INTREPRINDEREA - FORMĂ JURIDICĂ DE DESFĂŞURARE A ACTIVITĂŢII CU

CARACTER PROFESIONAL

N.C.C. stipulează faptul că “constituie exploatarea unei intreprinderi executarea

sistematică de către una sau mai multe persoane a unei activităţi ce constă în producerea,

administrarea sau înstrăinarea de bunuri sau în prestarea de servicii indiferent dacă are sau nu un

scop lucrativ”.

DEFINIŢIE: Întreprinderea este o activitate sistematic organizată, autonomă, realizată de o

persoană pe riscul său, constând în producerea de bunuri, executarea de lucrări şi prestarea de

servicii, indiferent dacă are sau nu scop lucrativ.

CARACTERELE INTREPRINDERII:

a) noţiunea de intreprindere desemnează o activitate sistematic organizată care se

desfăşoară cu caracter permanent şi potrivit unor reguli proprii;

b) organizarea activităţii are un caracter autonom în sensul că cel ce organizează

activitatea este independent în luarea deciziilor;

c) activitatea este realizată de una sau mai multe persoane pe riscul lor. Persoanele

care realizează aceasta activitate au calitatea de “profesionişti”;

d) obiectul activităţii organizate constă în producerea de bunuri, executarea de

lucrări şi prestarea de servicii;

e) scopul realizării activităţii poate consta în obţinerea unui profit sau în realizarea

unui scop non-profit.

O intreprindere care realizează activitate economică şi al cărei scop este obţinerea de profit

este o inteprindere economică, comercială.

O intreprindere care nu are un scop economic, ci unul non-profit, este o intreprindere civilă,

necomercială.

1

A. INTREPRINDEREA ECONOMICĂ:

O.U.G. 44/2008 defineşte intreprinderea ca fiind “activitatea economică desfăşurată

în mod organizat, permanent şi sistematic, combinând resurse financiare, forţă de muncă atrasă,

materii prime, mijloace logistice şi informaţii pe riscul şi pe seama intreprinzătorului.”

A.a Definiţie: Intreprinderea economică este o activitate de natură economică

desfăşurată în mod organizat, permanent şi sistematic, realizată de una sau mai multe persoane pe

riscul lor, constând în producerea şi circulaţia mărfurilor, executarea de lucrări şi prestarea de

servicii în scopul obţinerii unui profit.

A.b Caracterele intreprinderii economice:

a) activitatea intreprinderii economice este de natură economică;

b) activitatea este realizată în mod organizat, permanent şi sistematic de către

una sau mai multe persoane pe riscul lor. Persoanele pot persoane fizice (PF) sau persoane juridice

(PJ) şi au calitatea de “comercianţi”;

c) obiectul activităţii economice constă în producerea şi circulaţia mărfurilor,

executarea de lucrări şi prestarea de servicii;

d) scopul desfăşurării activităţii economice este obţinerea de profit.

Actele juridice încheiate pentru buna desfăşurare a intreprinderii economice sunt acte

juridice comerciale.

Definiţie: Actele juridice comerciale sunt actele juridice, faptele juridice şi operaţiunile

economice prin care se realizează de către un comerciant activitatea economică privind producerea

şi circulaţia mărfurilor, executarea de lucrări sau prestarea de servicii în cadrul unei intreprinderi

economice.

Caracterele actelor juridice comerciale:

a) actele juridice comerciale sunt acte juridice, fapte juridice şi operaţiuni

economice prin care se exploatează o intreprindere economică;

b) actele juridice comerciale sunt savârşite de profesionişti, denumiţi comercianţi;

c) actele juridice comerciale au ca obiect producţia şi circulaţia mărfurilor,

executarea de lucrări şi prestarea de servicii;

d) actele juridice comerciale au drept scop obţinerea de profit.

2

B. INTREPRINDEREA CIVILĂ:

B.a. Definiţie: Intreprinderea civilă este o activitate sistematic organizată, executată

de una sau mai multe persoane, pe riscul lor, având ca obiect acte sau fapte juridice cu caracter

civil, fără a avea ca scop obţinerea profitului.

B.b. Caractele intreprinderii civile:

a) activităţile care fac obiectul intreprinderii civile sunt activităţile

desfăşurate în cadrul profesiilor liberale;

b) persoanele care realizează activitatea au calitatea de profesionişti şi

desfăşoară activitatea în baza unor reglementări speciale privind profesia în cauză. Aceste persoane

pun la dispoziţia celor interesaţi cunoştinţele şi competenţele lor pentru care primesc onorarii.

Actele juridice încheiate în cadrul intreprinderii civile sunt acte juridice cu caracter civil.

COMERCIANŢII – PROFESIONIŞTI AI ACTIVITĂŢII ECONOMICE

Potrivit NCC, “profesionistul este cel care exploatează o intreprindere”.

Este comerciant profesionistul persoană fizică sau persoană juridică care desfăşoară o

activitate economică, în condiţiile legii, şi exploatează o intreprindere economică.

A. CATEGORII DE COMERCIANŢI:

1. COMERCIANŢI PERSOANĂ FIZICĂ:

Realizarea de activităţi economice de către persoane fizice este reglementată prin

OUG 44/2008 privind desfăşurarea activităţilor economice de către persoane fizice autorizate,

intreprinderile individuale şi intreprinderile familiale.

Potrivit acestui act normativ, orice persoană fizică cetăţean român sau al U.E. ori al

Spaţiului Economic European poate desfăşura activităţi economice pe teritoriul României.

Aceste persoane fizice pot desfăşura activităţi economice în toate domeniile, meseriile,

ocupaţiile sau profesiile pe care legea nu le interzice în mod expres pentru libera iniţiativă.

Prin activitate economică se întelege “orice activitate agricolă, industrială, comercială

desfăşurată pentru obţinerea unor bunuri sau servicii a căror valoare poate fi exprimată în bani şi

3

care sunt destinate vânzării sau schimbului pe pieţele organizate unor beneficiari determinaţi sau

determinabili în scopul obţinerii unui profit”.

Persoanele fizice pot desfăşura activităţi economice în urmatoarele forme:

a) individual şi independent – ca persoană fizică autorizată (PFA);

b) intreprinzători individuali – ca intreprinzător individual (I.I);

c) membru al unei intreprinderi familiale – I.F.

a) Persoana fizică autorizată (PFA) poate desfăşura o activitate economică individuală şi

independentă folosind forţa de muncă şi aptitudinile sale profesionale.

Ea nu poate angaja cu contract de muncă terţe persoane pentru desfăşurarea activităţii

pentru care a fost autorizată. Aceasta poate numai sa colaboreze cu astfel de persoane.

Orice astfel de persoană poate face dovada calităţii de comerciant în condiţiile stabilite de

art. 3 NCC.

În caz de insolvenţă, dacă are calitatea de comerciant, persoana fizică autorizată urmează

procedura insolvenţei prevăzută de lege.

Pentru desfăşurarea activităţii comerciale, persoana fizică autorizată îşi poate construi un

patrimoniu destinat activităţii autorizate. Acest patrimoniu diferă de cel personal al persoanei fizice

şi el cuprinde totalitatea bunurilor, drepturilor şi obligaţiilor persoanei fizice autorizate afectate

scopului exercitării unei activităţi economice.

Pentru obligaţiile asumate, persoana fizică autorizată răspunde cu acest patrimoniu, iar în

cazul în care nu este suficient şi cu patrimoniul propriu.

b) Intreprinzătorii individuali (I.I.)

Persoana fizică poate desfăşura activităţi economice în calitate de intreprinzător cu

obligaţia constituirii unei intreprinderi economice.

Intreprinderea individuală are sensul unei intreprinderi organizate de un intreprinzător

persoană fizică.

Intreprinderea individuală este lipsită de personalitate juridică, iar intreprinzătorul titular al

intreprinderii individuale are calitatea de comerciant.

Pentu a desfăşura, organiza şi exploata intreprinderea, intreprinzătorul poate angaja terţe

persoane cu contract individual de muncă.

Persoana fizică titulară a intreprinderii individuale răspunde pentru obligaţiile sale cu

patrimoniul constituit în acest sens, iar dacă acesta nu este suficient cu patrimoniul propriu.

În caz de insolvenţă, persoana fizică, titulară a intreprinderii individuale, va fi supusă

procedurii de insolvenţă.

4

Persoana fizică, titulară a intreprinderii individuale, îşi încetează activitatea prin propria sa

voinţă şi în caz de deces. În caz de deces, moştenitorii pot continua intreprinderea individuală dacă

îşi manifestă voinţa în acest sens printr-o declaraţie autentică, dată în termen de 6 luni de la data

dezbaterii succesiunii.

c) Intreprinderea familială (I.F.)

Persoana fizică poate desfăşura o activitate economică în cadrul unei intreprinderi

familiale, intreprinderea familială fiind o intreprindere economică constituită din doi sau mai mulţi

membri ai familiei.

În sensul OUG 44/2008, prin familie se înţelege soţul, soţia şi copiii acestora care au

împlinit vârsta de 16 ani la data autorizării intreprinderii familiale, rudele şi afinii până la gradul al

IV-lea, inclusiv.

Acest gen de intreprindere familială se constituie printr-un acord de constituire încheiat între

membrii familiei în formă scrisă.

Acest acord cuprinde:

- numele şi prenumele membrilor;

- reprezentantul intreprinderii familiale;

- data intocmirii acordului;

- participarea tuturor membrilor;

- condiţiile participării;

- cotele în care vor împărţi veniturile nete ale intreprinderii familiale;

- raporturile dintre membrii familiei;

- condiţiile de retragere din intreprinderea familială.

Lipsa acestor elemente atrage nulitatea absolută a acordului de constituire.

Intreprinderea nu beneficiază de personalitate juridică, iar membrii acesteia au calitatea de

comerciant – persoană fizică.

Neavând personalitate juridică, intreprinderea familială nu dispune nici de un patrimoniu

propriu. Însă, prin acordul de constituire, membrii intreprinderii familiale pot constitui un

patrimoniu afectat acestui scop.

Interesele intreprinderii familiale sunt gestionate de reprezentantul desemnat prin acordul de

constituire.

Actele juridice privind activitatea curentă se încheie de către reprezentant fără a fi necesară

o autorizare a membrilor.

5

Actele de dispoziţie asupra bunurilor afectate activăţii intreprinderii familiale se încheie cu

acordul majorităţii simple a membrilor, iar actele juridice prin care se dobândesc bunuri pentru

activitatea intreprinderii familiale sunt încheiate de reprezentant fără vreo autorizare a membrilor,

cu condiţia ca valoarea acestor bunuri să nu depăşească 50% din valoarea bunurilor afectate

intreprinderii familiale.

Intreprinderea familială nu poate angaja terţe persoane cu contract de muncă.

Pentru obligaţiile asumate prin actele juridice încheiate de către reprezentant în exploatarea

intreprinderii familiale răspunderea aparţine membrilor intreprinderii familiale.

Răspunderea acestora este solidară şi indivizibilă cu patrimoniul constituit pentru acest scop

şi, în continuare, cu întreg patrimoniul corespunzător cotelor stabilite pentru împărţirea venitului

net.

6