Drept civil succesiuni - invatat

1. Caracterele juridice ale transmisiunii succesorale (inclusiv exceptii)

Subiect: Caracterele juridice ale transmisiunii succesorale.Mentionati daca la aceste caractere exista exceptii.Daca exista exceptii la care anume caracter;precizati cu titlu de exemplu o asemenea exceptie.

Definitia mostenirii (succesiunii) – prin mostenire se intelege transmiterea patrimoniului unei persoane fizice decedate catre una ori mai multe persoane in fiinta (persoane fizice, juridice ori statul).

Caracterele juridice ale transmiterii mostenirii (succesorale):- transmiterea mostenirii este o transmisiune pentru cauza de moarte (mortis causa)

intrucat se produce numai in urma si prin efectul mortii fizice constatate sau judecatoresti declarate a unei persoane fizice;

- transmiterea mostenirii este o transmisiune universala intrucat are ca obiect patrimoniul persoanei fizice decedate, ca universalitate juridica (anume totalitatea drepturilor si obligatiilor care au valoare economica si care au apartinut defunctului);

o drepturile si obligatiile nepatrimoniale , in principiu, nu se transmit prin mostenire; de asemenea, nu se transmit prin mostenire:

drepturile patrimoniale care se sting la moartea titularului lor intrucat au caracter viager sau sunt contractate intuitu personae;

obligatiile patrimoniale legate de o calitate personala a defunctului si cele nascute din contracte incheiate intuitu personae.

o principiul universalitatii transmisiunii succesorale opereaza nu numai atunci cand mostenitorul sau mostenitorii au vocatie universala (mostenitori legali sau legatari universali), dar si atunci cand ei au numai o vocatie cu titlu universal.

- transmiterea mostenirii este o transmisiune unitara (caracterul transmisiunii cu exceptii) – mostenirea, in intregul ei – toate drepturile si obligatiile defunctului -, se transmite la mostenitorii legali sau legatari dupa aceleasi norme juridice, indiferent de natura si/sau provenienta ori originea bunurilor care o compun (drepturi reale, de creanta, bunuri mobile ori imobile etc., pe linie materna ori paterna, fie mostenite sau achizitionate);

o principiul unitatii transmisiunii succesorale cunoaste insa in dreptul romanesc si unele exceptii:

daca la moartea unui sot, in lipsa de descendenti, sotul supravietuitor vine in concurs cu ascendentii si/sau colateralii defunctului, el mosteneste (daca defunctul nu a dispus altfel prin testament), in afara

1

de partea sa succesorala si fara a suporta in privinta acestor bunuri concursul comostenitorilor, mobilele si obiectele apartinand gospodariei casnice, precum si darurile de nunta (art. 5 Legea nr. 319/1944 pentru dreptul de mostenire al sotului supravietuitor);

derogari de la caracterul unitar al transmisiunii succesorale sunt prevazute si in domeniul dreptului muncii in privinta salariului, a indemnizatiei de concediu si a pensiei neincasate de defunct – in cazul decesului salariatului, drepturile banesti care i se cuvin pana la data la care s-a produs decesul se platesc sotului supravietuitor, copiilor sau parintilor lui, iar in lipsa acestora se platesc celorlalti mostenitori, in conditiile dreptului comun (art. 7 Legea salarizarii nr. 14/1991);

sotul supravietuitor, copii sau parintii defunctului beneficiaza de aceste drepturi independent de calitatea lor de mostenitori (ex.: chiar daca renunta la mostenirea defunctului);

pentru incasarea drepturilor banesti salariale sotul supravietuitor, copii sau parintii defunctului nu trebuie sa prezinte certificatul de mostenitor (in schimb, ceilalti mostenitori – legali sau testamentari – trebuie sa dovedeasca calitatea lor de mostenitori);

in ceea ce priveste pensia neincasata de defunct – sumele ramase neincasate de catre pensionarul decedat reprezentand pensia pe luna in care a avut loc decesul si, dupa caz, drepturile de pensie cuvenite si neachitate pana la deces se platesc sotului supravietuitor, copiilor sau, in lipsa acestora, parintilor celui decedat ori persoanei care dovedeste ca l-a ingrijit pana la data decesului;

persoana care dovedeste ca l-a ingrijit pe pensionarul decedat pana la data decesului, dobandeste (cu titlu particular) pensia neincasata indiferent ca are sau nu calitatea de mostenitor (legal sau testamentar) al defunctului.

2

potrivit Constitutiei Romaniei, „cetatenii straini si apatrizii nu pot dobandi dreptul de proprietate asupra terenurilor” – astfel, rezulta ca mostenitorul, legal sau testamentar, daca nu are cetatenia romana (si indiferent daca are domiciliul in tara sau in strainatate) nu poate dobandi dreptul de proprietate asupra terenului care face parte din mostenire;

insa, se considera ca mostenitorul strain poate beneficia de echivalentul valoric al terenului (in bani ori alte bunuri), iar in cazul constructiilor, de dreptul de superficie asupra constructiei dobandite prin mostenire (dreptul de proprietate asupra constructiei si dreptul de folosinta asupra terenului);

dispozitia constitutionala interzice numai dobandirea dreptului de proprietate asupra terenului, privit in materialitatea lui.

daca la moartea unei persoane intervine un element de extraneitate (cetatean roman decedat are bunuri situate in strainatate sau un cetatean strain decedat are bunuri in Romania) dobandirea prin mostenire a bunurilor mobile (indiferent de locul situarii lor) va fi carmuita de legea nationala pe care defunctul o avea la data mortii (lex patriae), iar imobilele si fondul de comert vor fi mostenite dupa legea locului unde fiecare din aceste bunuri este situat (lex rei sitae), indiferent de cetatenia defunctului (art. 66 Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept international privat);

potrivit art. 68 Legea nr. 105/1992 , „testatorul poate supune transmiterea prin mostenire a bunurilor sale altei legi decat cea aratata in art. 66, fara a avea dreptul sa inlature dispozitiile ei imperative”.

in categoria exceptiilor de la caracterul unitar al transmisiunii succesorale a fost inclusa, de catre unii autori, si ipoteza drepturilor patrimoniale de autor, care „alcatuiesc o masa deosebita in lasamantul succesoral” si „se transmit dupa norme derogatorii de la dreptul comun”.

- transmiterea mostenirii este indivizibila, in sensul ca acceptarea sau renuntarea la mostenire are caracter indivizibil, neputand avea ca obiect numai o parte din mostenire;

o astfel, fiecare mostenitor trebuie sa accepte mostenirea potrivit vocatiei succesorale sau sa renunte la ea;

3

o intrucat patrimoniul succesoral este indivizibil, in cazul pluralitatii de mostenitori el se transmite in aceasta stare si ea subzista pana la efectuarea impartelii (partajului), afara numai daca defunctul a facut prin testament o imparteala de ascendent;

o derogari de la principiul indivizibilitatii : prin derogare de la caracterul indivizibil al

transmisiunii succesorale, creantele si datoriile defunctului sunt, in ceea ce priveste raporturile dintre mostenitori, pe de o parte, si creditorii ori debitorii defunctului, pe de alta parte, de drept impartite intre mostenitori din ziua deschiderii mostenirii, cu exceptiile prevazute de lege;

o alta derogare de la principiul transmiterii mostenirii in stare de indiviziune rezulta din dispozitiile Legii nr. 18/1991 (republicata in 1998) referitoare la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor.

2. Data deschiderii succesiunii (mostenirii)

Subiect: Care este data deschiderii succesiunii si-n ce constau elementele de interes ale cunoasterii ei?

Deschiderea mostenirii – prin aceasta se produce efectul juridic al transmiterii mostenirii si presupune cercetarea si stabilirea a doua coordonate: data si locul deschiderii mostenirii.

Data deschiderii mostenirii – deoarece mostenirea se deschide „prin moarte”, data deschiderii ei coincide cu momentul mortii celui care lasa mostenirea;

- persoana care pretinde mostenirea trebuie sa dovedeasca moartea, precum si data mortii celui pe care vrea sa-l mosteneasca;

- dovada mortii si inclusiv data ei : o se face cu certificatul de deces eliberat dupa intocmirea actului

de deces, ca urmare a constatarii mortii in mod direct (moartea fizica constatata) de catre organele abilitate de lege;

o in cazul in care decesul nu poate fi constatat in mod direct, actul de deces se completeaza pe baza hotararii judecatoresti declarativa de moarte ramasa definitiva, care va cuprinde si data stabilita de instanta ca fiind aceea a mortii.

Importanta juridica a datei deschiderii mostenirii – stabilirea exacta a momentului deschiderii mostenirii prezinta o importanta deosebita pentru ca in functie de acest element se determina:

- persoanele chemate a mosteni, capacitatea lor succesorala si drepturile ce li se cuvin asupra mostenirii;

- data de la care incepe, de regula, curgerea termenului de 6 luni de prescriptie a dreptului de optiune succesorala;

4

- momentul transmiterii mostenirii la succesori, actul juridic al acceptarii mostenirii retroactivand pana la data deschiderii mostenirii (de asemenea si renuntarea la succesiune produce efecte retroactive pana la aceasta data);

- problema validitatii actelor (pactelor) juridice asupra mostenirii (actele asupra unei succesiuni nedeschise sunt nule absolut);

- compunerea si valoarea masei succesorale;- inceputul indiviziunii succesorale in cazul pluralitatii de mostenitori universali

sau cu titlu universal si data pana la care retroactiveaza efectul declarativ al iesirii lor din indiviziune (al partajului);

- legea care va carmui devolutiunea mostenirii in cazul conflictului in timp al unor legi succesorale succesive.

3. Capacitatea succesorala – conditie pentru a mosteni

Subiect: Capacitatea succesorala - conditie pentru a mosteni.Definitie.Persoane ce au capaciatatea succesorala.Care sunt categoriile de persoane ce nu au capacitate succesorala?

Capacitatea succesorala – orice persoana care exista in momentul deschiderii mostenirii are capacitate succesorala, adica capacitatea de a mosteni, de a culege o succesiune.

Persoanele care au capacitate succesorala:- persoanele fizice in viata la data deschiderii succesiunii au capacitate succesorala

fara deosebire de rasa, nationalitate, limba, religie, sex, origine sociala etc.;o dovada se face cu actele de stare civila, iar in caz de deces al

mostenitorului care a fost in viata la data deschiderii mostenirii cu certificatul de deces sau hotararea judecatoreasca definitiva declarativa de moarte, din care rezulta ca moartea mostenitorului a intervenit dupa deschiderea succesiunii, persoanele interesate putand dovedi contrariul prin orice mijloace de proba admise de lege;

o daca mostenitorul moare imediat dupa deschiderea succesiunii, drepturile sale succesorale vor trece la proprii mostenitori ca parte componenta a patrimoniului succesoral lasat de el.

- persoanele disparute au, de asemenea, capacitate succesorala; astfel, „cel disparut este socotit a fi in viata daca nu a intervenit o hotarare declarativa de moarte ramasa definitiva”;

o capacitatea succesorala provizorie a disparutului se desfiinteaza cu efect retroactiv daca se constata fizic sau prin hotarare judecatoreasca definitiva declarativa de moarte ca nu mai exista la data mortii celui care lasa mostenirea;

in acest caz, tot ceea ce s-a primit din mostenire in numele disparutului va trebui restituit mostenitorilor care au fost inlaturati de la mostenire prin prezenta disparutului sau ale caror cote-parti din mostenire au fost astfel micsorate;

5

desigur, urmasii lui care au dreptul de a-l reprezenta succesoral vor pastra cota lui parte din mostenire, dar nu ca parte componenta a patrimoniului mostenit de la disparutul declarat mort cu efect retroactiv, ci in calitate de mostenitori cu vocatie proprie.

- persoanele concepute dar nenascute la data deschiderii succesiunii – potrivit dreptului roman, „drepturile copilului sunt recunoscute de la conceptiune, insa numai daca el se naste viu”;

o astfel, cel ce pretinde mostenirea in numele copilului, trebuie sa dovedeasca, cu orice mijloace de proba admise de lege, data conceptiei copilului, situarea acestei date inainte de momentul deschiderii succesiunii si ca el s-a nascut viu.

- persoanele juridice au capacitatea de a dobandi, in urma testamentului lasat de defunct, bunurile mostenirii de la data dobandirii personalitatii juridice (anume, dupa caz, data inregistrarii ori de la data actului de dispozitie care le infiinteaza sau de la data recunoasterii ori a autorizarii infiintarii lor sau de la data indeplinirii oricarei alte cerinte prevazute de lege);

o legea recunoaste persoanelor juridice o capacitate de folosinta anticipata, astfel ca si capacitatea succesorala anticipata, de la data actului de infiintare, in masura in care bunurile succesorale sunt necesare pentru ca persoana juridica sa ia fiinta in mod valabil (ex.: pentru constituirea patrimoniului propriu cu ajutorul liberalitatii);

o daca incetarea persoanei juridice a intervenit dupa deschiderea mostenirii, drepturile sale succesorale vor trece asupra persoanei sau persoanelor juridice dobanditoare a patrimoniului persoanei juridice legatare aflate in reorganizare, respectiv vor intra in masa patrimoniala supusa lichidarii, in caz de dizolvare.

Persoanele care nu au capacitate succesorala:- persoanele fizice predecedate si persoanele juridice care au incetat sa aiba fiinta –

intrucat capacitate succesorala au numai persoanele care „exista” la data deschiderii succesiunii, persoanele fizice predecedate si persoanele juridice care au incetat de a avea fiinta mai inainte de data deschiderii succesiunii nu mai au capacitatea succesorala (nefiind subiecte de drept) si deci nu vor putea mosteni;

o in cazul persoanelor fizice insa, partea din mostenire care s-ar fi cuvenit persoanei predecedate, daca ar fi fost in viata la data deschiderii mostenirii, va putea fi culeasa, in cadrul mostenirii legale, de descendentii sai, in conditiile prevazute de lege pentru reprezentarea succesorala;

altfel, ea va fi culeasa de mostenitorii in viata (eventual chiar si de descendentii persoanei predecedate, dar in nume propriu, si nu prin reprezentare sau retransmitere).

6

- comorientii – anume doua sau mai multe persoane, decedate in aceeasi imprejurare si in astfel de conditii incat nu se poate stabili daca una a supravietuit alteia (socotindu-se astfel ca acestea au murit deodata);

o acestor conditii prevazute de lege, unii autori mai adauga inca o conditie, si anume ca intre persoanele in cauza sa existe vocatie succesorala reciproca, pentru ca numai intr-o astfel de situatie intereseaza a se stabili cu precizie momentul mortii fiecaruia.

- codecedatii (persoanele fizice decedate in acelasi timp) – reprezinta cazul in care doua sau mai multe persoane fizice (cu vocatie succesorala reciproca sau unilaterala, legala sau testamentara) decedeaza in acelasi timp, fara a se putea stabili ordinea deceselor, care nu sunt comorienti si care mor din cauze diferite.

4. Vocatia succesorala – conditie generala pentru a mosteni

Subiect: Vocatia succesorala - conditie generala pentru a mosteni.Particularitatile vocatiei succesorale in cazul mostenirii legale (deosebire intre vocatia generala si cea concreta)

Vocatia succesorala – pentru a pretinde mostenirea lasata de o persoana decedata, persoana fizica, juridica ori statul trebuie sa aiba, pe langa capacitatea succesorala, si chemare la mostenire, fie in virtutea legii, fie in virtutea testamentului lasat de defunct;

- notiunea de vocatie (chemare) la mostenire are un dublu inteles:o in sensul ei general ea desemneaza vocatia potentiala (eventuala)

a unor persoane de a culege mostenirea lasata de o alta persoana; exemplu : in acest sens se analizeaza vocatia

succesorala legala a rudelor in linie directa fara limita in grad sau limitarea vocatiei succesorale legale a rudelor pe linie colaterala la gradul IV inclusiv ori principiul reciprocitatii vocatiei succesorale legale (acesta vizeaza vocatia generala si opereaza numai in materia devolutiunii legale a mostenirii).

o in sens concret, vocatia succesorala (vocatie efectiva, utila) este determinata prin devolutiunea succesorala, cu ajutorul careia se selecteaza, dintre persoanele cu vocatie succesorala generala, acele persoane care vor culege efectiv mostenirea lasata de defunct;

astfel, vocatia succesorala concreta presupune 2 conditii:

una pozitiva, vocatia succesorala generala; una negativa, persoana in cauza sa nu fie

inlaturata de la mostenire de un alt succesibil, chemat de lege in rang preferabil sau de un legatar.

- dreptul de mostenire, ca o aptitudine abstracta, devine potential prin intermediul vocatiei succesorale generale si efectiv, util prin vocatia concreta la mostenire.

7

5. Nedemnitatea succesorala

Subiect: Caracterizati nedemnitatea succesorala (definitie, trasaturi). Efectele nedemnitatii succesorale.

Nedemnitatea succesorala – reprezinta decaderea de drept a mostenitorului legal din dreptul de a culege o mostenire determinata, inclusiv rezerva la care ar fi avut dreptul din aceasta mostenire, deoarece s-a facut vinovat de o fapta grava fata de cel care lasa mostenirea sau fata de memoria acestuia.

Caracterele juridice ale nedemnitatii succesorale – nedemnitatea succesorala, ca sanctiune civila, se caracterizeaza prin urmatoarele:

- se aplica numai in cazul savarsirii faptelor expres si limitativ prevazute de lege si numai in domeniul mostenirii legale (textele de lege care o prevad sunt imperative si de stricta interpretare);

- opereaza de drept, astfel incat cel care lasa mostenirea nu poate inlatura efectele ei prin iertarea nedemnului pentru fapta sa;

o ulterior comiterii faptei, cel care lasa mostenirea va putea totusi sa-l gratifice pe nedemn (desigur in limitele si potrivit regulilor prevazute pentru liberalitati).

- fiind o sanctiune se aplica si produce efecte doar in privinta autorului faptei;- domeniul de aplicare a sanctiunii nu poate fi extins la alte mosteniri, nedemnul

fiind inlaturat numai de la mostenirea persoanei fata de care a savarsit faptele;- sanctiunea nedemnitatii fiind prevazuta pentru fapte savarsite cu vinovatie,

mostenitorul trebuie sa fi actionat cu discernamant, in lipsa caruia neputandu-se vorbi de vinovatie.

Cazuri de nedemnitate – Codul civil prevede 3 cazuri de nedemnitate, si anume:- atentatul la viata celui care lasa mostenirea ;- acuzatia capitala calomnioasa impotriva celui care lasa mostenirea ;- nedenuntarea omorului a carui victima a cazut cel care lasa mostenirea .

Efectele nedemnitatii succesorale – se refera la: efectele fata de nedemn, fata de urmasii sai si fata de terti:

- efectele nedemnitatii fata de nedemn – deoarece titlul de mostenitor al nedemnului este desfiintat de la data deschiderii mostenirii, el nu va putea reclama partea de mostenire ce i s-ar fi cuvenit ca mostenitor legal, si nici rezerva;

o prin inlaturarea de la mostenire a nedemnului vor profita comostenitorii legali sau mostenitorii legali subsecventi;

o de asemenea pot profita si legatarii sau donatarii, in cazul in care nedemnul era un mostenitor rezervatar, a carui prezenta ar fi determinat reductiunea liberalitatilor excesive facute de cel care lasa mostenirea;

8

o daca , inainte de constatarea nedemnitatii, nedemnul a intrat in posesia bunurilor mostenirii, acesta va fi obligat sa le restituie persoanelor indreptatite, neavand nici un temei pentru a le retine;

daca acesta nu le poate restitui in natura (fie pentru ca bunul a pierit ori a fost instrainat), nedemnul, considerat posesor de rea-credinta si de drept pus in intarziere de la data intrarii sale in folosinta bunurilor mostenirii, va fi obligat sa plateasca despagubiri, respectiv indemnizatia de expropriere.

o nedemnul va avea dreptul sa i se inapoieze sumele ce a platit pentru achitarea datoriilor mostenirii (cu dobanzi potrivit Codului civil) si cheltuielile necesare si utile facute cu privire la bunurile din mostenire, inclusiv cheltuielile facute sau munca depusa pentru perceperea fructelor;

o nedemnitatea succesorala produce efecte numai in privinta drepturilor succesorale, iar nu si in privinta altor drepturi ale nedemnului, care nu-si au ca temei de dobandire mostenirea.

- efectele nedemnitatii fata de descendentii nedemnului (urmasii sai) – copiii nedemnului pot veni la mostenirea defunctului (bunicului lor) in nume propriu, dar nu si prin reprezentarea tatalui lor nedemn;

o astfel, sanctiunea nedemnitatii produce anumite efecte si fata de copiii nedemnului, desi acestia nu sunt cu nimic vinovati de savarsirea faptei de catre parintele lor;

o caz in care nedemnitatea nu produce nici un efect asupra drepturilor copiilor nedemnului – daca unicul fiu al defunctului este nedemn, copilul sau va putea culege in nume propriu mostenirea lasata de bunic;

o cazuri in care nedemnitatea produce efecte asupra drepturilor copiilor nedemnului:

daca defunctul a avut doi copii, dintre care unul nedemn, copiii nedemnului nu vor putea mosteni dupa bunicul lor (desi tatal lor – nedemn – nu mai este in viata la deschiderea succesiunii), fiindca sunt rude de gradul II cu defunctul si vor fi inlaturati de la mostenire de celalalt copil al defunctului, care este ruda de gradul I cu acesta;

daca ambii copii ai defunctului sunt nedemni si decedati la data deschiderii succesiunii, iar unul dintre ei a lasat un copil, celalalt doi copii, mostenirea se va imparti in 3 parti egale, fiindca ei vin la mostenire in nume propriu si sunt rude din aceeasi clasa si de acelasi grad cu defunctul.

- efectele nedemnitatii fata de terti – intrucat nedemnitatea desfiinteaza titlul de mostenitor al nedemnului cu efect retroactiv, de la data deschiderii succesiunii, iar legea nu prevede nici o derogare in privinta actelor juridice incheiate de nedemn

9

cu tertii referitoare la bunurile mostenirii, aceste acte vor fi desfiintate si ele cu efect retroactiv;

o actele de conservare şi de admninstrare a bunurilor moştenirii se menţin deoarece ele profită adevaraţilor moştenitori şi interesul economic general impune ca aceste bunuri să fie conservate si puse în valoare;

plata facută cu bună credintă de debitor moştenitorului nedemn posesor al creanţei este valabilă.

o actele de dispoziţie (înstrainare) a bunurilor mobile corporale se menţin dacă dobâditorul posesor este de bună credintă;

in privinţa actelor de dispoziţie asupra imobilelor, terţul de bună credintă se va putea apăra prin invocarea uzucapiunii de 10-20 de ani, actul incheiat cu moştenitorul nedemn neputând servi ca just titlu.

6. Principiile generale ale devolutiunii succesorale legale (inclusiv exceptii)

Subiect: Enumerati princiipile generale ale devolutiunii succesoarale legale si precizati care sunt exceptiile de la aceste principii.

Principiile devolutiunii legale succesorale – sunt 3 la numar, si anume:- principiul chemarii la mostenire a rudelor in ordinea claselor de mostenitori legali

– printr-o clasa de mostenitori se intelege o categorie de rude care, in mod colectiv, exclude o alta categorie sau este exclusa de ea, chiar daca rudele din categoria exclusa ar fi de grad mai apropiat cu defunctul decat cele din categoria chemata;

o Codul civil stabileste 4 clase de mostenitori legali: clasa I, clasa descendentilor in linie directa,

alcatuita din copii, nepoti, stranepoti etc. ai defunctului, fara limita in grad;

clasa a II-a, clasa (mixta) a ascendentilor privilegiati (parintii defunctului) si colateralilor privilegiati (fratii si surorile defunctului si descendentii lor pana la gradul IV inclusiv);

clasa a III-a, clasa ascendentilor ordinari (bunici, strabunici etc. ai defunctului, fara limita in grad);

clasa a IV-a, clasa colateralilor ordinari (unchii si matusile, verii primari si fratii – surorile bunicilor defunctului).

o intrucat rudele sunt chemate la mostenire in ordinea claselor, in prezenta fie a unei singure rude din clasa I, rudele din clasele subsecvente nu mai sunt chemate la mostenirea legala, indiferent de gradul lor de rudenie cu defunctul;

10

astfel, rudele din clasa a II-a sunt chemate la mostenire numai daca nu exista rude din clasa I (sau cele existente nu pot mosteni – nedemni – ori nu vor - rezervatari);

de asemenea, rudele din clasa a III-a sunt chemate la mostenire numai daca nu exista mostenitori din primele doua clase (sau cei existenti nu pot ori nu vor sa vina la mostenire);

iar rudele din clasa a IV-a mostenesc numai in lipsa mostenitorilor din primele trei clase.

o venirea concomitenta la mostenire a rudelor din doua clase deosebite este posibila numai in caz de exheredare (dezmostenire) prin testament a mostenitorilor dintr-o clasa preferata, daca acestia sunt rezervatari (descendentii si parintii defunctului);

in acest caz ei culeg totusi, ca mostenitori legali, rezerva prevazuta de lege (contrar vointei defunctului), restul mostenirii fiind dobandita de mostenitorii din clasa subsecventa (daca defunctul nu a dispus altfel prin testament).

o sotul supravietuitor al defunctului, nefiind ruda cu acesta, nu face parte din nici o clasa, insa vine la mostenire in concurs cu oricare clasa chemata la mostenire;

deci, el nu inlatura nici o clasa de mostenitori, dar nici nu este inlaturat de la mostenire indiferent de clasa, fie si prima, chemata de lege la succesiune.

- principiul proximitatii gradului de rudenie intre mostenitorii din aceeasi clasa – potrivit acestui principiu, inauntrul aceleiasi clase rudele mai apropiate in grad inlatura de la mostenire rudele mai indepartate in grad; exceptii:

o in cadrul clasei a II-a (clasa mixta a ascendentilor privilegiati si colateralilor privilegiati) parintii defunctului (rude de gradul I) nu inlatura de la mostenire pe fratii sau surorile defunctului si descendentii lor (rude de gradul II-IV), ci ei vin impreuna la mostenire primind anumite cote stabilite de lege;

o reprezentarea succesorala – potrivit careia un moştenitor legal de un grad  mai îndepartat, numit reprezentant, urcă în gradul, locul şi drepturile ascendentului său, numit reprezentat, care este decedat la deschiderea moştenirii, pentru a culege partea care i s-ar fi cuvenit acestuia din moştenire, dacă s-ar mai fi aflat în viată.

- principiul egalitatii intre rudele din aceeasi clasa si de acelasi grad chemate la mostenire – potrivit acestui principiu, daca rudele din clasa chemata la mostenire sunt de acelasi grad, ele impart mostenirea in parti egale; exceptii:

o impartirea pe „tulpini” a mostenirii in cazul venirii la mostenire a rudelor de acelasi grad prin reprezentare succesorala;

11

o daca la mostenire sunt chemati doi sau mai multi colaterali privilegiati (frati – surori) proveniti din parinti diferiti, intre ei, si daca este cazul între descendenţii fraţilor-surorilor de diferite categorii, moştenirea nu se împarte în parţi egale, legea prevăzând împarţirea pe linii, egalitatea păstrându-se numai între fraţii pe aceeaşi linie, însă fratele bun al defunctului beneficiază de cotă parte pe ambele linii.

7. Reprezentarea succesorala (notiune, conditii)

Subiect: Definitia si conditiile reprezentarii succesorale.

Reprezentarea succesorala – consta in procedeul tehnico-juridic prin care un mostenitor de grad mai indepartat, numit reprezentant, urca in locul si gradul ascendentului sau, numit reprezentat, care este decedat la deschiderea mostenirii, pentru a culege partea care i s-ar fi cuvenit acestuia din mostenire, daca s-ar mai fi aflat in viata;

- reprezentarea succesorala este permisa de lege numai in privinta descendentilor in linie dreapta si a descendentilor din frati si surori.

Conditiile necesare pentru a putea beneficia de reprezentare:- cel reprezentat sa fie decedat la data deschiderii mostenirii ;

o in cazul comorientilor si a persoanelor decedate in acelasi timp se admite reprezentarea;

o persoana disparuta nu poate fi reprezentata intrucat aceasta se socoteste a fi in viata, cat timp nu intervine o hotarare declarativa de moarte ramasa definitiva;

- locul celui reprezentat sa fie util – adica cel reprezentat, daca s-ar fi aflat in viata, sa-l mosteneasca pe defunct;

o astfel , locul nedemnului decedat in momentul deschiderii succesiunii nu este util (copilul sau nu il poate reprezenta);

o de asemenea , locul nu este util daca cel reprezentat este un frate ori sora a defunctului, decedat la data deschiderii succesiunii, care insa a fost inlaturat de la mostenire prin exheredare testamentara;

o insa , daca exheredarea (dezmostenirea) priveste un descendent al defunctului (ex.: un copil), reprezentarea va putea avea loc, pentru ca descendentii sunt mostenitori rezervatari, deci locul este util in privinta partii din mostenire care este rezerva.

- reprezentantul trebuie sa indeplineasca toate conditiile necesare pentru a culege mostenirea lasata de defunct, si anume:

o reprezentantul trebuie sa aiba capacitate succesorala ;o reprezentantul trebuie sa aiba vocatie succesorala generala

proprie la mostenire (fiindca o persoana care nu ar putea mosteni in nume propriu nu poate culege mostenirea nici prin reprezentare);

12

o reprezentantul sa nu fie nedemn fata de defunct , sa nu fi renuntat la mostenirea acestuia si sa nu fi fost exheredat de acesta (daca este vorba de descendenti din frati/surori).

8. Caracterele juridice ale drepturilor succesorale ale mostenitorilor din fiecare clasa

succesorala si ale sotului supravietuitor (prin raportare la urmatoarele institutii: reprezentarea succesorala, rezerva succesorala, sezina si raportul donatiilor)

Subiect: Precizati caracterele juridice ale drepturilor succesorale ale mostenitorilor din fiecare clasa succesorala si ale sotului supravietuitor prin raportarea acestor erezi la institutiile juridice urmatoare: reprezentarea succesorala, rezerva succesorala, sezina, raportul donatiilor.

Caracterele juridice ale dreptului la mostenire al descendentilor (clasa I) - prin descendenti se inteleg copii defunctului si urmasii lor in linie dreapta la infinit, fara deosebire de sex si indiferent daca sunt din aceeasi casatorie sau din casatorii diferite;

- descendentii pot veni la mostenire in nume propriu sau prin reprezentare ;- ei sunt mostenitori rezervatari , astfel incat liberalitatile facute de defunct (donatii

si legate) prin care se aduce atingere rezervei lor sunt supuse reductiunii;- de asemenea, ei sunt mostenitori sezinari, avand posibilitatea juridica de a intra in

stapanirea mostenirii fara atestarea prealabila a calitatii de mostenitor (inainte de eliberarea certificatului de mostenitor);

- ei sunt obligati sa raporteze donatiile primite de la cel care lasa mostenirea, daca donatia nu a fost facuta cu scutire de raport.

Caracterele juridice ale dreptului la mostenire al ascendentilor privilegiati si colateralilor privilegiati (clasa II) - ascendentii privilegiati sunt parintii – tatal si mama defunctului – din casatorie, din afara casatoriei si din adoptie, pe cand colateralii privilegiati sunt fratii si surorile defunctului si descendentii acestora pana la gradul IV inclusiv;

- caracterele juridice ale dreptului la mostenire al ascendentilor privilegiati :o ascendentii privilegiati pot veni la mostenire numai in nume

propriu, nu si prin reprezentare;o ei nu sunt obligati la raportul donatiilor;o in schimb, ca si descendentii privilegiati, ei sunt mostenitori

rezervatari si sezinari.- caracterele juridice ale dreptului la mostenire al colateralilor privilegiati :

o fratii si surorile defunctului pot veni la mostenire numai in nume propriu, in schimb descendentii lor pot beneficia si de reprezentarea succesorala;

o colateralii privilegiati nu sunt mostenitori rezervatari, nici sezinari si nu sunt obligati la raportul donatiilor.

Caracterele juridice ale dreptului la mostenire al ascendentilor ordinari (clasa III) - adica ascendentii defunctului, altii decat parintii lui – bunici, strabunici etc., fara limita in grad;

- ascendentii ordinari pot veni la mostenire numai in nume propriu (nu si prin reprezentare);

13

- acestia nu sunt mostenitori rezervatari si nici obligati la raportul donatiilor;- in schimb, fiind rude in linie directa, sunt mostenitori sezinari.

Caracterele juridice ale dreptului la mostenire al colateralilor ordinari (clasa IV) - sunt chemati la mostenire pana la gradul IV inclusiv – deci unchi, matusi, veri primari si fratii sau surorile bunicilor defunctului;

- colateralii ordinari pot veni la mostenire numai in nume propriu (nu si prin reprezentare);

- acestia nu sunt mostenitori rezervatari, nici sezinari si nici obligati la raportul donatiilor.

Caracterele juridice ale dreptului la mostenire al sotului supravietuitor - sotul supravietuitor poate veni la mostenire numai in nume propriu (neputand veni prin reprezentare si nici nu poate fi reprezentat);

- acesta nu este mostenitor sezinar; - in schimb este mostenitor rezervatar;- daca acesta vine in concurs cu descendentii defunctului (clasa I de mostenitori

legali) este obligat si la raportul donatiilor primite de la sotul decedat.

9. Legea nr. 319/1944 – a imbunatatit statutul succesoral al sotului supravietuitor?

Subiect: Adoptarea legii nr. 319/1944 a imbunatatit statutul succesoral al sotului supravietuitor? Daca raspunsul este afirmativ, argumentati-l.

Legea nr. 319/1944 (d.p.d.v. al statutului succesoral al sotului supravietuitor) – inainte de intrarea in vigoare a legii nr. 319/1944 pentru dreptul de mostenire al sotului supravietuitor, sub imperiul Codului civil situatia succesorala a sotului supravietuitor era foarte nefavorabila si inechitabila;

- el dobandea mostenirea lasata de defunctul sot numai dupa ultimul colateral de gradul XII, iar prin efectul legii din 1921 asupra impozitului prograsiv pe succesiuni, dupa ultimul colateral de gradul IV;

- legiuitorul din 1944 a adus o serie de imbunatatiri situatiei succesorale a sotului supravietuitor, recunoscandu-i dreptul la mostenire in concurs cu oricare dintre clasele de mostenitori legali, inclusiv dreptul la rezerva succesorala, precum si anumite drepturi succesorale accesorii.

10. Dreptul special la mostenire al sotului supravietuitor asupra mobilelor si obiectelor apartinand gospodariei casnice si darurilor de nunta

Subiect: Dreptul special de mostenire al sotului supravietuitor reglementat de art. 5 din legea 319/1944 (conditii de existenta, natura juridica, intelesul sintagmei: „mobilele si obiectele apartinand gospodariei casnice si darurile de nunta”)

Dreptul special la mostenire al sotului supravietuitor – potrivit art. 5 din legea nr. 319/1944, sotul supravietuitor, daca vine la mostenire in concurs cu mostenitorii din clasele II-IV, „va mosteni in afara de partea sa succesorala, mobilele si obiectele apartinand gospodariei casnice, precum si darurile de nunta”.

14

Mobilele si obiectele apartinand gospodariei casnice – Legea nr. 319/1944 ii recunoaste sotului supravietuitor, in afara de partea sa succesorala din celelalte bunuri care i se cuvin in concurs cu diferitele clase de mostenitori legali, si un drept special de mostenire asupra mobilelor si obiectelor apartinand gospodariei casnice (art. 5);

- pentru aceasta, pe langa conditiile generale cerute sotului supravietuitor pentru a putea mosteni, acesta trebuie sa indeplineasca si urmatoarele conditii speciale:

o sotul supravietuitor sa nu vina la mostenire in concurs cu descendentii defunctului (mostenitorii din clasa I);

o sotul supravietuitor sa nu fi dispus de partea sa din aceste bunuri prin liberalitati intre vii (donatii) sau pentru cauza de moarte (legate facute prin testament).

- prin mobile şi obiecte aparţinând gospodăriei casnice se înteleg: o bunurile care serveau la mobilarea locuinţei soţilor ;o obiectele care prin natura lor sunt destinate a servi în cadrul

gospodăriei casnice şi care au fost afectate în mod concret, folosintei comune a soţilor, corespunzător nivelului de  trai al soţilor, chiar dacă nu satisfac o necesitate, ci numai o comoditate sau o plăcere comuna a soţilor.

- natura juridica a dreptului special la mostenire al sotului supravietuitor – in literatura de specialitate, precum si in practica judecatoreasca, s-a ajuns la concluzia ca dreptul special la mostenire al sotului supravietuitor este tot un drept de mostenire legala, dar afectat scopului prevazut de lege, adica avand o destinatie speciala.

Darurile de nunta - alături de mobilele şi obiectele apartinnd gospodăriei casnice, soţul supravieţuitor are si dreptul special de moştenire asupra darurilor de nuntă;

- prin daruri de nuntă se înteleg, în principiu, darurile manuale făcute soţilor la celebrarea căsătoriei, indiferent dacă aceste daruri au fost făcute în comun ambilor soţi sau unuia ori altuia dintre ei (inclusiv darul facut de unul dintre ei celuilalt) şi indiferent de faptul dacă aceste bunuri au fost sau nu afectate folosinţei comune a soţilor.

11. Testamentul (definitie, caractere juridice)

Subiect: Definitia si caracterele juridice ale testamentului.

Testamentul (potrivit art. 802 Codul civil) – reprezinta un act revocabil prin care testatorul dispune, pentru timpul incetarii sale din viata, de tot sau parte din avutul sau.

Caracterele juridice ale testamentului:- testamentul este un act juridic – deoarece cuprinde manifestarea de vointa a

testatorului cu intentia de a produce efecte juridice si, ca atare, pentru a fi valabil, trebuie sa indeplineasca conditiile de fond prevazute de lege pentru orice act juridic si cele specifice liberalitatilor (anume consimtamant neviciat, capacitate, obiect si cauza);

15

- testamentul este unilateral – cele doua acte, testamentul si acceptarea legatului sau a altor dispozitii testamentare sunt acte unilaterale distincte, cu efecte proprii fiecaruia si nu se unesc in sensul formarii unui act juridic bilateral (contract);

o vointa testatorului este producatoare de efecte, indiferent de atitudinea legatarului si inainte de acceptarea de catre el a legatului.

- testamentul este un act juridic personal – acesta nu poate fi incheiat prin reprezentare sau cu incuviintarea ocrotitorului legal;

- testamentul este un act individual – acesta exprima vointa unei singure persoane, iar legea interzice ca doua sau mai multe persoane sa testeze prin acelasi act;

- testamentul este un act juridic solemn – acesta trebuie sa fie incheiat in una din formele prevazute de lege, sub sanctiunea nulitatii absolute;

- testamentul este un act juridic pentru cauza de moarte – daca legea nu prevede altfel, efectele dispozitiilor testamentare se produc numai la moartea testatorului;

o astfel, legatarul nu dobandeste nici un drept cat timp testatorul este in viata.

- testamentul este un act esentialmente revocabil – astfel ca pana in ultima clipa a vietii, testatorul poate revoca sau modifica unilateral dispozitiile sale testamentare;

o insa , testatorul nu poate, sub nici o forma, renunta valabil la acest drept; renuntarea ar constitui un pact asupra unei succesiuni viitoare, interzis de lege.

12. Cuprinsul testamentului

Subiect: Cuprinsul testamentului. Critica in acest sens a definitiei legale a testamentului.

Cuprinsul testamentului - obiectul principal al testamentului il constituie legatele, care sunt dispozitii referitoare la patrimoniul succesoral (legate universale sau cu titlu universal) sau la bunurile ce fac parte din acel patrimoniu (legate cu titlu particular);

- alaturi de legate sau chiar fara a cuprinde legate, testamentul poate contine si alte manifestari de ultima vointa a defunctului, cum ar fi:

o exheredări – inlaturarea de la mostenire a unor mostenitori legali, in limitele prevazute de lege;

o numirea de executor testamentar , imputernicit pentru a putea asigura executarea dispozitiilor testamentare;

o sarcini impuse legatarilor sau mostenitorilor legali , de natura patrimoniala (legate) sau de alta natura;

o revocarea (totala sau partiala) a unui testament anterior sau a unei dispozitii testamentare anterioare, ori retractarea revocarii anterioare;

o partajul de ascendent – imparteala facuta de testator intre descendentii sai a bunurilor succesorale sau a unei parti din aceste bunuri;

16

o recunoasterea de catre mama a copilului trecut in registrul de stare civila ca nascut din parinti necunoscuti sau de catre tata a copilului din afara casatoriei;

o alte dispozitii de ultima vointa , precum: cele privitoare la funeralii si ingropare, recunoasterea unei datorii etc. (dispozitiile legale in materie nefiind limitative).

13. Testamentul olograf

Subiect: Testamentul olograf.

Testamentul olograf – acel testament pentru a carui validitate se cere sa fie in intregime scris, datat si semnat de mana testatorului;

- testamentul olograf este opera exclusiva si personala a testatorului, fiind inadmisibila intocmirea acestuia prin mandatar conventional.

- avantaje ale testamentului olograf :o poate fi intocmit de orice persoana care stie sa scrie;o poate fi facut oriunde si oricand, fara sa fie nevoie de ajutorul

unei alte persoane;o se face fara nici o cheltuiala;o poate fi revocat oricand;o asigura secretul asupra dispozitiilor de ultima vointa a

testatorului daca este pastrat corespunzator.- dezavantaje ale testamentului olograf :

o testatorul poate fi pus supus influentelor abuzive (ex.: sugestie, captatie) din partea persoanelor interesate;

o inlesneste falsul;o poate fi usor distrus sau ascuns daca testatorul nu l-a depus

intr-un loc sigur sau daca nu l-a intocmit in mai multe exemplare.- forta probanta a testamentului olograf – in cazul testamentului olograf trebuie

facuta distinctia intre puterea doveditoare a scrierii si semnaturii pe de o parte si puterea doveditoare a datei pe de alta parte;

o in cazul in care mostenitorii legali carora le este opus un asemenea testament nu recunosc scrierea ori semnatura, legatarii care-si intemeiaza drepturile pe testamentul contestat sunt tinuti sa dovedeasca, inclusiv prin verificarea de scripte, sinceritatea scrierii si semnaturii de mana testatorului;

o in ceea ce priveste data, daca s-a stabilit ca apartine testatorului, aceasta are valoare de data certa, opozabila tertilor pana la proba contrarie.

14. Testamentul autentic

Subiect: Testamentul autentic.

17

Testamentul autentic – reprezinta testamentul facut printr-un inscris autentificat de un notar public, potrivit dispozitiilor legale;

- acesta are forta probanta a oricarui inscris autentic;- avantaje ale testamentului autentic :

o face mai dificila folosirea mijloacelor dolosive;o asigura pastrarea testamentului;o garanteaza indeplinirea dispozitiilor de ultima vointa (un

exemplar ramane la notarul public);o poate fi folosit si de aceia care nu pot sa scrie.

- dezavantaje ale testamentului autentic :o nu asigura pastrarea secretului de ultima vointa a celui care il

foloseste;o necesita cheltuieli materiale;o necesita timp pentru intocmirea lui.

- autentificarea testamentului autentic – potrivit legii, testamentul autentic se poate redacta si autentifica doar de catre notarii publici;

o proiectul de testament poate fi intocmit de catre testator sau de catre un tert;

o in vederea autentificarii , notarul public verifica identitatea testatorului si dupa caz a celui care a redactat proiectul de testament;

se da apoi citire inscrisului testamentar, cuvant cu cuvant, de catre notarul public, in auzul testatorului care va fi intrebat daca inscrisul reprezinta ultima sa vointa;

dupa obtinerea consimtamantului, inscrisul se semneaza in fata notarului de catre testator si atunci cand e cazul si de catre tertul care l-a redactat;

daca se afla in imposibilitate de a semna, notarul public va face mentiune despre aceasta imprejurare in incheierea de autentificare, mentiune care va tine loc de semnatura.

o indeplinirea operatiunii de autentificare a testamentului se constata printr-o incheiere de autentificare a notarului public si se face de regula, la sediul biroului notarului public;

o daca se constata ca nu sunt indeplinite conditiile de autentificare cerute de lege, notarul va da, numai daca testatorul staruie in cerere, o incheiere de respingere care va trebui sa cuprinda motivul pentru care cererea a fost respinsa, precum si calea de atac pe care testatorul o poate face la judecatorie si la termenul in care poate fi exercitata;daca nu se indeplinesc toate formalitatile esentiale testamentul va fi nul absolut ca testament autentic, insa va putea fi valabil ca testament olograf, daca a fost scris in intregime, datat si semnat de mana testatorului.

18

- forta probanta a testamentului autentic – testamentul autentic face dovada deplina pana la inscrierea in fals.

15. Testamentul mistic (secret)

Subiect: Testamentul mistic.

Testamentul mistic (secret) - acel testament semnat de testator, strans si sigilat si care este prezentat judecatoriei pentru indeplinirea unor formalitati de suprascriere;

- forma testamentului mistic , intrucat cumuleaza neajunsurile testamentului unic cu cele ale testamentului olograf, este cea mai putin intrebuintata;

o avantaje : asigura secretul dispozitiilor testamentare; poate fi folosit numai de persoanele care stiu si pot

citi si scrie; forta probatorie a dispozitiilor testamentare este

aceea a actelor sub semnatura privata (precum in cazul testamentului olograf).

o dezavantaje : necesita anumite cheltuieli si pierdere de timp

pentru indeplinirea formalitatilor; are forta probatorie a testamentului autentic numai

in ceea ce priveste actul de suprascriere.- formalitati - in ceea ce priveste redactarea testamentului mistic , acesta poate fi

scris de testator, de o alta persoana, poate fi scris de mana sau dactilografiat, putand fi executat chiar cu alfabetul pentru orbi, insa in toate cazurile cel care testeaza trebuie sa semneze;

o hartia pe care s-a redactat testamentul sau plicul in care a fost introdusa hartia se strange si se va sigila;

in cazul in care inchiderea sau sigilarea testamentului este insuficienta, sancitunea aplicata este nulitatea testamentului.

o testamentul va fi prezentat de testator unei judecatorii , strans si sigilat sau il va strange si sigila in fata judecatorului, declarand ca dispozitiile din inscris alcatuiesc testamentul sau, scris de el sau scris de alta persoana si semnat de el;

atunci cand declaratia testatorului este mincinoasa, testamentul mistic va fi nul;

in cazul in care din cauza bolii testatorul este in imposibilitatea fizica de a se prezenta in fata judecatorului, atunci prezentarea, strangerea si sigilarea testamentului, precum si declaratiile testatorului se va face la domiciliul acestuia din urma in prezenta unui judecator delegat.

o judecatorul care primeste testamentul este obligat sa intocmeasca pe hartia sau plicul sigilat actul de suprascriere, care este un

19

proces-verbal ce constata prezentarea testatorului, declaratia acestuia sa testamentul este al sau si starea lui;

pana la subscriere, testamentul mistic este un simplu proiect.

o dupa indeplinirea formalitatilor, testamentul este restituit testatorului sau poate fi pastrat la judecatorie;

nerespectarea oricarei formalitati atrage nulitatea testamentului.

16. Legatul (notiune, clasificare)

Subiect: Notiunea de „legat”. Clasificarea legatelor si a legatarului.

Legatul – reprezinta un act juridic unilateral, cu titlu gratuit si pentru cauza de moarte, cuprins intr-un testament, prin care testatorul desemneaza una sau mai multe persoane, numite legatari, care, la decesul lui, urmeaza sa dobandeasca intregul sau patrimoniu sau o fractiuni din acesta ori anumite bunuri determinate;

- legatul este o liberalitate (ca si donatia) intrucat testatorul urmareste sa procure un avantaj patrimonial legatarului (legatarilor) fara un contraechivalent;

- legatul este un act juridic pentru cauza de moarte deoarece produce efecte juridice numai in momentul mortii testatorului;

- efectele legatului se produc numai in clipa mortii testatorului, in favoarea legatarului (ori legatarilor) si in detrimentul mostenitorilor sai legali.

Clasificarea legatelor – principalul criteriu de clasificare a legatelor este obiectul dispozitiei testamentare, dupa care se distinge:

- legatul universal – are ca obiect intregul patrimoniu al testatorului, fiind vorba de vocatia la intreg, adica de cantitatea de bunuri primita efectiv (si nu emolument – continutul concret al mostenirii);

o in cazul in care exista doi sau mai multi legatari universali, potrivit legii, daca ei pot si vor sa vina la mostenire, universalitatea succesorala se imparte in mod egal;

o legatarul universal are vocatie la intreaga mostenire, asemanator mostenitorului legal cu vocatie concreta la mostenire (numai izvorul vocatiei fiind diferit, anume legea si respectiv testamentul).

- legatul cu titlu universal – acesta confera legatarului vocatie la o fractiune (cota-parte) din mostenirea testatorului;

o legatarii au dreptul, fiecare, la cota-parte precizata in testament (ex.: o patrime, o jumatate etc.);

o daca unul din ei renunta, partea lui profita mostenitorilor legali, iar nu celorlalti legatari cu titlu particular;

o sunt cu titlu universal : legatul tuturor bunurilor imobile; legatul tuturor bunurilor mobile;

20

legatul unei fractiuni din totalitatea bunurilor imobile;

legatul unei fractiuni din totalitatea bunurilor mobile.

- legatul cu titlu particular – legatul care confera legatarului vocatie succesorala la unul sau mai multe bunuri determinate, privite izolat (ut singuli);

o neavand vocatie la o universalitate, legatarul particular nu dobandeste decat bunurile lasate lui, dar nu raspunde de datoriile mostenirii;

o varietati de legate cu titlu particular : legatul unor bunuri corporale certe, individual

determinate (ex.: casa, autovehicul etc.) sau bunuri de gen determinate sau determinabile dupa numar, masura etc. (ex.: o suma de bani, o cantitate de grau etc.);

legatul unor bunuri incorporale (ex.: legatul creantei pe care testatorul o are impotriva unui tert);

legatul prin care testatorul-creditor iarta datoria legatarului-debitor (caz in care datoria se stinge din momentul deschiderii mostenirii);

legatul nudei proprietati a unui bun determinat (sau unor bunuri determinate).

O alta clasificare a legatelor se face in functie de absenta sau prezenta modalitatilor care afecteaza liberalitatea, dupa care se deosebesc:

- legatul pur si simplu – legatul neafectat de modalitati, care isi produce efectele imediat la data mortii testatorului;

- legatul cu termen – legat a carui executare sau stingere depinde de un termen (suspensiv sau extinctiv);

- legatul sub conditie – legat a carui nastere sau desfiintare depinde de un eveniment viitor si nesigur (conditie suspensiva sau rezolutorie);

- legatul cu sarcina - legat prin care testatorul impune legatarului o obligatie (de a da, de a face sau de a nu face), fie in interesul testatorului, fie in interesul legatarului, fie in interesul unei terte persoane.

17. Ineficacitatea legatelor (notiune si cauze)

Subiect: Notiunea de ineficacitate a legatelor. Care sunt cauzele de ineficacitate a legatelor si in ce constau deosebirile dinre ele?

Ineficacitatea legatelor – potrivit literaturii de specialitate, notiunea de ineficacitate a legatelor desemneaza acele ipoteze in care dispozitia testamentara prin care testatorul a instituit unul sau mai multe legate este lipsita de efecte juridice, deci este ineficace, din cauze prevazute de lege; aceste cauze pot fi grupate in 4 categorii, si anume:

- nulitatea absoluta sau relativa a legatelor – intervine in caz de nerespectare a regulilor de forma sau de fond prevazute de lege pentru validitatea lor;

21

- reductiunea – avand drept consecinta ineficacitatea partiala sau totala a legatelor se produce (la cererea mostenitorilor rezervatari si a celor care infatiseaza drepturile lor) in cazul in care, prin liberalitatile facute de defunct (tinand seama si de donatiile facute in timpul vietii) s-a depasit cotitatea disponibila;

- revocarea testamentului sau a unora din dispozitiile sale poate fi:o voluntara , cand este opera testatorului;o sau judecatoreasca, pronuntata de instanta pentru cazurile

prevazute de lege.- caducitatea legatelor intervine atunci cand executarea lor devine imposibila din

cauze posterioare momentului intocmirii testamentului.

Deosebirea dintre caducitate si nulitate, respectiv revocare:- spre deosebire de nulitatea legatelor, care se datoreaza unor cauze existente in

momentul intocmirii testamentului, caducitatea se datoreaza unor evenimente, imprejurari ulterioare;

- caducitatea se deosebeste si de revocarea voluntara a legatelor, deoarece se produce independent si chiar impotriva vointei testatorului;

- caducitatea se deosebeste si de revocarea judecatoreasca prin care se sanctioneaza anumite atitudini culpabile ale legatarului;

- cauzele care determina caducitatea nu sunt determinate sau conditionate de culpa legatarului.

18. Rezerva succesorala (definitie, caractere juridice)

Subiect: Definitia si caracterele juridice ale rezervei suucesorale.

Rezerva succesorala – reprezinta acea parte a mostenirii care revine, in mod obligatoriu, mostenitorilor rezervatari, chiar impotriva vointei defunctului (manifestata fie prin liberalitati facute in timpul vietii si/sau prin dispozitii testamentare pentru cauza de moarte – legate sau exheredari - ).

Caracterele juridice ale rezervei succesorale:- caracterul succesoral – rezerva este o parte a mostenirii care se atribuie

mostenitorilor rezervatari impotriva vointei defunctului;o rezerva, fiind parte a mostenirii care se atribuie rezervatarilor in

calitate de mostenitori legali, ea poate fi pretinsa numai de cei care vin efectiv la mostenire, si care indeplinesc conditiile necesare pentru aceasta (au capacitate succesorala, vocatie concreta la mostenire si nu sunt nedemni);

o rezerva se calculeaza numai in raport de activul net existand in patrimoniul defunctului in momentul deschiderii mostenirii, deci dupa scaderea pasivului succesoral.

- caracterul imperativ al rezervei – cercul mostenitorilor rezervatari si cuantumul rezervei sunt stabilite imperativ de lege, neputand fi modificate prin vointa celui care lasa mostenirea, nici chiar cu acordul viitorilor mostenitori rezervatari;

o insa , legea stabileste imperativ numai dreptul la rezerva, dar nu si obligatia exercitarii acestuia, astfel incat, dupa deschiderea

22

mostenirii, succesibilul rezervatar poate renunta, total sau partial, la dreptul conferit de lege.

- caracterul propriu al dreptului la rezerva – dreptul la rezerva este un drept propriu, nascut in persoana mostenitorilor rezervatari la data deschiderii mostenirii, iar nu dobandit de la defunct prin succesiune;

- dreptul la rezerva in natura – intrucat rezerva succesorala este determinata ca parte din mostenire, fractiune din „bunurile defunctului”, mostenitorii rezervatari au dreptul la rezerva, in principiu, in natura, si nu sub forma echivalentului in bani;

o daca prin actele liberale ale defunctului s-a adus atingere rezervei, ea trebuie sa fie reintregita in natura, iar nu prin echivalent;

numai in mod exceptional , in cazurile si in conditiile prevazute expres de lege, rezerva poate fi atribuita sau intregita sub forma unui echivalent in bani.

o mostenitorul rezervatar poate accepta atribuirea sau intregirea rezervei sub forma unui echivalent banesc;

mostenitorul rezervatar are dreptul, dar nu si obligatia, de a pretinde rezerva in natura.

- caracterul colectiv al rezervei – in cazul in care exista o pluritate de mostenitori rezervatari, rezerva lor se determina si se atribuie in mod colectiv, global;

o in caz de renuntare sau nedemnitate a unui mostenitor rezervatar nu vor profita comostenitorii sai rezervatari;

rezerva se calculeaza in functie de cei care mostenesc si care au calitatea de rezervatari;

cine nu mosteneste nu poate fi rezervatar; titlul de mostenitor al renuntatorului sau

nedemnului se desfiinteaza cu efect retroactiv, el devenind strain de mostenire.

- indisponibilitatea rezervei - in literatura de specialitate se aminteste si caracterul indisponibil al rezervei, indisponibilitate care este:

o relativa – opereaza numai daca exista mostenitori rezervatari;o partiala – vizeaza numai o fractiune din mostenire si numai acele

acte ale defunctului care sunt liberalitati.- in practica instantei supreme, rezerva succesorala a fost declarata chiar si

inalienabila si insesizabila.

19. Mostenitorii rezervatari

Subiect: Enumerati categoriile de mostenitori rezervatari. Particularitatile rezervei fiecarei categorii de asemenea mostenitori.

Mostenitorii rezervatari – potrivit Codului civil, acestia sunt:- descendentii defunctului , fara limitare in grad (copii, nepoti de copii, stranepoti de

copii etc.);

23

- ascendentii privilegiati (mama si tata);- sotul supravietuitor .

Descendentii defunctului – intinderea rezervei variaza in functie de numarul descendentilor:

- un descendent – ½ din mostenire;- doi descendenti – 2/3 din mostenire;- trei sau mai multi descendenti – ¾ din mostenire;- aceasta impartire se face cand este vorba de copii defunctului ;- daca acestia sunt predecedati, rezerva se va calcula dupa numarul tulpinilor, adica

al descendentilor de grad I (copiii), si nu dupa numarul nepotilor, stranepotilor etc. (descendenti de grad II, III etc.) care vin efectiv la mostenire.

Ascendentii privilegiati – dupa numarul ascendentilor privilegiati (al parintilor – mama si tata - ):

- rezerva ambilor parinti este de ½ din mostenire;- daca doar unul dintre ei vine la mostenire, rezerva este de ¼ din mostenire.

Rezerva sotului supravietuitor – calitatea sa de mostenitor rezervatar este data de legea nr. 319/1944, si va fi de ½ din cota succesorala ce i se cuvine in calitate de mostenitor legal;

- insa , in raport cu diferitele clase de mostenitori legali, rezerva succesorala a sotului supravietuitor se expune astfel:

o 1/8 din mostenire daca vine in concurs cu descendentii defunctului;

o 1/6 din mostenire cand vine in concurs atat cu ascendentii privilegiati, cat si cu colateralii privilegiati;

o ¼ din mostenire cand vine in concurs cu ascendentii privilegiati sau cu colateralii privilegiati;

o 3/8 din mostenire cand vine in concurs cu ascendentii ordinari sau colateralii ordinari.

- rezerva sotului supravietuitor se atribuie individual, calculandu-se distinct de rezervele mostenitorilor cu care concureaza;

- dreptul de rezerva succesorala nu ii este recunoscut sotului supravietuitor pentru bunurile apartinand gospodariei casnice si pentru darurile de nunta, cu conditia ca prin liberalitatile facute de cel care face liberalitati sa nu se fi adus atingere rezervei sotului supravietuitor;

- rezerva sotului supravietuitor se calculeaza prin raportare la valoarea integrala a mostenirii (inclusiv a valorii mobilierului si darurilor de nunta).

20. Reductiunea liberalitatilor excesive (notiune, persoanele care pot cere reductiunea si ordinea reductiunii)

Subiect: Reductiunea liberalitatilor excesive. Notiune. Persoanele ce o pot cere, ordinea reductiunilor liberalitatilor excesive.

24

Reductiunea liberalitatilor excesive – reductiunea reprezinta o sanctiune civila aplicabila liberalitatilor excesive, lipsindu-le de eficacitate in masura necesara intregirii rezervei, dar fara a atrage nulitatea lor;

- potrivit Codului civil , liberalitatile prin act sau intre vii sau prin testament, cand vor trece peste partea disponibila, vor fi reduse la aceasta parte.

Persoanele care pot invoca reductiunea – potrivit Codului civil, reductiunea liberalitatilor intre vii nu va putea fi ceruta decat numai de erezii rezervatari, de erezii acestora sau de cei care infatiseaza drepturile lor; dreptul de a invoca reductiunea apartine numai persoanelor limitativ prevazute de lege:

- in cazul mostenitorilor rezervatari , exercitarea dreptului la reductiune este conditionata de acceptarea mostenirii si de nerenuntarea la acest drept dupa deschiderea mostenirii;

o daca exista mai multi mostenitori rezervatari, ei pot exercita dreptul la reductiune in mod colectiv;

o insa, daca unul dintre ei, fara a renunta la mostenire, renunta sa exercite dreptul (pentru a respecta vointa defunctului), liberalitatile se vor reduce numai in masura necesara intregirii rezervei celorlalti (intrucat dreptul la reductiune are un caracter individual).

- daca mostenitorul rezervatar moare inainte de exercitarea dreptului la reductiune, acest drept se transmite, ca drept patrimonial, asupra propriilor mostenitori;

o fiind vorba de un drept unic al defunctului rezervatar, retransmis prin mostenire, el urmeaza sa fie exercitat unitar (colectiv), si anume in sensul reductiunii liberalitatilor excesive;

o dreptul unuia dintre mostenitorii rezervatarului la reductiune nu poate fi anihilat prin vointa altora (in sensul renuntarii), indiferent de numarul lor.

- reductiunea mai poate fi ceruta de persoanele care „infatiseaza drepturile” mostenitorilor rezervatari (acestia fiind avanzii lor cauză);

o legea are in vedere in aceasta situatie pe succesorii universali sau cu titlu universal ai mostenitorului rezervatar (anume cel care a transmis sau cedat drepturile succesorale prin act intre vii, cu titlu oneros sau gratuit, asupra unei alte persoane), precum si pe creditorii mostenitorilor rezervatari (pe calea actiunii oblice);

o dobanditorul cu titlu particular de la mostenitorul rezervatar are calitatea de terta persoana, iar el nu poate „infatisa” dreptul mostenitorului rezervatar la reductiune;

o reductiunea nu poate fi ceruta nici de catre donatari sau legatari, intrucat reductiunea opereaza impotriva, iar nu in favoarea lor;

totusi , daca exista pluralitate de donatari si/sau legatari, cel actionat in reductiune poate invoca, pe cale de exceptie, nerespectarea ordinii legale de reductiune a liberalitatilor excesive.

25

Ordinea reductiunii liberalitatilor excesive – problema se pune numai daca cel care lasa mostenirea a facut mai multe liberalitati (donatii si/sau legate) prin care s-a depasit cotitatea disponibila (acea parte a patrimoniului care excede rezervei succesorale), indiferent ca a beneficiat de liberalitati o singura persoana sau persoane diferite; Codul civil a consacrat 3 reguli care guverneaza reductiunea pana la limita cotitatii disponibile:

- legatele se reduc inaintea donatiilor – aceasta regula se aplica in cazul in care defunctul a facut atat donatii, cat si legate;

o regula reducerii legatelor inaintea donatiilor se justifica prin aceea ca sunt ultimele liberalitati facute de defunct (care produc efecte numai la data deschiderii mostenirii) si datorita lor s-a adus atingere rezervei succesorale, liberalitatilor anterioare (donatiile) fiind facute din cotitatea disponibila si, mai ales, prin principiul irevocabilitatii donatiilor;

o regula reducerii legatelor inaintea donatiilor are caracter imperativ;

astfel, clauza testamentara prin care s-ar prevedea reducerea cu intaietate a donatiilor sau reducerea lor concomitent cu legatele va fi lovita de nulitate.

- legatele se reduc toate deodata si in mod proportional – sunt supuse reducerii simultane si proportional cu valoarea lor atat legatele universale sau cu titlu universal, cat si cele cu titlu particular, indiferent ca au fost prevazute in acelasi testament ori testamente diferite;

o aceasta regula are caracter dispozitiv, intrucat se intemeiaza pe vointa prezumata a testatorului;

o legea permite testatorului sa dispuna plata unui (unor) legate cu preferinta fata de altele, caz in care cele preferate se vor reduce numai daca rezerva succesorala nu va fi intregita prin reductiunea celorlalte.

- donatiile se reduc succesiv, in ordinea inversa a datei lor, incepand cu cea mai noua – aceasta regula se justifica prin ideea ca donatiile mai noi au adus atingere rezervei succesorale, fiind reclamata si de principiul irevocabilitatii donatiilor;

o daca donatiile s-ar reduce in ordine cronologica, donatorul ar putea revoca donatiile anterioare, facand noi donatii care sa epuizeze cotitatea disponibila;

o intrucat principiul irevocabilitatii donatiilor este de ordine publica, iar aceasta regula de reductiune are caracter imperativ, donatorul nu poate stabili o alta ordine de reductiune a donatiilor nici prin contractele incheiate, nici prin testamentul lasat;

o regula reductiunii donatiilor in ordine cronologica inversa nu poate fi aplicata in cazul donatiilor care au aceeasi data;

astfel fiind, se admite ca in acest caz ele se reduc simultan si in mod proportional cu valorea lor, ca si legatele (a doua regula), donatorul avind dreptul sa stabileasca si o ordine de preferinta privitoare la reductiunea lor in masura necesara intregirii rezervei.

26

21. Caile procedurale de realizare a reductiunii liberalitatilor excesive si efectele reductiunii

Subiect: Cai procedurale de realizare a reductiunii liberaltatilor excesive. Efectele reductiunii liberalitatilor excesive.

Caile procedurale de realizare a reductiunii – dreptul la reductiunea liberalitatilor excesive se poate realiza prin buna invoiala sau pe cale judecatoreasca;

- daca persoanele interesate se inteleg, reductiunea liberalitatilor excesive se poate realiza prin buna invoiala (pe cale extrajudiciara);

o astfel , notarul public, avand acordul tuturor mostenitorilor, va putea proceda la reducerea liberalitatilor, pana la limitele prevazute de lege;

o reductiunea se poate realiza si pe calea impartirii bunurilor prin buna invoiala.

- in cazul in care partile interesate nu cad de acord, neintelegerile urmeaza sa fie solutionate pe cale judecatoreasca, mostenitorul rezervatar fiind obligat sa dovedeasca, prin orice mijloc de proba, depasirea cotitatii disponibile prin liberalitatile facute de defunct;

o procedural , in aceasta situatie, trebuie facuta deosebirea dupa cum obiectul liberalitatii excesive se afla in posesia beneficiarului sau in posesia mostenitorilor rezervatari:

daca bunurile ce fac obiectul liberalitatii supuse reductiunii se afla in posesia celor gratificati (beneficiarilor), mostenitorii rezervatari urmeaza sa solicite reductiunea prin cererea adresata instantei, numita actiune in reductiune.

daca bunurile ce fac obiectul liberalitatii excesive se afla in posesiunea mostenitorului rezervatar si care refuza sa le predea, beneficiarul liberalitatii urmeaza sa-si valorifice dreptul pretins pe cale de actiune (ex.: actiune in partaj, actiune in predarea legatului etc.);

in acest proces cu beneficiarul liberalitatii, mostenitorul rezervatar se va apara cerand respingerea (totala sau partiala) a actiunii, invocand reductiunea pe cale de exceptie (ca exceptie de fond) sau formuland o actiune reconventionala.

Efectele reductiunii – reductiunea se realizeaza diferit, dupa cum liberalitatile prin care se aduce atingere rezervei succesorale sunt legate sau donatii;

- efectele reductiunii legatelor – in cazul legatelor, reductiunea are ca efect caducitatea legatului, el devenind ineficace, in tot sau in parte, dupa caz, in masura ceruta pentru intregirea rezervei;

27

o ineficacitatea partiala intervine si in cazul exheredarii directe a unui mostenitor rezervatar;

o daca legatul este universal, rezervatarul este indreptatit sa opuna legatarului exceptia reductiunii si nu-i va preda, dupa efectuarea operatiunii de reducere, decat disponibilul;

aceasta va duce la nasterea starii de indiviziune intre rezervatar si legatarul universal.

- efectele reductiunii donatiilor – in cazul donatiilor, reductiunea are ca efect rezolutiunea totala sau partiala a liberalitatii;

o mostenitorii rezervatari vor putea solicita reconstituirea dreptului la rezerva numai prin promovarea actiunii in reductiune, ale carei efecte se produc retroactiv de la data deschiderii succesiunii.

- in cazul liberalitatii (donatie sau legat) care are ca obiect dreptul de uzufruct sau o renta viagera a carei valoare trece peste cotitatea disponibila – mostenitorii rezervatari au alegerea de a executa aceste dispozitii sau de a abandona proprietatea cotitatii disponibile;

o cu alte cuvinte, mostenitorii rezervatari au un drept de optiune: fie sa execute liberalitatea ; fie sa predea celui gratificat proprietatea cotitatii

disponibile.

22. Raportul donatiilor (notiune, conditiile obligatiei legale de raport a donatiilor)

Subiect: Notiunea si conditiile obligatiei legale de raport a donatiilor.

Raportul donatiilor - consta în readucerea la masa succesorala de catre unii dintre mostenitori (descendentii si sotul supravietuitor care au acceptat succesiunea) a tuturor bunurilor si valorilor primite de la defunct, în timpul vietii acestuia, sub forma de donatie.

Conditiile obligatiei legale de raport al donatiilor – pentru ca donatiile facute de cel care lasa mostenirea sa fie raportabile trebuie sa fie intrunite, cumulativ, mai multe conditii, si anume:

- sa existe doi sau mai multi mostenitori cu vocatie legala la mostenire in calitate de descendenti ai defunctului sau de sot supravietuitor (acesta numai daca vine in concurs cu descendentii);

o descendentii , daca au vocatie legala, datoreaza raportul, indiferent de gradul de rudenie cu defunctul si indiferent ca vin la mostenire prin reprezentare sau in nume propriu;

o ceilalti mostenitori legali si legatari nu au obligatia legala de a raporta liberalitatile primite (ei suporta numai reductiunea daca liberalitatea este excesiva).

- mostenitorul obligat la raport sa fi acceptat mostenirea, pur si simplu sau sub beneficiu de inventar;

o in caz de renuntare la mostenirea legala, descendentul sau sotul supravietuitor nu mai are obligatia de raport, putand patra liberalitatea primita in limitele cotitatii disponibile.

28

- mostenitorul legal sa aiba calitatea de donatar ;o in privinta calitatii de donatar , Codul civil consacra regula

potrivit careia mostenitorul datoreaza raportul numai pentru donatiile primite personal (raportul nu este datorat pentru altul).

- donatia facuta descendentului sau sotului supravietuitor sa nu fi fost scutita de raport;

o daca donatia este facuta altor mostenitori sau unor terti, scutirea de raport nu trebuie sa fie prevazuta, caci donatia nu este, potrivit legii, raportabila (la fel, daca este vorba de legate, indiferent de persoana legatarului);

o in cazul acestor liberalitati, obligatia raportarii, iar nu scutirea, trebuie sa fie stipulata.

23. Dreptul de optiune succesorala (subiectele)

Subiect: Subiectele dreptului de optiune succesorala.

Notiunea de optiune succesorala – potrivit Codului civil, „nimeni nu este obligat de a face acceptarea unei mosteniri ce i se cuvine”;

- astfel , succesibilul are dreptul de a alege intre consolidarea (confirmarea) titlului de mostenitor, prin acceptarea mostenirii, sau desfiintarea acelui titlu, prin renuntarea la mostenire – drept de optiune succesorala.

Subiectele dreptului de optiune succesorala – dreptul de optiune succesorala apartine tututor persoanelor cu vocatie succesorala (indiferent daca vocatia lor este legala ori testamentara si fara deosebire dupa cum vocatia este universala, cu titlu universal sau cu titlu particular);

- mostenitorii legali – in cadrul mostenirii legale, calitatea de subiect al dreptului de optiune apartine tututor persoanelor cu vocatie generala la mostenire, iar nu numai celor cu vocatie concreta;

o dreptul de optiune apartine si trebuie sa fie exercitat nu numai de catre succesibilii chemati in primul rand sa mosteneasca (ex.: rude din clasa I de mostenitori), dar si de catre cei subsecventi (ex.: rude din clasa a II-a), fara sa astepte exercitarea optiunii din partea mostenitorilor in rang preferat;

solutia se impune intrucat mostenitorii in rang preferat ar putea renunta la mostenire in ultimele zile ale prescriptiei unice de 6 luni, astfel incat succesibilii subsecventi, asteptand pana in acest moment, ar risca stingerea prin prescriptie a vocatiei succesorale;

desigur, daca mostenitorul in rang preferat accepta mostenirea, isi consolideaza titlul de mostenitor si anihileaza efectele optiunii exercitate de mostenitorii subsecventi, desfiintand drepturile succesorale ale acestora.

29

- legatarii – dreptul de optiune succesorala apartine si legatarilor, intrucat, daca vocatia lor este universala sau cu titlu universal, dobandirea mostenirii implica si suportarea pasivului, astfel incat trebuie sa aiba posibilitatea de a renunta la mostenire sau de a o accepta sub beneficiu de inventar;

o de asemenea , numai prin exercitarea dreptului de optiune notarul public va putea stabili drepturile legatarului cu titlu particular asupra bunurilor determinate prin testament, precum si redacta certificatul de legatar, potrivit dispozitiilor legale;

o astfel , vointa unilaterala a testatorului nu poate constrange nici un legatar sa conserve dreptul dobandit prin mostenire si, cu atat mai putin, sa suporte anumite obligatii sau sarcini.

- dreptul creditorilor succesibilului – in aceasta privinta, se pune intrebarea daca creditorii succesibilului neglijent pot sau nu sa exercite dreptul de optiune pe calea actiunii oblice si daca pot sau nu sa atace optiunea frauduloasa pe calea actiunii pauliene;

o intrucat dreptul de optiune succesorala este de natura patrimoniala (si nu „exclusiv personala”), el poate fi exercitat si de catre creditorii personali ai succesibilului, pe calea actiunii oblice (subrogatorii);

optiunea pe cale oblica ar putea fi refuzata creditorului (atat in cazul mostenirii legale cat si testamentare), numai daca se dovedeste, in concret, ca alegerii facute de el i se opun considerente de ordin moral, caz in care optiunea ar avea caracter exclusiv personal.

o Codul civil consacra expres posibilitatea revocarii pauliene a renuntarii la mostenire facuta de succesibil in paguba creditorilor;

trebuie sa fie dovedita numai frauda debitorului (succesibilului renuntator), constand in constiinta rezultatului pagubitor al actului fata de creditor;

intrucat renuntarea la succesiune este un act juridic unilateral, nu se poate pune problema dovedirii complicitatii la frauda a vreunui tert (comostenitori, creditorii succesiunii etc.);

de asemenea , actiunea pauliana, fiind o actiune personala, trebuie sa fie intentata in cadrul termenului general de prescriptie de 3 ani (chiar daca mostenirea se compune din imobile).

24. Caracterele juridice ale dreptului de optiune succesorala

Subiect: Caracterele juridice ale dreptului de optiune succesorala.

Caracterele juridice ale dreptului de optiune succesorala:

30

- act juridic unilateral – optiunea succesorala se realizeaza prin manifestarea de vointa a succesibilului in sensul acceptarii pure si simple a mostenirii sau sub beneficiu de inventar ori in sensul renuntarii la mostenire;

o actul de optiune poate fi savarsit nu numai personal, de catre succesibil, dar si prin reprezentare (legala sau conventionala) sau cu incuviintarea autoritatii tutelare.

- act juridic voluntar – libertatea de alegere care caracterizeaza actul de optiune se manifesta pe mai multe planuri, astfel ca:

o nimeni nu este obligat sa accepte mostenirea ce i se cuvine;o in principiu, succesibilul are un drept absolut de a alege intre

posibilitatile conferite prin dreptul de optiune; el nu poate fi obligat sa justifice alegerea si nici sa

raspunda pentru consecintele alegerii facute.o daca exista o pluralitate de succesibili, fiecare este liber sa opteze

in sensul dorit, indiferent de alegerea facuta de ceilalti (ex.: este posibil ca unii sa accepte mostenirea, iar altii sa renunte la ea).

o de la acest principiu exista exceptii care se refera la urmatoarele ipoteze:

a succesibililor minori sau incapabili ; a succesibilului decedat inaintea expirarii

termenului de optiune ai carui succesori nu se inteleg asupra optiunii;

a ascunderii sau dosirii unor bunuri succesorale de catre unii succesibili;

a succesibililor indecisi sau neglijenti .- act juridic irevocabil – optiunea succesorala este irevocabila doar in privinta

acceptarii mostenirii (indiferent daca aceasta s-a facut expres sau tacit, pur si simplu ori sub beneficiu de inventar), acceptantul nemaiputand renunta ulterior;

o insa , acceptantul sub beneficiu de inventar poate renunta la beneficiu, devenind acceptant pur si simplu.

- act juridic indivizibil – exercitand dreptul de optiune, succesibilul trebuie sa se pronunte unitar cu privire la dreptul sau succesoral, nefiind posibila acceptarea in parte a mostenirii (a unor bunuri din mostenire) si renuntarea la rest ori acceptarea pura si simpla pentru o parte si acceptarea sub beneficiu de inventar pentru cealalta parte;

o indibizibilitatea optiunii succesorale este o consecinta a unitatii patrimoniului si a succesiunii, astfel incat, in cazul exceptional in care una si aceeasi persoana lasa doua succesiuni independente una de alta, succesibilul care este chemat la ambele poate opta diferit pentru fiecare dintre ele;

o daca unul si acelasi mostenitor are insa atat vocatie legala cat si testamentara la una si aceeasi mostenire, el poate opta diferit, acceptand mostenirea legala si repudiind-o pe cea testamentara sau invers;

31

o exceptie – optiunea succesorala este divizibila in ceea ce priveste persoanele carora le este deschisa, atunci cand exista mai multi succesibili chemati la aceeasi mostenire, fiecare dintre acestia putand opta cum crede de cuviinta.

- act juridic declarativ de drepturi – optiunea succesibilului produce efecte retroactive, de la data deschiderii mostenirii, astfel ca aceasta este declarativa de drepturi;

o prin acceptare, drepturile si obligatiile asupra mostenirii, dobandite din momentul deschiderii ei, se consolideaza retroactiv;

o in caz de renuntare, renuntatorul este socotit ca nu a fost niciodata mostenitor, devenind retroactiv persoana straina de mostenire.

- act juridic nesusceptibil de modalitati – optiunea succesorala nu poate fi afectata de termen sau conditie, astfel ca acesta trebuie sa fie un act juridic pur si simplu – neafectat de modalitati;

o acceptarea sau renuntarea la termen produce efecte imediate, ca si cand acesta nu ar fi fost stipulat, in timp ce acceptarea sau renuntarea sub conditie sunt nule.

25. Prescriptia dreptului de optiune succesorala

Subiect: Prescriptia dreptului de optiune succesorala.

Prescriptia dreptului de optiune succesorala – pentru ca soarta juridica a mostenirii sa nu ramana multa vreme incerta, dreptul de optiune trebuie sa fie exercitat intr-un termen de 6 luni, calculat de la data deschiderii mostenirii;

- termenul de prescriptie de 6 luni pentru exercitarea dreptului de optiune se aplica atat mostenitorilor legali, cat si legatarilor universali sau cu titlu universal;

o insa , potrivit practicii judiciare, termenul de 6 luni nu se aplica in cazul legatarilor cu titlu particular, in privinta lor fiind aplicabile dispozitiile referitoare la prescriptie din dreptul comun.

Inceputul prescriptiei dreptului de optiune succesorala – intrucat dreptul de optiune se naste in persoana mostenitorilor de la deschiderea mostenirii, el poate fi exercitat numai din acest moment (orice act de renuntare/acceptare anterior deschiderii mostenirii este nul de drept);

- termenul de prescriptie incepe sa curga de la data deschiderii mostenirii, chiar daca succesibilul a luat cunostinta mai tarziu de moartea celui care lasa mostenirea;

o termenul de optiune va curge nu numai pentru succesibilii chemati in primul rand la mostenire, dar si pentru cei subsecventi;

o astfel, optiunea exercitata de succesibilii subsecventi va produce efecte sau va ramane ineficace, dupa cum succesibilii in rang preferabil vor renunta sau vor accepta mostenirea.

32

- in ceea ce priveste regula inceputului prescriptiei, aceasta se aplica indiferent daca succesibilul mosteneste in nume propriu, prin reprezentare sau prin retransmitere;

- de la regula calcularii termenului de prescriptie din momentul deschiderii mostenirii exista si unele exceptii, astfel ca:

o in cazul copilului conceput inainte de deschiderea mostenirii, dar nascut ulterior, termenul de prescriptie va incepe sa curga pentru el de la data nasterii (intrucat din acest moment se va sti ca s-a nascut viu);

numai de la nastere el poate exercita, prin reprezentanti, dreptul de optiune.

o in cazul declararii judecatoresti a mortii celui care lasa mostenirea, termenul incepe sa curga de la data ramanerii definitive a hotararii judecatoresti declarative de moarte (intrucat pana in acel moment cel disparut este prezumat a fi in viata);

o daca stabilirea legaturii de rudenie cu defunctul se face pe cale judecatoreasca, prescriptia incepe sa curga de la data ramanerii definitive a hotararii judecatoresti in aceasta privinta;

o inceputul prescriptiei dreptului de optiune succesorala mai poate fi amanat datorita unor imprejurari care constituie cauze de suspendare a prescriptiei, daca acestea opereaza de la data deschiderii mostenirii, impiedicandu-l pe succesibil sa-si exercite dreptul de optiune.

Suspendarea prescriptiei dreptului de optiune succesorala – cursul prescriptiei dreptului de optiune succesorala de 6 luni se suspenda de drept cat timp succesibilul:

- este impiedicat, printr-un caz de forta majora, sa-si exercite dreptul de optiune succesorala;

o caz de forta majora : un eveniment exterior, imprevizibil, inevitabil si invincibil, care creaza o impiedicare absoluta de a actiona.

- face parte din fortele armate ale Romaniei, iar acestea sunt puse pe picior de razboi;

- este lipsit de capacitatea de exercitiu si nu are reprezentant legal sau are capacitate de exercitiu restransa si nu are cine sa -i incuviinteze actele ;

- in practica judiciara , avand in vedere faptul ca dreptul la optiune succesorala reprezinta un act de dispozitie, s-a admis suspendarea cursului prescriptiei pe durata necesara obtinerii autorizatiei, daca demersurile in acest scop au fost facute inainte de implinirea termenului de prescriptie.

Repunerea in termenul de prescriptie – potrivit Codului civil, daca mostenitorul a fost impiedicat de a se folosi de dreptul sau, din motive de forta majora, instanta judecatoreasca, la cererea mostenitorului, poate prelungi termenul cu cel mult 6 luni de la data cand a luat sfarsit impiedicarea;

- repunerea in termen, care poate produce efecte si fata de terti, este de competenta exclusiva a instantei judecatoresti.

Efectele prescriptiei dreptului de optiune succesorala – daca succesibilul nu si-a exercitat dreptul de optiune in termenul prevazut de lege (art. 700 Cod civil), se stinge

33

dreptul de a accepta mostenirea si, odata cu acest drept, se stinge, cu efect retroactiv, si titlul sau de mostenitor, iar succesibilul devine astfel strain de mostenire;

- astfel, stingerea prin prescriptie a dreptului de optiune atrage stingerea chiar a vocatiei succesorale;

- de asemenea, stingerea prin prescriptie a titlului de mostenitor, a vocatiei succesorale, produce efecte absolute (erga omnes).

26. Termenul de acceptare sau renuntare la mostenire (regula si exceptii)

Subiect: Momentul de la care curge termenul de acceptare sau renuntare la mostenire. Regula si exceptii.

Termenul de acceptare sau renuntare la mostenire – pentru a impaca dreptul creditorilor de a-si valorifica pretentiile fara intarziere, cu dreptul succesibilului de a opta in cunostinta de cauza, Codul civil a prevazut in favoarea succesibilului un termen de 3 luni de la deschiderea mostenirii si un termen de 40 de zile pentru a delibera asupra acceptarii sau renuntarii la mostenire, termen de deliberare care curge de la data semnarii procesului-verbal de inventariere, cel mai tarziu de la expirarea termenului de 3 luni;

- la cererea succesibilului, in functie de imprejurari, instanta poate prelungi aceste termene, dar numai in limita termenului de prescriptie a dreptului de optiune succesorala;

27. Acceptarea pura si simpla fortata

Subiect: Acceptarea pura si simpla fortata: natura juridica, conditii, efecte.

Notiuni introductive. Acceptarea pura si simpla – consta in actul sau faptul juridic unilateral savarsit de succesibil prin care isi consolideaza neconditionat calitatea de mostenitor, definitivand transmisiunea succesorala care a operat la data deschiderii mostenirii;

- acceptarea pura si simpla poate fi de mai multe feluri , si anume:o voluntara – rezultand din manifestarea expresa sau tacita a

vointei succesibilului; acceptarea este expresa cand succesibilul isi

insuseste calitatea de erede printr-un inscris autentic sau sub semnatura privata;

acceptarea este tacita atunci cand succesibilul face un act (fapt) pe care nu-l putea savarsi decat in calitatea sa de erede si din care rezulta, indirect dar neindoielnic, intentia sa de acceptare a mostenirii.

o fortata – prevazuta de lege ca sanctiune pentru savarsirea unor fapte voluntare de catre succesibil.

Acceptarea pura si simpla fortata (intalnita relativ frecvent in practica) – este impusa de lege in cazul in care succesibilul a sustras sau a tainuit bunuri ale mostenirii, inclusiv

34

prin nedeclararea lor la inventar, cu intentia frauduloasa de a le insusi in exclusivitate si de a pagubi pe comostenitori si/sau creditorii mostenirii.

Natura juridica – sustragerea sau ascunderea de bunuri se analizeaza ca fapte juridice ilicite, deci delicte civile;

- sanctiunea – consta in efectele speciale care se produc in urma savarsirii acestor fapte, si reprezinta pedeapsa civila.

Conditiile acceptarii fortate – pentru a fi in prezenta acceptarii fortate trebuie sa fie intrunite mai multe conditii, si anume:

- elementul obiectiv – consta in sustragerea sau ascunderea (tainuirea in special cu ocazia inventarierii) a unor bunuri din mostenire;

o sustragerea sau tainuirea se savarseste de succesibil singur sau in participare cu altul (comostenitor sau tert);

o de asemenea , tainuirea poate fi exercitata si asupra imobilelor (ex.: donatia deghizata avand ca obiect un imobil);

o fapta ilicita poate fi savarsita nu numai dupa deschiderea mostenirii, dar si inainte de aceasta data, eventual chiar cu complicitatea defunctului (ex.: donatia in favoarea unuia dintre mostenitori, deghizata sub aparenta unei vanzari pentru a se sustrage reductiunii).

- elementul subiectiv – reprezentat prin intentia frauduloasa a mostenitorului, frauda destinata a inlatura aplicarea intre mostenitori a regulilor devolutiunii succesorale legale ori testamentare, a principiului egalitatii prin ruperea echilibrului dintre ei, ceea ce presupune existenta unei pluralitati de mosteniri;

o frauda succesorala poate consta si in intentia de a pagubi pe creditorii succesiunii, prin diminuarea sau ascunderea unei parti din activul succesoral (pentru a se sustrage urmaririi creditorilor);

o frauda succesorala trebuie sa fie intentionata, dolosiva si savarsita cu rea-credinta;

o simpla omisiune (fie si culpabila) de a declara unele bunuri succesorale sau nedeclararea unor bunuri din eroare nu atrage aplicarea sanctiunilor prevazute de lege;

o intrucat buna-credinta se prezuma, intentia frauduloasa trebuie sa fie dovedita de comostenitorul sau creditorul interesat.

- autorul faptei ilicite trebuie sa aiba calitatea de mostenitor cu vocatie concreta la mostenire, fie de mostenitor legal, fie de legatar universal ori cu titlu universal;

o legatarul cu titlu particular, daca a insusit bunuri care formeaza obiectul legatului si care ii revin in exclusivitate, nu dauneaza succesorilor universali sau cu titlu universal si nici creditorilor mostenirii fata de care nu are calitate de debitor;

o astfel , pedeapsa acceptarii fortate nu poate fi aplicata impotriva legatarului particular si nici el nu are interesul sa ceara aplicarea ei impotriva mostenitorilor universali sau cu titlu universal, care ar fi savarsit fapta ilicita prevazuta de lege;

o de asemenea , daca fapta ilicita a fost savarsita cu participarea mai multor succesori universali sau cu titlu universal, pentru a

35

frauda pe ceilalti sau pe creditori, consecintele vor fi suportate de toti, iar pentru restituirea catre succesiune a bunurilor sustrase sau ascunse vor raspunde delictual, deci solidar.

Efectele acceptarii pure si simple (efectele generale) – acceptarea pur si simpla a mostenirii consolideaza, definitiveaza titlul de mostenitor al succesibilului (indiferent daca acceptarea este voluntara, fortata, exercitata de succesibilul chemat in primul rand la mostenire sau de catre succesibilul subsecvent etc.);

- prin efectul acceptarii pure si simple se stinge definitiv dreptul de optiune al succesibilului;

o el decade din dreptul de a renunta la mostenire sau de a o accepta sub beneficiu de inventar.

- cel mai important efect al acceptarii pure si simple este contopirea, confundarea patrimoniului succesoral cu patrimoniul personal al mostenitorului (succesor universal sau cu titlu universal); acesta determinat urmatoarele consecinte:

o mostenitorul va raspunde personal pentru pasivul mostenirii peste limitele activului averii mostenite (astfel, nu numai cu bunurile din averea mostenita, dar si cu bunurile sale proprii);

o datoriile sau creantele fata de defunct (de cujus / de cuius) se sting prin confuziune, integral, daca este singurul mostenitor, si proportional cu cota mostenita, daca este comostenitor impreuna cu altii;

tot astfel inceteaza si drepturile reale prin consolidare (uzufruct, uz, abitatie, superficie), respectiv prin confuziune (servituti, ipoteci, privilegii, gaj).

o in raporturile contractate de defunct cu tertii, prin acceptarea pura si simpla a mostenirii, mostenitorul va lua locul acestuia.

Efecte speciale in cazul acceptarii fortate – pentru savarsirea unei fapte ilicite care implica sustragerea ori tainuirea de bunuri succesorale legea prevede, drept pedeapsa civila, o dubla decadere:

- decaderea din dreptul de optiune succesorala – succesibilul vinovat de savarsirea faptelor prevazute de lege este decazut din dreptul de a renunta la mostenire sau de a o accepta sub beneficiu de inventar;

o mai mult, daca acesta a optat anterior in acest sens, decade din beneficiul de inventar, respectiv din renuntarea la mostenire, daca renuntarea nu a devenit irevocabila prin acceptarea mostenirii de catre alti erezi.

- decaderea din drepturile succesorale asupra bunurilor sustrase ori ascunse – succesibilul vinovat, cu toate ca pastreaza calitatea de mostenitor, nu are nici un drept asupra bunurilor sustrase ori ascunse;

o aceste bunuri vor fi dobandite de catre comostenitorul/comostenitorii succesibilului vinovat, potrivit cotelor succesorale;

o daca succesibilul vinovat este mostenitor univ sau, fiind mai multi, cu totii impreuna au sustras ori ascuns bunurile in scopul fraudarii creditorilor mostenirii, acest efect al acceptarii fortate

36

nu se produce si nici nu ar fi in interesul creditorilor, bunurile intrand oricum sub incidenta gajului lor general;

o de asemenea , legea prevede decaderea numai din drepturile succesorale asupra bunurilor sustrase sau ascunse, nu si din obligatia succesibilului vinovat de a suporta datoriile si sarcinile mostenirii.

28. Renuntarea la mostenire

Subiect: Renuntarea la mostenire.

Renuntarea la mostenire – reprezinta actul juridic unilateral, expres si solemn, prin care succesibilul declara, in cadrul termenului de prescriptie a dreptului de optiune succesorala, ca nu isi insuseste titlul de mostenitor (anume renunta la el), desfiintand cu efect retroactiv vocatia sa succesorala, devenind strain de mostenire.

Conditii de fond si forma in privinta renuntarii la mostenire:- renuntarea la mostenire nu poate fi decat expresa ;- renuntarea este valabila si produce efecte numai daca succesibilul nu si-a exercitat

anterior dreptul de optiune prin acceptare (intrucat acceptarea este irevocabila);- renuntarea este un act juridic indivizibil – astfel incat succesibilul nu poate

renunta in parte la dreptul sau succesoral pentru a accepta restul;- renuntarea trebuie sa fie pur abdicativa (impersonala si cu titlu gratuit);- renuntarea este un act solemn – trebuie sa se faca prin o declaratie la notarul

public si sa se treaca intr-un registru special;o succesibilul renuntator nu poate invoca lipsa inscrierii drept

cauza de nulitate a declaratiei de renuntare, pentru a putea accepta mostenirea;

o acesta nu poate decat sa retracteze renuntarea, iar comostenitorul sau mostenitorul subsecvent ii poate opune renuntarea neinscrisa in registrul de renuntari.

Efectele renuntarii la mostenire – ca urmare a renuntarii, se desfiinteaza cu caracter retroactiv si, daca declaratia de renuntare a fost inscrisa in registrul de renuntari, cu opozabilitate erga omnes vocatia succesibilului, el devenind strain de mostenire; astfel intervin urmatoarele consecinte:

- renuntatorul nu beneficiaza de nici un drept succesoral, dar nici nu este obligat sa suporte datoriile si sarcinile mostenirii;

- in caz de deces al renuntatorului, partea din mostenire la care ar fi avut dreptul nu se transmite la proprii mostenitori, iar descendentii lui nu vor putea veni la mostenire prin reprezentare, ci numai in nume propriu (in conditiile prevazute de lege);

- daca renuntatorul a beneficiat de o donatie din partea defunctului, nu va fi obligat la raport, indiferent ca donatia s-a facut cu sau fara scutire de raport;

o insa, orice donatie va fi supusa reductiunii ca liberalitate excesiva daca mostenitorii acceptanti sunt rezervatari si prin donatia in cauza s-a incalcat rezerva lor;

37

o astfel, renuntatorul va fi tratat ca orice tert beneficiar al donatiei, chiar daca, in caz de acceptare a mostenirii, ar fi avut si el calitatea de mostenitor rezervatar.

- drepturile reale sau de creanta ale renuntatorului impotriva defunctului sau ale acestuia impotriva succesibilului renuntator si care s-au stins prin consolidare sau confuziune ope legis la data deschiderii mostenirii renasc prin efectul retroactiv al renuntarii;

- renuntatorul va pierde beneficiul sezinei la care a avut dreptul in calitate de ruda in linie directa, descendenta sau ascendenta;

- creditorii succesibilului renuntator nu au dreptul sa urmareasca patrimoniul succesoral, dupa cum nici creditorii succesiunii nu au dreptul sa urmareasca bunurile din patrimoniul renuntatorului;

- renuntatorul nu are obligatia de a plati taxe succesorale.Retractarea renuntarii – renuntarea la mostenire este un act irevocabil, insa legea

permite, in mod exceptional, retractarea renuntarii, numai daca sunt indeplinite cumulativ doua conditii, si anume:

- retractarea este posibila numai cat timp, in privinta renuntatorului, nu s-a implinit termenul de prescriptie a dreptului de optiune succesorala;

- retractarea este posibila numai daca mostenirea nu a fost acceptata pana in momentul retractarii de un alt succesibil, comostenitor sau mostenitor subsecvent, cu vocatie legala sau testamentara, universala ori cu titlu universal;

o intrucat ratiunea pentru care legea admite retractarea renuntarii este evitarea vacantei succesorale, acceptarea legatului cu titlu particular de catre legatar nu impiedica retractarea renuntarii facute de succesorul universal sau cu titlu universal.

Efectele retractarii renuntarii la mostenire – ca urmare a retractarii renuntarii, succesibilul devine mostenitor acceptant;

- de asemenea , ca orice act de optiune succesorala, retractarea renuntarii prin acceptare opereaza retroactiv, de la data deschiderii mostenirii.

29. Acceptarea mostenirii sub beneficiu de inventar

Subiect: Acceptarea mostenirii sub beneficiu de inventar.

Acceptarea mostenirii sub beneficiu de inventar – reprezinta un mod de acceptare a succesiunii prin care mostenitorul poate impiedica confuziunea patrimoniului sau cu cel al defunctului, nemaifiind obligat la plata datoriilor mostenirii decat pana la concurenta valorii bunurilor succesorale;

- acceptarea beneficiara (def. din curs, mai pe larg) - este un act de optiune expres si solemn prin care succesibilul declara, in cadrul termenului de prescriptie a dreptului de optiune succesorala, ca isi insuseste titlul de mostenitor (comostenitor) al patrimoniului succesoral, dar intelege sa raspunda de pasivul succesoral numai in limita activului mostenirii si numai cu bunurile mostenite, inventarul intocmit impiedicand confuziunea patrimoniului succesoral cu patrimoniul sau propriu;

38

- acceptarea beneficiara este mai rar intalnita in practica din cauza formalitatilor si cheltuielilor pe care le implica;

- mostenirea poate fi acceptata sub beneficiu de inventar atat de catre mostenitorul legal, cat si de legatarul universal sau cu titlu universal;

o in cazul legatarului cu titlu particular problema nu se pune pentru ca el nu raspunde de pasivul mostenirii si obiectul legatului, inclusiv sarcinile care il greveaza, sunt determinate prin testament si legatul nu poate fi acceptat decat in conditiile stabilite de testator.

- succesibilul poate accepta mostenirea sub beneficiu de inventar numai cat timp nu a acceptat - o pur si simplu, voluntar ori fortat sau nu a renuntat la mostenire ;

- acceptarea sub beneficiu de inventar este un act juridic indivizibil si nu poate avea ca obiect numai o parte a mostenirii;

- in cazul unei pluralitati de mostenitori , daca unul/unii dintre succesibili accepta mostenirea pur si simplu, iar altul/altii sub beneficiu de inventar:

o mostenitorii care au acceptat mostenirea pur si simplu vor raspunde nelimitat pentru datoriile si sarcinile mostenirii, insa numai pentru portiunea din pasiv care le incumba (intrucat acceptarea beneficiara nu exercita nici o influenta asupra impartirii datoriilor intre mostenitori);

o acceptantul beneficiar va raspunde pentru pasivul ce-i revine din mostenire, numai in limita si cu activul mostenit.

Conditii de forma ale acceptarii beneficiare:- acceptarea sub beneficiu de inventar este un act juridic solemn - succesibilul,

printr-o declaratie facuta la biroul notarului public de la locul deschiderii succesiunii, arata ca doreste sa accepte succesiunea sub beneficiu de inventar;

- acceptarea sub beneficiu de inventar poate fi numai expresa (rezultand din declaratia succesibilului facuta in acest sens in fata notarului public);

- declaratia de acceptare sub beneficiu de inventar trebuie sa fie inscrisa in registrul special de renuntari la succesiune, tinut de biroul notarial desemnat pentru circumscriptia teritoriala a judecatoriei de la locul deschiderii mostenirii;

o in cazul neindeplinirii acestei conditii de publicitate, beneficiul de inventar nu va putea fi invocat fata de terti si intre terti (ex.: creditorii succesiunii).

- declaratia de acceptare sub beneficiu de inventar trebuie sa fie precedata sau urmata de intocmirea unui inventar fidel si exact al bunurilor succesorale, facut in formele legiuite.

Efectele acceptarii sub beneficiu de inventar – prin acceptarea sub beneficiu de inventar, succesibilul isi consolideaza titlul de mostenitor, definitivand transmisiunea succesorala care a operat de la data deschiderii mostenirii;

- astfel , el devine in mod definitiv titular al patrimoniului succesoral si proprietar al bunurilor care il compun;

- in caz de deces al mostenitorului beneficiar , patrimoniul dobandit prin mostenire se transmite la proprii sai mostenitori;

- de asemenea , prin acceptarea beneficiara se stinge definitiv dreptul de optiune al succesibilului;

39

o el decade din dreptul de a renunta la mostenire, insa el poate renunta la beneficiu de inventar, devenind acceptant pur si simplu.

- acceptarea sub beneficiu de inventar produce si efecte specifice in avantajul mostenitorului beneficiar si al creditorilor sai, daca mostenirea este insolvabila, respectiv in avantajul creditorilor succesiunii si al legatarilor, daca patrimoniul succesoral este solvabil;

- separatia de patrimonii - acceptarea beneficiara impiedica confuziunea celor doua patrimonii (anume amestecarea bunurilor proprii cu acelea ale succesiunii);

o in consecinta, ca exceptie de la principiul unitatii patrimoniului, mostenitorul beneficiar devine titular a doua patrimonii distincte, separate intre ele;

o separatia de patrimonii , rezultand prin acceptarea sub beneficiu de inventar, produce efecte colective fata de toti creditorii mostenirii si legatari, precum si fata de mostenitorul insusi si creditorii sai personali:

datoriile sau creantele mostenitorului fata de de cuius (defunct) nu se sting prin confuziune (de asemenea si drepturile reale pe care mostenitorul le are asupra unui bun din mostenire sau pe care le avea defunctul asupra unui bun din patrimoniul mostenitorului);

in caz de vanzare a bunurilor succesorale la licitatie, mostenitorul beneficiar poate deveni adjudecatar in calitate de titular al patrimoniului propriu, asimilat unui tert in raport de patrimoniul succesoral;

mostenitorul beneficiar, in calitate de titular al patrimoniului propriu, poate dobandi drepturi si obligatii noi fata de patrimoniul succesoral;

in raporturile contractate de defunct cu tertii, mostenitorul beneficiar nu va lua locul acestuia, astfel incat exceptiile personale pe care tertii le puteau invoca in contra lui de cuius vor fi inopozabile fata de mostenitorul beneficiar care actioneaza in calitate de titular al patrimoniului propriu;

creditorii succesorali si legatarii universali urmeaza sa fie platiti din pretul bunurilor succesorale cu preferinta fata de creditorii personali ai mostenitorului, care vor putea ridica pretentii numai asupra valorilor ramase dupa lichidarea pasivului mostenirii.

Incetarea beneficiului de inventar – acceptarea sub beneficiu de inventar, ca act de acceptare a mostenirii, are caracter definitiv si irevocabil; insa, beneficiul de inventar poate sa inceteze cu efect retroactiv, acceptarea devenind pura si simpla de la data deschiderii mostenirii:

40

- prin renuntarea mostenitorului la beneficiul de inventar – mostenitorul poate oricand sa renunte la acest beneficiu (cu exceptia minorilor si a persoanelor puse sub interdictie);

- prin decaderea lui din acest beneficiu cu titlu de pedeapsa – decaderea din beneficiul de inventar intervine daca:

o mostenitorul (inclusiv minorul sau persoana pusa sub interdictie, dar cu capacitate delictuala), cu intentie frauduloasa, a ascuns sau a dat la o parte bunuri succesorale;

o mostenitorul beneficiar a vandut imobile succesorale fara respectarea formalitatilor prevazute de lege (ex.: licitatie publica cu autorizarea justitiei).

30. Sezina (notiune, efecte)

Subiect: Notiunea de sezina. Efectele ei. Care sunt mostenitorii sezinari.

Sezina – reprezinta un beneficiu al legii, care confera mostenitorului in cauza posibilitatea juridica de a intra in stapanirea bunurilor succesorale si de a exercita drepturile si actiunile dobandite de la defunct sau intrate in mostenire ulterior, fara a fi necesara atestarea prealabila a calitatii de mostenitor pe cale notariala sau judecatoreasca.

Mostenitorii sezinari – potrivit legislatiei in vigoare, au sezina descendentii si ascendentii defunctului (adica rudele in linie dreapta), ca mostenitori legali;

- calitatea de sezinar a rudelor in linie dreapta este conditionata de vocatia lor concreta la mostenire;

o astfel , cine nu mosteneste nu poate avea calitatea de mostenitor sezinar;

o de asemenea , cine este inlaturat de la mostenire, prin prezenta altor mostenitori din o clasa mai apropiata sau de un grad mai apropiat ori din cauza renuntarii la mostenire sau a nedemnitatii, nu poate avea calitatea de mostenitor sezinar.

- sezina prezinta :o atat un caracter individual, intrucat nu apartine colectiv tuturor

rudelor in linie directa;o si un caracter succesiv, deoarece se dobandeste, daca este cazul,

cu efect retroactiv de la data deschiderii mostenirii, de catre mostenitorul subsecvent.

- mostenitorul rezervatar exheredat (dezmostenit) pastreaza calitatea de mostenitor sezinar deoarece culege rezerva in calitate de mostenitor (legal);

- regulile referitoare la sezina sunt imperative si nu pot fi modificate prin vointa celui care lasa mostenirea;

- mostenitorul sezinar poate renunta la invocarea acestei calitati , fara a renunta la mostenire;

o de asemenea , fiind un beneficiu al legii, titularul lui poate renunta la sezina.

Efectele sezinei – posesiunea de drept a mostenirii produce urmatoarele efecte:

41

- mostenitorul sezinar poate intra in stapanirea de fapt si administrarea tuturor bunurilor succesorale (mobile ori imobile) fara indeplinirea vreunei formalitati prealabile;

o exceptie – cazul in care s-au luat masuri speciale de conservare a unor bunuri mobile, potrivit legii (situatie in care mostenitorul sezinar va fi impiedicat sa exercite in fapt stapanirea bunurilor in cauza);

o in cazul sumelor de bani depuse la C.E.C. si pentru care titularul libretului (defunctul) nu a prevazut clauza testamentara, mostenitorii, fie si sezinari, pentru a putea dispune de sumele aflate in cont, trebuie sa dovedeasca drepturile succesorale;

aceasta se face, de regula, cu certificatul de mostenitor eliberat de notarul public, in cadrul procedurii succesorale notariale sau dupa solutionarea neintelegerilor pe cale judecatoreasca, printr-o hotarare definitiva si irevocabila.

- mostenitorul sezinar poate exercita drepturile si actiunile patrimoniale dobandite prin mostenire si poate fi urmarit de creditorii mostenirii ca parat fara atestarea prealabila a calitatii de posesor (cu rezerva termenului de 3 luni si 40 de zile pentru inventar si pentru deliberare, in care nu poate fi condamnat la plata);

o fiecare mostenitor sezinar poate actiona si poate fi actionat numai pentru partea ce-i revine din creanta, respectiv din datorii sau sarcini.

31. Partajul (imparteala) de ascendent (notiune, conditii de fond, efecte)

Subiect: Notiunea si conditiile de fond, precum si efectele partajului ascendent.

Notiunea de partaj (imparteala) – operatiunea juridica prin care inceteaza starea de coproprietate (indiviziune), in sensul ca bunul sau bunurile stapanite pe cote-parti sunt impartite materialmente intre copartasi, fiecare devenind proprietar exclusiv asupra unei parti determinate sau asupra unui anume bun dintre cele ce formau obiectul coproprietatii.

Partajul de ascendent – consta intr-un act juridic intre vii (donatie) sau pentru cauza de moarte (testament) prin care ascendentul imparte intre toti descendentii sai cu vocatie succesorala, la deschiderea mostenirii, bunurile sale, in tot sau in parte, aceste bunuri fiind dobandite de catre acestia divizat, in mod individual, iar nu in cote-parti ideale, care caracterizeaza starea de indiviziune;

- imparteala de ascendent este un act juridic mixt :o pe de o parte, ea reprezinta o donatie sau o dispozitie

testamentara;o iar pe de alta parte, un act de imparteala, dar de natura speciala

intrucat nu este menit sa puna capat unei stari de indiviziune, ci dimpotriva, preintampina nasterea unei astfel de stari intre descendentii dispunatorului la deschiderea mostenirii.

42

Conditii de fond ale impartelii de ascendent – imparteala de ascendent trebuie sa indeplineasca conditiile de fond de drept comun (capacitate, consimtamant valabil exprimat si neviciat, existenta unui obiect determinat si a unei cauze licite si reale) prevazute de lege pentru validitatea donatiilor, respectiv a dispozitiilor testamentare, dupa caz; acestora li se adauga si unele conditii speciale pentru validitatea partajului de ascendent, si anume:

- in ceea ce priveste persoanele indreptatite a face imparteala de ascendent, potrivit legii, numai parintii si ceilalti ascendenti pot sa-si imparta bunurile pe aceasta cale intre descendentii lor;

o ascendentii pot fi din casatorie sau din afara casatoriei ori din adoptie;

o rudele colaterale si strainii pot face donatii si pot lasa legate prin testament, potrivit dreptului comun, dar nu pot face o imparteala sub aceasta forma speciala.

- in ceea ce priveste persoanele intre care se face imparteala de ascendent, indiferent daca este prin donatie sau dispozitie testamentara, aceasta se poate face numai intre descendentii dispunatorului (din casatorie, din afara casatoriei sau din adoptie);

o imparteala prin donatie conjunctiva se poate face numai intre descendentii comuni;

o descendentii intre care se face imparteala trebuie sa aiba vocatie succesorala concreta, in nume propriu sau prin reprezentare, sa nu fie nedemni si sa fi acceptat mostenirea (express sau tacit);

o potrivit legii , sub sanctiunea nulitatii absolute, imparteala de ascendent trebuie sa cuprinda pe toti ascendentii care vin efectiv la mostenire (in nume propriu sau prin reprezentare);

daca vreunul dintre ei nu vine la mostenire, fiind predecedat (si nu are descendenti care sa vina la mostenire prin reprezentare), nedemn sau renuntator, imparteala intre ceilalti descendenti ramane valabila;

partea descendentului care nu mosteneste va fi dobandita in indiviziune de ceilalti mostenitori.

in cazul impartelii-donatie, donatarul care nu vine la mostenire va putea pastra donatia in conditiile dreptului comun.

- in ceea ce priveste obiectul impartelii:o partajul testamentar poate avea ca obiect intreaga masa

succesorala sau numai o parte din bunurile lasate de ascendent la moartea sa;

o imparteala-donatie nu poate avea ca obiect decat bunurile prezente, nu si pe cele viitoare, ale dispunatorului, sub sanctiunea nulitatii partiale;

43

o bunurile care nu au fost cuprinse in imparteala de ascendent, inclusiv cele dobandite de el ulterior actului de partaj, se vor mosteni in indiviziune si se vor partaja potrivit dreptului comun.

- conditiile impartelii de ascendent propriu-zise :o imparteala de ascendent trebuie sa fie efectiva – in sensul de a

diviza material bunurile, iar nu numai pentru a indica cote-parti cuvenite descendentilor;

o imparteala de ascendent trebuie sa fie facuta cu respectarea „partii legitime” (rezerva succesorala) a fiecarui descendent;

cel vatamat in dreptul la rezerva poate ataca imparteala prin actiunea in reductiune.

Efectele impartelii de ascendent – imparteala de ascendent produce efecte diferite dupa cum s-a realizat prin donatie sau prin testament;

- efectele impartelii-donatie :o efectele inainte de deschiderea mostenirii – intre ascendentul-

donator si descendentii sai donatari se nasc raporturi specifice contractului de donatie, potrivit dreptului comun;

astfel , donatarii (ca succesori in drepturi cu titlu particular prin acte intre vii) vor dobandi in mod irevocabil, de la data incheierii contractului, drepturile care formeaza obiectul lui, putand dispune liber de bunurile ce le-au fost atribuite, fara sa mai astepte deschiderea succesiunii ascendentului donator;

in cazul imobilelor , pentru opozabilitatea contractului fata de terti, va fi necesara respectarea formelor de publicitate imobiliara;

de asemenea , donatia va fi revocabila pentru neexecutarea sarcinilor stipulate si pentru ingratitudine;

creditorii ascendentului vor putea ataca donatia prin actiune pauliana, fara sa dovedeasca complicitatea la frauda a descendentilor donatari, actul fiind cu titlu gratuit.

o efectele dupa deschiderea mostenirii – din momentul deschiderii mostenirii, descendentii-donatari devin succesibili, dar pastreaza si calitatea de donatari;

in calitate de succesibili , acestia se bucura de dreptul de optiune succesorala, putand accepta mostenirea sau renunta la ea, potrivit dreptului comun;

descendentii-donatari care accepta mostenirea (si indeplinesc conditiile pentru a mosteni):

raspund de pasivul mostenirii, proportional cu partea ereditara a

44

fiecaruia, dupa cum acceptarea mostenirii a fost sub beneficiu de inventar sau pura si simpla;

dobandesc mostenirea in stare divizata (anume fiecare pastreaza bunurile primite donatie);

pot intenta actiunea in reductiune liberalitatilor excesive, daca rezerva succesorala a fost incalcata prin imparteala de ascendent;

descendentii-donatari nu pot cere raportul donatiilor, intrucat aceasta ar echivala cu anularea impartelii facute de ascendentul defunct (imparteala ce constituie o lichidare anticipata a mostenirii);

calitatea de donatar a descendentului si efectele donatiei nu sunt conditionate de venirea acestuia la mostenire.

- efectele impartelii testamentare :o in timpul vietii ascendentului-testator – imparteala testamentara,

fiind o dispozitie mortis cauza (de cauza de moarte), nu produce nici un efect cat timp ascendentul traieste;

de asemenea , acesta o poate revoca sau modifica pana in ultima clipa a vietii.

o efectele dupa deschiderea mostenirii – descendentii dobandesc bunurile atribuite in stare divizata din momentul deschiderii mostenirii, potrivit vointei testatorului;

acestia urmeaza sa-si exercite dreptul de optiune succesorala:

fie acceptand mostenirea astfel cum le-a fost transmisa (impartita);

fie renuntand la ea (ei neavand calitatea dubla de mostenitori legali si de legatari, pentru a putea opta diferit, acceptand mostenirea legala si renuntand la dispozitia testamentara).

ca urmare a impartelii testamentare, intre descendenti se nasc raporturi de imparteala la deschiderea mostenirii si, ca atare, datoreaza garantie in calitate de copartasi si se bucura de privilegiul imobiliar al copartasului, potrivit dreptului comun in materie de imparteala;

bunurile care nu au fost impartite de testator (inclusiv cele dobandite de acesta ulterior incheierii testamentului) vor fi dobandite de mostenitori in stare de indiviziune, potrivit dreptului comun.

45