebuie luata in cond unei AG Extraordinare.

EFECTELE FUZIUNII SI DIVIZARII

• Fuziunea sau divizarea are ca efect dizolvarea SC care isi inceteaza existenta si transmiterea elementelor sale de activ si de pasiv catre societate sau societatile prevazute in proiect.

• In cazul fuziunii prin anexare societatea absorbanta dobandeste drepturile si este tinuta de obligatiile societatilor pe care le absoarbe.

• In cazul fuziunii prin contopire drepturile si obligatiile societatilor care isi inceteaza activitatea trec asupra noii societati infiintate.

• In cazaul divizarii societatile care dobandesc bunuri ca efect al divizarii, raspund fata de creditori pentru obligatiile societatii care sia incetat activitatea prin divizare.

• In situatia in care nu se poate stabili societatea raspunzatoare pentru o anumita obligatie societatile care au dobandit bunurile prin divizare raspund solidar.

4. Transformarea SC

In cursul unei activiati ale SC anumite interese ale asociatilor pot determina necesitatea schimbarii formelor juridice ale societatii; aceste interese ale asociatilor pot fi satisfacute prin urmatoarele modalitati:

a) prin dizolvarea sau lichidarea societatii existente si prin infiintarea unei noi societati comerciale

b) prin schimbarea formei juridice in conditiile stabilite de lege, se schimba actul constitutiv. (prin decizia adunarii se schimba actul const si se infiinteaza o societate pe actiuni, de exemplu, cand se face o asemenea modificare trebuie mentionata in actul respectiv conditiile)

CURS 2 11.03.2009

DIZOLVAREA SI LICHIDAREA SOCIETATILOR COMERCIALE

Faza dizolvarii societatii comerciale cuprinde anumite operatii care declanseaza si pregatesc incetarea societatii comerciale. In aceasta faza personalitatea juridica a societatii comerciale nu este afectata, insa dizolvarea societatii pune capat activitatii normale a acesteia.

Faza lichidarii societatii comerciale cuprinde anumite operatii de lichidare a patrimoniului societatii care privesc plata creditorilor si impartirea eventualului sold activ intre asociati. In aceasta faza, societatea isi pastreaza personalitatea juridica, dar aceasta personalitate este subordonata cerintelor lichidarii.

Dizolvarea si lichidarea societatilor comerciale sunt reglementate de legea 31/1990 care se completeaza cu mentiunile din actul constitutiv al societatii.

1. Dizolvarea societatilor comerciale

Dizolvarea SC priveste acele operatiuni care declanseaza acest proces si asigura premisele lichidarii patrimoniului societatii. Aceste operatini se refera la hotararea de dizolvare a societatii si de aducere la cunostinta celor interesati.

4

Cauzele generale de dizolvare a societatilor comerciale: Trecerea timpului stabilit pentru durata societatii Imposibilitatea realizarii obiectului de activitate sau realizarea acestuia Declararea nulitatii societatii Hotararea adunarii generale Prin hotararea tribunalului Falimentul societatii Mai intalnim anumite cauze care duc la dizolvarea SC ca sanctiune:

1. societatea nu mai are organe statutare sau aceste organe nu se mai pot intruni2. societatea comerciala nu a depus in cel mult sase luni de zile de la expirarea

termenelor legale situatiile financiare3. societatea comerciala si-a incetat activitatea de o perioada de timp sau nu mai are

sediu social4. societatea nu si-a completat capitlul social

Caile dizolvarii societatilor comerciale.Acestea se dizolva prin trei modalitati:

dizolvarea de drept a societatii dizolvarea prin vointa asociatilor dizolvarea pe cale judecatoreasca

- Dizolvarea de drept a societatii. Are loc sub doua forme – la expirarea termenului pentru durata de functionare sau in momentul in care societatea nu si-a majorat capitalul social la cerintele legii.

- Dizolvarea societatii prin vointa asociatilor.- Dizolvarea pe cale judecatoreasca – cand asociatii nu se mai inteleg sau cand societatea intra

in faliment. Hotararea judecatoreasca de dizolvare a societatii trebuie inscrisa in registrul comertului si publicata in Moitorul Oficial.

Efectele dizolvarii societatii comerciale. Indiferent de modul in care se realizeaza dizolvarea societatii comerciale se produc urmatoarele efecte:

1. Deschiderea procedurii lichidarii in care, ca urmare a acestei deschideri, consiliul de administratie sau directoratul are obligatia de a convoca adunarea generala a actionarilor pentru desemnarea lichidatorilor.

2. Interdictia unor activitati comerciale noi. Din momentul dizolvarii administratorii consiliul de administratie sau directoratul nu mai pot intreprinde activitati comerciale noi. Incalcarea acestei interdictii are drept consecinta raspunderea persoanala si solidara a persoanelor care au produs aceste evenimente.

2. Lichidarea societatilor comerciale

Consta intr-un ansamblu de operatiuni care au ca scop finalizarea operatiunilor comerciale aflate in desfasurare la data dizolvarii, incasarea creantelor societatii, transformarea bunurilor societatii in bani, la plata datoriilor societatii si la impartirea activului net intre asociati. Principiile generale ale lichidarii societatilor comerciale:

Personalitatea juridica a societatii va exista in continuare pentru nevoile lichidarii. Pentru aceasta nevoie si pentru ocrotirea drepturilor asociatilor si ale creditorilor societatii se impune necesitatea mentinerii perosnalitatii juridice. Mentinerea persoanlitatii juridice are urmatoarele consecinte:

5

a. Societatea comerciala isi conserva atributele de identificare, isi pastreaza firma, sediul social si nationalitatea, dar legea cere ca toate actele emise de societate sa arate ca societatea este in lichidare.

b. Patrimoniul societatii continua sa apartina acesteia si poate constitui un gaj al creditorilor.c. Organele societatii nu isi inceteaza activitatea. Adunarea generala numeste lichidatorii si

stabileste puterile acestora pentru realizarea operatiunilor de lichidare. Administratorii, directorii sau directoratul societatii isi continua activitatea pana la intrarea in functie a lichidatorilor. Cenzorii isi continua activitatea de control asupra gestiunii societatii.

d. Lichidarea societatii se face in interesul asociatilor. Interesul asociatilor imprima specificul acestei lichidari si o deosebeste de procedura falimentului deoarece ocroteste exclusiv interesele asociatilor. Asta deoarece lichidarea societatii poate fi ceruta numai de catre asociati si niciodata de catre creditori. Asociatii constituiti in adunarea generala sunt in drept sa-i numeasca pe lichidatori si sa le stabileasca puterile acestora. Legea de asemenea permite asociatilor sa stabileasca in actul constitutiv conditiile lichidarii societatii.

e. Lichidarea societatii este obligatorie nu facultativa.

Modificarile produse de trecea la faza de lichidare a societatilor comerciale.• Modificarea obiectului si scopului societatii. Din momentul in care societatea a intrat in

lichidare, activiatea ei nu se mai poate desfasura in conditiile initiale stabilite prin actul constitutiv. Activitatea pe care o desfasoara societatea comerciala va fi subordonata cerintelor lichidarii. Obiectul activitatii societatii se restrange, adica activitatea societatii se limiteaza la acele operatiuni comerciale aflate in derulare. Pentru a preveni pe terti asupra situatiei in care se afla societatea legea prevede ca dupa anuntarea la registrul comertului si publicarea in monitorul oficial ca pe toate actele care emana de la societate sa fie mentionat “societate aflata in lichidare”.

De moment ce obiectul activitatii mentionat in societate este restrans nu se mai urmareste realizarea unui profit, ci se finalizeaza lichidarea societatii.

• Inlocuirea administratorilor cu lichidatoriiPotrivit legii 31/1990 operatiunile de lichidare a societatii, precum si administrarea societatii

aflate in lichidare se realizeaza de catre lichidatori. Dupa numirea lor lichidatorii ii inlocuiesc pe administratori. Lichidatorii intra in functie dupa indeplinirea formalitatilor de publicitate care sunt prevazute de lege.

• Predarea gestiunii societatii. Inlocuirea administratorilor de catre lichidatori reclama predarea gestiunii societatii catre lichidatori. In acest scop administratorii si lichidatorii trebuie sa intocmeasca anumite documente de predare-primire, si anume dupa intrarea in functie a lichidatorilor, acestia sunt obligati ca impreuna cu administratorii societatii sa faca un inventar si sa intocmeasca un bilant.

In cazul societatilor pe actiuni sau in comandita pe actiuni, legea prevede o obligatie speciala a administratorilor, si anume sa prezinte lichidatorilor o dare de seama asupra gestiunii societatii pentru perioada cuprinsa intre data ultimei situatii financiare aprobata de adunarea generala si data inceperii lichidarii.

Lichidatorii au dreptul sa accepte darea de seama respectiva, sau cand nu sunt de acord sa o conteste in instanta. In cazul in care societatile comerciale a caror activitate s-a desfasurat in baza unei autorizatii de mediu lichidatorii au obligatia sa ia masuri pentru efectuarea unui bilant de mediu.

• Statutul lichidatorilor. Lichidatorii sunt persoane insarcinate sa efectueze operatiunile de lichidare a societatilor comerciale. Lichidator poate fi o persoana fizica sau o persoana juridica. Lichidatorul persoana fizica, precum si persoana fizca desemnata de lichidatorul persoana juridica trebuie sa fie lichidatori autorizati in conditiile legii.

6

Statutul juridic al lichidatorului este reglemntat de OUG 86/2006 privind organizarea activitatilor practicienilor in insolventa. Lichidatorii sunt de regula numiti de catre adunarea generala a asociatilor sau a actionarilor si doar in situatii deosebite de catre tribunal.

Puterile lichidatorilor:a. Lichidatorii trebuie sa execute si sa finalizeze toate operatiunile de comert referitoare la

data lichidarii. b. Lichidatorii trebuie sa lichideze si sa incaseze creantele societatii.c. Lichidatorii sunt indreptatiti sa vanda prin licitatie publica toate bunurile mobile si

imobile care apartin societatii.d. Lichidatorii sunt in drept sa stea in judecata si sa fie actionati in judecata in numele

societatii. Legea 31 prevede ca lichidatorii au aceeasi raspundere ca si administratorii societatilor comerciale.

• Lichidarea activului si pasivului societatii comerciale Scopul operatiunilor de lichidare a activului si pasivului societatii este prefacerea bunurilor

societatii in bani si repartizarea activului net asociatilor. Lichidarea activului si a pasivului societatii se realizeaza de catre lichidatori, nu de catre instanta.

- Lichidarea activului socetatii cuprinde transformarea bunurilor societatii in bani, precum si incasarea creantelor pe care societatea le are fata de terti.

Transformarea bunurilor societatilor in bani se realizeaza pe cale licitatiei publice, adica lichidatorii vor putea sa vanda prin licitatie publica bunurile imobile si mobile, precum si orice avere a societatii. Legea permite vanzarea bunurilor societatii atat individual cat si in bloc.

Incasarea creantelor. Lichidatorii sunt obligati sa urmareasca ca la scadenta acelor obligatii sa incaseze acele creante

- Lichidarea pasivului societatii. Prin aceasta se intelege plata datoriilor societatii catre creditori. Plata datoriilor fata de creditori se face cu sume de bani rezultate din lichidarea activului societatii.

La incetarea existentei societatii, ca urmare a dizolvarii si lichidarii asociatii sunt indreptatiti sa li se asigure valoarea aporturilor efectuate la constituirea societatii sau cu ocazia majorarii capitalului social, si sa primeasca acea parte care li se cuvine din eventualul profit al societatii.

Inchiderea lichidarii societatii comercialeDupa terminarea operatiunilor de repartizare a activului net catre asociati procedura lichidarii

societatii este incheiata. Mai raman de indeplinit urmatoarele formalitati: Radierea societatii din registrul comertului.

Radierea din registrul comertului – dupa terminarea lichidarii lichidatorii trebuie sa ceara radierea societatii din registrul comertului. Indeplinirea acestei activitati este obligatorie.

Radierea societatii trebuie ceruta oficiului registrului comertului in termen de 15 zile de la data ultimului act de lichidare, care este repartizarea activului net catre asociati.

De la data radierii inceteaza personalitatea juridica a societatii comerciale.

Luarea masurilor de conservare a registrelor si documentelor societatii.Depunerea registrelor societatii pentru pastrare. Registrele si actele societatii trebuie depuse

pentru pastrare in conditiile stabilite de lege, si anume in cazul societatilor cu raspundere limitata si in comandita simpla registrele si actele societatii se depun pentru a fi pastrate la unul dintre asociati care este desemnat prin votul asociatilor. In cazul societatii pe actiuni si in comandita pe actiuni registrele prevazute de lege vor fi depuse la oficiul registrului comertului la care a fost inregistrata societatea.

7

Orice persoana care este interesata de aceste registre va putea viziona, studia aceste registre numai cu autorizarea judecatorului delegat.

CURS 3 18.03.2009

Societatea in nume colectiv

Definitie – este o societate constituita prin asocierea pe baza deplinei increderi a doua sau mai multe persoane care pun in comun anumite bunuri pentru a desfasura o activitate comerciala cu scopul obtinerii unui profit si in care asociatii raspund nelimitat si solidar.

Caracterele societatii in nume colectiv:

a) societatea se bazeaza pe deplina incredere intre asociatib) capitalul social al sicietatii este divizat in parti de interes de valoare egalac) obligatiile societatii sunt garantate cu patrimoniul sociatl al societatii si cu raspunderea

nelimitata si solidara a asociatilor.

Constituirea societatii in nume colectivAceasta se constituie prin contract de societate sau act constitutiv care se incheie in forma

autentica.Asociatii societatii - Pot fi asociati persoane fizice sau persoane juridice care pot fi comercianti

sau necomercianti.Firma sau denumirea societatii in nume colectiv trebuie sa cuprinda numele a cel putin unuia

dintre asociati urmat de cuvintele societate in nume colectiv scrise in intregime.Capitalul social al societatii in nume colectiv trebuie mentionat in actul constitutiv. De asemenea

in actul constitutiv trebuie mentionat aportul adus de fiecare asociat.Aportul poate consta in orice bun de valoare economica care prezinta interes pentru societate.Dupa redactarea si autentificarea actului constitutiv, acesta se depune la registrul comertului si va

face obiectul publicitatii. Dupa inmatricularea in Registrul Comertului societatea dobandeste personalitate juridica.

Functionarea societatilor in nume colectivLegea 31/1990 nu reglementeaza adunarea generala a asociatilor datorita numarului redus al

acestora. In aceasta forma de societate deciziile se iau prin votul asociatilor care reprezinta majoritatea absoluta a capitalului social in urmatoarele cazuri:

a. pentru alegerea administratorului sau administratorilor.b. pentru stabilirea puterilor acestora si a duratei de exercitare a functiei.c. pentru revocarea administratorilor cand nu au fost numiti prin actul constitutiv.d. pentru rezolvaarea diferendelor ce pot aparea intre administratori.e. pentru aprobarea bilantului societatii.f. in toate cazurile de tragere la raspundere a administratorilor.

In anumite situatii decizia se poate lua doar cu unanimitate de voturi:a. pentru revocarea administratorilor, cand administratorii au fost numiti prin actul constitutiv.b. in cazul modificarii actului constitutiv al societatii.

8

Asociatul care intr-o operatiune determinata are pe cont propriu sau pe contul altei persoane interese contrare cu cele ale societatii nu poate lua parte la nicio deliberare sau decizie privind aceasta activitate.

Administrarea societatiiAdministrarea poate fi incredintata unuia sau mai multor administratori care pot fi asociati sau

neasociati, persoane fizice sau persoane juridice. Daca prin actul constitutiv sunt numiti mai multi administratori asociatii trebuie sa stabileasca daca acestia lucreaza impreuna sau lucreaza individual. Cand s-a stabilit ca administratorii sa lucreze impreuna decizia trebuie luata in unanimitate.

Referitor la puterile administratorilor, acestia pot face toate operatiunile necesare pentru realizarea obiectului de activitate, in afara de acele restrictii prevazute de lege sau de actul constitutiv. Daca in actul constitutiv nu s-a precizat care administrator are dreptul de reprezentare al societatii atunci toti administratorii pot reprezenta societatea.

Controlul gestiunii societatiiIn acest tip de societate legea 31/1990 nu prevede ca societatea este obligata la cenzori sau

auditori interni. De regul controlul gestiunii societatii se face de catre asociati daca acestia au cunostintele necesare desfasurarii unei astfel de activitati.

Drepturile asociatilor1. dreptul de a participa la deliberari si la luarea deciziilor .2. dreptul la beneficii.3. dreptul de a folosi fondurile societatii. Asociatii au dreptul sa foloseasca fondurile

societatii pentru activitatea desfasurata de societate. Aceasta activiate de intrebuintare a fondurilor trebuie adusa la cunostinta asociatilor. De asemenea in actul constitutiv poate fi inclusa o clauza prin care asociatii pot folosi fondurile societatii si pentru interesul personal, dar si aceasta activitate trebuie adusa la cunostinta celorlalti asociati.

Obligatiile asociatiilor:a) Obligatia de efectuare a aprotului promis. Asociatii trebuie sa aduca in societate toate sumele

de bani sau acele bunuri pe care le-au promis la constituirea societatii in nume colectiv. Pentru nerespectarea obligatiei, asociatul culpabil va raspunde pentru toate prejudiciile aduse societatii.

b) Oblicatia de a nu aduce atingere patrimoniului societatii, deoarece patrimoniul societatii este distinct de patrimoniul asociatilor. In aceste conditii niciun asociat nu are dreptul de a folosi patrimoniul societatii in interes personal cu exceptia cazului in care exista clauze care permit acest lucru prin actul constitutiv.

c) Obligatia de a nu face concurenta societatii. Pentru protejarea intereselor societatii legea interzice asociatului sa ia parte la constituirea altei societati cu raspundere limitata care are un obiect de activitate asemanator.

Raspunderea pentru obligatiile societatii

Intalnim doua tipuri de raspundere si anume:a) o raspundere directa a societatii comerciale in nume colectiv pentru obligatiile acesteiab) o raspundere indirecta a asociatilor pentru obligatiile societatii pe care aceasta nu le poate

onora. Avand o raspundere nelimitata si solidara, asociatul va raspunde cu toate bunurile sale mobile si imobile, prezente si viitoare.

9

Cesiunea partilor de interes a asociatuluiPrin cesiunea partii de interes sunt transmise toate drepturile si obligatiile aferente calitatii de

asociat. Cesionarul dobandeste calitatea de comerciant, iar cedentul pierde aceasta caliate. Cesiunea partii de interes se realizeaza printr-un contract de cesiune prin care asociatul cedent se

obliga in schimbul unui pret sa transmita partea sa de interes cesionarului care devine asociat al societatii in nume colectiv.

Pentru a deveni opozabila tertilor cesiunea partii de interes trebuie notificata societatii, chiar daca exista acel consimtamant prealabil al asociatilor. De asemenea cesiunea partii de interes trebuie mentionata in registrul comertului si va produce efecte din momentul inmatricularii in Registrul Comertului.

Efectele cesiunii partii de interesa. pierderea calitatii de asociat a cedentului si dobandirea aceste calitati de catre cesionar, care

devine asociat cu toate drepturile si obligatiile aferente.b. asociatul cedent raspunde raspunzator fata de terti pentru toate operatiunile desfasurate de

societate anterior cesiunii.

Retragerea asociatului din societateEste definita ca fiind iesirea voluntara a unui asociat din societate cu consecintele incetarii

caltiatii sale de asociat. Se poate realiza oricand pe durata activitatii societatii in nume coelctiv. In urma retragerii asociatul are dreptul la partea sa de interes iar capitalul social al societatii se reduce in mode corespunzator.

Conditiile retragerii asociatului din societateAceste conditii sunt stabilite de legea 31/1990.1. In toate cazurile prevazute de actul constitutiv.2. Prin acordul tuturor asociatilor. Daca actul constitutiv nu mentioneaza conditiile retragerii,

asociatul cere retragerea pe care o obtine prin unanimitate.3. Prin hotararea tribunalului. Daca nu se poate obtine votul unanim, instanta poate admite

iesirea din societate.

Excluderea asociatului din societate:In cazurile in care un asociat nu isi indeplineste obligatii fata de societate ori savarseste fapte

impotriva intereselor societatii se poate trece la excluderea asociatului sau asociatilor din societate. Cazurile de excludere a asociatului din societate:

a. neefectuarea aportului la care s-a obligat. Asociatul care nu aduce in societate aportul la care s-a angajat va putea fi exclus din societate. Aceasta masura a excluderii nu inlatura suportarea de catre asociat a consecintelor intarzierii la efectuarea aportului. Asociatul exclus ramane obligat la plata despagubirilor si eventual a dobanzilor.

b. supunerea asociatului la procedura falimentului. In situatia in care un asociat este o SC, iar aceasta in faliment aceasta va fi exclusa.

c. imixtiunea asociatului in adminstrarea societatii, folosirea bunurilor societatii sau savarsirea unor acte de concurenta. Pentru anumite fapte calificate ca lipsite de loialitate fata de societate, asociatul poate fi exclus.

d. savarsirea de catre asociatul administrator a unor fapte pagubitoare pentru societate. Asociatul care are si calitatea de administrator a savarsit o frauda in dauna societatii, sau se foloseste de capitalul societatii in interes personal.

e. exercitarea de catre creditorul personal al asociatului a opozitiei impotriva hotararii de prelungire a duratei societatii.

10

Excluderea se pronunta prin hotarare judecatoreasca. Acesta hotarare ramasa definitiva se va repune in termen de 15 zile la registrul comertului, iar la cererea societatii se poate publica in monitorul oficial.

Efectele excluderii asociatului din societate:Persoana exclusa din societate pierde calitatea de asociat dar are dreptul la beneficii, si eventual

va suporta pierderile acumulate pana in ziua excluderii sale. Asociatul exclus are dreptul sa I se restituie contravaloarea partii de interes.Daca la data excluderii exista anumite operatii in curs de desfasurare, asociatul este obligat sa

suporte consecintele, si nu-si va putea retrage partea de interes decat dupa terminarea acestei operatii.

Dizolvarea si lichidarea societatii in nume colectiv – de revazut din dizolvarea si lichidarea societatilor comerciale partea generala.

Societatea in comandita simpla

Este definita ca o societate constituita prin asocierea pe baza deplinei increderi a doua sau mai mulor persoane care pun in comun anumite bunuri pentru desfasurarea unei activitati economice sau comerciale in scopul impartirii beneficiilor si in care asociatii raspund diferit si anume: raspund nelimitat si solidar asociatii comanditati, si raspund numai in limita aportului adus asociatii comanditari.

Caracterele societatii in comandita simpla: Asocierea se bazeaza pe increderea deplina a asociatilor comanditati si comanditari Captialul social al societatii este divizat in parti de interes Raspunderea asociatilor este diferita

Constituirea societatii in comandita simplaAceasta se constituie prin contract de societate sau act constituiv care se incheie in forma

autentica. Asociatii pot fi astfel persoane fizice si persoane juridice. Numarul asociatilor nu este stabilit de lege, dar este obligatoriu ca societatea sa aiba cel putin un asociat comanditat si un asociat comanditar.

Firma sau denumirea societatii se compune din numele a cel putin un asociat comanditat, urmata de mentiunea societate in comandita simpla scrisa in intregime. Daca un asociat comanditar este de acord sa fie trecut in firma, si acesta capata raspundere nelimitata si solidara.

Administrarea societatii in comandita simplaAdministratorii acestei societati nu pot reveni decat din randul asociatilor comanditati.

Functionarea societatii in comandita simplaNici in aceasta forma de societate legea nu reglemeteaza adunarea generala. In acest tip de

societate luare deciziilor se face prin votul majoritatii absolute a asociatilor pentru:a. alegerea administratorului sau a administratorilorb. rezolvarea diferendelor aparute intre administratoric. aprobarea bilantului societatiid. pentru raspunderea administratorilor

11

Controlul gestiunii societatii:Se exercita de catre oricare asociat care nu are atributii de administrator, inclusiv asociatii

comanditari.

Drepturile si obligiile asociatilor – sunt identice cu ale asociatilor societatea in nume colectiv

Retragerea asociatului, cesiunea partii de interes – identica societatea in nume colectivExcluderea asociatului din societate – identica societatea in nume colectivDizolvarea si lichidarea societatii in comandita simpla – identica societatea in nume colectiv

CURS 4 24.03.2009

SOCIETATEA PE ACTIUNI

DEFINITIE – este acea societate constituita prin asociererea a doua sau mai multe persoane care contribuie la formarea capitalului social pentru desfasurarea unei activitati comerciale in scopul abtinerii unui profit si in care asociatii raspund numai in limita aportului pe care l-au depus la constituirea S.C.

Caracterele societatii pe actiuni:a) societatea se constituie dintr-un numar minim de asociatii, numiti actionarib) capitalul social al societatii este divizat in actiuni care sunt negociabile si transmisibilec) raspunderea actionarilor pentru obligatiile societatii este limitata, vor raspunde numai in limita

aportului depus la constituirea societatii

Prin Legea 441/2006 s-a redus numarul de actionari la 2, anterior fiind necesari minim 5 actionari pentru a constitui o societate pe actiuni.

Constituirea societatii comerciale pe actiuni

Lg. 31/1990 prevede doua modalitati de constituire a societatii pe actiuni:a) o constituire obisnuita sau simultanab) o constituire prin subscriptie publica sau o constituire continuata

Pentru realizarea constituirii este necesar sa fie intocmit actul constitutiv in care sa fie mentionate anumite clauze referitoare la:

a) Asociatii - societatea pe actiuni trebuie sa aiba minim 2 asociati care pot fi persoane fizice sau juridice

b) Firma societatii sau demunirea societatii se compune dintr-o denumire proprie care trebuie sa fie deosebita fata de firma altui comerciant urmata de mentiunea scrisa in intregime “societate pe actiuni sau “S.A.””

c) Capitalul social al societatii pe actiuni nu poate fi mai mic de echivalentul in lei a 25.000 de euro; la constituirea societatii, capitalul social varsat de actionari nu trebuie sa fie mai mic de 30% de capitalul social subscris; diferenta de capital social trebuie varsata in capitalul social al societatii in 12 luni pentru aportul in numerar si in 2 ani pentru aportul in natura.

d) Aporturile asociatilor (la acele societati pe actiuni care se constituie prin subscriptie publica aportul in creante nu este permis)

i. In numerarii. In natura

12

iii. In creantee) Actiunile societatii trebuiesc mentionate in actul constitutiv atat ca numar cat si ca valoaref) Administratorii societatii – in actul constitutiv trebuie mentionat ce sistem de administrare se

foloseste, ce administrator reprezinta societatea precum si puterile acestorag) Clauze privind gestiunea societatii (cenzori, auditori interni, posib de a apela la aditori

externi)

Modalitatile de constituire a societatilor pe actiuni:1. Constituirea simultana2. Constituirea prin subscriptie publica

Persoanele doresc sa constituie o societate cu capital mare.

Pentru a se constitui o asemenea societate trebuiesc parcurse urmatoarele faze:A. Intocmirea si publicarea prospectului de emisiune

1. prospectul este inscrisul care cuprinde o oferta care este adresata publicului pentru ca acesta sa subscrie din actiunile societatii

2. acest prospect este intocmit de catre fondatori si se incheie in forma autentica, daca corespunde d p d v legal acest prospect poate fi publicat, dupa ce isi da avizul judecatorul delegat; nu este obligatoriu sa fie publicat in M.Of

B. Subscrierea actiunilor- reprezinta acea manifestare de vointa a unei sau unor persoane care se obliga sa devina

actionar al societatii pe actiuni prin efectuarea unui aport al capitalului social in schimbul caruia va primi actiuni

- conditiile subscrierii - fiecare subscriitor sau acceptant trebuie sa verse in numerar jumatate din valoarea actiunilor subscrise la CEC sau o banca comerciala, cealalta jumatate din valoarea capitalului social trebuie varsata in cel mult 12 luni de la inmatricularea societatii

C. Validarea subscriptiei si aprobarea actelor constitutive de catre adunarea subscriitorilor- convocarea adunarii constitutive se face de catre fondatori printr-o instiintare formulata in

M.Of. si in cel putin 2 ziare de mare circulatie cu 15 zile inainte de data convocarii adunarii- data adunarii constitutive nu poate depasi 2 luni de la incheierea subscriptiei publice

D. Atributiile adunarii constitutive- verificarea existentei varsamintelor ofertantilor- examinarea si validarea raportului expertilor pentru bunurile in natura aduse ca aport- disputarea si aprobarea actului constitutiv al societatii- numirea administratorilor si a cenzorilor

E. Desfasurarea adunarii constitutive- pentru buna desfasurare a adunarii constituire este necesara numirea unui presedinte si a doi

secretari- se considera ca adunarrea constitutiva este legal constitutiva daca sunt prezenti jumatate

plus unu din acceptantii ofertei publice si se pot adopta hotarari ale adunarii constitutive prin votul majoritatii simple a celor prezenti

- indiferent de numarul de actiuni subscrise, fiecare acceptant are drept la un vot in adunarea constitutiva; este permisa reprezentarea prin procura speciala, dar niciun acceptat nu poate reprezenta mai mult de 5 acceptanti

13

E. Drepturile fondatorilor- in afara de acele drepturi cuvenite ca actionari, fondatorii au dreptul si la o remuneratie

pentru activitatea depusa privind constituirea societatii pe actiuni- fondatorii au dreptul si la o cota din profitul net al societatii care va trebui mentionata in

actul constitutiv, dar care nu poate depasi 6% din profitul net si nu mai mult de 5 ani

F. Obligatiile fondatorilor- acestia trebuie sa indeplineasca toate conditiile prevazute de lege pentru constituirea

societatilor comerciale pe actiuni- sunt obligati sa predea consiliului de administratie toate documente intocmite pe perioada

subscriptiei publice si de constituire a societatii

G. Raspunderea fondatorilor- raspund pentru toate actele intocmite pe perioada constituirii societatii comerciale, si a

actelor intocmite- fondatorii precum si primii membrii ai consiliului de administratie sau a directoratului

raspund solidar fata de societate sau fata de terte persoane pentru subscrierea integrala a capitalului social, precum si pentru efectuarea varsamintelor stabilite de lege, precum si pentru examinarea corecta a aporturilor in natura, de aceea adunarea generala a actionarilor nu va putea da descarcare fondatorilor si primilor administratori timp de 5 ani

H. Actiunile emise de societateActiunea este un titlu reprezentativ al contributiei asociatului si constituie o fractiune a

capitalului social care confera posesorului calitatea de actionar. Pentru aportul adus de actionar primeste in schimb un nr de actiuni in functie de cotatia lor.

Caracterele actiunilora) actiunile sunt fractiuni ale capitalului social care au o valoare nominala, de aceea legea

constituie un plafon minim al valorii unei actiuni, 0,10 RONb) actiunile sunt fractiuni egale ale capitalului social, asta pentru a asigura drepturi egale

asociatilorc) actiunile sunt indivizibile, asta pentru o buna functionare a societatiid) actiunile sunt titluri negociabile, pot fi tranzactionate pe piata de capital

Clasificarea actiunilor- exista doua tipuri:a) actiuni ordinare

a. actiuni nominative - pe acest tip de actiuni este mentionat numele prenumele si domiciliul persoanei fizice, sau demunirea si sediul persoanei juridice

b. actiuni la purtator - sunt acele actiuni care nu au evidenta, numele sau date de identificare a proprietarului, ci posesorul de buna credinta este considerat titularul unei asemenea actiuni si dobandeste calitatea de actionar

b) actiuni preferentiale reglementeate de legea 31 ca fiind acele actiuni cu divident proritar dar fara drept

de vot acest tip de actiuni pot reprezenta cel mult o patrime din capitalul social posesorii acestor actiuni, au proritate la primirea dividentelor in comparatie cu

ceilalti actionari care asteapta ca profitul sa fie impartit pe acele etape nu au drept de vot in cadrul adunarii generale a actionarilor

14

Conditiile generale emiterii actiunilora) actiunile pot fi eliberate numai dupa inregistrarea in registrul comertului, pentru protejarea

actionarilor, pentru a nu fi pusi in situatia de a dobandi actiuni la o societate care nu este persoana juridica

b) actiunile nu pot fi emise pentru o suma mai mica decat valoarea lor nominalac) emiterea de actiuni noi pentru majorarea capitalului social este interzisa pana la achitarea

actiunilor din emisiunea precedenta

Drepturile actionarilor- de a participa la adunarea generala a actionarilor, ordinara sau extraordinara- dreptul la exercitarea votului - orice actionar care si-a finalizat aducerea aportului promis la

constituirea societatii are drept de vot in cadrul adunarii generale ordinare sau extraordinare- dreptul la informare- dreptul la dividente - orice actionar al societatii are dreptul al dividente in raport cu

contributia sa la capitalul social al societatii- dreptul asupra partii ce i se cuvine din lichidarea societatii, daca societatea intra in

lichidare, raportat la aportul sau adus la constituire ii revine o suma de bani sau bunuri in urma lichidarii, proportional cu aportul adus

Obligatiile actionarilor- obligatia de a varsa aportul pe care l-a promis la constituirea societatii comerciale pe actiuni

(in prima faza cel putin 30% si in termen de 1 an de zile capitalul material, sau in termen de 2 ani de zile aportul in natura)

- obligatia de a respecta actul constitutiv si deciziile adoptate in cadrul adunarii generale a asociatilor, chiar daca nu a fost prezent, sau chiar daca a votat contra

- obligatia de a suporta pierderile societatii pana la limita aportului adus la constituirea societatii

Functionarea societatii pe actiuni

Adunarea generala a actionarilor- AG ordinara

o Se intruneste o data pe an, in cel mult 5 luni de la incheierea anului fiscal (cel tarziu pe 31 mai)

o Prezenta de cvorum sa fie cel putin jumatate din actionari, decizia se ia cu cel putin o patrime din cei prezenti

o Daca nu avem majoritate, se convoaca o a doua adunare la care nu se mai tine cont de majoritatea actionarilor prezenti

- AG extraordinarao Se tine ori de cate ori este nevoieo Pentru prima sedina este nevoie de majoritatea actionarilor, decizie se ia cu o patrime;

daca nu se constituie cvorumul este comandata o a doua sedinta. Deciziile se iau cu o cincime din cei prezenti

- AG specialao Sunt destinate anumitor categorii de actionari (vezi predarea de pe primul semestru)

Modalitatile de administrae a societatilor pe actiuni- sunt doua modalitati:1. un sistem unitar in care administrarea se face printr-un consiliu de administratie, care la randul

sau deleaga o parte din atributii directorilor 2. un sistem dualist in care administrarea se face printr-un directorat si un consiliu de supraveghere

15

CURS 5 01.04.2009

Prin ultima modificare a legii 31 sunt mentionate doua tipuri de administrare a societatii pe actiuni:

- un sistem unitar- un sistem dualist.

1. Sistemul unitar

In acest sistem, societatea pe actiuni este administrata de unul sau de mai multi administratori, numarul acestora fiind intotdeauna impar.

Cand sunt mai multi administratori acestia constituie un consiliu de administratie. Societatile pe actiuni ale caror situatii financiare anuale fac obiectul unei obligatii legale de auditare sunt administrate de cel putin trei administratori.

Administratorii sunt numiti prin actul constitutiv sau de catre adunarea generala a asociatilor. Durata functiei de administrator este de patru ani, cu exceptia primilor administratori numiti prin actul constitutiv care este de doi ani.

Administratorii pot fi revocati oricand de catre adunarea generala a asociatilor. De asemenea consiliul de administratie alege unul dintre membrii sai ca presedinte.

Consiliul de adminstratie se intruneste cel putin odata la trei luni. Consiliul de administratie poate delega conducerea societatii unuia sau mai multor directori, numind pe unul dintre acestia director general.

Directorii pot fi numiti dintre membrii consiliului de administratie sau din afara consiliului de administratie. De asemenea directorii pot fi revocati oricand de catre consiliul de administratie.

Daca societatea pe actiuni trebuie sa fie supusa auditului financiar extern, atunci este obligatorie numirea direcorilor.

Durata mandatului directorilor nu este precizata in actul constitutiv. Ramane la dispozitia consiliului de administratie sa stabileasca durata mandatului.

Remunerarea directorilor ramane la latitudinea consiliului de administratie. Pe durata mandatului directorii nu pot incheia cu societatea un contract de munca.

Persoanele care nu pot fi fondatori (incompatibilii) nu pot fi nici directori.Pentru buna functionare a SA consiliul de administratie poate crea comitete consultative formate

din cel putin doi membri ai consiliului, si sunt insarcinate cu desfasurarea de investigatii sau elaborarea de recomandari.

2. Sistemul dualist

Acest sistem a fost introdus in 2006 prin legea 441. Prin acest sistem administrarea SA se face prin directorat si consiliu de supraveghere.

DirectoratulConducerea SA revine in exclusivitate directoratului care indeplineste toate actele necesare

pentru realizarea obiectulu ide activitate al societatii.Directoratul isi exercita atributiile sub controlul consiliului de supraveghere.Directoratul este format din unul sau mai multi membri, numarul acestora fiind intotdeauna impar.

Cand este un singur membru, acesta poarta denumirea de director general unic.

16

In cazul in care SA este supusa auditarii financiare directoratul trebuie sa aiba cel putin trei membri.

Desemnarea membrilor directoratului revine consiliului de supraveghere care atribuie unuia dintre membrii directoratului functia de presedinte al directoratului. Durata mandatului directoratului este stabilita de catre consiliul de supraveghere dar nu poate depasi durata de patru ani. Membrii directoratului nu pot fi in acelasi timp si membri ai consiliului de supraveghere.

Membrii directoratului pot fi oricand revocati de consiliul de supraveghere cu exceptia cazului cand aceasta activitate a fost interzisa prin actul constitutiv.

In caz de vacanta a unui post de membru al directoratului consiliul de supraveghere desemneaza un nou membru pana la durata incheierii contractului de directorat.

Directoratul reprezinta societatea in raporturile juridice cu tertii, precum si in justitie. Directoratul este obligat sa inregistreze la registrul comertului numele persoanei care are puterea sa

reprezinte societatea, persoana care este obligata sa depuna la registrul comertului specimenul de semnatura.

De asemenea directoratul este obligat ca cel putin odata la trei luni sa prezinte un raport scris consiliului de supraveghere cu privire la conducerea societatii, a activitatii acesteia si eventual a posibilei evolutii a societatii comerciale.

De asemenea este obligat sa prezinte consiliului de supraveghere situatia financiara anuala, precum si raportul sau anual. Directoratul prezinta consiliului de supraveghere si propunerea sa detaliata cu privire la distribuirea dividendelor.

Fiecare membru al directoratului are acces la toate informatiile transmise consilului de supraveghere.

Consiliul de supraveghereMemebrii constiliului sunt numiti de adunarea generala a actionarilor, cu exceptia primilor,

numiti prin actul constitutiv.Numarul membrilor consiliului de supraveghere este stabilit prin actul constitutiv, dar acesta nu

poate fi mai mic de trei membri sau mai mare de 11.Membrii pot fi oricand revocati de catre adunarea generala a actionarilor cu o majoritate de 2/3 din

numarul voturilor actionarilor prezenti.Consiliul de supraveghere este obligat sa aleaga pe unul dintre ei pentru functia de presedinte al

consilului de supraveghere.In caz de vacanta a unui membru, consiliul poate alege un membru provizoriu pana la intrunirea

adunarii generale.Nici un membru al consiliului de supraveghere nu poate face parte din directorat, nici salariat al

societatii.

Consiliul de supraveghere are urmatoarele atributii:1. exercita controlul permanent asupra conducerii societatii2. numeste si revoca membrii directoratului3. raporteaza cel putin odata pe an adunarii generale a actionarilor referitoare la activatate

consiliului4. in situatii deosebite poate cere intrunirea adunarii generale.

Consiliul de supraveghere poate crea comitete consultative ca si directoratul.Consiliul se intruneste cel putin odata la trei luni.

17

Cenzorii = organele de control a gestiunii societatii ()

Obligatiunile emise de societate

Obligatiunile sunt titluri de valoare sau de credit care sunt emise de societate in schimbul unei sume de bani imprumutate si care inglobeaza obligatia societatii de a rambursa aceste sume si de a plati dobanzile aferente stabilite de parti.

Desi sunt titluri de valoare, ca si actiunile, obligatiunile au o caracteristica proprie si anume calitatea de obligatar (posesorul de obligatiuni) nu se poate confunda cu calitatea de actionar deoarece obligatarul are dreptul la restituirea sumei de bani, precum si plata dobanzilor, indiferent daca societatea a obtinut sau nu beneficii.

Obligatiunile sunt de doua feluri :- nominative (cu datele posesorului )- la purtator (fara mentiuni)

Emiterea de obligatiuni este hotarata de adunarea generala a actionarilor, valoarea unei obligatiuni nu va putea fi mai mica de 2.5 lei, iar obligatiunile din aceeasi emisiune trebuie sa aiba valoare egala.

Potrivit legii 31 obligatiunile se ramburseaza la scadenta sau anticipat. Prin rambursarea la scadenta fiecare titular al obligatiunii va primi suma de bani corespunzatoare precum si dobanda aferenta la datele din tabloul platilor.

Rambursarea anticipata se face la o suma superioara valorii nominale a obligatiunilor, aceasta diferenta purtand diferenta de prima sau premiu, avand menirea sa compenseze dobanzile care erau planificate.

Este recunoscuta posibilitatea obligatarilor de a se intruni intr-o adunare generala pentru a delibera asupra intereselor lor.

Adunarea generala se convoaca la cererea unui numar de detinatori care sa reprezinte a patra parte din titlurile emise si nerambursate.

Atributiile generale ale obligatarilor:1. numeste un reprezentant al obligatarilor si unul sau mai multi supleanti.2. indeplineste toate actele de supraveghere si aparare a intereselor oblgiatarilor.3. constituie un fond pentru acoperirea cheltuielilot necesare apararii drepturilor

obligatarilor.4. poate face opozie la orice modificare a actelor constitutive ale societatii comerciale sau

a conditiilor imprumutului prin care s-ar aduce atingere obligatarilor.5. se pronunta asupra emiterii de noi obligatiuni de catre societate.

Hotararea va fi adusa la cunostinta societatii in termen de cel mult trei zile de la adoptarea sa. Hotararile adunarii luate cu respectarea legii sunt obligatorii pentru toate persoanele care au statut de obligatar, chiar daca au fost absente sua au votat contra.

Registrele societatii pe actiuni

Legea 31 prevede ca pe langa cele trei registre de contabilitate, Jurnal inventar si Cartea Mare.In registrul jurnal se inregistreaza toate activitatile zilnice ale societatii. In inventar sunt trecute

mentiuni cu privire la patrimoniul societatii.

18

Se mai tin si:1. registrul actionarilor care trebuie sa cuprinda numele prenumele, adresa precum si varsamintele

facute de fiecare actionar in parte.2. registrul sedintelor adunarilor generale de orice tip.3. registrul sedintelor consiliului de administratie sau al directoratului.4. registrul privind sedintele comitetului de supraveghere.5. registrul privind deliberarile si constatarile cenzorilor sua auditorilor interni.6. registrul obligatiunilor emise de societate.

Dizolvarea si lichidarea societatii pe actiuni – Revedeti dizolvarea si lichidarea societatilor comerciale

SOCIETATEA CU RASPUNDERE LIMITATA

Este o societate constituita pe baza deplinei increderi, de doua sau mai multe persoane care pun in comun anumite bunuri pentru desfasurarea unei activitati economice sau comerciale cu scopul de a obltine profit si in care obligatiile asociatilor se limiteaza numai la aportul subscris.

Se poate constitui si SRL cu unic asociat.O persoana fizica sau juridica nu poate fi asociat unic decat intr-o singura SRL, putand fi si

salariat al societatii.

Constituirea SRLAceasta se poate constitui prin contract de societate si statut sau numai printr-un act constitutiv.

Asociatii pot fi pers fizice sau juridice. Poate avea maxim 50 de asociati.Denumirea SRL se compune dintr-o denumire proprie care poate fi urmata de numele unuia sau

mai multor asociati urmata de “societate cu raspundere limitata” in intregime sau S.R.L.

Captitalul SRL trebuie mentionat si inscris in actul constitutiv.Legea stabileste un minim de 200 lei pentru capital.Aporturile asociatilor trebuie mentionate in actul constitutiv si pot fi numai in numerare si in

natura. Nu sunt permise aporturile in creante sau in munca.

Functionarea SRL Si in acest tip de societate adunarea generala a asociatilor este organul principal de deliberare si

de luare a deciziilor.Administrarea SRL trebuie mentionata in actul constitutiv. Putem intalni unul sau mai multi

administratori, in functie de activitatile desfasurate si de capitalul social.

Controlul gestiunii societatiiDaca sunt mai mult de 15 asociati este oblgiatoriu ca societatea sa aiba cenzori sau auditori

interni.

CURS 6 08.04.2009

Transmiterea partilor socialeLa fel ca si actiunile, si partile sociale, fiind titluri negociabile, ele incorporeaza anumite valori,

astfel se pot transmite in conditiile legii, ceea ce implica si transmiterea calitatii de asociat in SRL.Lg. 31/1990 reglementeaza 3 situatii de transmitere:

- catre asociati

19

- catre persoane din afara societatii- prin succesiune

Acest act juridic este cu titlu oneros si are forma cesiunii. Se pastreaza caracterul intuitu personae.

Conditiile transmiterii partilor socialeRegulile privind transmiterea partilor sociale prevazute in dreptul comun (cesiunea de creanta) se

intrepatrund cu reglementarile lg. 31/1990 si cu cele privitoare la succesiune.

1. Transmiterea partilor sociale intre asociatiPentru a avea loc o astfel de cesiune are loc incheierea unui contract intre asociatul cedent si

asociatul cesionar.Cesiunea trebuie notificata societatii, ceea ce se realizeaza prin cererea de inscriere a cesiunii in

registrul asociatilor societatii. Efectele se produc in momentul inscrierii in registrul comertului.

2. Cesiunea partilor sociale intre asociati si persoane din afara societatiiPentru a nu fi afecatat caracterul intuitu personae aceasta cesiune are loc numai cu aprobarea

asociatilor care reprezinta cel putin 3/4 din capitalul social, fiind necesara in prealabil o hotarare a adunarii asociatilor.

Intrucat hotararea adunarii generale a asociatilor este o conditie a perfectarii cesiunii, inscrisul care o constata trebuie sa imbrace forma autentica.

3. Transmiterea partilor sociale pe cale succesoralaDesi in conceptia legii partile sociale se transmit prin succesiune, iar in contractul de societate

s-a prevazut o atare posibilitate, totusi trebuie avute in vedere prevederile codului civil, unde drepturile succesorale se transmit ope legis (de la data deschiderii succesiunii).

Textul din legea 31/1990 se refera nu la transmiterea partilor sociale de fapt, ci la continuarea sau necontinuarea cu mostenitorii asociatului decedat.

Problema se pune atunci cand asociatii depasesc numarul prevazut de lege, si anume de 50. Atunci trebuie ca ei sa stabileasca care va fi numarul de asociati care vor prelua si vor ramane in societate (daca sunt 50 de asociati si moare unul dintre ei, lasand 5 mostenitori, atunci vor fi 53 de asociati, dar pemtru ca se depaseste numarul de asociati prevazuti de lege, cei 5 vor stabili care vor fi cei care vor prelua partile sociale ale celui decedat astfel incat sa nu se depaseasca numarul de 50 de asociati).

Odata cu modificarea societatii, transmiterea pe cale succesorala trebuie inscrisa atat in registrul comertului cat si in registrul de asociati al societatii.

Daca in actul constitutiv s-a prevazut ca asociatii care decedeaza nu pot lasa mostenire partile sociale succesorilor lor, atunci acestia din urma vor primi contravaloarea in bani a acestor parti sociale.

Obligatiile comerciale

Savarsirea de catre o persoana, indiferent daca are sau nu calitatea de comerciant, a unor fapte de comert, are drept rezultat nasterea unor raporturi juridice.

Obligatiile comerciale, ca si obligatiile civile au ca izvoare actele juridice (contractul, actul juridic unilateral), dar si faptele juridice (faptele licite sau cele ilicite).

20

1. Regului privind formarea obligatiilor comerciale

Principiul libertatii contractuale

Orice persoana fizica sau juridica isi poate manifesta liber vointa potrivit intereselor sale, astfel vointa unei persoane este ingradita numai de reglementarile legale.

Libertatea contractuala consta in dreptul unei persoane de a incheia orice contract cu orice partener si cu clauzele pe care partile le convin, cu singurele limite impuse de ordinea publica si bunele moravuri.

Consecintele principiului libertatii persoanei:- Libertatea in exprimarea vointei la incheierea contractului: orice contract, in sensul de

operatiune juridica, se incheie prin simplul acord de vointa, indiferent de forma de manifestare a vointei partilor. Avem o multitudine de contracte si este necesara asigurarea unei celeritati in perfectarea acestor contracte. Totusi unele contracte se incheie in forma scrisa pentru probarea lor, altele sunt incheiate chiar in forma autentica (contractul de societate).

- Libertatea probelor in litigiile comerciale: pe langa probele prevazute in dreptul comun avem si mijloace de probe specifice (ex: facturi acceptate, corespondenta comerciala, registre comerciale).

- Libertatea solutionarii litigiului pe calea arbitrajului comercial: partile pot apela nu numai la o instanta civila pentru a le rezolva conflictele, ci pot apela la o instanta de arbitraj prin includerea in contract a unei cauze (compromisorie) prin care convin ca orice litigiu ivit in relatiile comerciale sa se rezolve pe calea arbitrajului

Limite ale acestui principiu:- contractele dictate (de adeziune) – acele contracte unde beneficiarul adera la ele si la

clauzele lui fara a putea negocia (contractul de transport, de furnizare a energiei electrice, etc.)

- contractele cu clauze impuse de lege – lg. 429/2002 prin care au fost adoptate anumite masuri privind intarirea disciplinei contractuale in activitatea comerciala. Aceste clauze sunt o necesitate a stipularii in contractele comerciale in vederea realizarii intereselor partii prin incheierea contractului, si mai putin ca o obligatie juridica a partilor contractuale.

- contractele cu clauze interzise de lege – lg. 193/2000 stabileste anumite reguli speciale privind incheierea contactelor intre comercianti si consumatori (in privinta unor eventuale clauze abuzive)

2. Regulile Codului Comercial privind incheierea contractelor comerciale

Oferta de a contracta si acceptarea ofertei

Oferta de a contracta este o propunere a unei persoane adresate altei persoane de a incheia un anumit contract. Pentru a angaja dpdv juridic, oferta trebuie sa fie precisa si concreta, neechivoca si ferma. Formularea ofertei poate fi precedata de anumite discutii si negocieri intre parti. Numai oferta cuprinde un angajament juridic care-l obliga pe ofertant.

Acceptarea ofertei este manifestarea voinei destinatarului ofertei de a incheia contractul in conditiile prevazute in oferta primita. Pentru a constitui acceptare, manifestarea de vointa trebuie sa imbrace (sa exprime) neindoielnic vointa destinatarului de a se angaja juridic in conditiile propuse in oferta.

Momentul incheierii contractului – in momentul in care oferta se intalneste cu acceptarea ofertei, aceasta avand ca efect realizarea acordului de vointa, atunci contractul se considera incheiat.

21

In privinta stabilirii momentului incheierii contractului la distanta, in doctrina au fost formulate mai multe teorii:

1. Teoria emisiunii/a declararii de vointa – contractul se considera incheiat in momentul acceptarii ofertei

2. Teoria transmisiunii/expedierii – contractul se considera incheiat in momentul in care acceptarea a fost trimisa celui care a formulat oferta

3. Teoria receptiunii/primirii acceptarii – contractul se considera incheiat in momentul in care cel care a facut oferta a primit raspunsul cu acceptarea ofertei de catre destinatarul acesteia

4. Teoriia informatiunii/a cunoasterii acceptarii – contractul se considera incheiat in momentul in care ofertantul a luat la cunostinta despre acceptarea ofertei de catre beneficiarul acesteia

C.Com. consacra la art. 35 teoria informatiunii: contractul sinalagmatic nu se considera incheiat daca acceptarea nu a ajuns la cunostinta propuitorului.

Ca exceptie de la teoria informatiunii art. 36 din C.Com. prevede ca atunci cand ofertantul cere executarea imediata a contractului si un raspuns prealabil de acceptare nu este cerut/necesar, dupa natura contractului, contractul este perfect indata ce partea cealalta a intreprins execurtarea lui.

Perfectarea contractelor unilaterale – art. 38 C.Com. prevede ca in contractele unilaterale propunerea este obligatorie indata ce ajunge la cunostinta partii careia ii este facuta (exceptie de la caracterul revocabil al ofertei).

3. Reguli speciale privind incheierea contractelor comerciale prin mijloace electronice

Reguli privind incheierea contractelor la distantaOG nr. 130/2000 stabileste anumite regului speciale privind incheierea si executarea contractelor

la distanta intre comercianti care furnizeaza produse sau servicii si consumatori.Prin contractul la distanta se intelege contractul incheiat intre un comerciant si un consumator

in cadrul unui sistem organizat de comerciant, care utilizeaza in mod exclusiv, inainte si la incheierea contractului, una sau mai multe tehnici de comunicatie la distanta. Pe baza informatiilor comerciantului consumatorul lanseaza o comanda (oferta) privind cumpararea produsului ori prestarea serviciului. Contractul se considera incheiat in momentul primirii mesajului de confirmare de catre consumator referitor la comanda sa, daca partile nu au convenit altfel.

Reguli privind comertul electronicComertul electonic este reglemantat prin:

- lg 455/2001 privind semnatura electronica- lg 365/2002 privind comertul electronic

Inscrisul in forma electronica reprezinta o colectie de date in forma electronica intre care exista relatii logice si functionale, si care redau litere, cifre, sau orice alte caractere cu semnificatie inteligibila, destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic sau al unui procedeu similar, pentru ca de fapt acest inscris este asimilat unui inscris sub semnatura privata, daca lui i s-a anexat o semnatura electronica.

Semnatura electronica reprezinta date in forma electronica care sunt atasate sau logic asociate cu alte date in forma electronica si care servesc ca metoda de identificare intre comercianti.

Legea stabileste anumite reguli speciale in privinta incheierii unor contracte electronice:- subiectele raportului juridic sunt furnizorul de servicii si destinatarul serviciilor

22

- Furnizorul de servicii ofera serviciunl prin intermediul unei pagini web, care cuprinde anumite informatii generale si informatii cu caracter tehnic. Pe baza informatiilor oferite de furnizorul de servicii, destinatarul serviciilor trimite furnizorului, prin mijloace electronice, oferta de a contracta. Dupa primirea ofertei, furnizorul de servicii are obligatia de a confirma destinatarului primirea ofertei.

- Contractul se considera incheiat in momentul in care acceptarea ofertei de a contracta a ajuns la cunostinta oferatantului, daca partile nu au convenit in alt mod.

4. Reguli privind execurarea obligatiilor comerciale

Pretul in obligatiile comerciale

Pretul trebuie sa fie stabilit in bani, sa fei determinat si determinabil si sa fie real.

Adevaratul pret/pretul curent - Potrivit art. 40 din C.Com. cand urmeaza a se hotari adevaratul pret sau pretul curent al produselor, al marfurilor, transporturilor, navului (chirie la contractul de inchiriere a unei nave), al primelor de asigurare, cursul schimbului, al efectelor publice si al titlurilor industriale, el se ia dupa listele bursei sau dupa mercurialele locului unde contractul a fost incheiat, sau in lipsa, ale locului celui mai apropiat, sau dupa orice alt fel de proba.

Moneda de plata a pretului – art. 41 C.Com. prevede ca daca moneda prevazuta in contract nu are curs legal sau comercial in tara, iar cursul ei nu a fost determinat de partile contractante, plata se va face in moneda nationala la cursul de schimb din momentul scadentei si la locul platii. Plata nu se accepta si nu se face in moneda straina daca in contract s-a stabilit ca nu se pot face astfel de plati.

Locul executarii obligatiilor comercialeArt 59 C.Com : orice obligatie comerciala, indiferent de obiectul ei, trebuie sa fie executata in

locul aratat in contract. Uneori locul executarii obligatiilor comerciale poate rezulta si din natura operatiunii, ori din intentia partilor contractante. In cazul in care locul executarii nu rezulta din niciuna din situatiile de mai sus, legea prevede ca obligatiile comerciale trebuie executate la locul unde debitorul isi are sediul sau comercial, ori cel putin domiciliul sau resedinta, in momentul incheierii contractului.

Obligatiile sunt cherabile in dreptul civil, dar in dreptul comercial acesta este inlocuit de principiul portabilitatii platii.

Regimul juridic al dobanzilorIn materia dreptului comercial banii sunt frugiferi, deci automat daca se intarzie in plata

creditorului, sumele aferente sunt producatoare de dobanzi.

Regula curgerii de drept a dobanzilor in relatiile comercialeArt. 43 din C.Com stabileste regula potrivit careia datoriile comerciale, lichide si platibile in bani

produc dobanda de drept din ziua cand devin exigibile. Dobanzile curg de la data la care obligatia a devenit exigibila si nu de la data chemarii in judecata.

Desi dobanzile curg de drept, ele trebuie cerute de creditor, neputand fi acordate din oficiu. Temeiul juridic ar fi acela al imbogatirii fara justa cauza.

Conditiile cerute pentru curgerea de drept a dobanzilor:- obligatia debitorului sa constea in plata unei sume de bani- obligatia sa fie lichida, adica cuantumul sumei datorate sa fie precis determinat- obligatia sa fie exigibila

Curgerea de drept are loc numai cand plata sumei de bani este comerciala pentru debitor, de la data punerii in intarziere a debitorului in conditiile art. 1088 C.Civ.

23

Cuantumul dobanzii comercialeDobanda legala comerciala este reglementata de OG nr.9/2000 privind nivelul dobanzii legale

pentru obligatiile banesti.Art. 1 prevede ca partile sunt libre sa stabileasca in conventii rata dobanzii pentru intarzierea la

plata. Daca aceasta nu este prevazuta prin contracat se va plati dobanda legala. In materie comerciala, dobanda legala se stabileste la nivelul dobanzii de referinta a BNR si se aplica indiferent daca debitorul este sau nu comerciant. In materie necomerciala, dobanda legala se stabileste la nivelul dobanzii de referinta al BNR diminuat cu 20%. Nivelul dobanzii legale este cel al ratei dobanzii de referinta a BNR anuntan public prin circulare ale bancii. In relatiile de comert exterior dobanda este de 6% pe an atunci cand s-a stabilit plata in moneda straina, iar legea aplicabila este cea romana.

Anatocismul = capitalizarea dobanzilor- plata anticipata a dobanzilor se poate efectua pe cel mult 6 luni- dobanda incasata ramane bine dobandita creditorului indiferent de variatiile ulterioare- dobanda se calculeaza numai asupra cuantumului sumei imprumutate, insa legea admite

ca dobanzile se pot capitaliza si pot produce dobanzi in temeiul unei conventii speciale incheiate in acest sens

- nu este permis anatocismul in cazul contractului de cont curent

Corelatia intre daune interese / dobanzi / penalitati

Dobanzile nu se pot cumula cu daunele interese pentru ca ele sunt considerate daune interese de intarziere (moratorii) care se particularizeaza prin aceea ca ele sunt anticipate, evaluate de legiuitor. Ele sunt permise in cazuri expres prevazute de C.Com. (ex: manadatarul care schimaba situatia sumelor de bani primite de la mandant).

Penalitatile pot fi prevazute in contract sub forma unei clauze penale pe care debitorul obligatiei banesti o va achita creditorului in cazul intarzierii in executarea obligatiei. Penalitatile nu se pot cumula cu dobanzile pentru ca s-ar realiza o dubla reparatie pentru aceeasi abatere.

Interdictia acordarii termenului de gratieArt. 44 C.Com. : In obligatiile comerciale, judecatorul nu poate acorda termenul de gratie permis

de art. 1021 C.Civ. deoarece aceasta interdictie isi gaseste fundamentul in exigentele activitatii comerciale, intrucat executarea la termen a obligatiei comerciale constituie si o necesitate pentru buna desfasurare a activitatilor comerciale in general.

Conditiile aplicatii interdictiei de acordare a termenului de gratie:- obligatia debitorului sa rezulte dintr-un contract sinalagmatic- contractul trebuie sa prevada un termen de executare- obligatia debitorului trebuie sa aiba caracter comercial

Solidaritatea codebitorilorPrezumtia de solidaritate a codebitorilor - art. 42 C.Com. prevede ca in obligatiile comerciale,

codebitorii sunt tinuti solidar, afara de stipulatie contrara.Partile pot inlatura prin conventia lor solidaritatea, stipuland ca obligatia asumata este divizibila.Prezumtia de solidaritate se extinde si asupra fidejusorului, chiar necomerciant, care garanteaza o

obligatie comercianla.In cazul faptelor de comert unilaterale sau mixte se extinde aceasta solidaritate numai in cazul in

care actul incheiat, prin natura lui, este comercial.

24

CURS 7 15.04.2009

PROBELE IN MATERIE COMERCIALA

Potrivit art. 46 C.Com. obligatiile comerciale se probeaza prin:- acte autentice- acte sub semnatura privata- facturi acceptate- prin corespondenta- cu registrele comerciale ale partilor- prin orice alte mijloace de proba admise de legea civila (se pot folosi in acele litigii

comerciale in care judecatorul permite ca acestea sa fie folosite)

Instrumentul probatoriu in dreptul comercial trebuie, in primul rand, sa faca deplina credinta pentru a consolida creditul comercial. In al doilea rand trebuie sa fie usor de confectionat pentru a nu stanjeni celeritatea in circulatia bunurilor. De asemenea, in al treilea rand, trebuie sa fie usor de administrat pentru a asigura securitatea in justitie a cauzelor comerciale.

1. Probele in dreptul comun

Potrivit dreptului comun, dovada actelor si a faptelor juridice se poate face prin inscrisuri, martori, marturisire, expertiza sau prezumtii.

a. Proba prin inscrisuriMultitudinea actelor juridice pe care le incheie comerciantii impiedica pe acestia sa redacteze

inscrisuri. De aceea, in materie comerciala, inscrisurile au un rol mai redus, ca mijloc de proba, fata de situatia din dreptul comun.

In mod exceptional, in anumite cazuri, C.Com. si anumite legi comerciale mentioneaza ca anumite acte juridice trebuie sa fie incheiate in forma scrisa prevazuta de lege.

Data acetelor comerciale Potrivit art. 57 C.Com. data actelor si a contractelor comerciale trebuie sa arate locul, ziua, luna

si anul. Data poate fi opusa tertilor prin toate mijloacele de proba. In cazul inscrisurilor autentice, mentiunea datei actului este data incheierii de autentificare.

b. Proba cu martoriPotrivit art. 46 C.Com, obligatiile comerciale se probeaza cu martori ori de cate ori instanta de

judecata considera ca este necesar. Aceasta proba poate fi folosita si contra unui inscris, peste ceea ce cuprinde inscrisul, sau pentru ceea ce s-ar pretinde ca s-ar fi zis inainte, in urma sau pe timpul confectionarii inscrisului.

2. Probele specifice dreptului comercial

Art. 46 C.Com reglementeaza, ca mijloace de proba facturile acceptate, corespondenta, telegramele si registrele comerciale.

a. Facturile acceptateFactura comerciala este un inscris sub semnatura privata prin care se constata executarea unei

operatiuni comerciale. Emiterea unei facturi este legata, cel mai adesea, de operatiuni de vanzare-cumparare, adica factura se intocmeste de vanzator si se transmite cumparatorului.

25

CFactura trebuie sa cuprinda anumite mentiuni referitoare la:- partile care incheie contractul- cantitatea si calitatea marfii- pretul marfii- transportul marfii- conditii de predare a marfii

Factura trebuie intocmita in dublu exemplar si se trimite destinatarului odata cu marfa. Destinatarul va restitui emitentului dublicatul facturii acceptate, in conditiile legii.

Ca orice inscris sub semnatura privata factura comerciala face dovada impotriva emitentului si in favoarea destinatarului. Daca factura este acceptata de destinatar (cumparator) ea face dovada si impotriva destinatarului.

Factura face dovada in legatura cu existenta actului juridic, cu executarea operatiunii care constituie obiectul ei.

Acceptarea facturii poate fi expresa sau tacita:- Este expresa cand destinatarul semneza cu mentiunea “accepta” pe un exemplar al

facturii pe care il restituie emitentului. Acceptarea este expresa, de asemenea, si in situatia in care destinatarul confirma factura printr-o scrisoare sau telegrama.

- Acceptarea facturii este tacita in cazul in care ea rezulta din manifestarea de vointa a destinatarului care atesta acceptarea facturii (ex: revanzarea marfii). Simpla tacere a destinatarului nu poate avea valoarea unei acceptari tacite a facturii.

b. Corespondenta comercialaCel mai adesea, contractele comerciale intre absenti se incheie prin corespondenta. Adica

incheierea unui contract comercial poate rezulta dintr-un schimb de scrisori, telegrame, note, faxuri sau prin corespondenta electronica.

Inscrisurile expediate si primite de comerciant, care constituie corespondenta comerciala, fac parte din categoria inscrisurilor sub semnatura privata.

c. Registrele comercialeIntre obligatiile comerciantilor, legea prevede si pe aceea de a tine o evidenta a activitatii

comericale prin intermediul registrelor comerciale. Potrivit C.Com. si a legii 82/1991 registrele pe care trebuie sa le tina comerciantii sunt:

- registrul jurnal- registrul inventar- registrul Cartea Mare

Registrele au pe langa functiile de cunoastere, evidenta si control a activitatii comerciale, si o functie probatorie. Aceste registre pot fi folosite ca mijloace de proba in litigiile dintre comercianti si, in anumite limite, in litigiile dintre comercianti si necomercianti.

In raporturile dintre comercianti, registrele comerciale au o forta probanta diferita dupa cum aceste registre au fost legal tinute, sau au fost tinute fara respectarea dispozitiilor legale.

i. Registrele comerciale legal tinute Art. 50 C.Com. prevede ca registrele comerciale tinute in regula pot face proba in justitie intre

comercianti pentru actele si faptele de comert.Registrele comerciale pot fi folosite ca mijloc de proba, nu numai contra comerciantului care le

tine, ci si in favoarea acestuia.In privinta folosirii registrelor contra comerciantului care le tine, aceasta este o aplicare a regulii

generale potrivit caruia inscrisurile fac dovada impotriva celui care le emana.

26

Referitor la posibilitatea folosirii registrelor in favoare comerciantului care le intocmeste, C.Com. deroga de la principiul dreptului comun, conform caruia nimeni nu-si poate constitui un mijloc de proba pentru a se putea servi de el in eventualele litigii. Aceasta derogare a legii se explica prin natura si functiile registrelor comerciale, precum si prin conditiile instituite pentru tinerea lor.

Registrele comerciale au forta probanta atat contra comerciantului care le tine, cat si in favoarea acestuia, numai daca sunt indeplinite conditiile stabilite de lege, si anume:

- registrele sa fie obligatorii- registrele sa fie legal tinute- litigiul sa fie angajat intre comercianti- litigiul sa priveasca acte sau operatiuni care constituie acte de comert

ii. Registrele comerciale nelegal tinute Daca registrele pe care comerciantii sunt obligati a le avea nu sunt legal tinute, ele pot fi folosite

ca mijloc de proba numai contra comerciantului caruia ii apartin, nu si in favoarea sa.Aceste registre au forta probanta impotriva comerciantului care le-a tinut, deoarece avand

valoarea unor inscrisuri, ele fac dovada contra celui de la care emana.Deoarece nu au fost tinute in conditiile prevazute de lege, aceste registre nu asigura acele garantii

veridice necesare, si nu pot fi folosite ca mijloc de proba in favoarea comerciantului caruia ii apartin.

Referitor la forta probanta a registrelor comerciale in litigiile dintre comercianti si necoemrcianeti, C.Com. nu cuprinde nicio reglementare, dar potrivit C.Civ., registrele unui comerciant pot fi folosite de catre necomerciant ca mijloc de proba impotriva comerciantului caruia ii apartin aceste registre. Posibilitatea folosirii registrelor de catre un necomerciant contra comerciantului se explica prin aceea ca inregistrarile efectuate in registrele comerciale sunt considerate adevarate marturisiri ale comerciantului.

C.Com. reglementeaza doua modalitati de folosire a registrelor comerciale:a. infatisarea registrelor – consta in prezentarea acestora la cererea partilor sau din oficiu pentru

a se extrage din ele numai ceea ce se refera la litigiul dintre parti.b. comunicara registrelor – consta in punerea la dispozitia partilor a registrelor, in totalitate,

pentru a fi examinate. Aceasta examinare se realizeaza prin hotararea instantei judecatoresti la domiciul partii interesate, la grefa instantei sau in alt loc.

Prescriptia extinctiva

Prescriptia extinctiva consta in pierderea dreptului creditorului de a obtine o hotarare judecatoreasca in temeiul careia sa se poata proceda la executarea silita a obligatiilor in urma neactionarii in justitie in intervalul de timp prevazut de lege.

Prescriptia extinctiva este reglementata, in materie comerciala, de catre C.Com. si prevederile decretului 167/1958, dar si de alte acte normative specifice dreptului comercial.

Termenele de prescriptie:In materie comerciala termenul general de prescriprie este de 3 ani.Termenele speciale de prescriptie:

– Decretul 167/1958 prevede un termen de 3 ani de zile referitor la actiunile care deriva din contractul de societate.

– C.Com. in art. 952 prevede un termen de 2 ani pentru actiunile mijlocitorilor pentru plata drepturilor lor.

27

– Art. 956 C.Com. reglementeaza termenele de prescriprie privind actiunile contra carausului, in temeiul contractelor de transport, si anume 6 luni daca expedierea a fost facuta in Europa si 1 an de zile daca expedierea a fost facuta in tariele extraeuropene.

– Legea 31/1990 prevede doua termene de prescriptie: unul de 6 luni pentru actiunile in dauna ale fondatorilor impotriva societatii si un termen de 3 ani pentru restituirea dividentelor.

– Legea 11/1991 stabileste un termen de 1 an de zile pentru actiunea in daune pentru prejudiciile cauzate prin acte de concurenta neloiala.

In materie comerciala presctiptia incepe sa curga:a. in cazul actiunilor derivate din contractul de societate, prescriptia curge din ziua in care obligatia

a ajuns la termenb. in cazul actiunii mijlocitorilor, prescripria incepe sa curga in ziua incheierii afaceriic. in cazul actiunii contra carausului, prescriptia curge in cazul pierderii totale a bunurilor, de la

data cand bunurile trebuiau sa ajunga la destinatie, iar in cazul pierderii partiale, din ziua primirii bunurilor de catre destinatar

d. termenul de prescriptie de 6 luni prevazut de legea 31/1990 curge de la data adunatii generale a actionarilor, iar temenul de 3 ani curge de la data distribuirii dividendelor

Grupurile de interes economic

Prin legea 161/2003 au fost reglementate doua entitati care pot desfasura o activitate comerciala, si anume:

- grupurile de interes economic (GIE)- grupurile europene de interes economic (GEIE)

Pentru reglementarea acestora s-au avut in vedere prevederile legislatiei europene.

a. Grupurile de interes economic – o asociere intre doua sau mai multe persoane fizice sau juridice, constituite pe o perioada determinata, in scopul dezvoltarii activitatii economice a membrilor sai, precum si al imbunatatirii rezultatelor activitatii respective.

GIE are urmatoarele trasaturi:- Este o asociere bazata pe un contract. Cuprinde doua sau mai multe pers fizice sau

juridice, comercianti sau necomercianti, fara a putea depasi un numar de 20 de membri.- Este persoana juridica, si fiind un subiect de drept participa in nume propriu la toate

raporturile juridice.- Urmareste un scop patrimonial, adica se constituie in scopul inlesnirii si dezvoltarii

activitatii economice a membrilor sai. Activitatea grupului trebuie sa se raporteze la activitatea economica a membrilor sai si sa aiba un caracter accesoriu fata de activitatea acestora. GIE poate avea calitatea de comerciant sau de necomerciant. Criteriul de deosebire il reprezinta caracterul activitatii, si anume, grupul va avea calitatea de comerciant daca actele sau faptele pe care le desfasoara sunt fapte de comert

- Raspunde pentru obligatiile sale fata de terti. Membrii grupului raspund nelimitat si solidar pentru obligatiile grupului.

Constituirea grupurilor de interes economic:GIE se constituie prin contract de societate sau printr-un act constitutiv, dar si acesta din urma

trebuie sa aiba forma autentica, dupa care se inmatriculeaza in registrul comertului.GIE se poate constitui, cu sau fara capital social, adica membrii grupului pot conveni sa afecteze

anumite bunuri pentru activitatea societatii (sa formeze un capital social al grupului). GIE nu poate avea drept scop obtinerea de profit pentru sine, adica daca din activitatea grupului rezulta profit acesta se

28

distribuie in totalitate, in mod obligatoriu, in cotele prevazute de actul constitutiv catre membrii grupului, iar in situatia in care cheltuielile grupului depasesc veniturile, diferenta va fi acoperita de membrii gurpului.

Firma grupului trebuie sa cuprinda o denumire proprie urmata de grup de interes economic scris in intregime, sau prescurtat GIE.

GIE se inmatriculeaza in registrul comertului la cererea administratorului grupului, in termen de 15 zile de la autentificarea actului constitutiv. Administratorul grupului, de asemenea are obligatia sa publice in M.Of. actul constitutiv al grupului.

Functionarea grupului de interes economic:Membrii grupului formeaza adunarea generala a grupului, ca organ suprem de deliberare si

decizie. Conditiile de adoptarea hotararilor se stabilesc prin actul constitutiv. Pentru modificarea actului constitutiv este obligatoriu votul unanim al membrilor.

GIE este adiministrat de persoane anume imputernicite (administratorii grupului), care sunt desemnati prin actul constitutiv sau sunt alesi prin votul unanim al membrilor grupului. Administratorii pot fi persoane fizice sau juridice.

Membrii grupului au dreptul de a se informa asupra gestiunii grupului prin consultarea documentelor intocmite de administratori sau cele prevazute in actul constitutiv.

Grupul de interes economic nu are cenzori.Calitaeta de membru al grupului inceteaza prin:

- retragere- excludere- cesiunea partilor de interes- deces- incetarea personalitatii juridice a unui membru

Daca actul constituriv nu prevede, grupul continua sa existe si dupa ce unul sau mai mult membri nu mai fac parte din acesta. GIE isi inceteaza existenta ca persoana juridica prin dizolavare si lichidare, care au loc in aceleasi situatii ca si la societatile comerciale.

GIE aflat in insolventa va fi supus procedurii reorganizarii judiciare sau a falimentului in conditiile prevazute de legea 85/2006.

b. Grupul europene de interes economic – o asociere dintre doua sau mai multe persoane fizice sau juridice, constituite pe o perioada determinata sau nederminata, in scopul dezvolatarii activitatii economice dintre membrii sai.

GEIE se constituie pe baza unui contract de asociere care poate fi denumit act constitutiv, si se inregistreaza intr-un registru special desemnat pentru acest scop de catre statul pe teritoriul caruia grupul isi stabileste sediul.

Membrii ai grupului pot fi:- companii sau firme, precum si alte persoane juridice de drept public sau privat care au

fost infiintate in conformitate cu legislatia unui stat membru al UE- persoane fizice care desfasoara activitati economice ori care furnineaza servicii pe

teritoriul unui stat din UE

29

CURS 8 22.04.2009

CONTRACTELE COMERCIALE

I. Contractul de vanzare-cumparare comerciala

1. Notiunea2. Conditiile de validitate3. Efectele contractului de vanzare-cumparare4. Consecintele nerespectarii obligatiilor contractuale5. Reguli speciale privind anumite vanzari

Sediul materieiReglementarea legala este in C.Com. articolele de la 60 la 73, unde este reglemantat pretul

vanzarii, transferul dreptului de prorietate, riscurile contractuale si despre consecintele neexecutarii obligatiilor.

Art. 1294-1404 C.Civ. contin de asemenea dispozitii de natura generala referitoare la contractul de vanzare-cumparare comerciala.

1. Notiunea

Datorita faptului ca vanzarea-cumpararea comerciala este cea mai des uzitata in cadrul raporturilor juridice dintre comercianti persoane fizice sau jur, aceasta face obiectul unei reglementari speciale.

Vanzarea-cumpararea comerciala reprezinta instrumentul juridic prin intermediul caruia se realizeaza atat productia cat si schimbul marfurilor, si de asemenea reprezinta obiect al contractelor de intermediere (contractul de comision, consignatie, mandat).

Obiect al vanzarii-cumpararii comerciale il pot forma numai bunurile mobile corporale sau incorporale determinate sau determinabile in viitor.

Comercialitatea contractului de vanzare-cumparare :Deosebirea dintre vanzarea cumpararea civila si cea comerciala este numai de ordin functional, si

este data de functia economica a contractului de vanzare-cumparare comerciala, si anume interpunerea in schimbul bunurilor.

Aceasta functie a vanzarii-cumparari ii confera caracterul comercial.Trasatura esentiala a vanzarii-cumpararii comerciale este data de intentia de revanzare. Daca

aceasta nu subzista ne vom afla in prezenta unui act juridic civil.

Definitia: (art. 1295 C.Civ.) Contractul de vanzare-cumparare comerciala este acel contract prin intermediul caruia o parte (vanzatorul) se obliga sa transmita dreptul de proprietate asupra unui bun catre cealalta parte (cumparator) care se obliga sa plateasca o suma de bani drept pret.

Caracterele juridice :- contract bilateral- cu titlu oneros- consensual- comutativ- translativ de proprietate

30

2. Conditiile de validitate a incheierii contractului de vanzare-cumparare comerciala

a. ConsimtamantulIn materie comerciala promisiunea unilaterala de vanzare, care consta in cazul in care

cumparatorul, prevazand un interes de a cumpara un bun, acesta isi rezerva dreptul de a-si manifesta vointa in viitor prin acceptarea ofertei facuta de catre vanzatorul bunului, care trebuie sa fie proprietarul bunului sau sa aiba un alt titlu asupra acestuia.

Promisiunea unilaterala reprezinta, din punct de vedere juridic, un contract si nu un act juridic unilateral, ca si in cazul ofertei de a contracta.

In cazul promisiunii bilaterale de vanzare se aplica regulile din dreptul comun.O varietate a promisiunii de vanzare o reprezinta pactul de preferinta, in temeiul caruia

proprietarul unui bun se obliga fata de beneficiarul promisiunii ca in cazul in care va vinde bunul sa ii acorde preferinta la pret egal.

b. Capacitatea partilorSi in materie comerciala se aplica regulile din dreptul comun – art. 1306 CC stabileste principiul

potrivit caruia pot vinde si pot cumpara toti aceia caruia nu le este interzis de legea civila.Cu privire la incapacitati se aplica pe langa regulile generale doua reguli specifice:

- interdictia incheierii de catre prepus a unor operatiuni de natura comertului cu care el este insarcinat (concurenta neloiala)

- interdictia incheierii de catre asociati cu raspundere nelimitata a unor operatiuni care ar aduce atingere intereselor societatii comerciale in care acestia detin calitatea de asociati comanditati, sau asociati in societatea in nume colectiv

c. ObiectulVanzarea-cumpararea comerciala poate avea ca obiect numai bunuri mobile corporale sau

incorporale, determinate sau determinabile, prezente sau viitoare.Conditiile pe care trebuie sa le indeplineastca bunul vandut:

- sa se afle in circuitul civil- sa existe la momentul incheierii contractului sau sa poata exista in viitor- sa fie determinat sau determinabil- sa fie proprietatea vanzatorului

In schimbul lucrului vandut trebuie platit pretul. Cu privire la acesta se aplica dispozitiile C.Civ. cu urmatoarele precizari facute de catre art. 60-61 C.Com.:

- sa fie stabilit in bani- sa fie determinat sau determinabil- sa fie real

Potrivit art 60 din C.Com vanzare pe un pret nederminat in contract este valabila daca partile au convenit asupra unui mod de a-l determina. Modul prin care partile au inteles sa determine pretul este prin raportarea la adevaratul pret sau pretul curent. Prin adevaratul pret se intelege pretul stabilit prin listele bursei sau mercurialele locului incheierii contractului sau ale locului executarii acestuia, sau prin orice mijloc de proba. De asemenea determinarea pretului in contractul de vanzare-cumparare comerciala poate fi incredintata unui arbitru care actioneaza ca un mandatar al ambelor parti si in interesul amandurora. Daca aceasta terta persoana refuza sau se afla in imposibilitatea de a stabili pretul, instanta de judecata va desemna o alta persoana inlocuitoare, spre deosebire de dreptul civil unde contractul nu produce niciun efect (in scopul protejarii intereselor partilor si asigurarii circulatiei marfurilor).

31

d. CauzaSe aplica regulile aplicabile in materie civila.

3. Efectele contractului de vanzare-cumparare

1) transmiterea dreptului de proprietate asupra bunului de la vanzator catre cumparator

Transmiterea de drept asupra proprietatii se face in momentul realizarii acordului de vointa, exceptie facand bunurile determinate generic (transferul opereaza in momentul individualizarii), bunurile viitoare, si in cazul contractului cu termen sau conditie (transferul proprietatii opereaza in momentul ajungerii la termen sau indeplinirii conditiei).

Reguli speciale stabilite de C.Com.:1) transmiterea proprietatii si a riscurilor in cazul bunurilor determinate generic care circula de pe o

piata pe alta prin intermediul carausului - in materie comerciala regula este ca transferul proprietatii si al riscurilor opereaza in momentul predarii marfurilor carausului in vederea transportului.

2) in cazul in care vanzatorul procura marfurile de pe o anumita piata (actioneaza ca intermediar) si le vinde, transferul proprietatii opereaza in momentul in care la predarea catre transportator, iar riscul este suportat transportator pana la momentul predarii, iar in cazul in care se incheie un contract de asigurare, riscul este preluat de asigurator

3) transmiterea proprietatii asupra marfurilor care se transporta pe apa – regula este aceea a ajungerii vasului la destinatie in buna stare si in termenul convenit de parti. Daca in cursul transportului datorita unei imprejurari fortuite vasul este avariat, marfurile vor fi transbordate pe un alt vas, caz in care contractul de vanzare-cumparare subzista. Avariile din timpul calatoriei sunt de natura sa atraga rezolutiunea contractului daca marfurile sunt atat de deteriorate incat nu mai pot servi intrebuintarii initiale. In aceasta situatie cumparatorul va putea opta pentru primirea marfurilor in starea in care se afla sau sa ceara rezolutiunea contractului ori o scadere proportionala de pret.

2) nasterea unor obligatii in sarcina ambelor parti cu privire la bunul vandut si la pretul care trebuie platit

• Obligatiile vanzatorului de a preda bunul si de garantie contra evictiuniii si viciilor ascunse.

Cu privire la garantia asupra viciilor ascunse art. 70 din C.com prevede faptul ca cumparatorul unor marfuri sau producte provenind dintr-o alta piata este dator sa denunte vanzatorului viciile aparente in termen de 2 zile de la primire, ori de cate ori un timp mai indelungat n-ar fi necesar din cauza conditiilor exceptionale in care se afla lucrul vandut sau persoana cumparatorului. Din momentul expirarii acestui termen cumparatorul nu mai poate reclama aceste vicii.

C.Com. cuprinde anumite dispozitii referiotare la calitatea si conditiile marfii vandute (art. 71-72 C.Com): la cererea vanzatorului sau a cumparaorului, instanta de judecata poate dispune constatarea de catre unul sau mai multi experti a calitatii si starii in care se afla marfa vanduta.

Garantia calitatii produselor in conditiile reglementarii speciale a protectiei consumatorului – OG nr.21/1992 privind protectia consumatorului reprezinta reglementarea de baza in aceasta materie.

Tot in aceasta materie avem Codul Consumului adoptat prin legea 296/2004, Lg. nr.245/2004 privind securitatea generala a produselor, Lg. nr.449/2003 privind vanzarea produselor si garantiile asociate acestora, Lg. nr.608/2001 privind evaluarea conformitatii produselor, Lg. nr.240/2004 privind raspunderea producatorilor pentru pagubele generate de produsele defecte.

32

OG nr. 21/1992 ne arata faptul ca toti consumatorii au dreptul de a fi protejati impotriva riscului de a achizitiona produse care ar putea sa le prejudicieze viata, sanatatea ori securitatea, ori sa le afecteze interesele legitime. Acestia au dreptul de a fi despagubiti pentru prejudiciile generate de calitatea necorespunzatoare a produselor achizitionate.

Actul normativ mentionat instituie raspunderea pentru calitatea produselor in termenul de garantie. Consumatorii au dreptul la remedierea sau inlocuirea gratuita a produselor achizitionate, precum si la despagubiri in cazul pierderilor suferite ca urmare a deficientelor constatate in cadrul termenului de garantie.

OG defineste termenul de garantie ca fiind limita de timp stabilita de producator in cadrul careia produsul achizitionat trebuie sa-si pastreze caracteristicile calitative prescrise de producator. Termenul de valabilitate al unui produs priveste termenul in care acesta poate fi folosit (este mult mai scurt decat termenul de garantie).

Raspunderea pentru calitatea produselor in cadrul duratei medii de utilizare a acestora:Dupa expirarea termenului de garantie consumatorii pot pretinde remedierea sau inlocuirea

produselor care nu pot fi utilizate potrivit scopului pentru care au fost realizate. Aceasta neutilizare este data de viciile ascunse aparute in durata medie de utilizare a produsului respectiv.

Lg. nr.449/2003 care priveste protectia consumatorilor privind conformitatea produselor cu specificatiile cuprinse in contractul de vanzare-cumparare - In cazul lipsei conformitatii consumatorul are dreptul sa i se aduca produsele la conformitate fara plata, prin reparare sau inlocuire, in functie de optiunea sa, ori sa ceara o reducere proportionala de pret sau rezolutiunea contractului.

Lg. nr.240/2004 care instituie raspunderea producatorului pentru prejudiciul actual si cel viitor cauzat de produsul sau - Pentru angajarea raspunderii pagubitul trebuie sa faca dovada prejudiciului, a existentei defectului si a raportului de cauzalitate dintre acestea. Dreptul la actiune pentru repararea cauzei este de 3 ani de la data la care pagubitul a cunoscut sau ar fi trebuit sa cunoasca despre existenta pagubei, a defactului si a identitatii producatorului, dar nu mai tarziu de implinirea unui termen de 10 ani de la data la care producatorul a pus produsul in circulatie.

• Obligatiile cumparatorului:1. de a plati pretul la termenul si in cuantumul stipulate in contract2. de a lua in primire bunul vandut3. de a suporta cheltuielile vanzarii

Daca pretul nu este platit la termen, se aplica dobanda legala pentru fiecare zi de intarziere. Dobanda legala este reglementata prin OG 9/2000, potrivit careia nivelul dobanzii legale se stabileste lunar printr-o circulara a BNR care se publica in monitorul oficial.

4. Consecintele nersepectarii obligatiilor contractuale:

Regulile stauate de C.com sunt urmatoarele:- art. 67 din C.Com. prevede ca daca mai inainte de expirarea termenului fixat pentru executarea contractului, una din parti ofera celeilalte predarea lucrului vandut ori plata pretului, iar acesta nu-si executa obligatia la termenul fixat, atunci contractul se considera desfiintat ope legis in favoarea partii care si-a executat obligatia. In cazul in care este stipulat un termen esential in contract, nerespectarea acestuia atrage rezolutiunea contractului.

5. Reguli speciale privind anumite vanzari: - vanzarea in afara spatiilor comerciale este regelmentata de OG 106/1999 care instituie regimul juridic al acestor contracte.

33

Situatii in care intervine incheierea acestui tip de contract:1) cand vanzarea are loc in timpul unei deplasari organizate de comerciant in afara spatiilor

sale comerciale2) cand vanzarea are loc in timpul unei vizite efectuate de comerciant la locul de munca al

consumatorului, ori la domiciliul acestuia, sau in alte locuri publice3) cand vanzarea are loc in alte spatii publice sau destinate publicului, cu ocazia ofertelor de

prezentarea ale comerciantului.

In toate cele 3 situatii avem obligativitatea incheierii in forma scrisa a contractului de vanzare-cumparare comerciala, cu posibilitatea cunoscuta consumatorului de a denunta acest contract in mod unilateral si fara a invoca un motiv, in termen de 7 zile lucratoare. In aceasta situatie partile trebuie repuse in situatia anterioara (isi restituie contraprestatiile).

CURS 9 29.04.2009

CONTRACTE DE INTERMEDIERE

Contractul de mandat Contractul de comision Contractul de agentie Contractul de consignatie

Contractul de mandat

1. Notiunea si deosebirile dintre contractul de mandat civil si cel comercial2. Conditiile de validitate ale contractului de mandat3. Efectele contractului de mandat4. Incetarea contractului de mandat

1. Notiunea si deosebirile

Normele speciale privind contractul de mandat sunt cuprinse intre art. 374-291 cod comercial.Contractul de mandat este contractul in temeiul caruia o persoana numita mandatar se obliga sa

incheie in numele si pe seama altei persoane care i-a dat imputernicirea, persoana numita mandant, anumite acte juridice care pentru mandant sunt fapte de comert.

Deosebirile dintre contractul de mandat civil si contractul de mandat comercial1. obiectul contractului - deoarece contractul de mandat civil are ca obiect incheierea actelor

juridice civile, pe cand contractul de mandat comercial are ca obiect incheierea actelor juridice care sunt fapte de comert pentru mandant.

2. mandatul comercial este cu titlu oneros, fata de mandatul civil care de regula este cu titlu gratuit. Chiar daca partile nu au prevazut expres in contract plata unei remuneratii, mandantul datoreaza remuneratia mandatarului deoarece in codul comercial este prevazut ca mandatul comercial nu se prezuma a fi gratuit.

3. daca mandatul civil este un mandat cu reprezentare, mandatul comercial este atat cu reprezentare cat si fara reprezentare. (contractul de comision)

34

4. puterile mandatarului – in cazul mandatului civil imputernicirea trebuie sa precizeze riguros puterile mandatarului, pe cand in mandatul comercial puterile mandatarului sunt mai largi, acesta avand o libertate mai mare, datorita dinamicii activitatii comerciale.

2. Conditiile de validitate

Pentru a fi valabil incheiat contractul de mandat trebuie sa indeplineasca conditiile cerute de lege pentru oricare contract. (consimtamant, capacitate, obiect si cauza)

ConsimtamantulContractul de mandat se incheie prin acordul de vointa al mandantului precum si al

mandatarului. Mandatul poate fi expres sau tacit. Pentru a fi tacit trebuie sa rezulte din activitatea de indeplinire a mandatului.

Mandatarul care nu doreste sa primeasca insarcinarea mandantului are obligatia ca in cel mai scurt termen posibil sa il instiinteze pe mandant despre refuzul sau.

De regula mandatul comercial se acorda in forma scrisa. Forma scrisa se numeste procura sau imputernicire sau delegatie.

Procura poate fi data sub forma scrisa, sub semnatura privata sau sub forma inscrisului autentic.In functie de puterile mandatarului mandatul poate fi general sau special. Daca mandatul este

general mandatarul poate incheia orice acte juridice care sunt comerciale cu exceptia acelor acte juridice pentru care legea impune un mandat special.

In mandatul special mandatarul poate sa incheie un act juridic sau anumite operatini determinate. Pentru actele de dispozitie ca ipotecarea unui imobil, semnarea actului constitutiv al unei societati comerciale, precum si incheierea unei transactii financiare este necesara procura speciala (mandat special).

Capacitatea partilorMandantul trebuie sa aiba capacitatea de a incheia el insusi actele juridice care urmeaza sa fie

incheiate in numele sau de catre mandatar. Cum acele acte juridice care trebuie incheiate sunt acte de comert pentru mandant, inseamna ca acesta trebuie sa aiba capacitate deplina de exercitiu. Mandatarul trebuie sa aiba capacitate deplina de exercitiu deoarece trebuie sa exprime un consimtamant valabil.

Obiectul contractului este tratarea sau rezolvarea unor afaceri comerciale.

Cauza contractuluiContractul de mandat trebuie sa indeplineasca conditiile comune valabile tuturor actelor juridice

– cauza sa fie reala, licita, morala si sa nu contravina regulilor de convietuire sociala.

3. Efectele contractului de mandat.

Contractul de mandat da nastere anumitor obligatii in sarcina partilor contractante. Obligatiile mandantului:

a) Mandantul este obligat sa puna la dispozitia mandatarului mijloacele necesare pentru executarea mandatului, adica sa puna la dispozitia mandatarului toate informatiile, documentele pe care mandantul le detine, si care ar fi utile mandatarului. De asemenea daca sunt necesare anumite cheltuieli, mandantul trebuie sa avanseze anumite sume de bani, care sunt necesare mandatarului.

b) Mandantul este obligat sa plateasca mandatarului remuneratia datorata. Aceasta remuneratie datorata este prevazuta in contractul de mandat, iar in absenta unei precizari in contract

35

remuneratia este stabilita de catre instanta de judecata. Mandantul datoreaza remuneratia si in situatia in care afacerea nu a reusit.

c) Mandantul este obligat sa restituie cheltuielile facute de mandatar, necesare pentru executarea contractului.

Obligatiile mandatarului:a) Are obligatia sa execute mandatul. Sa incheie acele acte juridice pentru care a fost

imputernicit de mandant. In activitatea comerciala este necesara o mai mare libertate de actiune a mandatarului, acesta putand depasi puterile cu care a fost investit, daca are ca scop indeplinirea contractului. Daca au fost numiti mai multi mandatari si prin contract se dispune ca acestia trebuie sa lucreze impreuna, mandatarii sunt in drept sa indeplineasca contractul daca majoritatea celor numiti au acceptat insarcinarea respectiva, iar daca in situatia in care nu s-a preczat ca mandatarii trebuie sa lucreze impreuna, fiecare mandatar paote lucra fara consimtamantul celorlalti. In toate cauzele comanditarii raspund solidar pentru realizarea mandatului.

b) Mandatarul este obligat sa isi indeplineasca obligatiile cu buna credinta si cu promptitudinea bunului proprietar. El trebuie sa respecte clauzele prevazute in contract, iar daca nu se conformeaza acestor instructiuni va raspunde pentru prejuridiciile cauzate mandantului.

c) Mandatarul este obligat sa il incunostiinteze pe mandant despre executarea contractului. Daca in intervalul de timp dintre numirea mandatarului si executarea mandatului conditiile avute in vedere au suferit anumite modificari, legea impune mandatarului obligatia de a-l instiinta pe mandant asupra acestor schimbari.

d) Mandatarul are obligatia sa plateasca dobanzi la sumele de bani cuvenite mandantului. Daca in executarea mandatului a incasat anumite sume de bani care erau cuvenite mandantului, mandatarul care nu a remis sumele de bani ori nu le-a consemnat pe numele mandantului va fi oblgiat sa plateasca dobanda pentru acele sume, chiar daca acele sume nu au fost folosite de catre mandatar.

Privilegiul mandatarului

In scopul protejarii intereselor acestuia legea ii confera un privilegiu special prin care i se garanteaza satisfacerea drepturilor sale banesti de catre mandant. In aceste drepturi banesti intra remuneratia, acele cheltuieli facute de mandatar pentru executarea contractului, precum si unele despagubiri pentru prejudiciul suferit de mandatar pentru indeplinirea contractului.

Privilegiul se exercita asupra tuturor bunurilor mandantului pe care mandatarul le detine pentru executarea mandatului. In cazul in care bunurile mandantului au fost vandute de mandatar, privilegiul se poarta asupra pretului.

Daca mandatul a fost supus procedurii insolventei privilegiul mandatarului se exercita potrivit dispozitiilor legii 85/2006. Potrivit acestei legi creantele mandatarului au prioritate fata de oricare alta creanta impotriva mandantului.

Pentru a asigura publicitatea privilegiului fata de terti, acesta trebuie inscris in arhiva electronica de garantii reale mobiliare. Pentru a pretinde dreptul de garantie, mandatarul trebuie sa il notifice pe mandant ca acesta are sa-i dea o anumita suma de bani, cu somatia ca acea suma de bani sa fie achitata in termen de cinci zile, si cu precizarea ca in caz de neplata a datoriilor va proceda la vanzarea bunurilor care sunt supuse privilegiului.

In aceasta situatie mandantul este in drept sa faca opozitie la instanta judecatoreasca si comunica mandatarului in termen de trei zile de la primirea notificarii.

Daca termenul pentru formularea opozitiei a expirat fara ca mandantul sa faca opozitie sau opozitia a fost respinsa, mandatarul poate fara a indeplini o alta formalitate sa treaca la vanzarea bunurilor mandantului.

36

Vanzarea bunurilor se face la pretul curent cu ajutorul unui ofiter public care este insarcinat cu asemenea acte, in situatia bunurilor care au un pret la bursa sau in targ, sau aceasta vanzare se poate face prin licitatie publica daca bunurile nu au un pret fixat.

4. Incetarea contractului de mandat

Contractul inceteaza de regula prin realizarea imputernicirii care a fost data de mandant mandatarului.

Se intalnesc si anumite situatii de natura obiectiva sau subiectiva care duc la stingerea contractului de mandat :

- revocarea mandatului de catre mandant- renuntarea mandatarului- prin moartea, interdictia, insolvabilitatea ori insolventa mandantului sau a

mandatarului.

Contractul de comision

1. Notiunea si caractele contractului2. Conditiile de validitate ale contractului de comision3. Efectele contractului de comision4. Incetarea contracutlui de comision

1. Notiunea contractului

Contractul de comision este reglementat de art. 405 C.com. si este definit ca un contract prin care o parte numita comisionar se oblgia pe baza imputernicrii celeilalte parti numita comitent sa incheie anumite acte sau fapte de comert in nume propriu dar pe seamana comitentului in schimbul unei remuneratii numita comision.

Datorita acestor elemente care il definesc contractul de comision apare ca o varietate a contractului de mandat, de aceea contractul de comision este un contract de mandat comercial fara reprezentare.

Cele doua contracte se aseamana prin obiectul lor, adica au ca obiect tratarea sau desfasurarea de afaceri comerciale, si in ambele contracte actele juridice se incheie cu terte persoane pe seama altei persoane care a dat imputernicirea.

Deosebirea dintre cele doua contracte priveste structura lor, si anume in cazul mandatului, mandatarul are un drept de reprezentare, in sensul ca el incheie acte in numele si pe seama mandantului, pe cand in contractul de comision, comisionarul nu beneficiaza de dreptul de reprezentare, el incheind acte juridice in nume propriu, dar pe seama comitentului.

Caractere juridice: - este un contract bilateral, dand nastere la obligatii in sarcina ambelor parti.- este un contract cu titlu oneros, prin incheierea lui ambele parti urmaresc realizarea

unui profit- este un contract consensual, acesta luand nastere prin simplul acord de vointa al partilor

2. Conditiile de validitate ale contractului de comision

Acesta este valabil incheiat daca sunt indeplinite prevederile referitoare la consimtamant, capacitate, obiect si cauza.

37

ConsimtamantulDeoarece contractul de comision este un mandat fara reprezentare, el are la baza imputernicirea

pe care comitentul o confera comisionarului de a incheia anumite acte juridice, cu precizarea conditiilor in care va actiona comisionarul.

Aceasta imputernicire este un act unilateral care exprima vointa comitentului si poarta denumirea de procura.

Ca si in cazul mandatului comisionul poate fi expres sau tacit. Acceptarea tacita de catre comisionar a imputernicirii primite rezulta de regula din executarea de catre acesta a insarcinarii primite. Comisionarul poate insa sa refuze imputernicirea primita de la comitent, caz in care comisionarul care refuza insarcinarea primita este obligat:

- sa faca cunoscut in cel mai scurt termen comitentului refuzul sau- sa pastreze in cele mai bune conditii bunurile care i-au fost transmise si sa le conserve

pe cheltuiala comitentului pana cand acesta va dispune in alt mod de ele- in cazul in care comitentul intarzie sa ia masuri cu privire la aceste bunuri, pune aceste

bunuri sub sechestru sau trece la vanzarea lor

Capacitatea partilorComitentul trebuie sa aiba capacitatea de a incheia el insusi acele acte juridice pe care le va

incheia comisionarul. Deoarece aceste acte sunt fapte de comert, inseamna ca comitentul trbeuie sa aiba capacitate de exercitiu deplina.

Comisionarul trebuie sa aiba capacitate de exercitiu deplina, deoarece incheie acte juridice in nume propriu ca o profesiune obisnuita, dobandind calitatea de comerciant.

3. Efectele contractului de comision

Din contractul de comision se nasc anumite obligatii in raporturile dintre comitent si comisionar, care se numesc raporturi interne, si anumite raporturi intre comisionar si terti, care se numesc raporturi externe.

Obligatiile comisionarului:- Comisionarul este obligat sa execute contractul incredintat, adica sa incheie acte jruidce

care sunt stabilite de comitent pentru realizarea acelor operatiuni comerciale pentru care a fost imputernicit, dar tinand cont de termen, pret sau bunuri. O problema care se pune in legatura cu indeplinirea de catre comisionar a imputernicirii primite este aceea daca el poate sa incheie un contract cu sine insusi. Nu este permisa aceasta situatie.

- Comisionarul este obligat sa dea socoteala comitentului asupra contractului primit, adica sa il informeze pe acesta privind mersul operatiunilor si acelor imprejurari de natura sa modifice imputernicirea primita. In cazul in care comisionarul a depasit limitele imputernicirii primite, comitetul poate refuza operatiunea indeplinita de comisionar. In situatia in care comisionarul a vandut bunurile pe un pret mai mic decat cel hotarat de comitent, el este oblgiat sa plateasca comitentului diferenta de pret. Aceasta obligatie este inlaturata cand comisionarul face dovada ca vanzarea cu pretul stabilit nu se putea face si ca vanzand la un pret mai mic s-a evitat pagubirea mai puternica a comitentului. Cand comisionarul a cumparat anumite bunuri la un pret mai mare decat cel stabilit comitentul poate refuza operatiunea. De asemenea in cazul in care bunurile care au fost cumparate nu au calitatea convenita, comitetul poate refuza aceasta activitate. In situatia in care comisionarul fara incuviintarea comitentului incheie o operatiune pe credit, comisionarul va raspunde fata de comitent ca si cand operatiunea s-ar fi facut in conditii obisnuite. In cazul in care comisionarul este autorizat sa vanda pe credit el este obligat sa arate comitentului persoana cumparatorului si termenul acordat.

38

- Este tinut sa isi indeplineasca obligatiile cu buna credinta si sa depuna o sarguinta sporita, ceruta unui bun profesionist.

Obligatiile comitentului:- Comitentul are oblgiatia sa plateasca remuneratia cuvenita comisionarului. Daca nu este

mentionata si partile nu se inteleg cu privire la aceasta, instanta este cea care trebuie sa se pronunte pentru a stabili remuneratia.

- Comitentul este obligat sa restituie cheltuielile facute de comisionar pe timpul desfasurarii activitatii pentru care a fost imputernicit.

CURS 10 06.05.2009

Ca si mandatarul si comisionarul beneficiaza de acel privilegiu – identic cu privilegiul mandatarului (acea prioritate a comisionarului prin care comitentul este obligat sa-i restituie remuneratia si toate celelalte cheltuieli efectuate in timpul contractului).

4. Incetarea contractului de comision

Contractul de comision inceteaza ca si contractul de mandat prin:- revocarea imputernicirii pe care comitentul i-o da comisionarului- prin renuntarea la imputernicire- prin moartea, insolventa, insolvabilitatea comitentului sau comisionarului

CONTRACTUL DE CONSIGNATIE

Contractul de consignatie este reglementat de Legea nr.178/1934 modificata prin Legea nr.34/1936.

1. Contractul de consignatie este definit ca acel contract prin care o parte, numita consignant, incredinteaza celeilalte parti, numite consignatar, anumite bunuri mobile pentur a fi vandute in nume propriu (al consignatarului), dar pe seama consignantului, la un pret stabilit anticipat, cu obligatia consignatarului de a remite consignantului pretul obtinut sau de a restitui bunul sau bunurile nevandute.

Contractul de consignatie este o varietate a contractului de comision.Cele doua contracte se aseamana prin fapul ca, comitentul sau consignantul imputerniceste

cealalta parte (comisionar/consignatar) sa incheie acte in numele sau, dar pe seama comitentului sau consignantului.

Cele doua contracte se deosebesc deoarece imputernicirea consignantului consta intotdeauna in vanzarea unor bunuri mobile care apartin consignantului, pe cand in contractul de comision comisionarul este imputernicit sa vanda sau sa cumpere anumite bunuri prevazute in contract. De asemenea in contractul de consignatie vanzarea acelor bunuri se face la un pret stabilit anticipat.

Caracterele juridice ale contactului de consignatie:a. este un contract bilateral – da nastere la obligatii in sarcina ambelor partib. este cu titlu oneros – ambele parti urmaresc obtinerea unor beneficiic. este consensual – ia nastere prin vointa partilor

39

2. Conditiile de valabilitate

Se incheie in forma scrisa deoarece potrivit art. 2 din Legea 178/1934 se poate dovedi numai prin proba scrisa.

Consimtamantul partilor – Se incheie prin acordul de vointa al partilor care are la baza imputernicirea consignantului data consignatarului de a vinde anumite bunuri. Prin acea imputernicire se stabilesc conditiile de vanzare a bunurilor (referitoare la pret si termene).

Referitor la capacitatea partilor de a incheia un contract de consignatie, trebuie mentionat ca consignantul trebuie sa aiba capacitatea de a incheia acte de comert, deoarece actele juridice de vanzare se incheie pe seama sa, iar consignatarul trebuie sa aiba capacitatea deplina de exercitiu, deoarece el incheie acele acte in nume propriu.

Obiectul contractului de consignatie este incheierea de catre consignatar cu terte persoane a unor contracte de vanzare-cumparare a unor bunuri ce apartin consignantului (numai bunuri mobile).

3. Eefectele contractului de consignatie

In configurarea raporturilor juridice dintre consignant si consignarat trebuie sa avem in vedere atat dispozitiile art 405 din C.Com. cat si disp Legii 178/1934.

Obligatiile consignantului:- Consignantul este obligat sa predea consignatarului acele bunuri mobile care urmeaza sa

fie vandute. Daca bunurile nu ajung la consignatar, acesta nu-si poate indeplini atributiile care reies din contract.

Consignantul poate preda toate bunurile deodata sau treptat, in etape diferite.Trebuie retinut ca prin contractul de consignatie nu se transmite consignatarului dreptul de

proprietate asupra bunurilor. Acesta este un simplu detentor al bunurilor primite de la consignant. Ramanad titular al dreptului de proprietate, consignantul poate dispune oricand de bunurile incredintate consignatarului, adica el poate ridica oricand aceste bunuri, chiar daca contarctul a fost incheiat pe o perioada determianata.

In cazul in care consignatarul refuza sa predea acele bunuri, ridicarea acestora se va face printr-o ordonanta presedintiala. In calitate de proprietar al bunurilor, consignantul are dreptul sa controleze si sa verifice oricand acele bunuri si poate trece la inventarierea acestora. De asemenea, consignantul poate modifica oricand in mod unilateral pretul de vanzare a bunurilor.

- Consignantul este obligat la plata remuneratiei cuvenita consignatarului, adica in schimbul serviciilor prestate consignatarul are dreptul la o remuneratie.

Aceasta poate fi o suma fixa sau un raport procentual.In cazul in care prin contract nu s-a precizat retributia cuvenita consignatarului, acesta va avea

dreptul numai la suprapreturile ce se obtin din vanzarea bunurilor (diferenta dintre pretul de vanzare si cel prevazut in contract).

Daca nu au fost stabilite preturile de vanzare a bunurilor in momentul incheierii contractului, iar bunurile au fost vandute la pretul curent, si partile nu se inteleg in privinta remuneratiei, atunci aceasta va fi stabilita de catre instanta de judecata.

Acel privilegiu special al mandatarului care se aplica si in contractul de comision, nu se aplica si in contractul de consignatie, deoarece in art. 20 din Legea 178/1934 este prevazut ca consignatarul nu poate exercita niciun drept de retentie nici asupra bunurilor incredintate si nici asupra sumelor de bani rezultate din vanzarea acestor bunuri.

- Consignantul are obligatia sa restituie toate cheltuielile facute de consignatar pe timpul desfasurarii contractului. Prin cheltuielile facute de consignatar trebuie intelese acele sume de bani folosite pentru conservarea si desfacerea bunurilor primite in consigantie.

40

Obligatiile consignatarului:- Consignatarul este obligat sa ia toate masurile necesare pentru pastrarea si conservarea

bunurilor primite, adica consignatarul este obligat sa pastreze bunurile in stare foarte buna (ne referim la ambalaje, etichete sau la marcile acelor bunuri pe care le-a primit in consignatie).

Consignatarul are obligatia sa comunice consignantului viciile aparente sau ascunse la bunurile pe care le-a primit in consignatie. In caz de necomunicare, legea prezuma ca bunurile au fost primite in consignatie in stare buna. Comunicarea viciilor aparente trebuie factuta in 2 zile e la primire, in afara de cazul cand, datorita conditiilor in care au fost trimise bunurile este nevoie de un timp mai mare, situatie in care este obligat sa comunice aceste vicii in termen de 2 zile de la descoperirea lor.

Pentru protejarea bunurilor, consignatarul are obligatia sa asigure bunurile la o societate de asigurare care este agreeata de consignant, asigurarea trebuind facuta la o valoare cel putin egala cu pretul bunurilor si sa aiba acoperirea tuturor riscurilor.

In cazul neindeplinirii de catre consiganatar a obligatiei de asigurare a bunurilor, ca si in cazul rezilierii contractului de asigurare, consignatarul se considera de drept in culpa si va raspunde pentru orice paguba produsa prin caz fortuit sau prin forta majora.

- Consignatarul are obligatia sa execute imputernicirea primita de la consignant, adica are obligatia sa incheie contracte de vanzare-cumparare cu terte persoane avand ca obiect bunurile primite de la consignant.

Consignatarul trebuie sa actioneze in limitele imputernicirii primite, adica sa tina seama de pretul de vanzare a bunurilor, care este stabilit in constract. In absenta unei precizari prevazute in contract, ori a unei dispozitii scrise data de consignant pentru vanzarea bunurilor, consignatarul poate vinde bunurile la pretul pietei.

Consignatarul poate fi autorizat printr-o caluza prevazuta in contract sau printr-o dispozitie sa vanda bunurile pe credit cu precizarea unor conditii care au fost mentionate in contract sau in dispozitie. Daca in contract nu au fost mentionate acele conditii de vanzare pe credit, consignatarul va putea sa acorde credit numai catre comercianti din domeniul respectiv si pe un termen de cel mult 90 de zile. Daca consignantul poate modifica oricand conditiile de vanzare, aceasta modificare este obligatorie pentru consignatar din momentul in care ii este adusa la cunostinta in scris.

- Consiganatarul este obligat sa dea socoteala consignantului asupra indeplinirii sarcinilor primite, adica consignatarul este obligat sa-l informeze pe consignant in termenele stabilite in contracat cu privire la vanzarile efectuate in acel termen.

Instiintarea trebuie sa arate bunurile vandute in numerar, precum si bunurile vandute pe credit. Pentru vanzarile pe credit trebuie sa indice numele si adresa fiecarui debitor, sumele datorate, precum si termenul de plata.

Daca prin contact nu s-au precizat acele termene de instiintare sau de comunicare, aceasta informare se face cel mai tarziu la finele saptamanii pentru toate activitatile desfasurate in saptamana respectiva.

Consignantul trebuie sa remita consignatarului la termenele prevazute in contract pretul tuturor bunurilor vandute, iar daca aceste termene nu au fost prevazute in contract la sfarsitul fiecarei saptamani. Daca bunul nu a fost vandut si s-a incheiat termenul prevazut in contract, consinatarul are obligatia sa restituie consignantului bunul respectiv. In cazul neridicarii bunului consignantul este obligat la plata unor despagubiri.

Nerespectarea obligatiilor din contractul de consignatie atrage raspunderea partilor in culpa. Potrivit Legii 178/1934 aceasta raspundere este una civila precum si una penala. Raspunderea civila are loc pentru nerespectarea obligatiilor si pentru aceasta se angajeaza raspunderea civila contractuala.

Prin Legea nr.178/1934 consignatarul se sanctioneaza penal pentru una din urmatoarele fapte:a. insusirea bunurilor, incredinata sau instrainarea lor in alt mod sau in alte conditii decat cele

prevasute in contract, precum si nerestituirea bunurilor la cererea consignantului

41

b. neremiterea catre consignant a sumelor de bani ca pret al bunurilor vandutec. neefectuarea cu rea credinta a instiintarilor prevazute in contract, ori efectuarea cu buna

stiinta a unor instiintari neexacte sau incorecte cu privire la situatia vanzarilor, precum si a incasarilor

d. neaducerea la cunostinta consignantului a unor acte de urmariri asupra bunurilor primite in consignatie de indata ce a luat cunostinta de acea situatie

e. inlaturarea, distrugerea ambalajelor, etichetelor, marcilor sau a oricaror semne exterioare aplicate de consignant asupra bunurilor

f. depozitarea ori mutarea bunurilor cu incalcarea prevederilor mentionate in contractg. nepunerea la dispozitia consignantului a registrelor speciale de cosnignatie in cazul in care

contractul prevedea tinerea unor asemenea registreDaca faptele mentionate sunt savarsite de o persoana juridica sanctiunile se vor aplica

reprezentantilor sai vinovati pentru savarsirea unor asemenea fapte. Dar si persoana juridica va fi sanctionata cu amenda.

4. Incetarea contractului de consigantieInceteaza prin:

- revocarea imputernicirii data de consignant consignatarului- renuntarea la imputernicire de catre consignatar- moartea, insolventa, insolvabilitatea consignantului sau consignatarului

CONTRACTUL DE AGENTIE

1. Notiunea si caracterele contractului de agentie2. Cuprinsul si forma contractului de agentie 3. Efectele contractului de agentie4. Incetarea contactului de agentie

1. Notiunea si caracterele contractului de agentie

Regimul juridic al contractului de agentie este dat de Legea nr.509/2002. Regelementarea legii 509 nu se aplica persoanelor care actioneaza ca intermediari in cadrul burselor de valori si nici persoanelor care au calitatea de agent de asigurari si reasigurari, precum si nici in cazul in care agentul desfasoara o activitate de intermediere gratuita.

Contractul de agentie poate fi definit ca contractul in care o parte numita comitent imputerniceste in mod statornic cealalta parte, numita agent, sa negocieze afaceri sau sa negocieze si sa incheie afaceri in numele si pe seama comitentului, in schimbul unei remunaratii.

Caractere juridice:- contract bilateral – da nastere la obligatii in sarcina ambelor parti- contract cu titlu oneros – ambele parti urmaresc obtinerea unui profit- contract comutativ – existenta si intinderea obligatiilor asumate de catre parti sunt certe,

fiind determinabile chiar la incheierea contractului- contract cu executate succesiva – obligatiile partilor se executa esalonat pe o perioada

deteminata sau nederminata a contractului- este un contract consensual – se incheie prin simplul acordt de vointa al partilor

42

Rapotrurile juridice dintre agent si comitent sunt in esenta raporturi de mandat, dar intre contractul de agentie si contractul de mandat exista anumite dosebiri, si anume:

1) activitatea de intermediere in baza contractului de agentie are un caracter profesional si de durata, si nu un caracter de moment, de scurta durata ca si in cazul contractului de mandat

2) pe baza contractului de agentie, agentul desfasoara activitatea in calitate de intermediar permanent, el nu este un prepus al comitentului, in comparatie cu mandatarul, care actioneaza numai la ordinele mandantului

3) activitatea de intermediere, bazata pe contractul de agentie, se caracterizeaza prin interesul comun al agentului si al comitentului, pe cand in contractul de mandat activitatea de intermediere se desfasoara in interesul mandantului

4) activitatea de intermediere in baza contractului de agentie fata de cea din contractul de mandat, care vizeaza unul sau mai multe acte juridice concrete, are ca obiect o multitudine de acte care privesc una sau mai multe regiuni determinate

5) agentul nu poate fi revocat de catre comitent, asa cum mandatarul poate fi revocat de catre mandant

CURS 11 13.05.2009

TITLURLIE COMERCIALE DE VALOARE

Pentru ca in relatiile cu comercialii sunt anumite drepturi care se pot transmite, modul de transmitere a acestor drepturi se va face prin intremediul acestor titluri comerciale de valoare. Adica, in situatia in care persoana are de plata anumite sume de bani, iar acestea pentru a nu fi platati imediat ci la o data scadenta, va emite aceste titluti de valoare.

Titlul comercial de valoare poate fi definit ca un inscris, denumit si titlu, in temeiul caruia posesorul sau legitim este indrituit sa exercite la o data determinata dreptul aratat in inscris.

Caracteristicile titlului comercial de valoare   : - inscrisul este constitutiv : dreptul este incorporat in titlu si poate fi exercitat numai in

temeiul inscrisului- inscrisul are un caracterul formal : inscrisul trebuie sa imbrace forma determinata de

lege si sa cuprinda elementele care ii sunt proprii- inscrisul are un caracter literal : intinderea si natura dreptului, ca si obligatia corelativa

a acestuia, sunt determinate de mentiunile cuprinse in inscris. Elementele inscrisului nu pot fi nici completate nici interpretate cu ajutorul altor inscrisuri.

- inscrisul are un caracterul autonom : aici avem in vedere doua acceptiunia) dreptul si obligatia corelativa, nascute din titlu, sunt independente fata de actul

juridic din care au luat nastereb) in cazul transmiterii titlului, dobanditorul va deveni titularul unui drept propriu care

este un drept nou, originar, si nu un drept derivat

Clasificarea titlurilor comerciale de valoare   :

a) in functie de continut :a.  efectele de comert : sunt acele inscrisuri care dau posesorilor legitimi dreptul la plata

unei sume de bani (cambia, biletul la ordin sau cecul = moneda comerciantilor)

43

b. valorile mobiliare : sunt inscrisuri care atribuie titularilor anumite drepturi complexe patrimoniale si personal nepatrimoniale (actiunile si obligatiunile)

c. titlurile reprezentative ale marfurilor : acele inscrisuri care confera un drept real (de proprietate sau de garantie) asupra unor marfuri aflate in depozit, in docuri sau in antrepozite sau sunt transportate pe nave. In acest caz avem 3 documente :

conosamentul – inscrisul eliberat de comandantul navei in momentul incarcarii marfii pentru transport

recipisa de depozit – inscrisul care confera titularului dreptul de proprietare asupra marfurilor depozitate

varantul – inscrisul care confera calitatea de titular al unui drept de garantie real-mobiliara

b) dupa modul in care circulaa. titluri nominative – se individualizeaza titularul dreptului prin aratarea numelui

acestuiab. titluri la purtator – inscrisul care incorporeaza anumite drepturi fara sa arate sau sa

determine persoana titularului dreptului ; cel care detine titlul este si titularul luic. titluri la ordin – inscrisuri care cuprind drepturi care pot fi exercitate numai de catre

persoana determinata sau de o alta persoana careia i-au fost transmise (prin gir)

c) in functie de cauza lora. titluri cauzale – care mentioneaza cauza (ex: actiunile)b. titluri abstracte – acele titluri care incorporeaza obligatii si drepturi dar fara a preciza

cauza

Titlurile de legitimare – nu sunt veritabile titluri comericale intrucat incorporeaza o anumia valoare si se numesc titluri de valoare improprii (ex : biletele de calatorie, de transport, de loterie, la teatru)

CAMBIA

Este cel mai des aplicat titlu de credit.Cambia a facut obiectul unor reglementari, chiar si internationale, prin Conventia de la Geneva

din 1930. Romania nu este parte la aceasta conventie de la Geneva, insa a adoptat legea 58/1934, care a preluat si transpus elementele existente in legislatia italiata din 1933, care are toate elementele Conventiei de la Geneva.

Prin OG nr.11/1993 au fost aduse unele completari si modificari si completari legii 58/1934 si totodata BNR a emis anumite norme cadru privin comertul facut de societatile bancare si alte  institutii de credit prin cambii, bilete la ordin si cecuri.

Prin OUG nr. 39/2008 au intervenit ale modificari privitoare la cambii, bilete la ordin si cec.

1. Notiunea si caracterele cambiei

Cambia este un inscris prin care o persoana denumita tragator sau emitent da dispozitie altei persoane, numita tras, sa plateasca la scadenta o suma de bani unei a treia persoane, numita beneficiar, sau la ordinul acesteia.

tragatorul44

tras beneficiar

Aceasta creanta a tragatorului fata de tras este denumita proviziune sau acoperirea cambiei, iar creanta trasului fata de tragator se numeste valoare furnizata.

Daca beneficiarul cambiei sau dobanditorul ei prin gir (giratarul) are nevoie de bani in numerar inainte de scadenta, poate remite cambia unei banci, care va achita imediat suma mentionata in cambie. Cand aceasta cambie ajunge la scadenta, banca va retine totusi o suma ce va reprezenta echivalentul dobanzilor pe timpul ramas pana la scadenta.

Caracterele cambiei :- este un titlu de credit pentru ca confera titularului dreptul de a primi o suma de bani- are ca obiect plata unei sume de bani- este un titlu complet- este un titlu la ordin- este un titlu abstract- prin ea se creeaza obligatii autonome- se creeaza obligatii neconditionate, nu pot fi conditionate de un termen sau conditie- se creeaza obligatii solidare, fiecare semnatar al cambiei se obliga sa plateasca cambia

la scadenta

Functiile cambiei :- functia de instrument de schimb valuar (nu se mai aplica in momentul de fata)- functia de instrument de credit – in momentul in care se emite cambia aceasta nu

trebuie platita imediat- functia de instrument de plata – poate fi folosita in locul numerarului

2. Natura juridica a cambiei

a. Natura juridica a obligatiei cambiale – avem 3 obligatii : Obligatia fundamentala este obligatia tragatorului de a face sa se plateasca de catre

tras beneficiarului suma de bani aratata in cambie. Obligatia de regres este obligatia tragatorului si a grantilor de a achita suma de bani

mentionata in cambie. Obligatia de garantie este obligatia valistului de grantare a trasului sau a girantului.

b. Natura juridica a dreptului rezultat : cel care detine sau are inscrisul (titlul) este nu numai posesorul lui dar si titularul

creantei mentionate in acel titlu posesia de buna credinta prezuma titlul de proprietate

2. Conditiile cerute pentru valabilitatea cambiei

Conditiile de fond : orice obligatie cambiala se desprinde de cauza care i-a dat nastere, manifestandu-se ca o

obligatie de sine statatoare

45

obiectul cambiei il constituie prestatiile la care se obliga persoanele implicare in raporturile cambiale

Reprezentarea cambiala – art. 10 din lege prevede ca orice persoana se poate obliga cambialmente prin manadatar, chiar daca mandatul este conceput in termeni generali.

Pentru a exista reprezentare cambiala legea cere ca raportul de reprezenta sa rezulte din insusi titlul cambial. In mod obisnuit, semnatura mandatarului este insotia de mentiunea "prin procura" sau alata mentiune echivalenta, dar si de numele persoanei care a oferit aceasta imputernicire. Inscrisul cambial nu are nicio valoare daca este semnat de mandatar, dar cu numele mandantului.

Conditiile de forma :- cambia trebuie sa imbrace forma scrisa si inscrisul sa cuprinda in mod obligatoriu

functiile prevazute- nimic nu se opune ca acest inscris sa fie autentic- poate fi scris in limba romana sau in orice alta limba, indiferent daca persoanele intre care

s-a incheiat o cunosc sau nu

Mentiunile obligatorii ale cambiei (art.1, punctele 1-8):- denumirea de cambie scrisa in limba inscrisului- ordinul neconditionat de plata al unei sume de bani determinate (ex : platiti)- numele trasului (persoana care trebuie sa execute plata)- indicarea scadentei (data la care obligatia cambiala devine exigibila). Aceasta scadenta

trebuie sa fie certa, unica si posibila. In absenta unei astfel de date ea poate fi platibila la vedere (la prezentarea ei). O cambie poate fi trasa la vedere, la un anumit timp de la vedere, la un anumit timp de la data emisiei sau la o data fixa.

- indicarea locului unde trebuie facuta plata (localitatea, iar nu domiciliul sau sediul debitorului). Se pot indica mai multe locuri. Daca nu este prevazut acest loc, legea prezuma ca plata se va face in locul aratat langa numele trasului.

- numele aceluia caruia, sau la ordinul caruia, se va face plata. Nu se admite cambia la purtaor. Ea permite ca numele beneficiarului sa nu fie indicat la emiterea titlului ci ulterior.

- data si locul emiterii cambiei (ziua, luna si anul emiterii)

Pentru a produce efecte cambia trebuie semnata. Potrivit art. 8 din legea in forma modificata prin OUG 39/2008, semnatura tragatorului trebuie sa cuprinda clar numele si prenumele persoanei fizice sau denumirea persoanei juridice, ori o entitatea care se obliga, precum si semnatura olografa a persoanei fizice, respectiv a reprezentantului legal sau a imputernicitului persoanei juridice care se obliga, ori a reprezentantului ori imputernicitului altor categorii de entitati care utilizeaza astfel de instrumente.

Mentiuneile facultative ale cambiei : clauzele care influenteaza obligatia cambiala :

- clauza nu la ordin- indicarea unui acceptat la nevoie- ordinul de prezentare a cambiei la acceptare- clauzele fara cheltuieli, fara protest

clauzele care nu au niciun efect asupra obligatiei cambiale :- clauza dupa aviz- caluza fara procura- clauza valoare data in garantie- clauza documente contra acceptarii

46

clauze considerate nescrise :- clauze de descarcare a tragatorului de obligatia de plata- clauze privind forta executorie a cambiei

clauze care atrag nulitatea obligatiti cambiale

3. Transmiterea cambiei (girul)

Griul este un act juridic prin care posesorul cambiei, numit girant, transmite altei persoane, numita giratar, printr-o declatatie scrisa si semnata pe titlu si prin predarea titlului, toate drepturile care izvorasc din titlul respectiv.

Conditiile de valabilitate ale girului :- conditiile de fond  :

a) girul trebuie sa fie neconditionat, pentru ca altfel, orice conditie care afecteaza girul va fi socotita nescrisa

b) girul trebuie sa priveasca intreaga creanta inscrisa in titlu.- conditiile de forma  : girul trebuie sa fie scris pe cambie. Daca datorita numarului mare

de giruri, spatiul nu este suficient, legea admite ca girul sa fie scirs pe o foaie lipita (atasata) la inscrisul cambial.

Efectele girului :- efectul translativ  : girul transmite toate drepturile izvorate din cambie- efectulde grantie : prin acesta girantul isi asuma obligatia de a garanta acceptarea si

plata cambiei de catre tras. Aceasta obligatie de grantare nu este numai fata de giratar ci si fata si de toti creditorii succesivi ai titlului.

- efectul de legitimare  : giratarul este legitimat in calitate de creditor al sumei mentionate in inscris

Girurile improprii – sunt acele giruri carte nu produc efectele specifice ale gurului (ne referim la efectul translativ). Astfel avem :

- girul cu clauza nu la ordin- girul cu clauza pentru procura- cu clauza in garantie

5. Accepatarea cambiei

Prezentarea cambiei la acceptare are caracter facultativ, deci posesorul cambiei are dreptul, iar nu obligatia de a prezenta cambia pentru a fi acceptata de catre tras. Datorita acestui caracter, posesorul cambiei poate sa prezinte cambia direct la plata, fara a o prezenta in prealabil pentru acceptare.

Cazuri in care este obligatoriu ca cambia sa fie prezentata la acceptare :- cand scadenta cambiei a fost stabilita la un anumit termen de la vedere (la un an de la

emitere)- in cazul in care tragatorul, ori girantul a stipulat in cambie clauza prezentarii titlului

pentru acceptare

47

Conditiile acceptarii cambiei :- cambia se prezinta la accepatare de catre posesorul ei sau de catre orice detinator- cambia trebuie prezentata la acceptare in termenul si locul prevazut de lege- acceptarea se va scrie pe cambie si se exprima prin cuvantul ACCEPTAT, sau alta

formula asemanatoare

Efectele acceptarii cambiei :- obligatiile trasului care a acceptat fata de posesorul cambiei   :

a) cambia are ca efect, in urma acceptarii, nasterea obligatiei trasului de a plati la scadenta suma de bani mentionata in titlu

b) trasul acceptant este tinut solidar cu tragatorul, girantii si avalistii, fata de posesorul cambiei

- obligatiile trasului fata de tragator   : a) prin acceptarea cambiei, trasul isi asuma o obligatie cambiala fata de toti

semnatarii titlului, inclusiv fata de tragatorb) trasul acceptant este obligat fata de tragator numai in cazul neplatii la scadenta, si

daca tragatorul se afla in posesia titlului. El va ramane obligat chiar daca a avut cunostinta de falimentul tragatorului.

Revocarea acceptarii sau refuzul acesteia – se poate realiza prin stergerea mentiunii de acceptare de cambie, intr-o forma care atesta intentia de retragere a acesteia. Daca este refuzata acceptarea, aceast refuz trebuie constat printr-un act intocmit de catre executorul judecatoresc (acest act poarta denumirea de protest de neacceptare)

Acceptarea extraordinara – in situatia in care nu se accepta cambia de catre tras, in vederea protejarii intereselor posesorului cambiei apar anumite persoane care platesc ele, astfel se evita declansarea actiunilor in regres:

- indicatul la nevoie- acceptantul prin interventie

Avalul este acel act juridic prin cate o persoana numita avalist se obliga sa garanteze obligatia asumata de unul dintre creditorii cambiali, numit avalizat.

6. Plata cambiei Reguli generale :

- prezentarea cambiei la plata se face in vederea platii sumei de bani prevazute in inscris- plata trebuie facuta posesorului legitim al titlului- plata i se poate cere trasului acceptant sau avalistului- data platii = data scadentei (data fixa, la vedere, etc.)- locul platii se face la adresa indicata in titlu, daca nu la adresa indicata langa numele

trasuluiEfectele platii :

Odata ce plata s-a facut obligatia debitorului principal s-a stins, dar si a tuturor debitorilor cambiali.In caz de neplata avem doua categorii de actiuni   :

- actiuni cambiale :a) directe – impotriva titularilor (cei care s-au obligat direct la plata)b) de regres – impotriva oricarui alt obligat

- actiuni extracambiale – se valorifica dreptulile rezultate din raporturile juridice civile sau comerciale (ex : actiunea pentru imbogatire fara justa cauza)

48

BILETUL LA ORDIN este un inscris prin care o persoana, numita emitent, ori subscriitor, se obliga sa plateasca o suma de bani la scadenta, unei anumite persoane, denumita beneficiar.

CECUL este un inscris prin care o persoana numita tragator da ordin unei banci, la care are disponibil banesc (numita tras) pentru ca sa plateasca la prezentarea titlului o suma de bani altei persoane, numita beneficiar.

Intotdeauna trasul nu este obligat in niciun fel fata de tragator.

Plata cecului :- nu este supus acceptarii ca in cazul cambiei- trasul nu este debitor (ca in cazul cambiei), el indeplineste functia de platitor

Termenele de prezentare la plata a cecurilor : un cec emis si platibil in Romania – 8 zile, daca cecul este platibil in chiar localitatea unde

cecul a fost emis 15 zile daca cecul este platibil in alta localitate 30 de zile pentru cecul emis intr-o tara straina si platibil in Romania 70 de zile pentru un cec emis intr-o tara din afara Europei

Felurile cecului :- cec barat- cecul platibil in cont- cecul netransmisibil- cecul de calatorie- cecul circular

CURS 12 20.05.2009

CONTRACTUL DE AGENTIE

1. Notiunea si caracterele contractului de agentie2. Cuprinsul si forma contractului de agentie 3. Efectele contractului de agentie4. Incetarea contactului de agentie

1. Notiunea si caracterele contractului de agentie

Regimul juridic al contractului de agentie este dat de Legea nr.509/2002. Regelementarea legii 509 nu se aplica persoanelor care actioneaza ca intermediari in cadrul burselor de valori si nici persoanelor care au calitatea de agent de asigurari si reasigurari, precum si nici in cazul in care agentul desfasoara o activitate de intermediere gratuita.

Contractul de agentie poate fi definit ca contractul in care o parte numita comitent imputerniceste in mod statornic cealalta parte, numita agent, sa negocieze afaceri sau sa negocieze si sa incheie afaceri in numele si pe seama comitentului, in schimbul unei remunaratii.

Caractere juridice:49

- contract bilateral – da nastere la obligatii in sarcina ambelor parti- contract cu titlu oneros – ambele parti urmaresc obtinerea unui profit- contract comutativ – existenta si intinderea obligatiilor asumate de catre parti sunt certe,

fiind determinabile chiar la incheierea contractului- contract cu executate succesiva – obligatiile partilor se executa esalonat pe o perioada

deteminata sau nederminata a contractului- este un contract consensual – se incheie prin simplul acordt de vointa al partilor

Rapotrurile juridice dintre agent si comitent sunt in esenta raporturi de mandat, dar intre contractul de agentie si contractul de mandat exista anumite dosebiri, si anume:

1) activitatea de intermediere in baza contractului de agentie are un caracter profesional si de durata, si nu un caracter de moment, de scurta durata ca si in cazul contractului de mandat

2) pe baza contractului de agentie, agentul desfasoara activitatea in calitate de intermediar permanent, el nu este un prepus al comitentului, in comparatie cu mandatarul, care actioneaza numai la ordinele mandantului

3) activitatea de intermediere, bazata pe contractul de agentie, se caracterizeaza prin interesul comun al agentului si al comitentului, pe cand in contractul de mandat activitatea de intermediere se desfasoara in interesul mandantului

4) activitatea de intermediere in baza contractului de agentie fata de cea din contractul de mandat, care vizeaza unul sau mai multe acte juridice concrete, are ca obiect o multitudine de acte care privesc una sau mai multe regiuni determinate

5) agentul nu poate fi revocat de catre comitent, asa cum mandatarul poate fi revocat de catre mandant

2. Cuprinsul si forma contractului de agentie

Se incheie intre comitent si agent. Calitatea de comitent o poate avea orice comerciant, care este interesat sa apeleze la serviciile

unui comerciant pentru vanzarea marfurilor sau prestarea serviciilor care reprezinta obiectul de activitate al sau.

Calitatea de agent o poate avea orice comerciant, persoana fizica sau juridica, care in mod independent, permanent si profesional desfasoara activitatea de intermediere in favoarea comerciantului.

In contractul de agentie trebuie sa se prevada clauzele referitoare la obiectul imputernicirii data de comitent agentului. De asemenea in contractul de agentie se poate preciza zona geografica de exercitare a imputernicirii prin precizarea uneia sau mai multor regiuni unde va actiona agentul.

In lipsa unei stipulatii contrare in contractul de agentie, agentul poate actiona pentru unul sau mai multi comitenti, precum si faptul ca agentul poate apela la unul sau mai multi agenti in acceasi regiune si pentru acelasi comert.

In contractul de agentie se pot preciza si anumite clauze de neconcurenta, al caror efect consta in restrangerea activitatii profesionale a agentului pe durata desfasurarii contractului de agentie sau ulterior incetarii contractului de agentie, dar nu mai mult de 2 ani.

Conform Legii 509/2002 agentul este imputernicit sa negocieze afaceri ale comitentului sau sa negocieze si sa incheie afaceri ale comitentului.

In cazul imputernicirii de a negocia afaceri ale comitentului agentului i se ofera de catre comitent un mandat fara reprezentare, adica agentul este imputernicit sa procure comitentului comenzi, oferte. In cazul imputernicirii de a negocia si a incheia afaceri ale comitentului agentului i se ofera un mandat cu reprezentare, adica agentul este imputernicit sa incheie contracte cu terte persoane in numele si pe seama comitentului, dar in limitele imputernicirii primite.

50

In contractul de agentie trebuie sa se prevada clauze privind remuneratia la care are drept agentul. Potrivit legii remuneratia agentului poate consta intr-o suma fixa sau intr-un comision sau intr-o suma fixa plus un comision.

Potrivit art. 18 din Lg. 509/2002 contractul de agentie poate fi incheiat pe o perioada determinata sau nedeterminata, dar aceasta clauza trebuie mentionata la incheierea contractului.

3. Efectele contractului de agentie

Legea 509 reglementeaza obligatiile care revin agentului si comitentuluii.

Obligatiile agentului sunt reglementate de art. 5 din Lg. 509/2002 :a) Agentul este tinut sa indeplineasca obligatiile care decurg din imputernicirea primita din

partea comitentului. In situatia in care agentul substituie o parte dintre atributii sau toate atributiile unei alte persoane, fara acordul comitentului, este raspunzator pentru intreaga activitate desfasurata de aceasta persoana. De asemenea, raspunde si in situatia in care, desi a avut acordul comitentului, persoana careia i-a dat o parte dintre atributiile sale era cunoscuta ca incapabila sau insolvabila.

b) Agentul este obligat sa procure si sa ii comunice comitentului informatiile privitoare la regiunea sau regiunile stabilite in contract si care il intereseaza pe comitent.

c) Agentul este obligat sa indeplineasca imputernicirea primita in conditii cat mai avantajoase pentru comitent.

d) Agentul este obligat sa respecte in mod corespunzator instructiunile primite din partea comitentului. Intalnim instructiuni imperative (mentionate in contract), unele instructiuni de indrumare si unele instructiuni facultative.

e) Agentul este obligat sa tina evidenta operatiunilor comerciale efectuate in baza imputernicirii pe care a primit-o, adica este obligat sa tina un registru special pentru fiecare comitent.

f) Agentul este obligat sa pastreze in conditii corespunzatoare bunurile primite din partea comitentului.

Obligatiile comitentului – sunt reglementate de art. 6 din Lg. 509/2002 :a) Comitentul este obligat sa puna la dispozitia agentului bunurile sau cataloagele sau orice alte

documente referitoare la bunuri sau servicii care sunt oferite pentru valorificare in vederea incheierii unor contracte.

b) Comitentul este obligat sa furnizeze agentului informatiile necesare executarii contractului, adica comitentul este obligat sa il anunte pe agent daca activitatea comerciala pe care o desfasoara a suferit modificari.

c) Comitentul este obligat sa plateasca agentului remuneratia cuvenita, dar asta daca sunt indeplinite urmatoarele conditii :

o operatiunea este incheiata ca urmare a intermedierii agentuluio operatiunea este incheiata fara intermedierea agentului, dar acea operatiune s-a

incheiat cu o terta persoana care a fost procurata anterior de agent d) Comitentul este tinut sa ideplineasca orice alta obligatie care ii revine potrivit contractului de

agentie, precum si de dispoziitiile legii.

4. Incetarea contractului de agentie

In cazul in care contractul de agentie s-a incheiat pe o perioada determinata, acesta inceteaza la data expirarii termenului prevazut in contract.

51

In cazul in care contractul de agentie s-a incheiat pe o perioada nedeterminata, contractul poate inceta prin denuntare unilaterala din partea oricareia dintre parti, cu acordarea unui preaviz care poate fi intre 1 luna sau 6 luni.

Lg. 509/2002 reglementeza si un caz special de denuntare unilaterala adica contractul poate fi denuntat imediat de oricare dintre parti in situatia cand datorita unor circumstante exceptionale continuarea contractului devine imposibila.

De asemenea, Lg. 509/2002 prevede ca oricare dintre parti poate rezilia contractul de agentie, dar numai in cazul unei neindepliniri din culpa a obligatiilor contractuale de catre cealalta parte.

Datorita specificului operatiunilor comerciale realizate in contractul de agentie agentul are dreptul sa primeasca de la comitent anumite indemnizatii si despagubiri la incetarea contractului. Suma indemnizatiei nu poate depasi suma echivalenta cuantumului unei indemnizatii anuale.

Acest drept de remuneratie este recunoscut de lege si in cazul incetarii contractului de agentie ca urmare a decesului agentului.

Agentul nu are dreptul la aceste indemnizatii in urmatoarele cazuri:- comitentul reziliaza contractul de agentie datorita unei incalcari de catre agent a

obligatiilor prevazute in contract- agentul denunta unilateral contractul

Daca incetarea contractului cauzeaza anumite prejudicii agentului, acesta este indreptatit sa ceara anumite despagubiri de la comitent.

CONTRACTUL DE GARANTIE REALA MOBILIARA

1. Notiunea si caracterele juridice ale contractului de garantie reala mobiliara2. Constituirea garantiei reale mobiliare3. Efectele contractului de garantie reala mobiliara4. Executarea garantiei reale mobiliare5. Incetarea contractului de garantie reala mobiliara

1. Notiunea si caracterele juridice

Contractul de garantie reala mobiliara este reglementat de Legea nr. 99/1999 care a fost modificata prin Legea nr. 161/2003. Pana la aparitia Legii 99/1999 se foloseau prevederile codului comercial cu privire la contractul de gaj.

In art. 1 din Lg. 99/1999 este precizat ca garantiile reale mobliare sunt destinate sa asigure indeplinirea unei obligatii civile sau comerciale nascute din orice contract incheiat intre persoane fizice sau persoane juridice.

Definitie : Contractul de garantie reala mobiliara este contractul in temeiul caruia debitorul unei obligatii constituie in favoare creditorului o garantie reala asupra unor bunuri mobile sau asupra unor drepturi in scopul asigurarii obligatiei asumate.

Prin noua reglementare data prin Lg. 99/1999 se instituie un sistem unitar privind constiuirea, inregistrarea si executarea garantiei.

Prin contractul de garantie se naste un drept real care confera creditorului un drept de preferinta si un drept de urmarire.

• Dreptul de preferinta ii confera titularului dreptul de a avea prioritate fata de titularii altor drepturi reale sau de creanta, adica creditorul este indreptatit sa isi satisfaca creanta inaintea altor creditori ale caror garantii reale au un grad de prioritate inferior.

52

• Dreptul de urmarire ii confera titularului dreptul de a pretinde bunul care formeaza obiectul contractului din mana oricarei persoane s-ar afla, adica in cazul in care debitorul a dispus de bunul afectat garantiei si nu isi indeplineste obligatia garantata, creditorul are prioritate sa isi exercite dreptul asupra bunului afectat, chiar daca bunul se gaseste in posesia unei terte persoane.

Caractere juridice :a) este un contract bilateral : da nastere la obligatii in sarcina ambelor partib) este un contract accesoriu, adica rolul acestuia este sa garanteze executarea unei

obligatii asumate de debitorc) este un contract solemn, adica se incheie in forma prevazuta de leged) este un contract cu titlu executoriu, ceea ce inseamna ca in cazul cand debitorul nu isi

va indeplini obligatia garantata, creditorul va putea sa execute garantia in temeiul contractului

2. Constituirea garantiei reale mobiliare

Contractul de garantie reala mobiliara se incheie intre partile contractante, avand ca obiect bunurile prevazute de lege si cu respectarea formalitatilor de publicitate care sunt instituite de lege.

Partile contractante in contractul de garantie, denumite de lege creditor si debitor, pot fi orice persoana fizica sau juridica, romana sau straina.

Debitorul este persoana obligata sa aduca la indeplinire obligatia garantata printr-o garantie reala mobiliara. Creditorul este persoana in favoarea careia s-a constituit garantia reala mobiliara.

Prin Lg. 99/1999 sunt reglementate bunurile care pot forma obiectul garantiei reala mobiliare. Aceste bunuri sunt:

- bunuri fungibile si nefungibile- depunerile de economii ori depozitele de la institutiile bancare- actiunile si partile sociale de la SA sau SRL- drepturile de exploatare a resurselor naturale- drepturile care rezulta din inventii, din marci sau alte drepturi de proprietate intelectuala- drepturile de creanta- fondul de comert- padurea, recolta agricola, instalatii sau masini agricole

Obiectul garantiei il reprezinta nu numai aceste bunuri, ci si produsele acestora, fructele acestor bunuri.

Contractul de garantie reala mobiliara se incheie in forma autentica sau prin inscris sub semnatura privata si trebuie obligatoriu semnat de debitor.

Dreptul real de garantie al creditorului rezultat din contract este opozabil tertilor numai prin indeplinirea formalitatilor de publicitate care sunt reglementate de lege.

Conditia publicitatii se considera indeplinita din momentul inscrierii avizului de garantie reala la arhiva electronica de garantie reala mobiliara.

Inscrierea avizului garantiei la arhiva are exclusiv rol de publicitate.Creditorul poate reinnoi inscrierea inainde de expirarea termenului prevazut in contract, termen

care poate sa fie de maxim 5 ani.

3. Efectele contracu   lui de agentie

Acest contract da nastere la drepturi si obligatii atat pentru creditor cat si pentru debitor.

53

Drepturile si obligatiile debitorului :a) Pe durata contractului de garantie debitorul are dreptul de a detine bunul care a fost afectat

garantiei.b) Are dreptul sa administreze bunul respectiv si sa dispuna de el in orice mod, precum si de

fructele bunului respectiv.c) In cursul duratei contractului debitorul care are posesia bunului afectat garantiei este obligat

sa intretina bunul si sa il foloseasca ca un bun proprietar. Distrugerea sau degradarea bunului datorita culpei debitorului atrage raspunderea acestuia pentru prejudiciul cauzat.

Drepturile si obligatiile creditorului :a) In calitate de titular al unui drept de garantie, creditorul este in drept sa verifice bunul afectat

garantiei care se afla in posesia debitorului, dar fara sa afecteze activitatea acestuia. b) Daca debitotul nu isi indeplineste obligatia garantata, creditorul are dreptul in temeiul

garantiei, sa retina bunul afectat garantiei si are dreptul de a vinde bunul penru a obitie plata obligatiei garantate

c) Cand obligatia garantata a fost indeplinita, creditorul, care a intrat in posesia bunului, are obligatia sa il restituie debitorului

4. Executarea garantiei reale imobiliare

Daca debitorul nu indeplineste obligatia garantata creditorul are dreptul sa aleaga pentru satisfacerea creantei sale, intre a initia procedura de executare reglementata de codul de procedura civila sau de executare a garantiei reale in conditiile prevazute de Legea 99/1999.

Pentru executarea garantiei trebuie indeplinite 2 conditii :- dispozitiile privind executarea reala se aplica numai garantiilor reale asupra bunurilor

cu care se garanteaza indeplinirea unei obligatii care se afla sub incidenta prevederilor Legii 99/1999.

- obligatia garantata trebuie sa fie certa si exigibila. Trebuie retinut ca declansarea procedurii insolventei asupra debitorului nu duce la suspendarea masurilor privind executarea garantiei, dar garantiile reale mobiliare constituite dupa deschiderea procedurii insolventei sunt lovite de nulitate.

Pentru satisfacerea creantei sale creditorul are dreptul sa ia in posesie bunul afectat garantiei in mod pasnic sau cu ajutorul executorului judecatoresc.

5. Incetarea contractului de garantie reala mobiliara

Contractul inceteaza in urmatoarele cazuri :a) la indeplinirea obligatiei garantate, dar se poate ca garantia sa nu inceteze daca partile conving

ca garantia sa acopere si obligatiile viitoareb) prin actul liberator al creditorului, act care poate inceta partial sau in totalitate obligatiac) prin hotarare judecatoreasca prin care se pronunta incetarea garantiei reale mobiliare

In cazul stingerii garantiei reale mobiliare, creditorul are obligatia ca in termen de 40 de zile sa inscrie la arhiva o notificare privind stingerea garantiei mobiliare respective.

54

CURS 13 27.05.2009

PROCEDURA INSOLVENTEI

1. Notiunea si caracterele procedurii insolventei.2. Conditiile aplicarii procedurii insolventei.3. Participantii la procedura insolventei.4. Continutul si desfasurarea procedurii insolventei.5. Raspunderea membrilor organelor de conducere.

1. Notiunea si caracterele procedurii insolventei.

In prezent legea insolventei este legea nr.85/2006 prin care s-a simplificat procedura reorganizarii si a falimentului. Pe baza dispozitiilor legale care stabilesc scopul, caile si modalitatile de realizare a procedurii insolventei putem preciza ca procedura insolventei constituie un ansamblu de norme juridice prin care se urmareste obtinerea de fonduri banesti pentru plata datoriilor debitorului care se afla in insolventa fata de creditori prin aplicarea procedurii reorganizarii judiciare sau a falimentului.

Modalitati de realizare:a. Procedura reorganizarii juridicare

Aceasta se aplica persoanelor juridice si presupune intocmirea, aprobarea, implementarea si respectarea unui plan de reorganizare, avand ca obiect fie restructurarea operationala sau financiara a activitatii debitorului, fie lichidarea unor bunuri din averea debitorului. Trebuie retinut ca aplicarea procedurii reorganizarii judiciare presupune continuarea activitatii debitorului.

b. Procedura falimentuluiAceasta procedura se aplica in cazurile prevazute de lege si are drept scop transformarea

bunurilor din averea debitorului in bani, in vederea satisfacerii creantelor debitorului. Toate actele si operatiunile pe care le implica procedura falimentului sunt realizate de organe abilitate de lege pentru aplicarea acestei proceduri.

Caile de realizare a procedurii insolventeiIntalnim doua cai de realizare:

– procedura generala care se aplica urmatoarelor categorii de debitori aflati in stare de insolventa : S.C., societati cooperative, societati agricole, grupuri de interes economic si orice persoana juridica de drept privat care desfasoara activitati economice (asociatii, fundatii sau federatii). Aceste categorii de debitori sunt supuse dupa perioada de observatie fie procedurii reorganizarii, fie procedurii falimentului. Perioada de observatie este acea perioada cuprinsa intre data deschiderii procedurii insolventei si data confirmarii planului de reorganizare sau a intrarii in faliment

– procedura simplificata care se aplica urmatoarelor categorii de comercianti :o comerciantii persoana fizica care desfasoara activitati economice in mod independento intreprinderile sau asociatiile familiareo acelor societati comerciale dizolvate anterior formularii cererii introductive o acelor debitori care au solicitat prin cerere intrarea in faliment o acelor debitori care au intrat in procedura generala, dar indeplinesc una din

urmatoarele conditii: sa nu detina niciun bun in patrimoniul lor actele constitutive sau documentele contabile nu pot fi gasite

55

administratorul nu poate fi gasit sediul debitorului nu mai exista sau nu corespunde adresei inscrise la registrul

comertuluiIn aceasta procedura simplificata debitorii sunt supusi in mod direct procedurii

falimentului, la data deschiderii procedurii sau dupa o perioada de observatie de maxim 60 de zile.

Caracterele juridice ale procedurii insolventei :1. are un caracter judiciar – toate actele si operatiunile pe care le implica procedura

insolventei sunt reglementate de lege si se realizeaza sub control judiciar.2. are un caracter personal, adica in functie de categoria de persoane din care face parte

debitorului in stare de insolventa, i se va aplica fie procedura generala, fie procedura simplificata.

3. are un caracter colectiv – procedura insolventei urmareste satisfacerea creantelor pe care le are debitorul aflat in insolventa.

4. are un caracter de remediu, sau, dupa caz, de executare silita – aplicarea procedurii reorganizarii reprezinta un remediu, pe cand apliarea falimentului reprezinta un instrument de executare silita.

2. Conditiile aplicarii procedurii insolventei

Procedura insolventei se aplica debitorului in conditiile prevazute de legea 85/2006.Prin debitor se intelege orice persoana fizica sau juridica de drept privat care face parte din

una din categoriile prevazute de lege, al carei patrimoniu este in stare de insolventa.

Pentru aplicarea procedurii insolventei trebuie indeplinite doua conditii :- debitorul sa faca parte din una din categoriile de persoane carora li se aplica procedura

insolventei- debitorul sa se afle in stare de insolventa

Referitor la prima conditie intalnim urmatoarele categorii de persoane carora li se aplica procedura insolventei :

a. societatile comerciale reglementate de legea 31/1990b. societatile cooperative relgementate de legea 1/2005c. organizatiile cooperatiste din domeniul agriculturii reglementate de legea 566/2004d. societatile agricole reglementate de legea 36/1991e. grupurile de interes economic – Lg. 161/2003f. orice alta persoana juridica de drept privat care desfasoara activitati economice

(asociatii, fundatii, federatii) – OUG 26/2000g. comerciantii persoane fizice care desfasoara activitati economice in mod independent

(OUG 44/2008)h. intreprinderile familiale.

Cu privire la a doua conditie prin insolventa se intelege acea stare a patrimoniului debitorulu care se caracterizeaza prin insuficienta fondurilor banesti disponibile pentru plata datoriilor.

Legea 85 defineste si insolventa vadita si insolventa iminenta. Insolventa vadita este atunci cand debitorul, dupa 30 de zile de la scadenta nu a platit datoria sa fata de unul sau mai multi creditori.

56

Insolventa iminenta este atunci cand se dovedeste ca debitorul nu va putea plati la scadenta datoriile exigibile angajate de catre acesta.

3. Participantii la procedura insolventei

Procedura insolventii este aplicata de catre instantele judecatoresti, judecatorul sindic, administratorul judiciar si lichidatorul. De asemenea pe langa aceste organe la procedura insolventei mai participa si adunarea creditorilor, comitetul creditorilor si administratorul special.

Instantele judecatoresti

Procedura insolventei este o procedura judiciara care se desfasoara in fata instantei de judecata sub autoritatea si prin intermediul acesteia.

Sub aspectul competentei materiale, instantele judecatoresti competente sa aplice procedura insolventei sunt : tribunalul (in prima instanta) si curtea de appel (in recurs).

Pentru tribunal – toate procedurile prevazute de lege sunt in competenta tribunalului in a carei raza teritoriala isi are sediul debitorul, adica acel sediu care este mentionat in registrul comertului, in registrul societatilor agricole sau al asociatiilor si fundatiilor. Ca acele reguli procedurale menite sa asigure o mai mare celeritate a desfasurarii procedurii, legea prevede ca citarea partilor si comunicarea oricaror acte de procedura se efectueaza prin buletinul procedurilor de insolventa, care este editat de oficiul national al registrului comertului si este diponibil si in forma electronica.

Curtea de apel – este instanta de recurs pentru hotararile pronuntate de judecatorul sindic. Termenul de recurs este de 10 zile si curge de la data comunicarii hotararii judecatorului sindic. Recursul se judeca in termen de 30 de zile de la inregistrarea dosarului la curtea de apel. Citarea partilor se face prin buletinul procedurilor de insolventa. Daca au fost formulare mai multe cereri de recurs impotriva hotararilor pronuntate de judecatorul sindic, in cazul procedurii recursului se va constitui un singur dosar.

Judecatorul sindic

In aplicarea procedurii insolventei, rolul primordial il are judecatorul sindic. Presedintele tribunalului desemneaza pe judecatorii tribunalului care vor avea calitatea de judecatori sindici. Judecatorul sindic indeplineste o functie publica de interes general – el organizeaza si conduce intreaga procedura a insolventei de la deschidere pana la inchidere.

In indeplinirea atributiilor sale judecatorul sindic actioneaza in calitate de magistrat, in consecinta actele sale sunt obligatorii atat pentru debitor cat si pentru creditori.

Nominalizarea judecatorului sindic – legea prevede ca repartizarea cauzelor avand ca obiect procedura insolventei catre judecatorii sindici se face in mod aleatoriu in sistem informatizat.

Atributiile judecatorului sindic :- de a pronunta motivat hotararea de deschidere a procedurii insolventei- judecarea contestatiei debitorului impotriva cerererii de deschidere a insolventei de

catre creditori- desemnarea motivata prin sentinta de deschidere a procedurii a administratorului

judiciar provizoriu sau a lichidatorului- confirmarea prin incheiere a administratorului judiciar sau a lichidatorului desemnat de

adunarea creditorilor- inlocuirea pentru motive temeinice a administratorului judiciar sau a lichidatorului.- judecarea cererilor de a se ridica debitorului dreptul de a mai conduce activitatea- judecarea cererilor de a trage la raspundere membrii organului de conducere care a

contribuit la ajungerea debitorului in stare de insolventa- admiterea planului de reorganizare judiciara

57

- solutionarea cererii administatorului judiciar sau a comitetului creditorilor de a intrerupe procedura de reorganizare si de a intra in faliment

- solutionarea contestatiilor formulate la rapoartele administratorului judicar sau a lichidatorului

- pronuntarea hotararii de inchidere a procedurii

Hotararile judecatorului sindic sunt definitive si executorii. Ele pot fi atacate separat cu recurs la curtea de apel. In indeplinirea atributiilor sale judecatorul sindic va putea fi ajutat de anumite persoane de specialitate care sunt numiti experti. Aceste persoane pot fi desemnate de judecatorul sindic si trebuie sa li se stabileasca si remuneratia.

Incetarea indatoririlor judecatorului sindic: acestea inceteaza prin inlocuire (de catre presedintele tribunalului) sau prin incheierea procedurii.

Administratorul judiciar

Este persoana fizica sau juridica practician in insolventa, autorizat in conditiile legii, desemnat sa exercita atributiile prevazute de lege in perioada de observatie si pe perioada procedurii de reorganizare.

Potrivit legii 85/2006 administratorul judiciar persoana fizica sau juridica, trebuie sa aiba calitatea de practician in insolventa, obtinuta in conditiile legii. Statutul juridic al practicienilor in insolventa este reglementat de ordonanta guvernului nr. 79/1999. Trebuie retinut faptul ca administratorul judiciar actioneaza ca mandatar al justitiei.

Desemnarea administratorului judiciarIn vederea desemnarii administratorului judiciar, administratorii judiciari care sunt interesati de

procedura respectiva vor depune la dosar o oferta de preluare a pozitiei de administrator judiciar in dosarul respectiv, la care trebuie sa anexeze dovada calitatii de practician in insolventa si o copie de pe polita de asigurare profesionala.

In oferta sa administratorul trebuie sa dovedeasca ca are timp suficient, ca dispune de acele resurse umane precum si ca are experienta pentru o buna administrare a cazului.

In cazul in care nu s-a depus nicio oferta, judecatorul sindic va desemna provizoriu un administrator judiciar pana la prima adunare a creditorilor. Creditorii pot decide sa confirme administratorul judiciar desemnat provizoriu de catre judecatorul sindic sau pot alege alt adminsitrator judiciar.

Atributii :- examinarea situatiei financiare a debitorului, a documentelor depuse precum si

intocmirea unui raport prin care sa propuna fie intrarea in procedura simplificata, fie continuarea perioadei de observatie, si prezinta acest raport judecatorului sindic

- examinarea activitatii debitorului si intocmirea unui raport amanuntit asupra cauzelor si imprejurarilor care au dus la aparitia starii de insolventa

- elaborarea planului de reorganizare a activitatii debitorului- supravegherea operatiunilor de gestiune privind patrimoniul debitorului- conducerea in totalitate sau in parte a activitatii debitorului- convocarea, prezidarea si asigurarea secretariatului sedintelor adunarii creditorilor- sesizarea de urgenta a judecatorului sindic cand constata ca nu exista bunuri in averea

debitorului ori acestea nu sunt suficiente- verifica si incaseaza creantele debitorului- sesizeaza judecatorul sindic in legatura cu orice problema care ar cere o solutionare de

catre acesta

58

- in scopul indeplinirii atributiilor sale, administratorul judiciar are dreptul sa desemneze anumite persoane de specialitate. Numirea si nivelul remuneratiilor persoanelor desemnate vor fi supuse aprobarii comitetului creditorilor. Potrivit legii, in orice stadiu al procedurii, judecatorul sindic il poate inlocui pe administratorul judiciar pentru motive temeinice.

Sanctiuni aplicabile administratorului judiciar:In cazul in care un practician in insolventa care a fost desemnat ca administrator judiciar refuza

numirea, el are obligatia sa notifice instantei refuzul sau in termen de 5 zile de la comunicarea numirii. Necomunicarea in termen a refuzului, fara motive temeinice se sanctioneaza de catre judecatorul sindic cu amenda judiciara de la 500 la 1000 lei.

Neindeplinirea ori indeplinirea cu intarziere a atributiilor – In cazul in care administratorul judiciar din culpa sau cu rea credinta nu isi indeplineste sau indeplineste cu intarziere atributiile va putea fi sanctiona de catre judecatorul sindic cu amenda judiciara de la 1000 la 5000 lei.

Lichidatorul Este persoana fizica sau juridica, practician in insolventa, autorizat in conditiile legii, desemnat

sa conduca activitatea debitorului si sa exercite atributiile prevazute de lege. Lichidatorul este desemnat in aceleasi conditii ca si administratorul judiciar.

CURS 14 03.06.2009

Continutul si desfasurarea procedurii insolventei

Procedura insolventei se deschide in temeiul cererilor introductive ale persoanelor indreptatite de lege. Cererea poate fi adresata de :

o Debitoro Creditorio Orice alta persoana sau institutie prevazuta de lege

Cererea debitoruluiIntroducerea cererii de catre debitor este atat un drept cat si o obligatie. Este un drept pe care

creditorul il are in situatia in care acesta constata ca este in imposibilitatea achitarii la termen a datoriei sau datoriilor pe care le are fata de creditor.

Este o obligatie a debitorului in situatia in care acesta nu a introdus sau a introdus tardiv acea cerere introductiva, si daca a intarziat mai mult de 6 luni peste cele 30 de zile pe care le avea la dispozitie comite infractiunea de bancruta simpla.

Cererea trebuie semnata si formulata de catre debitor. De asemenea trebuie sa fie insotita de anumite acte precum :

ultimul bilant al debitorului o lista completa a bunurilor din averea debitorului o lista a creditorilor precum si contul de profit si pierderi

Cererea CreditorilorDe regula inceperea procedurii insolventei are loc la initiativa creditorilor. Cererea poate fi

facuta de orice creditor care are o creanta impotriva patrimoniului debitorului, o creanta certa, lichida si exigibila si a depasit cele 30 de zile prevazute de lege.

59

Valoarea cuantumului creantei trebuie sa fie mai mare de 10.000 de lei pentru orice creditor, iar in situatia in care cererea este introdusa de catre salariati, valoare cuantumului creantei trebuie sa fie de peste 6 salarii medii.

Daca sunt introduse mai multe cereri, tribunalul va dispune conexarea acestora.Deschiderea procedurii insolventei

Dupa ce cererea a fost introdusa presedintele tribunalului desemneaza judecatorul sindic cu misiunea de a solutiona cererea respectiva. Din momentul desemnarii, judecatorul sindic verifica daca sunt indeplinite conditiile cerute de lege pentru aplicarea procedurii insolventei. Daca sunt indeplinite conditiile si incepe procedura insolventei judecatorul sindic numeste administratorul judiciar sau lichidatorul.

Odata ce procedura insolventei a fost deschisa prin hotararea judecatorului sindic trebuie luate primele masuri pentru realizarea procedurii insolventei.

Prima masura : notificarea procedurii insolventei. Administratorul judiciar va trimite o notificare catre toti creditorii, care debitori si catre oficiul registrului comertului. De asemenea notificarea se va publica intr-un ziar de larga circulatie precum si in buletinul procedurilor de insolventa.

Aceasta notificare trebuie sa cuprinda termenul limita de depunere a contestatiilor, termenul limita de inregistrare a cererilor de admitere a creantelor creditorilor, termenul de verificare a creantelor, termenul de definitivare a tabelului creantelor, precum si locul, data si ora primei sedinte a adunarii creditorilor.

Declararea creantelor creditorilorToti creditorii, anterior datei deschiderii procedurii, vor depune o cerere de admitere a creantelor.

Cererea de adminitere a creantelor se inregistreaza intr-un registru special care se pastreaza la grefa tribunalului.

Creantele inscrise in tabelul preliminar pot fi contestate de debitor sau de orice alta persoana. Contestatiile vor fi solutionate de catre judecatorul sindic printr-o singura sentinta.

Urmeaza intocmirea si prezentarea unor rapoarte de catre administratorul judiciar.Administratorul judiciar trebuie sa indeplineasca doua rapoarte. Primul trebuie intocmit in

maxim 30 de zile de la numirea acestuia in functie, si in care sa propuna fie intrarea in procedura simplificata fie continuarea perioadei de observatie.

Al doilea raport trebuie intocmit in maxim 60 de zile de la numirea administratorului si trebuie sa cuprinda cauzele si imprejurarile care au adus debitorul in situatia de insolventa, precum si persoanele carora li se poate imputa aceasta situatie.

In al doilea raport trebuie sa se prevada daca exista posibilitatea reorganizarii activitatii debitorului sau intrarea in faliment a acestuia.

De asemenea in al doilea raport trebuie mentionat ca daca se intra pe procedura reorganizarii judiciare administratorul judiciar trebuie sa mentioneze daca este de acord cu planul de reorganizare propus de debitor. Trebuie de asemenea sa mentioneze daca a contribuit si el la elaborarea planului de organizare, sau daca nu este de acord cu planul propus de debitor trebuie sa mentioneze daca intocmeste el personal planul de reorganizare sau planul este intocmit de creditor.

Reorganizarea judiciara

Procedura reorganizarii presupune :1. intocmirea sau elaborarea planului de reorganizare2. aprobarea planului de reorganizare3. implementarea si respectarea aplicarii planului.

60

1. Intocmirea sau elaborarea planuluiDebitorul care a fost supus procedurii insolventei in ultimii 5 ani sau a fost condamnat pentru

una din infractiunile economice nu mai are dreptul sa intocmeasca un plan de reorganizare.Planul de reorganizare trebuie depus in maxim 30 de zile de cand s-a hotarat procedura

reorganizarii judiciare. Obiectul planului   : planul poate prevedea fie restructurarea si continuarea activitatii debitorului,

fie lichidarea unor bunuri din averea debitorului, fie o combinatie intre aceste variante.Durata planului de reorganizare judiciaraExecutarea planului de reorganizare nu va putea depasi trei ani de zile de la data confirmarii

acestuia.Daca judecatorul sindic constata ca nu se poate obtine prin activitatea debitorului suma de bani

necesara pentru achitarea datoriilor, acesta va dispune inceperea procedurii insolventei.

2. Aprobarea planuluiDupa elaborarea planului urmeaza urmatoarele formalitati :

Admiterea planului de catre judecatorul sindic Publicitatea planului de reorganizare – se face de regula prin publicarea in buletinul

prcedurilor de insolventa Validarea planului de reorganizazre de catre adunarea generala a creditorilor Confirmarea planului de catre judecatorul sindic.

3. Implementarea si respectarea planuluiDaca planul a fost confirmat de judecatorul sindic acesta trebuie pus in aplicare, adica debitorul

isis continua activitatea sub conducerea administratorului special si sub supravegherea administratorului judiciar.

Falimentul debitorului

Falimentul se aplica in cazurile prevazute de lege si are drept scop transformarea in bani a bunurilor din averea debitorului in vederea satisfacerii creantelor creditorilor. Intrarea in procedura falimentului va fi decisa de judecatorul sindic, iar lichidarea bunurilor din averea debitorului va fi efectuata de catre lichidator sub supravegherea judecatorului sindic.

Bunurile debitorului pot fi vandute in bloc sau individual prin licitatie publica sau prin negociere directa.

Raspunderea membrilor organelor de conducere

La cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului judecatorul sindic poate dispune ca o parte din pasivul debitorului sa fie suportat de organele de conducere ale creditorului respectiv.

Referitor la latura juridica a raspunderii intalnim o raspundere contractuala sau o raspundere delictuala, in functie de natura sau de izvorul obligatiei respective.

61

Probleme pe care trebuie sa le luam mai in serios pentru examenul din data de 15 iunie

Un subiect din SC unu din contracte si unu din restu   !   ?

• De la modificarea soc cietatilor comerciale – marirea capitalului social, reducerea capitalului social, fuziunea si divizarea societatilor comerciale.

• La dizolvare si lichidare – atentie la cauzele generale de dizolvare a societatilor, caile dizolvarii societatilor comerciale, precum si principiile generale ale lichidarii societatilor comerciale.

• Dizolvarea fiecarui tip de sc.• Pentru societatile de persoane

- drepturile si obligatiile asociatilor- cesiunea partii de interes a asociatului- retragerea/excluderea asociatului din societate/societatea pe actiuni- modalitatile de constituire ale S.A.- functionarea SA- administrarea cu cele 2 sisteme unitar si dualist- la SRL sa studiem – cica poate sa ne dea subiect de comparatie.

• De la GIE : notiune, constituire si functionare• Obligatiile comerciale – reguli privind executarea obligatiei comerciale, precum si la probele

specifice dreptului comercial• Contracte comerciale (cele 6) : notiune si caractere, asemanari deosebiri• Conditii de fond si forma, obligatiile partilor precum si incetarea.• De la titluri comerciale de valoare – cambia• Din procedura insolventei

- notiune si caractere, categoriile de debitori supusi procedurii insolventei, persoanele care participa la procedura insolventei - insistat pe judecatorul sindic si administratorul judiciar

- continutul si desfasurarea procedurii insolventei- primele masuri ce trebuie luate la inceperea procedurii

• Cele doua procedui – a reorganizarii judiciare si falimentul.

62