ISTORICUL UNEI FAMILII OARECARE

I. FEODOR PAVLOVICI KARAMAZOV

Aleksei Feodorovici Karamazov era cel de-al treilea fiu al lui Feodor Pavlovici Karamazov, un mo ier de la noi din jude , a c rui moarte tragic , sur-venit în împrejur ri misterioase exact acum treisprezece ani � dar despre asta o s am prilejul s vorbesc mai pe larg ceva mai încolo � stârnise la un moment dat oarecare vâlv în jurul numelui s u (a a se i explic faptul c lumea î i mai aducea i acum aminte de el). Deocamdat m voi mul umi s v spun doar c acest �mo ier� (cum i se zicea, de i, în toat via a lui, aproape c n-a locuit la el, la mo ie) era un personaj ciudat; totu i, ca tip omenesc, nu constituia deloc o excep ie: Feodor Pavlovici nu era numai o canalie i un desfrânat, dar, în ace-la i timp, i un om absurd; trebuie s adaug îns c f cea parte din acea catego-rie de in i care, oricât de absurzi ar fi, se pricep de minune s - i aranjeze afacerile patrimoniale, singurul lucru pare-se la care se pricep cu adev rat. A a, bun oar , Feodor Pavlovici î i începuse cariera f r s aib mai nimic, fiindc mo ia lui era destul de s rac : se ducea pe la mesele altora, mâncând azi aici, mâine dincolo, ajungând s tr iasc pe spinarea unor boieri mai cu dare de mân ; ca dup moartea lui s ias la iveal c l sase o avere care se ridica la aproape o sut de mii de ruble bani ghea . i când te gânde ti c toat via a lui fusese cel mai absurd i mai aiurit de la noi din jude ! Repet: nu este vorba de prostie � majoritatea celor în genul s u sunt oameni destul de inteligen i i mai au, pe deasupra, i o anumit iretenie �, ci de o comportare absurd , care are un caracter specific, a spune chiar na ional.

Feodor Pavlovici fusese însurat de dou ori i avea trei fii: cel mai mare, Dmitri Feodorovici, de la so ia dintâi, iar ceilal i � Ivan i Aleksei � din a doua c s torie. Prima lui so ie era dintr-o familie de boieri, Miusov, oameni cu stare i bine v zu i la noi în jude . Cum se f cea totu i c o fat frumoas , cu zestre i pe deasupra inteligent , dezghe at � ca atâtea fete din genera ia noastr , dar care se întâmpla s mai apar pe ici, pe colo i în trecut � fusese în stare s se m rite cu un �terchea-berchea�, cum era considerat Feodor

Pavlovici pe atunci, asta n-a mai putea s v spun. Am cunoscut cândva o domni oar din genera ia �romantic � de alt dat , care, dup câ iva ani de tai-nic iubire pentru un domn � cu care de altfel s-ar fi putut m rita oricând în modul cel mai lini tit �, a sfâr it totu i prin a n scoci fel de fel de piedici de netrecut i, într-o noapte vijelioas , i-a f cut seama, aruncându-se de pe un mal înalt ca o stânc , în apele destul de adânci i repezi ale unui râu; i s-a îne-cat doar dintr-o fantezie, numai i numai ca s-o imite pe Ofelia lui Shakespeare; îmi vine chiar s cred c lucrurile s-ar fi schimbat dac acea stânc � pe care mai demult o avusese în vedere i o îndr gise � n-ar fi fost atât de poetic i dac în locul ei s-ar fi aflat un mal neted i foarte prozaic, poate c atunci fata nu s-ar mai fi sinucis. Faptul este perfect autentic i sunt convins c în ultimele dou -trei genera ii cazurile acestea au fost destul de frecvente în istoria popo-rului nostru. Tot a a i cu Adelaida Ivanovna Miusova; m riti ul ei fusese, f r doar i poate, efectul unor influen e str ine, rezultatul �fr mânt rilor unui suflet captiv�1. Poate c voise s - i afirme astfel independen a feminin , s pro-testeze împotriva condi iilor sociale, împotriva despotismului familiei i al rudelor, în timp ce, pe de alt parte, imagina ia ei indulgent reu ise s-o con-ving � de i numai pentru o clip � c Feodor Pavlovici, pe care toat lumea îl tia ca pe un linge-blide, ar fi în realitate unul dintre cei mai curajo i i mai

ascu i i la limb oameni ai epocii aceleia de tranzi ie spre alte vremuri mai bune, când de fapt individul nu era decât un biet m sc rici r ut cios, atâta tot. Ceea ce o încântase mai ales pe Adelaida Ivanovna fusese latura aventuroas a m riti ului ei, adic r pirea. În ceea ce-l prive te pe Feodor Pavlovici, prin îns i pozi ia pe care o avea în societate, era omul cel mai potrivit pentru ase-menea lovituri de teatru, fiindc dorea din tot sufletul i cu orice pre s par-vin ; iar ca s intri într-o familie bun i s mai iei i zestre pe deasupra era, desigur, un lucru foarte ispititor. Cât despre dragoste reciproc , ea nu exista � pare-se � deloc, nici din partea miresei, nici din partea lui, de i Adelaida Ivanovna era o fat într-adev r frumoas . A fost, cred, în felul s u, unicul caz în via a lui Feodor Pavlovici � un b rbat altfel foarte senzual, gata oricând s se aprind de cum vedea o fust . Adelaida Ivanovna era, a adar, excep ia, fiind singura femeie care nu-i spunea nimic.

Aproape imediat dup ce fugise cu dânsul, Adelaida Ivanovna deschisese ochii asupra b rbatului ei i- i d duse seama c nu simte nimic altceva pentru el decât dispre . Lucrurile stând astfel, urm rile c s toriei nu întârziar s se arate. i cu toate c familia miresei se resemnase destul de repede, ba chiar

1 Expresie împrumutat dintr-o poezie a lui Lermontov (Nu crede, nu te-ncrede-n tine, vis torule tân r � 1839).

acceptase s -i încredin eze fugarei zestrea cuvenit , cei doi so i duseser din primele zile o via agitat , de certuri interminabile. Se spune c , în ciuda neîn elegerilor, tân ra c s torit d duse totdeauna dovad de noble e i fru-muse e de caracter, ar tându-se cu mult superioar so ului s u; acesta, dup cum s-a aflat acum, pur i simplu pusese mâna pe toat averea Adelaidei � aproape dou zeci i cinci de mii de ruble � chiar din momentul când ea o c p tase, bani ghea , care s-au i dus pe apa Sâmbetei. În foaia de zestre mai erau trecute un c tun i o cas destul de ar toas la ora , pe care, bineîn eles, Feodor Pavlovici încercase în fel i chip s i le însu easc printr-un act legali-zat i cine tie dac nu i-ar fi ajuns scopul numai i numai fiindc so ia sa, scârbit pân în adâncul sufletului i s tul pân -n gât când îl vedea cum îi cer e te banii i încearc s-o antajeze cu atâta cinism, se sim ea prea istovit ca s -i mai in piept i ar fi dat orice numai s-o lase în pace. Din fericire, fami-lia intervenise la timp, retezând ghearele jecm nitorului. Se tie, de asemenea, c de multe ori so ii ajungeau chiar la b taie i c în astfel de ocazii nu Feodor Pavlovici, ci Adelaida Ivanovna se dovedea mai iute de mân . Era o femeiu c brunet , impulsiv , aprig la mânie, îndr znea i pe deasupra înzestrat cu o putere fizic la care nu te-ai fi a teptat. Pân la urm , ea î i luase lumea în cap i plecase cu un seminarist, un am rât de înv tor s rac lipit p mântului, l sând în seama lui Feodor Pavlovici un copil de trei ani � Mitea. V zându-se singur, Feodor Pavlovici nu g sise altceva mai bun de f cut decât s - i trans-forme imediat casa într-un fel de harem i s-o in numai în chefuri zgomo-toase, iar când se s tura de be ii, s colinde gubernia în lung i-n lat, povestind cu lacrimi în ochi ori icui voia s -l asculte despre infamia Adelaidei Ivanovna; lament rile lui cuprindeau mai totdeauna o serie de am nunte din via a con-jugal , pe care orice so tare s-ar ru ina s le dea în vileag fa de ni te str ini. Mai mult, s-ar fi zis c rolul de so încornorat pe care-l juca în ochii lumii ca i toate detaliile intime nu numai c -i f ceau pl cere, ci chiar îl i m guleau. �Te lauzi de parc-ai fi fost avansat în grad, de parc nici n-ai fi dat de necaz�, îi spuneau unii mucali i. Al ii sus ineau c omul se simte pur i simplu fericit c , în sfâr it, avea prilejul s fac pe clovnul, pref cându-se într-adins, ca lumea s râd i mai cu poft , c nu observ ridicolul acestei situa ii. Cine tie, poate c totu i nu era decât o naivitate din partea lui. Dup câtva timp, Feodor Pavlovici izbutise s dea de urma fugarei. S r cu a se afla la Petersburg, unde se refugiase cu seminaristul ei, apucând pe calea celei mai depline eman-cip ri. Feodor Pavlovici începu s se fr mânte i- i puse în gând s plece la Petersburg. Pentru ce? Nici el probabil n-ar fi tiut s spun . i ar fi i plecat, desigur, dac , luând aceast hot râre, nu s-ar fi sim it îndrept it s trag mai

înainte un chef zdrav n ca s prind curaj. Tocmai atunci îns , familia nevesti-sii fusese în tiin at c biata de ea murise la Petersburg. Murise subit, într-o mansard , dup unii, de febr tifoid , dup al ii, r pus de foame. În momentul când Feodor Pavlovici aflase vestea, era beat turt ; se zice c-ar fi ie it val vârtej în strad , strigând de bucurie, cu bra ele ridicate la cer: �Sloboze te acum pe robul t u!� Unii sus in totu i c plângea cu hohote, ca un copila , încât i se rupea inima auzindu-l, oricât i s-ar fi p rut de resping -tor. i poate s fi avut dreptate i unii, i al ii, adic s fi fost fericit, pentru c se v zuse în sfâr it liber i s fi i plâns moartea celei care-i d ruise libertatea. Oamenii, cât ar fi ei de r i, sunt adeseori mai naivi decât s-ar putea crede i au o candoare pe care nimeni nu le-ar b nui-o. Ca oricare dintre noi de altfel.

II. FEODOR PAVLOVICI SE DESCOTOROSE TE DE PRIMUL S U FIU

Nu e greu s ne închipuim ce fel de tat putea s ias dintr-un om ca Feodor Pavlovici i ce educa ie putea el s dea unui copil. Procedase, deci, exact a a cum era de a teptat, p r sindu- i cu des vâr ire i definitiv odrasla z mislit cu Adelaida Ivanovna, i nu din ur sau dintr-un sentiment de mân-drie conjugal r nit , ci pentru c uitase pur i simplu c avea un fiu. A a se face c în vreme ce el împuia capul tuturor cu tânguirile lui l cr moase, f când din casa lui un adev rat loca de desfrâu, b ie a ul, Mitea, care abia împlinise trei ani ori, ajunsese s fie ocrotit de Grigori, o slug credincioas . Dac acesta n-ar fi avut atunci grij de bietul copil, în toat casa nu s-ar fi g sit cineva care s -i primeneasc m car c m u a. Rudele din partea mamei p reau c nici nu se sinchisesc de existen a lui, mai ales în primul an. Bunicu-s u, domnul Miusov, tat l Adelaidei Ivanovna, încetase din via ; bunica, r mânând v duv , se mutase la Moscova, unde c zuse bolnav la pat, iar cât prive te surorile maic -sii, se m ritaser între timp, a a încât aproape un an de zile Mitea r m sese în izba lui Grigori. De altfel, chiar dac taic -s u i-ar fi amintit de el (oricum, nu se putea s nu tie c are un copil), l-ar fi inut tot a a surghiunit în izba lui Grigori, fiindc � orice s-ar zice � b iatul ar

fi fost totu i o piedic pentru via a lui dezm at . Tocmai atunci întâmplarea f cuse s se întoarc în ar un v r de-al r posatei, anume Piotr Aleksandrovici Miusov, care fusese pân atunci la Paris i care mai apoi avea s plece din nou, pentru mul i ani, în str in tate. Pe vremea la care ne referim îns , Miusov era

în floarea tinere ii, un om cu totul deosebit de restul familiei, cultivat i umblat prin lume, obi nuit cu via a marilor capitale, european pân în vârful degetelor � i a a avea s r mân toat via a � i, pân la sfâr itul zilelor sale, un liberal de tipul celor de pe la 1840-1850. Miusov, de altfel, era în leg tur cu o serie întreag de liberali din ar , ca i din str in tate, oameni cu cele mai avansate idei ale epocii: îi cunoscuse personal pe Proudhon1 i pe Bakunin2; iar la b trâne e nu era pl cere mai mare pentru el decât s vorbeasc despre evenimentele petrecute în cele trei zile3 ale revolu iei franceze din februarie 1848, la care � dup cum l sa s se în eleag � ar fi luat i el parte, luptând efectiv pe baricade. Era poate cea mai frumoas amintire a lui din tinere e. Ca situa ie material , era un om înst rit, st pân peste o mie de suflete, a a cum se socoteau avu iile alt dat . Avea o mo ie de toat frumuse ea în împrejurimile ora ului, învecinat cu p mânturile vestitei noastre mân stiri, cu care � înc din anii tinere ii, de când intrase, adic , în posesiunea mo tenirii � Piotr Aleksandrovici era în proces i p rea c-o s mai fie înc mult vreme pentru nu tiu ce drepturi asupra pescuitului în râu sau a t ierii copacilor din p dure � nu mai in minte. Procesul îl deschisese numai a a, din principiu, considerând ca pe o datorie a sa de cet ean luminat s lupte împotriva �cleri-cali tilor�. Aflând totul despre Adelaida Ivanovna, de care- i aducea foarte bine aminte, bineîn eles fiindc o admirase cândva pentru frumuse ea ei, pre-cum i despre existen a lui Mitea, Piotr Aleksandrovici se decisese s inter-vin , cu tot dispre ul pe care-l avea pentru Feodor Pavlovici i toat indignarea ce clocotea în inima lui tân r . Abia atunci avusese prilejul s -l cunoasc . Piotr Aleksandrovici îi declarase din capul locului c dorea s ia copilul în grija lui s -l creasc i s -l educe. Mai târziu, Miusov va povesti � ca un lucru semnificativ pentru caracterul individului � c în momentul când îi pomenise despre Mitea, Feodor Pavlovici f cuse o mutr mirat , ca i cum nu în elegea despre cine-i vorba i nici habar n-ar fi avut c la el în cas se afla un copil mic. Piotr Aleksandrovici, fire te, putea foarte bine s exagereze, totu i,

1 Pierre Joseph Proudhon (1809-1865), filosof i economist francez, ilustru reprezen-tant al anarhismului; i-a cunoscut personal pe Bakunin, Herzen, Lev Tolstoi. În scrierile sale, Dostoievski s-a referit adesea la el.

2 Mihail Aleksandrovici Bakunin (1814-1876), revolu ionar rus, unul dintre fonda-torii i ideologii anarhismului i narodnicismului, prieten cu Belinski, Herzen, Turgheniev. Dostoievski l-a întâlnit prima oar la Londra, în 1862.

3 Acestea sunt: 22 februarie, când a început revolta poporului împotriva aristocra iei i guvernului; ziua urm toare cu ciocniri armate i lupte pe baricad ; i 24 februarie, cea

a victoriei temporare a insurgen ilor, materializat în demisia guvernului Guizot, abdi-carea regelui i proclamarea celei de-a Doua Republici.

imposibil s nu fi fost i un gr unte de adev r în spusele lui. Ce-i drept, lui Feodor Pavlovici îi pl cuse totdeauna s joace teatru, intrând în pielea celor mai diverse personaje, adeseori chiar f r vreun rost, dac nu chiar în detri-mentul s u, ca în cazul de mai sus, bun oar . Ceea ce de altfel este o particu-laritate constatat la o serie întreag de oameni, dintre care unii infinit superiori lui Feodor Pavlovici. Piotr Aleksandrovici luase în serios toat treaba i reu ise s fie numit (împreun cu Feodor Pavlovici) tutorele copilu-lui, c ruia maic -sa îi l sase o mo ioar i o cas în ora . Mitea se mutase, a a-dar, la unchiul s u de-al doilea, Miusov, care, fiind holtei, dup ce pusese la punct situa ia veniturilor sale de la mo ie, se gr bise s se întoarc la Paris, unde se stabili pentru o bun bucat de vreme. Copilul fusese încredin at unei cucoane din Moscova, i ea tot m tu de-a doua. La rândul s u, Piotr Aleksandrovici, prinzând gustul vie ii în str in tate, mai ales de când cu revo-lu ia din februarie, a c rei amintire i se întip rise atât de adânc în suflet, încât pân la sfâr itul vie ii c uta mereu prilejul s vorbeasc despre ea, a uitat i el de copil. Nu trecuse mult i m tu a din Moscova închisese ochii; atunci Mitea fusese luat de una dintre fiicele ei m ritate. Se pare c i dup aceea, b iatului îi fusese dat s - i schimbe din nou � pentru a patra oar � domici-liul. Cum i în ce împrejur ri � r mâne s v spun alt dat , cu atât mai mult cu cât vom mai avea ocazia s vorbim de primul n scut al lui Feodor Pavlovici; deocamdat m voi mul umi s men ionez numai unele date din biografia lui, f r de care n-a fi în m sur s încep romanul.

În primul rând, trebuie s v spun c Dmitri Feodorovici era singurul copil al lui Feodor Pavlovici care crescuse convins c are ceva avere i c la majorat se va putea bizui pe o situa ie independent . Altminteri, tinere ea lui fusese des-tul de agitat ; nu apucase s - i termine studiile i intrase într-o coal militar , dup care împrejur rile îl aduseser în Caucaz, unde câ tigase galoane de ofi-er, se b tuse în duel i fusese degradat, ca mai apoi s - i recapete iar i gradul i s se in noapte de noapte de chefuri, risipind banii în dreapta i-n stânga.

Nu primise nici o le caie de la taic -s u decât dup majorat; pân atunci se mul umise s tr iasc din datorii. Pe Feodor Pavlovici îl v zuse pentru prima oar la fa abia dup ce împlinise dou zeci i unu de ani, atunci când sosise în ora ca s - i l mureasc situa ia material . Pe cât se pare, nu putu s -l înghit pe taic -s u din primul moment; de altfel, nici nu z bovise prea mult în casa p rinteasc , gr bindu-se s - i ia t lp i a îndat ce apucase s -i stoarc b trâ-nului o sum oarecare de bani împreun cu promisiunea c -i va trimite regulat veniturile mo iei, în privin a c reia nu izbutise s afle nimic (ceea ce este sem-nificativ), nici ce valoare are, nici la cât se ridic rentele respective. Taic -s u,

în schimb, v zuse imediat, de la prima lor întâlnire ( i este un lucru care tre-buie re inut), c Mitea habar nu avea ce avere îi r m sese, socotind-o mult mai mare decât era în realitate. i se bucurase s constate asta, fiindc b trânul avea planurile lui. Dându- i seama c b iatul este flu turatic, o fire ner bd toare, impulsiv , p tima , un chefliu c ruia putea foarte u or s -i închid gura � fie chiar numai pentru cât va vreme � dac -i d dea ceva parale, nu pregetase s exploateze situa ia, c utând s scape de el cu sume derizorii, pe care i le trimi-tea din când în când. În cele din urm � adic la vreo patru ani dup ce descin-sese pentru prima oar în or elul nostru � Mitea, pierzându- i r bdarea, sosise din nou în localitate, de ast dat hot rât s încheie toate socotelile cu taic -s u. i care nu-i fu mirarea când i se spuse l murit c nu mai avea nici un sfan , c , de altminteri, ar fi i greu s se fac un calcul exact, deoarece sumele pe care le primise dep iser de mult valoarea în bani a mo iei � dac nu cumva chiar îi r m sese dator lui Feodor Pavlovici �, c dup cutare i cutare tranzac-ie, pe care o încheiase la data cutare i cutare, nu mai avea dreptul s cear

nimic i a a mai departe. Uluit, tân rul b nui c fusese tras pe sfoar , c aici trebuie s fie un dedesubt cam dubios, î i ie ise din fire i mult nu mai lipsise ca s - i piard min ile. Toate acestea, fire te, contribuiser la declan area catas-trofei, care va constitui obiectul primului nostru roman cu caracter introduc-tiv sau, mai bine zis, cadrul s u. Dar mai înainte m simt dator s spun câteva cuvinte i despre ceilal i doi fii ai lui Feodor Pavlovici, fra ii lui Mitea, i s ar t de unde venea fiecare.

III. CEA DE-A DOUA C S TORIE I ODRASLELE RESPECTIVE

Foarte curând dup ce se descotorosise de Mitea � care avea pe atunci patru ani � Feodor Pavlovici se însurase pentru a doua oar . De ast dat c s-nicia inuse opt ani încheia i.

A doua so ie era, tot a a, o fat tân r de tot, Sofia Ivanovna, din alt gubernie, unde se întâmplase ca Feodor Pavlovici s mearg o dat împreun cu un ovreia cu care f cea unele mici afaceri. U uratic, be iv i zurbagiu cum era, Feodor Pavlovici nu neglijase totu i niciodat s - i plaseze cât mai bine capitalul i s - i aranjeze în chipul cel mai fericit pentru el afacerile, care de cele mai multe ori nu erau tocmai curate. Sofia Ivanovna provenea dintre �orfane� � era fiica unui obscur diacon i r m sese de mic singur pe lume.