www.referat.ro

Carstea BogdanSolidaritatea n dreptul comercial

CUPRINS

A. Prezumtia de solidaritate a codebitorilor comercialiB. Solidaritatea legala si conventionalaC. Cazuri de solidaritate legala care nu pot fi nlaturate prin vointa partilor

Solidaritatea asociailor din societatile in nume colectiv i solisaritatea comanditatilor din societaile in comandita simpla si in comandita pe actiuni

Solidaritatea comanditarilor care incalca dispozitiile art. 89 alin. (1) din Legea societatilor comerciale

Solidaritatea administratorilor societatilor comerciale Solidaritatea fondatorilor si primilor membrii ai consiliului de administratie, respectiv ai directoratului si ai consiliului de supraveghere, fata de societate si de terti

Raspunderea nelimitata si solidara a fondatorilor, reprezen-tantilor societatii, precum si a primilor membri ai organelor de conducere, de administrare si de control ale societatii, pentru prejudiciul cauzat de neregularitatile la care se refera art. 46-48 din Legea nr. 31/1990

Raspunderea nelimitata si solidara fata de terti a fondatorilor, reprezentantilor si a altor persoane, care au lucrat in numele unei societati in curs de constituire Solidaritatea lichidatorilor care incalca regulile lichidarii siintreprind efectuarea de operatiuni noi, incompatible cu starea de lichidare

Solidaritatea mandatarilor comerciali (art. 389 C. com.)

Solidaritatea patronilor (in cazul pluralitatii de patroni) in materia prepuseniei (art. 393 C. com.)

Solidaritatea carausilor in transporturile cumulative (art. 436 C. com.)

Solidaritatea codebitorilor unei cambii, unui bilet la ordin sau cec Solidaritatea persoanei straine cu societatea in nume colectiv ori cu societatea in comandita simpla

Solidaritatea necomerciantilor care savarsesc fapte de comert

Solidaritatea persoanelor prevazute de art. 138 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, la acoperirea unei parti a pasivului debitorului, persoana juridica ajunsa in stare de insolventa

D. Conditiile de existenta ale solidaritatii comerciale

a) Conditia ca obligatia sa fie comerciala pentru debitori

b) Absenta unei clauze de nesolidaritate

E. Extinderea prezumtiei de solidaritate asupra fidejusorului care garanteaza o obligatie comerciala

F. Jurisprudenta

A. Prezumtia de solidaritate a codebitorilor comerciali

In dreptul civil, solidaritatea este o exceptie de la regula divizibilitatii obligatiei.

Potrivit art. 1041 C. civ., obligatia solidara nu se prezuma, trebuie stipulata expres; aceasta regula nu inceteaza decat atunci cand obligatia solidara are loc de drept, in virtutea legii".

Din continutul acestui text rezulta ca solidaritatea in dreptul civil trebuie sa rezulte dintr-o prevedere legala sau din conventia expresa a partilor.

Spre deosebire de dreptul civil, in dreptul comercial solidaritatea codebitorilor comerciali se prezuma, afara de cazul cand partile deroga in mod expres de la aceasta regula, stipuland contrariul.

In acest sens dispozitiile art. 42 C. com., prevad ca ln obligatiile comerciale, codebitorii sunt tinuti solidariceste, afara de stipulate contrara.

Aceeasi prezumtie exista si contra fidejusorului, chiar necomerciant, care garanteaza o obligatiune comerciala.

Ea nu se aplica si la necomercianti pentru operatiuni care, incat i piiveste, nu sunt fapte de comert.

Aceasta particularitate a obligatiilor comerciale are o mare importanta ntrucat ofera creditorului garantii mai mari n ceea ce priveste ndeplinirea obligatiei de catre debitori.

Dupa cum se subliniaza n lileratura de specialitate, severitatea din art. 42 se legitimeaza pe consideratiuni utilitare, practice. Legiuitorul comercial cauta sa favorizeze creditul, si desigur ca, capitalistul e mult mai dispus sa acorde credit, dac tie c codebitorii lui sunt tinuti n mod solidar".

Solidaritatea se consider a fi necesara n obligatiile comerciale si datorita celeritatii afacerilor. Cand sunt mai multi debitori, tinuti solidariceste, comerciantul nu sta sa examineze solvabilitatea fiecaruia, se multumeste sa aprecieze ca este unul sau doi din ei solvabil".

Prin urmare, o obligatie comerciala se bucura de un credit cu atatj mai mare cu cat sunt mai multi debitori fata de ea.

In caz de nendeplinire a obligatiei el are posibilitatea sa se indrepte contra debitorului pe care l considera mai solvabil, mai usor de executat.

Textul art. 42 C. com. roman este aproape identic cu cel prevazut de art. 40 C. com. italian.

In dreptul comercial italian aceasta prezumtie de solidaritate, care initial s-a aplicat n virtutea obiceiurilor si a doctrinei, n contra debitorilor cambiali si n contra asociatilor, a fost extinsa de Codul comercial la toate obligatiile comerciale.

In dreptul german, solidaritatea codebitorilor este prezumata atat n cazul obligatiilor civile, cat si n cazul celor comerciale. In acest sens, prevederile art. 427 C. civ. german arata ca daca mai multe persoane se obliga n comun prin contract la o prestatie divizibila, n caz de ndoiala, ele raspund solidar".

In dreptul francez solidaritatea codebitorilor comerciali nu este consacrata prin lege, cu exceptia unor cazuri particulare. Cu toate acestea, solidaritatea a fost aplicata n jurisprudenta ca regula cutumiara, constituind o prezumtie simpia.

Vechile reglementari comerciale romanesti au statornicit si ele regula solidaritatii codebitorilor comerciali. Astfel:

In cuprinsul paragrafului 1.596 al Codului Calimach al Moldovei, se stipuleaza ca membrii Tovarasiei negustoresti" (care corespunde societatii n nume colectiv) raspund solidar si personal.

De asemenea, art. 135 din Condica de Comerciu a Principatelor Unite Romane prevede ca Toti cei care au iscalit, au primit sau au girat o polita, sunt raspunzatori platnici unul pentru altul catre nfatisetor".

Dispozitiile art. 268, Codul comercial aplicabil n Ardeal (Legea comerciala din 1875) consacra regula solidaritatii codebitorilor comerciali, stipuland ca Aceia care printr-o operatiune care pentru dnsii constituie acte de cornert se obliga n comun fata de o a treia pcrsoana, se vor considera debitori solidari, daca din conventiunea ncheiata cu creditorul nu rezulta contrariul".'

Proiectul noului C. com. roman elaborat si apoi publicat n anul 1938 si care urma sa intre n vigoare la 1 mai 1939 (cunoscut si sub denumirea de Codul comercial Carol al ll-lea), a instituit si a extins prezumtia de solidaritate asupra tuturor codebitorilor raportului juridic comercial, chiar daca nu au savarsit acte de cornert si indiferent daca erau necomercianti si au savarsit operatiuni care, n ceea ce-i priveste, nu sunt fapte de comert.

Astfel, potrivit art. 377 din acest cod, n obligatiunile comerciale, codebitorii sunt tinuti solidar, n lipsa de stipulate contrara". Dupa cum se poate observa, prezumtia de solidaritate a fost tratata prin noul proiect, n sensul ca toti codebitorii unui raport comercial sunt tinuti solidar, chiar daca nu savarsesc acte de comert, spre deosebire de Codul comercial roman, potrivit caruia prezumtia de solidaritate nu se aplica si la necomercianti, pentru operatiunile care, n ceea ce-i priveste, nu sunt acte de comert.

Asadar, n comert regula generala o formeaza solidaritatea iar diviziunea datoriei este exceptia".

Este de remarcat ca spre deosebire de Codul civil, Codul comercial reglementeaza numai solidaritatea pasiva si nu si pe cea activa.

B. Solidaritatea legala si conventionala

Solidaritatea codebitorilor este de natura obligatiei comerciale iar nu de esenta ei, asa nct aceasta nu trebuie stipulata expres de catre parti, n schimb ea poate fi modificata sau chiar nlaturata prin conventia partilor.

Prevederea de la art. 42 C. com., fiind o derogare de la regula solidaritatii nscrisa n dreptul comun la art. 1041 C. civ., are carcterul unei prezumtii juris tantum, asa nct rasturnarea ei se poate face prin orice mijloc de proba, potrivit prevederilor art. 46 C. com.

Trebuie mentionat ca n ceea ce priveste solidaritatea activa a creditorilor, aceasta trebuie prevazuta n mod expres n actul ncheiat de catre parti, ntrucat solidaritatea reglementata de art. se refera numai la codebitorii comerciali.

Cu toate ca solidaritatea pasiva este prezumata, obligarea la plat n mod solidar trebuie sa fie ceruta de codebitori sau, dupa caz, trebuie prevazuta anume n dispozitivul hotararii judecatoresti sau vizata cel putin n considerente, fie macar prin citarea art. 42 C. com.

C. Cazuri de solidaritate legala care nu pot fi nlaturate prin vointa partilor

Legiuitorul comercial roman - n afara de art. 42 C. com., unde este instituit nsusi principiul - se ocupa de solidaritate si n alte materii, unde reglementeaza un tip de solidaritate legala care, datorita caracterului sau de ordine publica, nu poate sa fie nlaturata prin voina partilor. S-a vroit ca n aceste cazuri codebitorii sa fie obligati la o prestatie unica, asemanator cu situatia codebitorilor unei obligatii indivizibile prin natura sa".

Exemplificam n acest sens:

a) Solidaritatea asociailor din societatile in nume colectiv i solidaritatea comanditatilor din societaile n comandita simpla si n comandit pe actiuni

In acest sens, potrivit art. 3 alin. (2) din Legea societatilor comerciale nr. 31/1990, obligatiile sociale ale societatii n nume colectiv sunt garantate cu patrimoniul social si cu raspunderea nelimitata si solidara a tuturor asociatilor.

De asemenea, potrivit aceluiasi text, obligatiile sociale ale societatii in comandita simpla si pe aciuni sunt garantate cu patrimoniul social si cu raspunderea nelimitata si solidara a asociatilor comanditari. Raspunderea asociatilor comanditari, este antrenata numai la limita aportului lor.

Potrivit art. 85 din aceeasi lege, potrivit carora Asociatii (n societatile comerciale n nume colectiv - s.n.) sunt obligati nelimitat si solidar pentru operatiunile ndeplinite n numele societatii de persoane care o reprezinta. Hotararea judecatoreasca obtinuta mpotriva societtii este opozabila fiecarui asociat."

Raspunderea asociatilor pentru obligatiile societatii este o raspundere subsidiara, care se antreneaza dupa ce, mai ntai, a fost antrenata raspunderea societatii.

Caracterul subsidiar al acestei raspunderi rezulta din continutul art. . 3 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, potrivit cu care Creditorii societatii se vor ndrepta mai ntai mpotriva acesteia pentru obligatiile ei si numai daca aceasta nu le plateste n termen de 15 zile de la data punerii n ntarziere, se vor putea ndrepta mpotriva acestor asociati."

Trebuie remarcat ca dispozitiile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 nu au fost puse de acord cu dispozitiile art. 82 alin. (2) din aceeasi lege. Astfel, potrivit acestui din urma text hotararea judecatoreasca obtinuta mpotriva societatii (n nume colectiv - s.n.) este opozabila fiecarui asociat". Acest text, n actuala sa reglementare, ar fi de natura sa conduca la concluzia antrenarii unei raspunderi solidare a asociatilor n nume colectiv, cu societatea din care fac parte, pentru datoriile societatii.

Suntem de parere ca nu aceasta a fost finalitatea dorita de legiuitor. Asa cum s-a apreciat n literatura de specialitate Odata obtinuta o hotarare judecatoreasca mpotriva societatii ea trebuie pusa n executare si numai daca prin executare silita nu sunt satisfacute drepturile lor, creditorii sociali trebuie sa actioneze, n baza acelei hotarari, care le este opozabila, mpotriva asociatilor.'

Asadar, desi solidara si nemarginita, raspunderea asociailor pentru datoriile sociale trebuie sa fie, n mod firesc, subsidiara, aceasta decurgand din autonomia patrimoniala a societatii si din nsasi finalitatea normei de a garanta pe creditori contra insuficientei patrimoniului social. De aici decurg urmatoarele concluzii:

in masura n care patrimoniul social este nendestulator pentru recuperarea creantelor, creditorii sociali se vor putea ndrepta mpotriva asociatilor, hotararea judecatoreasca obtinuta mpotriva societatii fiind opozabila fiecarui asociat;

creditorii societatii au libertatea de a opta ntre urmarirea unui sau altuia dintre asociatii debitori, pentru ntreaga creanta nerecuperata de la societate si urmarirea tuturor asociatilor, pe fiecare, pentru o anumita parte din creanta datorata;

punerea n ntarziere a unui asociat produce efecte si fata de toti ceilalti;

-actele de executare silita efectuate mpotriva unuia dintre asociati, ntrerup cursul prescriptiei si fata de ceilalti asociati;

asociatul care a platit ntreaga datorie poate promova actiune n regres contra fiecaruia din ceilalti asociati pentru partea care revine fiecaruia din ntreaga datorie

insolvabilitatea unuia dintre debitorii asociati nu se rasfrange asupra patrimoniului creditorului social, ci este suportata de ceilall codebitori asociati.

b) Solidaritatea comanditarilor care ncalca dispozitiile art. 89 alin. (1) din Legea societatilor comerciale

Potrivit art. 89 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, Comanditarul poate ncheia operatiuni in contul societatii numai n baza unei procuri speciale pentru operatiuni determinate, data de reprezentantii societatii si nscrisa n registrul comertului. In caz contrar, comanditarul devine raspunzator fata de terti, nelimitat si solidar, pentru toate obligatiile societatii contractate de la data operatiunii ncheiate de el".

Dispozitiile art. 89 mentin regula traditionala care interzice asociatilor comanditari sa faca acte de gestiune externa.

Cu toate acestea, noua reglementare (pe care o ntalnim si n Codul comercial, Carol al ll-lea, din 1938) nlatura caracterul absolut aI acestei interdictii instituita de Codul comercial din 1887, care nu prmitea comanditarului sa ncheie operatiuni n contul societatii, nici chiar n temeiul unei procuri.

In cazul n care asociatul comanditar ncalca interdictia de a face, acte de gestiune externa, el devine raspunzator fata de terti nelimitat si solidar, pentru toate obligatiile societatii contractate de la data operatiunii ncheiate de el.

c) Solidaritatea administratorilor societailor comerciale

Potrivit art. 73 din Legea societatilor comerciale, administratorii

sunt solidari raspunzatori fata de societate pentru:

realitatea varsamintelor efectuate de asociati;

existenta reala a dividendelor platite;

existenta registrelor cerute de lege si corecta lor tinere;

exacta ndeplinire a hotararilor adunarilor generale;

-stricta ndeplinire a ndatoririlor pe care legea,/actul constitutiv le impun".

Textul mai sus citat, care prevede situailen care administratorii ar prejudicia societatea, nu are caracter limitativ, asa nct raspunderea solidara a administratorilor poate fi generata si de alte situatii hoi care ar prejudicia societatea. Cu greu nsa, s-ar mai gasi alte situatii care ar excede reglementarii art. 73 din lege.

d) Solidaritatea fondatorilor si primilor membrii ai consiliului de administratie, respectiv ai directoratului si ai consiliului de supraveghere, fata de societate si de terti

Art. 31 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, instituie o raspundere solidara, cu ncepere de la data constituirii societatii pe actiuni prin subscriptie publica, a fondatorilor, primilor membrii a consiliului de administrate, respectiv ai directoratului si ai consiliului de supraveghere, fata de societate si fata de terti, pentru:

-subscrierea integral a capitalului social si efectuarea varsamintelor stabilite de lege sau de actul constitutiv;

existenta aportului n natura;

veridicitatea publicatiilor facute n vederea constituirii societatii.

De asemenea, prevederile art. 36 alin. (1) ale aceluiasi act normativ, obliga,n mod solidar, pe fondatori, primii administratori, sau daca este cazul, primii membri ai directoratului si ai consiliului de supraveghere, pentru orice prejudiciu cauzat de nendeplinirea obligatiei de a cere, n conditiile legii, nmatricularea societatii n registrul comertului.

e) Raspunderea nelimitata si solidara a fondatorilor, reprezen-tantilor societatii, precum si a primilor membri ai organelor de con-ducere, de administrare si de control ale societatii, pentru preju-diciul cauzat de neregularitatile la care se refera art. 46-48 dinLegea nr. 31/1990

Legea societatilor comerciale stabileste o ntreaga gama de masuri si modalitati ce trebuie urmate pentru remedierea neregularitatilor actului constitutiv sau ale procedurii de nmatriculare a societaii comerciale.

Omisiunea remedierii acestor neregularitati poate constitui cauza unor prejudicii ce pot sa se concretizeze n patrimoniul societatii, asociatilor sau tertilor.

Legea societatilor comerciale ofera o garantie acestor persoane, prin reglementarea raspunderii nelimitate si solidare a mai multor categorii de persoane, pentru prejudiciul cauzat de consecintele acestor neregularitati neremediate. In acest sens, art. 49 din lege dispune ca Fondatorii, reprezentantii societatii, precum si primii membrii ai organelor de conducere, de administrare si de control ale societatii raspund nelimitat si solidar pentru prejudiciul cauzat prin nere gularitatile la care se refera art. 46-48".

f) Raspunderea nelimitata si solidara faa de terti a fondatorilor,reprezentanilor si a altor persoane, care au lucrat n numele uneisocietati n curs de constituire

In aplicarea principiului raspunderii solidare a codebitorilor comerciali, instituit de art. 42 alin. (1), art. 53 alin. (1) din legea societatilor comerciale, stabileste ca Fondatorii, reprezentantii si alte persoane, care au lucrat n numele unei societati n curs de constituire, raspund slidar si nelimitat fata de terti pentru actele juridice ncheiate cu acestia n contul societatii, n afara de cazul n care societatea, dupa ce a dobandit personalitate juridica, le-a preluat asupra sa. Actele astfel preluate sunt considerate a fi fost ale societatii nca de la data ncheierii lor".

Din continutul textului de lege mai sus citat, rezulta ca raspunderea nelimitata si solidara este antrenata n sarcina fondatorilor, reprezentantilor societatii, precum si n sarcina altor persoane, n conditiile n care acesti subiecti au participat la ncheierea de acte juridice n contul societatii (contract de nchiriere, contract de cont bancar etc.) n perioada premergatoare dobandirii personalitatii juridice, respectiv anterior nmatricularii societatii n registrul comertului raspunderea acestor persoane este nlaturata n cazul n care, dupa ce societatea a dobandit personalitate juridica, a preluat aceste acte asupra sa.

g) Solidaritatea lichidatorilor care ncalca regulile lichidarii siintreprind efectuarea de operaiuni noi, incompatible cu starea delichidare

Art. 255 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, prevede ca Lichidatorii care ntreprind noi operatiuni comerciale ce nu sunt necesare scopului lichidarii sunt raspunzatori personal si solidar de executarea lor".

(Aceasta noua reglementare preia vechiul text al art. 203 C. com.) Prin urmare, lichidatorii unei societati nu pot ntreprinde nicio opertiune noua n cornert, putand numai sa termine operatiunile incepute si care tind la lichidarea societatii". In caz contrar ei sunt personal si solidar responsabili pentru aceste operatiuni.

h) Solidaritatea mandatarilor comerciali (art. 389 C. com.)

Potrivit art. 389 alin. final C.com., Comandatarii sunt responsabili solidar". Asadar, n materie de mandat, n situatia n care sunt mai multi mandatari ai unui singur mandant sau ai mai multor mandanti, pentru aceasi afacere si daca din aceasta afacere rezulta o datorie a mandatarilor, iar aceasta datorie are caracter comercial, toti comandatarii sunt responsabili solidar.

i) Solidaritatea patronilor (n cazul pluralitatii de patroni) in materia prepuseniei (art. 393 C. com.)

Art. 393 alin. (1) C. com. prevede ca Patronul raspunde de faptele prepusului si de obligatiile contractate de el n limitele nsarcinarii ce i-a dat".

Alin. (2) al art. 393 precizeaza ca: Daca sunt mai multi patroni fiecare dintre ei este solidar responsabil".

Dispozitiile art. 393 alin. (1) reitereaza practic principiul cuprins n art. 1546 C. civ., potrivit caruia mandantele este ndatorat a ndeplini obligatiile contractate de catre mandatar n limita mputernicirii date.

Alin. (2) al aceluiasi articol reia principiul general n materie de obligatii comerciale, cuprins n art. 42 C. com., potrivit cu care codebitorii sunt tinuti solidariceste. Prepusul a mai multi patroni poate cere creanta de la oricare din ei, fara a i se putea opune beneficiul diviziunii.

j) Solidaritatea prepusilor si patronilor, n cazurile mentionate de art. 398 C. com.

Potrivit art. 398 C. com., Prepusul e responsabil solidar cu patronul de observarea dispozitiilor cuprinse n titlurile III (Despre comercianti - s.n.) si IV (Despre registrele comerciantilor - s.n.) ale acestei carti, n ce priveste comertul cu care este nsarcinat".

Desi prepusul nu este comerciant, legiuitorul isi stabileste anumite obligatii, respectiv: tinerea registrelor comerciale obligatorii, publicarea contractului de casatorie al comerciantului etc. Aceste obligatii sunt prevazute de lege pentru protectia tertilor. In cazul n care prepusul nu-si ndeplineste aceste ndatoriri, el raspunde solidar cu patronul.

k) Solidaritatea carausilor n transporturile cumulative (art. 436 C. com.)

Potrivit art. 436 alin. (1) C.com., Orice cerere de despagubire trebuie ndreptata contra primului sau ultimului caraus. Se poate ndrepta si contra carausului intermediar, cand s-ar proba ca paguba s-a cauzat n timpul cand acesta a facut transportul".

Textul art. 436 alin. (1) are n vedere cazul transporturilor cumulative (care presupun transportarea marfurilor de catre mai mult carausi) unde ia nastere o obligatie indivizibila pentru toti carausii de pe intreg parcursul transportului, de a preda marfa la locul de destinatie.

In cazul n care nu-si respecta aceasta obligate, destinatarul poate actiona la alegerea sa, (potrivit art. 436 C. com. - s.n.) pe primul sau pe ultimul caraus, fara a fi obligat sa dovedeasca care este n culpa sau daca culpa s-ar rasfrange asupra vreunui caraus intermediar".

Carausul chemat n judecata poate, la randul sau, n conditiile art. 436 alin. (2) C. com., sa cheme n garantie pe carausul care l-a precedat imediat sau pe carausul intermediar raspunzator de paguba.

I) Solidaritatea codebitorilor unei cambii, unui bilet la ordin sau cec

In materie civila sau comerciala, de regula, solidaritatea ia nastere odata cu ncheierea raportului juridic obligational; codebitorii se obliga n acelasi timp, cu exceptia celor care contracteaza datoria mai tarziu, situatie n care solidaritatea ncepe din momentul n care se naste obligatia, ea neexistand pentru trecut.

In materie cambiala si n materia cecului, avem o serie de debitori care dobandesc aceasta calitate la diferite date succesive.

Astfel, avem mai ntai debitorul principal sau tragatorul care a emis cambia, biletul la ordin sau cecul, apoi trasul, caruia i se adreseaza ordinul de a plati o suma de bani.

De asemenea, cambia poate fi garantata printr-o garantie care poarta denumirea de aval. Cel care garanteaza (avalistul) devine si el debitor alaturi de ceilalti. Girantul, la randul sau, poate sa transmita cambia prin gir altei persoane numita giratar.

Toti acesti debitori respectiv tragatorul, trasul, avalistul si girantul cambiei sunt tinuti solidar fata de posesor, asa cum rezulta de altfel din dispozitiile art. 52 din Legea nr. 58/1934 si ale art. 47 din Legea nr. 59/1943.

In literatura de specialitate se apreciaza ca n materie cambial suntem n prezenta unei solidaritati imperfecte, ntrucat ea nu produce toate efectele ce-i sunt recunoscute n genere. Astfel, n aceast materie nu se aplica dispozitiile art. 1045 C. civ., n virtutea carora actiunea intentata mpotriva unuia dintre codebitorii solidari ar ntreupe prescriptia mpotriva tuturora. Dimpotriva, se aplica dispozitiile art. 946 C. com., alin. final, potrivit carora actele de ntrerupere a prescriptiei trebuie efectuate pentru fiecare codebitor n parte. Aceasta imperfectiune a solidaritatii este specific dreptului comercial.

In toate aceste cazuri, solidaritatea nu poate fi nlaturata prin conventia partilor.

m) Solidaritatea persoanei straine cu societatea in nume colectiv ori cu societatea n comandita simpla

Pentru toate obligatiile acestora, daca numele acestei persoane figureaza, cu consimtamantul sau, n firma societatii n nume colectiv ori n cea n comandita simpla, precum si solidaritatea comanditarului dintr-o societate n comandita, cu aceasta societate, al carui nume figureaza n firma societatii n comandita.

Aceasta solidaritate, care nu poate fi nlaturata prin conventia partilor rezulta din prevederile art. 34 din Legea nr. 26/1990, potrivit cu care: Daca numele unei persoane straine de societate figureaza, cu consimtamantul sau, n firma unei societati n nume colectiv ori n comandita simpla, aceasta devine raspunzatoare nelimitat si solidar de toate obligatiile societatii. Aceeasi regula este aplicabil si comanditarului al carui nume figureaza n firma unei societati n comandita". n) Solidaritatea necomercianilor care savarsesc fapte de comer

Am aratat ca potrivit art. 42 alin. final C. com., solidaritatea nu se aplica la comercianti pentru operatiuni care, incat i priveste nu sunt fapte de comert".Prin urmare, obligatia acestor codebitori fata de titularul creantei este o obligatie divizibil.

In cazul n care faptele si operatiunile savarsite de necomercianti sunt fapte de comert, atunci ei raspund solidar pentru obligatiile comerciale asumate.

o) Solidaritatea persoanelor prevazute de art. 138 alin. (1) din Iegea nr. 85/2006, la acoperirea unei pari a pasivului debitorului, persoana juridica ajunsa n stare de insolvena

Potrivit art. 138 alin. (4) din Legea nr. 85/2006, n caz de pluralitate, raspunderea persoanelor prevazute la alin. (1) al art. 138 (membrii organelor de supraveghere din cadrul societatii sau de conducere, precum si de orice alta persoan care a cauzat starea de Insolvent a debitorului prin una din faptele prevazute la lit. a)-g) ale aceluiasi alineat) este solidara.

Pentru antrenarea raspunderii solidare a acestor persoane este necesar ca aparitia starii de insolvent a debitorului, persoana juridica sa fie contemporana sau anterioara perioadei de timp n care au exercitat mandatul ori n care au detinut pozitia care ar fi putut determina insolventa .

Dupa cum se poate observa, prevederile art. 138 alin. (1) extind raspunderea solidara si la perioada de timp, anterioara celei n care persoanele responsabile solidar si-au exercitat mandatul ori n care au detinut pozitia care ar fi putut cauza insolventa.

Aceasta extindere nu poate fi acceptata, de vreme ce este evident ca aceste persoane nu puteau svarsi fapte culpabile, generatoare de prejudicii, ntr-o perioada n care nu detineau nici mandatul si nici pozitia care ar fi putut determina insolventa debitorului.

Rspunderea solidara prevazut de art. 138 alin. (4) priveste numai persoanele care au cauzat insolventa, neputandu-se extinde si la altele, decat numai cazurile prevazute de lege.

D. Conditiile de existenta ale solidaritatii comerciale

De la nceput este necesar a preciza ca, indiferent de izvorul din care deriva (contract, cvasicontract, delict, cvasidelict, lege), solidaritatea se aplica tuturor obligatiilor comerciale.

Apoi, asa cum am precizat, prezumtia de solidaritate comerciala rezulta din art. 42 alin. (1) C. com., potrivit caruia: ln obligatiile comerciale, codebitorii sunt tinuti soildariceste, afara de stipulate contrarie (...)"

Din continutul acestui text rezulta ca pentru aplicarea prezumtiei de solidaritate tn materie comerciala trebuie ndeplinite urmatoarele conditii:

obligatia trebuie sa fie comerciala pentru debitori;

absenta unei clauze de nesolidaritate.

a) Condiia ca obligatia sa fie comerciala pentru debitori

Intr-un raport juridic obligational de drept comercial, codebitorii acestuia pot fi numai comercianti sau alaturi de ei pot sa figureze si necomercianti.

Pentru a putea opera prezumtia de solidaritate este necesar ca pentru toti codebitorii comercianti si necomercianti, obligatia care le incumba sa aiba caracter comercial. Prin urmare, nu numai codebitorii comercianti dar si codebitorii necomercianti vor raspunde solidar, daca obligatia asumata are caracter comercial.

De asemenea, este cunoscut ca obligatiile comerciale pot lua nastere fie din savarsirea faptelor de comert obiective (dintre cele enumerate sau cele de natura celor enumerate de art. 3 C. com. roman, indiferent de calitatea de comerciant sau necomerciant a partilor), fie din fapte de cornert subiective, savarsite de comercianj persoane fizice sau persoane juridice (art. 4 C. com.), fie, ntr-un final, din fapte de comert unilaterale sau mixte (art. 56 C. com).

Totodata, se stie ca faptele de cornert unilaterale sau mixte sunt actele juridice sau operatiunile care sunt comerciale numai pentru una din parti, iar pentru cealalta parte au un caracter civil.

Potrivit art. 56 C. com. daca un act este comercial pentru una din parti, toti contractantii sunt supusi, cat priveste acest act, legii comerciale, afara de dispozitiile privitoare la persoana chiar a comerciantilor si de cazurile in care legea ar dispune altfel". Dispozitiile art. 42 alin. (3) din C. com., dispun altfel, respectiv prevad ca prezumtia de solidaritate nu se aplica pentru necomercianti, pentru operatiuni care, ncat i priveste nu sunt fapte de comert.

Referitor la aplicabilitatea art. 42 alin. (3) C. com., n doctrina se exemplifica ipoteza unui contract de vanzare-cumparare avand ca obiect anumite produse agricole, ncheiat ntre trei agricultori si un angrosist; raspunderea agricultorior pentru neexecutarea obligatiei este divizibila si nu solidara, deoarece obligatia si are izvorul n contractul de vanzare-cumparare, care potrivit art. 5 C. com., pentru agricultori nu este fapta de comert.

Prin urmare, legiuitorul a exclus aplicarea prezumtiei de solidariate cand codebitorii sunt necomercianti si obligatiile lor au ca izvor un act juridic care, n ceea ce-i priveste nu este fapt de comert.

Daca actul este comercial, prezumtia de solidaritate se aplica, chiar daca debitorii sunt necomercianti.

b) Absenta unei clauze de nesolidaritate

Data fiind natura obligatiilor comerciale solidaritatea nu trebuie sa fie stipulata n materie comerciala.

Legiuitorul roman a reglementat prin Codul comercial numai solidaritatea pasiva, care se prezuma ca exista n toate obligatiile comerciale. Solidaritatea activa, nefiind reglementata de legea comerciala, urmeaza a ramane sub incidenta regulilor stabilite de Codul civil, unde ea constituie o exceptie de la regula divizibilitatii obligatiilor. Prin urmare ea nu se prezuma, ci trebuie stabilita pe cale legala sau conventionala.

Pentru ca solidaritatea pasiva n materie comerciala, sa fie nlaturata, este necesara manifestarea contrara a vointei partilor, care va putea sa rezulte fie expres, fie din mprejurarile cauzei, specificul si natura operatiei etc. Evident, prin conventia partilor nu poate fi nlaturata solidaritatea legala.

Sintagma stipulatie contrara", folosita de art. 42 C. com., pentru a sublinia modalitatea n care se face nlaturarea solidaritatii, nu trebuie nteleasa n sensul ca ea se refera numai la raporturile contractuale ci dimpotriva, ea priveste si obligatiile care-si au izvorul n raporturi extracontractuale.

Dupa cum am aratat, nlaturarea prezumtiei nu trebuie stipulata n mod expres, cum s-a sustinut n literatura juridica antebelica, ci ea trebuie exprimata nendoielnic.

In practica judecatoreasca interbelica s-a stabilit ca solidaritatea fiind de natura nsasi a obligatiei comerciale, conform art. 42 C. com., nu trebuie stipulata expres n conveniune".

E. Extinderea prezumtiei de solidaritate asupra fidejusorului care garanteaza o obligatie comerciala

Art. 42 alin. (2) C. com. extinde prezumtia de solidaritate a debitorilor si asupra fidejusorilor. In acest sens dispozitiile textului de mai sus arata ca Aceeasi prezumtie exista si contra fidejusorului, chiar necomerciant care garanteaza o obligatie comerciala".

Aceasta prevedere legala deroga de la dispozitiile art. 1662 C. civ., potrivit carora fidejusorul nu este tinut a plati creditorului decat daca acesta nu se poate ndestula de la debitorul principal.

Asadar, n raporturile civile, obligatia fidejusorului este accesorie si subsidiara.

In situatia n care exista mai multi fidejusori, care au garantat aceeasi obligatie a debitorului, raspunderea lor este solidara (art. 1666 C. civ.).

In raporturile obligationale comerciale, fidejusorul va raspunde solidar cu debitorul pentru executarea obligatiei fata de creditor. El nu va mai putea sa se apere n fata creditorului prin invocarea beneliciului de discutiune sau de diviziune, ce-i sunt recunoscute prin art. 1663 si art. 1664 C. civ.

Aceasta derogare de la regulile dreptului civil este justificata de ratiuni privind consolidarea celor trei pioni ai comertului, exprimati prin credit, celeritate si securitate".

Extinderea solidaritatii si la fidejusori, opereaza numai daca obligatia garantata de acestia este comerciala.

Totodata este de precizat ca potrivit art. 42 alin. (2) C. com., prezumtia de solidaritate priveste nu numai pe fidejusorul care are calitatea de comerciant ci si pe cel care este necomerciant.

In literatura de specialitate s-au purtat discutii controversate n legatura cu incident prevederilor art. 42 alin. (3) C. com., asupra antrenarii raspunderii persoanei care consimte la constituirea unei ipoteci pentru garantarea creditului obtinut de la beneficiarul acesteia. Cu alte cuvinte, s-a pus n discutie daca garantul ipotecar al debitorului principal raspunde solidar cu acesta pentru obligatia asumata fata de creditor.

Suntem de parere ca garantul ipotecar, neavand calitatea de fidejusor, nu i se aplica dispozitiile art. 42 alin. (2) C. com.

De asemenea s-a sustinut ca n situatia n care creditul este acordat unui comerciant si este garantat tot de un comerciant cu o garantie reala imobiliara, atunci ar fi aplicabila prezumtia de comercialitate prevazuta de art. 42 alin. (1), iar prevederile art. 42 alin. (3) C. com. nu-si gasesc aplicabilitatea.

Nu putem mpartasi o asemenea opinie ntrucat garantui ipotecar, fie el si comerciant, nu este fidejusor, pentru a-i fi aplicabile dispozitiile art. 42 alin. (2) C. com.

Dispozitiile acestui text sunt de stricta aplicabilitate, ele fiind incidente numai asupra fidejusorilor care garanteaza obligatii comerciale, fie ca au sau nu calitatea de comercianti.

Este de remarcat ca n cazul n care fidejusorul, chiar comerciant fiind, garanteaza o obligatie civila, n cauza nu opereaza prezumia de comercialitate, n considerarea principiului accesorium sequitur principale.

Intr-un final, cu privire la sfera de aplicare a art. 42 C. com., putem rezuma urmatoarele concluzii:

reglementarile Codului comercial au n vedere numai solidaritatea pasiva, n cazul solidaritatii active fiind aplicabile prevederile; Codului civil;

n dreptul comercial codebitorii sunt prezumati a fi obligati solidar, fiecare debitor fiind tinut de ntreaga datorie;

ntrucat solidaritatea este de natura obligatiilor comerciale, ea nu trebuie sa fie stipulata prin conventia partilor;

solidaritatea fiind prezumata juris tantum de lege, poate fi nlaturata prin conventia partilor. Fac exceptie cazurile de solidaritate legala sau esentiala.

prezumtia de comercialitate nu priveste pe debitorii necomercianti pentru operatiuni care, n ce i priveste, nu sunt fapte de comert; Modalitatile obligatiilor si tipurile de obligatii complexe fac obiectul unor titluri distincte.

Noua reglementare preia regula solidaritatii legale in obligatiile comerciale (consacrata, in prezent, in art.42 din C.Com.) si introduce solidaritatea pasiva legala intre debitorii unor obligatii contractate pentru exploatarea unei intreprinderi.

Sunt oferite, de asemenea, si solutii menite sa clarifice anumite probleme controversate, cum ar fi precizarea consecintelor imposibilitatii executarii in natura a obligatiilor asupra solidaritatii pasive ori enuntarea criteriilor de stabilire a contributiei codebitorilor solidari la plata obligatiei.

F. Jurisprudenta

Curtea de Apel Iasi a admis recursurile formulate de paratii B.M. si G.M.D impotriva sentintei civile nr. 148/COM/5.05.2005 a Tribunalului Iasi judecator sindic pe care o caseaza si dispune trimiterea cauzei spre rejudecare.

Potrivit art. 137 din Legea 64/1995, judecatorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului ajuns in stare de insolventa sa fie suportata de catre membrii organelor de conducere administratori, directori cenzori si de orice alta persoana care au contribuit la ajungerea debitorului in aceasta situatie, prin una din urmatoarele faptele enumerate la lit. a g ale acestei dispozitii.

Faptele prevazute de textul sus-mentionat de natura a determina antrenarea raspunderii penale a organelor de conducere au ca numitor comun conduita culpabila si constienta a administratorului care, folosindu-se de prerogativele conferite de aceasta calitate isi insuseste bunuri din patrimoniul societatii, desfasoara activitate in interes personal, continua activitatea societatii, stiind ca acestea vor duce societatea la incetare de plati, prejudiciind astfel societatea si indirect pe creditorii sociali.

Personalitatea juridica a societatii comerciale care trebuie sa raspunda cu patrimoniul propriu pentru datoriile sociale, face ca raspunderea administratorului societatii comerciale reglementata de art. 137 din Legea 641995 sa fie o raspundere speciala, cu caracter exceptional si nu o raspundere de garantie pentru pasivul social.In mod gresit s-a retinut ca in cauza s-ar fi facut dovada savarsirii de catre administratorul societatii debitoare a unor fapte de natura celor expres mentionate in art. 137 din lege, aspectele retinute in cuprinsul raportului final intocmit de lichidatorul judiciar nefiind de natura sa faca dovada savarsirii de catre administratori a unor asemenea fapte si sa justifice astfel antrenarea raspunderii acestora pentru pasivul societatii debitoare.

Simpla ajungere a societatii la incetare de plati, faptul ca sediul debitoarei nu se mai afla la adresa inregistrata la registrul comertului, imprejurarea ca asociatul unic nu a putut fi contactat, ca si administratorul G.M.D., administratorul B.M. pretinzand ca nu se afla in posesia evidentelor contabile nu sunt suficiente pentru a justifica antrenarea raspunderii acestora in conditiile art. 137 din lege .Nu s-a demonstrat ca, anterior deschiderii procedurii, administratorii paratei au desfasurat sau au dispus desfasurarea unei activitati neprofitabile, avand ca efect incetarea de plati sau s-a ajuns la o astfel de situatie prin savarsirea altor fapte .

Se impune astfel efectuarea unei expertize contrabile in cauza care sa stabileasca cu certitudine care sunt cauzele ce au determinat ajungerea societatii in incetare de plati, daca existenta acestora se evidentiaza anterior datei de 1 aprilie 2000 cand a fost numit administrator paratul B.M., daca a fost savarsita de catre parati vreuna din faptele prevazute de art. 137 din lege si daca exista raport de cauzalitate intre ajungerea societatii in incetare de plati si vreuna din aceste fapte savarsite.(Decizia comerciala nr. 2/9.01.2006)

BIBLIOGRAFIE

R. Petrescu, Drept comercial roman, Ed. Oscar Print, Bucuresti, 1996,. CSJ, secia comerciala, decizia nr. 18 din 11 ianuarie 2000 n C. Cucu, M. Gavril, Contractele comerciale. Practica judecatoreasca, Ed. Hamangiu, Bucuresti, 2006, St.D. Carpenaru, M. Nicolae,; L. Lapadat, Cateva consideratii privind raspunderea solidara a codebitorilor comerciali, cu referire speciala asupra raspunderii garanilor ipotecari, alaturi de codebitori, ntr-un contract de credit bancar, n R.D.C. nr. 7-8/1997,

Adam, Codrut-Nicolae Savu, Legea procedurii insolventei, comentata si explicata, ed. CH Beck, Brasov, 2006 C.S.J., Sectia com., dec. nr. 2038/19 iulie 1997, n Dreptul nr. 4/1998, p. 107; In sens contrar: C.S.J., Secjia com., dec. nr. 509/1996 si nr. 1043/1996, n Buletinul Jurisprudent, 1996, L. Lapadat, op. cit., p. 142-143; C.S.J., Sectia com., dec. nr. 3463 din 5 iunie 2001, n P.R. nr. 5/2002, C.S.J., Secia com., dec. nr. 3463 din 5 iunie 2001, n P.R, nr. 5/2002, p. 47; dec. nr. 462 din 9 februarie 199, n Dreptul nr. 1/200,. Cas. Ill, dec. nr. 412 din 9 martie 1937, Tn R.D.C. 1938, p. 148, citata n Codul comercial adnotat, Ed. Tribuna Craiova 1 994, Cas. Ill, dec. nr. 140/1935, n R.D.C, 1935, Sf.D. Carpenaru, V. Nemes, M.A. Hotca, Noua lege a insolventei, Legea nr. 85/2006. Comentarii pe articole, Ed. Hamangiu, Bucuresti, 2006 I.L. Georgescu, M. Nicolae, Discutii n legatura cu raspunderea solidara n materia obligatiilor comerciale, n R.D.C. nr. 12/1997, p. 112-123; L. Lapadat, Cateva consideratii privind raspunderea solidar a codebitorilor comerciali, cu referire special asupra rspunderii garanilor ipotecari, alturi de codebitori, ntr-un contract de credit bancar, n R.D.C, nr. 7-8/1997, Cas. Ill, dec. nr. 1081 din 20 iunie 1922, publicata n Codul comercial adnotat, de G.T. lonescu fi I. Vasilescu-Nottara, ed. a ll-a, Ed. Ancora S. Benveristi & Co., Bucuresti, 1927, Cas. Ill, dec. nr. 790 din 1940, Practica judiciara n materie comerciala 1916-1947, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 1993, vol. 59/1934.

M. Pascanu, Manual de drept cambial roman, Ed. Cultura Nationals, CC. Anon, . Cas. II, dec. nr. 106 din 1 3 mai 1 897, publicata n Codul comercial adnotat, cu practica Curii de Casatie de la 1894 pana la 1 ianuarie 1914, sub ngrijirea lui G.T. lonescu, Ed. Librariei Leon Alcalay & co, Bucuresti, 1914, /. Schiau, T. Prescure, Legea societailor comerciale nr. 31/1990. Analize si comentarii pe articole, Ed. Hamangiu, Bucuresti, 2007, M. Scheaua, Legea societatilor comerciale nr. 31/1990, comentata si adnotata, Ed. All Beck, Bucuresti, 2000, p. 186; In acelasi sens a se vedea: MM. Costin, CA. Jelea, Societatile comerciale de persoane, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 1999,

I.N. Fintescu, Curs de drept comercial, vol. I, Ed. Al.Th. Doicescu, Bucuresti, 1929, C.C. Arion, op. cit, p. 318; Cas. Ill, dec. nr. 41 2/1937, n R.D.C., 1938, p. 148; St.D. Carpenaru, B. Antonescu, Codul comercial adnotat cu jurisprudenja, doctrina romana si straina, text austriac si ungar, Tiparul Romanesc S.A., Bucuresti, 1925, vol. I, p. 593, nr. 21; /. Turcu si L. Pop, Contractele comerciale, Ed. Lumina Lex, 1997, Cas. II, dec. nr. 33 din 29 ianuarie 1897, n Codul comercial roman adnotat, Imprimeria Nationala Bucuresti, 1933, St. lonescu , L. Preutescu, Condica de Comerciu a Principatelor Unite Romane, publicata n Colectiune de legiuirile Romaniei vechi si noi, de I.M. Bujoreanu, Bucuresti, Noua Tipografie a Laboratorilor Romani, 1 873, Codul comercial n Ardeal, publicat n cuprinsul lucrarii lui St. lonescu L. Preutescu, intitulata Codul comercial roman - adnotat, M. Of. Imprimeria Naionala, Bucuresti, 1933. www.referat.ro

R. I. Motica, L. Bercea, op. cit., p. 230

M.A. Dumitrescu, Codul de comerciu - comentat, Ed. Librariei Leon Alcalay, Bucuresti, 1904, vol. I, p. 452.

C.C. Arion, op. cit., p. 319.

/. Turcu, Specificul obligatiilor comerciale, n Dreptul nr. 1/1993, p. 24.

C. Vivante, op. cit., p. 225.

I.L. Georgescu, op. cit., p. 47.

Ibidem

Condica de Comerciu a Principatelor Unite Romane, publicata n Colectiune de legiuirile Romaniei vechi si noi, de I.M. Bujoreanu, Bucuresti, Noua Tipografie a Laboratorilor Romani, 1 873, p. 251-301.

Codul comercial n Ardeal, publicat n cuprinsul lucrarii lui St. lonescu fi L. Preutescu, intitulata Codul comercial roman - adnotat, M. Of. Imprimeria Najionala, Bucuresti, 1933.

P.I. Demetrescu, I.L. Georgescu, Codul comercial Carol al ll-lea. Comentariu, Ed. Cartea Romaneasca, 1933, p. 237-238.

I.N. Fintescu, Curs de drept comercial, vol. I, Ed. Al.Th. Doicescu, Bucuresti, 1929, p. 350.

C.C. Arion, op. cit, p. 318; Cas. Ill, dec. nr. 41 2/1937, Tn R.D.C., 1938, p. 148; St.D. Carpenaru, op. cit., p. 386.

B. Antonescu, Codul comercial adnotat cu jurisprudenja, doctrina romana si straina, text austriac si ungar, Tiparul Romanesc S.A., Bucuresti, 1925, vol. I, p. 593, nr. 21; /. Turcu si L. Pop, Contractele comerciale, Ed. Lumina Lex, 1997, vol. II, p. 44.

Cas. II, dec. nr. 33 din 29 ianuarie 1897, n Codul comercial roman adnotat, Imprimeria Nationala Bucuresti, 1933, St. lonescu , L. Preutescu, op. cit., p. 55.

I.L. Georgescu, op. cit., p. 48

St.D. Carpenaru, op. cit., p. 21 7.

M. Scheaua, Legea societatilor comerciale nr. 31/1990, comentata si adnotata, Ed. All Beck, Bucuresti, 2000, p. 186; In acelasi sens a se vedea: MM. Costin, CA. Jelea, Societatile comerciale de persoane, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 1999, p. 273-274'.

/. Schiau, T. Prescure, Legea societailor comerciale nr. 31/1990. Analize si comentarii pe articole, Ed. Hamangiu, Bucuresti, 2007, p. 1 72.

Cas. II, dec. nr. 106 din 1 3 mai 1 897, publicata n Codul comercial adnotat, cu practica Curii de Casatie de la 1894 pana la 1 ianuarie 1914, sub ngrijirea lui G.T. lonescu, Ed. Librariei Leon Alcalay & co, Bucuresti, 1914, p. 78.

C.C. Anon, op. cit, p. 321.

Cas. Roma, 4 aprilie 1902, Codul comercial adnotat, MA. Dumitrescu, vol. II, p. 281.

Cas. Ill, dec. nr. 1081 din 20 iunie 1922, publicata n Codul comercial adnotat, de G.T. lonescu fi I. Vasilescu-Nottara, ed. a ll-a, Ed. Ancora S. Benveristi & Co., Bucuresti, 1927, p. 198.

I.N. Fintescu, op. cit., p. 363; Cas. Ill, dec. nr. 790 din 1940, Practica judiciara n materie comerciala 1916-1947, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 1993, vol. I, p. 117.

59/1934.

M. Pascanu, Manual de drept cambial roman, Ed. Cultura Nationals, p. 141; CC. Anon, op. cit., p. 321.

n ceea ce priveste nlaturarea solidaritatii codebitorilor unei cambii prin convenie particular, unii autori apreciaza ca ntrucat aceasta nu este de esenta cambiei, este posibil ca unul dintre debitori sa se sustrag de la solidaritate, punand lang girul sau, cuvintele Jara oblig"(CC. Arion, op. cit., p. 320-321).

I. Adam, Codrut-Nicolae Savu, Legea procedurii insolventei, comentata si explicata, ed. CH Beck, Brasov, 2006

Sf.D. Carpenaru, V. Nemes, M.A. Hotca, Noua lege a insolventei, Legea nr. 85/2006. Comentarii pe articole, Ed. Hamangiu, Bucuresti, 2006, p. 324.

MA. Dumitrescu, op. cit., p. 452.

I.L. Georgescu, op. cit., p. 48-49; M. Nicolae, Discutii n legatura cu raspunderea solidara n materia obligatiilor comerciale, n R.D.C. nr. 12/1997, p. 112-123; L. Lapadat, Cateva consideratii privind raspunderea solidar a codebitorilor comerciali, cu referire special asupra rspunderii garanilor ipotecari, alturi de codebitori, ntr-un contract de credit bancar, n R.D.C, nr. 7-8/1997, p. 138-144.

Cas. Ill, dec. nr. 140 din 25.01.1935, Tn R.D.C. 1935, p. 238.

St.D. Carpenaru, op. cit., p. 424; De asemenea, n acelasi sens, a se vedea ipoteza celor trei necomercianti care au cumparat mpreuna o cantitate de vin, care urmeaz sa fie revanduta numai de ctre doi dintre necomercianti si reinut pentru consumul su, de ctre cel de-al treilea necomerciant. Acesta din urm nu va fi tinut solidar la plata preului, n MA. Dumitrescu, op. cit., p. 452.

Cas. Ill, dec. nr. 140/1935, n R.D.C, 1935, p. 238.

I.L. Georgescu, op. cit., p. 49.

Idem, p. 51.

MA. Dumitrescu, op. cit, p. 453.

St.D. Carpenaru, op. cit., p. 423.

Cas. Ill, dec. nr. 412 din 9 martie 1937, Tn R.D.C. 1938, p. 148, citata n Codul comercial adnotat, Ed. Tribuna Craiova 1 994, p. 101.

R. Petrescu, Drept comercial roman, Ed. Oscar Print, Bucuresti, 1996, p. 96.

CSJ, secjia comerciala, decizia nr. 18 din 11 ianuarie 2000 n C. Cucu, M. Gavrip, Contractele comerciale. Practica judecatoreasca, Ed. Hamangiu, Bucuresti, 2006, p. 122, spe(a nr. 46.

St.D. Carpenaru, op. cit., p. 387; M. Nicolae, op. cit., p. 112 si urm.; L. Lapadat, Cateva consideratii privind raspunderea solidara a codebitorilor comerciali, cu referire speciala asupra raspunderii garanilor ipotecari, alaturi de codebitori, ntr-un contract de credit bancar, n R.D.C. nr. 7-8/1997, p. 138-144; C.S.J., Sectia com., dec. nr. 2038/19 iulie 1997, Tn Dreptul nr. 4/1998, p. 107; In sens contrar: C.S.J., Secjia com., dec. nr. 509/1996 si nr. 1043/1996, n Buletinul Jurisprudent, 1996, p. 254 si 256.

L. Lapadat, op. cit., p. 142-143; C.S.J., Sectia com., dec. nr. 3463 din 5 iunie 2001, n P.R. nr. 5/2002, p. 47.

C.S.J., Secjla com., dec. nr. 3463 din 5 iunie 2001, n P.R, nr. 5/2002, p. 47; dec. nr. 462 din 9 februarie 199, n Dreptul nr. 1/200,. p. 123.