Drept Civil Apostu I

5/13/2018 Drept Civil Apostu I - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/drept-civil-apostu-i 1/80

LISTA DE ABREVIERI

alin. = alineatulart. = articolulC. civ. = Codul civilCD. = Culegere de decizii ale TribunaluluiSuprem pe anii...C. Ap. = Curtea de ApelC. proc. civ.= Cod procedură civilă

C.S.J. = Curtea Suprema de JustiŃeDec. civ. = Decizia civilă ed. = ediŃiaEd. = edituraetc. = et caeteraidem. = acelaşi (autor, volum etc.)nr. = numărL.P. = Legalitatea Populară

op. cit. = opera citată O. G. = OrdonanŃa Guvernuluip. = paginapct. = punctulprev. = prevăzută R.D. = Revista DreptulR.D.C. = Revista de Drept ComercialR.R.D. = Revista Română de Dreptreg. = regiuniis. n. = sublinierea noastră s. = secŃiaCol. civ. = Colegiul civilT.M.B. = Tribunalul Municipiului BucurestiT.S. = Tribunalul SupremTrib. = Tribunalul



IZVOARELE OBLIGAłIILORCIVILE

T I T L U L I G E N E R A L I T Ă ł I

CAPITOLUL I PRIVIRE ISTORICĂ

Teoria generală a obligaŃiilor este una dintre cele mai vaste materii dedrept civil, ideea fundamentală fiind aceea potrivit căreia obligaŃiile, ca şioamenii, se nasc, (pentru a observa acest fapt studiem izvoarele lor), tr ă iesc

într-o dinamică ce vizează transformarea, transmiterea şi garantarea lor şi încele din urmă se sting prin executare, plată, etc. De altfel, teoria generală aobligaŃiilor ca şi obiect de reflecŃie a fost considerată de filozofii dreptului afi cea mai frumoasă construcŃie a spiritului uman1.

După o îndelungată experienŃă şi trecere de timp, romanii au fost ceicare au dat prima definiŃie a obligaŃiei. Ea se găseşte în Institutele lui

Justinian în următoarea formulare: “Obligatio est juris vinculum, quonecessitate adstringimur alicujus solvendae rei” (obligaŃia este o legătură dedrept prin care suntem ŃinuŃi să-i plătim altuia ceva).

Este tot meritul romanilor de a fi creat terminologia şi regulilefundamentale ale teoriei obligaŃiilor.

Potrivit lui Gaius, obligaŃiile se nasc, unele dintre ele dintr-un contract< ex contractu >, altele dintr-un delict < ex delicto >, f ără însă a defini nicicontractul şi nici delictul. Aceasta a fost prima, cea mai simplă enunŃare şitotodată clasificare a izvoarelor obligaŃiilor civile.

Într-o operă ulterioară, Aurei (Cartea de aur), Gaius individualizează de această dată un izvor tripartit al obligaŃiilor: ele se pot ivi fie dintr-undelict < ex maleficio >, fie dintr-un contract < ex contractu >, fie dintr-o atreia sursă numită generic < variae causarum figurae >. Cuvântul “ figurae”face aluzie la o comparaŃie f ăcută de Gaius cu susmenŃionatele surse aleobligaŃiilor. El preciza că în unele obligaŃii debitorii sunt ŃinuŃi de o legătură

1 Jean Philippe Levy, Histoire des obligations, Ed. Litec, Paris 1995 pag. 13.



fie asemănătoare unui contract, “quasi ex contractu teneri videtur ”, fie unuidelict, “quasi ex maleficio”.

Justinian este primul care oferă o clasificare cvadripartită izvoarelorobligaŃiilor. În opinia sa, obligaŃiile se nasc dintr-un contract sau ca şi dintr-

un contract, “quasi ex contractu

”, dintr-un delict sau ca şi dintr-un delict,“quasi ex delicto”.Această clasificare a fost copiată cuvânt cu cuvânt şi în limba greacă,

în Bazilicale f ăcându-se trimitere la două barbarisme lexicale, respectiv la“quasi contracton” şi la “quasi delicton”.

Nu este aşadar de mirare că ea a fost preluată “tale quale” şi în evulmediu târziu, ajungând până la Pothier în secolul al XVIII-lea, cel care aformulat în epoca modernă definiŃii ce dăinuie şi în prezent în dreptulobligaŃiilor. În plus, Pothier s-a referit şi la un al cincilea izvor al obligaŃiilorcare l-ar constitui legea, preluând o idee mai veche exprimată de juristul

german Heineccius. Codul civil francez imitându-l pe Pothier a inclus acestizvor în art. 13702 alături de celelalte patru, între sursele obligaŃiilor civile

Dreptul cutumiar feudal românesc nu oferă suficiente informaŃiipentru a trage concluzii dacă în “ Legea Ńă rii” sunt conturate cât de câtizvoarele, dinamica sau stingerea obligaŃiilor. Formele răspunderii colectivesunt cele mai frecvent utilizate, mai ales în materie fiscală, penală saucomercială. Este evocată în istoriografie “despă gubirea de la altul”, camodalitate de răspundere colectivă pe plan internaŃional3.

Datorită faptului că nevoile feudalului şi ale curŃii sale puteau fi

satisf ăcute numai prin munca Ńăranilor dependenŃi şi a meseriaşilor de lacurtea sa, schimbul de produse, actele translative de proprietate şi orice alteacte sau fapte din domeniul obligaŃiilor au fost ca şi inexistente.

În dreptul popular românesc obligaŃiile luau naştere ocazionat deevenimentele importante ale vieŃii omului aşa sunt naşterea şi nunta. În astfelde ocazii se schimbau daruri în vederea înzestrării mirilor, străvechi obicei.Cu prilejul strângerii recoltei sau al construirii unei case, se apela la munca

2 În text, “Certains engagements se forment sans qu’il intervienne aucune convention, nide la part de celui qui s’oblige, ni de la part de celui envers lequel il est oblige`. Les unesresultent de l’autorite seule de la loi….”3 Este exemplul lui Alexandru cel Bun care i-a alocat fostei sale soŃii Rimgalia un venitde 1200 de galbeni şi care a încuviinŃat ca în caz de neplată la termen să fie luaŃi aceştibani “de la negustorii no ştri şi de la pă mânteni”. La fel a procedat domnul, potrivitizvoarelor vremii şi cu răsplătirea nobililor lituanieni aflaŃi în slujba sa, precum şi fiul săuRoman cu fostul staroste al Podoliei, Buceavschi. (E. Cernea şi E. MolcuŃ, Istoriastatului şi dreptului românesc, Ed. Press Mihaela S.R.L. Bucureşti, 2001 pag. 118.



în comun (claca), împrejurare în care potrivit tradiŃiei, întreaga comunitatesătească avea obligaŃie de a participa.

În dreptul scris, contractele ca surse de obligaŃii trebuiau să fie bazatepe acordul comun şi să nu fie afectate de nici un viciu de voinŃă. În materia

obligaŃiilor, în dreptul din Transilvania feudală existau diferenŃieri întrediversele categorii sociale.Izvoarele scrise vorbesc îndeobşte despre executarea obligaŃiilor care

se f ăceau asupra bunurilor dar şi asupra persoanelor, puse în pericol de a-şipierde libertatea4.

Abia în secolul al XVIII-lea, odată cu dezvoltarea economiei deschimb, preocuparea pentru identificarea izvoarelor obligaŃiilor a căpătat omai serioasă atenŃie din partea juriştilor vremii, la îndemnul unor domniinteresaŃi de progres şi în materie legislativă.

Legiuirile din łara Românească şi Moldova cuprindeau principiile ce

trebuiau să stea la baza încheierii unor contracte. “ Legiuirea Caragea”5 defineşte chiar “tocmeala” ca fiind “o f ă gă duin Ńă deopotrivă , de doi sau demai mul Ń i in şi”. O stfel de f ăgăduială putea constitui “ori lucrare pentrulucrare, ori dare pentru dare sau lucrare pentru dare”, precizare ce arevaloarea unei veritabile clasificări a obligaŃiilor civile după obiectul lor.

“ Manualul juridic al lui Andronache Donici”6 vorbeşte şi el desprecontract ca izvor de obligaŃii, adăogând la întocmirea acestuia şi ideeadeosebit de novatoare a bunei cuviinŃe7.

4

Astfel, la 18 septembrie 1585 Petre Şchiopul porunceşte lui Gheorghe, fost marelogof ăt să se îngrijească ca verii lui Andreica Gârbescu “să întoarcă cheltuielile ce acheltuit Andreica pentru privilegii ce el le-a plă tit ”. La 10 august 1660, Gheorghe Ghica întăreşte marelui ban Gheorghe satul Betejani, care, “nicicum n-au putut să -i dea bani precum le-au fost tocmeala şi precum le scrie zapisul lor ” fapt pentru care “domnia medupă tocmeala lor giudicat-am pre driptati şi i-am dat boierinului domnii meli Ghiorghiclucer să -i fie dumnisali rumâni cu ficiorii lor şi cu nepo Ń ii lor şi cu toat ă mo şia lor precum scrie mai sus” (Istoria Dreptului Românesc, Ed. Academiei RSR vol. IBucureşti 1980 pag. 581.5 “ Legiuirea Caragea”a fost întocmită şi publicată în anul 1818 în Ńara Românească dinporunca domnitorului Ion Gheorghe Caragea . Autorii săi au fost Atanasie Hristopol şilogof ătul Nestor. Ea a rămas în vigoare până la data adoptării actualului Cod civil român în 1864.6 Sub denumirea impusă de domnul Scarlat Calimach, “ Adunare cuprinză toare în scurt de pravilele că r Ń ilor împă r ă te şti spre înlesnire celor ce să îndeletnicesc întru învăŃă turalor ”, manualul a apărut în versiunea lui scurtă la 21 iunie 1805. El a avut caracterul unuimanual de drept şi a constituit o sinteză a sistemelor de drept aplicate în Moldova dinacea vreme.7 În text, “Tocmeala sau contractul iaste o îndatorire cu o potrivit ă voin Ńă şi primire întredoi sau între mai mul Ń i şi împreună plă cerea despre amândouă pă r Ń ile şi a şezare de bună



Codul Calimach8 este prima legiuire care face trimitere în mod expresla izvoarele obligaŃiilor civile în al său articol 11509, pe care le consideră a filegea, tocmeala sau vă t ă marea pricinuit ă cuiva10.

În ceea ce priveşte Codul Civil Român actual, intrat în vigoare la 1

decembrie 1865, a preluat clasificarea izvoarelor obligaŃiilor civile dinmodelul său francez atribuită implicit lui Pothier. Potrivit codului, obligaŃiilese nasc din contracte, cvasi-contracte, delicte şi cvasi-delicte.

CAPITOLUL II NOłIUNEA OBLIGAłIEI CIVILE

În vorbirea curentă11 prin obligaŃie se înŃelege o datorie, sarcină sau îndatorire, la care o persoană poate fi Ńinută în temeiul unei varietăŃi deraporturi sociale, juridice sau nejuridice. În această categorie intră, spreexemplu, şi obligaŃiile impuse de normele morale, etice sau religioase, cum

ar fi: obligaŃia de a-i ajuta pe cei în nevoie, obligaŃia de politeŃe şi respect între oameni. Acest gen de obligaŃii nu are însă un caracter juridic, întrucât

voie, cu îndatorire spre a da şi a lua sau a face ceva, însă lucru cuviincios, iar nunecuviincios” (Manualul juridic al lui Alexandru Donici- ediŃie critică, Ed. AcademieiRPR, Bucureşti 1959.)8 Încă de la înscăunarea lui pe tronul Moldovei la 17 septembrie 1812, scarlat Calimach adorit să îmbunătăŃească organizarea de stat şi să dea Ńării o lege scrisă. O astfel de intenŃieeste pusă în practică un an mai târziu, când a dispus mai întât să fie traduse în româneşte

“ Împă r ă te ştile pravile” ce se aplicau în Ńară de către Anania Cuzanos , profesor laAcademia Domnească din Iaşi şi Christian Flechtenmacher, doctor în drept şi filosifie laViena, sas din Braşov adus în acest scop în Moldova. În afară de această traducere, înanul 1815 domnitorul a format o comisie de boieri din care au f ăcut parte AndronacheDonici şi Costache Conache, însărcinaŃi cu adunarea vechilor obiceiuri şi legi ale Ńării.Lucrarea a fost supusă Adunării Obşteşti compusă din mitropolit, episcopi şi veliŃiiboieri, unde a primit forma defrinitivă, apoi a fost publicată în trei părŃi între 1816 –1817. După tipărire, domnul Scarlat Calimach l-a întărit şi l-a promulgat printr-un hrisovla 1 iulie 1817.9 În text: “Personalnicele drituri asupra bunurilor, prin care se îndatore şte o persoană că tre alta, ca să facă un lucru sau să dee, să sufere sau să nu facă ceva, se întemeiază ori f ă r ă mijlocire asupra unei legi, sau asupra unei tocmeli, sau asupra unei vă t ă mă ri pricinuite cuiva” (Codul Calimach. EdiŃie critică. Ed. Academiei R.P.R., Bucureşti1958 pag. 429.10 Potrivit art.1912 din actualul cod civil, Codul Calimach şi Legiuirea Caragea suntabrogate în tot ce nu este conform regulilor prescrise în acest cod . Per a contrario,dispoziŃiunile ce nu se regăsesc în codul civil, care nu sunt contrare unor dispoziŃiuni dinacest cod şi care există în cele două legiuiri de la începutul secolului al nouăsprezeceleasunt încă în vigoare.11 DicŃionarul explicativ al limbii române, Ed. Academiei, Bucureşti 1984 p. 615.



în caz de neexecutare ele nu pot fi îndeplinite cu ajutorul forŃei coercitive astatului.

Lipsa constrângerii de stat se datoreşte faptului că aceste obligaŃii sunteliptice de sancŃiunea juridică.12

Dimpotrivă, când o îndatorire este reglementată de norma juridică şiare izvorul într-un raport juridic, ne referim la o obligaŃie veritabilă, cainstituŃie de drept13.

În drept, noŃiunea de obligaŃie este primitoare de trei înŃelesuri:1. În sens larg, „lato senso“, obligaŃia desemnează un raport juridic în

al că rui con Ń inut intr ă atât dreptul de crean Ńă apar Ń inând creditorului, cât şidatoria corelativă a debitorului, ambele constituind latura activă şirespectiv latura pasivă a aceluia şi raport juridic.

În funcŃie de poziŃia pe care o au faŃă de obligaŃie, ca element dinamical raportului juridic, creditorul este subiectul activ în vreme ce debitorul

şade în postura de subiect pasiv. Aşadar, din punctul de vedere alcreditorului, raportul obligaŃional apare ca un drept de crean Ńă , în vreme cepunctul de vedere al debitorului el constituie o datorie. Prin urmare, ca şientitate juridică, obligaŃia apare şi se manifestă sub forma unui liant juridic

între creditor şi debitor, ca doi subiecŃi ai aceluiaşi raport juridic. EsenŃialpentru definirea acestui liant este verbul a datora, în jurul căruia seconfigurează chintesenŃa noŃiunii14. Cum însă a datora presupune în modnecasar a putea, a fi la îndemână, a fi în stare etc., înseamnă că existen Ń aobliga Ń iilor nu poate fi conceput ă decât în sfera posibilului, căci nimeni nu

se poate obliga la imposibil, altfel spus, impossibilium nulla obligatio.Această conexiune dintre datorat şi posibil, infirmă orice alăturare întreobligaŃie şi imposibil, noŃiuni care se exclud reciproc15.

2. În sens restrâns, „stricto senso“, prin obligaŃie se înŃelege numailatura pasivă a raportului juridic, adică îndatorirea sau presta Ń ia ce-i revinedebitorului. ObligaŃia acestuia poate consta în a da, a face sau a nu face unanumit lucru.

3. Cel de al treilea sens al noŃiunii este cel întrebuinŃat pentru adesemna un înscris destinat să servească drept mijloc de probă a raportului

12 Pentru structura tehnico juridică a normei juridice, vezi I. Ceterchi şi I. Craiovan,Introducere în teoria generală a dreptului, Ed. All, Bucureşti 1993 p. 1513 Cu privire la teoria normei juridice şi a elementelor sale structurale, N. Popa, Teoriagenerală a dreptului, Ed. Actami, Bucureşti 1994 p.3814 M. Costin, Marile instituŃii ale dreptului civil român, Vol. 3 Ed. Dacia Cluj-Napoca,1993 pag. 915 D. Hantea, Cu privire la con Ń inutul no Ń iunii de obliga Ń ie civilă în R.D. nr. 5/1998 p.40



juridic obliga Ń ional. 16 Asemenea înscrisuri pot fi obligaŃiile nominative saula purtător, ce au menirea de a dovedi un împrumut, obligaŃiile emise de osocietate comercială pe acŃiuni ce constituie de fapt fracŃiuni ale capitaluluiei social sau pur şi simplu obligaŃiuni C.E.C.

În tratarea noŃiunii de obligaŃie, avem în vedere înŃelesul ei „latosenso“, obiectul studiului nostru constituindu-l aşadar, raportul juridicobligaŃional. Mai precizăm că ne vom referi la acele raporturi juridiceobligaŃionale care au un conŃinut patrimonial şi în cadrul cărora părŃileparticipă pe poziŃii de egalitate juridică, deci la raporturile obliga Ń ionalecivile.

FaŃă de toate aceste elemente de individualizare definim obligaŃia cafiind un raport juridic în al că rui con Ń inut intr ă atât dreptul creditorului, casubiect activ, de a-i cere debitorului, ca subiect pasiv, să dea, să facă ori să nu facă ceva, cât şi îndatorirea acestuia de a- şi aduce la îndeplinire

presta Ń ia sub sanc Ń iunea constrângerii de că tre stat, în caz de neexecutarede bună voie.

Ca oricărui alt raport juridic civil, şi raportului juridic obligaŃional îisunt proprii aceleaşi trei elemente structurale: subiectele, conŃinutul şiobiectul17.

1.- Subiecte ale raportului juridic obligaŃional, pot fi atât persoanelefizice, cât şi cele juridice (prin urmare şi statul)18.

Raportul juridic obligaŃional se stabileşte între două categorii depersoane şi anume:

• subiectul activ ca titular al unui drept subiectiv patrimonial de creanŃă,numit creditor, pe de o parte şi,

• subiectul pasiv care are obligaŃia corelativă dreptului creditorului,numit debitor.

Diversitatea raporturilor juridice obligaŃionale poate face ca un subiect să întrunească în cadrul aceluiaşi raport, o dublă calitate: atât pe cea decreditor, cât şi pe cea de debitor. Într-un raport juridic de vânzare-cumpărare, de exemplu, vânzătorul nu este numai creditor al preŃului, ci şidebitor al obligaŃiei de transferare a dreptului de proprietate şi de predare alucrului vândut. La rândul său, cumpărătorul are, pe lângă calitatea de

16 I. P. Filipescu, Drept civil, Teoria generală a obligaŃiilor, Ed. Actami, Bucureşti1994 pag. 8. Pentru alte definiŃii, C. Stătescu şi C. Bârsan, Tratat de Drept civil. Teoriagenerală a obligaŃiilor, Ed. Academiei, Bucureşti 1981 pag. 5 17 Cu privire la raportul juridic civil, Tr. Ionaşcu, Tratat de drept civil, vol.1 Parteagenerală, Ed. Academiei, Bucureşti 1961 p.155 - 20618 In acest sens, E. Lupan şi D. Popescu, Drept civil. Persoana fizică, Ed. Lumina Lex,Bucuresti 1993 p. 5 - 18



debitor al preŃului convenit şi pe aceea de creditor în privinŃa dreptului de aprimi lucrul cumpărat.

Pe lângă denumirile generice de creditor şi debitor, subiectele unorraporturi juridice obligaŃionale pot împrumuta şi denumiri perechi specifice

rezultate din variate genuri de contracte numite cum ar fi:locatar-locator,

mandant-mandatar, donator-donatar, comodant-comodatar .etc. 2.- Con Ń inutul raportului juridic obligaŃional îl constituie, pe de o

parte dreptul subiectiv al creditorului (ca element patrimonial activ), pe dealtă parte obligaŃia corelativă a debitorului (ca element pasiv alpatrimoniului său).

3.- Obiectul raportului juridic de obligaŃie constă în prestaŃia de careeste Ńinut subiectul pasiv. Ea poate consta într-o acŃiune pozitivă (a da, aface) sau într-o abŃinere, a nu face ceva la care, în lipsa obligaŃiei asumatesubiectul pasiv ar fi fost îndreptăŃit.

- Obliga Ń ia de a da, presupune îndatorirea de a constitui sau de atransmite un drept real, obligaŃie ce ia naştere de regulă în momentul

încheierii contractului, căci potrivit art. 971 Cod civil “în contractele ce au caobiect translaŃia proprietăŃii sau a unui alt drept real, proprietatea sau dreptul setransmite prin efectul consimŃământului părŃilor”.

ObligaŃia de a da se poate consuma în mod excepŃional şi după încheierea contractului, în următoarele situaŃii:

a) dacă pă r Ń ile convin ca transferul propriet ăŃ ii să opereze la unmoment ulterior încheierii contractului;

b) în cazul bunurilor generice, când transferul propriet ăŃ ii operează înmomentul individualiză rii lor prin mă surare, numă rare, cânt ă rire etc.;c) în regimul de carte funciar ă , proprietatea asupra imobilelor se

transmite în momentul intabulă rii şi nu în cel al încheierii contractului.- Obliga Ń ia de a face constă în îndatorirea debitorului de a efectua orice

presta Ń ie pozitivă ce nu se încadrează în no Ń iunea de a da.ObligaŃia de a face nu se confundă cu obligaŃia de a da, deşi în cazul

unor contracte ele se apropie până la identitate.Astfel, în cazul contractului de vânzare-cumpărare, obligaŃia de a da,

deci de a transmite proprietatea, poate fi executată simultan cu obligaŃia de

remitere materială a bunului care este o obligaŃie de a face.- Obliga Ń ia de a nu face, constă în îndatorirea debitorului de a se

ab Ń ine de la un anumit lucru la care ar fi fost legalmente îndrept ăŃ it în lipsadatoriei asumate.

Ea este o obligaŃie negativă, de abstenŃiune cu privire la un anumit faptdeterminat şi la o anumită sau anumite persoane limitativ determinate.



Prin aceasta, ea se deosebeşte de obligaŃia generală de abstenŃiune cerevine subiectelor pasive nedeterminate ale unui drept real19. În vreme ce încazul drepturilor reale obligaŃia î şi are izvorul în voinŃa legii, obligaŃia de a nuface un lucru determinat izvorăşte dintr-un raport juridic obligaŃional.

SEC ł IUNEA 2.1. CLASIFICAREA OBLIGAł IILOR CIVILE

ObligaŃiile civile pot fi clasificate în funcŃie de diferite criterii, care, f ără a se exclude unele pe altele, constituie totuşi puncte de vedere deosebitepotrivit cărora poate fi examinată aceeaşi obligaŃie.

Cele mai importante criterii de clasificare a obligaŃiilor sunt următoarele:

A.după izvorul obligaŃiei;B.după obiectul obligaŃiei;C.după sancŃiunea obligaŃiei;D.după opozabilitatea obligaŃiei;E.după structura obligaŃiei.

A. După izvorul lor, obligaŃiile se pot naşte din acte juridice din fapte juridice “stricto senso” şi din lege.

Din categoria actelor juridice generatoare de obligaŃii, fac partecontractele şi actele juridice unilaterale.

La rândul lor faptele juridice pot fi licite sau ilicite. În categoria faptelor juridice ilicite se înscriu delictele şi quasi-delictele civile.B. După obiectul lor, obligaŃiile comportă două subcriterii de

clasificare şi anume : Potrivit unui prim subcriteriu, acestea pot fi obliga Ń ii pozitive ( a da , a

face) şi obliga Ń ii negative (a nu face);După un al doilea subcriteriu, ele pot fi obliga Ń ii determinate sau de

rezultat şi obligaŃii de pruden Ńă şi diligen Ńă numite şi obligaŃii de mijloace. Sub titlu de exemplu, din prima categorie face parte obligaŃia

antreprenorului de a executa o anumită lucrare20, în vreme ce obligaŃia de

diligenŃă a medicului curant sau a avocatului este de a depune toată priceperea

1919 In privinŃa obligaŃiei generale de abstenŃiune ce incumbă subiectelor pasivenedeterminate in cazul drepturilor reale, vezi L. Pop, Dreptul de proprietate şidezmembrămintele sale, Ed. Lumina Lex, Bucureşti 1997 p. 2220 Cu privire la executarea obligaŃiilor de a face, vezi şi Kocsis Jozsef, “Uneleconsidera Ń ii privitoare la executarea silit ă în natur ă a obliga Ń iilor de a face”, în Revistade Drept Comercial nr. 3/1999 pag. 95 – 102.



pentru a-şi apropia rezultatul dorit, respectiv ameliorarea stării de sănătate apacientului ori câştigarea unui litigiu în beneficiul părŃii asistate21.

C. În funcŃie de sancŃiune, clasificarea obligaŃiilor aduce în discuŃiegradualitatea implicării statului în executarea obligaŃiilor civile: unele obligaŃii

se bucură integral de protecŃia coerciŃiei statale, în vreme ce altele se bucură mai puŃin sau chiar deloc.Observăm deci că în funcŃie de sancŃiunea de ordin statal care le

însoŃeşte obligaŃiile, nu se înf ăŃişează identic în toate cazurile.Pornind de la această precizare, distingem între obliga Ń iile civile sau

perfecte, obliga Ń iile naturale sau imperfecte şi obliga Ń iile morale sau deconvenien Ńă .

• Sunt civile sau perfecte acele obligaŃii care beneficiază integral desancŃiune juridică, aşa încât, creditorul lor poate apela la forŃa de constrângerea statului pentru executarea dreptului său în cazul neexecutării de bună voie.

• Sunt naturale sau imperfecte acele obligaŃii care nu se bucură integral de sancŃiunea juridică. Totuşi, deşi nu se poate cere executarea lorsilită, odată executate de bună voie, debitorii nu mai pot pretinde restituireaprestaŃiilor, căci potrivit art. 1092 Cod civil “repeti Ń iunea nu este admisă în

privin Ń a obliga Ń iilor naturale care au fost achitate de bună voie”. Spreexemplu, cazul debitorului care executându-şi prestaŃia după împlinireatermenului de prescripŃie prevăzut de Decretul nr.167/1958, nu mai poatepretinde restituirea a ceea ce a plătit cu motivarea că dreptul la acŃiune alcreditorului s-ar fi prescris.22

Există şi posibilitatea transformării prin novaŃie a obligaŃiilor naturale înobligaŃii civile, fie prin recunoaşterea obligaŃiei naturale de către debitor, fie,prin promisiunea fermă din partea debitorului că va executa o astfel deobligaŃie.

• Sunt morale şi de convenien Ńă acele obligaŃii lipsite de oricesancŃiune juridică, în sensul că pentru executarea lor nu se poate folosi forŃa deconstrângere a statului, aşa cum este de exemplu obligaŃia instituită de art. 2din C. fam. potrivit căreia, membrii familiei sunt datori să-şi acorde unul altuiasprijin moral şi material.

21 Într-o altă clasificare după obiectul lor, obligaŃiile mai pot fi în natură sau juridice. Înacest sens, Sm. Angheni, Drept civil. Teoria generala a obligaŃiilor, Ed. Oscar Print,Bucureşti 1995 p.8.22 In privinta precripŃiei extinctive, Gh Beleiu, Drept civil român, Casa de Editura şiPresă Şansa SRL, Bucureşti 1992



D. În funcŃie de opozabilitatea lor, deci după cercul persoanelorcărora le sunt opozabile, obligaŃiile se clasifică în obligaŃii obi şnuite, obligaŃiireale şi obligaŃii opozabile ter Ń ilor.

• Sunt obi şnuite acele obligaŃii cărora le sunt proprii sub aspectul

opozabilităŃii regulilor comune drepturilor relative şi care se bazează peprincipiul relativităŃii efectelor juridice consacrat de art. 973 Cod civil (resinter alios acta, aliis neque nocere neque prodesse potest).

• Sunt reale, ( propter rem), acele obligaŃii care apar ca accesoriu alunui drept real, ca sarcini ce incumbă titularului privitor la un bun oarecare.

Este spre exemplu, cazul deŃinătorilor de terenuri agricole obligaŃi să conserve calităŃile solului sau să efectueze anumite lucrări de îmbunătăŃirifunciare23.

• Sunt opozabile ter Ń ilor , (scriptae in rem) acele obligaŃii care suntatât de strâns legate de posesia unui bun, încât creditorul nu poate obŃinerealizarea dreptului său decât de la posesorul actual al bunului.

Spre exemplu, în cazul contractului de locaŃiune locatorul are obligaŃiade a-i asigura locatarului folosinŃa lucrului închiriat (art. 1411 Cod civil).

Odată înstrăinat lucrul, noul dobânditor al dreptului de proprietate esteobligat să respecte dreptul de folosinŃă al locatarului; cu toate că el nu a fostparte în contractul de locaŃiune încheiat anterior de către vânzător, obligaŃiileacestuia referitoare la locaŃiune îi sunt totuşi opozabile.

Principiul rezultă din prevederile art. 1441 Cod civil potrivit cărora“dacă locatarul vinde lucrul închiriat sau arendat, cumpă r ă torul este dator să

respecte loca Ń iunea f ă cut ă înainte de vânzare…

”.E.În funcŃie de structura lor, obligaŃiile civile pot fi de trei feluri:1. Pure şi simple, în sensul că obligaŃiile nu sunt afectate de modalităŃi

(termen sau condiŃie), ele presupunând un singur debitor şi un singur creditor;2. ObligaŃii complexe care implică fie mai multe subiecte, dacă sunt

divizibile, fie mai multe obiecte când debitorul datorează cumulativ două saumai multe prestaŃii;

3. ObligaŃii afectate de modalit ăŃ i (termen şi condiŃie).Termenul este un eveniment viitor şi cert care amână fie producerea

efectelor fie stingerea unei obligaŃii civile. El nu are a

şadar efect în ceea ce

priveşte naşterea obligaŃiei ci numai a exigibilităŃii ei.CondiŃia este acea modalitate care afectează existenŃa obligaŃiei civile,

perfectarea ei depinzând de un eveniment viitor şi incert.

23 Pentru dezvoltări, vezi Ion Lulă, Privire generală asupra obliga Ń iilor “propter rem” înR.D. nr. 8/2000 p. 8 şi urm.



SEC ł IUNEA 2.2. CLASIFICAREA IZVOARELOROBLIGAł IILOR CIVILE

Prin izvor al obligaŃiilor se în Ń elege acea împrejurare de care legea

leagă na şterea, modificarea sau stingerea unui raport juridic obliga Ń ional. Aşa cum am mai precizat asemenea urmări ce dau naştere unor raporturi juridice se nasc ca efect al unor acte sau fapte juridice. Izvoare ale obligaŃiilorcivile pot fi în consecinŃă actele juridice şi faptele juridice în sens restrâns.

Actul juridic constituie o manifestare de voinŃă exprimată cu intenŃiade a produce efecte juridice. Cum efectul juridic pe care îl urmărim esteobligaŃia civilă, rezultă că izvoare ale acesteia pot fi acele acte juridicecapabile să producă asemenea consecinŃe. Asemenea acte juridice pot fiunilaterale şi bilaterale sau sinalagmatice.24

Este unilateral acel act juridic în care manifestându-şi voinŃa juridică,se obligă o singură persoană. Un asemenea gen de act juridic generator deobligaŃie este de exemplu contractul de donaŃie. Tot acte juridice de factură unilaterală, producătoare de efecte juridice sunt în egală măsură şi cele ceprivesc oferta publică de recompensă sau atribuirea unor câştiguri prin tragerela sorŃi cumpărătorilor unui magazin, în scop de reclamă.25

Actele juridice bilaterale sau sinalagmatice sunt acelea în care părŃile seobligă fiecare din ele urmărind în egală măsură obŃinerea unorcontraprestaŃii.26 Este cazul vânzării-cumpărării în care vânzătorul se obligă să vândă pentru a obŃine preŃul, iar cumpărătorul să plătească pentru a obŃine

bunul.Faptele juridice în sens restrâns.În categoria faptelor le avem în vedere pe cele licite şi ilicite, deoarece

în analiza acestor izvoare nu prezintă relevanŃă sensul larg al faptului juridic ceinclude şi evenimentele.

Faptul juridic licit. Atât legislativ, cât şi în doctrina românească mai veche 27ce a urmat

riguros şcoala clasică franceză, printre izvoarele obligaŃionale erau inclusecvasi-contractele şi cvasi-delictele. Justificarea cuprinderii acestora încategoria izvoarelor obligaŃiilor era dată chiar de consacrarea lor legislativă decătre textele Codului civil.

24 Pentru detalieri în privinŃa teoriei actului juridic civil, D. Cosma, Teoria generală aactului juridic civil, Ed. ŞtiinŃifică, Bucureşti 1969 p. 25 - 68 25 B. Starck, H. Roland, L. Boyer, Obligations, 2. Contrat, Ed. Litec, Paris 1995 p. 106.26 Gh. Beleiu, op. cit. pag.11527 In acest sens, sub titlu de exemplu, C. Hamagiu, I Rosetti-Bălănescu, Al Băicoianu,Tratat de drept civil român, Ed. NaŃională, Bucureşti 1929 p.754.



Fără a prefigura desigur dezvoltările ce vor urma, se impun câtevaprecizări la mai sus menŃionatele izvoare ale obligaŃiilor:

Prin contract se înŃelege, aşa cum precizează art. 942 din Codul civil,“acordul între două sau mai multe persoane spre a constitui sau a stinge între

dânşii un raport juridic”.Cvasi-contractul este, aşa cum îl defineşte art. 986 Cod civil, “un fapt licit şi voluntar din care se naşte obligaŃie către o altă persoană sau obligaŃiireciproce între părŃi”.

În sistemul Codului civil, cvasi-contracte sunt gestiunea intereselor altei persoane şi plata lucrului nedatorat (plata indebitului), la care practica şiliteratura juridică au adăugat şi îmbogăŃ irea f ă r ă just temei.

• Gestiunea intereselor altei persoane sau gestiunea de afaceri constă în faptul unei persoane (gerant ) care f ără a primi mandat din partea alteipersoane (gerat ), administrează (girează) interesele acesteia din urmă, din

acest fapt luând naştere obligaŃii civile reciproce (art. 986-991 Cod civil).• Prin plata lucrului nedatorat se înŃelege fapta unei persoane

(solvens) de a plăti alteia (accipiens) o datorie neexistentă sau care nu-irevenea, obligând-o în acest fel la restituire (art. 992-997 Cod civil).

NoŃiunea de cvasi-contract a fost şi este criticabilă prin impreciziuneaei. Între contracte şi aşa numitele cvasi-contracte nu există în realitateasemănări cât de mici care să justifice denumirea. În ceea ce priveştenaşterea raportului juridic contractual, important este acordul de voinŃă alpărŃilor, producător de consecinŃe în planul obligaŃiilor. Un semenea

acord de voinŃă nu există însă nici în cazul gestiunii de afaceri şi nici în celal plăŃii nedatorate, izvorul obligaŃional constituindu-l în ambele cazurifaptul ilicit şi voluntar al garantului sau al solvensului.

Se impune aşadar a preciza că din categoria faptelor juridice ca izvoarede obligaŃii civile fac parte faptele juridice licite categorisite de către legiuitorgreşit drept cvasi-contracte, şi faptele juridice ilicite28.

Faptele ilicite sunt acele activităŃi omeneşti de natură să producă prejudicii care dau naştere unor obligaŃii de reparare. Fapta ilicită ca izvor deobligaŃii este definită de art. 998 Cod civil, ca fiind orice faptă a omului cecauzează alteia un prejudiciu şi care dă naştere obligaŃiei de reparaŃie. Textul

nu se referă numai la faptele comise cu intenŃie ci şi la cele săvârşite dinneglijenŃă. Astfel, art. 999 Cod civil precizează că “omul este responsabil nunumai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar şi de acela care l-a cauzat

prin neglijen Ń a sau impruden Ń a sa”. DefiniŃia dată de art. 998 Cod civil

28 Pentru dezvoltări, vezi şi I. Apostu, Faptul juridic licit izvor de obligaŃii civile, Ed.NaŃional, Bucureşti 2000, pag. 5 şi urm.



corespunde noŃiunii de delict, în vreme ce cvasi-delictul este definit de art. 999Cod civil.

Deosebirea dintre delict şi cvasi-delict constă aşadar în faptul că, învreme ce primul implică intenŃia f ăptuitorului, cel de-al doilea este comis de

pe poziŃia subiectivă a neglijenŃei sau imprudenŃei.Şi într-un caz şi în celălalt, autorul faptei cauzatoare de prejudiciu esteŃinut a-l repara în întregime, indiferent dacă a acŃionat cu intenŃie sau dinneglijenŃă ori imprudenŃă.

Răspunderea ce are ca izvor delictul civil, numită din acest motiv şirăspundere civilă delictuală se înf ăŃişează în următoarele trei ipostaze:

Ră spunderea pentru fapta proprie (art. 998-999 Cod civil); Ră spunderea pentru fapta altei persoane ce poate fi de trei feluri ,

respectiv:• r ă spunderea pă rin Ń ilor pentru faptele ilicite să vâr şite de copii lor

minori (art. 1000 alineat 2 Cod civil);• r ă spunderea institutorilor şi me şte şugarilor pentru prejudiciile

cauzate de elevii şi ucenicii afla Ń i sub supravegherea lor (art. 1000 aliniat 4Cod civil);

• r ă spunderea comiten Ń ilor pentru prejudiciile cauzate de presupu şiilor în func Ń iile încredin Ń ate (art.1000 aliniat 3 Cod civil).

3.Ră spunderea pentru lucruri, edificii şi animale, care poate fi larândul ei de trei feluri şi anume:

• r ă spunderea persoanei pentru prejudiciile cauzate de lucrurile

aflate în paza sa juridică (art. 1000 aliniat 1 Cod civil);• r ă spunderea pentru prejudiciile cauzate de animalele aflate în

paza juridică a unei persoane (art. 1003 Cod civil);• r ă spunderea proprietarului unui edificiu pentru prejudiciul cauzat

prin ruină sau viciu de construc Ń ie (art. 1002 Cod civil).Printre izvoarele obligaŃiilor civile, a fost inclusă şi legea, în măsura în

care aceasta ar genera direct şi nemijlocit obligaŃii civile, f ără a fi necesară intervenŃia unui fapt juridic care să genereze naşterea, transmiterea saustingerea unui raport juridic obligaŃional. În susŃinerea acestei aserŃiuni s-aprecizat că ar putea fi vorba despre obligaŃiile care incumbă proprietarilor deimobile din raporturile de vecinătate aşa cum sunt ele menŃionate de art. 578din C. civ.

În aceeaşi categorie de obligaŃii, poate fi inclusă şi îndatorirea părinŃilorde a-şi educa copiii, sau obligaŃia anumitor categorii profesionale de a păstrasecretele aflate în exerciŃiul serviciului, de pildă medicii sau preoŃii.



Apreciem că acest ultim izvor de fapt constituie sursa “alma mater ” atuturor obligaŃiilor civile, căci nici un raport juridic, şi cu atât mai puŃin unraport juridic civil, dublu voliŃional (deoarece naşterea lui depinde, pe de oparte de voinŃa părŃilor, iar pe de altă parte de voinŃa legii), nu-şi poate avea

existenŃa decât în limitele trasate de voinŃa legiuitorului exprimată prin lege

29

.Pe de altă parte, nici-o obligaŃie civilă nu poate lua naştere împotrivasau peste voinŃa legii, care consacră toate împrejurările juridice generatoare deobligaŃii civile. Aşa fiind, ar trebui trasă concluzia că în afara legii nu ar existanici-un alt izvor al obligaŃilor civile, ceea ce poate fi valabil într-o exprimaregenerică, dar insuficient şi neconcludent într-o analiză ştiinŃifică.

T I T L U L I I I Z V O A R E L E O B L I G Ał I I L O R

C I V I L E

CAPITOLUL ICONTRACTUL CA IZVOR DE OBLIGATII CIVILE

SEC ł IUNEA 1.1.NOł IUNEA Ş I DEFINI ł IACONTRACTULUI CIVIL

Art. 134 din ConstituŃia României consacrând printre libertăŃilefundamentale ale cetăŃenilor şi principiul libertăŃii comerŃului, se referă implicit şi la libertatea contractuală, definită în doctrină ca fiind posibilitateape care o au, conform legii, persoanele fizice şi juridice de a crea contracte şide a le stabili conŃinutul.

La rândul său, Codul civil român a reglementat contractelenegociabile, acestea fiind rodul exclusiv al voinŃei comune a părŃilorcontractante30.

În cea mai generală şi mai sintetică formulare, art. 942 din C. civ.defineşte contractul civil ca fiind “acordul între două sau mai multe persoane pentru a constitui, sau a stinge între dân şii raporturi juridice”.Din economia redactării textului rezultă că esenŃial pentru prefigurarea

29 M. Planiol, Droit civil, Tome deuxieme, Paris 1923 pag. 27130 V. Pătulea, Principiul libert ăŃ ii contractuale şi limitele sale, în R.D. nr. 10/1997 pag.24



contractului este acordul de voinŃă manifestat în scopul de a da naştere, amodifica sau a stinge drepturi subiective şi obligaŃii civile.

S-a acceptat în mod constant în literatura noastră juridică împrejurareacă termenul de contract este sinonim şi deci echivalent celui de convenŃie.31

Deşi de inspiraŃie franceză, definiŃia dată de Codul civil român de la1865 se aseamănă f ără a se identifica însă cu aceea formulată de art. 1001din Codul civil francez.32 Potrivit acestui text, contractul este o conven Ń ieparticulară generatoare de drepturi şi obligaŃii, aşa încât între convenŃie şicontract există un raport ca de la parte la întreg.33 Doctrinar s-a acreditat şiideea că termenul de convenŃie ar avea un sens mai larg decât cel decontract. Astfel, dacă ea are ca obiect naşterea unei obligaŃii poate fi privită ca şi un contract.

Această teorie î şi are sorgintea în vechiul drept roman, în care exista onetă deosebire între contracte şi convenŃii: pe când contractul dădea naştere

unei obligaŃii garantate printr-o acŃiune, convenŃia sau simplul pact ( pactumnudum) nu producea decât o obligaŃie naturală neocrotită printr-o acŃiune în

justiŃie.DistincŃia a fost preluată şi în literatura noastră juridică de dată relativ

recentă, potrivit căreia convenŃia ar fi genul iar contractul specia.34 Astfel,convenŃia a fost considerată ca acordul de voinŃă intervenit între persoane înscopul de a crea orice fel de efecte juridice pe când contractul este specia deconvenŃie prin care se creează obligaŃii.35

Textul art. 942 C. civ. citat mai sus, deşi nu a preluat din codul

napoleonian de la 1802 noŃiunea de ”conven Ń ie”, totuşi a echivalat-o printr-oformulare mai analitică definită prin sintagma “acordul dintre două sau maimulte persoane”

În plan obiectiv, codul nostru a preluat de la cel francez mai sintetic şimai concret ideea de finalitate a contractului, constând în “a constitui sau astinge un raport juridic”

31 În acest sens, C. Stătescu şi C. Bârsan op. cit. p.32 sau I. Dogaru Contractul.Considera

Ńii teoretice

şi practice, Ed. Scrisul românesc, Craiova 1983, p. 8

32 În textul francez, “le contrat est une convention par la quelle une ou plusieurs personnes s’obligent envers une ou plusieurs autres a donner, a faire, ou a ne pas fairequelque chose” (contractul este convenŃia prin care una sau mai multe persoane se obligă faŃă de una sau mai multe altele să dea, să facă sau să nu facă ceva).33 În sensul acestei opinii, vezi I. Dogaru, op. cit. pag.834 Pentru dezvoltarea ideii, M. Rarincescu, Curs elementar de drept civil român, Vol. IIBucureşti 1947 p. 19.35 I. P. Filipescu, op. cit. p. 16



Sinonimia dintre cele două noŃiuni mai rezultă şi din împrejurarea că art. 942 din C. civ. este sistematizat în Titlul III numit “ Despre contracte sauconven Ń ii”. Aşa fiind, în mod generic orice acord de voinŃă asupra unuiobiect cu relevanŃă juridică poate fi o convenŃie, în vreme ce consensul steril

de orice efect juridic se plasează în planul complezenŃei sau al curtoaziei.Pornind de la aceste precizari prealabile, definiŃia doctrinară acontractului civil este aceea potrivit căreia contractul este acordul de voin Ńă dintre două sau mai multe persoane în scopul de a produce efecte juridice,adică de a da na ştere, a modifica, a transmite sau a stinge raporturi juridicecivile.36

SEC ł IUNEA 1.2. VOIN ł A JURIDIC Ă , ELEMENT ESEN ł IAL AL CONTRACTULUI

Potrivit definiŃiilor date contractului, factorul său esenŃial şi totodată dinamizator este acordul de voin Ńă al pă r Ń ilor manifestat în scopul de a

produce efecte juridice. Întrucât în principiu încheierea oricărui contract este liberă, căci este

permis tot ce nu se interzice, câmpul de exprimare al voinŃei juridice este şiel nelimitat.37 Această autonomie este traductibilă prin ceea ce se numeşte înştiinŃa dreptului principiul libertăŃii de voinŃă în materia contractelor.Teoria autonomiei de voinŃă elaborată sub influenŃa raŃionalismuluiindividualist din secolul al XIX-lea şi a doctrinei dreptului natural, considera

consimŃământul părŃilor ca fiind creator de drepturi şi obligaŃii civile. Prinurmare forŃa obligatorie a contractului este consecinŃa exclusivă a acorduluide voinŃă, legea nef ăcând altceva decât să recunoască puterea generatoare dedrepturi şi obligaŃii a autorilor actului juridic.38 În raporturile socialelibertatea are un caracter complex, de multe ori ea f ăcând parte dinconceptele politice ale societăŃii.

Raportând voinŃa juridică relaŃiilor juridice ca o componentă arelaŃiilor sociale, avem în vedere nu numai legile obiective ale societăŃii şicondiŃiile sale materiale de existenŃă ci, şi necesităŃile de ordin juridicexprimate prin totalitatea normelor imperative şi a principiilor de drept,

36 Pentru alte formulări esenŃialmente asemănătoare, vezi I. Zinveliu, Contractele civileinstrumente de satisfacere a intereselor cetăŃenilor, Ed. Dacia Cluj 1978 p. 11 sau Fr.Deak, Tratat de drept civil. Contractele speciale. Ed. Actami, BucureSti 1996.p. 3.37 In sensul acesta, I. Dogaru, ValenŃele juridice ale voinŃei, Ed. ŞtiinŃifică, Bucureşti1986 p. 42. 38 V. Gionea, Curs de drept civil, Ed. Scaiul, Bucureşti 1996 p.71.



precum şi prin complexul relaŃiilor care formează ordinea de drept.39 Dând cuvenita valoare acestui principiu, interpretarea art. 5 din C. civ.

exprimă în acelaşi timp nu numai limitele ci şi libertatea voinŃei exprimată implicit, întrucât potrivit textului, “nu se poate deroga prin conven Ń ii saudispozi Ń ii particulare de la legile care interesează ordinea publică şi bunelemoravuri”. Această dispoziŃie cu caracter prohibitiv, trebuie coroborată şi cuprevederile art. 966 din C. civ. Care precizează că “obliga Ń ia f ă r ă cauză sau

fondat ă pe o cauză falsă sau nelicit ă nu poate avea nici un efect ”.Referindu-se la cauză textul art. 968 C. civ. subliniază caracterul ei

nelicit atunci când “este prohibit ă de legi, când este contrarie bunelor moravuri şi ordinii publice”.40

La aceste prevederi se adaogă şi cele cuprinse în art. 1 – 3 dinDecretul nr.31/1954 privitor la persoanele fizice şi la persoanele juridice,potrivit cărora exercitarea drepturilor subiective se poate face numai potrivit

cu scopul lor economic şi social, ele servind pentru satisfacerea unor interesepersonale “în acord cu interesul ob ştesc, potrivit legii şi regulilor deconvie Ń uire socială ”.41

Ca o consecinŃă imediată cu valoare practică, libertatea de a contractasurprinde mai multe ipostaze ale încheierii unui contract. Aceasta se referă

în primul rând la libertatea orică rui subiect de drept de a încheia uncontract atunci când doreşte acest lucru sau de a refuza încheierea acestuia

în caz contrar. În aldoilea rând, ea se referă la libertatea de a stabili condiŃiilede formă şi de fond ale contractului, sub rezerva de a nu fi încălcate

dispoziŃiunile imperatice ori prohibitive ale legii

42

.În consecinŃă, voinŃa juridică ce stă la baza contractului trebuie să fiecircumscrisă necesităŃii de ordin juridic configurată de textelesusmenŃionate. Numai în măsura în care voinŃa juridică respectă acesteimperative î şi poate găsi aplicare principiul forŃei obligatorii a contractelor( pacta sunt servanda), consacrat de art. 969 din C. civ., căci doar“conven Ń iile legal f ă cute au putere de lege între pă r Ń ile contractante”

SEC ł IUNEA 1.3. CLASIFICAREA CONTRACTELOR CIVILE

39 C. Stătescu şi C. Bârsan, op. Cit. P. 33 ori A. Nashitz, Necesitate şi libertate îndomeniul respectării dreptului, în S.C.J. nr. 1/1958 p. 11. 40 Referitor la cauza actului juridic vezi Gh. Beleiu, op. Cit. P. 146, D. Cozma op. Cit.Pag. 220 – 237 sau P. M. Cosmovici ş.a., Tratat de drept civil, Vol. I Partea generală,Ed. Academiei, Bucureşti 1989 p. 188 – 191.41 Gh. Beleiu, op. Cit. P.248.42 Pentru alte dezvoltări, Dan Chirică, Principiul libertăŃii de a contracta şi lmitele sale înmaterie de vânzare-cumpărare în R.D.C. nr.6/1999 pag. 44 – 49.



Categoria juridică generală a contractului civil implică diferite specii

de contracte, care se individualizează prin caractere specifice. Clasificarealor conferă atât posibilitatea caracterizării fiecărei specii particulare de

contract, dar şi putinŃa de a constata că în fond, toate nenumăratele contractespeciale se încadrează în diferite tipuri, ale căror caracteristici pot fiexprimate succint dar cuprinzător, în însăşi denumirile date acestor tipuri.43

Fiecare clasificare este importantă deoarece permite a se stabiliregimul juridic aplicabil speciilor de contracte ce se subsumează fiecărui tipde contract.

În acest demers vom urmări deci criteriile de clasificare a contractelorcivile aşa cum sunt ele sistematizate în literatura juridică, respectiv:

A. După modul de formare; B. După con Ń inutul lor;

C. După scopul urmă rit de pă r Ń i; D. După modul execut ă rii;E. După cum sunt nominalizate sau nu în legisla Ń ia civilă ;F. După corela Ń ia existent ă între contracte;G. După întinderea presta Ń iilor ce constituie obiectul lor.

A. Potrivit primului criteriu general de clasificare, deci după modul de formare, contractele pot fi consensuale, solemne sau reale.

1. Sunt consensuale acele contracte care se încheie prin simplul

acord de voin Ńă al pă r Ń ilor, simpla lor manifestare de voinŃă, chiar şineînsoŃită de vreo condiŃie de formă fiind suficientă pentru formarea valabilă a contractului. Este totuşi posibil ca părŃile să-şi consemneze acordul lor devoinŃă şi printr-un înscris f ără ca prin aceasta să denatureze caracterulconsensual al convenŃiei lor, atâta vreme cât nu o fac pentru a da validitatecontractului (ad validitatem), ci, doar în scopul de a-şi preconstitui un mijlocde probă privind încheierea şi conŃinutul acestuia, ad probationem.44

2. Sunt solemne acele contracte pentru a că ror încheiere valabilă secere respectarea unei anumite forme care, de regulă este forma autentică .Caracteristic acestei specii de contracte este faptul că nerespectarea formei

solemne are ca efect juridic nulitatea asbolută.45

43 C. Stătescu şi C. Bârsan, op. cit. p.42.44 În dreptul nostru, majoritatea contractelor au un caracter consensual, ceea ce fireşte,constituie regula. Au un asemenea caracter, sub titlu de exemplu, contractul de mandat,contractul de închiriere, cel de depozit sau de vânzare cumpărare (cu excepŃiaimobilelor).45 Asemenea contracte sunt de exemplu contractul de donaŃie prevăzut de art. 813 C. civ.



3. În ceea ce priveşte contractele reale, pentru formarea lor nu estesuficientă simpla manifestare de voinŃă a părŃilor ci, ea trebuie să fie însoŃită şi de remiterea materială a lucrului.46

B. După con Ń inutul lor, contractele pot fi bilaterale (sinalagmatice)

sau unilaterale.1. Este bilateral sau sinalagmatic acel contract caracterizat prinreciprocitatea obligaŃiilor care revin părŃilor şi prin interdependenŃaobligaŃiilor reciproce, în sensul că fiecare dintre ele este cauza celeilalte.Potrivit art. 943 din C. civ. contractul este bilateral sau sinalagmatic cândpărŃile se obligă reciproc una faŃă de alta. În consecinŃă, fiecare dintre elepoate avea concomitent atât calitatea de creditor dar şi pe aceea de debitor alunei obligaŃii.47

2. Este unilateral acel contract care dă naştere la obligaŃii numai însarcina uneia din părŃi, cealaltă având doar calitatea de creditor al obligaŃiei.

Conform definiŃiei legislative dată de art. 944 din C. civ. “contractuleste unilateral când una sau mai multe persoane se obligă că tre una sau maimulte persoane, f ă r ă ca acestea din urmă să se oblige.”48

C. După scopul urmă rit de pă r Ń i, contractele pot fi cu titlu oneros saucontracte cu titlu gratuit.

1. Sunt cu titlu oneros, acele contracte în care fiecare dintre părŃiurmăreşte un folos, o contraprestaŃie, deci realizarea unui interes patrimonialpropriu. Contractele oneroase au întotdeauna şi un caracter sinalagmatic,deoarece părŃile î şi asumă obligaŃii, fiecare urmărind să obŃină un echivalent

în schimbul a ceea ce se obligă.

49

2. Contractele cu titlu gratuit sunt cele ce se încheie în interesulexclusiv al unei părŃi,50 căreia i se procură un folos de către cealaltă parte,f ără a se da ceva în schimb.51

D. După modul sau durata de executare pot fi contracte cuexecutare imediată, uno ictu, şi contracte cu executare succesivă.

sau cel de ipotecă prevăzut de art. 1772 din C. civ.46 Un asemenea contract este de exemplu împrumutul de consumaŃie, comodatul,depozitul sau gajul.47 Majoritatea contractelor civile au un caracter sinalagmatic. Spre exemplu, contractelede vânzare, de închiriere, mandat sau depozit.48 Au un asemenea caracter împrumutul f ără dobândă sau depozitul gratuit.49 Cele mai multe contracte au un caracter oneros: contractul de vanzare cumpărare, dedepozit sau de locatiune.50 Un asemenea contract este spre exemplu donaŃia sau imprumutul f ără de dobândă 51 În teoria contractului civil clasificarea contractelor cu titlu gratuit implică şisubclasificarea în liberalităŃi şi acte dezinteresate. Pentru detalii, vezi I. Dogaru, op.Cit. p.74: C. Stătescu şi C Bârsan, op. cit. p.49



1.Sunt contracte cu executare imediată (instantanee), cele a căror îndeplinire se consumă imediat după încheierea lor, obiectul obligaŃieiconstând într-o singură prestaŃie.

2.Sunt cu executare succesivă acele contracte a căror realizare

presupune o desf ăşurare în timp fie sub forma unor prestaŃii continue

52

, fiesub forma unor prestaŃii succesive.53 E. După cum sunt nominalizate sau nu în legisla Ń ia civilă , contractele

pot fi numite şi nenumite.1. Contractele numite sunt cele ce au o reglementare specială şi

corespund unei operaŃiuni juridice determinate, fiind nominalizate înlegislaŃia civilă (contractul de vânzare-cumpărare sau donaŃie).

2. Sunt nenumite, “nova negotio”, acele contracte care nu suntnominalizate ca figuri distincte în legislaŃie. Având exerciŃiul şi facultatealiberei voinŃe, părŃile pot găsi numeroase feluri de contracte pentru

satisfacerea nevoilor lor, f ără a fi Ńinute a se adapta la unul dintre tipurile decontracte numite (spre exemplu, contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreŃinere).

F. După corela Ń iile care exist ă între unele, contractele pot fiprincipale sau accesorii.

1. Sunt principale acele contracte care au o existenŃă de sinestătătoare şi a căror soartă juridică nu este legată de cea a altor contracte

încheiate de părŃi.2. Sunt accesorii acele contracte care însoŃesc unele contracte

principale, de a căror soartă juridică depind. Spre exemplu, contractul de gajşi cel de ipotecă au un caracter accesoriu faŃă de contractul de împrumut, dea cărui soartă juridică depind, potrivit principiului “accesorium sequitur

principale”.G. În func Ń ie de întinderea presta Ń iilor ce constituie obiectul lor ,

contractele pot fi comutative sau aleatorii.54 EsenŃial pentru definirea celordouă specii este certitudinea sau incertitudinea întinderii prestaŃiilor lamomentul încheierii contractului.

1. Comutativ este contractul caracterizat de echilibrul prestaŃiilorreciproce ale părŃilor, aşa cum îl individualizează art.947 Cod civil

“Contractul cu titlu oneros este comutativ atunci când obligaŃia uneia dinpărŃi este echivalent cu obligaŃiile celelailte”.

Contractele cumutative evocă ideea de mutaŃie reciprocă a unor valori

52 Aşa cum este cazul contractului de închiriere.53 Ne referim sub titlu de exemplu la contractul de rentă viageră.54 Într-o altă opinie, această clasificare reprezintă de fapt o subclasificare a contractelorcu titlu oneros. În acest sens, C. Stătescu şi C. Bârsan, op. cit. p.52



ce trec dintr-un patrimoniu în altul.2. Contractul este aleatoriu55 atunci când existenŃa sau întinderea

prestaŃiilor părŃilor sau numai a uneia dintre ele depinde de un evenimentincert. Din acest motiv, la încheierea lui, nu se poate şti, nici dacă va exista

câştig sau pierdere, toate aceste elemente depinzând de hazard

56

.Doctrina şi jurisprudenŃa consideră că mai pot fi reŃinute şi alteclasificări ale contractelor civile, cum ar fi spre exemplu contractelenegociate57 si contractele de adeziune58, contractele constitutive sautranslative de drepturi59 si contractele declarative60 etc.

SEC ł IUNEA 1.4. CONDI ł IILE DE VALIDITATE ALECONTRACTELOR.

Prin încheierea contractului se înŃelege în cea mai sintetică formularerealizarea acordului de voinŃă al părŃilor asupra clauzelor contractului.

Art. 948 din C. civ. precizează “ín terminis”că pentru încheiereavalabilă a unei convenŃii sunt esenŃiale următoarele condiŃii:61

55 Din această categorie fac parte jocul şi prinsoarea, contractul de asigurare sau cel derentă viageră. Pentru alte dezvoltări, vezi I. Apostu, Contractele aleatorii de joc şiprinsoare, Ed. Evrika, Brăila 1997 pag. 23 – 35.56 Este cazul jocului sau al prinsorii: jucătorii participă la tragerea loteriei cu o sumă oarecare în aşteptarea unui câştig care depinde întru totul de hazard.57

În cazul contractelor negociate, partile stabilesc de comun acord clauzele acestuia.58 În contractul de adeziune conŃinutul este stabilit în mod unilateral de către una dinpărŃi, cealaltă fiind obligată să accepte şi să adere (spre exemplu contractul de călătorie aunei persoane cu trenul pe calea ferată). În acest sens vezi O. Rădulescu şi M.A.Rădulescu, Aspecte actuale privind contractele de adeziune, în R.D.C. nr. 12/1999 pag.63 – 66.59 Sunt acele contracte care dau naştere la drepturi din momentul încheierii lor, cum estede exemplu contractul de vânzare cumpărare sau cel de schimb.60 Sunt declarative acele contracte care definitivează şi consolidează drepturipreexistente, ca de exemplu tranzacŃia.61 S-a reŃinut în literatură şi punctul de vedere potrivit căruia în realitate legea confundă condi Ń iile de formare sau de existen Ńă a contractului cu simplele condi Ń ii de validitate.CondiŃiile de formare şi existenŃă ar fi singurele esenŃiale, deoarece în lipsa lor contractulnu poate lua fiinŃă fiind lovit de nulitate absolută. Aceste condiŃii sunt existenŃaconsimŃământului, a obiectului şi a cauzei licite. CondiŃiile de valabilitate, potrivitaceleiaşi concepŃii, nu sunt esenŃiale deoarece contractul există şi în lipsa lor, însă nupoate produce efecte juridice fiind lovit de nulitate relativă. Aceste condiŃii suntcapacitatea de a contracta, consimŃământul şi viciile sale, obiectul şi cauza. În acest sens,vezi C. Hamangiu ş.a. op. cit. p. 496. Pentru opinia potrivit căreia această clasificare estelipsită de importanŃă practică, vezi. C. Stătescu şi C. Bârsan, op. cit. p.56.



Capacitatea de a contracta;Consim Ńă mântul liber exprimat al pă r Ń ii care se obligă ;Un obiect determinat sau determinabil;O cauză licit ă .

Analiza sumară a fiecăreia dintre acestea ne prilejuieşte următoareleobservaŃii:1.4.1. Capacitatea de a contracta.Pentru ca să fie valabil contractul, este necesar ca părŃile care îl

încheie să fie capabile de a contracta.Art. 949 din C. Civ. dispune că “ poate contracta orice persoană ce nu

este declarat ă necapabilă de lege.” Nu există aşadar alte incapacităŃi decâtacelea ce sunt determinate de lege, astfel incât capacitatea constituie regula,

în vreme ce incapacitatea este privită ca şi o excepŃie. De aici rezultă că textele referitoare la incapacitate sunt de strictă interpretare.

Deşi art. 948 aşează capacitatea printre condiŃiile esenŃiale alecontractului, alături de consimŃământ, obiect şi cauză, în realitateincapacitatea părŃilor contractante nu atrage în principiu decât nulitatearelativă a contractului; singură partea incapabilă se poate prevala de nulitate,precum şi moştenitorii sau reprezentanŃii lor. Altfel, partea capabilă şi terŃiinu pot invoca nulitatea.

Potrivit art. 11 alin. 1 din Decretul nr. 31/1954, “nu au capacitate deexerciŃiu: a) minorul care nu a împlinit 14 ani; b) persoana pusă subinterdicŃie. Aceste incapacităŃi sunt de altfel prevăzute şi în codul civil de

art. 950, care îi numeşte pe incapabilii de a contracta ca fiind minorii şiinterzişii.62 Pentru aceste categorii de persoane, precizează art.11 alin.2 dinacelaşi decret, “actele juridice se fac prin reprezentanŃii lor legali”.

S-a admis totuşi, atât în doctrină cât şi în jurisprudenŃă, că suntvalabile actele încheiate de o astfel de persoană, dacă este vorba despre actede conservare ori acte mărunte care se încheie zilnic pentru nevoile obişnuiteale traiului.63

1.4.2. ConsimŃământul.Prin consimŃământ se înŃelege acea condi Ń ie esen Ń ială a actului juridic

62 Pe lângă aceste incapacităŃi generale, codul mai instituie şi o serie de incapacităŃiparŃiale speciale de a contracta. Astfel, soŃii sunt declaraŃi incapabili de a vinde unulaltuia, afară de excepŃiile prevăzute de lege (art.1307); unii administratori ai averii altuiasunt declaraŃi incapabili să fie adjudecatari ai averii ce administrază (art.1308); judecătorii, avocaŃii etc. sunt daclaraŃi incapabili să se facă cesionari de drepturi litigioase(art. 1309) etc.63 C. Turianu, Probleme speciale de drept civil, Ed. FundaŃiei “România de mâine”,Bucureşti 1999 p. 110 si urm.



care const ă în hot ă rârea de a încheia un act juridic civil, manifestat ă înexterior . Din redactarea art. 948 C. civ. s-ar putea însă trage concluzia că convenŃia este valabil încheiată chiar şi numai prin acordul unei singurepărŃi, şi anume al celei “ce se obligă”. O asemenea concluzie este fireşte

greşită, căci consimŃământul părŃii care se obligă trebuie raportat la o ofertă de a contracta şi are semnificaŃia adeziunii la o convenŃie pe punctul de a se încheia.

Aşa cum este deja cunoscut din studiul altor părŃi ale dreptului civil,pentru a fi valabil consimŃământul trebuie să îndeplinească la rândul săuurmătoarele condiŃii:

a) să provină de la o persoană cu discernă mânt ;Aceasta condiŃie porneşte de la premisa că pentru a i se recunoaşte

efectele juridice, ( deci pentru a da naştere, a modifica sau a stinge un raport juridic obligaŃional), subiectul de drept civil trebuie să aibă aptitudinea de a

aprecia asupra consecinŃelor produse ca urmare a manifestării sale de voinŃă.In ceea ce priveste persoana fizică în deplinătatea capacităŃii de

exerciŃiu, în favoarea sa operează prezumŃia că are discernământul necesarpentru a contracta.

Dimpotrivă, persoana lipsită de capacitatea de exerciŃiu esteprezumată a nu avea discernământ fie datorită vârstei fragede fie stării desănătate mintală.

SancŃiunea încheierii unui contract de către o persoană lipsită dediscernământ este nulitatea relativă, cu toate consecinŃele decurgând din

aceasta.b) consim Ńă mântul trebuie exprimat cu inten Ń ia asumă rii unuiangajament juridic.

“Per a contrario”, lipseşte intenŃia de a produce efecte juridice dacă declaraŃia de a contracta a fost f ăcută în glumă, (jocandi causa), din prieteniesau complezenŃă. De asemeni, consimŃământul nu poate fi dat sub formaunei condiŃii pur potestative din partea celui care se obligă (altfel spus, “mă oblig dacă am chef!”), sau dacă el este prea vag şi imprecis (ad calendasgraecas!).

c) consim Ńă mântul trebuie să fie exteriorizat , căci este de neconceput

încheierea unui contract f ără o manifestare exterioară de voinŃă.Manifestarea de voinŃă poate fi în egală măsură exteriorizată fie într-o

formă expresă, fie într-una tacită.64

64 Pentru anumite contracte este necesară manifestarea expresă a voinŃei, aşa cum estecazul actelor solemne, pe câtă vreme pentru altele este suficientă chiar şi numai omanifestare tacită a voinŃei. Se impune totuşi precizarea că în dreptul civil tăcerea nuvalorează neaparat consimŃământ. Adagiul “qui tacit consentire videtur ” (cel care tace



Exteriorizării consimŃământului îi este aplicabil principiulconsensualismului, care le permite părŃilor să aleagă în egală măsură şiforma de exteriorizare a voinŃei lor, căci simpla manifestare de voinŃă estenu numai necesară ci şi suficientă pentru ca actul să se nască valabil din

punctul de vedere al formei sale. Fireşte, de la acest principiu există şiexcepŃii, aşa cum este cazul actelor solemne, când manifestarea de voinŃă trebuie să îmbrace o formă specială.

d) consim Ńă mântul să nu fie alterat printr-un viciu al voin Ń ei.Fără a dezvolta teoria viciilor de consimŃământ (care a constituit

obiectul de studiu al unei importante secŃiuni a părŃii generale a Dreptuluicivil), se impune totuşi a reaminti că sunt vicii ale consimŃământului eroarea,dolul, violenŃa şi leziunea.

- e r o a r e a constă în falsa reprezentare a realităŃii la încheierea unuicontract;

- d o l u l sau v i c l e n i a, constă în inducerea în eroare a uneipersoane cu ajutorul unor mijloace viclene sau dolosive, pentru a odetermina să încheie un act juridic. Potrivit art. 960 C. civ. “dolul este ocauză de nulitate a convenŃiei când mijloacele viclene, întrebuinŃate de unadin părŃi, sunt astfel, încât este evident că, f ără aceste maşinaŃiuni, cealaltă parte n-ar fi contractat”.

- v i o l e n Ń a este acel viciu de consimŃământ care constă înameninŃarea unei persoane cu un rău de natură să-i insufle o temere, care odetermină să încheie un act juridic pe care altfel nu l-ar fi încheiat65. Potrivit

art. 956 C. civ. “Este violenŃă totdeauna când, spre a face o persoană acontracta, i-a insuflat temerea, raŃionabilă pentru dânsa, că va fi expusă persoana sau averea sa unui rău considerabil şi prezent”.

- l e z i u n e a ca viciu al consimŃământului constă în disproporŃiavădită de valoare între două prestaŃii. AcŃiunea în anulare pentru leziune, sauceea ce codul civil numeşte “acŃiunea în resciziune”, se restrânge la minoriicare, având vârsta de 14 ani împliniŃi încheie singuri, f ără încuviinŃareapărinŃilor sau a tutorelui, acte juridice care le pricinuesc o vătămare. O astfelde protecŃie a devenit inutilă pentru minorii care nu au împlinit vârsta de 14ani, deoarece astfel de acte sunt anulabile pentru lipsa capacităŃii de a

contracta.1.4.3. Obiectul contractuluiTextul art. 962 din C. civ. precizează că “Obiectul conven Ń iilor este

este gata sa consimtă) ar putea fi aplicat ca atare, doar atunci când legea dă o asemeneainterpretare în mod expres tăcerii, cum ar fi de pildă cazul tacitei reconducŃiuni.65 Cu privire la acest viciu al consimŃământului vezi şi Horia Diaconescu, Elementelestructurale ale violen Ń ei, vicu al voin Ń ei juridice în RD. nr.9/1998 pag. 38 şi urm.



acela la care pă r Ń ile sau numai una din ele se obligă ”. Din această prevedere, rezultă că obiectul contractului constă în prestaŃia datorată dedebitor, respectiv de a da, a face sau a nu face ceva, după caz.

Atunci când conduita părŃilor priveşte “lucrurile” sau “bunurile”,

acestea sunt privite ca şi obiecte derivate al actului juridic civil, ceea ce defapt explică si prevederea din art. 963 C. civ. anume că “numai lucrurile cesunt în comerŃ pot face obiectul unui contract”

Pentru a fi valabil, obiectul trebuie la rândul său să îndeplineascaurmătoarele condiŃii:

- să existe în momentul încheierii contractului sau să fie certă producerea lui în viitor66.

- să fie în circuitul civil. Prin “bunuri aflate în circuitul civil” se înŃeleg acele bunuri susceptibile să facă obiectul unor acte translative sauconstitutive de proprietate67. În lipsa unei interdicŃii exprese, trebuie

considerate ca f ăcând parte din circuitul civil toate bunurile susceptibile aface obiectul apropiaŃiunii private.68

- să fie determinat sau determinabil. Atunci când obiectul (derivat)constă într-un bun determinat prin caractere individuale (res certa), condiŃiaeste îndeplinită chiar din ipoteză. Când acesta consta într-un bun ce trebuieindividualizat prin însuşiri de gen (res genera), condiŃia este realizabilă prindeterminarea în concret a bunului cu ajutorul cântăririi, numărării, măsurăriisau a altor operaŃiuni de acest fel.

- să fie posibil. CondiŃia se impune ca o consecinŃă a aplicării

principiului că nimeni nu poate fi obligat la o prestatie imposibilă, “ad imposibilium, nulla obligatio!” Obiectul nu este posibil doar în cazul în careimposibilitatea este absolută, adică pentru oricine. Dacă imposibilitatea estedoar relativă, deci numai pentru un anumit debitor, atunci obiectul

66 In privinŃa bunurilor viitoare, face excepŃie succesiunea nedeschisă încă, fiind interzisepactele asupra unei succesiuni nedeschise. In acest sens vezi şi M. Eliescu, Curs desuccesiuni, Ed. Humanitas, Bucureşti 1997, p. 51867 Deşi art. 963 din C. civ. se referă la lucrurile “ce sunt în comerŃ”, s-a apreciat unanimcă de fapt este vorba despre lucrurile aflate în circuitul civil. Această interpretare esteconfirmată de acte normative de dată recentă, adoptate după 1989, care se referă expres labunuri care “sunt şi r ă mân în circuitul civil” (art. 1 din Legea nr.54/1998 privindcirculaŃia juridică a terenurilor), şi bunuri “scoase din circuitul civil” (art.5 alin. 2 dinLegea nr. 18/1991). Cu privire la aceste categorii de bunuri, I. Apostu , Introducere înteoria dreptului de proprietate si a drepturilor reale principale, Ed. Evrika Brăila1998, p. 57 - 6068 La rândul lor, bunurile aflate în circuitul civil pot fi bunuri care pot circula liber,neîngrădit şi bunuri care pot circula în condiŃii restrictive aşa cum sunt spre exempluarmele, muniŃiile sau produsele şi substanŃele stupefiante etc.



contractului este valabil iar neexecutarea culpabilă.69 - să fie licit . Această condiŃie implică raportarea conduitei pretinse sau

asumate de debitorul obligaŃiei la normele de convieŃuire socială stabilite delege.

-să fie moral

. Obiectul contractului este moral atunci când elconcordă moralei sau bunelor moravuri aşa cum prevăd dispoziŃiunile art.968 din C. civ.70

1.4.4. Cauza contractului.Scopul sau finalitatea contractului î şi găsesc răspunsul direct în ceea

ce numim cauza contractului. Ea exprima într-o manieră mai mult sau maiputin directă răspunsuri la întrebările pentru ce sau în ce scop s-a încheiatcontractul, deci, “cui prodest?”

Pe lângă condiŃia prevăzută de art. 948 pct. 4 din C. civ. referitoare lacaracterul licit al cauzei, codul mai consacră caracterizării cauzei încă trei

texte după cum urmează:- art. 966 potrivit căruia “Obliga Ń ia f ă r ă cauză sau fondat ă pe o cauză

falsă sau nelicit ă nu poate avea nici un efect ;- art.967 în următorii termeni, “Conven Ń ia este valabilă , cu toate că ,

cauza nu este expresă . Cauza este prezumat ă până la dovada contrarie”- art. 968 prevede că este nelicită convenŃia ”când este prohibit ă de

legi, când este contrarie bunelor moravuri şi ordinii publice”.În structura cauzei există două elemente, respectiv scopul imediat,

causa proxima şi scopul mediat - causa remota.

Scopul imediat, însoŃeşte şi este caracteristic principalelor categoriide contracte, respectiv:* în contractele bilaterale sau sinalagmatice, scopul fiecărei părŃi

constă în reciprocitatea prestaŃiilor urmărite, care sunt dependente şi secondiŃionează reciproc (fiecare parte se obligă, ştiind că şi cealaltă parte seobligă la rândul ei);

* în contractele cu titlu gratuit, scopul imediat îl constituie intenŃia dea gratifica (animus donandi);

* în contractele reale, scopul imediat îl constituie reprezentarearemiterii materiale a bunului.

Scopul mediat constă în motivul care a determinat încheierea

69 La rândul ei imposibilitatea poate fi de ordin material sau de ordin juridic. CondiŃiaposibilităŃii obiectului poate fi apreciată în strânsa legătură şi cu progresul tehnico-ştiinŃific, care lărgeşte considerabil câmpul de evaluare.70 În categoria condiŃiilor obiectului, ar mai putea fi incluse si altele, prelevate inliteratura, ca de exemplu autorizarea obiectului (C. Turianu, op. cit p. 59), personalitateaprestaŃiei sau interesul apreciabil în bani (C Hamangiu op. cit. p.509.



contractului, ce Ńine de caracteristicile unei prestaŃii, calităŃile unei persoane, însuşirile sau nevoia unui lucru.

Ca şi obiectul, cauza contractului trebuie să existe, să fie reală, licită şimorală. Aceste condiŃii sunt consacrate de art. 966 din C. civ. care

precizeaza că “Obliga Ń ia f ă r ă cauză , fondat ă pe o cauză falsă , nelicit ă nu

poate avea nici un efect ”

SEC ł IUNEA 1.5. ÎNCHEIEREA CONTRACTELOR

Realizarea condiŃiilor de validitate ale contractelor este legată demomentul în care acordul de voinŃă al părŃilor se formează prin întâlnireaofertei cu acceptarea. Anterior acestei împrejurări, este posibil ca părŃile să parcurgă un itinerariu susceptibil de desf ăşurare în timp, o perioadă numită de unii autori precontractuală71, de alŃii negociere72. De cele mai multe ori,

contractele se încheie f ără parcurgerea prealabilă a unor fazeprecontractuale, părŃile convenind simultan asupra clauzelor contractuale,sau pur şi simplu manifestându-şi adeziunea la clauzele unor contractenesusceptibile de negociere fie prin modul în care au fost concepute, (deexemplu tariful unei călătorii cu avionul), fie prin implicaŃiile unui anumitgen de a tranzacŃiona (spre exemplu vânzarea unui magazin la un preŃ ce nuŃine seama de alte elemente, fond de marf ă, mijloace circulante etc.).

Anterior momentului încheierii contractului, drumul parcurs de cătrepărŃi până la realizarea acordului de voinŃă poate surprinde, în unele situaŃii,

mai multe faze, respectiv: 1. negocierile precontractuale, 2. oferta de acontracta, 3. promisiunea de a contracta sau antecontractul şi 4. acceptarea.1.5.1. Negocierile precontractuale.Negocierile sau tratativele precontractuale, constituie invitaŃia f ăcută

de către una din părŃi de a trata conŃinutul unui eventual contract. In privinŃaacestei etape precontractuale, s-ar putea aprecia că ea reprezintă de fapt fazafinală a tratativelor, fiind chiar ulterioară acceptării ofertei73. Poate fi vorbadespre negocieri precontractuale doar atâta vreme căt încă nu a fost lansată o ofertă şi nici exprimată o acceptare. Ulterior acceptării ofertei deja vorbimdespre un contract, astfel încât eventualele negocieri pot avea drept obiect

executarea efectivă a unor clauze speciale sau angajarea altor obligaŃii, ori

71 P.M. Cosmovici, Drept civil. Drepturi reale. ObligaŃii. LegislaŃie. Ed. All, Bucureşti1996 p. 12672 I. S. Urs şi Sm. Angheni, Drept civil. Drepturile reale. Teoria generală aobligaŃiilor civile. Vol. II, Ed. Oscar Print, Bucureşti 1998 pag.211.73 În acest sens, T. Georgescu, Negocierea afacerilor. Ed. Porto-Franco, GalaŃi 1992pag.10.



pur şi simplu negocierea unui alt contract.Spre deosebire de oferta fermă care îl obligă pe ofertant, negocierile

nu produc asemenea consecinŃe juridice. Este adevărat că de multe orinegocierile se pot finaliza printr-un “acord de principiu”, “scrisoare de

intenŃie” sau “protocol”, uzitate mai ales în domeniul comerŃuluiinternational74.Deşi în planul conesecinŃelor juridice negocierile precontractuale sunt

lipsite de relevanŃă, totuşi interesează comportamentul celor care sunt întratative, sub aspectul cerinŃei de a se abŃine de le orice manevră neloială saude a se informa reciproc cu sinceritate asupra tuturor împrejurărilor care aravea un rol determinant pentru încheierea unui contract. Totodată, există obligaŃia, născută din uzanŃe, ca părŃile să se manifeste cu bună credinŃă încadrul negocierilor, să-şi respecte angajamentele de principiu sau să î şiacorde reciproc termene de reflexie rezonabile.

Tratativele pot fi întrerupte oricând în principiu, f ără a se produceconsecinŃe în planul răspunderii, afară doar dacă nu se dovedeşte intenŃia sauculpa gravă a unui partener.75

1.5.2. Oferta de a contracta.Sensul juridic al noŃiunii nu diferă cu nimic de cel întrebuinŃat în

limbajul comun:76 oferta este o propunere f ăcută de către o persoană alteia înscopul încheierii unui contract.77 Oferta sau policita Ń iunea implică deja opropunere având un obiect precis determinat sau determinabil, aşa încâtcontractul să poată fi oricând prefigurat de către părŃile contractante. Fiind

prima manifestare de voinŃă, ea reprezintă de fapt primul pas către acordul

74 Cu privire la negocierea contractelor de comerŃ exterior, I. Macovei, Contractele decomerŃ exterior în dreptul român, Ed. Junimea Iaşi 1977 p.91 – 120.75 În măsura în care una dintre părŃi vădeşte rea credinŃă în respectarea negocieriiprelabile, ea va fi Ńinută să răspundă şi să repare prejudiciul cauzat partenerului, pagubareprezentând spre exemplu echivalentul cheltuielilor reclamate de organizarea negocieriisau evetualele studii prealabile etc. (I. S. Urs şi Sm. Angheni, op. cit. p. 211). S-a maiapreciat totodată că ruperea unor tratative avansate f ără un motiv serios, poate fisancŃionată de instanŃe pe temeiul răspunderii civile delictuale. O asemenea răspunderepoate fi angajată de pildă în cazul în care în cursul negocierilor una dintre părŃi nu dă celeilalte toate informaŃiile susceptibile de a o clarifica şi de a o determina să încheie uncontract. În acest sens, vezi P. M. Cosmovici, op. cit. p.127.76 Pentru definiŃia comună, vezi şi Vl. Hanga, Mic dicŃionar juridic, Ed. Lumina Lex,Bucureşti 1999 pag. 14277 Oferta de a contracta nu se confundă cu oferta reală, procedură prin care debitorul seeliberează de obligaŃia sa silind pe creditor să primească plata, depunând lucrul ceformează obiectul contractului la casa de depuneri sau la o instituŃie similară.



de voinŃă78. Este şi motivul pentru care, fiind o latura a voinŃei de acontracta, deci a consimŃământului, ea trebuie să îndeplinească toatecerinŃele de formă şi de fond ale acestuia.

A. CONDI ł IILE DE FORM Ă ALE OFERTEI

În privinŃa formei ofertei ca modalitate de exprimare a voinŃei de acontracta nu se cere în principiu nici-o condiŃie specială, aceasta poate fiexpresă sau tacită, exprimată în scris sau verbal, adresată unei persoanedeterminate sau publicului.

Fireşte cea mai uzuală formă de exhibare a ofertei este cea expresă,exprimată fie în scris, fie verbal.

Valoarea juridică a unei oferte o pot avea însă numeroase împrejurăridin care s-ar putea trage neechivoc concluzia voinŃei de a contractaexprimată în mod tacit: staŃionarea unui taxi într-o staŃie pentru taximetre,afişarea meniului zilei la intrarea într-un restaurant, etc. Cel mai uzitat

exemplu în susŃinerea ipotezei ofertei tacite de a contracta îl reprezintă desigur tacita reconducŃiune: poate fi considerată ca o ofertă de prelungire aunui contract de închiriere, împrejurarea că, deşi contractul a expirat, “dacă locatarul r ă mâne şi e lă sat în posesie, atunci se consider ă loca Ń iunea careînoit ă …” (art. 1437 din C. civ.)79.

Oferta poate fi f ăcută unei persoane determinate sau publicului. Înultimul caz este de regulă vorba despre o simplă invitaŃie de a negocia,posibiliatea acceptării având-o orice persoană. Expunerea unui lucru învitrina unui magazin într-un stand sau pe o tarabă în piaŃă cu indicarea

preŃului de vânzare constituie exemplul cel mai grăitor al ofertei f ăcutepublicului.Într-o asemenea abordare, identitatea destinatarilor ofertei este

indiferentă: pentru un comerciant care vinde o marf ă nu contează identitateacelor care cumpără ci faptul că ei plătesc, după cum în cazul ofertei publicede recompensă nu contează cine furnizează lucrul sau informaŃia cerută cirealizarea interesului ofertantului.80

Se pot ivi şi situaŃii în care oferta adresată publicului poate da naşterela obligaŃii în sarcina ofertantului: acesta va fi obligat faŃă de primulacceptant, dacă spre exemplu oferta de vânzare a unui bun cert a fost

publicată într-un ziar.81

78 C. Stătescu şi C. Bârsan, op. cit. p. 58.79 Cu privire la contractul de locaŃiune şi prelungirea acesteia, vezi Fr. Deak şi St.Cărpenaru Contracte civile şi comerciale, Ed. Lumina Lex, Bucureşti 1993 p. 87 - 11480 Alain Benabent, Droit civil. Les obligations. Ed. Montchrestien Paris 1997 6-emmeedition, p. 45.81 Oferta publică poate fi proteguită şi de unele dispoziŃiuni speciale ale legii. Legea



Oferta poate conŃine sau nu în cuprinsul ei un termen, în interiorulcăruia trebuie să se realizeze acceptarea ei de către destinatar. Acest termenpoate fi arătat în mod expres dar el poate rezulta şi implicit din naturacontractului şi din timpul necesar de gândire şi acceptare de către destinatar,

care f ără a fi stabilit în mod expres trebuie să aibă o durată rezonabilă

82

. ÎnfuncŃie de respectarea termenului de acceptare se poate pune chestiunearevocării ofertei sau a caducităŃii ei.

B. CONDI ł IILE DE FOND ALE OFERTEI Ca şi o latură a consimŃământului, oferta trebuie să îndeplinească

condiŃiile generale ale acestuia,83 adaptate fireşte momentului şi specificuluipolicitaŃiunii în formarea contractelor, după cum urmează:

1. Oferta trebuie să fie fermă , în sensul că ea trebuie să sugereze unangajament neîndoielnic, pe punctul de a conduce la realizarea unui consenscu relevanŃă juridică. Un astfel de angajament nu ar putea fi nici modificat şi

nici retras. Nu poate fi considerată o ofertă fermă aceea prin care spreexemplu cineva se oferă să efectueze o prestaŃie contra unei remuneraŃii alcărui cuantum îl va preciza după ce va termina lucrarea.

2. Oferta trebuie să fie reală , serioasă şi con ştient ă , f ă cut ă cu inten Ń iade a angaja din punct de vedere juridic. “Per a contrario”, oferta f ăcută înglumă, din curtoazie sau “ jocandi causa” f ără intenŃia unui angajament

juridic nu poate conduce la încheierea unei convenŃii.3. Oferta trebuie să fie neechivocă . Este echivocă acea ofertă ce nu-i

poate forma în mod neîndoios convingerea destinatarului asupra intenŃiilor

ofertantului de a contracta. Este cazul expunerii unei mărfi într-o vitrină înscopuri publicitare sau f ără indicarea preŃului.4. Oferta de a contracta trebuie să furnizeze informa Ń ii complete sau

esen Ń iale asupra condi Ń iilor încheierii contractului. Această cerinŃă de dată recentă, este de natură să ofere protecŃie consumatorului, incapabil la unmoment dat să facă faŃă atât volumului mare de oferte cu privire la şi maimarea varietate a mărfurilor ce-i sunt oferite spre cumpărare cât şisubtilităŃilor juridice ale clauzelor convenŃiei ce de multe ori îi este impusă.

franceză pentru protecŃia consumatorilor (L.121 – 21) obligă pe ofertant să precizezecaracteristicile esenŃiale ale bunurilor şi serviciilor oferite publicului, stabileşte măsuriminuŃioase cu privire la caracteristicile afişajului şi etichetajului etc. AsemeneadispoziŃiuni şi-ar putea găsi cu siguranŃă locul şi utilitatea într-o viitoare reglementareromânească.82 Sm. Angheni, op. cit. p. 21283 Pentru condiŃiile generale ale consimŃământului vezi şi Gh. Beleiu op. cit p. 215, P. M.Cosmovici Drept civil. Introducere în dreptul civil, Ed. All, Bucureşti 1996 p. 102 –110, sau D. Cosma op. cit. p. 117 - 178



Constatându-se că el este supus în permanenŃă exceselor de influenŃă dinpartea celor ce-i oferă lucruri sau servicii f ără ca sistemul viciilor deconsimŃământ să-i mai ofere o reală protecŃie juridică, s-a intervenit în planlegislativ prin adoptarea OrdonanŃei Guvernului nr. 21/1992 privind

protecŃia consumatorilor aşa cum a fost ea aprobată şi modificată prin Legeanr. 11/1994.84 Art. 10 lit. a prevede că la încheierea contractelorconsumatorii au dreptul “de a beneficia de o redactare clară şi precisă aclauzelor contractuale, inclusiv a celor privind caracteristicile calitative şicondiŃiile de garanŃie, indicarea exactă a preŃului sau a tarifului, precum şistabilirea cu exactitate a condiŃiilor de credit şi a dobânzilor”. Totodată, art.24 interzice “prezentarea prin publicitate în prospecte, cataloage, prin mass-media şi altele, a altor valori ale parametrilor ce caracterizează produsele sauserviciile, altele decât cele efectiv realizate”. ObligaŃia de informareconstituie un remediu al inechităŃilor ce se produc frecvent prin

dezinformarea sau informarea incompletă a consumatarilor, ca destinatari aiofertelor cu care societatea civilă este agresată în mod sistematic prin diversemodalităŃi.85

C.FORł A OBLIGATORIE A OFERTEI, REVOCAREA Ş I CADUCITATEA OFERTEI .

Câtă vreme oferta nu a ajuns la destinatar, ea nu este producătoare deefecte juridice, deci poate fi revocată de către autorul ei. Cu totul alta este

însă situaŃia dacă a ajuns la destinaŃie, dacă a fost adresată publicului sauunei persoane determinate ori dacă ea implică un termen de acceptare sau

nu. În măsura în care oferta a ajuns la destinatar şi a fost acceptată,discutarea forŃei ei obligatorii este de prisos, deoarece deja suntem înprezenŃa unui contract, aşa încât răspunderea se va regla potrivit principiuluiforŃei obligatorii a convenŃiilor “ pacta sunt servanda”.

Or, forŃa obligatorie a ofertei vizează numai intervalul de timp scursde la lansarea ei şi până la acceptare sau împlinirea termenului. Într-oasemenea abordare însă, trebuie avut în vedere dacă oferta a ajuns sau nu ladestinatar şi dacă aceasta este sau nu cu termen.

1. Dacă oferta nu a ajuns la destinatar, ea poate fi revocată de către

ofertant în mod liber;2. Dacă oferta a ajuns la destinatar, chestiunea trebuie rezolvată

nuanŃat, după cum oferta este cu sau f ără de termen:

84 Legea nr. 11/1994 a fost publicată în M. Of. Partea I Nr. 75/23 martie 1994.85 Vezi în acest sens şi Vasile Pătulea, Obliga Ń ia de informare în formarea contractelor , în R.D.C. nr. 6/1998 pag. 75-80.



a) dacă oferta este cu termen, ofertantul este dator să o menŃină până la expirarea acestuia, căci odată expirat oricum ea ar fi devenit caducă;

b) dacă oferta este f ără termen, ofertantul este Ńinut să o menŃină untimp considerat rezonabil, apreciere lăsată la latitudinea judecătorului.

Ofertantul poate fi f ăcut răspunzător pentru revocarea intempestivă aofertei, răspunderea lui întemeindu-se pe fapta delictuală86.Caducitatea ofertei este o cauză de ineficacitate întemeiată pe

împrejurări survenite ulterior lansării ei, constând fie în schimbareacondiŃiilor iniŃiale fie pur şi simplu în expirarea termenului de acceptare. Subtitlu de exemplu, oferta poate deveni caducă în cazul morŃii ofertantului, afalimentului ori a declarării incapacităŃii sale87.

1.5.3. Promisiunea de a contracta sau antecontractul.În ultimă analiză, oferta este un act juridic de formaŃiune unilaterală,

deoarece ea nu se întemeiază pe un acord de voinŃă.

Spre deosebire de ofertă, promisiunea de a contracta sauantecontractul de şi creează obliga Ń ii numai în sarcina ofertantului, sunt totu şi acte juridice de forma Ń iune bilateral ă. SoluŃia se impune căcipromisiunea de a contracta implică un acord prealabil prin care părŃile seobligă, în ipoteza în care promisiunea are un caracter sinalagmatic, să

încheie în viitor un contract88.Este aşadar posibilă existenŃa unei promisiuni sinalagmatice de a

contracta, atunci când ambele părŃi se obligă ca în viitor să încheie unanumit contract. Cel mai frecvent caz care ilustrează această împrejurare este

cel în care un contract nu poate fi încheiat în lipsa unei formalităŃi cum estebunăoară obŃinerea unei autorizaŃii administrative. Într-o asemenea ipoteză,promisiunea bilaterală de contract (antecontractul), precede şi uneoriconstituie chiar cauza obŃinerii autorizaŃiei ce condiŃionează perfectareacontractului89.

86 În această privinŃă opiniile autorilor sunt diferite. Deşi se acceptă ideea răspunderiiofertantului pentru revocarea intempestivă a ofertei, controversele au ca obiect stabilireatemeiului juridic al acesteia. În literatură s-au conturat totuşi două opinii, una întemeiată pe forŃa actului juridic al ofertei, cealaltă pe răspunderea ce rezultă din faptele juridiceexterioare ofertei care fundamentează în final fie teoria raspunderii delictuale, fie pe ceaizvorâtă din abuzul de drept.87 I. S. Urs şi Sm. Angheni, op. cit. pag. 213.88 Pentru dezvoltări referitoare la antecontract, vezi Ion Negru, “Posibilitatea valorifică riiantecontractelor de vânzare-cumpă rare care s-au încheiat asupra terenurilor agricoledin extravilan f ă ra să fi fost respectat dreptul de preeem Ń iune” în R. D. nr.12/2001 p.59.sau Dan Chirică, Promisiunea unilaterală de a vinde şi de a cumpă ra în RDC nr.9/1999pag. 36-49.89 Unii autori fac chiar trimiteri la doctrina franceză, referindu-se la aşa numitele



Neperfectarea contractului din diverse motive neimputabilecumpărătorului într-o promisiune de vânzare de pildă90, poate constituimotivul unei acŃiuni în justiŃie, pentru restituirea preŃului şi a contravalorii

îmbunătăŃirilor aduse lucrului91.

CondiŃiile de validitate ale antecontractului şi promisiuniisinalagmatice de vânzare cumpărare sunt diferite, de natură să evidenŃiezedeosebirile dintre acestea.

Raportat la dispoziŃiunile art. 948 din C. civ., şi într-un caz şi încelălalt părŃile trebuie să aibă în primul rând capacitatea de a contracta. Cutoate acestea, dacă antecontractul nu poate fi încheiat decât între vânzătorulproprietar şi cumpărător, promisiunea de vânzare de pildă, poate fi avansată şi de către un neproprietar, care poate dobândi acesastă calitate până înmomentul încheierii actului translativ de proprietate.

Şi în ceea ce priveşte consimŃământul, chestiunea trebuie pusă tot în

mod diferit. În cazul antecontractului de vânzare cumpărare, părŃile potnegocia asupra elementelor esenŃiale ale contractului, încheierea acestuia înformă autentică putând fi suplinită de instanŃă atunci când ea nu a putut firealizată datorită unor motive obiective.92 Cu totul este însă alta situaŃia în

contracte preparatorii, pactul de preferin Ńă , clauza de exclusivitate, clauza de monopol,contractul de rezervare etc. Astfel, pactul de preferin Ńă este cel prin care o persoană seangajează faŃă de alta să nu încheie contractul cu un terŃ înainte de a-i propune acel lucru, în vreme ce clauza de exclusivitate este promisiunea f ăcută unui vânzător “en detail”decătre un fabricant90

Un punct de vedere original a fost susŃinut în motivarea unei soluŃii în practica judiciară: S-a reŃinut că prin legile nr. 58/1974 şi 59/1974, în prezent abrogate, terenurileau fost scoase din circuitul civil. Pentru acest motiv, promisiunea de vânzare cumpărarenu a putut fi urmată de perfectarea convenŃiei în formă autentică deoarece era interzisă înstrăinarea terenurilor prin acte între vii. Un astfel de act juridic era aşadar sub imperiulvechii legi lovit de nulitate. Cu toate acestea, instanŃa a reŃinut că “dacă nulitateaantecontractului nu a fost constatat ă judecă tore şte şi dacă pă r Ń ile nu au fost repuse însitua Ń ia anterioar ă prin restituirea presta Ń iilor ilegal să vâr şite până la data abrogă riilegilor de mai sus, este în spiritul principiilor generale ale legisla Ń iei noastre să seadmit ă că nulitatea promisiunii a fost asanat ă prin dispari Ń ia cauzei care o determinase, şi că promisiunea ini Ń ial nulă trebuie considerat ă de acum ca valabilă şi susceptibilă dea fi executat ă amiabil sau de a fi valorificat ă în justi Ń ie” Dec. civ. nr. 1057/R /1994 înSinteză de practică judiciară a CurŃii de Apel GalaŃi 1 iulie 1994 – 31 decembrie1994, Ed. Alma, GalaŃi 1995 p.8591 Pavel Perju, Probleme de drept civil şi procesual civil din practica Sec Ń iei Civile acur Ń ii Supreme de Justi Ń ie, în R. D. nr.8/2002, p.167, sau Dec. civ. nr. 50/R din10.01.1996 în Sinteza practicii judiciare a CurŃii de Apel GalaŃi – 1996, Ed. Alma,GalaŃi 1997 p. 78.92 Este cazul perfectării vânzării în sistemul art. 12 din Decretul nr. 144/1958, în prezentabrogat. Potrivit acestui text, “În cazul în care s-a încheiat un înscris din care rezultă că



privinŃa promisiunii sinalagmatice de vânzare cumpărare, cândconsimŃământul poartă asupra încheierii în viitor a unui contract. CondiŃiileşi elementele contractului propriu zis nu sunt negociate în momentulpromisiunii, ele urmând a fi convenite de către părŃi abia la încheierea

contractului, când se poate pune problema consimŃământului lui cu privire laclauzele contractului.În privinŃa obiectului, dacă antecontractul are ca obiect lucrul vândut

şi preŃul, obiectul promisiunii îl constituie contractul translativ de proprietatecare se va încheia în viitor între părŃi.

Cât despre cauza lor, şi aceasta diferă între antecontract şipromisiunea sinalagmatică de vânzare cumpărare. Dacă în privinŃaantecontractului cauza o constituie obligaŃia de a da asumată de părŃi,(respectiv obligaŃia vânzătorului de a transmite dreptul de proprietate şi acumpărătorului de a-i remite acestuia preŃul), în cazul promisiunii, atât

promitentul cât şi acceptantul î şi asumă o obligaŃie de a face, adică de a încheia în viitor un contract93.

În ceea ce priveşte admisibilitatea unei acŃiuni pentru validarea unuiantecontract de vânzare cumpărare este condiŃionată de existenŃa unui înscrisdin care să rezulte obligaŃiile părŃilor, dar mai ales preŃul. În general un astfelde înscris nu poate să conducă la încheierea contractului în formă autentică,decât dacă el însuşi îndeplineşte condiŃiile de validitate necesare oricăruicontract94.

1.5.4. Acceptarea.

Acceptarea ofertei este al doilea pas spre încheierea contractului,aceasta constituind de fapt o replică la oferta primită. Ca şi oferta, niciacceptarea nu trebuie să îndeplinească anumite condiŃii de formă pentruvalabila ei exprimare. Ea poate fi deci verbală sau scrisă, expresă ori tacită,important fiind doar să exprime cu certitudine voinŃa de a încheia contractul.Şi în privinŃa acceptării chestiunea manifestării tacite a intenŃiei de acontracta trebuie să rezulte neîndoios pentru a avea o asemenea valoare. Înpractică şi în literatura de specialitate s-a acceptat că şi tăcerea poate avea

proprietarul unui teren cu sau f ără construcŃii s-a obligat să-l înstrăineze cu titlu oneros şis-au respectat modalităŃile de plată a preŃului prevăzute în înscris, iar în termenul de 3luni de la eliberarea autorizaŃiei prevăzute de art. 11, una dintre părŃi sau succesoriiacesteia nu se prezintă la notariat pentru autentificarea actului de înstrăinare, instanŃa de judecată poate da o hotărâre care să Ńină loc de act autentc de înstrăinare”.93 În acest sens şi I. Popa, Antecontractul de vânzare – cumpă rare şi promisiuneasinalagmatică de vânzare-cumpă rare în revista D. nr. 2/2002 pag. 44 – 52.94 C.S.J. dec. civ. nr. 888/21 martie 1995 în Buletinul JurisprudenŃei, culegere dedecizii pe anul 1995, Ed. Proema, Baia Mare 1996 p. 46.



valoarea unei acceptări atunci când:a) exist ă o prevedere a legii în acest sens. Este tocmai cazul tacitei

reconducŃiuni prevăzută de art. 1437 din C. civ., căci simpla tăcere alocatorului, care lasă pe locatar să locuiască în continuare, apare ca o

acceptare tacită a ofertei de prelungire a contractului.

95

b) când pă r Ń ile stipulează în contractul lor ca simpla t ă cere după primirea ofertei să aibă valoarea unei accept ă ri. Este cazul furnizorului care în mod obişnuit trimite unui beneficiar anumite bunuri. Acceptarea oferteisale se produce de regulă în mod tacit.

c) atunci când oferta este f ă cut ă exclusiv în interesul celeilalte pă r Ń i.

A.CONDI ł IILE ACCEPT Ă RII

Pe lângă condiŃiile generale de validitate ce trebuie să caracterizeze

orice manifestare de voinŃă dată în scopul de a da naştere, a modifica sau astinge un raport juridic civil, valabilitatea acceptării ofertei trebuie să

îndeplinească anumite condiŃii specifice şi anume:1. acceptarea să fie în concordan Ńă cu ofer ta. Ea trebuie să se refere la

oferta primită şi nu la o alta. Atunci când acceptarea condiŃionează saulimitează oferta iniŃială nu mai poate fi vorba despre o acceptare ci de ocontraofertă în condiŃiile art. 39 din C. com.96

2. acceptarea trebuie să fie neîndoielnică . Ea trebuie aşadar să fiemanifestată în scopul vădit de a accepta angajamentul juridic. Simpla

cercetare a unei mărfi sau informarea cu privire la caracteristicile unui bunexpus spre vânzare de pildă, nu poate constitui o acceptare a ofertei devânzare.

3. oferta adresat ă unei anumite persoane se consider ă primit ă numaidacă acceptarea vine de la aceast ă persoană şi nu de la alta. Oferta lansată unui artist plastic de a executa o anumită lucrare, de exemplu, nu poate fiacceptată decât de către acel artist, căci dacă oferta are un caracter “intuitupersonae”, acelaşi caracter îl conservă şi acceptarea.

Dimpotrivă, dacă oferta se adresează publicului, ea poate fi acceptată de oricine.

4. acceptarea trebuie să se manifeste mai înainte ca oferta să fidevenit caducă sau să fi fost retrasă .

95 C. Stătescu şi C. Bârsan, op. cit. p. 6496 Potrivit acestui text, “acceptarea condiŃionată sau limitată se consideră ca un refuz alprimei propuneri şi formează o nouă propunere” În acest sens vezi şi R. Petrescu, Teoriagenerală a obligaŃiilor comerciale, Ed. Romfel, Bucureşti 1994 p.67.



B. MOMENTUL ÎNCHEIERII CONTRACTULUI

Momentul încheierii contractului este acea secvenŃă în care oferta se

întâlneşte cu acceptarea, realizându-se în acest fel acordul de voinŃă.Pentru determinarea momentului încheierii contractului avem învedere 3 ipostaze şi anume:

1. atât ofertantul cât şi acceptantul se află faŃa în faŃă;2. contractul se încheie prin telefon;3. neaflându-se în acelaşi loc şi nediscutând la telefon, contractul se

încheie prin corespondenŃă.În fiecare dintre acestei situaŃii, s-ar putea pune problema momentului

în care oferta a fost acceptată, deci a realizării acordului de voinŃă. Oasemenea chestiune poate fi primitoare de mai multe rezolvări:

În prima ipostază, contractul se consideră încheiat în momentulrealizării consensului, prilej uşor de perceput datorită caracterului săuobiectiv.

În a doua ipostază, datorită caracterului concomitent alangajamentului lor, părŃile pot determina la fel de simplu momentulrealizării acordului lor de voinŃă.

A treia ipostază suscită însă mai multe întrebări, deoarece distanŃa întimp dintre lansarea ofertei şi acceptarea ei face ca momentul încheieriicontractului să poată fi perceput în mod diferit. În dreptul nostru s-a conturat

existenŃa a patru sisteme de determinare a momentului încheieriicontractului, respectiv:a) Un prim sistem, cel al emisiunii sau declara Ń iunii, este acela

protrivit căruia contractul se consideră încheiat în momentul în caredestinatarul ofertei primind-o î şi exprimă acordul, chiar f ă r ă a-l maicomunica ofertantului. Această construcŃie se întemeiază pe ideea că în acelmoment deja încep să coexiste cele două consimŃăminte, or, prin definiŃiecontractul ia naştere tocmai prin realizarea acestui consens.

Oricât de simplă şi de tentantă apare ea, în realitate această abordareeste deficitară, inconvenientele ei facând-o neutilizabilă, deoarece pe lângă

gradul ridicat de probabilitate în determinarea momentului în careacceptantul agrează oferta, el poate la fel de bine să revină asupra ei mai

înainte de comunicarea acceptării97. Gradul atât de sporit de probabilitateface aşadar ca acest sistem să nu poată fi acceptat în practica atât dedinamică a realizării raporturilor contractuale

97 În acest sens, P.M.Cosmovici, op. cit.ObligaŃii… p. 131



b) Un al doilea sistem este cel al expedierii accept ă rii, potrivit căruiamomentul încheierii contractului se consideră a fi acela în care acceptantul aexpediat scrisoarea de acceptare, chiar dacă aceasta nu a ajuns la ofertant ,deci el nu a luat cunoştinŃă de acceptare.

Şi acest sistem prezintă inconveniente pentru că acceptantul areposibilitatea de a-şi revoca acceptarea până în momentul primirii scrisorii decătre ofertant. Sistemul este şi inutil, deoarece oricum ofertantul nu iacunoştinŃă de încheierea contractului decât cel mai devreme în momentulprimirii corespondenŃei.

c) Un al treilea sistem este cel al recep Ń iei accept ă rii de ofertant sausistemul primirii acceptării. Contractul se consideră încheiat în momentul încare ofertantul prime şte scrisoarea de acceptare, chiar şi dacă el nu a luat cuno ştin Ńă de con Ń inutul ei. Acesta este un sistem deja acceptabil deoarece elprezintă un mai mare grad de siguranŃă. Desigur, şi el poate fi criticat

întrucât contractul se consideră încheiat în pofida faptului că ofertantul nucunoaşte acceptarea, inconvenient mai mult teoretic decât cu rezonanŃă practică.

FaŃa de toate obiecŃiunile enunŃate cu prilejul evocării acestor sisteme,ultimul sistem poate fi acreditat ca prezentând cel mai ridicat grad decertitudine asupra momentului încheierii contractului.

d) Sistemul informă rii este cel potrivit căruia contractul se consideră perfectat în momentul în care ofertantul a luat efectiv cuno ştin Ńă despreacceptare98. Această accepŃiune se întemeiază pe dispoziŃiunile art. 35 din C.

com. potrivit cărora contractul se consideră încheiat dacă “acceptarea aajuns la cuno ştin Ń a propuitorului în termenul hot ă rât de dânsul sau întermenul necesar schimbului propunerii şi al accept ă riidupă naturacontractului”99.

Confruntată cu cele patru sisteme, practica judiciară a acceptat şi dă utilizare sistemului primirii acceptă rii potrivit căruia odată primită acceptarea de către ofertant, contractul se consideră a fi încheiat. Această soluŃie este pe cât de rezonabilă pe atât de practică şi uşor de dovedit,scutind părŃile de administrarea unor probatorii adeseori imposibile.

Atât jurisprudenŃa cât şi necesităŃile practice impuse de tehnicile

contractuale susŃinute de mijloace de comunicare din ce în ce mai sofisticate,au impus necesitatea intervenŃiei legislative în domeniul încheierii

98 Deşi pare cea mai completă, şi această soluŃie este susceptibilă a fi criticată. Ăstfel,există posibilitatea ca ofertantul, spre a evita încheierea contractului, să refuze să cerceteze corespondenŃa primită de la acceptant, susŃinând în final că în privinŃa sacontractul nu ar fi luat naştere. În acest sens, C. Stătescu şi C. Bârsan, op. cit. p. 66.99 În sensul acestei opinii, I. S. Urs şi Sm. Angheni, op. cit. pag. 217



contractelor la distanŃă. Elaborarea cadrului legal adecvat încheieriicontractelor la distanŃă s-a impus atât datorită necesităŃii adaptării legislaŃieiromâneşti la standardele europene100, cât mai ales imperativului deproteguire a consumatorilor care achiziŃionează produse şi servicii la

distanŃă.Ordonan Ń a Guvernului nr. 130/2000 privind regimul juridic alcontractelor la distan Ńă 101, a adoptat prin art. 5 sistemul recep Ń iei accept ă rii de către ofertant, confirmând în acest fel o constantă uzanŃă comercială susŃinută jurisprudenŃial de instanŃele judecătoreşti. Totuşi, faŃă de voinŃaexpresă a părŃilor, care pot conveni ca momentul încheierii contractului să fie un altul, dispoziŃiunile art. 5 din O.G. nr.130/2000 au un caractersupletiv102.

Odată determinat, momentul încheierii contractului este foarteimportant pentru următoarele considerente:

1. În funcŃie de acest moment, poate fi apreciată posibilitatea derevocare a ofertei sau caducitatea ei;

2. Viciile de consimŃământ sau cauzele de nulitate relativă ori absolută pot fi apreciate ca atare numai dacă sunt anterioare ori contemporanemomentului încheierii contractului. Pe de altă parte, viciile ofertei sau aleacceptării î şi produc efecte numai în privinŃa acestor acte juridice nu şi înprivinŃa contractului însuşi.

3. În funcŃie de momentul încheierii contractului poate fi stabilită legea care este aplicabilă executării lui. O astfel de abordare este necesară

atunci când se ridică chestiunea conflictului de legi în timp

103

.4. Momentul încheierii contractului este important deoarece elmarchează de când anume încep să se producă efectele sale juridice104.

5. Din momentul încheierii contractului începe să curgă termenul deprescripŃie extinctivă în ceea ce priveşte exerciŃiul acŃiunii în anulabilitatea

100 În acest sens, Directiva nr. 97-7/C.E.E. din 20 mai 1997 privind protecŃiaconsumatorilor în materia contractelor la distanŃă.101 O.G. nr. 130/2000 a fost publicată în M. Of. Partea I Nr. 431/2 sept. 2000102 Pentru dezvoltări, vezi şi I. Bălan, Contractele la distan Ńă şi protec Ń ia consumatorilor – Ordonan Ń a Guvernului nr. 130/2000 în R.D. nr. 1/2002 pag. 24 – 38.103 Spre exemplu încheierea unui contract de vânzare-cumpărare a unei case cu teren de înainte de anul 1989 era supusă regimului reglementat de legile Nr.58 şi 59/1974.Potrivit acestora, terenul trecea în proprietatea statului. Ulterior Legii 18/1991 a devenitposibilă vânzarea terenurilor aferente caselor de locuit. Determinarea momentului încheierii unui asemenea contract, face posibilă stabilirea regimului juridic al terenului, înfuncŃie de legea aplicabilă în momentul încheierii contractului de vânzare cumpărare.104 Un asemenea stadiu marchează în contractele sinalagmatice translative de proprietatemomentul în care se transmite riscul către dobânditor.



contractului lovit de nulitate relativă105.6. În cazul ofertei publice, momentul primei acceptări care este şi

momentul perfectării contractului face ca acceptările ulterioare să nu-şi maiproducă efectul deoarece “qui prior tempore potior jure”.

7. În funcŃie de momentul încheierii contractului poate fi determinat şilocul încheierii acestuia.C. LOCUL ÎNCHEIERII CONTRACTULUI În determinarea locului încheierii contractului se aplică aceleaşi reguli

ca şi cele referitoare la momentul contractului:- dacă părŃile contractante sunt prezente, locul încheierii contractului

este cel în care se găsesc părŃile;- dacă contractul se încheie prin telefon, locul încheierii este cel în

care se găseşte ofertantul, căci în acel loc este recepŃionată acceptarea;- când contractul se încheie prin corespondenŃă, locul încheierii

contractului este cel în care se găseşte ofertantul sau cel în care acesta aprimit corespondenŃa.

Cu privire la locul încheierii contractului la distanŃă, O.G. nr.130/2000 nu face nici-o precizare aşa cum a f ăcut-o în art. 5 referindu-se lamomentul încheierii acestuia. Consacrând totuşi sistemul recepŃiei acceptării

în materia momentului încheierii, urmează a se considera că în privinŃalocului încheierii contractului sunt operante aceleaşi considerente, localitateasediul ofertantului fiind cea în care s-a realizat acordul de voinŃă.

Locul încheierii contractului prezintă importanŃă sub aspectul stabilirii

regulilor conflictuale de drept internaŃional privat, potrivit principiului ”the proper law of the contract ”106. Potrivit acestor reguli, unui contract îi suntaplicabile normele de drept ce guvernează operaŃiunea respectivă în locul încare s-a încheiat.

În egală măsură, locul încheierii contractului poate fi relevant şidatorită faptului că el poate atrage competenŃa anumitei instanŃe

judecătoreşti. Potrivit art. 10 pct.4 din C.proc.civ., în cererile privitoare laobligaŃii comerciale, competenŃa aparŃine instanŃei locului unde obligaŃia aluat naştere sau aceea a locului plăŃii107.

105 Spre exemplu acŃiunea pentru anulabilitatea contractului deoarece consimŃământul afost surprins prin viclenie ori eroare sau în celelalte cazuri de anulare, poate fi intentată potrivit art. 9 alin. 2 din Decr. 167/1958 în termen de trei ani, cu începere de la data cândcel îndreptăŃit a cunoscut cauza anulării.106 Cu privire la legea contractului în dreptul internaŃional, vezi T. R. Popescu, DreptinternaŃional privat, Ed. Romfel, Bucureşti 1994 p. 202.107 Cu privire la competenŃa teritorială alternativă a instanŃelor judecătoreşti, vezi V. M.Ciobanu, Tratat teoretic şi practic de procedură civilă, Ed. NaŃional Bucureşti 1996



SEC ł IUNEA 1.6. EFECTELE CONTRACTULUI.

Efectul scontat de către părŃile care încheie orice contract este acela dea da naştere unor obligaŃii civile. Codul civil plasează această materie întextele art. 969 – 985. Odată încheiat, contractul dă naştere acelor consecinŃepe care oricare dintre părŃile contractante sau chiar numai una dintre ele le-aurmărit prin actul lor de voinŃă în acord cu finalitatea dreptului, căci art. 969din C. civ. prevede că doar “conven Ń iile legal f ă cute au putere de lege între

pă r Ń ile contractante”.Efectul oricărei convenŃii constă în ultimă analiză în a da naştere, unui

raport juridic obligaŃional, ori a transforma, modifica sau chiar a stinge oobligaŃie civilă.108 Evitând confuzia f ăcută de Codul Napoleon,109 codulnostru civil se referă în texte deosebite atât la efectele contractelor cât şi lacele ale obligaŃiilor: art. 969 – 985 “ Despre efectul conven Ń iilor ” şi art. 1073– 1090 “ Despre efectele obliga Ń iilor ”.

În abordarea efectelor contractelor civile avem în vedere următoarelechestiuni principale:

1. Interpretarea contractului;2. ForŃa obligatorie a contractului şi anume:

- obligativitatea contractului în raporturile dintre pă r Ń ilecontractante;

- obligativitatea contractului în raporturile cu alte persoanecare nu au calitate de pă r Ń i. 3. Efectele specifice ale contractelor sinalagmatice.

1.6.1. Interpretarea contractelor Interpretarea unui contract este un proces logico-juridic prin care

sunt determinate şi explicate clauzele sale neclare sau obscure. In funcŃie deaceastă definiŃie se impun trei precizări:

În primul rând operaŃia interpretării nu este necesară decât atunci cândconŃinutul unui contract este neclar, căci este pe cât de inutil pe atât de

vol.I p.425 sau I. Apostu, CompetenŃa instanŃelor judecătoreşti în materie civilă, Ed.NaŃional, Bucureşti 1997 p.97.108 C. Hamangiu, op. cit. p. 516.109 Modelul francez al codului nostru civil tratează deopotrivă, f ără a le disocia, efecteleconvenŃiilor şi pe cele ale obligaŃiilor. Pentru critica acestei confuzii, vezi P.C. Vlachide,RepetiŃia principiilor de drept civil, Ed. Europa Nova Bucureşti 1994 Vol. II p. 73



absurd a se căuta cu orice chip clauze neclare în contractele ale cărorprevederi sunt limpezi, deci pot fi executate f ără nici-o dificultate.

În al doilea rând, intrepretarea contractelor implică reguli şimetodologii specifice, care deşi se aseamănă nu se confundă cu acelea

uzitate în domeniul interpretării normelor de drept.

110

Aceasta mai alespentru faptul că interpretarea contractelor implică analiza voinŃei reale apărŃilor în vreme ce interpretarea legii presupune căutarea voinŃeilegiuitorului111.

În al treilea rând, interpretarea conŃinutului contractelor nu poate ficonfundată cu proba acestora. Ceea ce trebuie mai întâi dovedit esteexistenŃa contractului şi numai după aceea se poate trece la interpretareaclauzelor îndoielnice.

Regulile pentru interpretarea conŃinutului contractelor î şi găsesc însistemul Codului civil român consacrarea în textele articolelor 970, 977 –

985. Ele constituie un sistem consensualist în care rolul primordial îl joacă voinŃa reală părŃilor şi nu modul în care aceasta s-a exteriorizat, aşa încâtinterpretul trebuie să stabilească înŃelesul contractului în funcŃie de ceea ceau reuşit să exprime ele, potrivit priceperii şi gradului lor de cultură

juridică112. În opinia unor distinşi autori, aceste norme “derivă din logică şi

110 Pentru interpretarea normelor de drept vezi şi M. C. Eremia, Interpretarea juridică,Ed. All, Bucureşti 1998 p. 23 – 31.111 Deosebirile dinre cele două activităŃi pot fi găsite şi în privinŃa gredului de

abstractizare al normelor juridice în comparaŃie cu caracterul concret al clauzelorcontractuale. În privinŃa celor dintâi, se pune problema adaptării unei reguli generale şiimpersonale deci abstracte (s.n.) unei situa Ń ii de fapt concrete, în vreme ce interpretareaclauzelor contractuale impune raportarea unui acord de voin Ńă concret şi individual la onormă cu caracter general, care califică în final conŃinutul raportului juridic obligaŃionalconcret. De aceea, interpretarea clauzelor contractuale este întotdeauna limitată la unanumit act juridic, f ără a se pune problema extinderii rezultatului acestei analize şi asupraaltor acte juridice. În ultimă analiză, interpretarea conŃinutului unui contract de către judecător este o “problemă de speŃă”. (În acest sens, vezi şi P. M. Cosmovici, op.cit….ObligaŃiile, p.154).112 În literatura juridică s-au confruntat două concepŃii de interpretare a conŃinutuluicontractelor, una subiectiv

ă şi una obiectiv

ă. Potrivit teoriei subiective, a voinŃei reale

sau interne, pentru interpretarea unui contract interesează voin Ń a sau inten Ń ia comună a pă r Ń ilor, fiind irelevant modul în care acestea s-au exteriorizat . SoluŃia este criticabilă întrucât ea implică un criteriu imprecis pentru reconstituirea unor fapte obscure, adeseoriimposibil de cunoscut, eventual prezumate. Acest sistem este propriu dreptului latin.Teoria obiectivă, (a voinŃei declarate), porneşte de la declara Ń ia de voin Ńă a pă r Ń ilor a şacum s-a exteriorizat ea şi raportat la unele elemente extrinseci conven Ń iei cum ar fiechitatea sau uzan Ń ele. Şi această soluŃie este discutabilă căci ea lasă loc arbitrariului îndomeniul interpretării, nesocotind voinŃa reală a părŃilor. Acest sistem este uzitat în



din raŃiune”, aşa că ele s-ar impune judecătorilor prin autoritatea lorraŃională chiar dacă legiuitorul nu le-a concretizat în texte exprese113. Dealtfel, normele de interpretare fixate de lege nu au un caracter imperativ, ciconstituie mai mult “sfaturi” date judecătorilor: aceştia pot da unui contract

o interpretare diferită de aceea ce ar rezulta din texte, dacă dincircumstanŃele cauzei rezultă că intenŃia părŃilor nu este aceea ce ar derivadin stricta aplicare a textelor114.

În funcŃie de obiectul de reglementare, distingem între: a) normele deinterpretare cu caracter general, care se referă la principiile diriguitoarepentru interpretarea oricărui contract, şi b) normele cu caracter special ceprivesc interpretarea prin specificitatea convenŃiei analizate.

A. REGULILE GENERALE DE INTERPRETARE ACONTRACTELOR

Două sunt regulile generale pentru interpretarea contractelor, şi ele sereferă la:

1. prioritatea voinŃei reale a părŃilor;2. efectele subînŃelese ale contractelor.Analiza fiecăreia dintre ele ne prilejuieşte următoarele precizări:1.- Prioritatea voin Ń ei reale a pă r Ń ilor.Codul civil român a preluat din cel francez în materia interpretării

convenŃiilor principiul stabilirii voin Ń ei reale a pă r Ń ilor , precizând în art. 977

că “interpretarea contractelor se face după inten Ń ia comună a pă r Ń ilor contractante, iar nu după sensul literal al termenilor ”115.Acest principiu poate induce însă dificultatea de a stabili care a fost

adevăratul acord de voinŃă, pentru că este posibil ca fiecare dintre părŃilecontractante să atribuie valori diferite consensului realizat, în funcŃie depropriile-i nevoi sau interese.

Pe de altă parte, analiza severă a tuturor mobilurilor încheierii unuicontract ar face practic imposibilă determinarea consensului având în vederevarietatea de interese ce pot determina două sau mai multe persoane să

dreptul de sorginte germanică.113 C.S.J. dec. nr. 955/18 iunie 1996, cu comentariu în R.D. nr. 7/1997 pag. 96114 În acest sens, vezi C. Hamangiu, op. cit. p. 519.115 Legiuitorul român din 1864 a preluat cuvânt cu cuvânt textul art. 1165 din Codul civilfrancez pe care doar la tradus. În textul original: “On doit dans les conventionsrechercher quelle a ete la commune intention des parties contractantes, plutot que des’arreter au sens litteral des termes”.



contracteze.În rezolvarea acestor dificultăŃi se porneşte de la prezumŃia că forma

în care se exteriorizează voinŃa părŃilor corespunde voinŃei reale, interne,până la proba contrară.116 Aşadar, revine părŃilor ce o invocă, sarcina de a

dovedi că voinŃa reală este alta decât cea exprimată în cuprinsul convenŃiei.O asemenea dovadă se poate face fie cu elemente intrinseci contractului, fiecu unele de natură extrinsecă, precum circumstanŃele încheierii convenŃiei,tratativele sau negocierile purtate etc.

Totodată, voinŃa reală a părŃilor trebuie circumscrisă anumitor limite,căci nu pot fi luate în consideraŃiune toate mobilurile ce determină opersoană să contracteze. O asemenea limită, pe cât de rezonabilă pe atât deutilă, o constituie cauza actului juridic, care are în vedere doar motivele deordin subiectiv care prezintă semnificaŃie juridică.117

Deosebirea dintre voinŃa internă şi cea exteriorizată produce

consecinŃe deosebite, după cum părŃile au avut sau nu intenŃia de a-şiexprima adevăratele mobiluri care le-au determinat să contracteze. Numai înmăsura în care discordanŃa este rodul unor împrejurări independente devoinŃa sau intenŃiile părŃilor s-ar pune problema interpretării cuprinsului uneiasemenea convenŃii. Dacă, dimpotrivă, părŃile au mascat cu intenŃie existenŃaunui contract exhibând un altul, deja nu se mai pune problema interpretării cia simulaŃiei: aceasta implică prin definiŃie două acte juridice, (unul real,adevărat şi unul simulat, neadevărat dar aparent), care sunt consecinŃa a două manifestări de voinŃă separate, spre deosebire de interpretarea contractului

care priveşte un singur acord de voinŃă, ai cărui termeni nu exprimă exact înformă ceea ce părŃile au urmărit în realitate.118 2.- Efectele subîn Ń elese ale contractuluiCea de a doua regulă generală de interpretare se referă la efectele

convenŃiilor. Textul art. 970 alin. 2 din C. civ. precizează că “Ele obligă nunumai la ceea ce este expres într-însele, dar la toate urmă rile, ce echitatea,obiceiul sau legea d ă obliga Ń iei după natura sa”.

O asemenea prevedere trebuie coroborată şi cu aceea din art. 981 C.civ. potrivit căreia “clauzele obi şnuite într-un contract se subîn Ń eleg de şi nusunt exprese într-însul”. Această categorie de efecte se produc independent

de voinŃa părŃilor, ele având un caracter subînŃeles rezultat din voinŃa legiicare a reglementat anumite categorii de contracte, a obiceiului sau chiar a

116 În acest sens, C. Stătescu şi C. Bârsan, op. cit. p.71 sau I. Urs şi Sm. Angheni, op. cit.p. 222.117 Această soluŃie este în prezent îmbrăŃişată de toŃi autorii contemporani.118 C. Stătescu şi C. Bârsan, op. cit. p. 72.



unor reguli de etică aşa cum precizează textul.119

B. REGULILE SPECIALE DE INTERPRETARE ACONTRACTELOR

Următoarele reguli de interpretare a clauzelor contractuale au uncaracter special:

1. Interpretarea coordonat ă a clauzelor contractului. Alcătuind un totunitar, clauzele unui contract nu pot fi izolate de contextul în care se

încadrează. În acest sens, art. 982 din C. civ. precizează că “toate clauzeleconven Ń iilor se interpretează unele prin altele, dându-se fiecă reia în Ń elesulce rezult ă din întregul act ”.

2. Interpretarea clauzelor îndoielnice sau echivoce.Sunt îndoielnice, acele prevederi ale contractului ce pot fi primitoare

de mai multe înŃelesuri, sunt confuze sau greu de apreciat. Pentru astfel de împrejurări, legiuitorul a stabilit patru reguli de interpretare:

- termenii susceptibili de două înŃelesuri se interpretează în înŃelesulce se potriveşte mai mult cu natura contractului (art. 979 C. civ.);

- clauzele îndoielnice se interpretează în înŃelesul în care ele potproduce un efect, iar nu în acela în care nu ar produce nici unul(art. 978 C. civ.);

- dispoziŃiile îndoielnice se interpretează după obiceiul locului undes-a încheiat contractul (art. 980 C. civ.);

- în cazul îndoielii, contractul se interpretează în favoarea celui carese obligă (principiul “in dubio pro reo”, consacrat de art. 983 dinC. civ.).

3. Alte reguli de interpretare.În afară de regulile arătate şi grupate mai sus, codul mai prevede şi

alte reguli speciale de interpretare după cum urmează:- convenŃia nu cuprinde decât lucrurile asupra cărora se pare că

părŃile şi-au propus a contracta, oricât de generali ar fi termenii cucare s-a încheiat (art. 984 C. civ.);

- atunci când într-un contract părŃile citează un caz ca exemplu

pentru a explica obligaŃia, nu se poate interpreta ca o răsfrângere aefectului obligaŃiei la acel caz şi ca o excludere a cazurilor

119 Spre exemplu, atunci când în contractul de societate civilă nu se determină partea decâştig sau pierdere a fiecărui asociat, atunci acea parte va fi proporŃională cu suma pusă în comun de fiecare dintre asociaŃi. O asemenea precizare este subînŃeleasă prin voinŃaart. 1511 alin. 1 din C. civ.



neexprimate (art.985 C. civ.).

1.6.2. ForŃa obligatorie a contractelor

Potrivit art. 969 din C. civ. “conven Ń iile legal f ă cute au putere de lege

între pă r Ń ile contractante”. Aceeaşi idee este preluată şi de textul art. 973din acelaşi cod, cu precizarea potrivit căreia “conven Ń iile nu au efect decât între pă r Ń ile contractante”.

Precizarea că “au putere de lege” convenŃiile legal f ăcute î şi găseşteexplicarea în aceea că legea dă forŃă obligatorie contractelor astfel încheiateşi implicit efectelor generate de acestea.120

De la acest principiu pornesc două consecinŃe importante şi anume:a) părŃile nu se pot sustrage de la îndeplinirea obligaŃiilor contractuale

legal asumate, potrivit adagiului “ pacta sunt servanda”. De altfel, pe această

idee se fundamentează consecinŃa potrivit căreia între părŃi contractul areputere obligatorie.

b) forŃa obligatorie a contractului este operantă doar între părŃilecontractante, căci “res inter alios acta aliis neque nocere neque prodesse

potest ”. Această idee fundamentează principiul relativităŃii efectelorcontractului.

A. OBLIGATIVITATEA CONTRACTULUI ÎNTRE P Ă Rł ILE CONTRACTANTE

ForŃa obligatorie a contractelor legal încheiate este o consecinŃă aprincipiului realizării drepturilor subiective ale persoanelor fizice şi juridice,care conferă în ultimă analiză certitudine, siguranŃă şi eficienŃă raporturilor

juridice civile.

120 FaŃă de calificarea dată de către cod “convenŃiei legal f ăcute”, unii autori auconcluzionat că între lege şi contract ar exista în planul consecinŃelor atât uneleasemănări cât şi deosebiri. Asemănările ar consta în aceea că: a) atât legea cât şicontractul au putere obligatorie; b) la fel ca şi legea, convenŃia poate fi desf ăcută pe caleaunui procedeu invers celui folosit pentru naşterea sa; c) atât abrogarea legii cât şirevocarea convenŃională a contractului produc numai efecte viitoare; d) atâtcomandamentul legii cât şi obligaŃiile contractuale trebuie aduse la îndeplinire cu bună credinŃă, etc. Deosebirile ar consta în aceea că: a) în vreme ce legea este o regulă deconduită generală, impersonală şi cu aplicare repetată, contractul crează obligaŃii numaipentru un număr limitat de persoane şi cazuri; b) dacă o lege poate deroga de laprevederile altei legi, contractul nu poate deroga de la lege; c) în ceea ce priveşterevocarea unilaterală a unor contracte, legea nu poate fi abrogată decât potrivit uneiproceduri parlamentare, etc. (pentru dezvoltări vezi P.C. Vlachide, op. cit. p.75).



DispoziŃiunile art. 969 C. civ. dau în acelaşi timp expresie principiilorlibertăŃii şi egalităŃii părŃilor contractante dar şi cerinŃei derulării raporturilor

juridice în condiŃii de deplină încredere şi bună credinŃă. Cea mai frecventă modalitate de aducere la îndeplinire a obligaŃiilor contractuale asumate este

fireşte, cea de bună voie. Fiind o consecinŃă naturală a consensului părŃilor,aceasta nu implică nici rezolvări litigioase şi nici recurgerea la alternativeextreme ce ar conduce la desfiinŃarea convenŃiilor.

Totuşi, aşa cum acordul de voinŃă dă naştere unui raport juridiccontractual, potrivit principiului simetriei, un asemenea consens poateproduce în egală măsură modificarea ori chiar stingerea raportului juridicrespectiv. O asemenea precizare conŃine de altfel şi textul art.969 din C. civ.care conŃine prevederea potrivit căreia convenŃiile “se pot revoca princonsim Ńă mântul mutual sau din cauze autorizate de lege”. Cu alte cuvinte,aceleaşi părŃi care prin simplul lor acord de voinŃă, “mutuus consensus” au

dat naştere unui contract, au putinŃa să-l revoce printr-un acord simetric,“mutuus dissensus”

Dacă legea acordă valoare de principiu posibilităŃii revocării bilateralea contractelor, “ per a contrario” interzice denunŃarea lor unilaterală. Este

însă posibil, sub titlu de exceptie, ca în cazuri strict şi limitativ prevăzute,legea civilă să autorizeze totuşi denunŃarea unilaterală a unor contracte. Unasemenea procedeu este admisibil în situaŃia contractului de închiriere f ără termen (art. 1436 alin. 2 din C. civ.), a mandatului (art. 1552 şi 1556 din C.civ.) ori a contractului de depozit prevăzut de art. 1616 din C. civ.

Nimic nu s-ar opune desigur, nici ca părŃile să prevadă în contractullor o clauză de denunŃare unilaterală, cu condiŃia ca o asemenea facultate să satisfacă două cerinŃe:

a) clauza să nu fie inserată într-un contract declarat prin voinŃa legiiirevocabil, aşa cum este de pildă donaŃia;

b) clauza de denunŃare unilaterală să nu reprezinte în realitate ocondiŃie potestativă, deoarece o astfel de condiŃie este lovită de nulitate încondiŃiile art. 1010 C. civ121.

În afară de cazurile prevăzute mai sus, există şi împrejurări în care încetarea, modificarea sau suspendarea forŃei obligatorii a contractelor nu

depinde de voinŃa părŃilor, ci de cauze extrinseci.Pot constitui asemenea împrejurări:

121 Din textul art. 1010 din C. civ. rezultă că este lovită de nulitate nu numai clauza cecuprinde condiŃia potestativă, (de exemplu clauza prin care vânzătorul se obligă să vândă numai dacă va vrea), ci însăşi obligaŃia, actul juridic în totalitate. Pentru dezvoltări, veziD. Cosma op. cit. p. 277.



1. decesul persoanei în considerarea că reia a fost încheiat contractul “intuitu personae”. Moartea unei asemenea persoane, ale cărei calităŃiesenŃiale au determinat încheierea convenŃiei, face să înceteze forŃaobligatorie a contractului. MenŃionăm de exemplu decesul avocatului

pledant într-un contract de asistenŃă avocaŃială ori a medicului curant, dar şidecesul comodatarului atunci când împrumutul de folosinŃă a fost procurat înconsiderarea persoanei acestuia (art.1563 alin. 2 C. civ.);

2. prelungirea legală a valabilit ăŃ ii unor contracte ajunse la termen.Asemenea modificare a duratei contractului, independent de voinŃa părŃilor aoperat frecvent în materie de locaŃiune;

3. suspendarea for Ń ei obligatorii a contractelor cu executaresuccesivă pentru un caz de forŃă majoră care îl pune pe debitorul obligaŃiei înimposibilitate să-şi execute prestaŃiile o perioadă de timp. Pe duratapersistenŃei unor atari împrejurări, efectele obligatorii ale contractului sunt

suspendate. Sub titlu de exemplu, menŃionăm suspendarea operaŃiunilorportuare pe timp de furtună, viscol sau îngheŃ.

B. OBLIGATIVITATEA CONTRACTULUI ÎN RAPORTURILE CU ALTE PERSOANE CARE NU AU CALITATEA DE P Ă Rł I.

PRINCIPIUL RELATIVIT Ăł II EFECTELOR CONTRACTULUI

Efectele contractelor sunt limitate la părŃile contractante, regulă prescrisă de art. 973 din C. civ. care are valoarea de principiu de drept122.

Principiul relativităŃii efectelor contractului pune în valoare două idei rezultate din semnificaŃia sa şi anume: a) nimeni nu poate fi obligat prinvoin Ń a altei persoane; b) drepturile dobândite prin contract le profit ă doar celor care au contractat .

Prin varietatea foarte mare a convenŃiilor civile însă iau naştere o şimai mare varietate de efecte juridice. Răspunzând unor nevoi sociale,contractele împrumută caracterul şi finalitatea acestora aşa încât existenŃa şiderularea lor face parte din viaŃa socială. Impactul lor asupra realităŃiisociale se poate însă produce fie într-o manieră directă, fie într-una indirectă şi asupra altor persoane. Vânzarea unui bun spre exemplu, în afară de

efectele ce le produce între vânzător şi cumpărător, îndatorează larespectarea proprietăŃii şi pe terŃele persoane care nu au participat la această operaŃiune, cărora deci convenŃia le este opozabilă .

Dacă terŃele persoane – penitus extranei – nu devin aşadar titulari de

122 Din categoria părŃilor contractante fac parte şi cei care deşi nu au fost prezenŃi la încheierea contractului au fost valabil reprezentaŃi de cei ce au contractat în numele lor.



drepturi şi obligaŃii prin contractele încheiate de părŃi, ele nu pot ignoraexistenŃa efectelor produse de acestea între părŃi şi nici face abstracŃie deraporturile juridice statornicite între autorii lor.

Este motivul pentru care terŃii sunt obligaŃi să Ńină seama şi să respecte

efectele pe care contractele le-au produs între părŃi. Aşadar, contractele deşiproduc efecte numai între părŃi, ele sunt opozabile terŃilor dacă nu au fostsavârşite în frauda lor sau dacă nu sunt simulate.

Definind în cele din urmă opozabilitatea, vom spune că prin aceasta se înŃelege îndrituirea pă r Ń ilor de a invoca fa Ńă de ter Ń i efectele juridice produse între ele de actele pe care le-au încheiat şi îndatorirea ter Ń ilor de arespecta aceste acte.123 ÎnŃeleasă în această manieră, opozabilitatea nu este oderogare de la principiul relativităŃii efectelor contractului ci o ipostază aacestui principiu.

Cele mai citate ipoteze ale opozabilităŃii contractelor faŃă de terŃi sunt

următoarele124:- invocarea contractului faŃă de un terŃ, pentru a justifica dobândirea

unui drept real sau de creanŃă a cărui valorificare o urmăreşte acesta prinacŃiunea în justiŃie;

- invocarea de către posesorul de bună credinŃă a contractului ca şi justtitlu împotriva proprietarului care a avut calitatea de terŃ faŃă de actul princare posesorul a cumpărat f ără să ştie de la un aparent proprietar.

Analizând izvorul opozabilităŃii contractului faŃa de terŃi, vomconstata că acesta este faptul juridic. Dacă în privinŃa părŃilor contractul

apare ca şi un act juridic, el are pentru terŃi semnificaŃia unui fapt. Dinaceastă împrejurare se trag două consecinŃe, una în privinŃa responsabilităŃiicivile şi una privitoare la probaŃiunea raportului juridic ce s-ar crea întrepărŃi şi terŃi.

În ceea ce priveşte responsabilitatea civilă, dacă una dintre părŃi nu-şiexecută obligaŃia rezultată din contract, responsablitatea sa va fi una denatură contractuală. Atunci când însă o terŃă persoană nesocoteşte drepturilealteia ce izvorăsc dintr-un contract, răspunderea civilă va avea un temeidelictual, căci art. 998 din C. civ. precizează că “orice fapt ă a omului, carecauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a că rui gre şeală s-a

ocazionat a-l repara”.Cât despre probaŃiune, între părŃi proba contractului se face potrivit

dispoziŃiunilor referitoare la dovada actelor juridice în vreme ce terŃul poate

123 D. Cosma, op. cit. p. 386124 Pentru ipotezele şi efectele opozabilităŃii, vezi şi I. Deleanu, PărŃile şi terŃii.Relativitatea şi opozabilitatea efectelor juridice, Ed. Rosetti, Bucureşti 2002 pag. 67 -123



uza de orice mijloc de probă pentru a proba existenŃa sau inexistenŃacontractului, deoarece faŃă de el acesta apare ca un fapt juridic, pentru carelegea admite orice mijloc de probaŃiune.

1. Simula Ń ia, excep Ń ie de la opozabilitatea contractului fa Ńă de ter Ń i.

Există fireşte şi excepŃii, create de lege, în virtutea cărora terŃelepersoane nu pot fi obligate să respecte raporturile juridice născute dinoperaŃiuni obscure.

O asemenea operaŃiune juridică este simulaŃia125. Ea reprezintă operaŃiunea juridică prin care părŃile încheie simultan două contracte:

- un contract public numit şi aparent , prin care se creează o anumit ă aparen Ńă juridică , neadevă rat ă ;

- un contract secret , numit şi contraînscris , care corespunde voin Ń ei

reale a pă r Ń ilor .Contractul secret, încheiat anterior sau concomitent cu cel public, are

menirea de a modifica sau chiar a anihila efectele actului public.În Codul nostru civil simulaŃia este reglementată de art. 1175, text

care consfinŃeşte validitatea şi eficacitatea faŃă de părŃi a actului careexprimă voinŃa lor reală, proclamând totodată inopozabilitatea lui faŃă deterŃi.

În funcŃie de efectele acordului simulatoriu,126 simulaŃia poate fiabsolut ă sau relativă .127

În concret, simulaŃia poate îmbrăca următoarele forme:- Contractul aparent poate fi fictiv. În acest fel părŃile creează doaraparen Ń a unui contract, care în realitate nu exist ă . Este cazul debitoruluicare în scopul de a scăpa de urmărirea creditorilor simulează că vinde unuiamic bunul susceptibil de urmărire, convenind în secret că el va rămâne înrealitate proprietarul bunului;

- Contractul poate fi deghizat, prin aceea că pă r Ń ile încheie înrealitate un contract pe care-l Ń in secret în tot sau în parte fa Ńă de ter Ń i,mascându-l însă într-un alt contract.

125 Pentru o privire exhaustivă a instituŃiei, Flavius Baias, SimulaŃia. Studiu de doctrină şi jurisprudenŃă, Ed. Rosetti, Bucureşri 2003126 Pentru noŃiunea şi condiŃiile simulaŃiei actului juridic civil, vezi D. Cosma, op. cit.p.396 şi urm.127 SimulaŃia este absolută atunci când actul secret lipseşte actul aparent de orice efecte.Ea este relativă, atunci când actul secret modifică actul aparent privitor la natura, părŃilesau cuprinsul operaŃiei juridice. La rândul ei, simulaŃia relativă poate fi obiectivă sausubiectivă.Fl Baias, op. cit. pag 97



Deghizarea contractului adevărat poate fi la rândul ei de mai multefeluri:

+ ea este totală dacă are ca obiect natura juridică a operaŃiunii,f ăcându-se în realitate sub masca vânzării spre exemplu o veritabilă donaŃie;

+ ea poate fi par Ń ială

, când are ca obiect numai un element sau oclauză a contractului cum ar fi preŃul, termenul sau modul de executare aobligaŃiei f ără a afecta însăşi natura juridică a actului;

- SimulaŃia prin interpunere de persoane este acea manieră prin carepărŃile convin ca pentru eludarea unei incapacităŃi contractul aparent să se

încheie între anumite persoane, stabilind prin actul secret pe adevăratulbeneficiar. Într-o asemenea formă de simulaŃie, ambele părŃi din contractulaparent urmăresc, în mod conştient, ca efectele să se producă faŃă de opersoană căreia intenŃionează a-i păstra anonimatul.

Principalul efect al simulaŃiei constă în inopozabilitatea fa Ńă de ter Ń i a

contractului secret şi, dacă este cazul, înlăturarea simulaŃiei pe calea acŃiunii în simulaŃie.

Efectele simulaŃiei se produc însă diferit, după cum este vorba desprepărŃi ori despre terŃi.

În rela Ń iile dintre pă r Ń i şi succesorii acestora î şi produce efectele actulsecret, căci la încheierea lui părŃile şi-au exprimat voinŃa reală

În privin Ń a ter Ń ilor , producător de efecte este contractul aparent pecare aceştia l-au cunoscut şi care le este opozabil. Deşi singurul contractadevărat este cel secret, nu efectele acestuia ci ale celui public pot fi opuse

terŃilor, căci art. 1175 din C. civ. precizează că actul secret “nu poate aveanici un efect în contra altor persoane” în afara părŃilor.Referitor la inopozabilitatea faŃă de terŃi a actului secret se impun

totuşi câteva precizări:- terŃii nu se pot prevala de aparenŃa rezultată din actul public dacă ei

cunoşteau şi existenŃa actului ascuns de părŃi;- actul secret nu poate fi invocat de părŃi în contra terŃilor, pentru că

acesta nu le este opozabil;- dacă între terŃi există conflict pornind de la interesele divergente ale

acestora de a se prevala fie de actul public fie de cel secret, au câştig de

cauză acei terŃi care se vor întemeia cu bună credinŃă pe actul aparent.Proba şi efectele acŃiunii în simulaŃiune.Persoanele interesate, ale căror drepturi subiective au fost lezate prin

încheierea unor asemenea contracte au deschisă calea acŃiunii în justiŃie.Printr-un asemenea mijloc procedural se urmăreşte dovedirea caracteruluisimulat al operaŃiei juridice, înlăturerea acestui caracter şi aplicarea aceluicontract care corespunde voinŃei reale a părŃilor, deci a actului secret. În cea



mai sintetică definiŃie, acŃiunea în simulaŃie este “ac Ń iunea de restabilire arealit ă tii prin distrugerea aparen Ń ei”128. Fireşte, în măsura în care terŃilor leprofită actul aparent, ei nu ar avea nici un interes să invoce existenŃacontractului secret.

Ca efect al admiterii acŃiunii în simulaŃie, sunt înlăturate consecinŃeleactului aparent şi neadevărat, singurul producător de efecte juridice fiindactul secret, devenit public.129

Pentru a obŃine câştig de cauză, terŃul lezat de actul secret are încontinuare deschisă calea acŃiunii în justiŃie, pentru anularea sau revocareaacestuia, dar pentru alte considerente.130

2. Domeniul de aplica Ń ie al principiului relativit ăŃ ii efectelor contractului

Printr-o raportare foarte restrictivă la principiul relativităŃii efectelorcontractului, sunt două categorii de persoane ale căror interese sunt sau pot ficonvergente contractului: părŃile asupra cărora se răsfrâng toate efectele şiterŃii – penitus extranei, care sunt străini de contract şi de efectele acestuia.

Este posibil ca între părŃi, adică acele persoane faŃă de care efectelecontractului se produc în mod direct, nemijlocit, şi terŃele persoane faŃă decare nu se răsfrâng în nici un fel efectele contractului, să existe o categorie“intermediară” de persoane faŃă de care, deşi nu au participat la încheiereacontractului, se răsfrâng anumite efecte ale acestuia.

Această categorie de persoane sunt avânzii cauză , numindu-i pesuccesorii universali sau cu titlu universal ori particular şi pe creditoriichirografari131.

Ceea ce caracterizează poziŃia juridică a avânzilor cauză, este faptulcă deşi neparticipând la încheierea contractului ei evocă figura terŃilor,datorită raporturilor născute între ei şi părŃi, efectele convenŃiei se răsfrâng şiasupra lor.

FaŃă de această constatare, se impune o mai exactă delimitare adomeniului principiului relativităŃii efectelor contractului, operant atât faŃă

128 P. Vasilescu, Privire asupra ac Ń iunii în simula Ń ie, în R.D.C. nr. 7-8/1998 pag. 143129 Fireşte, se impune ca acest contract să fie şi el valabil încheiat, cu respectarea tuturorcondiŃiilor de fond şi de formă.130 Spre exemplu acŃiunea pauliană menită să întregească petrimoniul debitorului.131 NumiŃi lato sensu succesori sau habentes causam, denumirea lor de avânzi cauză s-atransmis în limbajul juridic român din franŃuzescul “ayants-cause” despre care facevorbire Codul napoleonian în ale sale articole 1122 referitor la stipulaŃie şi 1132 privitorla forŃa probantă a actului sub semnătură privată.



de părŃi cât şi faŃă de succesorii acestora, avânzii cauză.Aşa cum am mai precizat, includem în clasa avânzilor cauză

următoarele categorii de persoane:a. succesorii universali sau cu titlu universal.

Sunt succesori universali sau cu titlu universal acele persoane care audobândit în tot sau în parte patrimoniul defunctului, privit ca o universitatede drepturi şi obligaŃii cu caracter patrimonial132. În sensul demersuluinostru, succesiunea se referă la patrimoniul uneia dintre părŃile contractante,căci asupra succesorilor lor se vor răsfrânge toate efectele patrimoniale alecontractelor încheiate de către părŃi cu excepŃia celor intuitu personae133. Semai impune totodată precizarea că din momentul deschiderii succesiunii oria reorganizării persoanelor juridice, contractele încheiate de părŃi î şistrămută toate efectele asupra succesorilor, care iau locul părŃilor în privinŃaobligaŃiilor născute din contractele respective134.

Spre deosebire de succesorii universali, care au vocaŃia de a culege întregul patrimoniu, succesorii cu titlu universal au vocaŃie doar cu privire lao parte din universalitatea ce o constituie patrimoniul. DiferenŃa dintre celedouă categorii de succesori nu este aşadar una calitativă ci de naturacantitativă ce se referă la întregul patrimoniu sau numai la o câtime aacestuia.

b. Succesorii cu titlu particular sunt acele persoane fizice sau juridicecare dobândesc un drept determinat din patrimoniul uneia dintra părŃilecontractante. În privinŃa acestora, efectele contractelor se vor răsfrânge

numai dacă obiectul lor are legătură cu dreptul transmis către succesori.O asemenea conexiune trebuie însă tratată diferenŃiat, în funcŃie demomentul dobândirii dreptului transmis de către autor. Astfel, s-a stabilit că

îi profită succesorului cu titlu particular numai drepturile dobândite de autoranterior transmiterii succesorale. O asemenea soluŃie ni se pare pe deplin

justificată, căci nu se pot transmite pe cale succesorală decât drepturileexistente în patrimoniul defunctului în momentul deschiderii succesiunii,ştiut fiind că “nemo plus juris ad alium transferre potest quam ipse habeat ”.

Pe de altă parte, este important de precizat că în principiu obligaŃiileasumate nu se transmit asupra succesorilor cu titlu particular chiar dacă au

legătură cu dreptul transmis. În această privinŃă însă există şi excepŃii, care

132 Cu privire la natura juridică şi caracterele transmiterii succesorale, vezi M. EliescuCurs de succesiuni, Ed. Humanitas, Bucureşti 1997 p. 13 - 35133 În acest sens vezi C. Stătescu şi C. Bârsan op. cit. p. 78 sau Gh. Botea Drept civil.Dreptul la moştenire, Ed. Scorpio 78, Bucureşti 1999 p. 12 - 19134 Pentru obiectul şi caracterele juridice ale transmiterii succesorale, vezi Fr. Deak,Moştenirea legală, Ed. Actami, Bucureşti 1994 p. 11 - 25



se referă la obligaŃiile “propter rem” şi cele “scriptae in rem”135 care datorită legăturii lor strânse cu un anumit lucru vor produce efecte şi faŃă desuccesorul cu titlu particular.

c. Creditorii chirografari sunt acei creditori care nu dispun de o

garanŃie reală prin care să fie asigurată executarea dreptului lor de creanŃă.Ei î şi pot totuşi satisface creanŃa, atunci când aceasta a devenit exigibilă,urmărind acele bunuri care vor exista în patrimoniul debitorului în momentulexigibilităŃii. Neavând aşadar o garanŃie reală, creditorii chirografari au dreptgaranŃie întregul patrimoniu al debitorului privit în ansamblul său cauniversalitate juridică existentă independent de bunurile individuale ce intră

în cuprinsul ei. Conceptul de gaj general este exprimat de art. 1718 din C.civ. care prevede că “Oricine este obligat personal este Ńinut cu toatebunurile sale, mobile sau imobile, prezente sau viitoare”136.

Din raŃiunea textului rezultă că modificările care se produc în

patrimoniul debitorului sunt opozabile creditorilor chirografari.Spre deosebire de succesori însă, creditorii chirografari nici nu sunt

ŃinuŃi de obligaŃiile debitorilor lor şi nici nu le profită drepturile dobândite deaceştia prin contractele încheiate.

Acestora însă, legea le pune la dispoziŃie două acŃiuni în justiŃie, princare au posibilitatea să înlăture opozabilitatea contractelor încheiate de cătredebitori în dauna intereselor lor, fie pe calea acŃiunii pauliene prevăzută deart. 975 C. civ. fie pe cea a acŃiunii în simulaŃie.

3.Excep Ń ii de la principiul relativit ăŃ ii efectelor contractuluiFie şi cu titlu de excepŃie, există totuşi împrejurări în care contractul

încheiat î şi produce efecte faŃă de unele persoane care nu au participat nicidirect, nici prin reprezentare la încheierea acestuia şi nici nu au calitate desuccesori ai părŃilor.

În concret, s-a pus întrebarea dacă prin acordul lor de voinŃă, două persoane pot să confere drepturi sau pot să impună obligaŃii în favoarea sau

în sarcina altei persoane.În privinŃa drepturilor răspunsul este afirmativ, căci, cu titlu de

excepŃie de la principiul relativităŃii efectelor contractelor, o persoană străină

135 De exemplu, potrivit art. 1441 din C. civ. dacă locatorul vinde lucrul închiriat,“cumpă r ă torul este dator să respecte loca Ń iunea f ă cut ă înainte de vânzare, întrucât a fost f ă cut ă prin act autentic sau prin act privat, dar cu dat ă cert ă , afar ă numai când desfiin Ń area ei din cauza vâză rii s-ar fi prevă zut în însu şi contractul de loca Ń iune”.136 Cu privire la funcŃia patrimoniului de a constitui gajul general al creditorilorchirografari, vezi şi I. Apostu, op. cit. Introducere în teoria dreptului de proprietate…p. 8



de contract poate dobândi drepturi în temeiul unui contract la care nu a fostparte. O asemenea specie de contract este spre exemplu stipulaŃia pentrualtul.

Cât despre obligaŃii, nimănui nu i se poate impune sarcini printr-un

contract la care nu a fost parte. Promisiunea faptei altuia constituie doar înaparenŃă o excepŃie de la principiu, aşa cum vom dovedi în cele ce urmează analizând şi alte asemenea convenŃii.a). Promisiunea faptei altei persoane

Promisiunea faptei altei persoane (“ promesse de porte-fort ”), estecontractul prin care debitorul se obligă faŃă de creditor să determine pe oterŃă persoană să-şi asume un angajament juridic în folosul creditorului.

O astfel de convenŃie deşi nu este reglementată de Codul civilromân137, totuşi s-a impus atât doctrinar dar mai ales jurisprudenŃial. Unasemenea contract intervine de pildă între moştenitorii chemaŃi la o

succesiune, unii minori şi alŃii majori: pentru evitarea unui partaj succesoral în justiŃie, tutorii minorilor promit că odată ajunşi la majorat aceştia vorratifica împărŃeala f ăcută.

Din acest exemplu este uşor de observat că obligaŃii se nasc doar întremoştenitorii majori şi tutorii celor minori, aceştia din urmă prezumându-secă în viitor vor adera la convenŃia deja încheiată. În cazul în care totuşi ei nuvor fi determinaŃi la majorat să ratifice convenŃia, tutorii lor vor răspundepentru propria lor neexecutare, fie plătind daune interese, fie suportândconsecinŃele rezoluŃiunii contractului. Aşa cum bine se poate observa în

speŃa dată, promisiunea faptei altei persoane are ca obiect fapta proprie adebitorului, care î şi asumă o obliga Ń ie de rezultat şi nu de mijloace, a că reiexecutare presupune determinarea ter Ń ului să - şi asume angajamentul.

Promisiunea de “porte-fort” se individualizează prin următoarelecaractere:

1. Promisiunea faptei altuia este doar o aparent ă excep Ń ie de laprincipiul relativităŃii efectelor contractului, întrucât în realitate, chiar şipromiŃând fapta altuia, debitorul î şi asumă el, personal, o obligaŃie. Dinaceastă convenŃie nu rezultă nici-o obligaŃie pentru terŃ, care, va încheia înviitor un contract cu creditorul, va adera sau va ratifica un astfel de contract.

2. ObligaŃia debitorului care promite fapta altei persoane este una derezultat şi nu de mijloace: el se obligă să determine ter Ń ul să contracteze, nu

137 Textul art. 1120 din Codul civil francez nu a fost preluat de legiuitorul român de la1864. Potrivit acestui text însă, promisiunea de “porte-fort” implica două contracte şianume unul imediat între debitor şi creditor şi unul eventual între creditor şi terŃ. Până când terŃul nu consimte contractul nu-i este opozabil, dar dacă îl acceptă, contractul seconsideră încheiat de la data promisiunii de “porte-fort”



numai să depună toate diligenŃele în acest sens. Dacă terŃul nu contractează,obiectul promisiunii nu s-a realizat, fiind prezumată culpa debitorului.

3.Odată ce terŃul s-a angajat faŃă de creditor încetează prin executareobligaŃiile debitorului faŃa de acesta.

Dacă terŃa persoană nu va accepta încheierea contractului sau nu-l varatifica, creditorul îl va acŃiona în judecată pe promitent în vederea suportăriiprejudiciului încercat prin refuzul terŃului. Pe de altă parte, promitentul seobligă doar să obŃină angajamentul altuia, f ără însă a garanta şi executareade către terŃ a obligaŃiei asumate.

Promisiunea faptei altuia se deosebeşte atât de fidejusiune cât şi de aşanumitele bune ofici, “bons offices”.

În convenŃia de porte-fort, obligaŃia debitorului constă numai în aceeade a procura angajamentul terŃului, pe câtă vreme fidejusorul se angajează faŃă de creditor să garanteze însăşi executarea obligaŃiei asumate de către

debitor.Promisiunea faptei altuia se deosebeşte de bunele oficii prin care

promitentul se obligă să facă tot ce-i va sta în putinŃă pentru ca un terŃ să contracteze cu creditorul. Într-o astfel de eventualitate, obligaŃia este una demijloace şi nu una de rezultat, aşa cum este promisiunea faptei alteipersoane.

b). Contractul în interesul altei persoane (StipulaŃia pentru altul)Spre deosebire de promisiunea faptei altuia care constituie numai în

aparenŃă o excepŃie de la principiul relativităŃii efectelor convenŃiilor,

contractul în interesul altei persoane numit şi stipulaŃia pentru altul,constituie o autentică excepŃie.Este de principiu stabilit că nimeni nu poate fi obligat prin voinŃa altei

persoane, însă nimic nu s-ar opune ca o persoană să dobândească drepturidintr-o convenŃie la încheierrea căreia nu a participat.

StipulaŃia pentru altul este tocmai acel contract prin care o persoană numită promitent , se obligă faŃă de altă persoană, numită stipulant , să execute o obligaŃie în favoarea altei persoane, numită ter Ń beneficiar . În acestfel, terŃul devine creditorul direct al promitentului138. Spre exemplu,asigurarea asupra vieŃii comportă în general o stipulaŃie pentru altul,

deoarece asiguratorul promite asiguratului să plătescă în cazul decesului său îndemnizaŃia de asigurare unui beneficiar anume desemnat de către asigurat.În acest exemplu, asiguratul este stipulant, asiguratorul promitent iar cel ce

încasează indemnizaŃia terŃ beneficiar.O altă aplicaŃie practică a stipulaŃiei pentru altul o constituie

138 I. Urs şi Sm. Angheni, op. cit. p.230



contractul de transport de bunuri139. Prin acesta, expeditorul convine cutransportatorul, ca acesta să-i predea destinatarului încărcătura, deşi acestanu a fost parte în contractul de transport140. Expeditorul care plăteştecontravaloarea prestaŃiei acŃionează ca un stipulant în vreme ce

transportatorul şade pe poziŃia de promitent, destinatarul fiind un terŃ beneficiar.În fine, o altă specie o constituie donaŃia cu sarcini, dacă donatorul

stipulant a prevăzut obligarea donatarului promitent la o prestaŃie către oterŃă persoană străină de contract, în fapt un terŃ beneficiar.

Pentru a fi validă, stipulaŃia pentru altul trebuie să cumulezeurmătoarele condiŃii de validitate:141

1. ca orice alt contract civil, stipulaŃia pentru altul trebuie să întrunească condi Ń iile generale de validitate proprii orică rei conven Ń ii civile,privitoare la capacitatea părŃilor de a contracta, valabilitatea

consimŃământului, obiectul determinat şi cauza licită.2. pe lângă cele generale, se impune întrunirea unor condi Ń ii de

factur ă individuală aşa cum sunt:- existenŃa voin Ń ei certe şi neîndoielnice de a stipula în favoarea unei

ter Ń e persoane;- beneficiarul stipula Ń iei trebuie să fie determinat sau determinabil142.Deşi stipulaŃia pentru altul ia naştere prin consensul stipulantului şi al

promitentului, consecinŃele acesteia generează mai multe raporturi juridicedupă cum se va vedea.

Raporturile dintre stipulant şi promitent. În virtutea acestora,creditorul stipulant îi poate pretinde debitorului promitent să executeprestaŃia impusă în beneficiul terŃului.

Aceste raporturi obligaŃionale nu se sting decât în momentul în carepromitentul î şi execută obligaŃiile asumate. În caz de neexecutare, stipulantulpoate pretinde daune interese, dar numai în măsura în care ar dovedi că a

139 Cu privire la notiunea si definirea transporturilor în genere, vezi A. Călin, Dreptultransporturilor. Partea generală, Ed. “Pax Aura Mundi”, GalaŃi 1997 p. 11140 Cadrul unei asemenea convenŃii poate fi extins, căci este posibil ca expeditorul să nuplătească transportul, iar destinatarul să nu fie la rândul său beneficiar. (În acest sens vezişi Gh. Filip, Dreptul transporturilor, Casa de Editură şi presă “Şansa” SRL, Bucureşti1997 p. 15141 Pentru dezvoltări vezi şi Cristiana Turianu, Dona Ń iile deghizate şi indirecte reflectateîn literatura juridică şi practica judiciar ă în R.D. nr.8/2000 p. 149 şi urm.142 S-a admis că acesta poate fi chiar o persoană viitoare care deşi nu exista în momentul încheierii contractului, este cert că se va na şte. Astfel este stipulaŃia f ăcută în favoareaprimului copil care se va naşte în viitor sau a unei persoane juridice în curs de constituire.În sensul acestei idei, C. Stătescu şi C. Bârsan, op. cit. p. 83.



încercat personal un prejudiciu143.În caz contrar, acesta nu are o altă acŃiune, deoarece dreptul născut din

contractul în folosul unei terŃe persoane aparŃine terŃului beneficiar şi nustipulantului144.

Raporturile dintre promitent şi terŃul beneficiar.Din momentul încheierii contractului, deşi terŃul este străin, totuşi eldobândeşte direct şi nemijlocit dreptul creat în folosul său, indiferent dacă îlacceptă sau nu.

Devenind creditorul unei obligaŃii, acesta se poate comporta ca atare,putând pretinde executarea silită şi daune interese pentru acoperireaprejudiciului suferit ca urmare neexecutării. Cu toate acestea, el nu aredeschisă calea rezoluŃiunii contractului intervenit între stipulant şi promitent,deoarece el nu este decât un terŃ faŃă de acest contract.

La rândul său, promitentul se poate prevala în relaŃia cu terŃul

beneficiar de toate excepŃiile pe care le-ar fi putut invoca în virtuteacontractului împotriva stipulantului pentru a-şi justifica neexecutarea.

Raporturile dintre stipulant şi terŃul beneficiar.StipulaŃia pentru altul nu dă naştere în principiu nici-unui raport

juridic între stipulant şi terŃul beneficiar. Totuşi, cauza contractului înfavoarea altei persoane poate constitui în mod indirect o liberalitate f ăcută terŃului beneficiar, achitarea unei datorii anterioare sau chiar un împrumutacordat acestuia.

În ştiinŃa dreptului s-a discutat mult despre natura juridică a

stipulaŃiei pentru altul. Unii autori şi o parte a jurisprudenŃei au explicat-oprin teoria ofertei, potrivit căreia, într-un contract de asigurare asupra vieŃii,subscriitorul poliŃei, creditorul, contractează cu asiguratorul promitent casuma pentru care s-a f ăcut asigurarea să intre în patrimoniul său. Apoi,creditorul dispune ca la moartea sa, îndemnizaŃia să-i fie transferată terŃuluişi dacă acesta acceptă, înseamnă că s-a încheiat un nou contract.

Această teorie a fost combătută deoarece dacă ofertantul creditor ardeceda înainte de acceptarea ofertei, aceasta ar deveni caducă. Pe de altă parte, întrucât dreptul terŃului nu ia naştere decât după acceptarea ofertei şi

143 Spre exemplu, prin stipulaŃie urmărea stingerea unei datorii pe care o avea faŃă deterŃul beneficiar: neîndeplinirea angajamentului de către promitent, este de natură a-icauza stipulantului un prejudiciu în mod direct, prin prin nediminuarea scontată apasivului său patrimonial.144 Dacă totuşi între stipulant şi promitent s-a încheiat un contract sinalagmatic,neexecutarea prestaŃiei de către promitent poate avea oricare dintre consecinŃele specificecontractelor bilaterale: invocarea excepŃiei de neexecutare, rezoluŃiunea sau reziliereaconvenŃiei.



până atunci creditorul poate deveni falit, creanŃa va trece în gajul general alcreditorilor, terŃul acceptant ar ajunge un creditor chirografar oarecare, ceeace ar fi contrar scopului urmărit.

Teoria gestiunii de afaceri este cea potrivit căreia creditorul stipulant

este considerat gestorul de afaceri care dispune pentru beneficiar (great), iardacă acesta acceptă stipulaŃia şi-a atins scopul. Gerantul se ocupă din proprieiniŃiativă de rezolvarea problemelor geratului, însă în vreme ce gestiuneaintereselor altei persoane este oneroasă, stipulaŃia pentru altul are caracterulunei liberalităŃi.

Teoria dreptului direct a fost cea mai creditată pentru a explica natura juridică a stipulaŃiei pentru altul. PărŃile pot conveni prin contract caprestaŃia datorată creditorului, să fie transmisă de la debitor unei terŃepersoane, beneficarul. Aceast operaŃiune este cu atât mai mult posibilă cu câtnici-un text de lege nu s-ar opune.

FaŃă de toate aceste poziŃii, ne raliem opiniilor potrivit cărorastipula Ń ia pentru altul constituie o institu Ń ie de sine st ă t ă toare, cu condi Ń ii şiefecte proprii ce pot fi analizate şi f ără a se recurge la categoriile juridice demai sus145.

Fiind un contract cu caractere juridice proprii, se impune ca acestasă-şi găsească locul în cadrul unei reglementări civile viitoare.

c). Contractul colectiv de muncă Contractul colectiv de muncă reprezintă o excepŃie veritabilă de la

principiul relativităŃii efectelor contractului, deoarece al î şi produce efecteleşi faŃă de un număr apreciabil de persoane care nu au nici calitatea de părŃi,reprezentanŃi sau avânzi cauză.

Contractul colectiv de muncă este o convenŃie încheiată între patroni,pe de o parte şi salariaŃi pe de altă parte prin care se stabilesc obligaŃiilereciproce ale părŃilor, privitoare la condiŃiile de muncă, salarizare şi altedrepturi ce decurg din raporturile de muncă146.

Prin contractele individuale de muncă nu se pot face derogări de laprevederile cuprinse în contractul colectiv de muncă, ale cărui clauzeconstituie partea aşa zis legală a contractelor individuale.

Potrivit art. 10 din Legea nr. 130/1996, contractele colective de muncă se pot încheia la nivelul unităŃilor, grupurilor de unităŃi, ramurilor deactivitate şi chiar la nivel naŃional.

145 În acest sens, C. Stătescu şi C. Bârsan, op. cit. p.89, I. Urs şi Sm. Angheni op. cit.p.235 sau P. M. Cosmovici op. cit. ObligaŃiile, p. 157.146 Pentru noŃiunea şi rolul contractului colectiv de muncă vezi şi V. Nistor, Contractulcolectiv de muncă, Ed. Evrika Brăila 1997 p. 7 - 9



Un asemenea acord, poate impune atât drepturi cât şi obligaŃii însarcina unor persoane străine de încheierea lui.

1.6.3. Efectele specifice ale contractelor sinalagmatice.

Aşa cum am precizat şi ami sus147, sontractele sinalagmatice saubilaterale sunt generatoare de îndatoriri în sarcina ambelor părŃi contractante,ceea ce implică reciprocitatea şi interdependenŃa obligaŃiilor, fiecaredintre părŃi asumându-şi obligaŃii în ideea că şi cealaltă parte va proceda lafel.

De aici consecinŃa că fiecare dintre pă r Ń ile contractante are atât calitatea de creditor al unei obliga Ń ii dar şi pe aceea de debitor al alteiobliga Ń ii corelative.

Pentru a exista reciprocitate între ele, obligaŃiile trebuiesc raportate

următoarelor cerinŃe:- obligaŃiile trebuie să aibă un izvor contractual comun;- reciprocitatea obligaŃiilor nu presupune neaparat reciprocitatea

prestaŃiilor. În orice contract sinalagmatic dacă obligaŃiile sunt reciproce şiprestaŃiile au aceeaşi natură. Este însă posibil ca o prestaŃie să fie îndeplinită de pildă în beneficiul unei terŃe persoane (cum este cazul stipulaŃiei pentrualtul), ori pentru realizarea unui scop comun; faptul că nu există ocontraprestaŃie, nu exclude în exemplele date caracterul lor sinalagmatic.

- reciprocitatea obligaŃiilor nu presupune şi echivalenŃa acestora.

Important pentru formarea contractului bilateral este ca fiecare dintrepărŃi să aibă reprezentarea subiectivă că ceea ce primeşte în schimbconstituie pentru sine un câştig. Fiind de natură subiectivă, echivalenŃa seapreciază de la caz la caz, în concret148.

FaŃă de aceste sumare considerente, s-a reŃinut pe bună dreptate, că reciprocitatea şi interdependenŃa obligaŃiilor ce revin părŃilor reprezintă caracteristicile esenŃiale ale contractelor sinalagmatice, f ără a se confunda

însă cu reciprocitatea şi echivalenŃa prestaŃiilor149.Din reciprocitatea şi interdependenŃa obligaŃiilor ce revin părŃilor

decurg efectele specifice afirmate în următoarele situaŃii:

a.- de şi una dintre pă r Ń i nu şi-a executat propria obliga Ń ie, pretinde

147 vezi supra clasificarea contractelor civile, secŃiunea 1.3.148 DispoziŃia vădită dintre două prestaŃii, leziunea, poate constitui cel puŃin teoretic, unmotiv pentru anularea unei convenŃii. În dreptul roman, anularea contractului era posibilă doar pentru o disproporŃie enormă, “laesio enormis”149 Pentru dezvoltarea şi argumentarea ideii, V. Stoica RezoluŃiunea şi reziliereacontractelor civile, Ed. All, Bucureşti 1997 p. 20



totu şi celeilalte să şi-o execute pe a sa. Partea căreia i se pretinde executareava putea să se opună invocând excepŃia de neexecutare a contractului,“exceptio non adimplenti contractus”;

b.- deşi una din părŃi este gata să-şi execute obligaŃia sau chiar şi-a

executat-o, cealaltă parte refuză în mod culpabil să şi-o execute pe a sa.Partea care este gata să-şi execute obligaŃia sau care şi-a executat-o are deales între a pretinde executarea silită a contractului ori a cere desfiinŃarea sau

încetarea lui în toate cazurile putând cere despăgubiri.DesfiinŃarea cu efecte retroactive a contractelor sinalagmatice se

numeşte rezoluŃiune, iar cea care produce efecte numai pentru viitorreziliere;

c.- una din părŃi este în imposibilitate fortuită de a-şi executa obligaŃiacontractuală asumată. Este ea îndreptăŃită să-i pretindă celeilalte să-şiexecute obligaŃia? Care dintre cele două părŃi va suporta consecinŃele

imposibilităŃii fortuite de executare a uneia dintre cele două obligaŃii? Laaceste întrebări, răspunsurile urmează a fi formulate prin efectul risculuicontractului.

Atât excepŃia de neexecutare cât şi rezoluŃiunea sau rezilierea sauriscul contractului pun în discuŃie o împrejurare comună tuturor, anumeneexecutarea în tot sau în parte a obliga Ń iilor contractuale.

Rezolvările acestor circumstanŃe pun în valoare principiul “ pacta sunt servanda”, fiecare dintre ele constituind câte o soluŃie finală pentru ca odată

încheiat, contractul chiar şi neexecutat să producă consecinŃe care să confere

siguranŃă, certitudine şi încredere în forŃa lui obligatorie.

A. EXCEPł IA DE NEEXECUTARE A CONTRACTULUI

ExcepŃia de neexecutare constituie un mijloc de apărare aflat ladispoziŃia acelei părŃi a contractului bilateral pentru eventualitatea în care ise pretinde executarea obligaŃiei contractuale f ără ca partea care o pretindesă-şi fi îndeplinit propria-i obligaŃie.

Invocând această neexecutare, se obŃine suspendarea executăriipropriilor obligaŃii până în momentul când cealaltă parte î şi va îndeplini

propriile-i obligaŃii.De îndată ce vor fi îndeplinite acestea, încetează şi suspendarea

executării propriilor obligaŃii.Temeiul juridic al excepŃiei de neexecutare îl constituie reciprocitatea

şi interdependenŃa obligaŃiilor, exprimată plastic şi prin adagiul „do ut des “.Aceasta implică însă simultaneitatea de executare a obligaŃiilor şi de

aici invocarea excepŃiei dacă echilibrul prestaŃiilor se rupe.



De pildă, într-un contract de vânzare-cumpărare cumpărătorul nu aplătit preŃul. Deşi contractul a fost valabil încheiat, vânzătorul poatesuspenda obligaŃia de predare a lucrului până în momentul achitării preŃului.El poate să-şi motiveze refuzul remiterii lucrului tocmai invocând excepŃia

de neexecutare.1. Temeiul juridic al excep Ń iei de neexecutare.

ExcepŃia de neexecutare nu are o reglementare expresă: ea rezultă implicit din unele texte ale codului civil, fiind consolidată în special petarâm doctrinar.

Astfel, dacă creditorul unei obligaŃii contractuale are dreptul ca încondiŃiile art. 1020 din C. civ. să ceară în caz de neexecutare desfiinŃareacontractului, “a fortiori”, cu atât mai mult ar putea să impună numaisuspendarea propriei sale obligaŃii până când cealaltă parte şi-ar executa

obligaŃia sa corelativă.În afară de dispoziŃiunile generale ale art. 943 şi 969 din C. civ., alte

dispoziŃiuni se referă într-o manieră mai explicită la excepŃia de neexecutare.Art. 1322 din C. civ. prevede că “vânză torul nu este dator să predea lucruldacă cumpă r ă torul nu plă te şte pre Ń ul”, în vreme ce art.1619 precizează că “depozitarul poate să oprească depozitul până la plata integrală cuvenit ă din cauza depozitului”.

2. Condi Ń iile excep Ń iei de neexecutare

Pentru valabila şi eficienta ei invocare, excepŃia de neexecutaretrebuie să îndeplinească următoarele condiŃii:

a. Este necesar ca obliga Ń iile pă r Ń ilor să - şi aibă izvorul înacela şi raport juridic. Nu poate fi invocată aşadar excepŃia de neexecutarede către o parte pe motiv că cealalaltă nu şi-ar fi îndeplinit o obligaŃierezultată dintr-un alt contract150. Prin invocarea excepŃiei de neexecutarepartea nu exercită o acŃiune în vederea executării creanŃei sale, ci se apă r ă doar pe cale de excep Ń ie. Cel ce invocă excepŃia nu respinge pretenŃiile

150 În mod excepŃional, s-a admis posibilitatea invocării excepŃiei de neexecutare în cazulcontractelor sinalagmatice imperfecte, concepute la început contracte unilaterale, darcare, pe parcurs, pot da naştere unei obligaŃii şi în sarcina creditorului iniŃial. Această obligaŃie, ulterioară are drept temei un fapt extracontractual. Spre exemplu, depozitarulunui lucru, face cheltuieli pentru conservarea lui, pentru a căror recuperare el areposibilitatea să refuze restituirea lucrului, invocând un drept de retenŃie al cărui temei îlconstituie tocmai excepŃia de neexecutare.



adversarului să, ci stabileşte o legătură de interdependenŃă între executareaobligaŃiilor ce-i incumbă şi angajamentele partenerului său contractual151.

b. Este necesar ca din partea contractantului să existe o neexecutarecare chiar dacă este par Ń ială are o însemnă tate relevant ă .

c.Cel ce invocă excep Ń ia de neexecutare să nu fie el însu şi în culpă

,căci “nemo auditur propriam turpitudinem allegans”.d. În contract să nu fi fost stipulate de către părŃi termene pentru

executarea obligaŃiilor, prin care acestea au renunŃat expres la beneficiulsimultaneităŃii. Într-o asemenea împrejurare excepŃia de neexecutare nu-şimai găseşte justificarea, atâta vreme cât termenul de executare stipulat nu seva fi împlinit.

e. Invocarea excepŃiei de neexecutare are un caracter necontencios.Partea care o invocă nu trebuie să solicite concursul instanŃei judecătoreştipentru a obŃine suspendarea executării propriei obligaŃii152. Din aceasta

decurge şi consecinŃa că pentru valabila ei invocare, debitorul nu trebuie să fie pus în întârziere printr-o prealabilă notificare.

B. REZOLU ł IUNEA SI REZILIEREA CONTRACTELOR

În cazul în care una din părŃile contractante refuză să-şi executeobligaŃia partea ce şi-a îndeplinit-o sau e gata să o îndeplinească are două posibilităŃi:

- să ceară executarea silită a obligaŃiei sau,

- să solicite rezoluŃiunea contractului şi eventuale despăgubiri pentruprejudiciul încercat prin neexecutare.

RezoluŃiunea contractului este aşadar o sancŃiune a neexecutăriiculpabile a obligaŃiilor ce decurg dintr-un contract sinalagmatic şi constă îndesfiinŃarea retroactivă a acestuia şi repunerea părŃilor în situaŃia anterioară

încheierii contractului.Având aceleaşi efecte ca şi nulitatea, rezoluŃiunea prezintă atât

asemănări dar şi deosebiri care o individualizează.Cele două instituŃii se aseamănă, prin aceea că:

- ambele sunt cauze de ineficacitate a actului juridic în genere;151 Jozsef Kocsis, Excep Ń ia de neexecutare, sanc Ń iune a neîndeplinirii obliga Ń iilor civilecontractuale în R.D. nr. 4/1999 p.3152 S-a admis totuşi că partea căreia i s-a opus în mod nejustificat o asemenea excep Ńiepoate solicita instanŃei să constate conduita abuzivă a cocontractantului. În acest sens, ase vedea C. Stătescu şi C. Bârsan, op. cit. p.98



- ambele produc efecte retroactiv, ”ex tunc”;- ambele sunt în principiu judiciareÎntre rezoluŃiune şi nulitate există următoarele deosebiri:- nulitatea presupune un contract nevalabil încheiat în vreme ce

rezolu Ń iuneaeste operantă în cazul unui

contract valabil încheiat ;- nulitatea este o sanc Ń iune cu aplicare orică rui contract , spre

deosebire de rezoluŃiune, aplicabilă doar contractelor bilaterale;- cauzele nulit ăŃ ii sunt contemporane încheierii contractului, cele ale

rezolu Ń iunii sunt ulterioare;- începutul cursului prescrip Ń iei dreptului la ac Ń iune urmează reguli

diferite.FaŃă de cele mai sus menŃionate, definim rezoluŃiunea ca fiind

desfiin Ń area unui contract sinalagmatic pentru neexecutarea culpabilă aobliga Ń iilor de că tre una dintre pă r Ń ile contractante, la solicitarea aceleia

care şi-a executat sau este gata să - şi execute propriile-i obliga Ń ii.

1. Temeiul juridic al rezolu Ń iunii.

Spre deosebire de nulitate, care se întemeiază pe ideea că un contractnu a fost valabil încheiat, rezoluŃiunea are în vedere contractul valabil

încheiat dar neexecutat din culpă. Neîndeplinirea cu vinovăŃie a uneia dinobligaŃii, lipsite de temei juridic, obligaŃii reciproce, impune desfiinŃareaefectelor întregului contract.

Temeiul juridic al rezoluŃiunii îl constituie dispoziŃiunile articolelor1020 şi 1021 din codul civil. Potrivit art. 1020 „condi Ń ia rezolutorie esteîntotdeauna subîn Ń eleasă în contractele sinalagmatice în caz când una din

pă r Ń i nu îndepline şte angajamentul să u.”Spre deosebire de excepŃia de neexecutare, rezoluŃiunea nu operează

de drept, partea care o solicită neputându-se bucura de protecŃia legii decâtadresându-se instanŃelor judecătoreşti. Această precizare rezultă din textulart. 1021 din C. civ. care crevede că “ Într-acest caz, contractul nu estedesfiin Ń at de drept. Partea în privin Ń a că reia angajamentul nu s-a executat are alegerea sau să silească pe cealalt ă a executa conven Ń ia, când este

posibil, sau să i cear ă desfiin Ń area, cu daune interese . Desfiin Ń area trebuie să se ceară înaintea justi Ń iei…”

Textele suscitate au fost criticate în literatura juridică pe drept cuvântpentru inconsistenŃa şi inconsecvenŃa lor.

În primul rând, executarea obligaŃiei contractuale constituie cel mai deseamă efect al contractului, aşa încât neexecutarea nu ar trebui privită ca şi ocondiŃie rezolutorie, în accepŃiunea ei de modalitate a actului juridic.



În al doilea rând, dacă rezoluŃiunea s-ar întemeia pe nerealizareacondiŃiei rezolutorii, ea ar trebui să opereze “ope legem” ca orice condiŃie şinu numai prin intervenŃia instanŃei aşa cum prevede teza finală a art. 1021din C. civ. Aşa fiind, ne raliem opiniilor potrivit cărora temeiul juridic al

rezoluŃiunii îl constituie reciprocitatea şi interdependenŃa obligaŃiilor dincontractul sinalagmatic, faptului că fiecare dintre obligaŃiile reciproce estecauza juridică a celeilalte.153

De altfel, odată ce s-a adresat instanŃei, aceasta are posibilitatea să verifice cauzele rezoluŃiunii, având posibilitatea conferită de art. 1021 C.civ. de a-i acorda debitorului obligaŃiei un termen de graŃie pentru

îndeplinirea ei.Întemeindu-se totodată şi pe ideea de culpă în privin Ń a neexecut ă rii

obliga Ń iilor contractuale, acŃiunea în rezoluŃiune este deschisă numai părŃiice şi-a executat obligaŃia, sau este gata să o execute154. Pe de altă parte,

existenŃa unei cauze de nulitate a contractului nu justifică acŃiunea înrezoluŃiune ci ea poate constitui un motiv pentru constatarea nulităŃiicontractului, cu efectele specifice cauzate de o astfel de ineficacitate155.

Cum însă, potrivit art. 1021 din C.civ. legea recunoaşte doar instanŃei judecătoreşti posibilitatea aprecierii “după circumstanŃe” a cauzelorrezoluŃiunii, urmează a trage din aceasta concluzia caracterului judiciar alrezolu Ń iunii.

Pe de altă parte, potrivit art. 969 C. civ., forŃa obligatorie aconvenŃiilor este condiŃionată de principiul exercitării drepturilor civile în

conformitate cu legea. O înŃelegere care excede acest principiu nu poateavea un asemenea efect, astfel încât nici rezoluŃiunea nu poate fi cerută atâtavreme cât obligaŃia nu poate fi executată deoarece este interzisă de lege156.

2. Condi Ń iile rezolu Ń iunii.

Pentru a fi admisibilă acŃiunea în rezoluŃiune a unui contract

153 În acest sens, C. Stătescu şi C. Bârsan, op. cit. p. 99, P.M. Cosmovici op.cit. p.153, I.Urs şi Sm. Angheni, op. cit. p.242154 În practică s-a stabilit că din moment ce s-a pronunŃat o sentinŃă irevocabilă derezoluŃiune a unui contract, nu se mai justifică, fiind lipsită de nteres intentarea după maimult de un an a unei a doua acŃiuni prin care se solicită anularea aceluiaşi contract prininvocarea unei nulităŃi relative. În acest sens, C. Ap. Alba, dec. civ. nr.1423/31 octombrie1997 cu comentariu de Griore Giurcă, în R.D. nr. 5/1998 p. 101155 Dec. Civ. nr.345/30.06.1999 a C. Ap. GalaŃi în Sinteza practicii judiciare a CurŃiide Apel GalaŃi 1998 – 2000, Ed. Alma, GalaŃi 2002 pag. 150156 CSJ, dec. civ. nr.824/5 martie 1999 în R.D. nr. 2/2000 p. 180



sinalagmatic, se cer îndeplinite următoarele condiŃii:1. Una dintre pă r Ń i să nu- şi fi executat chiar şi numai în parte

obliga Ń iile contractuale. Fireşte, dacă neexecutarea este doar parŃială,aceasta trebuie să aibă o semnificaŃie deosebită pentru cel ce pretinde

rezoluŃiunea.. Este însă atributul instanŃei să verifice în ce măsură neexecutarea parŃială poate constitui temei al rezoluŃiunii, după circumstanŃe.

2. Neexecutarea să fie imputabilă în exclusivitate pă r Ń ii ce nu şi-aîndeplinit obliga Ń ia. Este de neconceput acŃiunea în rezoluŃiune dacă neexecutarea s-a datorat cazului fortuit, deoarece în această împrejurare s-arputea pune eventual chestiunea riscului contractului, şi nici decum a fapteiproprii culpabile a celui care solicită rezoluŃiunea, deoarece nimeni nu-şipoate invoca in justiŃie propria-i culpă.

3. Debitorul obliga Ń iei trebuie să fie în prealabil pus în întârziere157.

În privinŃa acestei condiŃii, ne raliem opiniei care susŃine ideea necesităŃii ei.Punerea în întârziere nu constituie numai o modalitate de interpelare adebitorului, ci şi o condiŃie pentru acordarea de către instanŃă a daunelorinterese.

În plus, ea poate constitui una dintre acele circumstanŃe în funcŃie decare instanŃa ar putea stabili dacă se impune acordarea unui termen de graŃie

în vederea executării obligaŃiei, faŃă de poziŃia adoptată de către debitorulsomat pe această cale.

3. Efectele rezolu Ń iuniiAşa cum menŃionează art. 1021, după circumstanŃe, instanŃa poate

acorda debitorului obligaŃiei neîndeplinite un termen de graŃie, în interiorulcăruia acesta va săvârşi prestaŃia asumată.

S-a susŃinut chiar că această obligaŃie poate fi adusă la îndeplinire petoată durata procesului, inclusiv în caile ordinare de atac, în apel sau înrecurs158. O asemenea apreciere poate stârni însă unele amendamente. Esteadevărat că scopului aducerii la îndeplinire a obiectului unui contract,trebuie să-i fie subordonate toate demersurile pe care creditorul obligaŃiei le

157 Există în literatură şi opinia potrivit căreia punerea în întârziere nu ar fi o condiŃieobligatorie, deoarece introducerea acŃiunii în justiŃie ar constitui cea mai puternică interpelare a debitorului.În acest sens, P. M. Cosmovici op. cit. p. 148 sau M.Cantacuzino, Elementele Dreptului civil, Ed. Cartea Romaneasca, Bucuresti 1921 p.523. Pentru opinia contrară, C. Stătescu şi C. Bârsan op. cit. p. 98 sau A. Leik, Dreptcivil. Teoria generală a obligaŃiilor, Ed. Apollonia, Iaşi 1998, p. 104.158 C. Stătescu şi C. Bârsan, op. cit. p. 100



are la îndemână. Este însă la fel de adevărat, că urgenŃa şi necesitatea uneiprestaŃii l-ar putea determina pe creditor, ca, odată cu introducerea acŃiunii înrezoluŃiune, să încheie un alt contract cu o altă persoană, în vederea obŃineriiaceleiaşi prestaŃii. Într-o asemenea ipoteză, debitorul care şi-ar aduce la

îndeplinire obligaŃia pe tot parcursul procesului şi chiar în căile de atac nu arface altceva decât să majoreze prejudiciul deja cauzat creditorului prin întârziere.

Odată îndeplinite condiŃiile mai sus menŃionate, instanŃa judecătorească, admiŃând acŃiunea, poate dispune rezoluŃiunea contractului,cu consecinŃa repunerii părŃilor în situaŃia anterioară. Prin aceasta se înŃelegecă părŃile trebuie să-şi restituie reciproc toate prestaŃiile deja îndeplinite159.

Totodată, ca efect al rezoluŃiunii, partea în culpă pentru neexecutareaobligaŃiilor sale poate fi obligată la plata de daune interese.

Efectele rezoluŃiunii urmează a fi suportate şi de către terŃi, aceştia

suportând consecinŃele ei în privinŃa contractelor încheiate cu părŃile şi careau legătură cu contractul desfiinŃat, căci “resoluto jure dantis, resolvitur jusaccipientis”.

4. Rezolu Ń iunea conven Ń ională

Pentru a preîntâmpina efectele pe care rezoluŃiunea judiciară le-arputea avea, (timp îndelungat, taxe de timbru cheltuieli avocaŃiale etc.), la

încheierea unui contract, părŃile obişnuiesc să stipuleze şi clauze referitoare

la rezoluŃiunea contractului lor. Astfel de clauze prin care pă r Ń ilecontractante prevă d în mod expres în conven Ń ia lor rezolu Ń iuneacontractului pentru neîndeplinirea obliga Ń iilor contractuale se numesc pacte

comisorii.Astfel de clauze produc efecte mai energice decât dacă s-ar parcurge

etapele procesuale ale rezoluŃiunii judiciare, întrucât ele operează de drept,f ără îndeplinirea unor formalităŃi şi prin simpla ajungere la termenul deexecutare, căci ele derogă de la prevederile art. 1021 din C. civ160.

După modul lor de redactare şi în funcŃie de celeritatea efectelor pecare le produc, pactele comisorii pot cuprinde următoarele clauze:

a. clauza potrivit căreia contractul se desfiin Ń ează în cazulneexecut ă rii lui de că tre una dintre pă r Ń ile contractante. Acest gen de pact

159 De exemplu, în cazul unei vânzări, dacă s-a plătit preŃul dar nu s-a remis bunul,rezoluŃiunea va avea ca efect obligarea vânzătorului să restituie banii numai dacă nicidupă acordarea termenului de graŃie el nu şi-a îndeplinit sarcinile.160 Pntru detalieri referitoare la noŃiunea şi justificarea pactelor comisorii, vezi şi ValeriuStoica, Pactele comisorii exprese în RD. nr.2/1997 pag. 17 şi urm.



comisoriu, reia de fapt dispoziŃiunile art. 1020 din C.civ., ce vor trebuiurmate şi de către partea care se prevalează de o astfel de clauză, urmând ase adresa instanŃei judecătoreşti cu tot ce decurge din demersul ei judiciar161.

b. clauza potrivit căreia dacă o parte nu- şi execut ă obliga Ń iile,cealalt ă este îndrept ăŃ it ă să considere contractul desfiin Ń at printr-odeclara Ń ie unilaterală de rezolu Ń iune. În acest caz, intervenŃia instanŃei s-arputea produce numai la cererea părŃii care nu şi-a îndeplinit obligaŃia, care arputea invoca eventual îndeplinirea angajamentului său mai înainte dedeclaraŃiunea rezolutorie. Fără a mai putea acorda un termen de graŃie,instanŃa poate constata totuşi că nu au fost îndeplinite condiŃiile rezoluŃiuniiconvenŃionale.

Dacă pactul comisoriu nu prevede în mod expres rezolu Ń iuneacontractului f ă r ă chemare în judecat ă , rezoluŃiunea nu operează decât dacă debitorul a fost chemat în judecată. Chiar după introducerea unei acŃiuni în

rezoluŃiunea unui contract pentru neîndeplinirea obligaŃiilor, contractulsubzistă şi debitorul poate să prevină rezoluŃiunea executându-şi obligaŃiile,dar numai până la pronunŃarea unei hotărâri judecătoreşti defnitive162.

c. clauza că în caz de neexecutare contractul se consider ă rezolvit de plin drept. Potrivit acestei clauze, instanŃa sesizată nu ar mai putea nici să acorde un termen de graŃie şi nici să aprecieze dacă se impune sau nurezoluŃiunea. Pentru ca pactul comisoriu să fie totuşi operant, partea care nu şi-a îndeplinit obliga Ń ia trebuie pusă în întârziere printr-o soma Ń ie, deoarecesimpla ajungere la termen a obligaŃiei neexecutate nu este suficientă pentru

a-l pune în întârziere pe debitor

163

.d. clauza că în caz de neexecutare contractul se consider ă rezolvit de plin drept, f ă r ă o prealabilă soma Ń ie sau declara Ń ie unilaterală derezolu Ń iune. Potrivit acestei clauze, instanŃa sesizată nu ar mai putea nici să acorde un termen de graŃie şi nici să aprecieze cu privire la rezoluŃiune, căciaceasta operează de plin drept.

5. Rezilierea contractelor.

161 Chiar dacă părŃile reproduc în convenŃia lor art. 1020 din C. civ., rezoluŃiuneacontractului nu are loc de drept, ci numai prin hotărâre judecătorească. În acest sens, C.Stătescu şi C. Bârsan op. cit. p. 101 inclusiv nota nr. 15162 C.S.J., Dec. civ. nr. 824/5 martie 1999, în Buletinul jurisprudenŃei, culegere dedecizii pe anul 1999, Ed. Juris Agressis Curtea de Argeş 2000 p. 54.163 Există şi opinia că ar fi necesară punerea debitorului în întârziere şi că instanŃa arputea eventual constata că partea şi-a îndeplinit, deşi tardiv, obligaŃiile. (C. Stătescu şi C.Bârsan op. cit. p. 101). În acest sens şi Georgiana Bâldea, Clauza penală , expresie ar ă spunderii contractuale, în RD nr.2/2000 p. 44



Spre deosebire de rezoluŃiune, operantă în cazul contractelor

sinalagmatice cu executare instantanee, rezilierea operează doar în privin Ń acontractelor bilaterale susceptibile de executare succesivă , “rata temporis”.

Pornind de la această precizare, efectele pe care le dă naştererezilierea sunt similare celor produse de rezoluŃiune cu o singură excepŃie:rezoluŃiunea desfiinŃează contractul retroactiv, “ex tunc”, în vreme cerezilierea desfiinŃează contractul numai pentru viitor, ”ex nunc”, f ără vreo relevanŃă în planul prestaŃiilor deja executate. Pe cale de consecinŃă, în

privin Ń a rezilierii nu este posibilă repunerea pă r Ń ilor în situa Ń ia anterioar ă încheierii contractului, pentru simplul motiv că prestaŃiile deja îndepliniteramân valabile164.

În afară de această excepŃie, toate celelalte reguli referitoare la temeiul juridic, caracterul judiciar, efectele şi condiŃiile de admisibiltate, sunt

comune rezilierii şi rezoluŃiunii contractelor sinalagmatice165.

C. RISCUL CONTRACTULUI

Din raporturile sinalagmatice, aşa cum am mai precizat, se poate naşteşi o a treia imprejurare în care una dintre părŃile contractante nu-şi execută obligaŃia. Această neexecutare însă este definitivă, (spre deosebire deexcepŃia de neexecutare care doar suspendă executarea), şi dintr-o cauză independentă de voinŃa sa, spre deosebire de rezoluŃiune şi reziliere care

presupun culpa debitorului. Se poate pune aşadar întrebarea, cine va suportapierderile rezultate din neexecutarea în aceste condiŃii a obligaŃiilorcontractuale?

Dacă contractul este unul de factură unilaterală iar debitorul acestuicontract nu-şi mai poate executa obligaŃia lui dintr-o cauză independentă devoinŃa sa, adică forŃă majoră, caz fortuit sau fapta terŃilor, soluŃia este dată deart. 1156 din C. civ. care precizează că nici debitorul nu mai este obligat să-şi execute obligaŃia.

Dacă însă contractul este unul bilateral şi numai una dintre părŃi nu-şimai poate executa obligaŃia dintr-o cauză independentă de voinŃa sa, va

trebui celălalt să-şi execute obligaŃia lui? Altfel spus, cine va suporta riscul,

164 Spre exemplu contractul de închiriere a locuinŃei este un contract cu executaresuccesivă. In cazul rezilierii, efectele se produc numai în viitor, lăsând neatinse prestaŃiiledeja îndeplinite. Dacă restituirea chiriei poate fi îndeplinită, este de neconceput restituirealocaŃiunii!165 În acest sens şi Dec. civ. nr. 492/R din 14 aprilie 1995 în Sinteza practicii judiciare aCurŃii de Apel GalaŃi – 1995, Ed. Alma, GalaŃi 1996 p.102.



ca eveniment independent de voin Ń a pă r Ń ilor?Deşi legiuitorul a dat soluŃii pentru unele cazuri izolate, el nu a

prevăzut şi o soluŃie generală, de principiu a riscului, aşa cum n-a f ăcut-onici în privinŃa excepŃiei de neexecutare dar a prevăzut-o doar în materia

neexecutării imputabile debitorului, deci a rezoluŃiunii, prin art. 1020 din C.civ.Astfel, art. 1423 din C. civ. precizează că “dacă în timpul loca Ń iunii,

lucrul închiriat ori arendat se strică în totalitate prin caz fortuit, contractuleste de drept desf ă cut ”. În consecinŃă, proprietarul nu mai este îndreptăŃit să pretindă chiria de la chiriaş pentru că el nu-i mai poate procura locaŃiunea lacare s-a obligat prin contract, el fiind debitorul unei obliga Ń ii imposibil deexecutat .

Potrivit art. 1481 din C. civ. referitor la contractul de antrepriză, dacă înainte de predare, lucrul confecŃionat piere în mod fortuit, “meseria şul nu

are nici un drept de a pretinde salariul să u, afar ă numai când lucrul a pierit din cauza unui viciu al materiei”.

Textele induc, în ambele cazuri ideea că în contractele sinalagmaticedebitorul lucrului pierit, adică al obligaŃiei care nu mai poate fi executată,

pierde dreptul de a cere celeilalte pă r Ń i executarea obliga Ń iei sale.În exemplele date, riscul este al debitorului, res perit debitori, căci

Ńinând seama de interdependenŃa obligaŃiilor reciproce, dacă una din părŃinu-şi execută obligaŃia, cealaltă parte nu poate fi Ńinută să şi-o execute pe aei, fiecare obliga Ń ie fiind, aşa cum s-a mai menŃionat, cauza celeilalte.

O discuŃie diferită comportă riscul în contractele sinalagmaticetranslative de proprietate.Potrivit art. 971 C. civ., “ În contractele ce au ca obiect transla Ń iunea

propriet ăŃ ii, sau a unui drept real, proprietatea sau dreptul se transmite prinefectul consim Ńă mântului pă r Ń ilor, şi lucrul r ă mâne în rizico-pericoluldobânditorului, chiar când nu i s-a f ă cut tradi Ń iunea lucrului”. Textul citatconsacră principiul că riscul contractual al pieirii lucrului din motiveneimputabile va fi suportat de către cumpărător, care este proprietarulacestuia şi totodată creditorul obligaŃiei imposibil de executat, deci “res perit creditori”. De exemplu, dacă după încheierea unui contract de vânzare

cumpărare a unui lucru cert acesta piere fortuit, cumpărătorul rămâne obligatsă plătească preŃul, deoarece el suportă riscul contractului el fiindproprietarul lucrului, căci “res perit domino”.

Fireşte, unele excepŃii întăresc regula de mai sus după cum urmează:- Transferul proprietăŃii operează prin simpla încheiere a contractului

doar în cazul bunurilor certe, individual determinate. În cazul în care nuoperează acest transfer al proprietăŃii, care se transferă la momentul predării,



aşa cum este cazul bunurilor generice, riscul contractului îl suportă vânzătorul, deoarece el este debitorul obligaŃiei imposibil de executat, iarpieirea bunului până la predare nu înlătură obligaŃia de executare în natură,cu atât mai mult cu cât, este de principiu că lucrurile generice nu pier, ele

putând fi oricând înlocuite cu altele (genera non pereunt

);

166

În acest caz,operează regula res perit debitori, în virtutea căreia debitorul obligaŃieiimposibil de executat, suportă toate daunele care rezultă din imposibilitateafortuită de executare, inclusiv cheltuielile pe care le-a f ăcut în vedereaexecutării obligaŃiei167.

- Înainte de pieirea lucrului cert, vânzătorul să nu fi fost pus în întârziere, căci în caz contrar el va suporta riscul contractului, deoarecepotrivit art. 1074 alin. 2 din C. civ. “ Lucrul este în rizico-pericolulcreditorului, afar ă numai când debitorul este în întârziere; în acest cazrizico-pericolul este al debitorului.” Cu toate acestea, vânzătorul va fi

exonerat de suportarea riscului contractului dacă ar face dovada că bunul arfi pierit şi la creditorul cumpărător, dacă i-ar fi fost predat la termen (art.1156 alin.2 C. civ.);

- Dacă, deşi este vorba de bunuri certe transferul proprietăŃii nu seproduce la încheierea contractului ci ulterior iar bunul piere înainte de a fioperat strămutarea dreptului, riscul va fi suportat de vânzător, căci el estedebitorul obligaŃiei imposibil de executat prin aplicarea principiului res perit domino. Este cazul vânzării de lucruri viitoare, când transferul operează lapredare, sau al împrejurării în care părŃile au stipulat în contract că

transmiterea proprietăŃii va opera la o dată ulterioară încheierii convenŃieilor.1. Riscul contractului în cazul transferului propriet ăŃ ii afectat de

condi Ń ie.În cazul în care transferul proprietăŃii asupra unui bun s-a f ăcut printr-

un act juridic afectat de condiŃie, iar bunul piere înainte de îndeplinireacondiŃiei, pendente conditione, riscul contractului va fi suportat de către aceaparte care avea calitatea de proprietar sub condiŃie rezolutorie. În funcŃie denatura condiŃiei, suspensivă sau rezolutorie, consecinŃele diferă după cumurmează:

- dacă cumpărarea s-a f ăcut sub condiŃie suspensivă şi lucrul piere pendente conditione, riscul va fi suportat de către vânzător, deoarece el esteproprietarul sub condiŃie rezolutorie, deci debitorul obligaŃiei imposibil de

166 În acest sens, I. P. Filipescu, op. cit p.87167 Pavel Perju, Sinteză teoretică a jurispruden Ń ei Cur Ń ii de Apel Suceava în domeniuldreptului civil şi a dreptului procesual-civil (semestrul I/1997) în R.D. nr. 1/1998 pag. 99



executat.- dacă cumpărătorul a cumpărat lucrul sub condiŃie rezolutorie şi

acesta piere pendente conditione, riscul este suportat de către cumpărător,deoarece el este proprietarul sub condiŃie rezolutorie.

2. Imposibilitatea par Ń ială de executare.

Este posibil ca o obligaŃie să devină doar parŃial imposibil de executatdin cauze străine de voinŃa părŃilor. Într-o asemenea împrejurare suntposibile două soluŃii şi anume:

a.- reducerea corespunzătoare a contraprestaŃiei ce ar urma să fieexecutată de către cealaltă parte, aşa încât debitorul obligaŃiei imposibil deexecutat ar suporta riscul contractului numai în măsura câtimii neexecutate;

b.- desfiinŃarea integrală a contractului pe considerentul că partea ce

ar mai putea fi executată nu asigură satisfacerea scopului pentru care a fost încheiat contractul. În această ipoteză, riscul contractului este suportat în întregime de către debitorul obligaŃiei chiar şi numai parŃial imposibil deexecutat.

CAPITOLUL II

ACTUL JURIDIC UNILATERAL

A. UNILATERALISMUL ÎN DREPT

NoŃiunile de contract, pact, convenŃie, înŃelegere etc. au avut însocietatea omenească din toate timpurile aceeaşi rezonanŃă universal valabilă a respectării cuvântului dat, exprimată prin binecunoscutul adagiu “ Pactasunt servanda!” Legământul personal poate fi transpus într-o infinitate deangajamente, dar numai cele cu rezonanŃă juridică pot da naştere, modificatransmite sau stinge raporturi juridice.

În dreptul public angajamentele, chiar şi cele asumate personal, nu au



aceeaşi valoare ca în dreptul privat deoarece inegalitatea juridică asubiectelor şi ierarhiile care le domină le fac mai greu de individualizat.Totodată, este greu de delimitat voinŃa funcŃionarilor de cea a organelor înnumele cărora aceştia acŃionează168.

În dreptul privat dar mai ales în dreptul civil, teoria contractuală aobligaŃiilor ocupă un necontestat loc central şi nu este greu de argumentataceastă observaŃie.

JurisprudenŃial s-a constatat, şi fenomenul este într-o constantă progresie în ultimii ani, că obligaŃiile născute din contracte constituie ceamai frecventă cauză de angajare a răspunderii civile169.

În plan doctrinar, ideile de care uzitează teoria contractuală aobligaŃiilor sunt general valabile şi aplicabile tuturor instituŃiilor dreptuluicivil asa încât pe bună dreptate contractul a fost considerat în mod plastic că este “inima dreptului civil”170.

S-ar putea pune întrebarea dacă voinŃa unei singure persoane poate ca,acŃionând singură, să dea naştere unei obligaŃii civile. Potrivit teoriei mai susexprimată, forŃa oricărei convenŃii este dată de obligativitatea cuvântului dat,care concentrează într-o singură exprimare cele mai multe valori moraleprintre care cinstea, corectitudinea, intransigenŃa onestitatea şi onorabilitateasunt cele mai importante. Dacă aceste valori pun în evidenŃă angajamentulunei singure persoane ca unică voinŃă în scopul de a da naştere unorconsecinŃe juridice, este suficient ca acest angajament să-l oblige pe cel ce şil-a asumat. Un astfel de angajament are valoarea unui act juridic de factur ă

unilaterală .Astfel de acte deşi numeroase, prin modul lor specific de exprimarepot pune la îndoială caracterul lor generator de obligaŃii civile.

Spre exemplu testamentul, în temeiul căruia urmează a fi dezbătută succesiunea, este un astfel de act juridic de factură unilaterală ce poate danaştere unui raport juridic obligaŃional. El nu crează însă nici-o obligaŃie însarcina testatorului, care îl poate oricând revoca sau modifica. În ceea ce-ipriveşte pe lagatari, la rândul lor şi ei pot accepta sau refuza primirealegatului instituit în favoarea lor.

În egală măsură, recunoaşterea paternităŃii unui copil din afara

căsătoriei care este tot un act juridic de factură unilaterală, poate da naştere în mod incontestabil unor obligaŃii civile. Astfel de obligaŃii însă, aşa cum

168 Allain Benabent, Droit civil. Les obligations, Ed. Montchrestien, Paris 1997 p. 9169 American Bar Association – Central and East European Law Initiative, JudicialReform Index for Romania, May 2002.170 Christophe Jamin et Denis Mazeaud, L’unilateralisme et le droit des obligations,Ed. Economica, Paris 1998p. 11



este de pildă obligaŃia legală de întreŃinere, nu sunt antrenate decât ca oconsecinŃă a voinŃei legii. Cel ce recunoaşte paternitatea şi implicit obligaŃiade a creşte copilul, nu poate stabili prin actul său unilateral de voinŃă nicicuantumul şi nici vârsta până la care va plăti pensia de întreŃinere pentru

simplul motiv că aceste obligaŃii sunt stabilite de către judecător în puterealegii.Astfel de acte unilaterale nu au aşadar un caracter constatator de

obliga Ń ii deoarece acel ce recunoaşte o astfel de obligaŃie nu are posibilitateadecât de a crea premisele unui angajament şi nu un angajament veritabil.

O altă ipoteză de natură a crea dubii o reprezintă promisiunea publică de recompensă. În realitate, s-a susŃinut că aceasta nu are valoarea unuiveritabil contract unilateral ci a unei oferte de a contracta, căci angajamentulasumat ar fi valabil numai în măsura în care beneficiarul ofertei s-ar angajala rândul său prin propria-i prestaŃie. În ultimă analiză însă, o astfel de

contraprestaŃie scoate la iveală chiar caracterul bilateral, deci sinalagmatic alunui astfel de act juridic.

B. CONDI ł IILE ACTULUI JURIDIC UNILATERAL

Pentru a fi considerat ca şi izvor de obligaŃii, actul juridic unilateraltrebuie să emane de la o singur ă persoană , să producă consecin Ń e

patrimoniale şi să îndeplinească anumite condi Ń ii de fond şi de formă .Spre deosebire de contract, care ia naştere prin întâlnirea a cel puŃin

două voinŃe, actul juridic unilateral este o manifestare de voinŃă prin care opersoană angajându-se singură face să se producă anumite consecinŃe juridice. Codul civil român nu include actul juridic unilateral printreizvoarele obligaŃiilor civile, deşi acesta este susceptibil să generezeconsecinŃe juridice printre care, fireşte, şi obligaŃii civile.

Actele juridice unilaterale pot produce atât efecte patrimoniale cât şiefecte nepatrimoniale. Astfel, recunoaşterea paternităŃii unui copil este unact juridic personal şi nepatrimonial, deşi unele dintre efectele sale, la carene-am referit mai sus, pot avea conexiuni patrimoniale. Dimpotrivă,testamentul are un caracter patrimonial, fiind actul juridic unilateral prin care

o persoană dispune de patrimoniul său în întregime sau fracŃionat în favoareaunuia sau mai multor legatari pentru cazul morŃii sale. Cu toate acestea,testamentul poate conŃine şi dispoziŃiuni nepatrimoniale, aşa cum esterecunoaşterea paternităŃii unui copil sau pur şi simplu recomandări cu privirela locul înmormântării sau la funeralii.

Tot un caracter unilateral şi patrimonial are şi renunŃarea la un drept,aşa cum este de pildă renunŃarea la o succesiune, uzufruct ori servitute,



confirmarea unui act anulabil sau neexercitarea în mod voluntar a dreptuluila acŃiune în termenul de prescripŃie extinctivă ori neexercitarea în termen aunei căi de atac.

În categoria actelor unilaterale ca izvoare de obligaŃii civile le avem în

vedere în demersul nostru doar pe cele patrimoniale.1. Condi Ń iile de fond ale actului juridic unilateral

În principiu, actul juridic unilateral este supus aceloraşi condiŃii devalabilitate ca orice act juridic civil, referindu-ne în egala măsură lacondiŃiile de fond sau la cele de formă.

Referindu-ne la condi Ń iile generale de fond , le evocăm pe celemenŃionate de art. 948 din C. civ., respectiv capacitatea de a contracta,consimŃământul liber exprimat al părŃii care se obligă, un obiect determinat

şi o cauză licită.Toate aceste condiŃii trebuie îndeplinite cu mai multă sau mai puŃină

rigoare, în funcŃie de natura şi de forŃa angajamentului asumat. Dacă în ceeace priveşte spre exemplu obiectul nu ar putea exista particularităŃi, cauzaactului juridic unilateral nu poate fi dedusă decât subiectiv, în sensul găsiriimotivului formal exprimat de cel ce şi-a manifestat voinŃa. În egală măsură,consimŃământul liber şi capacitatea de a contracta pot fi analizate ca şi înprivinŃa oricărui contract.

Pe lângă aceste condiŃii de fond generale, unele acte juridice

unilaterale trebuie să îndeplinească şi anumite condi Ń ii de fond speciale.Aceste condiŃii speciale vor fi analizate de la caz la caz de către judecătorpentru fiecare categorie aparte de acte juridice în măsura în care astfel decondiŃii sunt prevăzute de lege. Spre exemplu, în materia purgii urmează a fiobservate condiŃiile speciale de fond prevăzute de art. 1801 – 1813 din C.civ.

2. Condi Ń iile de formă ale actului juridic unilateral

Dacă în privinŃa condiŃiilor de fond actul juridic unilateral nu pune

probleme deosebite, în ceea ce priveşte condiŃiile de formă se impun uneleconotaŃii speciale. Fără a suprima deplin caracterul consensual, (deşi stricttehnic vorbind ne existând un acord de voinŃă nu s-ar putea pune problemaconsensualismului decât în privinŃa modului de exprimare aconsimŃământului), multe acte de factură unilaterală trebuie asumate după unele rigori de formă mai severe. În privinŃa testamentului de exemplu,pentru a fi valabil trebuie întocmit într-una dintre cele trei forme prevăzute



de art. 858 din C. civ., respectiv mistic, olograf sau autentic. La rândul lorfiecare dintre cele trei trebuie să respecte condiŃiile de formă precizate de art.859 – 864 C. civ.

O chestiune aparte o constituie în privinŃa actelor unilaterale, cerinŃa

comunicării lor. Pentru valabila lor formare, anumite acte juridice trebuiecommunicate destinatarilor direcŃi ai voinŃei exprimate de autor. DistincŃiadintre actele unilaterale supuse comunicării şi cele nesupuse comunicării nuvizează valabila lor încheiere ci efectele lor care nu se vor produce decât înfuncŃie de comunicarea lor destinatarilor direcŃi171.

C. EFCTUL CREATOR DE OBLIGAł II AL UNOR ACTE JURIDICE UNILATERALE .

Aşa cum am mai precizat, spre deosebire de actul bilateral care

promovează sau “împacă” interesele diferite şi distincte a cel puŃin două persoane, actul unilateral exprimă întotdeauna interesul juridic al uneisingure părŃi.

Deşi legislativ nu sunt consacrate în mod expres, izvoarele obligaŃiilorinclud şi actul juridic de formaŃiune unilaterală, dacă manifestarea devoinŃă a unei persoane este în scopul de a da naştere unei obligaŃii civile f ără nici-o acceptare din partea creditorului.

Dacă această calitate a continuat să fie contestată doctrinar172,literatura de specialitate a ultimilor ani tratează actul juridic unilateral ca

izvor de obligaŃii.173

Aceeaşi poziŃie de acceptare a avut-o şi jurisprudenŃa, stabilind deexemplu că, spre deosebire de antecontract, oferta de a contracta este un act

juridic unilateral producător de obligaŃii civile.174 S-a mai admis în ştiinŃa dreptului că de îndată ce voinŃa unilaterală

generatoare de obligaŃii a fost manifestată, ea devine irevocabilă, neputând firetractată de către autor.

Sunt considerate ca izvoare producătoare de obligaŃii următoarele acte juridice civile unilaterale:

a.- Testamentul, este un act juridic unilateral prin care o persoană

numită testator dispune de patrimoniul sau ori de o parte a acestuia, pentru

171 D. Cosma, Teoria actului juridic civil, Ed. ŞtiinŃifică, Bucureşti 1969 p. 33172 În acest sens, P. Demitrescu Drept civil. Teoria Generală a obligaŃiilor, Ed.Didactică şi Pedagogică, Bucureşti 1966 p. 66173 C. Stătescu şi C. Bârsan, op. cit. p.108, I. P. Filipescu, op. cit. p. 89 sau E.Safta-Romano, Drept civil. ObligaŃii. Ed. Neuron Focşani 1996 p. 101174 T.S. s. civ. Dec. 490/8 apr. 1990 în C.D. 1970 p. 164



timpul când nu va mai fi în viaŃă şi prin care î şi exprimă ultimele sale dorinŃecu privire la unele aspecte privitoare la persoana şi la averea sa. Fiind un act

juridic unilateral, este de neconceput ca testamentul să fie întocmit de maimulte persoane, dar, el poate da naştere unor drepturi de creanŃă în

beneficiul uneia sau mai multor persoane.b.- Oferta de a contracta este de asemeni un act juridic unilateral. Eaconstituie un izvor de obligaŃii în cazul în care prin ea este stipulat termenulde valabilitate al propunerii, termen în interiorul căruia aceasta nu poate firevocată. Din ea se naşte obligaŃia ofertantului de a o menŃine până laexpirarea termenului, iar dacă nu s-a prevăzut un asemenea termen,ofertantul este Ńinut să menŃină propunerea într-un termen rezonabil necesaracceptării.

c.- Promisiunea publică de recompensă , este acel act juridic unilateralprin care o persoană se obligă în mod public, să plătească o recompensă

persoanei care va îndeplini un act sau un fapt şi din care rezultă pentrupromitent obligaŃia de a recompensa prestaŃia respectivă. O astfel depromisiune produce efecte juridice indiferent de persoana care ar accepta-o,căci oferta este adresată publicului, deci unor persoane nedeterminate. Până

în momentul acceptării ei, promisiunea poate fi revocată, dar retragereatrebuie f ăcută în orice caz, tot public şi mai înainte de a fi fost acceptată.

d.- Promisiunea publică de premiere a unei lucr ă ri, în cazul câ ştigă riiunui concurs. Această promisiune este adresată publicului şi constă înobligaŃia pe care şi-o asumă promitentul de a premia pe acela care va câştiga

în cadrul concursului organizat pentru anumite lucrări. Fireşte, nu estesuficientă numai promisiunea de recompensă, promitentul având obligaŃia să aducă la cunoştinŃă candidaŃilor condiŃiile de desf ăşurare a concursului,termenul fixat etc. Cel ce a f ăcut o asemenea promisiune, are obligaŃia de aplăti premiul celui a cărui lucrare îndeplineşte cel mai bine condiŃiileconcursului.

e.- Oferta de purgă a imobilului ipotecat . Potrivit art. 1805 din C. civ.,“ Noul proprietar va declara prin acea notificare că este gata a plă ti îndat ă datoriile şi sarcinile ipotecare, numai până la concuren Ń a pre Ń ului stipulat

prin actul de înstr ă inare sau până la valoarea la care se va pre Ń ui imobilul,

dacă este d ă ruit, f ă r ă distinc Ń ie între datoriile exigibile sau neexigibile”.Textul citat permite dobânditorului unui imobil ipotecat să-l degreveze deipotecă, plătind pe creditorii ipotecari, în limita preŃului de cumpărare aimobilului. Oferta sa poate fi sau nu acceptată de către creditori: şi într-uncaz şi în celălalt, acest act juridic unilateral constituie un izvor de obligaŃii.Pasivitatea sau tăcerea creditorilor la oferta de purgă echivalează cuacceptarea ofertei: dacă refuză oferta vor trebui să scoată imobilul la vânzare



prin licitaŃie publică, f ăcând o supraofertă care să depăşească cu cel puŃin10% oferta f ăcută de către dobânditorul imobilului.

Oferta de purgă, prin care se urmăreşte înlăturarea ipotecilor cegrevează imobilul, trebuie menŃinută de către ofertant timp de 40 de zile.

f.-Titlurile de valoare

sunt tot acte juridice unilaterale care iau naşteredin voinŃa exclusivă a semnatarului referitoare la un drept patrimonialpropriu. ObligaŃia de plată asumată de cel ce subscrie un titlu de valoare lapurtător, izvorăşte din actul de voinŃă unilateral al subscriitorului.

În literatura juridică au mai fost incluse în categoria actelor juridiceunilaterale şi altele, precum gestiunea intereselor altei persoane saucontractul în folosul altuia. Considerentele pentru care apreciem că oasemenea aserŃiune nu se impune le-am expus deja175, sau urmează să ofacem mai jos176.

CAPITOLUL IIIFAPTUL JURIDIC LICIT CA IZVOR DE OBLIGAłII

CIVILE

A. GENERALIT Ăł I PRIVIND FAPTUL JURIDIC LICIT

Atât legislativ cât şi în doctrina românească mai veche ce a urmatriguros şcoala clasică franceză, printre izvoarele obligaŃionale erau incluse şiquasicontractele, ca fapte licite nă scă toare de obliga Ń ii. Justificareacuprinderii acestora în categoria izvoarelor obligaŃiilor era dată chiar deconsacrarea lor legislativă de către textele Codului civil.

Fără a prefigura desigur dezvoltările ce vor urma, se impun câtevaobservaŃii generale referitoare la mai sus menŃionatele izvoare aleobligaŃiilor.

Prin contract se înŃelege, aşa cum precizează art. 942 din C.civ.

"acordul între două sau mai multe persoane spre a constitui sau a stingeîntre dân şii un raport juridic"

175 Vezi supra conotaŃiile referitoare la stipulaŃia pentru altul.176 Vezi infra, gestiunea intereselor altei persoane.



Cvasi-contractul, aşa cum îl defineşte textul art. 986 din C. civ., este "un fapt licit şi voluntar din care se na şte o obliga Ń ie că tre o alt ă persoană sauobliga Ń ii reciproce între pă r Ń i"

În sistemul Codului civil român, asemenea fapte licite producătoare de

obligaŃii civile suntgestiunea intereselor altei persoane

şiplata lucrului

nedatorat, cărora li se adaogă şi î mbogăŃirea f ără justă cauză, ca o creaŃiedoctrinară şi jurisprudenŃială. Studiul acestora constituie în cele ce urmează,obiectul demersului nostru.

B. INEXACTITATEA Ş I INUTILITATEA NOł IUNII DE CVASI-CONTRACT

Deşi de vadită inspiraŃie franceză, codul nostru civil nu a reprodustextul art.1370 al modelului său francez, în pofida faptului că a păstrat

diviziunea izvoarelor obligaŃiilor aşa cum a fost ea dată iniŃial de textulnapoleonian177 Potrivit acestui text, în afara obligaŃiilor care iau naştere dinconvenŃii, există altele care iau naştere f ără vreo convenŃie, prin simpla“autoritate a legii”178 , dintre care unele se formează involuntar (cum suntcele care sunt create de raporturile de vecinătate imobiliară), iar altelerezultă din săvârşirea unui fapt personal, care atrage prin însăşi comiterea luio obligaŃie. Pe acestea codul francez le enumeră şi le denumeşte cuterminologia tradiŃională: cvasi-contracte, delicte şi cvas-idelicte.

Această împărŃire a izvoarelor de obligaŃii este datorată, în ceea ce

priveşte dreptul francez, ilustrului jurisconsult Pothier, care a jucat un rol demare importanŃă prin influenŃa pe care a avut-o, datorită prestigiului său decunoscător al dreptului roman asupra redactorilor codului Napoleon. Pothier,l-a rândul său, primise împătrita diviziune a surselor din opera unui autorgerman, Heinecius, care a respectat diviziunea dată de “Institutele” luiJustinian.179

Atât această lucrare cât şi “ Digestele”, f ăceau trimitere însă la aceleobligaŃii care nu-şi au izvorul în convenŃii, ci în fapte licite ( facta honesta),care iau naştere ca şi cum ar proveni dintr-un contract (quasi ex contractunosci videntur ).

177 Textul codului napoleonian, art. 1370: “certains engagement se forment sans qu’ilintervienne aucune convention, ni de la part de celui qui s’oblige, ni de la part de celuienvers lequel il est oblige.....” 178 În textul original: “Les uns résultent de l'autorité seule de la loi ; les autres naissent d’un fait personnel a celui qui se trouve oblige.” 179 P.C. Vlachide, op. cit. vol.II Ed. Europa Nova, Bucuresti 1994 pag.126



“ Institutele” lui Gaius, operă cu două secole anterioară faŃă deInstitutele elaborate de către jurisconsulŃii împăratului Justinian, redauexpresia tradiŃiei autentice a dreptului roman. Şi în concepŃia acestora însă,izvoarele obligaŃiilor nu erau decât două: contractul şi delictul!180

Este adevărat că juriştii romani din epoca justiniana cunoşteau şi utilizauexpresiile quasi-usufructus, quasi-maritus, dar expresia quasicontract le-afost necunoscută, ea fiind în realitate imaginată de către juriştii moderni.Aceeaşi cale s-a urmat de altfel şi în plăsmuirea noŃiunii de quasidelict : înloc să se spună că obligaŃia s-a născut ca şi dintr-un delict cum spuneauromanii, quasi ex delicto, quasi ex maleficio, s-a spus ca ea s-a născut dintr-un quasi-delict 181.

Această invenŃie a aparŃinut, ca de altfel multe alte inovaŃii în dreptulroman, pretorului. Prima fază a judecării unui proces, in jure, se desf ăşura înfaŃa pretorului, căruia reclamantul îi solicita deschiderea procedurii în faŃa

judecătorilor, şi care stabilea acŃiunea pe baza căreia urma să se judeceprocesul.182 În cazul în care reclamantul nu avea deschisă calea acŃiunii în

justiŃie datorită unui impediment de netrecut, pretorul îi refuza acŃiunea, şide cele mai multe ori datorită faptului că reclamantul nu era cetăŃean roman.Dându-şi seama totuşi de nedreptatea pe care o săvârşea datorită unui viciustrict formal, pretorul a recurs la o ficŃiune, spunând că dacă solicitantul ar fifost cetăŃean roman, si cives romanus esset , i-ar fi acordat acŃiunea, şi asfârşit în timp prin a i-o acorda, tocmai în temeiul acestei ficŃiuni. Neavândla îndemână o acŃiune anume, pretorul a valorificat o astfel de ficŃiune şi în

materia unor litigii în care izvorul obligaŃiei a fost considerat, tot printr-oficŃiune, ca şi cum ar fi rezultat dintr-un contract sau dintr-un delict.183 Cele două noŃiuni, de cvasi-contract şi de cvua-sidelict au fost în

realitate creaŃia juriştilor moderni, creaŃie preluată şi de către legiuitorulromân de la 1864, care prevede în al său art. 986 în mod expres imprejurareacă “Cvasi-contractul este un fapt licit şi voluntar din care se na şte oobliga Ń ie că tre o alt ă persoană sau o obliga Ń ie reciprocă între pă r Ń i” Cele

180 “Nunc transeamus ad obligationem quarum suma divisio in duas species diducitur,aut enim ex contractu aut ex maleficio aut ex variis causarum figuris obligationesnascantur”5 D. Alexandresco, ExplicaŃiune teoretică şi practică a Dreptului civil român, încomparaŃiune cu legile vechi, Vol. 5 Tipografia NaŃională Iaşi, 1898, p. 307182 Pentru procedura de judecată, vezi Vl. Hanga, Drept privat roman, Ed. Didactică si Pedagogică, Bucureşti 1978, p. 109 - 156 183 În acest gen de hotărâri î şi află sorgintea expresia de “solu Ń ie pretoriană ”, care semnifică o hotărâre judecătorească având la bază numai raŃionamentul judecătorului carenu a avut la îndemână o dispoziŃiune a legii

Drept Civil Apostu I

Documents

Transcript of Drept Civil Apostu I