DREPTUL MUNCII SI DREPTUL ADMINISTRATIV

In literatura juridica, dreptul administrativ este definit ca “ramura a dreptului public

care reglementeaza concret sau cu valoare de principiu relatiile sociale din sfera administratiei

publice, precum si pe cele de natura conflictuala dintre autoritatile publice sau structuri

private, învestite cu autoritate publica, pe de o parte si cei vatamati in drepturile lor prin actele

administrative ale acestor autoritati, pe de alta parte”1.

Legaturile dintre dreptul muncii si dreptul administrativ sunt multiple. Pornind chiar

de la izvoarele dreptului muncii, trebuie subliniat ca printre acestea se numara acte normative

emise de organul suprem al puterii executive- Guvernul sau diferite ministere, in special

Ministerul Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei. Apoi sunt situatii in care acte

administrative individuale de repartizare in munca2 constituie factor declansator pentru

dobandirea calitatii de salariat sau in care este necesara emiterea unor avize, autorizatii sau

atestate pentru incheierea unor contracte induviduale de munca. Mergand mai departe este de

retinut că subiecte ale unor raporturi juridice de munca sau institutii ori unitati apartinand

puterii executive, acestea incheind contracte de munca cu salariatii lor3.

În cazul acestor angajatori și al celor cu capital de stat (societăți comerciale, companii

nationale si regii autonome), contractele individuale de munca sunt valabile daca sunt

conforme cu specialitatea scopului stabilit pentru activitatea persoanei juridice. Tot astfel,

încheierea unor asemenea contracte este valabila numai daca se respecta prevederile legale

referitoare la fondul de salarizare planificat pentru fiecare unitate, statele de funcțiuni

aprobate, precum și conditiile prevazute cu privire la pregatire si stagiu.

În privința functionarilor publici, raporturile lor de serviciu sunt reglementate prin

dispozitii de drept administrativ (Legea nr.188/1999 privind statutul functionarilor publici). În

acest caz, dreptul muncii are poziția dreptului comun; ca urmare, pe de o parte, principiile sale

generale sunt aplicabile și acestor raporturi de muncă, iar pe de altă parte, dispozițiile sale își

vor gasi aplicare, in mod subsidiar numai atunci cand legea speciala nu contine alte prevederi

si numai in masura in care ele nu ar contrazice specificul raporturilor de serviciu mentionate4.

Legatura dreptului muncii cu dreptul adminstrativ este relevata si de existenta

raporturilor juridice conexe si anume: cele referitoare la formarea profesionala, calificarea

1 Antonie Iorgovan, Tratat de drept adminstrativ, editia a III-a, Editura All Beck, Bucuresti, 2001, p.121;2 De exemplu, în cazul șomerilor potrivit dispozițiilor Legii nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă( publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 103 din 6 februarie 2002, modificată ulterior).3 Alexandru Țiclea, Dreptul muncii, Editura Rosetti, București, 2004, p. 39;4 Ibidem, p.40;

fortei de munca, organizarea muncii, securitatea si sanatatea in munca. În apararea dreptului

la munca si asigurarea legalitatii raporturilor juridice de munca, se numara Ministerul Muncii,

Securitatii Sociale si Familiei precum si Inspectia Muncii. Dreptul muncii se coreleaza cu

dreptul administrativ si in ceea ce priveste concilierea conflictelor de munca, protectia sociala

a somerilor si reintegrarea lor profesionala.