Richard Wurmbrand - Adu-ti Aminte de Fratii Tai

103
Richard Wurmbrand ADU-TI AMINTE DE FRAŢII Ţţ c ,U Cokcţia fINflLELE PflTIMIRII Richard Wurmbrand ADU-ŢI AMINTE DE FRAŢII TAI Traducere din limba franceză: CONSTANTIN MOISA EDITURA ţfy STEPHANUS Bucureşti, 1995 Consilier editorial: CONSTATIN MOISA Coperta: FLORIN CREANGĂ Originalul acestei cărţi a apărut la Editura HODDER AND STOUGHTON din Londra sub titlul ,JF THAT WERE CHRIST, WOULD YOU GIVE HTM YOUR BLANKET?" A fost tradusă în limba franceză de Lăo Paris sub titlul „SOUVIENS-TOI DE TES FRERES", fiind editată şi tipărită de .APOSTOLAT DES EDITIONS - EDITIONS PAULINES" în anul 1978 Copyright 1995 Toate drepturile asupra acestei ediţii sunt rezervate Editurii „STEPHANUS", Bucureşti „înfruntarea cu curaj a unui iminent pericol de moarte, printr-o dragoste fierbinte faţă de semeni şi o slujire devotată a Domnului Isus Cristos - iată calea pe care putem do- bândi o linişte profundă într-o lume nespus de frământată." (Sf. FRANCOIS-XAVIER) ISBN 973 - 9174 - 40 - X 1___________________ SECVENŢE DIN VIATA în Coreea de Nord, foarte puţini muncitori au parte de o zi de odihnă: toată lumea munceşte de la 1 ianuarie până la 31 decembrie. Sărbătorile revo- luţionare sunt marcare de o creştere a producţiei. Numai boala este pentru cineva un motiv obiectiv pentru a sta acasă.

Transcript of Richard Wurmbrand - Adu-ti Aminte de Fratii Tai

Page 1: Richard Wurmbrand - Adu-ti Aminte de Fratii Tai

Richard Wurmbrand

ADU-TI AMINTEDE FRAŢII Ţţ c,U

Cokcţia fINflLELE PflTIMIRIIRichard Wurmbrand

ADU-ŢI AMINTEDE FRAŢII TAITraducere din limba franceză:CONSTANTIN MOISAEDITURA ţfy STEPHANUSBucureşti, 1995Consilier editorial: CONSTATIN MOISACoperta: FLORIN CREANGĂOriginalul acestei cărţi a apărut la Editura HODDERAND STOUGHTON din Londra sub titlul ,JF THATWERE CHRIST, WOULD YOU GIVE HTM YOURBLANKET?"A fost tradusă în limba franceză de Lăo Paris subtitlul „SOUVIENS-TOI DE TES FRERES", fiindeditată şi tipărită de .APOSTOLAT DES EDITIONS -EDITIONS PAULINES" în anul 1978Copyright 1995Toate drepturile asupra acestei ediţii sunt rezervateEditurii „STEPHANUS", Bucureşti„înfruntarea cu curaj a unui iminent pericolde moarte, printr-o dragoste fierbinte faţăde semeni şi o slujire devotată a DomnuluiIsus Cristos - iată calea pe care putem do-bândi o linişte profundă într-o lume nespusde frământată."(Sf. FRANCOIS-XAVIER)ISBN 973 - 9174 - 40 - X

1___________________SECVENŢE DIN VIATAîn Coreea de Nord, foarte puţini muncitori auparte de o zi de odihnă: toată lumea munceşte de la1 ianuarie până la 31 decembrie. Sărbătorile revo-luţionare sunt marcare de o creştere a producţiei.Numai boala este pentru cineva un motiv obiectivpentru a sta acasă.într-un mare bazin carbonifer unde lucrau vreo40 000 de muncitori, s-a remarcat la un moment dat,că circa 1 200 dintre aceştia se îmbolnăveau mereu,însă numai duminicile. Devenind bănuitoare, au-torităţile au cercetat lucrurile şi au descoperit că, rândpe rând, muncitorii respectivi se adunau în case par-ticulare sau, atunci când starea vremii o permitea, înpăduri. Pastorii lor rosteau titlul unei cântări creşti-

Page 2: Richard Wurmbrand - Adu-ti Aminte de Fratii Tai

neşti, însă nimeni nu cânta, pericolul de a fi auziţifiind evident. Fiecare participant citea, în tăcere,cântările aflate în culegerile de imnuri scrise de mână.După aceea se rugau, dar în cea mai profundă linişte.Pastorul citea câteva versete din Biblie şi rosteau unscurt cuvânt de îndemnare asupra căruia toţi ceiprezenţi meditau adânc. în final, se despărţeau îngrupuri mici, având grijă să nu fie observaţi de cineva.Un număr de 45 de creştini, consideraţia fi capiiacestei grupări au fost împuşcaţi. Nu aveminformaţiidespre soarta celorlalţi.Este un aspect, un instantaneu din viata BisericiiSubterane din anul 1969.* * *Rev. Fang-Cheng se află în închisoare. Deşi afost torturat cu multă barbarie, el nu i-a trădat pefraţii săi. într-o zi, el a fost adus în faţa ofiţeruluicare conducea ancheta. într-un colţ al încăperii,Cheng observă o grămadă de zdrenţe şi aude unzăngănit de lanţuri. Privind cu atenţie într-acolo, elo recunoaşte pe mama sa. Perii capului ei deveniserăalbi, iar faţa sa era cenuşie. Fără îndoială că trecuseprin mari suferinţe.Ofiţerul comunist îl întreabă pe Cheng:— Mi s-a spus că voi, creştinii, aţi avea zeceporunci care pretindeţi că v-au fost date de Dumnezeuşi pe care vă străduiţi să le împliniţi. Nu ai vrea să-mispui şi mie care sunt acestea? Te-aş ruga să fii amabilşi să mi le enunţi.Cheng resimţi o teribilă emoţie, dar nu-şi închipuică ar putea lăsa să-i scape o asemenea ocazie pentrtia-i face cunoscut unui discipol al lui Mao Legea luiDumnezeu. Astfel că el începu să enumere poruncile.Dar ajuns la: „Să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mamata", este întrerupt de ofiţerul comunist care-i spune:— Cheng, aş vrea să-ţi dau prilejul de a o cinstipe mama dumitale. Ea este prezentă în cameraaceasta, suferă şi este legată cu lanţuri. Destăinuieş-te-ne ce ştii despre fraţii dumitale de credinţă şi-ţipromit solemn că chiar din seara aceasta vei fi pus înlibertate împreună cu mama dumitale. Vei putea astfels-o îngrijeşti şi s-o cinsteşti. Dovedeşte-mi acum căcrezi, cu adevărat, în Dumnezeu şi că doreşti să asculţide poruncile Lui.Nu era deloc uşor să iei o decizie în asemenea con-diţii. Cheng s-a întors către mama lui şi a întrebat-o:— Mamă, ce să fac?— Eu, a răspuns ea, te-arn învăţat din copilăriesă iubeşti pe Cristos şi Biserica Lui cea sfântă: nu tenelinişti din pricina suferinţelor mele! Caută doar sărămâi credincios Mântuitorului nostru şi fraţilor Luimai mici! Dacă vei deveni un trădător, vei înceta sămai fii fiul meu.A fost pentru ultima oară când Fang-Cheng avăzut-o pe mama sa. Probabil că ea a murit în timpul

Page 3: Richard Wurmbrand - Adu-ti Aminte de Fratii Tai

torturilor.Este o altă secvenţă din viaţa Bisericii Subterane.* * *Un ofiţer de securitate stă pe un scaun în biroulunui pastor. Pe un ton foarte politicos, el îi cere pas-torului să accepte a fi cooptat ca informator al poliţieisecrete, oferindu-i-se, în schimb, posibilitatea de apredica nestingherit.— Şi, după cum bine ştiţi, noi avem de spus uncuvânt important în cadrul Bisericii de azi, astfel căvă putem ajuta să deveniţi episcop.Pastorul a refuzat categoric.într-o sâmbătă după-amiază, fucţionarul comu-nist i-a făcut o nouă vizită. La plecare, el i-a mai zisdin pragul uşii:— Voi reveni după un răspuns definitiv. Vărecomand să meditaţi serios asupra propuneriinoastre. Apropo, credincioşii dumneavoastră vaconsideră un om sfânt, dar vă mai aduceţi aminte derelaţiile pe care le-aţi întreţinut cu Betty? Aventura amers mult prea departe şi noi deţinem o fotografieunde femeia aceasta poate fi văzută în braţeledumneavoastră. Trebuie să recunoaşteţi că nu aţidovedit nici cea mai mică prudenţă. Dacă parohiadumneavoastră ar ajunge să cunoască realitatea,cariera vi s-a încheiat. Eu vă vreau binele, de aceeavă invit să acceptaţi propunerea noastră. Până unaalta, la revedere şi duminică plăcută!Duminică-dimineaţă, pastorul, de la înălţimeaamvonului, a relatat legătura amoroasă pe care o în-treţinuse, neomiţând decât numele tinerei fete. Ela zis:— Noi toţi suntem nişte fiinţe păcătoase: pastoriinu sunt mai sfinţi decât laicii. Eu am falimentat. Or-ganele de securitate mă şantajează, cerându-mi sădevin informatorul lor; m-au ameninţat cu denunţareapăcatului meu în cazul că aş refuza cererea poliţieisecrete de a vă spiona. Am respins, cu vehemenţă,această solicitare, preferând ca dumneavoastră săcunoaşteţi mizeria şi ocara dezmăţului meu. Eu credîn iertarea divină, sunt gata să suport consecinţelepăcatului meu, dar nu pot accepta în ruptul capuluisă devin un al doilea Iuda. Este mult prea destul răulpe care l-am săvârşit. Iar acum este de resortul dum-neavoastră a decide dacă eu mai pot fi sau nu pastorulacestei Biserici.10Când el a coborât de la amvon, credincioşii l-auînconjurat şi, îmbrăţişându-1 cu ochii scăldaţi în la-crimi, au izbucnit:—Vă rugăm să nu ne părăsiţi! Nici noi nu suntemmai buni decât dumneavoastră. De altfel, suntemsiguri că de acum încolo veţi fi cel mai bun dintrepastori!A doua zi, când funcţionarul comunist a revenit,

Page 4: Richard Wurmbrand - Adu-ti Aminte de Fratii Tai

pastorul i-a zis:— Puteţi merge liniştiţi să daţi publicităţii faptamea.Iată însă că ştirea respectivă nu a reuşit să-1discrediteze xleloc. Fiecare persoană care o auzearăspundea:— O, cunoaştem povestea. El însuşi ne-a relatat-oşi noi l-am iertat.La scurt timp după asta, pastorul a fost trimis laînchisoare unde s-a dus cu bucurie, ca la o sărbătoare.A fost încă un fragment din viaţa BisericiiSubterane.Un creştin ieşise de curând din închisoare. Eraun fermier. într-o zi, el s-a dus la câmp şi a începutsă se roage astfel:— O, Doamne, Te rog să mă desăvârşeşti!—Dar eşti gata să intri iarăşi în închisoare pentrua deveni perfect? i-a răspuns o voce lăuntrică.El şovăie să răspundă. Suferise deja torturi denedescris. La un moment dat, a replicat:— Doamne, sunt gata să"accept orice altă metodăfolosită de Tine, în afară de închisoare.11— Atunci nu mai cere să fii făcut desăvârşit! areplicat glasul lăuntric. După o îndelungă luptă datăîn sufletul său, creştinul s-a supus şi s-a rugat astfel:— Da, Doamne, fă-mă desăvârşit, oricare ar fipreţul pe care mi-1 ceri!După scurtă vreme, el avea să fie arestat din nouşi dus într-o celulă. A rămas în închisoare multă vre-me, a fost bătut, înfometat, ţinut la întuneric, nu amai citit nimic. Singura sa îndeletnicire era să co-munice prin zidurile celulei, cu ajutorul alfabetuluiMorse, cu tovarăşii săi de închisoare. într-o zi încelula învecinată, avea să intre un nou deţinut. îi cerunumele. Era acelaşi cu al său. înconjurat de eroismultatălui său, fiul a parcurs şi el drumul crucii care 1-acondus în închisoare. Şi atunci tatăl I-a mulţumit luiDumnezeu pentru privilegiul care i-a fost dat de aavea ca fiu un bărbat care nu s-a sfiit să-şi măr-turisească, indiferent de riscuri, credinţa sa înDumnezeu. Remarcabil pas înainte pe drumulperfecţiunii!Iată încă un episod din viaţa Bisericii Subterane,relatat de „ Vestnik Spasenia", un ziar clandestin albaptiştilor ruşi.* * *„Sovietskaia Bielowssia" din 15 august 1967scrie: „Nişte fanatici ignoranţi, aparţinând BisericiiCreştine Evanghelice Baptiste din Utevsk, şi-au făcutcuib în regiune... Ei sunt decişi să converteascăpopulaţia şi să instaleze în ţară dominaţia ideologieievanghelice, să introducă instruirea religioasă a co-piilor şi să anihileze propaganda antireligioasă. Ei12

Page 5: Richard Wurmbrand - Adu-ti Aminte de Fratii Tai

îndeinmă pe fiecare credincios să lucreze lamântuirea sa prin recrutarea de noi convertiţi, princâştigarea de noi discipoli pentru Cristos."Editura „Znanie" din Moscova a publicat recento carte scrisă de comunistul A. Shamarv. Intitulată„Inconciliabilitate", această scriere tună şi fulgerăcontra creştinilor, prezentându-i totodată ca pe nişteoameni foarte periculoşi: „predicatori, agenţi activiai religiei sub toate formele sale - în biserici şi însecte - nu râd şi nici nu glumesc. Ei sunt foartedinamici, lucrează zi şi noapte, predicând pretutindenişi tuturor. în staţii de autobuz şi în saloanele spitalelor.Ei caută noi adepţi pentru diversele lor parohii şicongregaţii, vânând pretutindeni, chiar şi pe străzi,/arăa ezita să-i oprească până şi pe necunoscuţii careprezintă o faţă tristă... Zi şi noapte, ei caută oaiapierdută. «Credinţa fără fapte este moartă», zic ei. Şiconsideră că principala faptă care-I este pe plac luiDumnezeu şi-L onorează este aceea de a pescuioameni şi a atrage noi aderenţi în parohiile şi sectelelor... Dacă aceşti «josnici» predicatori şi pro-pagandişti aflaţi în serviciul religiei caută să nu scapenici un prilej pentru a pescui un suflet printre tovarăşiilor de muncă, printre locuitorii oraşului sau satuluilor sau din rândul simplilor trecători de pe stradă,fac lucrul acesta, de asemenea, pentru a «îndopa» pecopiii lor, pe copiii rudelor şi cunoscuţilor lor,intoxicându-i cu doctrinele religioase."Unde pot fi întâlniţi pastori atât de fideli şi creştiniaşa de zeloşi? Destul de rar în lumea liberă, însă înmod sigur în Biserica Subterană, aşa cum o descriuchiar vrăjmaşii săi cei mai înverşunaţi.13* * *A sosit în Occident o scrisoare al cărei autor sedă drept florar şi specialist în cultura orhideelor. El acultivat noi varietăţi de asemenea flori, susceptibilesă se extindă până în ţinuturile nordice ale Siberiei.Din aceste regiuni îndepărtate, precum şi din altecolţuri ale ţării, oameni numeroşi vin să copie ca-talogul său cuprinzând 27 de noi soiuri de orhidee.(Ce coincidenţă! Noul Testament se compune din27 de cărţi! Să fie el oare fericitul posesor al unuiNou Testament pe care nişte oameni vin să-1 copiecu mâna?). El continuă prin a spune că cele maiapreciate orhidee ale sale sunt cele „amosiene", înspecial tipurile 8 şi 11. Am deschis Biblia la cartealui Amos, cap. 8, vers. 11, unde am citit: „Iată vinzile, zice Stăpânul, Domnul, când voi trimitefoamete în ţară, nu foamete de pâine, nici sete deapă, ci deauzirea cuvintelor Domnului."Fratele acesta îi informează, cu multă dibăcie,pe creştinii din Occident că creştinii din ţara lui aravea nevoie de Biblii.Alţi credincioşi au procedat şi mai simplu. Un

Page 6: Richard Wurmbrand - Adu-ti Aminte de Fratii Tai

creştin şi-a început astfel scrisoarea sa: „Dragădomnule cenzor, eu ştiu că toate scrisorile trimise denoi în străinătate sunt cenzurate. Dar dumnea voastrăsunteţi, ca şi mine, un om creat de Dumnezeu, şiîntr-o zi veţi sta la judecată înaintea Lui. Lăsaţi, vărog, să treacă scrisoarea aceasta care nu aduce nicicel mai mic prejudiciu Statului. Eu mă mărginescdoar la a comunica cu fraţii mei de credinţă dintr-oaltă ţară." Şi scrisoarea aceasta a trecut. Printreorganele de cenzură comuniste se află şi oameni cusuflet!14Un turist s-a întors din Uniunea Sovietică undei-au fost acordate diferite cadouri de mică în-semnătate, printre care s-a numărat şi un prosop. Laieşirea din ţară, turistul respectiv a fost controlat cucea mai mare atenţie, însă nimeni nu a dat nici ceamai mică importanţă acestui obiect. în cele din urmă,prosopul a ajuns în mâinile noastre. După ce l-amintrodus într-o anumită soluţie chimică, am putut citipe el um mesaj provenit din partea BisericiiSubterane.Prin asemenea metode, o Biserică poate rămâneîn contact cu alte Biserici.* * *Doamna Ghinzburg, deşi era un scriitor sovieticşi membră a Partidului Comunist, a petrecut 18 aniîn închisorile sovietice, fiind încarcerată de propriisăi tovarăşi. Şi nu este nicidecum un caz excepţional,căci comunismul nu este numai un sistem anticreştinsau antisemit sau antiimperialist: el este îndreptat„împotriva tuturor". Un comunist detestă pe un altcomunist. Comunistul Kosâghin i-a pus cătuşelecomunistului Dubcek. Mao îl urmăreşte pe Kesâghincare-1 detestă pe Tito. Hruşciov şi-a ţinut în închisoarepropria sa nevastă timp de 8 ani. Comunismul este oreligie a urii, şi, cu prilejul epurărilor din Partid, miide comunişti au fost întemniţaţi şi omorâţi. DoamnaGhinzburg a fost una dintre victimele respective.După ce a fost pusă în libertate, ea a scris o carteintitulată „ Vârtejul" în care, deşi afirmă că rămânefidelă convingerilor sale comuniste, descrie, totuşi,cu onestitate erorile lagărelor de muncă sub regim15comunist. Ea scrie, printre altele, că, în nordulSiberiei, acolo unde zăpada nu se topeşte niciodată,un număr oarecare de deţinute creştine au refuzat sălucreze într-o diminică de Paşti, sub motiv că voiausă sărbătorească învierea Domnului. în încercarea dea li se juca o farsă, ele au fost nevoite să stea cu pi-cioarele goale pe gheaţă, iar scriitoarea comunistăadaugă: „şi nici una dintre ele nu s-a îmbolnăvit."Aceasta mi-a adus aminte de cele petrecute acumi 600 de ani când 40 de creştini dintr-o legiune ro-mană, la Sebasta (Armenia) au refuzat să aducă jertfe

Page 7: Richard Wurmbrand - Adu-ti Aminte de Fratii Tai

în cinstea împăratului roman, identificat cu un zeu.Atunci li s-au smuls hainele de pe ei şi au fost siliţisă stea în picioare pe râul îngheţat, la Kisil-Irmak.Pe mal ardea un foc şi o baie fierbinte era pregătităpentru cei ce ar fi fost gata să-şi retracteze declaraţiainiţială. De la un ceas la altul, cei 40 de creştini erauîntrebaţi dacă nu au luat decizia să abzică de credinţalor şi astfel să scape de la moarte. Numai unul dintreei s-a lepădat de Mântuitorul. Chiar în clipa aceea,centurionul roman care supraveghea execuţia a văzut40 de îngeri cu 40 de coroane, coborându-se din cerpentru a încorona pe martiri. Dar un candidat lamartiraj devenise un renegat. Atunci, centurionul,dezbrâcându-se în grabă de hainele sale, a strigat:„O, îngerule, iată-mă!" Şi, lansându-se pe gheaţă,a murit împreună cu ceilalţi pentru gloriaMântuitorului.Aceşti bărbaţi au murit, dar surorile noastre dinSiberia au rămas cu viaţă, deşi nici una dintre ele nuşi-a retractat declaraţia.Este vorba de Biserica Subterană văzută de oscriitoare comunistă.16* * *La o vârstă foarte înaintată, Ketşik s-a convertitla creştinism. El trăia dintr-o pensie foarte mică, iarsoţia sa nu-i împărtăşea credinţa în Dumnezeu.într-o zi, el a fost găsit de autorităţile comunistela o adunare secretă de rugăciune şi a fost obligat săplătească o amendă echivalând cu pensia lui pe douăluni. După judecarea procesului care-i fusese intentat,el s-a întors foarte bucuros de la tribunal şi i-a declaratsoţiei sale:— Acum poţi să-ţi dai seama câtă dreptate aveameu când îţi vorbeam despre marea valoare a ru-găciunii. Tu nu m-ai crezut, ia priveşte acum actulacesta! Vezi, comuniştii sunt convinşi că rugăciuneaare mare valoare! în ochii lor, echivalează cu pensiamea pe două luni. Ei bine, să ştii că, deoarece a fostapreciată la o asemenea valoare, de azi înainte nuvoi mai lipsi de la nici o adunare de rugăciune.Creştinul respectiv a fost amendat de 3 ori în-tr-un singur an, pierzându-şi venitul corespunzătorunei perioade de 6 luni, dar el a înţeles adevărulconţinut în următoarele cuvinte ale fericituluiAugustin: „Rugăciunea este forţa creştinilor şislăbiciunea lui Dumnezeu."* * *Monseniorul Draganovic, un croat, se afla laVatican, în fruntea secţiunii iugoslave, când Vaticanula decis să ajungă la un acord cu Tito care nu ucisesetoţi catolicii, ci doar vreo 500 000 dintre aceştia, casă nu mai vorbim de nevinovăţia acestor oameni. A2 - Adu-ţi aminte de fraţii tăi

17

Page 8: Richard Wurmbrand - Adu-ti Aminte de Fratii Tai

•fost semnat un concordat. Şi atunci, monseniorulDraganovic, opus comunismului, a trebuit să pă-răsească Vaticanul. Dar, din Germania unde s-a retras,el a continuat să lucreze în folosul fraţilor săi pri-goniţi. Prevăzând posibilitatea răpirii sale, el a scriso declaraţie, pe care a pus-o într-un loc sigur, şi princare arăta că nu avea intenţia de a se întoarce înIugoslavia şi că urmează să considere ca fiind nulăorice declaraţie care i-ar fi putut fi atribuită dacă arajunge vreodată în Iugoslavia, ceea ce nu ar putea săse întâmple decât în ciuda voinţei sale. El a fost atrasla Trieste sub motivul de a i se prezenta noi do-cumente şi fotografii privind crimele comise de Tito.Dar, odată ajuns în acest oraş, el a dispărut. Dupăaceea, a fost prezentată la Belgrad corespondenţilorstrăini o declaraţie scrisă de Draganovic potrivitcăreia el s-ar fi întors de bună voie în patria sa.Reporterii au primit chiar şi nişte fotocopii aledocumentului respectiv. Scrisul semăna perfect cual lui, dar sintaxa acestei declaraţii era aceea a unuiom necultivat; or monseniorul Draganovic fusese unscriitor excelent. Cel ce dictase cuvintele respectivea fost un ofiţer comunist cu puţină cultură.Câteva săptămâni mai târziu, Draganovic s-aprezentat personal în faţa corespondenţilor de presăstrăini spre a le face cunoscută decizia sa de a sereîntoarce în Iugoslavia pentru a se preda justiţiei încalitate de criminal de război, deşi el nu serviseniciodată în armata iugoslavă. Numai Dumnezeu ştieprin ce metode de tortură şi de spălare a creierului atrebuit să treacă înainte de a face o asemeneadeclaraţie!18Guvernul american şi-a prezentat scuzele faţă decomuniştii Coreii de Nord pentru a fi pătruns în apelelor teritoriale, lucru care nu avusese loc în realitate.Şi un fapt de felul acesta s-a produs fără ca pre-şedintele american să fi fost bătut de comunişti. Şiatunci de ce ne-am mai mira de cazul lui Draganovic?Acest episcop nu a mai putut rezista, însă nimeni nuare dreptul să-1 judece. Optzeci de kg de carne supusetorturii comuniste nu sunt un om, nu mai sunt uncorp omenesc. După cum rădăcina pătrată a cifrei 4este +2 sau -2, tot aşa aceste 80 kg de carne, supusebipiului comunist, ascund mai multe posibilităţi, ur-mând să dea un erou, un trădător sau o simplă cifră.* * *Nişte creştini se strâng laolaltă într-o pădure.Poliţia îi încercuieşte. O parte dintre ei încearcă săscape fugind, dar câinii îi înhaţă. Majoritatea nu aude suferit decât pedepse constând din câteva zile deînchisoare - vreo 15 zile - dar li se cere să plăteascăşederea în „hanul" unde au fost deţinuţi! Astaconstituie o mare dificultate pentru o familie săracădin rândul cetăţenilor sovietici.

Page 9: Richard Wurmbrand - Adu-ti Aminte de Fratii Tai

O creştină se zbate în mâinile poliţiştilor pentrua nu pierde o culegere de cântări pe care ei căutau săi-o smulgă. Ea o păstrase timp de 40 de ani şi nuvrea cu nici un chip s-o piardă. Nasul îi fusese zdrobitde o brută comunistă, sângele îi năvălise pe nas,braţele îi erau numai răni. Câtă violenţă îndurasefiinţa aceasta din pricină că posedase o carte de imnuricreştineşti, iar noi care dispunem la discreţie deculegeri de cântări nu cântăm decât în Biserică!19în URSS, sute de familii îşi văd copiii smulşidin sânul lor pentru că aici sunt învăţaţi lucrurileprivitoare la credinţa creştină. Şi în acest sens cu totulnou înţeleg acum familiile respective cuvinteleDomnului Isus: „Dacă nu vă veţi face ca niştecopilaşi, cu nici un chip nu veţi putea intra înîmpărăţia cerurilor". Pentru membrii acestor familii,aceasta înseamnă că, dacă nu se acceptă suferinţeasemănătoare celor îndurate de copiii respectivi, dacăcineva nu-i de acord să se lipsească de cei pe care îiiubeşte cel mai mult - aşa cum copiii îşi pierd tatălsau mama - nu are loc în împărăţia cerurilor.Această nouă interpretare a Cuvântului - sau maidegrabă această revenire la vechea interpretare - aajuns să fie agreată şi în afara cadrului BiesericiiSubterane.* * *Şi copiii sunt angajaţi în lupta contra ideologieiateiste. într-o zi un profesor a spus:— Cosmonauţii au călătorit în spaţiu la distanţeuriaşe fără ca, totuşi, să-L întâlnească pe Dumnezeu.O elevă se ridică în picioare, pe deplin conştientăcă mărturia sa creştină poate conduce la pierdereatatălui sau a mamei sale. Totuşi, ea zice:— Dar, tovarăşe profesor, cosmonauţii aveauinima curată? Biblia spune că numai cei cu inimacurată vor vedea pe Dumnezeu. Dacă cineva nu areinima curată, nu-L va vedea niciodată pe Dumnezeu,indiferent pe ce corp ceresc ar putea coborî vreo-dată, însă cel ce are inima curată îl poate vedea peDumnezeu chiar pe băncile unei şcoli unde se pro-pagă ateismul.20într-o altă şcoală, li se spunea copiilor că omulprovine din maimuţă. Profesorul, care o bănuia peEva că ar fi creştină, i-a solicitat părerea.— Vă mulţumesc foarte mult, tovarăşe profesor,răspunse ea, pentru ceea ce m-aţi învăţat astăzi. Mereumi-am pus întrebarea următoare: cum se face că co-muniştii sunt nişte oameni atât de răi şi torturează peatâţia oameni nevinovaţi? Iar acum dumneavoastrămi-aţi dat explicaţia: strămoşul lor a fost maimuţa!Vania, Pavlika, Andreia, Vera şi Sveta primiserăo frumoasă păpuşă de cauciuc. Când ele se jucau de-aadunarea de rugăciune, erau foarte supărate din

Page 10: Richard Wurmbrand - Adu-ti Aminte de Fratii Tai

pricină că genunchii păpuşii nu se puteau îndoi.Atunci, fetele s-au plâns educatorului că primiseră opăpuşă necredincioasă:— Noi am învăţat că orice genunchi trebuie săse plece în Numele lui Isus.Ce lecţie sublimă a fost aceasta pentru un ateu!Un mare număr dintre copiii instruiţi în BisericaSubterană declară deschis ceea ce gândesc cu privirela Dumnezeu şi, de asemenea, ce cred desprecomunişti.,* * *Y. I. Kuşev se află în faţa unui tribunal dinMoscova. El a fost unul dintre organizatorii unei de-monstraţii desfăşurate într-o grădină publică menităsă exprime protestul contra arestării unor scriitorisovietici. El a strigat:— Libertate lui Dobrovolski! Jos dictatura!— Credeţi în Dumnezeu?— Da, fu răspunsul.21Apoi, Anatoli Krasnov-Levitin a depus mărturiedin partea apărării. El a fost cel ce 1-a adus pe Kuşevla Cristos şi, luându-i apărarea, el nu ignoră că se ex-pune personal unor mari suferinţe. Krasnov-Levitina cunoscut deja 7 ani de închisoare pentru credinţasa ortodoxă, iar astăzi el vede pe banca acuzaţilor peunul dintre cei pe care i-a convertit la creştinism.Este cu totul altceva decât a aduce un păcătos laCristos şi a-1 vedea, cu bucurie, cum cântă luiDumnezeu într-o Biserică.Krasnov-Levitin declară:— Datorită influenţei mele, Kuşev a cerut să fiebotezat. Mă aflam în grădina publică atunci când amfost prevenit de cineva că Kuşev fusese arestat. Amalergat după el, dar era deja prea târziu. A fost împinsîntr-o maşină care a demarat rapid. Iar acum, dupăopt luni, îl văd aici, palid la faţă, cu un aer buimac,urmare a traiului de detenţie... El este un om ex-cepţional, un bărbat integru... Ceea ce i s-a întâmplateste tocmai rodul marii generozităţi a inimii sale...El se gândeşte întotdeauna la alţii, dar niciodată la elînsuşi... El dispune de toate darurile specifice unuimare scriitor.Avocatul apărării întrebă:— V-aţi bucurat când l-aţi auzit cerând botezul?— Bineînţeles că m-am bucurat, răspunseLevitin. Aş fi un credincios meschin şi un sărmanscriitor dacă nu aş trăi momente fericite la vedereaunei persoane care acceptă credinţa în Dumnezeu.Dar sunt foarte nemulţumit să-1 văd pe bancaacuzaţilor într-o sală de tribunal.22Avocatul apărării (apărare care, în URSS, joacăşi rolul acuzării) reluă:— Consideraţi că aveţi dreptul să botezaţi un băiat

Page 11: Richard Wurmbrand - Adu-ti Aminte de Fratii Tai

de 19 ani fără a avea asentimentul părinţilor săi?— Potrivit unei reguli canonice, Biserica nu aredreptul să refuze botezul nimănui, iar Evangheliileinvită pe toţi oamenii să facă lucrul acesta.— Levitin şi-a afirmat dreptul de a îmbrăţişareligia şi de a o propaga, zise avocatul Alski, apă-rătorul lui Kuşev, dar nimeni nu i-a conferit dreptulde a converti minori la această religie sau de a recurgela constrângeri faţă de aceştia. Pronunţându-vă ver-dictul, v-am cerut să fiţi atent la nevoia ca aceşti tinerisă fie protejaţi contra influenţei lui Levitin.La scurt timp după procesul lui Kuşev, şi Levitina fost arestat. Un comunist, şi anume general-maiorulGrigorenko, a protestat contra unor asemenea abuzuri.Acesta era un ateu. Levitin 1-a comparat cu sa-mariteanul milostiv din pilda Mântuitorului; aşa aprocedat acest om de omenie, în timp ce preoţii trecînainte pe alături. Grigorenko avea să fie internatîntr-un spital psihiatric.* * *O modă nouă şi-a făcut apariţia în oraşul rusLiubeţ. Unele femei poartă panglici cu inscripţii cumar fi: „Să Se arate Dumnezeu şi să-ipunăpe fugă pevrăjmaşii Săi!", „CelPreaînalt este viu, gata să vinăîn ajutorul celor slabi", „Săpiară demonii dinainteaFeţei Dumnezeului celui viu!" etc. Panglicile re-spective sunt purtate în public, ca o sfidare la adresacomuniştilor. întrebarea este însă cum au putut fi23confecţionate panglicile respective? în fiecare uzinătextilă, un comisar politic supraveghează totul, darun membru al poliţiei secrete, desemnat pentru ma-nufactura textilelor din Liubeţ era, în secret, creştin.El se infiltrase în poliţie pentru a servi cauza luiCristos. Stasiuk - acesta îi era numele - a fost des-coperit şi el se află acum în închisoare, însă el a fostcreatorul acestei mode.în chipul acesta lucrează Biserica Subterană.* * *Unele Biserici Subterane, îndeosebi Bisericileortodoxe, desfăşoară şi anumite activităţi politice.Creştinii ar prefera să nu se ocupe de chestiuni po-litice, dar când comuniştii nu mai încetează să seamestece în problemele Bisericilor, când politicieniicomunişti aruncă în închisori şi omoară mii de creş-tini, credincioşii nu mai au de ales. Atunci ei suntsiliţi să se apere.La Leningrad, a fost descoperit un complot careviza răsturnarea regimului comunist, complot în frun-tea căruia se aflau nişte creştini din Biserica OrtodoxăSubterană. Un număr de 60 de intelectuali careocupau funcţii foarte importante participaseră laaceste acţiuni.în legătură cu cele de mai sus, aş putea lămuriaici de ce presa sovietică, ea însăşi, conţinea nume-

Page 12: Richard Wurmbrand - Adu-ti Aminte de Fratii Tai

roase informaţii cu privire la persecuţia BisericiiSubterane. Acum poate fi dezvăluită taina aceastadeoarece ea, de fapt, nu mai constituie un secret.Numeroşi creştini au devenit martiri sacrifi-cându-şi libertatea şi apoi viaţa lor însăşi. Mulţicredincioşi şi-au sacrificat chiar şi integritatea morală,devenind membri de Partid şi străduindu-se să obţinăposturi de mare importanţă pentru a putea fi de ajutorBisericii Subterane.Astfel, unii creştini au ajuns directori de ziare şide magazine (reviste) antireligioase şi, simulând căvoiau să combată Biblia, ei publicau capitole întregidin Sf. Scriptură, urmate doar de câteva cuvintecritice. Biserica Subterană dispunea, în chipul acesta,de numeroase pagini din Biblie tipărite de comunişti.* * *Hmara era ucrainian. Tatăl său fusese un ţăranînstărit, „crimă" pentru care a trebuit să fie deportatîn Siberia împreună cu întreaga familie. Acolo acrescut Hmara. Cu inima plină de amărăciune, el adevenit o fiinţă foarte retrasă iar, la un moment dat,a început să fure. Nu a cedat deloc acestei tentaţii,astfel că faptele sale l-au condus în închisoare. Aiciînsă a întâlnit creştini care sufereau de dragul unuiStăpân despre care gurile şi viaţa lor vorbeau atât demagnific. Uluit de comportamentul acestor oameni,Hmara a istorisit unuia dintre ei cum devenise hoţ şia spus în încheiere:— Eu sunt un om pierdut.Zâmbind, creştinul 1-a întrebat:— Care este valoarea unui bilet de 10 ruble cândproprietarul lui 1-a pierdut? Nu valorează, încontinuare, tot 10 ruble? Un diamant încrustat într-overighetă îşi diminuează cumva valoarea dacă pro-prietarul său îl pierde? Tot aşa un om pierdut îşipăstrează întreaga sa valoare de fiinţă omenească,25preţul său de creatură splendidă, operă a mâinii luiDumnezeu. Că păcătoşii prezintă o valoare ines-timabilă în ochii lui Dumnezeu se poate vedea lămuritdin faptul că El L-a dat pe însuşi Fiul Său pentrumântuirea lor. A urmat relatarea, într-un limbaj foartesimplu, a sublimei istorii a lui Isus Cristos. Roadelenu au întârziat. Hmara a fost convertit.După ispăşirea pedepsei sale, a fost pus înlibertate în anul 1964. El avea să fie acum nu beţivulde altădată care-şi bătea nevasta şi-şi teroriza fiica,ci o făptură schimbată din temelie. Unul după altuls-au întors la Dumnezeu fraţii şi vecinii lui; cât despreHmara, el devenise membru al Bisericii Subterane,în anul 1966, a fost arestat de poliţia secretă fără unmotiv anume. Autorităţile comuniste voiau să sefolosească de el pentru a întreprinde o nouă ex-perienţă. Comuniştii au pus mâna pe un conducătorde frunte al mişcării Bisericii Subterane, personalitate

Page 13: Richard Wurmbrand - Adu-ti Aminte de Fratii Tai

pe care noi o vom numi Fratele X. După ce cre-dinciosul acesta rezistase tuturor torturilor fără a trădape vreunul dintre fraţii săi, organele de securitate aucrezut că, dacă va fi torturat în prezenţa sa un membrual turmei sale, spunându-i-se că tortura respectivănu va înceta decât dacă el va dezvălui secretelesolicitate de torţionari, ar putea fi determinat să devinăinformator.Şi atunci Hmara a fost biciuit şi supus la tot felulde chinuri. Călăii nu s-au sfiit să-i taie limba numaisă poată constrânge un pastor eminent să devinătrădător. Dar pastorul nu a cedat. Ce dacă avea sămoară Hmara? Oare un pastor ar fi trebuit să tremurela gândul că un membru al turmei sale avea să-şi26piardă viaţa trupului, ajungând în mâinile Aceluiacare a creat crinii? Un asemenea Dumnezeu îl aşteptape el dincolo de moarte.Fratele X. a declarat mai târziu că, în timpultorturii lui Hmara, nu se mai gândea atât de mult laacesta din urmă, credincios care străbătea drumulpresărat cu spini către paradis, dar că era pur şi simpuuimit de bucuria sadică ce strălucea pe faţa tor-ţionarilor. Aducându-şi aminte că Domnul IsusCristos îşi dăduse viaţa şi pentru mântuirea sufletelorlor, a început să se roage pentru ei.Experienţa comuniştilor nu a fost încununată desucces. Cadavrul a fost trimis familiei pentru a-iînspăimânta pe cei ce ar fi vrut să devină creştini,dar gestul autorităţilor a suscitat o asemenea indignaredin partea populaţiei încât a fost cu neputinţă să seîmpiedice transformarea serviciului de înmormântareîntr-un marş triumfal al Bisericii Subterane. O maremulţime de creştini şi de necreştini a purtat sicriulcătre cimitir intonând imnuri creştineşti.Potrivit obiceiului lor, comuniştii s-au debarasatde călăi: pe baza ordinelor provenite de la organelesuperioare de partid, torţionarii au fost condamnaţi.Preşedintele instanţei de judecată, o femeie, a izbucnitîn lacrimi la istorisirea supliciilor aplicate victimei,a îmbrăţişat pe copiii lui Hmara şi s-a convertit lacreştinism. însă eu, ca unul care provin dintr-o ţarăcomunistă, ştiu prea bine că torţionarii condamnaţiau fost puşi în libertate şi trimişi în altă localitatepentru a-şi lua de la capăt activitatea lor feroce.O dată mai mult, Isus a fost dat la moarte decruce în persoana lui Hmara din Kulunda. Doi fraţiai lui Hmara se află şi acum în închisoare.27* * *Care este modul de gândire al creştiniloraparţinând Bisericii Subterane? Aida Skripnikova,eroina tineretului creştin din Uniunea Sovietică, învârstă de 27 de ani şi întemniţată pentru a patra oară(tatăl ei a fost împuşcat de către comunişti pentru

Page 14: Richard Wurmbrand - Adu-ti Aminte de Fratii Tai

credinţa sa în Dumnezeu) scrie: ,JEu nu-mi pot tăiainima în două: ea aparţine, în întregime, Bisericii luiCristos". Un creştin din Occident ar fi zis altfel:„Inima mea îi aparţine lui Cristos". în lagărulsovietic, Biserica este numită „preaiubita", cuvântapreciat la justa lui valoare ca, de altfel, şi vecheaformulare: „Cine-L are pe Dumnezeu ca Tată are camamă Biserica", expresie care-şi păstrează splen-doarea şi semnificaţia. Creştinii din Occident vorbescdespre Biserică mai degrabă ca despre o soacră. AidaSkripnikova continuă: Religia este însăşi inima mea:a mi se smulge religia ar echivala cu a-mi frângeinima".Am întâlnit într-o zi un preot din BisericaOrtodoxă Subterană şi, când l-am întrebat cine-1hirotonisise, el mi-a răspuns:—Eram un grup alcătuit din 10 tineri care doreamsă intrăm în slujba lui Dumnezeu. Nici un episcop alBisericii Ortodoxe oficiale nu ne-ar fi hirotonisit, căciei nu puteau face lucrul acesta fără aprobareaautorităţilor comuniste ale căror condiţii sunt inac-ceptabile, în consecinţă, noi ne-am dus la mormântulunui episcop care murise ca martir şi, prinzându-necu toţi de mână, am alcătuit un cerc împrejurul acestuimormânt. Doi dintre noi şi-au pus mâna pe piatra28mormântului şi am rostit cu toţii un jurământ de cre-dincioşie al cărui text l-am găsit într-o veche scrieredespre istoria Bisericii: „Eu iau asupra meaflagelările, închisoarea, torturile, ocările, crucea,bătăile, necazurile şi toate ispitele lumii pe careDomnul şi Mijlocitorul nostru şi Sfânta Lui Bisericăuniversală şi apostolică le-au luat asupra lor,acceptându-le cu dragoste. Şi astfel, eu, un nevrednicslujitor al lui Isus Cristos, cu multă dragoste şi debună voie, voi lua toate acestea asupra mea până înclipa morţii mele". Apoi, noi ne-am rugat, cerându-IDomnului Isus să binevoiască a ne hirotonisi cumâinile Sale străpunse şi suntem convinşi că El ne-aascultat rugăciunea.Iată o ordinare valabilă în opinia mea.* * *în Rusia, două femei au îngenuncheat pe trepteleunui depozit. întrebate cu privire la semnificaţia ges-tului lor, una dintre femei a răspuns:— Aici a fost odată o biserică şi pământul acestarămâne sacru pentru totdeauna. Când eu îngenunchezpe treptele acestea, aud preotul cântând cu glas tarelaude lui Dumnezeu. Poate că-mi veţi spune: ,/ricise vând mărfuri textile şi nu se află nici un preot".Eu nu cred ceea ce spuneţi dumneavoastră ci cred înceea ce aud eu însămi. Eu inspir mireasma de tămâieşi contemplu icoanele. Adorarea lui Dumnezeu nuîncetează, şi, de aceea, eu vin aici noapte de noapte.,£ste un caz tipic de misticism rus", va spune

Page 15: Richard Wurmbrand - Adu-ti Aminte de Fratii Tai

cineva. Dar de ce să te vezi obligat de a spune una ca29asta? Nu ar fi mai bine să te abţii de la oricecomentariu? Ne aflăm pe un pământ sacru, şi cinepoate determina ceea ce este posibil şi ceea ce esteimposibil într-un asemenea loc?Eu nu sunt rus ci român. Vechea mea bisericăluterană din Bucureşti este acum un studio ci-nematografic. Şi, totuşi, când eu intram în acestimobil, după profanarea sa de către comunişti, aveamputernica impresie că îngerii nu-1 părăsiseră.Când catedrala Sf. Sofia a fost invadată de trupelelui Mahomed II, preotul a întrerupt liturghia şi adispărut pe o uşă care, de atunci înainte, a rămas în-chisă. Creştinii din vremea aceea au continuat săcreadă că atunci când Constantinopolul va ajungeiarăşi în mâinile creştinătăţii, acelaşi preot va reapăreaşi va continua liturghia exact din punctul unde ea afost întreruptă. în sec. XV erau creştini atât de naivicare puteau crede o asemenea copilărie! Au existatîntotdeauna copii care au crezut că această catedrală,transformată iniţial în moschee şi apoi în muzeu, vadeveni iarăşi o biserică şi că preotul cu pricina vaoficia iarăşi în locul respectiv. Spiritele infantile carecred în legende sunt rare, dar al meu aparţine acesteicategorii.în Rusia, există creştini care poartă lânţişoare defier sub cămăşile lor, zi şi noapte, pentru a nu-i uitaniciodată pe fraţii lor aflaţi în închisori.V-am adus pe cel mai sacru dintre locurile acestuipământ pentru a vă face să trăiţi aici secvenţe dinviaţa Bisericii Subterane oprimate de regimulcomunist.30Sărmani comunişti! Ei ignoră cuvintele luiTertullian: ,A ne ucide înseamnă a ne da ocazie săne înmulţim. Sângele martirilor este sămânţa noilorcreştini". (Ce ar fi oare dacă ar fi semănată aceastăsămânţă şi în Occident prin a împărtăşi, în chipimaginar, suferinţele martirilor?). Comuniştii nucunosc nici aceste cuvinte ale Sf. Hilaire: „Bisericatriumfă atunci când este persecutată şi progreseazăcând este dispreţuită".

BISERICA SUBTERANA EXISTACU ADEVĂRATCând, prin publicarea unor cărţi ca: ,JL'Eglisedu Silence tortur6e pour le Christ" (apărută şi înrom. sub titlul „Strigătul Bisericii prigonite", n.tr.),„Sermons au cachot" (în rom. ,JPredici în celulasinguratică", n.tr.), ,JMes prisons avec Dieu" (înrom.„Cu Dumnezeu în subterană", n.tr.) şi a altor lucrărişi articole, eu am făcut de cunoscut acea lume mi-nunată a martiriului şi eroismului creştin, când ampovestit această istorie a Bisericii care, deşi este

Page 16: Richard Wurmbrand - Adu-ti Aminte de Fratii Tai

absolut reală, trece mai mult ca un roman drept unrod al imaginaţiei, s-a semnalat o reacţie im-previzibilă, de proporţii mondiale. După ce am primitpeste 300 000 de scrisori entuziaste care exprimausimpatia şi sprijinul moral, am renunţat să le maipun la socoteală pe cele apărute ulterior.Creştinii au putut realiza foarte simplu că le-afost revelat un adevăr care le fusese disimulat pânăatunci. Inima omenească este capabilă să dea crezaremultor relatări, fără a solicita dovezi în acest sens.Se ştia despre comunism cS era caracterizat prinateism şi dictatură. Dar se susţinea că, şi în lumealiberă, creştinii sunt înconjuraţi de atei sau de oamenicare, practic, trăiesc fără Dumnezeu, deşi profesează32o oarecare formă de religie. Din experienţă personală,creştinii ştiau cât de tiran poate fi un patron, un soţsau un părinte care nu crede în Dumnezeu. Ei au ideedespre câtă rezistenţă trebuie opusă teribilei presiuniexercitate de duhul lumii asupra omului duhovnicesc.Citirea istoriei unora dintre luptătorii curajoşi aiBisericii Subterane care au preferat să moară decâtsă cadă la învoială cu autorităţile comuniste, aconstituit pentru ei o ilustraţie, în împrejurări ex-cepţionale şi în momente deosebit de înălţătoare, cuprivire la ceea ce era mai bun în fiinţa lor.Eu am primit scrisori din partea unor persoanecare au trecut prin închisoare sau care au lucrat îm-preună cu mine în Biserica Subterană. Un vechiîntemniţat îmi scria: „Ceea ce spuneţi dumneavoastrăeste tot aşa de adevărat cum doi şi cu doi fac patru."Un pastor luteran român mi-a scris: ,JVoi suntem cutoată inima alături de dumneavoastră".Dar am primit multe alte scrisori interesante dinpartea unor oameni aparţinând mediilor celor maidiverse. Una dintre acestea, trimisă din Sikkim (In-dia), ne încuraja astfel: profund impresionat demesajul dumneavoastră atât de oportun, nu-mi potreţine lacrimile pentru toţi cei ce sunteţi preaiubiţiinoştri fraţi în Cristos. Nădăjduiesc că mesajultransmis de Biserica Subterană îi va pregăti pe copiiilui Dumnezeu din lumea liberă spre a înfruntaîncercările asemănătoare care vor veni în zilele dinurmă".Dintr-o scrisoare venită din Suedia citezurmătoarele: „ V-am ascultat vorbind într-o bisericădin Stockholm. Zile întregi după aceea num-am mai333 - Adu-ţi aminte de fraţii tăi

gândit la altceva şi nu am mai vorbit decât despreBiserica Subterană".Un pastor din Bombay declară: „Cokfimei au

rămas foarte impresionaţi prin citirea publicaţieiscoase de Misiunea dumnea voastră şi mulţi dintre eivorbesc despre lucrurile acestea în Bisedcile lor.

Page 17: Richard Wurmbrand - Adu-ti Aminte de Fratii Tai

Demonul care ne influenţase să rămânem indiferenţila vestea că fraţii noştri sunt torturaţi a suferit o mareînfrângere".Un american scrie: „ Vă rog să continuaţi lucrareape care aţi început-o: poporul nostru vă asculta cumultă plăcere. Nu faceţi decât să ne provocaţi a ae

ruga ca lucrarea dumneavoastrăsâ fie binecuvântaşi să aducă tot mai multă roadă. Vă rugăw să le spu-neţi fraţilor şi surorilor noastre din ţările comunistecă noi îi iubim foarte mult".Iată şi un glas din Scandinavia: „Afo abandonaţicu nici un chip .'Este adevărat că cei mai mulţi dintrenoi dorm, dar această trândăvea/ă este şi opriemasuferinţă. Parohia noastră numără vreo 10 OOu demembri; totuşi, duminica-dimineaţa pot fi văzuţi inbiserică circa 25 de credincioşi... Eu am primitmesajul Bisericii Subterane şi el nu-a dat excelenaocazie de a-mi face o profundă cercetare lăuntric .Voi citi, cu tot interesul, tot ce-mi va parveni dinpartea Misiunii dumnea voastră şi voi împărtăşi toateaceste lucruri şi altora, oridecâteori voiavea prilejul-Mi se pare că în ţara noastră este total ignoratăBiserica celor ce trăiesc în lumea comunistă"-O altă scrisoare provenită din India: Jn noapteacare a urmat citirii relatărilor despre martiiii din t,st,eu nu am mai putut adormi. Aş dori ca tot mai mulp34creştini să aibă parte de asemenea nopţi de insomnieşi astfel să fie provocaţi să se roage".în acelaşi spirit, o scrisoare din Franţa: ,JPildaminunată oferită de Biserica Subterană este oputernică palmă peste obrazul nostru, o palmăbinemeritată. Da, acest exemplu constituie un harpentru noi".Iar acum un englez: ,£u nu am fost creştin, ni-ciodată nu am fost membrul vreunei Biserici, nicio-dată nu am căutat să trăiesc o viaţă creştină, dar citinddespre viaţa martirilor din zilele noastre nu-mi potstăpâni lacrimile. Acum înţeleg şi eu versetul acesta:«Pentru El am pierdut toate şi le socotesc ca ungunoi, ca să câştig pe Cristos» (Fii. 3.8)".Nenumăraţi corespondenţi şi-au exprimatrecunoştinţa pentru a fi putut auzi pentru prima datăîndemnul biblic: „Plângeţi cu cei ce plâng".Creştinii au primit astfel unul dintre cele maifrumoase daruri ale Duhului Sfânt, şi anume acelade a vărsa lacrimi pentru fraţii lor aflaţi în suferinţă.Un neo-zeelandez mi-a scris următoarele: „ Toatelucrurile pe care le povestiţi dumneavoastră ar puteafoarte uşor să se producă şi în ţara noastră într-o bunăzi. Eu am întrezărit această posibilitate şi am luathotărârea să sufăr împreună cu Isus, dacă va fi cazul,aşa cum au făcut-o toţi aceşti fraţi preaiubiţi".Un englez şi-a formulat astfel opinia: ,/u- fi demare trebuinţă să se trăiască, şi în ţara noastră,

Page 18: Richard Wurmbrand - Adu-ti Aminte de Fratii Tai

adevăratul creştinism, aşa cum se trăieşte el în lumeacomunistă".Un indian scrie: „Singura concluzie pe care opot trage eu din mesajul Bisericii Subterane este35dorinţa de a fi suferit mai mult, la rândul meu, pentruCristos."Şi o scrisoare din Nigeria: dumneavoastrăm-aţifăcut să mă gândesc care este modul cel mai eficientde a combate comunismul în ţara mea, dar mi-aţifurnizat şi cea mai bună dintre arme: exempulul ero-ilor Bisericii martire!"O scrisoare din Ulster: „Parohia mea este lapământ. Sora mea şi cu mine am resimţit deseoridezgust pentru răceala serviciilor religioase şi dinpricina banalităţii predicilor. Cântările intonate.înbiserica noastră sunt atât de lipsite de viaţă încât num-aş îndoi să cred că ele constituie mai degrabă oinsultă pentru Domnul nostru. După ce am citit cănişte creştini sunt duşi la închisoare pentru a fi cântatimnuri creştineşti şi că ei continuă să cânte ca nişteprivighetori chiar şi în închisoare, am luat deciziaunei schimbări efectuate prin puterea harului luiDumnezeu, aşa încât Biserica occidentală să devinăo mişcare câştigătoare de suflete după modelulBisericii Subterane din spatele cortinei de fier."Numeroşi conducători influenţi ai Bisericilor dinlumea liberă au primit cu drag mesajul nostru şine-au deschis catedralele lor pentru a face să răsuneînăuntrul lor strigătul celor torturaţi pentru Cristos.Dar, totuşi, ne-a fost dat să întâlnim şi câteva persoanesceptice. Acestea nu citiseră, desigur, o scrisoare pecare, pe căi ocolite, o primisem eu de la un ofiţer alpoliţiei secrete ruse: ,£u citesc toate cărţile dumnea-voastră şi mă bucur că lucrurile acestea au fost datepublicităţii. Ştiu că unii se îndoiesc de ceea ce afirmaţidumneavoastră. Le-aş recomanda acestor oameni să36petreacă vreo 10 ani, într-o închisoare sovietică aflatăsub comanda mea. Abia atunci ar fi convinşi de reali-tate. Singurul aspect cu care nu pot fi de acord cucartea dumnea voastră este blândeţea cu care prezen-taţi lucrurile. în locul dumneavoastră, eu aş fi spu-megat de furie."Mă aflu, într-o zi, în biroul unei importante perso-nalităţi din cadrul Consiliului Mondial al Bisericilorcare-mi spune următoarele:— Cărţile şi conferinţele dumneavoastră au făcut,senzaţie. Sunt convins că dumneavoastră credeţi, înmodul cel mai sincer, ceea ce spuneţi dar, sub aspectobiectiv, afirmaţiile pe care le faceţi sunt inexacte.Biserica Subterană nu există. Am întreprins nu-meroase călătorii în Rusia, în România şi în alte ţăricomuniste, fără să fi descoperit fie şi cea mai micăurmă a unei Biserici clandestine.

Page 19: Richard Wurmbrand - Adu-ti Aminte de Fratii Tai

— Aţi fost, de asemenea, în China şi în Coreea?am întrebat eu.— Nu, nu am ajuns atât de departe. Dar sărămânem la Rusia şi România.— Nu pot accepta propunerea aceasta. Dacă luaţidrept false afirmaţiile mele şi susţineţi că nu existăBiserica Subterană nici în Uniunea Sovietică, nici înţările europene satelite este ca şi cum aţi căuta săconvingeţi pe cineva că laptele este negru, sau căunul din patru locuitori ai pământului este chinez. înChina, cu siguranţă că nu funcţionează nici o Bisericălegală. Se pare că au fost omorâţi circa un milion decatolici şi, proporţional, tot pe atâţia protestanţi,închisorile sunt pline cu credincioşi. Creştinii îşipractică religia doar în ascuns, riscând să fie torturaţi37

şi condamnaţi la moarte. La fel stau lucrurile înCoreea de Nord şi în Mongolia. ,JVendor", organ alPartidului Comunist Albanez, iăcea cunoscut, în modoficial, în noiembrie 1968, că toate Bisericile au fostînchise. Iată cel puţin patru ţări cu privire la care nuse poate formula nici cea mai mică contestaţie. Acolo,Biserica nu poate exista decât în clandestinitate şitraversând tot felul de dificultăţi. în loc să discutămdespre Rusia, de ce nu s-ar organiza acordarea unorajutoare substanţiale Bisericii martire din Chinacomunistă?— Să rămânem în ţările europene, răspunseinterlocutorul meu schimbându-şi culoarea feţei.A trebuit să capitulez pentru a nu se produceîntreruperea convorbirii. El era episcop, nu eu. Eltrebuia să aibă dreptate!— Oamenii naivi pot fi impresionaţi cu uşurinţă,iar dumneavoastră sunteţi dotat în această privinţă.Dar eu nu sunt un tâmpit. Când m-am aflat în Rusia,am privit cu atenţie împrejurul meu şi am ajuns laconcluzia că acolo nu există Biserică secretă.— Am fost în Occident vreme de 5 ani, i-arhrăspuns eu, şi am privit cu atenţie împrejurul meu,fără să fi văzut vreodată un spion sovietic. Vreţi să-mispuneţi, în consecinţă, că nu există o reţea de spionajde felul acesta? Este clar că cei ce desfăşoară o ac-tivitate secretă nu se prezintă nieiodată sub adevăratalor înfăţişare.Foarte agitat, el străbătea acum camera de la uncapăt la celălalt, cu paşi mari, făcând să se audă zgo-motele produse de pantofii săi noi. îmi amintii atuncică, pe când eram în închisoare, împărţisem o pereche38ue sandale cu un fost general, astfel că, fiind scoşi laaer, noi doi nu puteam ieşi în fiecare zi, neavând cuce ne încălţa, ci numai din două în două zile.— Comparaţia pe care aţi făcut-o nu se justifică,zise episcopul. Termenii „Biserică secretă" au o

Page 20: Richard Wurmbrand - Adu-ti Aminte de Fratii Tai

semnificaţie foarte precisă, expresia aceasta nu maicorespunde vremii noastre când credincioşii nu maitrăiesc în catacombe. O Biserică secretă ar trebui săaibă nişte seminarii clandestine, tipografii clandes-tine, servicii divine secrete, şcoli de duminică etc.Atâtea lucruri care nu pot trece neobservate.Cum eu nu venisem nepregătit la omul acesta,am scos din servietă numărul din mai 1966 al teribileireviste ateiste sovietice ,JVauka IRelighia" (Ştiinţaşi Religia). Un articol intitulat: ,JPodpol" (secret)relata că un creştin cu numele de Elişa fondase lacapătul interminabil al ţinuturilor împădurite din Si-beria, la câţiva km depărtare de ultima casă aultimului sat din zona respectivă un seminar clan-destin pentru tinerii credincioşi. Pentru a ajungeacolo, trebuiau străbătute ţinuturi mlăştinoase şihăţişuri. Două imobile dintre care unul era rezervatbărbaţilor şi altul femeilor constituiau acest seminarpe care creştinii îl botezaseră Academia Pădurii".Revista ateistă îşi bătea joc de secretarul organizaţieilocale a tineretului comunist care nu avea nici ceamai slabă idee despre existenţa seminarului respectiv.De altfel, nici creştinii nu aveau cunoştinţă de lucrulacesta decât în măsura în care aveau de-a face directcu el. Regulile conspiraţiei erau respectate cu stricteţe.Aveam astfel deja primul semn al unei Bisericisecrete: nişte seminarii clandestine.39Eu am scos apoi o lucrare intitulată „Un mitingţinut într-un loc ascuns" în care autorul sovietic P.Savkin aduce dovezi referitoare la existenţa unorimprimerii clandestine. Cartea se termină cu relatareaarestării unor creştini care instalaseră o asemeneaimprimerie.Apoi, am scos un Nou Testament în limba rusă,tipărit clandestin în Uniunea Sovietică, dovadă căacolo exista mai mult decât o mică tipografie, adicăo adevărată societate biblică secretă.— Cele relatate de dumneavoastră par a fipozitive, răspunse fratele şi adversarul meu, însă cândlucrurile sunt privite mai îndeaproape stau ceva maidiferit. Noi cunoaştem un mic grup de credincioşibaptişti care au realizat asemenea lucruri, dar înultima vreme ei s-au alăturat Bisericii oficiale. Dealtfel, nu este vorba decât de nişte elemente sporadicea căror importanţă aţi cam exagerat-o.— Vă rog să mă scuzaţi pentru îndrăzneala de avă contrazice, am replicat eu. Documentele arată clarcă Academia Pădurii era ortodoxă. Cei arestaţi dinpricina imprimeriei în discuţie sunt preotul ortodoxPletkov şi numeroase femei ortodoxe. .^Anglican di-gest", organ al Bisericii episcopale din USA, scriecă Biserica ortodoxă clandestină din UniuneaSovietică posedă - fiţi foarte atent - 45 000 000 demembri. Biserica Episcopală din America, precum

Page 21: Richard Wurmbrand - Adu-ti Aminte de Fratii Tai

ştiţi, colaborează cu Consiliul Mondial al Bisericilor,cu Bisericile oficiale din Rusia, astfel că nu ar aveanici un interes în exagerarea rolului Bisericii secrete.„Headway" din ianuarie 1968 scrie că numărulbaptiştilor clandestini se ridică la vreo 4 000 000.40Dacă li se mai adaugă catolicii, penticostalii şi altegrupe, rezultă că unul din patru cetăţeni sovietici arecât de cât legături cu o Biserică secretă. Prin urmare,nu este vorba de un mic grup de baptişti.Am scos din servietă un teanc de articole culesedin presa sovietică şi intenţionam să-i transmit po-vestiri despre adunări clandestine şi despre şcoliduminicale ilegale. Dar ele nu au avut darul de a-1convinge pe interlocutorul meu şi de a produce acelaşiefect pe care îl are soarele de primăvară asuprazăpezilor topite rapid!Lenin a spus că dacă există un interes importantcare cere negarea faptului că doi plus doi fac patruvor fi oameni care să facă lucrul acesta. Sutele demii de scrisori care exprimau sprijinul autorilor lormi-au venit în minte. Unii expeditori scriau că, dupăce au ascultat strigătul Bisericii martirizate, au plânsşi nu au putut dormi; alţi oameni însă doresc să seliniştească şi să doarmă fără nici o grijă.— Simpatizez cu dumneavoastră, îmi ziseepiscopul strângându-mi mâna. înţeleg că aţi avutmari suferinţe, ceea ce vă face atât de emotiv. Noisuntem obişnuiţi să gândim pornind de la nişte faptereale. însă un om care a trecut prin încercări ca aledumneavoastră nu mai poate fi obiectiv. Pentru dum-neavoastră, faptele nu mai au nici o însemnătate, rolulpredominant revenind sentimentelor.Uşa deja a fost deschisă şi secretara anunţa vizi-tatorul următor... Uşa închisă în urma mea a scârţâit...Ultimul meu gând în timp ce-1 părăseam pe episcopa fost acela că ar fi trebuit unse puţin balamalele.Gânduri foarte ciudate ne trec uneori prin cap!...41

FAPTE, NUMAI FAPTE AUTENTICEDiferitele episoade din viaţa Bisericii Subteranepot fi, nu numai vrednice de admiraţie, dar şi profundimpresionante. Oricum, trebuie să facem o netădistincţie între ceea ce este pură legendă şi realitateaemoţionantă. Lăsând deoparte deocamdată orice as-pect înduioşător, voi relata numai nişte fapteprovenite din surse indiscutabile. îmi este imposibilsă le trec sub tăcere, iar aceasta nu datorită celorpetrecute în propria mea viaţă care m-au pus în con-flict cu comunismul, dar din pricina faptului că eu îliubesc pe Isus. în Mt. 24.31, este scris că ,J\iuJomului va trimite pe îngerii Său cu trâmbiţarăsunătoare, şi vor aduna pe aleşii Lui din celepatru vânturi... " Dacă Evanghelia nu este

Page 22: Richard Wurmbrand - Adu-ti Aminte de Fratii Tai

propovăduită în lumea comunistă, îngerii nu vor găsiacolo aleşi ai lui Dumnezeu; ei vor fi nevoiţi să-iadune numai din 3 puncte cardinale şi atunci cuvinteleDomnului Isus nu s-ar împlini.în lumea comunistă, Biserica este persecutată.Ea are trebuinţă de ajutorul nostru şi de aceeamartiriul ei trebuie să fie bine cunoscut. Nici chiarîn seminariile teologice unde se vorbeşte despre toate42Bisericile nu se face caz de Biserica Subterană, aşacum se găseşte ea într-o treime din lumea noastră.Este o anomalie care trebuie să dispară. Este nevoiesă fie proclamată existenţa sa, suferinţele sale,biruinţa ei.„SovietskaiaMoldavia"din 11 iunie 1968, subtitlul ,JVu există nici o minciună mai evidentă şi maijosnică decât religia creştină", istoriseşte despre oîntrunire clandestină a baptiştilor din Chişinău. Niştecopii stau la pândă în stradă pentru a remarca oeventuală apariţie a unei persoane suspecte. O bunăparte dintre participanţi sunt tineri care nu au atinsvârsta de 20 de ani. Vinovatul este un oarecare Horev,care a mai fost trimis la închisoare de vreo câtevaori. El, continuă articolul, este organizatorul unorasemenea reuniuni şi răspândeşte literatură religioasăîn mod ilegal. Creştinul S. Apostu este şi el învinuitde a fi organizat o adunare de rugăciune secretăîntr-o pădure.,JPravda"din 19 august 1969 vorbeşte despre oBiserică secretă baptistă din oraşul Mozdok.Credincioşii se adună într-un apartament. Cele douăcamere ale acestuia se umplu de lume. Ziarul adaugăcă, în timpul serviciului religios, credincioşii plâng.Este, într-adevăr, una dintre trăsăturile BisericiiSubterane. îmi aduc aminte că am văzut odată o slujbăreligioasă neînsoţită de lacrimi. Ascultarea predicilorproduce bucurie în inimile lor, dar ei împărtăşescsuferinţele lui Cristos şi ale tuturor celor ce sufăr. Eiplâng pentru cei credincioşi din Occident care aupierdut darul preţios de a simţi cu cei în dureri şi cucei ce plâng.43

FAPTE, NUMAI FAPTE AUTENTICEDiferitele episoade din viaţa Bisericii Subteranepot fi, nu numai vrednice de admiraţie, dar şi profundimpresionante. Oricum, trebuie să facem o netădistincţie între ceea ce este pură legendă şi realitateaemoţionantă. Lăsând deoparte deocamdată orice as-pect înduioşător, voi relata numai nişte fapteprovenite din surse indiscutabile. îmi este imposibilsă le trec sub tăcere, iar aceasta nu datorită celorpetrecute în propria mea viaţă care m-au pus în con-flict cu comunismul, dar din pricina faptului că eu îliubesc pe Isus. în Mt. 24.31, este scris că ,^iul

Page 23: Richard Wurmbrand - Adu-ti Aminte de Fratii Tai

omului va trimite pe îngerii Său cu trâmbiţarăsunătoare, şi vor aduna pe aleşii Lui din celepatru vânturi..." Dacă Evanghelia nu estepropovăduită în lumea comunistă, îngerii nu vor găsiacolo aleşi ai lui Dumnezeu; ei vor fi nevoiţi să-iadune numai din 3 puncte cardinale şi atunci cuvinteleDomnului Isus nu s-ar împlini.în lumea comunistă, Biserica este persecutată.Ea are trebuinţă de ajutorul nostru şi de aceeamartiriul ei trebuie să fie bine cunoscut. Nici chiarîn seminariile teologice unde se vorbeşte despre toate42Bisericile nu se face caz de Biserica Subterană, aşacum se găseşte ea într-o treime din lumea noastră.Este o anomalie care trebuie să dispară. Este nevoiesă fie proclamată existenţa sa, suferinţele sale,biruinţa ei.„Sovietskaia Moldavia" ăm 11 iunie 1968, subtitlul ,JVu există nici o minciună mai evidentă şi maijosnică decât religia creştină", istoriseşte despre oîntrunire clandestină a baptiştilor din Chişinău. Niştecopii stau la pândă în stradă pentru a remarca oeventuală apariţie a unei persoane suspecte. O bunăparte dintre participanţi sunt tineri care nu au atinsvârsta de 20 de ani. Vinovatul este un oarecare Horev,care a mai fost trimis la închisoare de vreo câtevaori. El, continuă articolul, este organizatorul unorasemenea reuniuni şi răspândeşte literatură religioasăîn mod ilegal. Creştinul S. Apostu este şi el învinuitde a fi organizat o adunare de rugăciune secretăîntr-o pădure.,Pravda"din 19 august 1969 vorbeşte despre oBiserică secretă baptistă din oraşul Mozdok.Credincioşii se adună într-un apartament. Cele douăcamere ale acestuia se umplu de lume. Ziarul adaugăcă, în timpul serviciului religios, credincioşii plâng.Este, într-adevăr, una dintre trăsăturile BisericiiSubterane. îmi aduc aminte că am văzut odată o slujbăreligioasă neînsoţită de lacrimi. Ascultarea predicilorproduce bucurie în inimile lor, dar ei împărtăşescsuferinţele lui Cristos şi ale tuturor celor ce sufăr. Eiplâng pentru cei credincioşi din Occident care aupierdut darul preţios de a simţi cu cei în dureri şi cucei ce plâng.43/ta vda " (şi nu trebuie să uităm că acest cuvântînseamnă, în ruseşte, „adevăr") relatează desprebotezul a trei credincioşi. Creştinii aceştia s-au dusla botez pe străzi lăturalnice, evitând orice întâlnirecu alţi trecători. Şi atunci de ce ar mai comite unuprostia de a se boteza, în mod clandestin, dacă arexista în Uniunea Sovietică libertatea religioasădespre care ni se vorbeşte mereu?Acelaşi articol din „Pravda" mai adaugă căcreştinii îi învaţă pe oameni să-şi iubească vrăjmaşii,

Page 24: Richard Wurmbrand - Adu-ti Aminte de Fratii Tai

ceea ce constituie un act de „trădare". In încheiere,se anunţă arestarea mai multor creştini printre carese numără un oarecare Şerviakov, învinuit de a fiîntemeiat un fel de şcoală biblică pentru copii.Doisprezece băieţi şi fete au primit acolo învăţăturidin Cuvântul lui Dumnezeu. Pentru această crimă,Şerviakov lucrează acum ca un ocnaş în nemiloasaiarnă a lagărelor Siberiei de Nord, cufundat până lagenunchi în zăpadă.în revista creştină franceză „Tantqu'ilfaitjourdin noiembrie 1969, un creştin danez relateazăparticiparea sa la o adunare a Bisericii Subterane,undeva în Uniunea Sovietică. El avea adresa unuiadintre membrii Bisericii şi, după ce a reuşit să scapeneobservat el aîntâlnit, în semiîntunericul cartierelororaşului o tânără care 1-a întrebat într-o germană stri-cată dacă putea să-i facă un serviciu. El i-a dat parola,iar fata i-a cerut s-o urmeze, la o distanţă de vreo 10metri fără să arate că-1 cunoaşte. Ea 1-a condus astfelpână la o casă unde se găseau băieţi şi fete în vârstăde 18-25 de ani. Ei nu aveau nevoie de drog pentru atrăi o stare de exaltare! A-L urma pe Isus pe drumul44crucii, a-L adora în ciuda riscului arestării şi morţii,iată ce ar fi fost suficient pentru a le crea fiori. Ca sănu atragă atenţia, o singură lumânare ilumina în-căperea respectivă. La început, domnea o tăcereprofundă... O citire în şoaptă a unui text biblic a fosturmată de un timp lung de rugăciune în şoaptă. Apoi,unul după altul, la intervale neregulate, creştinii audispărut în noapte. însă pentru ei, noaptea nu eraîntunecoasă: ei erau însăşi lumina Rusiei întunecate.,£aria Vostkova", ziar comunist din Caucaz, înnumărul său din martie 1969, redă arestarea luiPeter Restciuk şi a altor creştini care instalaseră oimprimerie clandestină la Suhumi.Am văzut eu însumi acest tip de maşină de tipărit,aşa că pot vorbi, în cunoştinţă de cauză. Imagi-naţi-vă o mică băcănie de Stat. Nişte camioanedescarcă marfă sau o reîncarcă pe aceea care nu s-avândut. Nimeni nu ar putea remarca lesne că baloturide hârtie sunt descărcate sau că nişte publicaţii,ambalate în carton, le iau locul. în pivniţa casei seaflă o fântână. Tot traficul se desfăşoară la periferiaunui cartier sărăcăcios. Apă curgătoare nu se găseştepretutindeni în lagărul comunist! Cu ajutorul uneifrânghii, un om coboară în fântâna adâncă. Deasupranivelului apei, este săpat în zid un tunel care duceîntr-o mică încăpere unde se află maşina de tipărit.Cei ce lucrează acolo au puţin aer şi astfel trebuie săiasă afară din când în când. Când poliţia descoperă oasemenea imprimerie, altele o înlocuiesc şi „CrainiculMântuirii", revista clandestină a baptiştilor sovietici,a reuşit să apară cu regularitate ani în şir.45

Page 25: Richard Wurmbrand - Adu-ti Aminte de Fratii Tai

Dar Uniunea Sovietică este, înainte de toate, oţară ortodoxă. „Sovietskaia Kirghizia" din 15noiembrie 1969 vorbeşte despre călugărul ortodoxZozima care a fost întemniţat pentru credinţa sa. Fusîn libertate, el a organizat o Biserică în locuinţa sa şia ţinut acolo slujbe religioase. Biserica trebuie să fiecasa creştinului. Aşa a fost pe vremea Noului Testa-ment. Şi în Occident ar fi mult mai eficace să fieastfel, deoarece uriaşele clădiri destinate strângeriilaolaltă a credincioşilor sunt, de cele mai multe ori,fără participanţi dacă nu chiar lipsite de prezenţaDuhului Sfânt.Comuniştii relatează că creştinii spuneau despreacest călugăr: „Gloria divină străluceşte asupra lui",,£)umnezeu i-a dat un dar de vorbire asemănătoracelora ale apostolilor", „el duce o viaţă curată şisfântă".Articolul respectiv foloseşte, pe bună dreptate,expresia „Biserica secretă". Aici este cea maiadecvată. Biserica acestui călugăr Zozima era, cusiguranţă, una secretă! Cine ar fi vrut s-o vizitezetrebuia să fie recomandat de către o persoană deîncredere şi să se angajeze să păstreze o totală dis-creţie, la fel ca în Academia Pădurii". Se putea intraîn această biserică pe o străduţă şi ieşi pe o alta.(Existenţa unei asemenea clădiri cu două ieşiri mi-asalvat viaţa şi mie pe vremea naziştilor.) CălugărulZozima îi îndemna pe creştini să fie înţelepţi ca şerpiişi fără răutate ca porumbeii şi, în cazul că cineva i-arfi întrebat de unde vin, să nu se dea în vileag ci sărăspundă evaziv, inventând o istorie.46în ce mă priveşte, eu consider că pot să sesemnaleze, în acest domeniu, aşa-numite cazuri de„sfântă ipocrizie". Asta nu vrea nicidecum să spunăcă „scopul scuză mijloacele". Din contră: a acceptaca lumea să fie, în continuare, terorizată de comuniştişi lipsită de Evanghelie, de acea Evanghelie care nu-ipoate fi adusă decât folosind tehnici conspirative nupoate justifica nicidecum scopul conservării inte-grităţii personale şi curăţiei de inimă. Moraliştii carene acuză de ipocrizie uită că este tot atât de imoral săabandonăm victimele tiraniei, lăsându-le în necu-noştinţă despre harul lui Dumnezeu adus în Persoanalui Cristos.Zozima dispunea şi de un atelier clandestin pentrufabricarea lumânărilor. „Sovietskaia Kirghizia " aratăcă mulţi oameni cumpărau aceste lumânări fabricateclandestin, ceea ce constituie o dovadă clară că existăregiuni unde acesta este singurul mijloc de procurarea lumânărilor pe care fraţii noştri ortodocşi le maiconsideră ca fiind necesare în cadrul ceremoniilorreligioase. Ziarul nu oferă informaţii referitor la ceeace s-a petrecut ulterior cu călugărul Zozima, însă sutede alte articole din presa sovietică ne îndreptăţesc să

Page 26: Richard Wurmbrand - Adu-ti Aminte de Fratii Tai

credem că el va fi fost din nou aruncat în închisoare.Mai mult ca atât. Pe imensul teritoriu al UniuniiSovietice, există un ţinut locuit în exlusivitate decreştini. Occidentalii nu ştiu mai nimic despreregiunea respectivă. Lumea a auzit vorbindu-sepentru prima dată de lucrul acesta dintr-o sursăcomunistă. Numărul din septembrie 1968 al revistei,JVauka 1Relighia" vorbeşte de un mare număr decreştini ortodocşi de rit vechi care s-au refugiat într-o47zonă inaccesibilă din extremitatea nordică a Siberiei.Creştinii aceştia refuză orice legătură cu restul lumiisovietice la fel cum, cu secole în urmă, nişte pro-testanţi, spre a scăpa de opresiunea catolică, auemigrat în America, ,/fauka I Relighia " scrie: ,J5ialcătuiesc o lume misterioasă, incredibilă, originală.Femeile şi bărbaţii respectivi nu recunosc putereaanticreştină ci aspiră la o moarte dreaptă prin care săajungă la viaţa veşnică."Revista ateistă mai publică şi nişte fotografii lua-te din Siberia, una dintre acestea reprezentând oBiblie în centrul căreia se poate observa o gaură făcutăde şobolani. Credincioşii aceia nu au avut posi-bilitatea s-o înlocuiască cu o Biblie nouă.Eu nu sunt un om care idolatrizează faptele.Fiecare le interpretează în funcţie de o imagine saude nişte idei preexistente în mintea sa. Nu se potstabili nişte fapte decât pornind de la opinii diversecare pun în evidenţă un aspect sau altul al lucrurilor.Dar pentru că adversarii mei au vrut fapte, iată că ile-am pus în faţă!

CALVARUL RUSIEICifrele sunt în măsură să dovedească faptul cănumărul creştinilor persecutaţi sub regim comunisteste cel mai ridicat din întreaga istorie a Bisericii. înlumea comunistă şi în special în Uniunea Sovietică,copiii lui Dumnezeu au trebuit să parcurgă cel mailung drum al crucii. Menţiunile referitoare la martiriizilelor noastre este cea mai bună mărturie în favoareaveridicităţii rapoartelor despre situaţia religioasă înaceste ţări.Când Abba Eban, ministrul Afacerilor Externeal Statului Israel, a mers în Germania occidentală,prima sa vizită a avut loc la Dachau (Bavaria), undeau fost exterminaţi altădată compatrioţi şi core-ligionari ai săi. Oare creştinii nu ar trebui să înveţede la evrei cum să se comporte?Eu nu cunosc nici măcar un singur caz când unconducător al unei Biserici creştine, aflat într-ocălătorie în Uniunea Sovietică sau într-o altă ţarăcomunistă, să se fi dus să depună o coroană de floripe mormântul unui martir sau măcar să fi cerut per-misiunea de a-i vizita pe creştinii aflaţi în închisoare.Şi totuşi, „Bratskii Vestnik", organ al Uniunii

Page 27: Richard Wurmbrand - Adu-ti Aminte de Fratii Tai

Baptiste din URSS, a făcut cunoscut că o delegaţie4 - Adu-ţi amnte de fraţii tăi

49de predicatori baptişti suedezi a vizitat mausoleul luiLenin, ucigaşul a milioane de creştini, în Ioc să seducă la mormântul uneia dintre victimele lui. Eban,în Germania, nu s-ar fi dus să onoreze mormântulunui criminal de război nazist. Oare nu-i învăţa creş-tinismul pe credincioşi să fie şi mai solidari cu vic-timele nevinovate decât îi învaţă religia iudaică peevrei?în ce ne priveşte, noi ne îndreptăm inimile spremartiri. Nu ca şi cumne-ar fi milă de ei, căci lanţurilelor sunt de aur curat iar crucile lor emană miresmelecele mai delicate. Pentru creştinii adevăraţi,închisoarea este întotdeauna o livadă unde curgenectarul cel mai fin. Totuşi, noi nu acordăm sufe-rinţelor martirilor cinstea respectivă decât din per-spectiva crucii lui Cristos. Numai Golgotei i se aplicăcuvintele rostite de Sf. Ioan Gură de Aur : „Cruceaeste voia Tatălui, onoarea Fiului, bucuria Duhului,bijuteria îngerilor, siguranţa credincioşilor, gloria luiPavel. Prin crucea Golgotei ne dăm noi seama degravitatea păcatului şi imensitatea dragostei luiDumnezeu pentru oameni. " Dar o adevăratăcunoaştere a situaţiei creştinismului în UniuneaSovietică ne va deschide mintea şi inima şi ne vaajuta să păşim pe urmele lui Cristos.Tiutşev, un scriitor rus, a spus despre ţara saurmătoarele: „Cine vrea să înţeleagă Rusia trebuies-oia aşa cum este, iară a încerca s-o judece potrivitminţii sale, iară a căuta s-o măsoare cu unitatea luide măsură. Ea este o entitate aparte. Singurul lucrupe care poate să-1 facă persoana respectivă este săcreadă în Rusia." Este exact ceea ce fac şi eu: cred,50cu toată inima, că ea îşi va găsi pacea şi liniştea lapicioarele lui Cristos.Noi iubim Uniunea Sovietică. Domnul Isus S-acoborât în infern; de ce nu nu ne-am coborî şi noi îniadul sovietic? Când fratele Andrew, autorul cărţii„Contrabandistul lui Dumnezeu", a lansat în Nor-vegia un apel adresat creştinilor pentru a veni înajutorul Bisericii ruse, un număr de 200 de voluntaris-au prezentat numai la o singură adunare destinatăacestui scop. Lucrul acesta se petrece acum pre-tutindeni în lumea liberă: numeroşi tineri creştini nuse tem să se expună unor pedepse cu închisoare pentrua fi protestat chiar în inima Moscovei, în grădinipublice şi în unele centre comerciale, contrapersecuţiei. Mulţi creştini din lumea liberă ar puteasă-şi aplice cuvintele unui poet rus a cărui perso-nalitate a rămas necunoscută dar ale cărui manuscrisecirculă: ,JMă aplec la căpătâiul tău, o, Rusie! Spa-lă-ţi lacrimile şi puroiul în sângele meu." Martirii

Page 28: Richard Wurmbrand - Adu-ti Aminte de Fratii Tai

ruşi nu mai sunt singuri în lupta lor. Milioane depersoane plâng în lumea liberă împreună cu cei ceplâng în Uniunea Sovietică din pricină că li s-auînchis casele de rugăciune atât de dragi inimilor lor.,fravda" din 18 aprilie 1969 scrie că districtulVologodsk unde, înainte de preluarea puterii de cătrecomunişti, erau vreo 800 de Biserici, mai numărăacum doar 17 de lăcaşuri de închinăciune. Oareaceasta ar însemna o scădere a interesului pentruproblemele religioase? Acelaşi articol dovedeştecontrariul. Iată ce se spune în continuare: „Condu-cătorii sectelor au reuşit să-şi sporească influenţa. înzilele noastre, religia nu este nicidecum inofensivă.51Departe de a fi pe punctul de a se stinge, cum credunii, «a are, din contră, tendinţa de a se extinde şi adeveni tot mai combativă. Şi dacă atacurile saletrebui^ să se desfăşoare în secret este tocmai din pri-cină c$a fost constrânsă la clandestinitate prin închi-derea bisericilor în momentul creşterii influenţeisale." şi în numărul său din 8 aprilie 1968, ,JPravda "anunţi închiderea a 210 biserici în regiunea Odesa.D^r care este situaţia bisericilor rămase deschise?La Moscova, la Leningrad şi în toate centrele turistice,s-ar p&rea că totul decurge normal. Nu tot aşa staulucrurile în oraşele mai puţin importante şi la sate.Potrivit unor informaţii provenite din parteaBisericii Subterane, la 10 aprilie 1969, în timpul uneisujbe religioase desfăşurate în Biserica Baptistă dinKopeisi^ un grup de atei condus de un poliţist a venitsă fac& dezordine. Astfel, ateii au pus nişte sticle cubăutură alcoolică pe masa rezervată Cinei Domnuluişi au fotografiat asistenţa şi sticlele respective pentrua servj în cadrul propagandei ateiste.Această aserţiune a Bisericii Subterane îşi areconfittnarea într-o serie de comunicate oficiale. în,JVauj(a 1Relighia" din noiembrie 1967, comuniştiirelatează cele petrecute în Biserica baptistă din satulBatiatisk. Doamna Blişenks, conferenţiar ateist, a pă-truns în biserică într-o duminică şi, dându-1 la o parte^ P^tor, a expus o seamă de doctrine materialiste.Cei oş veniseră să se închine lui Dumnezeu au fost ne-voiţi ^j „înghită" laudele rostite la adresa ateismului.Străinii şi conducătorii Bisericilor din Occidentnu şutit prezenţi la serviciile religioase când se petrecastfel de lucruri!52Psalmistul iubea Casa lui Dumnezeu şi dorea săfie în Sfântul Locaş la Domnului, lucru valabil şipentru fiecare creştin din zilele noastre. Duminicaviitoare, în timp ce veţi sta comozi pe scaune în adu-narea dumneavoastră, aş dori să vă aduceţi amintede bisericile din Uniunea Sovietică transformate îndepozite, muzee, ateliere meşteşugăreşti şi săli dedans. Dintr-un număr de 100 000 de biserici orto-

Page 29: Richard Wurmbrand - Adu-ti Aminte de Fratii Tai

doxe existente înainte de revoluţia comunistă, nu aumai rămas decât 7 000. Amintiţi-vă de lăcaşurile decult care au ajuns obiecte de râs şi pricină de bat-jocură, fără să uitaţi că fiecare creştin este el însuşitemplul Duhului Sfânt şi ţinta înverşunatei lupte dusede forţele întunericului şi autorităţile comuniste.O scrisoare datată din 13 mai 1969, semnată de180 de tineri creştini, adresată guvernului sovietic şialtor personalităţi politice oficiale, a ieşit clandestindin URSS. Ea constituie un protest contra arestăriiunui important număr de fraţi, cel mai tânăr dintreaceştia având abia 19 ani. (Cel mai vârstnic deţinutcreştin pe care-1 cunoaştem este Piotr Popov care are80 de ani, tot atâţia câţi avea Sf. Polycarp când a fostaruncat la fiare).Când a fost arestat, acest grup de creştini baptişti,Malamud, directorul Şcolii nr.61, le-a spus copiilorcă ei fuseseră condamnaţi din pricină că aduseserăca jertfă lui Dumnezeu o tânără pe care o răstigniseră.Printr-o asemenea manipulare, se urmărea ca atât co-piii cât şi părinţii lor să-i suspecteze pe baptişti. Nunumai directorul respectiv a inventat o asemeneanerozie. însăşi Casa de Editură şi Tipărituri dinLeningrad a publicat o carte intitulată „Copiii şi53religia", unde comuniştii reiau vechea minciună,utilizată altădată la adresa evreilor, potrivit căreiacreştinii, pentru a obţine iertarea păcatelor, îşi aducca jertfă proprii lor copii. Această poveste inventată,cu secole în urmă, de către persecutorii romani, afost reluată astăzi de bolşevici pentru a-i înfricoşa pecopii şi a-i împiedica să adere la creştinism.Un mare număr de creştini sunt condamnaţi înprezent sub acuzaţia de omucidere rituală. Iată şi unexemplu: în anul 1969, Editura Militară din Moscovaa publicat o lucrare intitulată ,JVu trebuie să uităm "aparţinând lui F. Dolghici şi lui A. Kurantov. Se poateciti, în această carte, că pastorul M. Krivolapov, dinsatul Neftogorsk (ţinutul Karaganda) „a sacrificat luiDumnezeu, ca. un miel fără prihană", un băieţaş de3 ani, fiul creştinului Osloveţ. El a înjunghiat copilul,continuă cartea, în prezenţa mamei sale şi a' tuturorcelorlalţi credincioşi, fără ca cineva să fi încercat săîmpiedice în vreun fel comiterea acestei oribile crime.Toţi cei prezenţi considerau că aceasta era voiaDuhului Sfânt. Copilul, spune cartea respectivă, afost înmormântat, în cursul nopţii, într-o pădure.Mama a murit de durere. Asemenea „fapte", redateîn publicaţiile sovietice, sunt - inutil s-o mai spunem- pure invenţii şi minciuni grosolane. întrebarea careni se pune acum este dacă Krivolapov şi alţii au fostexecutaţi pentru crimele pe care nu le-au comis saudacă aşteaptă încă să fie executaţi în celulele celorcondamnaţi la moarte.Nici chiar conducătorii baptişti care se bucură

Page 30: Richard Wurmbrand - Adu-ti Aminte de Fratii Tai

de recunoaştere oficială din partea autorităţilorcomuniste criminale şi beneficiază de autorizaţii din54partea acestora nu sunt, cum s-ar putea crede, laadăpost de persecuţii şi nici scutiţi de a petrece aniîndelungaţi în închisorile sovietice.„SovietskaiaMoldavia"din 13 noiembrie 1969raportează procesul unuia dintre aceşti pastori,Slobodşcikov, din Chişinău, cunoscut în localitatepentru a-1 fi denunţat pe pastorul secret Rudenko care,din cauza lui, a fost condamnat la 10 ani de închisoareşi a murit ca urmare a torturilor la care a fost supus.Slobodşcikov, considerându-se bine văzut decomunişti, s-a crezut la adăpost de orice pericol. Deaceea, el a îndrăznit să se folosească de un microfonîn cursul unei căsătorii baptiste şi a comis astfel,potrivit articolului din publicaţia respectivă, „cea maineagră dintre crime". în timp ce le vorbea copiilor,el a scăpat şi câteva cuvinte cu privire la Cristos.Ziarul „Sovietskaia Moldavia" spune că el ar fitrebuit mai degrabă să le vorbească despre PavelMorozov, eroul sovietic mort la vârsta de 12 ani şia cărui statuie se află într-un parc din Moscova.Eroismul lui Morozov ar fi constat în denunţareapropriului său tată care luase nişte grâu dintr-un ogorce-i aparţinuse altădată însă devenise proprieta-tea gospodăriei colective. Tatăl a fost condamnat lacâţiva ani de închisoare iar copilul a fost linşat depopulaţie.Slobodşcikov comisese două acte de extra-ordinară gravitate: utilizase un microfon şi, în loc săelogieze un băiat care făcuse ca tatăl lui să ajungă laînchisoare, a pronunţat cuvinte de laudă la adresa luiCristos, Cel care ascultase de părinţii Săi. Aşa căSlobodşcikov a fost condamnat la 2 ani de închisoare55în cursul cărora a avut timpul necesar să-şi aducă amintede victima sa, Rudenko, şi să se pocăiască.Presa din lumea întreagă a anunţat arestarea adoi creştini ortodocşi, Talantov şi Krasnov-Levitin,învinuiţi pentru a fi protestat contra îngrădirii liber-tăţilor religioase în Rusia, contra închiderii bisericilorşi a stupidei distrugeri a icoanelor prin foc. Evidentcă pot fi arse nişte chipuri, dar credinciosul ortodoxinteligent nu le-a adorat niciodată. Ele nu constituiepentru el decât transparenţa sfinţeniei lui Isus, acurăţiei morale a Măriei, a curajului martirilor zu-grăviţi pe toate acele icoane. Arderea unor chipuriînsoţeşte distrugerea a numeroase superstiţii legatede icoanele respective. Dar focul nu-i poate distrugepe aceia ale căror trăsături au fost reproduse pe ta-blourile cu pricina, nici nu poate smulge din sufletulcreştinilor dragostea pe care ei le-o poartă acestorpersonaje. Creştinul aflat pe pământ este unit cuCristos şi cu sfinţii glorificaţi din paradisul ceresc,

Page 31: Richard Wurmbrand - Adu-ti Aminte de Fratii Tai

închiderea bisericilor, aruncarea creştinilor înînchisori, smulgerea copiilor din mâinile părinţilorlor credincioşi sunt lucruri care li s-au părut insu-ficiente comuniştilor. Un document secret relateazăcum nişte călugăriţe ortodoxe înaintate în vârstă,respectiv Morozova, Gherasimciuk şi Korolenko, aufost violate în mănăstirea din Poşaev.Tomakova a fost violată şi ucisă. ScriitorulGalanski a publicat aceste informaţii în periodiculsău clandestin „Phoenix" (pasăre mitologică cerenaşte din propria-i cenuşă şi care a fost, în cata-combe, simbolul Mântuitorului), acţiune care a avutca efect aruncarea sa în închisoare.Casa de Editură şi Tipărituri din Moscova scrieîn lucrarea sa ,JPsiboză şi religie" că toate argu-mentele oferite creştinilor nu au avut darul să-iconvingă de realitate şi că, în consecinţă, creştiniitrebuie să fie consideraţi drept nişte bolnavi psihicişi internaţi în spitalele de nebuni. în prezent, uniidintre fraţii şi surorile noastre de credinţă suntîmbrăcaţi în cămăşi de forţă şi au căluşul în gurăîntr-o clinică din oraşul Kalinin precum şi în altenumeroase localităţi.Adepţii tuturor confesiunilor religioase suntpersecutaţi. Federaţia Mondială Luterană a omis săne informeze că cel mai mare templu luteran dinLeningrad a fost transformat într-o piscină, lucru decare a trebuit să luăm cunoştinţă din romanul comu-nistului M. Glinka, „Ceea ce se întâmplă mai rar".„Unirea" din ianuarie 1969 relatează desprecondamnarea la 5 ani de muncă forţată a preotuluicatolic Pooşniack din Lviv.Vitalitatea persistentă a Bisericii în UniuneaSovietică ar fi inexplicabilă fără Dumnezeu.Persecuţia a făcut-o să înflorească şi, în toată Europa,nu există o altă Biserică ce creşte cu atâta repeziciune.

CÂÎJ CREŞTINI SEAFUÎN ÎNCHISOAREÎN UNIUNEA SOVIETICA ?La drept vorbind, nimeni nu conoaşte numărulexact. „Free trade Union News", organ al sindicateloramericane şi sursă sigură despre problemele prole-tariatului, publică, în numărul său din aprilie 1968,informaţia potrivit căreia în Uniunea Sovietică aufost reperate un număr de 56 de lagăre de concentrare,iar numărul total al deţinuţilor este apreciat la 1 150 000de persoane.Oare câţi dintre aceştia sunt privaţi de libertatedatorită credinţei lor în Dumnezeu? încercaţi dum-neavoastră înşivă să faceţi o estimare cât mai exactăcu ajutorul datelor pe care vi le punem la dispoziţieîn continuare:La 8 mai 1969, ^ravd'a Vostoka" relatează că,

Page 32: Richard Wurmbrand - Adu-ti Aminte de Fratii Tai

în oraşul Angren, 8 creştini (Frienzen, Schmidt,Walla şi alţii) au fost condamnaţi să ispăşească opedeapsă de 2-5 ani de închisoare pentru a ficomplotat pe ascuns în vederea răspândirii unor boliîn sânul populaţiei, iar aceasta prin 3 mijloace: a beavin la Masa Domnului cu un singur pahar, a fibotezate mai multe persoane în acelaşi baptisteriu şia se primi reciproc printr-o sărutare sfântă. (Creştiniiruşi au păstrat obiceiul biblic de a se îmbrăţişa când58se întâlnesc şi a se saluta cu cuvintele: „PaceaDomnului să fie cu dumneavoastră!'1)Iată faţa reală a justiţiei sovietice! A se scăldamai multe persoane într-o piscină nu constituie unprilej de a răspândi boli, dar a fi botezat împreună cualţii în acelaşi baptisteriu da. Numai „sărutările sfinte"transmit microbi, celelalte sărutări nu. O „sărutaresfântă" poate conduce la 5 ani de închisoare.O lună mai târziu, la 12 iunie 1969, acelaşi jurnalanunţă arestarea altor 15 persoane pe baza con-vingerilor lor religioase. Ele au comis extraordinarde grava greşeală de a merge din casă în casă şi ainvita pe oameni la mântuire. Printre aceşti 15 inşise afla un oarecare Rabinciuk şi cei 5 fii ai săi. Trebuiesă zăbovim câteva clipe pentru a încerca să înţelegemdurerea doamnei Rabinciuk care, într-o singură zi, avăzut dispărând din căminul ei pe toţi aceia care eraumarea sa bucurie.Iată, deci, că 23 de oameni au fost condamnaţipentru credinţa lor, în oraşul Angren, în cursul uneisingure luni. Cine ştie câţi alţii le-au urmat? Şi nuavem nici un motiv să credem că teroarea anticreş-tină care domneşte la Angren ar fi mai îndârjită decâtîn alte părţi. în Uniunea Sovietică există 5 092 deoraşe. Dacă într-un singur oraş au fost condamnaţila închisoare, pentru credinţa lor în Dumnezeu, îninterval de o singură lună, un număr de 23 depersoane, care trebuie să fie numărul total aldeţinuţilor creştini? Şi cine ar putea spune ce sepetrece în satele URSS-ului despre care nu s-autransmis niciodată informaţii în acest sens? Ar fi omare naivitate să reducem problema creştinilor59închişi în Rusia la 200 de baptişti care numără, înrândurile lor, mult mai mulţi deţinuţi.Biserica secretă baptistă nu are structuri cen-tralizate şi nu dispune de mijloacele care să permităa se cunoaşte ceea ce se petrece pe imensul teritoriual Uniunii Sovietice unde există numeroase grupuriclandestine de baptişti care lucrează independentunele de altele.în decembrie 1969, Uniunea Baptistă Europeanăanunţa, cu mare bucurie, că ,Jniţiativniki", adicăbaptiştii neînregistraţi din URSS, s-au alăturatBisericii oficiale. Dar, în aceeaşi lună, la 4 decembrie,

Page 33: Richard Wurmbrand - Adu-ti Aminte de Fratii Tai

„Steaua Roşie", organ al armatei sovietice, anunţacondamnarea unui grup de soldaţi baptişti, fără adezvălui însă numărul lor, durata întemniţării şi mo-tivele acesteia. Numele lor au fost trecute sub tăcere.Tot ce s-a spus, în articolul respectiv, este că „baptiştiiau o religie sălbatică şi nu manifestă nici un pic demilă faţă de copiii lor. Dacă ei nu-i omoară aceastase datorează doar.legilor care îngrădesc asemeneaacte." în ianuarie 1970, după înscenarea destinată înexclusivitate delegaţilor străini, toată activitateasecretă a fost reluată şi presa sovietică şi-a continuatdenunţurile. Mii de creştini trebuie să se găsească înînchisoare. Astfel, „Kristelight Daglabet" dinCopenhaga, în numărul său din 4 martie 1970evaluează la 10 000 numărul lor.în cartea mea „Sfinţii sovietici", am dat nu-meroase exemple de creştini penticostali care au fostcondamnaţi la ani grei de temniţă. Când am compărutîn faţa Comitetului Congresului Statelor Unite aleAmericii, am indicat nume de adventişti de ziua aşaptea persecutaţi. Un număr de 40 de preoţi catolicidin Lituania au protestat, în scris, în august 1969 dinpricina condamnării la muncă forţată a Rev. M. Gilisşi a Rev. J. Sdepskis. Domnişoara Paskeviciute, ocreştină romano-catolică, pregătise nişte copii pentruprima lor confesiune, motiv pentru care a fost de-portată într-un lagăr de muncă forţată unde a muritdin pricina epuizării fizice. Dar marea masă acreştinilor aflaţi în închisorile sovietice o constituieortodocşii care reprezintă majoritatea populaţieisovietice. Biserica Ortodoxă oficială numără50 000 000 de membri, potrivit declaraţiei datede delegaţia sa prezentă la Consiliul Mondial alBisericilor de la New-Delhi. Unii cred că Bisericaortodoxă clandestină numără circa 45 000 000 demembri. Apoi, mai există cei ce se socotesc orto-docşii veritabili şi ortodocşii de stil vechi. Din toateBisericile acestea, provin foarte mulţi credincioşiaflaţi în închisorile comuniste. Anumite informaţiidespre toţi aceştia scapă uneori în presa sovietică, oseamă de documente clandestine fac aluzii la ei, însănumărul total al martirilor creştini îl cunoaşte numaiDumnezeu. în sfârşit, printre cei persecutaţi, se maigăsesc membri ai unor secte creştine întâlnite numaiîn Uniunea Sovietică, cum ar fi: molokanii, duhobor-ţii, muraşevţii ş.a.Biserica Subterană este cea mai puternică forţăanticomunistă din Uniunea Sovietică şi, de asemenea,cea mai bine organizată. Dacă cifra de 1 150 000 deprizonieri politici este exactă, un procent foarte ridicatdin aceasta trebuie să-1 reprezinte opozanţii religioşipe care comuniştii îi consideră criminali politici.61Comuniştii nu încetează să repete ei înşişi că religiaeste pentru ei inamicul numărul 1.

Page 34: Richard Wurmbrand - Adu-ti Aminte de Fratii Tai

Câţi creştini sunt închişi în Uniunea Sovietică?Nimeni nu ştie. Dar aduceţi-vă aminte că numai în-tr-un oraş, 23 de creştini au fost condamnaţi înrăstimp de o lună. Există încă alte 5 091 de oraşe şiun an are 12 luni.După aceste cuvinte sumbre, poate că ar trebuisă zâmbim un pic, chiar dacă surâsul acesta trebuiesă fie plin de amărăciune.„Moscow News", jurnal care apare în limbaengleză în capitala Uniunii Sovietice, declară, înnumărul său din 25 octombrie 1969, că „toateasociaţiile religioase din ţară (baptiste,menonite,metodiste, adventiste, molocane, penticostale şi chiarale martirilor lui Iehova) au dreptul să-şi exercite, îndeplină libertate, ritualurile lor în localurile care lesunt anume atribuite în această privinţă". Dar ziarulnu a spus că respectivele localuri fuseseră tranformateîn celule de închisoare.Mihail Jidkov, pastor al Bisericii Baptiste oficialedin Moscova, a declarat la Congresul Baptist Euro-pean, desfăşurat în august 1967, la Viena, că în ţaralui nimeni nu este persecutat din pricina credinţeisale. Dar propriul său tată a petrecut câţiva ani .înSiberia din pricină că îndrăznise să creadă în Cristosîn ciuda ordinelor date de dictatorii comunişti. Niciun delegat nu şi-a exprimat dezacordul cu MihailJidkov.Magazinul belgian panorama" din 9 mai 1969anuţă că un vechi conducător al gestapoului, HeinrichMiiler, căutat din pricina crimelor sale de război, se62află acum în fruntea poliţiei secrete comuniste de laMoscova.Nu de mult el i-a torturat pe creştini şi pe evreiîn numele lui Hitler, iar acum face aceeaşi treabă înnumele ideologiei lui Karl Marx. Singurul lucru carecontează pentru el este să aibă libertatea de a tortura.Oameni de teapa lui şi comuniştii, tovarăşii săiautentici, socotesc la fel de normal a comite actede cruzime cum ar fi pentru noi curăţitul cartofilor.Pentru marxişti, omul nu este decât materie. Ei nucred în existenţa sufletului sau a spiritului. Noi tăiemlemne, demolăm case, batem cuie cu ciocanele fărăa încerca vreo remuşcare, deoarece toate acestea suntmaterie. La fel fac comuniştii cu victimele lor: ei nuplâng din pricina celor pe care-i torturează, pentrucă aceştia nu sunt în ochii lor decât materie.

6REGIMUL ÎNCHISORILORS-ar putea descrie regimul închisorilor sovieticeutilizând informaţiile strecurate pe sub mână deBiserica Subterană, dar doarece unii ar putea gândică această sursă nu este imparţială, eu prefer să lassă vorbească un comunist.

Page 35: Richard Wurmbrand - Adu-ti Aminte de Fratii Tai

Sub Alexander Dubcek, Cehoslovacia a cunoscuto scurtă primăvară. Se putea exprima, într-o oarecaremăsură, adevărul despre anumite lucruri. Şi atunci,un anume Loebl, vechi comunist şi funcţionar laMinisterul Comerţului Exterior, a povestit torturilela care a fost supus de către proprii săi tovarăşi pevremea lui Novotny, când poliţia secretă cehă eracondusă de specialişti sovietici. Relatarea lui Loebl,coroborată cu ceea ce au scris alţi comunişti, victimeale aceloraşi încercări (a vedea , Mărturisirea" \uiArthur London şi cartea doamnei Slanski desprespânzurătoarea soţului ei de către proprii săi tovarăşi),ne va permite a ne formula o idee despre ceea cetrebuie să îndure fraţii noştri în închisorile sovieticeşi ne va da ocazia de a împlini porunca Scripturiicare zice: ,^\duceţi-vă aminte de cei ce sunt înlanţuri, ca şi cum aţi fi şi voi legaţi cu ei" (Evr.13.3).64Citez din revista comunistă cehă „Reporter" din15 mai 1968. Loebl scrie că, în timpul intero-gatoriilor, care durau în medie câte 16 ore pe zi,nu-i era îngăduit să se aşeze. El trebuia să rămână înpicioare timp de 16 ore pe zi, câteva zile în şir. Me-reu îi era foame. După ce s-au scurs astfel 15 zile,picioarele îi erau umflate şi tumefiate, iar o uşoarăatingere a oricărei părţi a corpului îi producea o pu-ternică durere. Uneori era obligat să stea o zi întreagăcu faţa la perete. Nici chiar la WC nu era un scaun.Loebl a fost drogat. Eu însumi am fost drogatasemenea deţinuţilor creştini din Uniunea Sovietică.„Deodată aveam senzaţia că cineva încerca să-şiînfigă mâna în capul meu. Era ceva asemănător cuceea ce resimte un om când este tratat cu gaz hilarantîn vederea unei anestezii..." Alţi deţinuţi, în timp cefăceau curăţenie în spitalul închisorii, au găsitambalajul unor recipiente cu narcotice al cărorconţinut era turnat în supa servită puşcăriaşilor.„In afară de clasicele cotonogeli, deţinuţii erautrecuţi pe sub duşuri foarte reci, li se zdrobeauorganele genitale sau le seînfăşurau capetele cu pânzaîmbibată cu apă care, după ce se usca, pricinuia dureriinsuportabile... Eu nu mai eram o persoană."în cursul scurtei „primăveri de la Praga", s-a pututauzi vorbindu-se de lucruri care se petrec, în modobişnuit, în lagărele sovietice dar care erau trecutesub tăcere până la acea dată. Ziarul comunist ceh„Kultumy Jivot" din 31 mai 1968 scrie: „în general,Biserica s-a aflat în închisoare începând cu anul1950... Gardienii trăgeau focuri de armă în direcţiacelulelor închisorilor de la înălţimea turnurilor5 - Adu-ţi aminte de fraţii tăi

65oraşului. Câini lără botniţă erau aduşi în infirmieriileînchisorilor, iar ocupanţii acestora erau loviţi în cap

Page 36: Richard Wurmbrand - Adu-ti Aminte de Fratii Tai

cu era vase sau stropiţi cu furtune de apă sub presiune.Ofiţerii de anchetă strigau în gura mare că ei nuştiu ce este omenia. Mulţi deţinuţi sufereau dato-rită vătămării unor organe interne iar alţii, caHermanovski de exemplu, un tânăr, şi-au piedutmintea ca urmare a torturilor îndurate. Printre ceicondamnaţi la galere se găsea şi episcopul Voitasak,un om în vârstă de 75 de ani. Acesta a fost despuiatde veşminte şi i s-a impus să rămână în picioarecâteva ore în şir pe un teren pardosit cu pietre; apoiis-a cerut, stând pe vine, să execute o serie de exerciţii,iar, când nu maiputea s-o facă din pricina epuizării,i se striga: «Chirceşte-tepână când vei scuipa sânge,puşlama ce eşti...»"Iar în toată vremea aceea, răposatul profesor deteologie Hromadka, ceh de asemenea, străbăteacontinentele pe cheltuiala Consiliului Mondial alBisericilor, vorbind pretutindeni despre libertateareligioasă din ţara sa.Nu vă rezumaţi, stimaţi cititori, să lecturaţi rela-tarea unor astfel de torturi, ci încercaţi să le resimţiţica şi cum aţi fi dumneavoastră înşivă torturaţi, pentrucă, în realitate, aşa şi este. Toţi creştinii alcătuiesc oinimă şi un suflet: ei sunt Trupul spiritual al lui Cristos.Când suferă un mădular, suferă toate împreună cu el.Niciodată nu va spune limba: „Ce-mipasă?Nu eu amdureri ci dinţii sau stomacul!" ci ea va zice de fiecaredată: „ Vai, ce mă doare stomacul! Au, ce mă dordinţii!" Şi toate mădularele se vor grăbi să-şi aducă ţoa-lă contribuţia pentru ameliorarea durerilor respective.66* * *învăluindu-mă cu o privire rece şi cu o faţă ce-nuşie care trăda o profundă îngrijorare, un conducătoral Bisericii luterane germane m-a avertizat:— Este inutil să dai publicităţii asemenea fapte,căci asta va agrava şi mai mult situaţia.Auzind aceste cuvinte, au început să-mi tremuremâinile şi am exclamat, cu multă vehemenţă:— Acum câteva secole, chinezii ar fi refuzat poatesă salveze un om ce se afla pe punctul de a se îneca,temându-se să nu-şi atragă mânia demonilor apelor.Dar o asemenea mentalitate nu mai este valabilă însec. XX. Crocodilii nu mănâncă oameni pentru căi-au mâniat zoologii vorbind despre voracitatea lor,ci ei devorează oameni pentru că aceasta este naturalor. Cât despre comuniştii sovietici, ei au început să-itortureze pe creştini de când eu aveam numai 9 ani.Şi ei vor continua să facă lucrul acesta din pricină cătorturarea opozanţilor este conformă doctrinei lor şinu datorită faptului că eu protestez contra teroarei şiorganizez colectarea de ajutoare pentru cei persecutaţi.

CHINA ROŞIEO persoană foarte ingenioasă a calculat că, dacă

Page 37: Richard Wurmbrand - Adu-ti Aminte de Fratii Tai

s-ar aşeza la marginea unui drum pe care ar trebui sătreacă defilând, în şir indian, toată populaţia Chinei,în ritmul de 1 om/s, i-ar trebui peste 20 de ani pânăsă-1 vadă trecând pe ultimul chinez. Or, în aceastăimensă mulţime care nu conteneşte să sporească,numărul creştinilor este foarte mic.Chiar înainte de preluarea puterii de cătrecomunişti, nu existau în China mulţi creştini ci abiaunul la 475 de necreştini. Trebuie să recunoştem aicică misiunile creştine nu au jucat un rol covârşitor.Populaţia lumii este în proporţie de 10% anglofonăşi 90% din numărul predicatorilor şi pastorilorvorbesc limba engleză. Şi numai 10% dintre pre-dicatori lucrează printre cei 90% care au comispăcatul de a nu vorbi engleza şi care aparţin popoa-relor subdezvoltate din punct de vedere spiritual.După câte ştiu eu, Norvegia şi Irlanda de Nordconstituie nişte excepţii, dar eforturile misionareîntreprinse de Bisericile din celelalte ţări occidentaleeste minim. Din veniturile aproape imposibil deevaluat ale Bisericilor din SUA, abia 6% suntdestinate unor scopuri misionare. Noi nu am ascultat68marea poruncă: ,£>uceţi-vă în toată lumea şi faceţiucenici din toate naţiunile..."în China, creştinii au fost întotdeauna o mino-ritate aproape neglijabilă, iar în vremea aceasta eis-au văzut nevoiţi să ţină piept asaltului unei noireligii: „cultul lui Mao". Statui uriaşe reprezentândchipul lui Mao se înalţă de la un capăt la altul alChinei, ţara unde milioane de oameni au fostrealmente hipnotizaţi prin metoda spălării creieruluiîmpinsă la paroxism.Mulţi conducători creştini influenţi nu şi-au datseama de marele pericol pe care-1 constituie co-munismul. Unii chiar au simpatizat cu el în vremece alţii au trecut sub tăcere ameninţarea comunistăde teamă că ar putea fi acuzaţi că se amestecă în po-litică. Dar atunci când vedem că politicienii comuniştipătrund în domeniul religios, aducând acolo otra-va ideologiei lor şi persecutându-i pe copiii luiDumnezeu, ne vedem siliţi să ne ocupăm de chesti-unile politice. Este ceva care nu poate şi nu trebuiesă fie evitat. Cel care crede că poate separa religia depolitică nu cunoaşte cum se cuvine pe nici una dintre ele.Cine ştie câte pasaje biblice au conotaţii şiimplicaţii politice? în circa .70% din textele bibliceîntâlnim astfel de lucruri! Formarea unei naţiuni,eliberarea sclavilor, legile care reglementează cuminuţiozitate viaţa cetăţenilor statului, deciziileJudecătorilor şi Regilor, gândurile exprimate deProoroci în ceea ce priveşte marile imperii şi naţiunilecare înconjoară poporul ales al lui Dumnezeu, Is-rael, porunci nou-testamentale ca: ,£>aţi Cezarului...Fiţi supuşi stăpânirilor..." (dar aceste stăpâniri sunt,

Page 38: Richard Wurmbrand - Adu-ti Aminte de Fratii Tai

69de asemenea, comparate cu nişte fiare sălbatice încartea lui Daniel şi în Apocalipsa). Toate acestea şimulte alte pasaje biblice sunt tot atâtea referinţe lapolitică. Creştinii trebuie să se exprime, în deplinălibertate, în chestiunile politice, dar fără să le dena-tureze prin amestecarea unor pofte personale sauambiţii izvorâte dintr-un naţionalism nedrept.în orice caz, creştinii chinezi nu au fost găsiţipregătiţi să facă faţă atacului maoist. Când comuniştiiau preluat puterea în China, trecuseră deja 30 de anide când comunismul guverna Rusia. în Bisericile şiseminariile teologice chineze nu s-au întreprinsdemersurile necesare cunoaşterii experienţei şimetodelor de lucru ale Bisericii Subterane. Pilda ofe-rită de martirii sovietici le-a rămas necunoscutăcreştinilor chinezi.Pe teritoriul chinez invadat de comunism, niciclopot nu mai sună, toate lăcaşurile de cult au fostînchise şi profanate. Pe frontispiciile unora dintreacestea se poate citi sloganul „Spânzuraţi-1 pedumnezeu " cuvinte care se aud strigate de mulţimilecare defilează cu prilejul sărbătorilor comuniste.Un martor ocular, care a reuşit să fugă la Hong-Kpng, a istorisit despre uciderea cu pietre a unei tinerecreştine într-un lagăr comunist de muncă forţată. Cupicioarele şi mâinile legate, ea a fost forţată să înge-nuncheze în mijlocul unui cerc alcătuit din persoanelecărora li s-a poruncit să arunce cu pietre în ea. Ceicare au refuzat să facă lucrul acesta au fost executaţi.Martorul respectiv relata că tânăra creştină a murit,având faţa radioasă cum a fost aceea a lui Ştefan dinBiserica primară. Spectacolul oferit călăilor de către70fata aceasta care şi-a pecetluit cu sângele ei mărturiadespre credinţa sa în Dumnezeu a contribuit laconvertirea a cel puţin una dintre persoanele prezente.Cinci, studenţi, formaţi să sape nişte gropi adânciîn care au fost apoi introduşi, cântau imnuri creştineştiîn timp ce erau îngropaţi de'vii.„VartLand"din 11 februarie 1969 povesteştecum un pastor din districtul Swatow fusese târât pestrăzile oraşului, având pe cap o bonetă cu urechi demăgar. Pe bonetă erau înscrise fraze cu un conţinutjosnic. Nişte pastori credincioşi, cu capetele rase, erausiliţi să se dedea la nişte procesiuni groteşti în cursulcărora erau întâmpinaţi cu insulte şi injurii. Totuşi,pastorii aceştia continuau să-şi strângă enoriaşii, îngrupuri mici care, de obicei, nu depăşeau 4-10persoane.Unii creştini sunt siliţi să îngenuncheze în plinăstradă. Trecătorii scuipă asupra lor. Unora li se taiepărul în formă de cruce pentru a stigmatiza credinţalor în Dumnezeu.Descrierile cele mai minuţioase despre torturile

Page 39: Richard Wurmbrand - Adu-ti Aminte de Fratii Tai

aplicate creştinilor în China comunistă au fost făcutede comuniştii ruşi. Vrajba actuală dintre ruşi şichinezi îmi aduce aminte de un hoţ pe care l-amcunoscut în închisoare şi care afişa foarte înalteprincipii morale! El mi-a spus într-o bună zi că so-cotea imoral şi condamna cu hotărâre orice furt comisde alte persoane, justificând numai actele sale dehoţie. Exact aşa gândesc comuniştii sovietici:rezervându-şi monopulul torturii inocenţilor în lumeaîntreagă, ei denunţă cruzimea comuniştilor chinezicare nu acţionează la ordinele lor. Toate acesteapot fi cunoscute, în Uniunea Sovietică, lecturând71^iteratumaia Gazeta", revistă moscovită citată de„Ruskaia Jizni"din 18 iunie 1969.în cursul unei torturi numită ,jnica critică", omuleste plimbat pe străzile oraşului, având pe cap o bo-netă cu urechi de măgar; pe piept, poartă o pancartăpe care sunt înscrise capetele sale de acuzare. Lucrulacesta durează 3 zile consecutiv, după care esteobligat să facă lucrările cele mai josnice şi maipenibile. I se dă să mănânce numai o singură dată pezi şi, înainte de a primi hrana, trebuie să se prosternezede 90 de ori înaintea unui portret al lui Mao.Dacă acest tratament nu-1 reeducă, urmează ,jna-rea critică": cu mâinile legate la spate, cel în cauzătrebuie să asiste la mitinguri desfăşurate zilnic, timpde 2 luni. în cursul acestor mitinguri, trebuie să-şimărturisească marele său păcat de a nu fi crezut înMao. Este bătut fără milă şi scuipat de toată lumeaşi, la finele fiecărui miting, el trebuie să se înclinepână la pământ, încă de 90 de ori, în faţa portretuluilui Mao.A treia tortură/ste numită „aeroplanul". Peumerii celui torturat se aşază un triunghi. Mâinilelegate la spate sunt întinse cu ajutorul unei sfori cătreacest triunghi până când articulaţiile trosnesc şi, înpoziţia aceasta, el trebuie să se încline până la pământde 180 de ori înaintea celui care îi întrece pe toţidumnezeii.Tortura denumită „balanţa de aur" constă înplasarea unui uriaş platou pe umerii vinovatului. Lafiecare capăt al platoului, gărzile roşii pun una pestealta câte 3 cărămizi. Cu cărămizile pe umeri, torturatultrebuie să stea în poziţie de drepţi, timp de două ore,înaintea tabloului lui Mao. La fiecare 20 de minute i72se mai adaugă câte o cărămidă de fiecare parte aplatoului. Astfel, în final, el trebuie să poarte 18 că-rămizi. Este vai şi amar de capul lui dacă acestea seclintesc de la locul lor. Dacă îşi îndoaie genunchii,chiar numai un pic, totul se reia de la capăt.O altă metodă de tortură constă în a rade şi aacoperi cu cenuşă capul creştinilor care trebuie săstea în poziţie de drepţi în faţa chipului sacru al lui

Page 40: Richard Wurmbrand - Adu-ti Aminte de Fratii Tai

Mao, fiindu-le interzisă orice mişcare.Un creştin a suportat toate umilirile, dar a refuzatsă se prosterneze înaintea tabloului lui Mao, repetândde fiecare dată: ,fiu nu ştiu decât un lucru: există unsingur Dumnezeu. în afară de El nu mai cunoscnimic." (El nu citise pe teologii care vorbesc despremoartea lui Dumnezeu!). Creştinul respectiv repetafără încetare: ,JFaceţî-mi orice veţi vrea, eu nu măvoi lepăda de credinţa mea în Dumnezeu!" Bravo,Sung-Fu! Nu ştim care a fost sfârşitul vieţii sale.Creştinii au fost constrânşi să-şi aducă toatecărţile religioase împreună cu Bibliile pentru a fi arseîn prezenţa mulţimilor de spectatori. Unii au presimţitlucruri de care nu avuseseră cunoştinţă şi care erauînscrise în istoria Bisericii, şi anume că, în primeleveacuri; oricine dădea Sf. Scriptură în mâinile per-secutorilor era expulzat pentru totdeauna din Biserică.Cristos este Cuvântul cel viu al lui Dumnezeu,ca şi Scripturile. De aceea, a da Biblia pentru a fi ar-să este aproape tot una cu a-L da pe Cristos să fierăstignit. Unii creştini şi-au dat seama de respectulpe care-1 datorăm Cuvântului scris al lui Dumnezeuşi au ascuns Bibliile. ,Asian News Raport" din martie1986 scrie: „La Canton, o creştină care şi-a ascunsBiblia într-o pernă a fost supusă la cele mai brutaleTiumiliri din partea gărzilor roşii. După ce au despu-iat-o de veşminte, lăsând-o complet goală, au uns-ocu miere şi au obligat-o să stea în picioare, ore în şir,sub un soare arzător."Nişte colete venite din străinătate şi conţinândBiblii au fost trimise înapoi, fiind însoţite de o eti-chetă prin care se menţiona că învăţătura dată deaceste cărţi „este contrară legilor şi moralei RepubliciiPopulare Chineze."A avea o Biblie constituie un pericol mortal. Unuldintre fraţii noştri venit din Occident pentru a-i ajutape creştinii chinezi a fost condus în casa unuia dintreei. Trăgând cu grijă obloanele pentru a se asigura cănu va fi văzut din exterior, creştinul chinez a desprinscâteva scândurele din planşeul sub care păstra o Biblieşi o carte de cântări. Nu le scotea de acolo decât atuncicând era convins că nu va fi observat de cineva.Binecunoscuta carte ,JWaquis chezMao" (apăru-tă la Paris în colecţia „Temoignages" în îngrijireaediturii Apostolat desEditions") a creştinului ger-man Rotting afirmă că gărzile comuniste ard oamenicu ajutorul unor vătraie înroşite în foc. Au fost sem-nalate şi cazuri de răstignire. însă aceeaşi carte aratăcă adesea sunt întâlniţi comunişti care preferă să selase aruncaţi în închisoare decât să mai continue a-itortura pe creştini. Un torţionar s-a exprimat astfel:,JDacăle tăiem limba creştinilor, pentru a-i împiedicasă mai vorbească, ei iubesc cu mâinile, cu picioareleşi cu ochii, ei iubesc totdeauna şi pretutindeni, până

Page 41: Richard Wurmbrand - Adu-ti Aminte de Fratii Tai

la ultima suflare. Nimeni nu ştie cum li s-ar puteasmulge acestor stupizi creştini puterea de a iubi! Nucunoşte nimeni vreun mijloc prin care s-ar putea punemâna pe Cristosul lor?"

8BISERICA CREŞTINA LA MIEZULNOPŢIIO persoană care s-a refugiat în Hong-Kongpovesteşte că, în comuna unde a fost supus la muncăforţată, un mic grup de creştini obişnuia să se aduneînainte de începerea lucrului, în zorii zilei, într-oîncăpere de la subsolul unei clădiri. Când le era im-posibil să se strângă laolaltă, ei mergeau, foarte de-vreme, doi câte doi, la locul lor de muncă şi, lăsând săpară că purtau discuţii pe drum, îşi recitau reciprocversete din Biblie. Ce fericire pentru ei că putuserăstrânge în minte şi în inimă comorile Cuvântului luiDumnezeu! Acest mic grup însă a fost depistat de co-munişti. Cel ce se refugiase acum în Hong-Kong afost trimis la închisoare cu un prieten care a şi muritacolo.închisorile chinezeşti sunt un adevărat infern:murdărie de nedescris, umezeală, frig şi puhoi de in-secte. Se crede că astăzi se află în puşcării circa 40 000de neoprotestanţi, iar numărul catolicilor pare să fieşi mai ridicat.Dar chiar în aceste celule respingătoare se des-făşoară episoade de o frumuseţe cu totul cerească.Doi creştini chinezi, înveliţi fiecare cu câte opătură subţire, tremurau de frig în celula unei75închisori. Unul dintre ei s-a uitat la celălalt şi, vă-zându-1 cum tremură, a început să se gândească astfel:,J)acă tovarăşul tău de temniţă ar G Cristos însuşi,nu I-ai ceda pătura ta?" „Bineînţeles că da!" Şiimediat el i-a întins fratelui său pătura sa. A doua zili s-au dat alte învelitori!Deţinuţii creştini trebuie să suporte spălareacreierului. Comuniştii însărcinaţi cu îndoctrinarea lorîi vizitează regulat când ei sunt scoşi în curteaînchisorii.în timp ce un comunist încerca să-1 converteascăpe un creştin la convingerile sale ideologice, acestadin urmă a trasat pe nisip caracterul chinezesc caresemnifică termenul „dreptate". Literele alfabetuluichinezesc seamănă mai degrabă cu nişte chipuri.Ideograma care înseamnă „dreptate" în limba chinezăreprezintă un miel care stă deasupra pronumelui per-sonal „eu". Creştinul nostru 1-a întrebat pe comunistdacă nu i-ar putea indica semnificaţia acestui semnalfabetic (caracter). El a răspuns corect: „dreptate".Şi atunci, creştinul, arătând cu degetul spre mielulcare sta mai sus de pronumele „eu", a citat din Noul

Page 42: Richard Wurmbrand - Adu-ti Aminte de Fratii Tai

Testament: „lată Mielul lui Dumnezeu care ridicăpăcatul lumii", Mielul lui Dumnezeu care acoperă„eul" păcătos. Comunistul s-a retras în tăcere. Va fifost el însuşi în stare să accepte învăţătura creştină?Doi creştini au fost conduşi la locul de torturăunde urmau, în final, să fie executaţi.—Acum totul s-a sfârşit, murmurase unul dintre ei.— Nu, nu aşa S-a exprimat Domnul Isus când atrebuit să sufere chinurile Golgotei, răspunse celălalt,76ci El a zis: „S-a săvârşit!" (sau: „Totul s-a îm-plinit!' - după textul original).Isus a răscumpărat oameni prin jertfa Sa pe cruce,însă, pentru a conduce sufletele omeneşti la mântuireafăcută posibilă de divinul Răscumpărător, alţi cre-dincioşi trebuie să fie gata de a purta crucea. Fraţii şisurorile noastre din China Roşie, când îndură su-pliciul constând în turnarea apei în nasul victimelor,când li se introduc bucăţi de lemn între falange şi lise strâng membrele cu brutalitate, când li se apli-că şocuri electrice sau când plătesc credinţa înDumnezeu cu moartea de cruce, ci împărtăşesc su-ferinţele lui Isus pentru mântuirea omenirii.Nu numai eroii credinţei se confruntă cu suferinţa.Biserica din China nu a avut numai conducători fideli,unii dintre ei au fost trădători. Şi, în definitiv, de cene-am mira de lucrul acesta? Oare nu a existat unIuda printre apostolii Domnului? Aceşti trădători aucolaborat cu comuniştii chiar de la început, con-ducând, spre paguba lor înşişi, creştini simpli pe carei-au adus, în număr de 278 000 de persoane, să"semneze Manifestul Comunist.Comuniştii iubesc trădarea, însă nu şi pe trădători.După ce s-au servit de aceştia din urmă, comuniştiii-au trimis la închisoare împreună cu creştinii fidelipe care-i denunţaseră. Ei au timp acum spre a reflectaîn celulele în care au fost închişi. Oare un compromiscu tiranii este preferabil unei conştiinţe curate?Numeroşi pastori s-au sinucis, temându-se că arputea da în vileag, într-un moment de slăbiciune, se-crete al Bisericii Subterane. Cunoaştem şi cazuri delaici creştini care au procedat în felul acesta.77Alţii au ajuns nebuni, de exemplu Rev. DedaTsang care repeta mereu: „Tsang Beda, în vârstă de47de ani, Tsang Beda, în vârstă de 47de ani..." Nui s-a îngăduit să doarmă, astfel că, în cele din urmă,a murit.Anumite persoane mi-au spus că nu putea suportacitirea cărţilor mele până la capăt deoarece erauîmpiedicate să adoarmă. Dar tocmai acesta estescopul urmărit de mine: a vă uni cu cei ce sunt îm-piedicaţi să adoarmă! Am cunoscut un deţinut care afost lipsit de somn 25 de zile şi nopţi consecutiv.înainte de preluarea puterii de către comunişti,

Page 43: Richard Wurmbrand - Adu-ti Aminte de Fratii Tai

numărul misionarilor care lucrau în China era de6 000. Astăzi nu a mai rămas acolo nici unul singur.Unele misiuni fac proiecte îndrăzneţe privind spreun viitor nesigur când porţile Chinei ar putea să sedeschidă pentru Evanghelie. Dar eu sunt partizanulprăbuşirii porţilor! Nu ne putem îngădui ca milioanede chinezi să moară lipsiţi de cunoaşterea lui Cristos,sub pretextul speranţei că, într-o generaţie viitoare,alţii vor putea muri ca oameni mântuiţi.Dumnezeu a rupt în două perdeaua Templuluidin Ierusalim: de ce nu ar fi sfâşiată şi perdeaua debambus? De ce nu s-ar putea pătrunde, pe ascuns, cuEvanghelia în China Roşie, chiar riscând închisoareaşi moartea? Mulţimea misionarilor care au murit înChina în timpul revoltei boxerilor şi martirii epociicomuniste, care sunt astăzi nişte sfinţi glorificaţi încer, ne cheamă să urmăm exemplul lor.

9ROMÂNIA - 0 TARĂ COMUNISTĂLIBERALĂAveam înaintea mea un întreg comitet deconducători ecleziastici.—Greşeala dumneavoastră, domnule Wurmbrand,îmi zise unul dintre ei, este aceea că amestecaţi totul.Dumneavoastră puneţi pe toţi comuniştii în aceeaşioală. Eu admit că lucrurile merg prost în China Roşie(tot ce face el pentru creştinii chinezi constă în aadmite că torturile îndurate de ei sunt o realitate! Şiasta când mă gândesc că interlocutorul meu erareprezentantul unei Biserici foarte bogate mate-rialiceşte!). Şi în Rusia lucrurile ar putea merge maibine. Dar eu mă întorc din România şi dumneavoastrănu puteţi dovedi că acolo nu domneşte o deplinălibertate religioasă.Privind cu un aer de satisfacţie spre colegii săi,gesticula apoi către mine întrebându-mă:— Aveţi de făcut vreo obiecţie?Din unele mâini întinse emană o putere, ceea cenu era cazul cu mâna interlocutorului meu!Cu privire la România, pare să fie vorba de ounanimitate de opinii: papa, Consiliul Mondial al Bi-sericilor, Societatea Biblică, Federaţia Luterană79Mondială, Uniunea Baptistă (ce unitate de opinie!).Până şi unii conducători penticostali sunt de acordcu papa pentru a aduce elogii la adresa libertăţiireligioase existente în România comunistă.Toţi aceştia posedă o virtute care mie îmi lipseşte,şi anume candoarea. O candoare care îi face să iagâştele drept lebede.în ianuarie 1968, papa 1-a primit pe primul-ministru al României şi ministru al AfacerilorExterne, domnul Mănescu. La vremea respectivă,

Page 44: Richard Wurmbrand - Adu-ti Aminte de Fratii Tai

vreo 1 200 de biserici greco-catolice din Româniafuseseră prădate pe baza unei decizii luate de auto-rităţile comuniste, fără a fi despăgubite ca urmare avizitei demnitarului român. Toţi episcopii Bisericiigreco-catolice muriseră în închisoare. „Unirea" diniunie 1969 relatează că nişte preoţi şi laici catolicide rit grecesc au primit laolaltă o pedeapsă totală de5 000 de ani de închisoare. Toate clădirile aparţinândşcolilor şi instituţiilor filantropice au fost confiscate.Papa le-a strâns mâna ucigaşilor turmei sale. Să fiebinecuvântat dacă a prins prilejul acestei vizite pentrua-i aduce la Cristos!După această experienţă, cele 5 dioceze catoliceau continuat să aibă doar un singur episcop titular,ceilalţi pieriseră sub torturile administrate. în cepriveşte acest unic supravieţuitor, Marton Aron, elnu are nici măcar permisiunea de a merge să-i vadăpe preoţii săi. El nu a putut participa la Sinodul de laRoma, dar când nişte delegaţi stăini au venit înRomânia pentru a participa la cea de a 250-a ani-versare de la construirea unei celebre mănăstiri, el afost silit, sub ameninţări, să participe la ceremonie.80Un episcop din Occident care vizitase de curândRomânia a publicat în jurnalul care apărea în diocezasa o dare de seamă unde cuvântul „a cina" revine de6 ori, cuvântul „a dejuna" de 5 ori şi,,micul dejun" odată (...). în schimb cuvântul „martir" nu apare nicio singură dată în acest raport. Or, fraţii săi în episcopatfuseseră martirizaţi, iar acest episcop occidental amâncat la masa călăului Dogaru, aducând elogiiacestor mâncăruri cu adevărat delicioase!în România, apar reviste religioase şi patrioticeal căror singur defect este că nimeni din ţară nu lepoate găsi: ele sunt publicate numai pentru folosinţastrăinilor. Cine se îndoieşte de spusele mele nu aredecât să ceară la un chioşc bucureştean „GlasulPatriei". Nu-1 va obţine acolo, în schimb şi-1 va puteaprocura de peste tot în Occident spre a se convingeastfel de caracterul excelent al revistelor şi ma-gazinelor care apar în România.într-unui din numerele sale, Părintele Stăniloaiepreamăreşte sus şi tare libertatea religioasă caredomneşte în România. El însuşi a fost închis timp de5 ani, în aceeaşi perioadă cu mine, dar el scrie cutotul altceva.Iată însă că mă pomenesc întrerupt de un omu-leţ pleşuv, cu ochi limpezi, care-mi spune pe un tonfoarte sincer:— într-adevăr, s-au petrecut multe lucruri tristeîn trecut, dar situaţia s-a schimbat odată cu venireala putere a lui Ceauşescu.— Dar atunci unde se află T. Dumitrache, IorguStăvar, Elena Şincai? am întrebat eu. Arestaţi laCrăciunul anului 1968 ca urmare a unei demonstraţii

Page 45: Richard Wurmbrand - Adu-ti Aminte de Fratii Tai

6 - Adu-ţi aminte de fraţii tăi

81de stradă menită să ceară libertate religioasă, aceştianu au mai apărut în viaţa publică. Sunt împărtăşite te-meri că ei ar fi sucombat ca urmare a brutalului regimal penitenciarelor („Bire" din 1 decembrie 1969).Comuniştii români mint ca şi alţii. Ei le-au cerutbaptiştilor şi penticostalilor americani să donezedolari pentru clădirea de biserici pentru membriiacestor culte creştine. Dar de ce să se doneze banipentru o asemenea ţintă în vreme ce 2/3 din lăcaşurilede închinăciune ale Bisericilor româneşti baptiste,penticostale şi adventiste au fost închise sau confis-cate? De ce să nu fie restabilite şi redeschise bisericileexistente?Scopul comuniştilor corespunde cu acela alleniniştilor din lumea întreagă: distrugerea religiei.„România liberă" din 5 iunie 1969 anunţa că MihaiGere, unul dintre secretarii Partidului Comunist,vorbind la un miting organizat de Consiliul Naţionalal Pionierilor, a declarat că educaţia politică a pio-nierilor nu ar fi corespunzătoare deoarece orientareaateistă şi antireligioasă nu ocupă încă locul impor-tant care i se cuvine.Este România ţara libertăţii religioase? AcoloSocietatea Biblică este interzisă; de asemenea,Armata Mântuirii, YMCA, Biserica Nazarinenilorşi numeroase alte organizaţii.Fără autorizaţie emisă de organele statului,nimeni nu poate fi predicator baptist, penticostal sauadventist. Iar permisiunea aceasta nu este acordatădecât dacă comuniştii au certitudinea că predicareava fi conformă cu dorinţa lor. Botezul credincioşilortrebuie să fie autorizat de către împuterniciţii82Departamentului Cultelor din cadrul guvernuluicomunist. Cererile sunt aprobate doar în proporţiede 25%. De aceea, numeroşi credincioşi sunt botezaţiîn ascuns, noaptea, cu riscul de a suferi rigorile legiiîn cazul că ar fi descoperiţi.Astfel, în ianuarie 1970, am primit vesteacondamnării diaconului baptist Gheorghe Potoc dinsatul Leava; a lui Lupei Vasile din satul Bonţeşti; alui Popa Ioan, originar din Sic şi a lui Florea, originardin Suseni, acuzaţi de a fi făcut botezuri ilegale.Pentru a se evita arestarea unor creştini, noiiconvertiţi au recurs adesea la auto-botez. Ei se ducsinguri pe malul unei ape şi se aruncă în ea, după ceau zis: ,JBu mă botez in Numele Tatălui, al Fiului şial Duhului Sfânt."Un număr de 165 de pastori baptişti şi-au văzutsuprimată autorizaţia de a predica Evanghelia.Numărul mănăstirilor ortodoxe a fost redus de la 182la 74; acela al călugăriţelor şi maicilor de la 6 097 laceva mai bine de 2 000. Există în România 800 de

Page 46: Richard Wurmbrand - Adu-ti Aminte de Fratii Tai

preoţi greco-catolici care nu sunt autorizaţi să-şiexercite slujba deoarece nu au ascultat de ordineledate de autorităţile comuniste.

10TORTURA ABSOLUTĂUn regim politic nu poate fi judecat numai cuprivire la conduita sa actuală. Trebuie luate în consi-derare, de asemenea, antecedentele şi câteva dinplanurile sale de viitor. Astfel, guvernul UniuniiSovietice nu desfăşoară, în prezent, nici un război, darel a făcut o serie de experienţe cu bombe nucleare şi aacumulat rezerve. Şi alte guverne au procedat la fel.Tot aşa trebuie să procedăm pentru a judecasituaţia religioasă din România. Să ne amintim, înprimul rând, că printre membrii guvernului sau aiComitetului Central al Partidului se găsesc acum,printre alţii, Ceauşescu, Maurer, Mănescu.şiBo#dnăraş, aceiaşi oameni din dispoziţiile cărora aufost aplicate creştinilor cele mai cumplite torturi.România a constituit laboratorul experimental altorturii perfecte, aceea care zdrobeşte voinţa şi o faceabsolut inofensivă.Marea inovaţie a comuniştilor sovietici şi chinezia fost de a aplica tehnica lui Pavlov, constatând înspălarea creierului, în vederea reeducării deţinuţilor.Rezultatele obţinute printr-o asemenea metodă au fostuimitoare. Să ne aducem aminte de procentajul84extrem de ridicat al prizonierilor americani luaţi cuprilejul războiului din Coreea care au devenitcolaboratori ai comuniştilor. Să ne gândim, de exem-plu, la bolşevici ca Ziniviev, Kamenev, Bukharin careau recunoscut crime pe care nu le-au comis şi cerândpatetic să fie condamnaţi la moarte. Să ne aducemaminte apoi de cardinalul Mindzenty care a re-cunoscut că ar fi fost un spion şi un traficant de bursăneagră.Dar metoda lui Pavlov, rezultat a numeroaseexperienţe făcute pe câini, rămâne imperfectă, de-oarece oamenii nu reacţionează absolut la fel ca şicâinii. Se pot crea la un om reflexe condiţionate, darse întâlneşte din partea sa şi o rezistenţă la formareaacestor reflexe. Eu însumi am fost supus tehnicilorde spălare a creierului timp de aproape 3 ani; totuşi,creierul meu a rămas, în ochii comuniştilor, murdarşi nespălat.Spălării creierului i se poate opune spălarea ini-mii, în vreme ce persoana însărcinată să vă spelecreierul recită, fără prea multă convingere, ceea ce is-a poruncit să spună, vă puteţi repeta vouă înşivă,silenţios şi fără întrerupere, o scurtă propoziţie, ne-schimbătoare, cu un sens exact contrariu. Cândspălătorii de creier îmi ziceau: „Creştinismul estemort" eu îmi repetam fără încetare: „Creştinismul

Page 47: Richard Wurmbrand - Adu-ti Aminte de Fratii Tai

este viu."Dar România a fost locul unei torturi susceptibilesă zdrobească orice încercare de rezistenţă.Creştinii reuşeau să suporte loviturile aplicateorganelor genitale; suspendarea cu ajutorul unorfrânghii, statul în picioare, pe vârfurile acestora,85ceasuri în şir; să stea cu picioarele şi mâinile legate,ridicaţi de la pământ; să rabde zdrobirea degetelorîntr-o uşă, etc, când asemenea atrocităţi le erau apli-cate de inamicul comunist. Dar românii au inventattorturarea creştinilor şi patrioţilor de către tovarăşiilor de temniţă. Un ofiţer comunist înceta să torturezedupă două ore. Dar deţinuţii se aflau zi şi noapte înaceeaşi celulă cu tovarăşii lor de închisoare, astfel căaceastă tortură nu se termina, practic, niciodată. Dealtă parte, de la un comunist nu te puteai aştepta laaltceva decât la nişte acte de violenţă. Dar era cevagroaznic să vezi un creştin, un frate cu care ai statîmpreună altădată la Masa Domnului, sau un om cucare ai colaborat într-o organizaţie patriotică şi careacum găsea plăcere în a te tortura în modul cel mairafinat posibil. Un asemenea nou torţionar fusesecorupt şi forţat să acţioneze astfel, promiţându-i-seeliberarea, sau fiind ameninţat, sau, în sfârşit, dinpricină că îndurase el însuşi chinuri cărora nu le-amai putut rezista. Rafinamentul cruzimii consta înfaptul că creştinii corupţi de comunişti începeau prina se ruga cu noi fără să ne fi trecut prin minte că eideveniseră instrumente în mâna călăilor comunişti.Uneori, începeau să ne vorbească din Evangheliepentru ca apoi, pe neaşteptate, să se năpusteascăasupra noastră şi să ne supună unor chinuri grele.După ce am părăsit România, am păstrat tăcereo anumită perioadă de timp. Am avut unele rezervepentru a istorisi tot de se petrecea în închisorileromâneşti. îmi lipseau martorii pentru a dovedi totce aş fi putut spune. La urma urmei, erau lucruri in-credibile. De aceea, eu nu am relatat cu lux de amănunte86despre aceste adevărate coşmaruri de suferinţă. As-tăzi însă am la dispoziţie mărturiile necesare.Domnii D. Bacu şi Ion Cârja, vechi tovarăşi deînchisoare, au publicat nişte cărţi despre torturileaplicate în ţara noastră. Din nefericire, cărţile respec-tive nu sunt editate decât în româneşte.Voi cita un extras din cartea domnului Bacu.Numele ei, „Piteşti", provine de la un oraş românescunde se află o închisoare foarte cunoscută. însuşinumele acestei localităţi provine de la cuvântul„Pitka", termen care înseamnă „tortură". Cepredestinare întâlnim uneori chiar în diversedenumiri! Tot ce se scrie în cartea aceasta s-a petrecutaidoma şi în alte penitenciare. Să nu uităm că astfelde torturi au fost aplicate nu de comunişti (deşi lu-

Page 48: Richard Wurmbrand - Adu-ti Aminte de Fratii Tai

crurile s-au petrecut pe baza directivelor date de ei)ci de creştini altor creştini şi altor patrioţi.Doi-trei deţinuţi se urcau călare pe noi în timpce trebuia să curăţim parchetul... Ne obligau sămâncăm ca porcii: stând în genunchi, cu mâinileprinse în cătuşe, la spate, ni se cerea să lipăim supafierbinte direct din farfurie. La amiază, ni se aruncaupâine pe jos şi trebuia s-o mâncăm, stând în aceeaşipoziţie şi servindu-ne numai de gură. Nu era îngăduit,să rămână vreo firimitură pe jos, iar pentru a consumatotul, foloseam buzele şi limba. Trebuia să stăm o ziîntreagă lângă pat, cu picioarele întinse, cu mâinileaşezate pe genunchi, cu capul ridicat şi privirile fixa-te într-o anumită direcţie, orice mişcare fiind absolutinterzisă. După 16 ceasuri de asemenea tortură, îţiera îngăduit să te culci, dar numai pe spate cu faţaîndreptată spre plafon, cu corpul perfect întins si cu87mâinile pe pătură. Dacă ai fi încercat să-ţi schimbipoziţia, erai lovit imediat şi cu violenţă de bastonulcelui ce făcea de gardă.„ Un număr de 16 deţinuţi au fost îngrămădiţi unulpeste altul. Sub o aşa greutate, muşchii abdomenuluicelui care se afla în întregime dedesubt au cedat. Şiel a făcut în această celulă ceea cenui s-a permis săfacă la toaletă. Atunci a fost obligat să-şi cureţe in-dispensabilii cu limba. La început, acesta a refuzat.Atunci i s-au zdrobit degetele între două bucăţi delemn. în cele din urmă... studentul A.O. a fost obli-gat să-şi facă necesităţile în farfuria lui, apoi i s-aturnat mâncarea în aceeaşi farfurie şi... a fost silit sămănânce. Studentul N. V., neizbutind să-şi deschidăvinele, şi-a cufundat capul în găleata plină cu supăfierbinte, sperând că va putea muri astfel, darzadarnic. (Creştini care au încercat să se sinucidă:iată un subiect de profundă indignare în lumea liberăpentru cei se se înfruntă cu delicii fără seamăn!). Uniiau încercat să-şi deschidă vinele cu dinţii.Era interzis călăilor să lovească victimele latâmple, în zona inimii, sau în alt punct vulnerabilcare ar fi atras moartea în scurt timp. Nu moarteafizică a deţinutului era scopul urmărit de comunişti...Eisepretaula o experienţă diabolică: obţinerea morţiisufletului substituindu-1 unei serii de reflexe con-diţionate. Ei nu doreau să intervină moartea fizică,ci moartea morală."„într-o zi de Paşti, au înveşmântat un deţinut cunişte cearşafuri pentru a-lface să joace rolul lui IsusCristos. Dintr-o bucată de săpun, au confecţionat unorgan genital pe care studentul la teologie, pseudo-88

Page 49: Richard Wurmbrand - Adu-ti Aminte de Fratii Tai

[Cristul, a trebuit să-1poarte la piept în chip de cruce.Lovit mereu cu bastonul, tânărul a trebuit să parcurgă,de jur-împrejurul camerei, drumul Calvarului. Ceilalţicreştini au trebuit să se prosterneze înaintea lui şi săsărute acest organ genital, zicând: «Mă prosternezînaintea voastră, Cel Atotputernic!» Un singur deţinuta rezistat unei asemenea blasfemii şi a fost torturatceasuri în şir."Am relatat în cartea mea ,M^sprisonsavecDieu"(Casterman) ce i s-a întâmplat unui preot catolicarmean forţat să celebreze sfânta missă cu excrementeşi urină. Nu am căutat atunci să spun totul. Dar acumcând aceste lucruri au fost povestite de alţii, aş maiputea adăuga că cei ce l-au obligat să facă lucrul acestaerau nişte fraţi creştini corupţi care, iniţial i s-auconfesat lui, s-au rugat împreună cu el şi au fostformaţi să-şi joace rolul la perfecţie. Când el s-a în-crezut în ei, considerând că făceau parte din turmasa, l-au torturat într-o asemenea măsură încât, pejumătate nebun, el a făcut tot ce i s-a poruncit. Ammai spus că, atunci când a fost pus în libertate, el aistorisit cele întâmplate. Organele ierarhice, fiindinformate despre ceea ce făcuse el în închisoare, l-auexcomunicat. Eu socotesc că autorităţile ecleziasticedin Occident care nu au mişcat nici un deget pentrua ne ajuta ar fi trebuit să fie excomunicate în loculacestui nefericit.'Am cunoscut un ţăran adventist căruia i s-auamputat degetele mari de la picioare de către cei cefuseseră fraţii săi de credinţă, iar ei au făcut lucrulacesta printr-un proces lent, treptat: amputarea a duratcâteva săptămâni.89Mai târziu, unii dintre aceşti creştini corupţi decomunişti au fost cuprinşi de teribile remuşcări.Vechiul meu tovarăş de temniţă, Ion Cârjă, povesteşteistoria unuia dintre aceştia. Respectivul şi-a cufundatcapul până la umeri într-un mare hârdău plin cu ex-cremente şi urină. Apoi, cu o faţă care curgea şiroaie,el a strigat: ,JSfu mă curăţiţi! Vreau să rămân aşa cumsunt! Ceea ce am pe faţă nu-i nimic pe lângă ceea ceam pe suflet!" El torturase până la moarte pe fraţiisăi de credinţă. Nu vă voi spune până unde am merspentru a mă pune în situaţia acestui sărman sufletcare se rătăcise de o asemenea manieră dar pe careDomnul Isus Cristos îl iubea nespus de mult. însă,să ştiţi, că am reuşit să mă identific cu omul acesta,să simt ca fiind a mea însumi propria sa murdărie, sămă conving că nu eram cu nimic mai bun ca el. La

Page 50: Richard Wurmbrand - Adu-ti Aminte de Fratii Tai

fel a procedat Domnul Isus când a luat asupra Luifărădelegile şi păcatele noastre.Este un lucrul esenţial să luăm asupra noastrăpăcatele altora.Isus a spus adversarilor Săi: „ca să vină asupravoastră tot sângele nevinovat, care a fost vărsatpe pământ, de la sângele neprihănitului Abel..."(Mt. 23.35). Or, dacă exista o crimă de care fariseii,cu siguranţă, nu se făcuseră vinovaţi, crimă în careei nu jucaseră nici cel mai mic rol, asta o constituiaasasinatul lui Abel, căci pe vremea aceea nu existaunici evrei, nici farisei. Şi atunci cum a putut IsusCristos să-i facă pe farisei răspunzători de sângelelui Abel?Faptul acesta este plin de semnificaţii. Cel ce nueste în stare, să considere ca fiind a lui însuşi vinovăţia90altuia, culpabilitatea unor persoane care îi sunt absolutstrăine, nelegiuiri care aparţin generaţiilor trecute,nu va fi niciodată capabil să-şi însuşească, în modulcel mai profund, să socotească drept un lucru apar-ţinându-i lui însuşi, neprihănirea altuia. Dacă eu nuam învăţat să mă recunosc în fiecare om, dacă eu numă pot identifica cu Cain, ucigaşul acesta care a trăitacum câteva mii de ani, şi nu pot recunoaşte cămâinile mele sunt pătate de sângele pe care 1-a vărsatel însuşi, cum voi înţelege atunci, în modul cel maiprofund, că Isus este adevăratul meu Eu şi că jertfaLui, adusă cu atâtea veacuri în urmă, este pusă peseama mea, reprezintă meritele mele înaintea luiDumnezeu? într-adevăr, cum voi învăţa să măidentific eu cu Cristos?Aceasta trebuie să fie practica de toate zilele acreştinilor cu privire la păcatele şi nelegiurile se-menilor: să şi le însuşească, să le considere ca fiindale lor înşişi.Am fost în stare să arăt acestui om, în momentulcând el s-a liniştit, că Isus Cristos S-a lăsat acoperitde noroi şi scuipat pentru a ispăşi chiar şi crima de afi torturat cineva pe fraţii săi creştini. Şi gândul căvoi putea vedea într-o zi, în ceruri, în toată frumuseţeasa de sfânt glorificat, îmbrăcat în haine albe, pe omulcare ascultase de acest nebun impuls de a-şi băgacapul în hârdăul cu excremente, îmi produce deja obucurie extraordinară!Dar nu trebuie să ne înşelăm în privinţa aceasta:cazurile de adevărate remuşcări la creştinii care s-aualiat cu ateii pentru a-şi tortura fraţii de credinţă suntextrem de rare. în 90% din cazuri, inima li s-a91împietrit pentru totdeauna. Cine ştie dacă nu cumvaexistă un prag care, odată trecut, face să se anulezeorice posibilitate de a se întoarce?Este suficient să studiem ,JPsihipolitica", o cartea lui Lavrenti Bena, fost ministru de interne al Uniunii

Page 51: Richard Wurmbrand - Adu-ti Aminte de Fratii Tai

Sovietice, pentru a vedea până la ce punct au abordatcomuniştii problema aceasta sub aspect ştiinţific.Lenin a petrecut nopţi întregi în companiaprofesorului Pavlov pentru "a învăţa să explice oa-menilor experienţele de natură să producă la câinireflexe condiţionate. Este posibil: oamenii, ca şicâinii, pot fi dresaţi în ceea ce se numeşte în re-flexologie comportamentul ultra-paradoxal, deexemplu a linge mâna care te bate şi a o muşca peaceea care te hrăneşte. Condiţia necesară pentru a seajunge aici este epuizarea nervoasă datorată înlătu-rării somnului, lipsei hranei, epuizare determinatăde umiliri, torturi rafinate, detenţie îndelungată înobscuritate sau în prezenţa unei lumini orbitoare, etc.în cazul fiinţelor omeneşti, pentru ca rezultatele ob-ţinute să fie cât mai perfecte, este necesar în plus caaceste crude acte de violenţă să fie aplicate de cătrepersoane în care cel supus supliciului avea cea maimare încredere şi pe care le iubea cel mai mult.Cine nu 1-a studiat pe Pavlov şi politica sovieticăfondată pe teoriile sale, sau care nu a făcut experienţepersonale în privinţa aceasta, va fi oricând păcălit,cu uşurinţă, de către comunişti. Mitropolitul Rusiei,Manuil Lemessevsky, a petrecut 27 de ani în în-chisoare după care, complet zdrobit, a devenitmembru al ierarhiei ortodoxe controlate de sovieteşi al cărei rol principal constă în a servi şi a flataregimul care 1-a făcut să îndure atâta cruzime.92Monseniorul Augustin, adevăratul conducător alBisericii Romano-catolice din România, a trecut prinînchisoare şi eu m-am aflat acolo, la un moment dat,împreună cu el. Caritatea şi credinţa lui au fost foarteaprinse până într-o zi când el s-a prăbuşit. Oarecomuniştii pot conta, în întregime, pe omul acesta?Este interesant de remarcat cu câtă încredere au trimiscomuniştii români, ca agenţi ai propagandei lor, înStatele Unite ale Americii şi în Europa occidentală,nişte preoţi ortodocşi, până de curând închişiîmpreună cu mine, care fuseseră bătuţi, supuşişocurilor electrice, condamnaţi să ispăşească pedepselungi în închisoare. Astăzi însă, astfel de oameni potfi văzuţi călătorind în toată lumea şi făcând apoligialibertăţilor garantate de regimul comunist. Ei nuîncearcă să dezerteze, căci sistemul lui Pavlov i-atransformat în nevrotici ai comportamentului ultra-paradoxal. Ei nu mai reacţionează faţă de baston cuoroare ci cu loialitate. Au devenit fideli celor carei-au bătut. Odată atins un anumit stadiu, cei care aufost obligaţi în închisoare să bea urină, nu numai cănu resimt oroare în această privinţă, dar cer stăruitorca aceasta să le fie acordată! Anania, preot ortodoxromân, după ce a suferit foarte mult în închisorilecomuniste, se află acum în Statele Unite ale Americiişi rămâne întru totul devotat Patriarhiei controlate

Page 52: Richard Wurmbrand - Adu-ti Aminte de Fratii Tai

de comunişti.Toate acestea atârnă de o lume a nebuniei, însăde o nebunie provocată şi întreţinută pe bazeştiinţifice.Imaginaţi-vă un conducător al unei Biserici dinOccident care are în faţa lui un lider baptist sau93ortodox, fie el sovietic sau român. Este absolut sigurcă omul respectiv a petrecut câţiva ani în închisorilecomuniste. Şi atunci cum se face că acest occidentalnu crede că interlocutorul său este un creştin vrednicde încredere şi nu un valet al comunismului? Pentrua fi convins de contrariul acestei opinii, el ar trebuisă studieze reflexologia şi psihologia comunistă. Darcare conducător al unei Biserici din Occident a studiatcomunismul? în care seminarii se aprofundează oareacest aspect, măcar că ideologia comunistă predominăpe o treime din suprafaţa pământului?Cui i-am putea spune că tinerii care se antreneazăpentru funcţia de viitori ofiţeri ai poliţiei secrete suntforţaţi să profaneze, de o manieră obscenă, icoanaSfintei Fecioare? în chipul acesta, sunt ei transformaţiîn nemiloşii călăi ai creştinilor.Cineva mi-a spus că nici un occidental nu araccepta să publice asemenea orori şi că, de altfel,occidentalii nici nu ar fi dispuşi să le citească. Eibine, vom fi nevoiţi să răspândim aceste informaţii,transcriindu-le cu mâna, tot aşa cum circulă Bibliaîn Uniunea Sovietică: sub formă de manuscris! însăeste absolut necesar ca creştinii din lumea liberă săcunoască în detaliu toate aceste lucruri cu care s-arputea să aibă de-a face ei înşişi în viitor. Eu nu voiascunde, cu nici un chip, ceea ce am de spus şi nuvoi travesti nicidecum gândurile mele pentru a înlesnipublicarea lor.Printre sutele de deţinuţi de la închisoarea dinPiteşti, dintre care unii erau închişi pentru credinţalor jar alţii pentru unele activităţi patriotice, trei aureuşit să se sinucidă; doi şi-au păstrat credinţa intactă94iar toţi ceilalţi s-au lepădat de ea, au trădat secrete,şi-au denunţat până şi părinţii şi au devenit, la rândullor, călăi pentru alţi deţinuţi. Experienţa comunistăreuşise.Ceauşescu, Kosâghin, Mao, Tito, Ulbricht ştiuacum în ce mod trebuie să procedeze cu prizonieriide conştiinţă. Au avut loc explozii atomice, dar astăzimarile puteri se mărginesc în a acumula bombe, cuscopul de a le folosi în viitor. La fel stau lucrurile şicu problema pe care o discutăm aici. O teribilă expe-rienţă a fost făcută în România, şi ea rămâne fărăegal în istoria torturii. Ea nu este numai opera fostuluiprim-ministru Gheorghe Gheorghiu-Dej, acum mort.Ceauşescu, Maurer, Mănescu şi restul bandei au fostcolaboratorii săi. Metoda a fost exportată în China

Page 53: Richard Wurmbrand - Adu-ti Aminte de Fratii Tai

Roşie. în prezent, comuniştii români doresc să facăschimburi comerciale cu Occidentul. Cum ei aunevoie de împrumuturi financiare, stau liniştiţi înprezent, dar caracterul lor nu s-a schimbat şi ei nus-au pocăit niciodată de relele pe care le-au făcut.Niciodată ei nu s-au lepădat de marxism-leninism.Scopul lor rămâne mereu acelaşi: distrugerea, dintemelii, a religiei. Şi, la momentul care li se va păreapropice, românii şi ceilalţi comunişti vor pune dinnou în aplicare metodele infailibile folosite la Piteşti.Cât priveşte liberalizarea climatului politic dinRomânia, este mai importantă cunoaşterea, în acestsens, a gândirii românilor decât opiniile unorvizitatori grăbiţi care nu cunosc adevărul. O glumăbine cunoscută în România ilustrează foarte bine si-tuaţia. Un turist străin îl întreabă pe un şofer de taxi:95— Sunteţi liber?— Nu, domnule, eu sunt român, răspunse şoferul.Iată şi o altă poveste. Ceauşescu, mergând să in-specteze un spital psihiatric, a dat ordin psihopaţilorsă strige cu putere: „Uraaa!" Preşedintele ţării a fostfoarte mulţumit, dar a remarcat că unul dintre ceiprezenţi nu 1-a aclamat şi 1-a întrebat imediat de ce,la care omul răspunse:— Tovarăşe Ceauşescu, eu nu sunt nebun, eusunt medic!

11FRUMUSEŢEA STRĂLUCEŞTEIA MIEZUL NOPŢIIUn curier aparţinând Misiunilor creştine pentrulumea comunistă relatează următoarele: „Am văzutîn România pe soţia unui martir creştin care lăsaseîn urma lui mai mulţi copii. Femeia aceasta avea unchip uimitor de tânăr, deşi unii dintre copiii săi erauacum persoane adulte. Când mi-am exprimat ne-dumerirea mea în această privinţă, ea mi-a răspuns:«Suferinţa este aceea care mi-a redat tinereţea.» "Un alt creştin a spus, la rândul lui: ,J<!oiam dorio ameliorare a situaţiei, desigur, dar nu o încetaretotală a opresiunii, deoarece ne temem ca nu cumvalibertatea să ne facă să pierdem dragostea care nemistuie acum." Iată şi o altă mărturie: „Când noi negândim la marele nor de martori de care suntemînconjuraţi (cf. Evr. 12.1), suntem bucuroşi săconstatăm că partea de cer mai încărcată de nori seaflă deasupra ţărilor comuniste. Ne bucurăm că noia vem privilegiul să dăm lumii cel mai mare numărde confesori şi de martiri."Toate Bisericile creştine din România sunt lacurent cu cele petrecute la Piteşti. Ele ştiu bine că ocampanie de tortură ar putea să le anihileze. Totuşi,7 - Adu-ţi aminte de fraţii tăi

Page 54: Richard Wurmbrand - Adu-ti Aminte de Fratii Tai

97nici chiar o perspectivă atât de sumbră nu-i împiedicăpe credincioşi să-şi ridice glasurile pentru cauzaDomnului.Un martor ocular la procesul pastorului Boian, alAdventiştilor de Ziua a Şaptea, ne-a povestit ce s-apetrecut acolo. Judecătorul 1-a întrebat pe Boian:— Credeţi că Isus Se va întoarce pentru a nimicipe vrăjmaşii Lui?— Da, bineînţeles.— Mă va distruge El şi pe mine?— Cu siguranţă, dacă nu vă pocăiţi!— Regretaţi faptul de a fi predicat ilegal?— Eu am făcut un lucru plăcut Domnului Isus.Cât despre dumneavoastră, Dumnezeu vă va pedepsişi pe pământ şi în veşnicie.— Dar nu aveaţi dreptul să predicaţi.— Dumnezeu nu numai că mi-a permis să faclucrul acesta, dar mi 1-a şi poruncit. Vă puteţi con-vinge personal de asta, citind în cap. 28 al Evanghelieidupă Matei.Boian a fost condamnat la 8 ani de închisoare.Asta s-a petrecut în anul 1969 în România, ţaraliberalizată de Ceauşescu. Eu am fost la închisoarechiar cu acest Boian, în anul 1964, pe când nu fusesecondamnat decât la 3 ani de puşcărie. România nufusese încă liberalizată!Noi am aflat că importante personalităţi politiceromâneşti ascultă emisiunile creştine radiodifuzateşi că acestea îi impresionează profund.Fraţii noştri din România îşi permite anumiteglume. Mă aflam la sfârşitul unei conferinţe cuconducătorii ecleziastici care făceau parte din98Consiliul Mondial al Bisericilor. Ei se străduiau sămă convingă despre libertatea religioasă care domneaîn România. Câţiva dintre ei erau luterani şi nu ştiaucă luteranii români nu reuşiseră să obţină o auto-rizaţie, în timp de 20 de ani, spre a publica măcar unsingur număr al unui magazin religios. Dar unuldintre lideri mi-a întins o scrisoare redactată în ro-mâneşte. Ea provenea din partea unui creştin româncare-1 rugase să mi-o aducă în mod clandestin. înscrisoarea respectivă, fratele nostru român îşi băteajoc de naivitatea acestui conducător ecleziastic ca-re-şi exprimase entuziasmul în legătură cu marea aflu-enţă d.e participanţi la serviciile religioase aleBisericilor Penticostale din România.— Bisericile dumneavoastră, îi zisese el în-flăcărat, sunt atât de pline încât se văd oameni stândpe ferestre sau călcându-se pe picioare unul pe altul.Străinul nu şi-a pus întrebarea care era cauza uneiasemenea stări de lucruri. Este anormal ca o bisericăsă fie arhiplină. Normal ar fi să existe atâtea bisericiîncât să li se permită oamenilor să participe la slujbele

Page 55: Richard Wurmbrand - Adu-ti Aminte de Fratii Tai

religioase în condiţii convenabile. Ceea ce nu-itrecuse prin minte acestui lider religios era faptul cănişte creştini fuseseră nevoiţi să parcurgă pe josaproape 60 de km pentru a găsi o biserică şi că autrebuit să vină cu 7-8 ore înainte pentru a fi siguri căvor avea un loc pe scaun.Conducătorul ecleziastic occidental nu a voit săcreadă cele spuse de autorul acestei scrisori, şi anumecă 2/3 din lăcaşurile de închinăciune protestante dinRomânia sunt închise. O asemenea afirmaţie i sepărea incredibilă. Această importantă personalitate99religioasă occidentală vorbise gură către gură cumăcelarul Dogaru, şeful Departamentului Comunistal Cultelor, precum şi cu capii religioşi ai BisericiiBaptiste oficiale, şi toţi aceştia l-au asigurat pe lideruloccidental că libertatea religioasă în România estedeplină.— Ar fi trebuit oare să nu dau crezare unuifuncţionar de stat de o asemenea talie şi să mă în-doiesc de sinceritatea liderului Uniunii Baptiste?Dumnezeu Şi-a bătut joc de omul acesta fâcân-du-1 purtătorul scrisorii care face să apară la luminazilei incapacitatea sa pentru înalta poziţie pe care oocupă în sânul Bisericii.Dar, în aceeaşi scrisoare, fratele nostru ne vorbeadespre o întrunire pastorală care s-a desfăşurat înprezenţa împuternicitului Departamentului Cultelor,care se plângea de numărul crescând al credincioşilor:— Se remarcă o sporire de 300% de la instaurareadictaturii proletariatului, ceea ce nu este deloc înconcordanţă cu dorinţa autorităţilor statului care nusunt de acord să vă acorde nici o concesie suplimentară.Unii conducători oficiali ai Bisericilor l-aufelicitat pe împuternicitul Departamentului Cultelorşi l-au asigurat că se vor conforma tuturor legilor şiregulamentelor comuniste şi JIU vor face nimic pentruo nouă creştere a numărului credincioşilor. Oricum,numărul lor creşte, în ciuda acestor lideri religioşi,şi nu datorită lor!Scrisoarea se termina cu precizarea că Isus însuşifusese ispitit cu ajutorul unor cuvinte luate din Sf.Scriptură. în ţările comuniste, conducătorii Bi-sericilor creştine sunt şi ei ispitiţi prin intermediul100unor versete biblice, mai ales prin pasajul din Rom.13.1: „Oricine să fie supus stăpânirilor celor maiînalte", dar ei uită că acest capitol face aluzie laputerea legitimă. Cel ce o deţine, este un slujitor allui Dumnezeu pentru binele societăţii şi un executoral răzbunării divine asupra celui ce face răul. Dacăautorităţile răsplătesc răul şi pedepsesc binele atuncinu despre ele vorbeşte acest capitol. într-o asemeneasituaţie, nu supunere ci rebeliune le datorăm.Dar care este situaţia celor 100 000 de Biblii ti-

Page 56: Richard Wurmbrand - Adu-ti Aminte de Fratii Tai

părite în România? Eu încă aştept să vină cinevacare să afirme că o echipă de occidentali a numărat100 000 de Biblii şi a asistat la distribuirea lor, nicimai mult nici mai puţin! Aserţiunea comuniştilor afost umflată. Orice casier care ar fi eliberat o chitanţăde 100 000 de franci, fără să fi numărat bancnotă cubancnotă, ar fi fost scos afară imediat.

12PERSECUTAREA CREŞTINILORÎN AFRICACând am scris ,JL 'Eglise du Silence torturâepourle Christ" (în rom. „Strigătul Bisericii prigonite",n.tr.) şi „Les saints Sovietiques", mai existau aşa-numita cortină de fier şi perdeaua de bambus. Acumacestea sunt de domeniul trecutului. Comunismul numai porneşte de lângă zidul Berlinului pentru a setermina în Coreea de Nord. Două ţări din Africa,Sudanul şi Congo-Brazzaville, au devenit, în moddeschis, comuniste. Siria are un guvern de extremăstângă pro-maoist. în anumite zone din Africa, sedesfăşoară lupte de gherilă comuniste. Numeroasegherile arabe, antrenate de Moscova şi Beijing, sebat, crezând că fac asta pentru cauza naţiunii lor. Darcomuniştii nu sunt atât de altruişti încât să antrenezegherile care să facă lucruri care să slujească altui idealdecât al celor dintâi. Adepţii ideologiei roşii au reuşit,de asemenea, să pătrundă adânc în teritoriul Laosului.Regret că limitele acestei cărţi nu-mi permit să oferdetalii despre alte ţări comuniste din Europa sau Asia,căci doresc să scriu câteva cuvinte despre Africa.Pe drapelul statului Congo (Brazzaville) figu-rează acum ciocanul şi săpăliga (căci secera estenecunoscută locuitorilor de acolo). în cursul primei102mari adunări politice de la Brazzaville, a fost cântată,ca imn naţional, Internaţionala. Creştinii îşi aducaminte de actele de cruzime comise de simbaşi careau ucis un mare număr de misionari şi de băştinaşicreştini, acum câţiva ani. Astăzi, nişte asasini de teapalor guvernează ţara. Să ne aducem aminte doar decâteva crime comise în Congo de rebelii manipulaţide comunişti. Ei au deschis piepturile unor oamenivii şi le-au smuls inimile pentru a li le mânca. Au tă-iat urechile şi organele sexuale ale unor băştinaşicreştini pe care i-au forţat apoi să şi le mănânce. Audeschis cu forţa gurile creştinilor, le-au turnat în elebenzină cu pâlnia după care le-au spart pântecele şiau dat foc benzinei (extrase din cartea CuviosuluiPărinte van Straaten, „Ou Dieu pleure'). Cei ce aucomis asemenea grozăvii erau gherile antrenate dechinezi, de ruşi sau de cubanezi. în prezent, ei aupus mâna pe putere în Congo (Brazzaville). Necutremurăm, gândindu-se la suferinţele cumplite pe

Page 57: Richard Wurmbrand - Adu-ti Aminte de Fratii Tai

care probabil că le vor îndura creştinii dinţară aceasta.Ar putea fi util, îndeosebi creştinilor americani, săreflecteze la faptul că comunismul ar putea fi instauratîn Statele Unite, negrii fiind primii săi simpatizanţi, şică creştinii din America ar fi supuşi unor tratamente asemă-nătoare dacă ţara lor ar cădea sub dominaţia comunistă.Milton Obote, prim-ministru al Ugandei, adeclarat: ,JVoiînaintăm mergândspre stânga", ceeace, în situaţia istorică actuală, înseamnă: ,JSfoi îna-intăm, urmărind o politică al cărei rezultat final va 6lupta contra creştinilor." în Kenya, Odinga şi-atransformat locuinţa într-un loc de întâlnire al tuturorsimpatizanţilor stângii, al diplomaţilor comunişti şi103al tuturor celor ce doresc victoria stelei roşii. Nişteprieteni comunişti au procurat resursele financiarenecesare lui Odinga pentru a trimite nişte studenţi înuniversităţile lagărului comunist. Kenyatta a reuşit,chiar în ultimul moment, să zădărnicească o loviturăde stat a lui Odinga după cum la Lesotho, o altălovitură de stat în fruntea căreia se afla tot un aven-turier în solda comuniştilor a putut fi evitată.în fiecare lună, circa 70 de tone de literatură ateistăsunt exportate din China cu destinaţia Africa. însănu numai gândirea lui Mao este un punct de atracţie; înAfrica de Sud, comuniştii îşi atrag tineretul prin orgiisexuale organizate între albi şi negri, aşa cum a reie-şit cu prilejul unui proces, care s-a desfăşurat recent.LaNambuanfongo şi laLuvo, în teritoriile portugheze,nişte gherile comuniste antrenate în China, în Cubaşi în Uniunea Sovietică au legat nişte creştini şi alţiopozanţi de nişte scânduri lungi peste care au făcutsă treacă mai multe fierăstraie rotative, ca şi cum arfi fost vorba de trunchiuri de arbori. Unul din aceşticriminali care a povestit apoi cele întîmplate unuireporter al jurnalului parizian ,JLeMonde", a declaratcu un zâmbet: ,JDupă ce creştinii au fost legaţi, i-amtăiat de-a lungul. Mai multe creştine, negw şi albe,au fost violate înainte dea h~ spintecate în două. Alteleau fost violate, fiind încă cu viaţă, deşi măruntaielelor erau vărsate pe pământ." Al. Venter, jurnalist deo remarcabilă obiectivitate, scrie în lucrarea sa ,JLescombattants de la terreur": Evenimentele descriseaici nu au fost numai nişte fapte izolate."Istoria comunismului a fost scrisă pretutindenicu sânge şi lacrimi.irwt

13ATITUDINEA BISERICII DIN LUMEALIBERA FATA DE COMUNISMîn Italia, 25% din alegătorii votează pe comunişti,în Franţa la fel, Şi creştinii.votează, în mod incon-ştient, în favoarea celor care îi vor tortura atunci când

Page 58: Richard Wurmbrand - Adu-ti Aminte de Fratii Tai

vor pune mâna pe putere. Comuniştii sunt marispecialişti în domeniul înşelătoriei. Ei asigură pe toţicetăţenii occidentali că, dacă vor ajunge la putere,nu vor îngrădi libertăţile religioase. Dar acelaşi lucru1-a promis şi Lenin în Rusia. Promisiunile nu costăbani. Italia şi Franţa deja au cunoscut repetiţii alerevoluţiei. Creştinii care simpatizează cu comunismular face bine să mediteze la citatul următor, extras dinnumărul din ianuarie 1968 al magazinului moscovit„ Voprosi filosofii": „Din punctul de vedere almarxism-leninismului, libertatea de conştiinţă cererenegarea absolută a religiei, înfrângerea sa deGnitivăşi excluderea sa din viaţa socială."în Statele Unite ale Americii, spiritul revoluţionara luat o formă extrem de subtilă. Cu titlu informativ,vom lua un citat din lucrarea lui Jerry Rubin, unuldintre liderii stângii, intitulată ,J?o ît'\ ,floi amamestecat tinereţe, muzică, sex, drog şi rebeliune cutrădare şi am obţinut un amestec greu de distrus."Acest om, considerat a nu fi un element periculos, a105fost pus în libertate de către o Curte de Apel. Exploziaunei bombe, uciderea unor poliţişti, ocuparea unorclădiri universitare sau a unor biserici sunt eveni-mente la ordinea zilei.Toate acestea ar trebui oare să facă din noi nişteanticomunişti? Ce am câştiga prin asta? Şi Hitler afost un anticomunist, dar aceasta nu 1-a împiedicatsă fie un tiran şi un criminal. în opinia mea, a fi anti-comunist nu semnifică absolut nimic. Eu am mai multinteres să ştiu cu ce scop acţionează cineva decât săcunosc împotriva a ce se declară el. Comuniştii suntşi ei oameni, iar ca atare trebuie să-i iubim.Eu m-am opus oricărui compromis cu comu-nismul, pentru că el începe întotdeauna cu minciuni.Niemoller, pe atunci vice-preşedinte la ConsiliuluiMondial al Bisericilor, declara presei norvegiene căcomunismul nu a mai făcut martiri după anii 1920.Comitetul de Ajutor Evanghelic German pentrudeţinuţi nega, în anul 1969, existenţa deţinuţilorcreştini în lagărul comunist, iar aceasta în pofida unorprobe evidente. Este o anumită politică ce constă îna nu-i indispune pe comunişti.în acest domeniu, toate compromisurile au caefect dezarmarea combatanţilor creştini care suntobligaţi să facă faţă comuniştilor. Al treilea numărdin anul 1968 al Jurnalului Patriarhiei din Moscovavorbeşte de o întrunire a conducătorilor ecleziasticidesfăşurată în Germania răsăriteană. Buievski,secretar pentru Afaceri Externe al Patriarhiei dinMoscova a declarat acolo că „cei 50 de ani care s-auscurs de la Revoluţia din Octombrie au lăsat să aparăo nouă societate socialistă a cărei caracteristică este106de a sluji cauza păcii şi a iubi omenirea... toţi creştinii

Page 59: Richard Wurmbrand - Adu-ti Aminte de Fratii Tai

trebuie să accepte faptul că fundamentul revoluţieicomuniste este dragostea pentru om şi ei trebuie sămulţumească cu toţii lui Dumnezeu pentru revoluţiaaceasta." Cei prezenţi au înghiţit aceste ticăloşii.Or, patronul lui Buievski, Hruşciov, tocmai făcusecunoscut lumii întregi numărul victimelor nevinovateucise de Stalin în cursul acestei revoluţii pentru carenoi suntem invitaţi să mulţumim lui Dumnezeu. Pânăşi fiica lui Stalin a dat în vileag o mulţime de ase-menea fapte.Eu nu cred deloc în ceea ce se numeşte, în modobişnuit, anticomunism, şi am refuzat să ader la oriceorganizaţie anticomunistă, dar asta nu înseamnă căaş fi de acord fie şi cu cel mai mic compromis cu co-munismul, în domeniul religios sau în politică. Toatepodurile care se vor stabili cu comunismul nu voravea alt efect decât facilitatea traversării de cătrecomunişti a râurilor şi oceanelor pentru a distrugelibertatea.Comunismul este o religie a urii. Eu cred înînvăţătura Sf. Ioan al Crucii „Unde nu există dragoste,semănaţi dragoste şi veţi recolta dragoste." Ar păreaindicat să urmăm exemplul Sf. Patrick care, după cea fost capturat şi luat ca ostatec de către irlandezi,tratat la fel ca sclavii din acea vreme, a fugit în Angliaunde s-a pregătit pentru o nobilă misiune: aceea de areveni la vechii săi stăpâni, după ce a depăşit nu-meroase obstacole, pentru a-i aduce la Cristos.O traducere literală a Ps. 104.35 ar suna astfel:„Să piară păcatele de pe pământ, şi cei răi să nu mai107fie!" Talmudul comentează: ,£>acă vor dispăreapăcatele, nu vor mai fi păcătoşi."în Pv. 24.29 stă scris: ,JVuzice: «Cummi-a făcutel, aşa am să-i fac şi eu, îi voi răsplăti după faptelelui!»" Când cineva calcă pe o floare, aceasta, dreptrecompensă, îi dăruieşte parfumul ei.Creştinii sunt de partea celor oprimaţi decomunişti. Datoria lor este să-i ajute, pe ei şi Bi-sericile lor, punându-le la dispoziţie Biblii şi literaturăcreştină, trimiţându-le Evanghelia pe calea undelorşi oferind resurse materiale număratelor familii alemartirilor creştini.Creştinii sunt de partea Bisericii Subterane dinţările comuniste, şi nu de partea conducătorilorecleziastici oficiali care au devenit marionetelecomuniştilor. Comuniştii nu sunt umani ci acel tipde „anti-om", ceva asemănător antimateriei îndomeniul fizicii. Dacă cineva caută prietenia lor şicontinuă să-i mai asculte astăzi, care ar fi atitudineaunui asemenea om la apariţia lui Anticrist?Dar acordând sprijin Bisericii Subterane, noiînvăluim cu dragoste şi pe cei ce o torturează. Trebuieca slujba noastră să-i cuprindă şi pe comunişti: şi eisunt oameni care trebuie să fie câştigaţi pentru Cristos!

Page 60: Richard Wurmbrand - Adu-ti Aminte de Fratii Tai

Sf. Patrick a câştigat Irlanda, iar noi dorim săcâştigăm pentru Cristos lumea comunistă.Orice lucrare misionară unde suferinţele luiCristos sunt predicate cu ardoare prezintă o anumităvaloare, însă activitatea misionară în ţările comunistetrebuie să aibă prioritate. Din punct de vedere almântuirii, toţi oamenii sunt egali, însă nu la fel staulucrurile din perspectiva strategiei misionare.108Când sfântul apostol Pavel scrie că ^vangheliaeste puterea lui Dumnezeu pentru mântuireafiecăruia care crede, întâi a iudeului, apoi agrecului' (Rom. 1.16), aceasta este nu din pricinăcă mântuirea unui iudeu ar fi mai preţioasă decâtmântuirea unui om dintr-o altă naţiune. El se exprimăastfel din punctul de vedere al priorităţilor strategice.Cele mai puternice argumente de care dispunea Pavelcând afirma că Isus este Mântuitorul erau profeţiileaflate în vechile Scrieri Sfinte ale evreilor. Un omdintre păgâni trebuia să reflecteze foarte profundpentru a şti dacă trebuia sau nu să devină creştin. Adeveni creştin putea însemna să fii aruncat pradăfiarelor sălbatice. Prudenţa îl făcea să-1 întrebe maiîntâi pe un vecin evreu cu privire la toate acesteaspre a şti dacă afirmaţia sfântului Pavel cu privire laconţinutul Scripturilor era exactă, căci de cele maimulte ori păgânii nu aveau acces la aceste texte sacre.De obicei, iudeii răspundeau că Isus fusese un im-postor, reducând astfel la zero toate eforturile mi-sionare ale apostolului. Era deci de primă importanţăsă predice Evanghelia mai întâi iudeilor, depozitariisulurilor sacre, spre a pune bazele unui impresionantgrup de iudeo-creştini care ar fi putut mărturisi căprofeţiile lor şi-au găsit împlinirea în Persoana luiIsus. Numai după aceea devenea posibilă convertireaaltor naţiuni.Acelaşi lucru se petrece şi astăzi. Mântuirea unuibăştinaş din Noua-Guinee sau din America de Sudeste tot atât de importantă ca aceea a unui sovietic.Dar dacă băştinaşul respectiv rămâne în jungla sa,fără a fi mântuit, el nu poate distruge nici Biserica,109nici civilizaţia creştină. Or, dacă noi nu aducemmântuirea în lumea comunistă, comuniştii sunt înstare să distrugă atât Biserica, cât şi civilizaţia creştină.Să nu uităm că ei au acumulat experienţă bogată îndomeniul torturii perfecte. Ei pot lichida creştinismulîntr-o imensă parte a lumii, după cum islamul 1-a li-chidat pentru secole întregi în Africa de Nord undeel înflorise mai înainte. Toate societăţile misionarecare lucrează la răspândirea Evangheliei printre po-poarele subdezvoltate vor dispărea atunci, tot aşa cumva fi stinsă aproape în întregime viaţa Bisericii înlumea liberă.în mai 1968, ziarul „Times" din Londra anunţa

Page 61: Richard Wurmbrand - Adu-ti Aminte de Fratii Tai

că nişte submarine atomice sovietice patrulau con-tinuu de-a lungul coastelor atlantică şi pacifică aStatelor Unite. Fiecare dintre aceste submarine po-sedă 16 rachete cu o rază de acţiune ce depăşeşte 3 000km, în timp ce patrulele controlează doar o fâşie latăde vreo 25 km, de la ţărm spre interiorul ţării. Artrebuie oare să răspundem ravagiilor pe care le-ar pu-tea produce ei prin distrugeri nucleare, drept represalii?Nu ar fi mai bine să câştigăm pentru Cristos echi-pajele acestor submarine sovietice? Şi de ce nu amîncerca să câştigăm lumea comunistă alcătuită dinoprimanţi şi oprimaţi? Odată convertiţi pentruDumnezeu, comuniştii nu vor mai dori niciodată sădistrugă localităţile noastre pe care le-ar şti pline deBiserici şi de suflete credincioase Domnului. înadevăr, eu înţeleg prin termenul convertire ceva to-tal diferit de ceea ce constituie pentru mulţi acestfenomen astăzi şi care nu. i-a împiedicat pe creştiniidin diferite naţiuni să se omoare unii pe alţii în cursul110celor două războaie mondiale, cu binecuvântareapreoţilor şi pastorilor lor. Eu înţeleg prin convertireo naştere din nou, apariţia unei creaturi noi care să îm-brăţişeze pe toţi oamenii cu dragostea lui Dumnezeu.Aceasta este atitudinea noastră vizavi de co-munism: nici ură, nici compromis, ci o dragoste carecâştigă sufletele.Vom reuşi noi să câştigăm pentru Dumnezeulumea comunistă? Cu siguranţă, dacă întrunim ur-mătoarele două condiţii:1. în primul rând, trebuie să fim capabili a răs-punde întrebărilor pe care le pot formula comuniştiila adresa religiei. Aceasta presupune o enormă muncăintelectuală căreia vor trebui să i se dedice minţilecele mai luminate din interiorul Bisericii.2. în al doilea rând, trebuie să trăim noi înşine pebaza principiilor pe care le propovăduim. Nu ceremlucruri imposibile. ,^iţi desăvârşiţi" sau „Iubiţidin toată inima" sunt porunci divine cărora nu li sepoate răspunde dintr-o singură lovitură. Dar este lafel ca într-un război: cucerirea începe şi apoi estedusă la capăt. Un lucru este clar: nu putem ajunge laţintă fără o bună strategie. Se cer decizii tactice zilnicepentru a putea înainta. Principiile date de DomnulIsus indică scopul care trebuie să fie atins. Ceea ce nise cere este să facem în fiecare zi un pas înainte, înaceastă direcţie. Nici Dumnezeu, nici oamenii nu nepot cere mai mult. Dar niciodată nu vom câştigalumea comunistă fără aceste progrese decisive. Deaceea, câştigarea pentru Cristos a lumii comunistese află într-o strânsă legătură cu o revoluţie creştinăîn interiorul lumii libere.111Dragostea noastră trebuie să-i atingă, de asemenea,pe anticomunişti, urmând să le arătăm şi lor o cale

Page 62: Richard Wurmbrand - Adu-ti Aminte de Fratii Tai

nouă şi constructivă. Apoi, trebuie să-i înconjurămcu dragoste pe cei care au acceptat diferite compro-misuri. Noi îi înţelegem perfect pe capii occidentalicare procedează astfel. Un procent de 85% din or-todocşii lumii şi 2/3 din baptiştii europeni trăiesc înţări cu regim comunist. Ruperea relaţiilor cu lideriioficiali ar însemna să rămânem cu un mic număr decredincioşi.Dar Sf. Atanasie a preferat să rămână singur cuadevărul, atunci când avea contra sa unanimitateaunui Conciliu ecumenic care-1 expulzase sub acuzaţiacalomnioasă de a fi ucis un episcop şi a fi violat ofecioară. Un papă a preferat pierderea Bisericii saleîn Marea Britanie decât să renunţe o singură dată laînvăţătura lui Cristos cu privire la divorţ.Noi putem să-i înţelegem pe conducătoriiecleziastici din Occident şi declaraţiile pe care le facaceştia, dar ne este imposibil să fim de acord cudânşii. Nu compromisuri, ci misiuni creştine secreteîn lumea comunistă, iată care trebuie să fie linianoastră de conduită.

14CEEA CE NU TREBUIESA FACEMFie prin scrisori, fie pe parcursul unor importanteîntruniri, am fost mereu întrebat ce-i de făcut pentrua se acorda ajutorul necesar fraţilor noştri aflaţi însuferinţă şi pentru a împiedica extinderea comu-nismului în lumea liberă. înainte de a răspunde acesteiduble întrebări, aş vrea să vorbesc mai întâi despreceea ce nu trebuie făcut.Nu trebuie să continuăm somnul indiferenţei.Scriitorul ucrainian Şevşcenko a scris: ,JEste teribilsă cazi în lanţurile unei închisori, dar este mult mairâu să dormi când te afli în libertate." Ţara dumnea-voastră şi Biserica dumneavoastră sunt şi ele ţinteale comunismului mondial care lucrează deja căutândsă provoace subversiunea în ţara dumneavoastră,dorind totodată să distrugă Biserica dumneavoastră.Apoi, nu trebuie să ne facem iluzii deşarte. Sănu ne mângâiem cu fraze banale, cum ar fi de exem-plu: „binele şi dreptatea vor triumfa de fiecare dată."Un asemenea final poate fi aşteptat, uneori, timp desecole întregi. în Africa de Nord, islamismul a tri-umfat asupra creştinismului acum 1 000 de ani şisituaţia a rămas încă neschimbată acolo. Când Isuspromitea că porţile Locuinţei morţilor nu vor birui

1138 - Adu-ţi aminte de fraţii tăi

Biserica Lui, El conta pe faptul că ucenicii Lui nu sevor culca pe perna nepăsării, aşteptând ca victoria săle cadă din cer. Trebuie să renunţăm la cuvinte, pe

Page 63: Richard Wurmbrand - Adu-ti Aminte de Fratii Tai

cât de frumoase, pe atât de iluzorii ca: ,J)umnezeune va scăpa." Dumnezeu nu va interveni niciodatăpentru ca doi şi cu doi să facă altceva decât patru. Elnu va îngădui niciodată ca somnul şi apatia spiritualăsă dea rezultate. Dacă vom continua să trăim ca şipână acum, persecuţiile împotriva creştinilor în ţărilecomuniste nu vor face decât să crească, iar comu-nismul va cunoaşte o şi mai mare răspândire. Lumeanoastră nu este una romantică ci o lume dură în caresloganele la modă, purtătoare de speranţă, sedovedesc a fi o amăgire curată.Nu trebuie să considerăm comunismul drept celmai redutabil inamic al nostru fără a realiza totodatăcă noi suntem complicii săi. Cortina de fier poate fidestul de uşor străbătută. Principalul obstacol esteperdeaua de mătase a unei vieţi comode, liniştite..Desculţ, un om lupta cu un aligator, lovindu-1 cu unbaston şi trăgându-1 de coadă. Din când în când, aliga-torul se întorcea spre el, clănţănind din dinţi, dar fărăsă-i facă vreun rău. Atunci i-am zis omului respectiv:— Arătaţi destul de bine şi cred că v-aţi puteacâştiga existenţa altfel. într-o zi, aligatorul vă va apu-ca cu dinţii şi vă va ucide, cu siguranţă!— Nici cel mai mic pericol! mi-a răspuns el.Uirrit de atiludmea sa atât de încrezătoare, 1-amîntiebat:— Aţi încheiat o convenţie cu aligatorul?— O, nu! zise el. Aligatorul este bine îndopatînainte de fiecare spectacol. Un aligator îmbuibat numuşcă pe nimeni.114Mulţi creştini din lumea liberă se află exact .înaceastă situaţie. în Statele Unite, se cheltuiesc maimulţi bani pe chewing-gum decât se dau pentrusprijinirea misiunilor.Numeroşi creştini recunosc că eu am perfectă drep-tate când predic toate acestea în Occident. Dar asta-iinsuficient. Se cere a fi luată şi o decizie. Suntem noi înstare să renunţăm la ceva inutil, sau chiar şi la lucrurifolositoare, pentru a ne aduce contribuţia la înaintareaîmpărăţiei lui Dumnezeu, a cauzei sfinte a Evangheliei?O biserică dotată cu instalaţii de natură să asigurecondiţii maxime de confort unde sunt rostite predicicare poartă pecetea filozofiei, o biserică fără pre-ocupări misionare unde se discută subiecte secundareîn timp ce omenirea este angajată într-o cursă care opoate conduce la catastrofă, ei bine, o asemeneabiserică poate deveni un Iuda Iscarioteanul pentru creş-tinătate. Adevărata Biserică, Mireasa lui Cristos, estesfântă şi imaculată: niciodată ea nu va deveni tră-dătoare. Dar Bisericile catolică, anglicană, ortodoxă,luterană, baptistă, penticostală etc. sunt nişte instituţiiomeneşti care au jucat uneori roluri murdare. Să neaducem aminte de inchiziţie, de antisemism, de câr-dăşia cu Hitler, de schismele determinate de stabilireataberei în care se află adevărul, de ereziile hulitoare.

Page 64: Richard Wurmbrand - Adu-ti Aminte de Fratii Tai

Dacă nu sunt treze şi veghetoare, aceste Biserici potfi din nou trădate.Biserica Baptistă din Moscova este foarte con-troversată. Opiniile cu privire la ea sunt divergente.Este ea sau nu o biserică autentică? Pentru a răspundecorect acestei întrebări, ar trebui să ştim în ce sectorneevanghelizat îşi îndeplineşte ea lucrarea misionară.115Realitatea este că, în Uniunea Sovietică, BisericaBaptistă a acceptat să nu desfăşoare activităţi misio-nare. O Biserică fără misiune nu este o adevăratăBiserică. Pe vremea împăraţilor romani, Biserica perse-cutată trimitea misionari către ţările îndepăratate.Biserica baptistă oficială din Moscova nu are societăţimisionare - nici chiar misiuni clandestine, în lipsacelor oficiale care sunt interzise. Această dovadă estesuficientă pentru a o radia de pe lista Bisericilor creştine.Dar care este situaţia Bisericilor occidentale?Societăţile misionare merg în regres. Există mai pu-ţini misionari protestanţi astăzi ca acum 10 ani, iarprintre aceştia proporţia este de 5 femei şi un bărbat.Populaţia lumii creşte cu 63 000 000 anual. Din aceste63 de milioane, numai două vor avea fericirea săasculte Evanghelia.Combateţi comunismul, dar fără aroganţă, căcicomunismul nu deţine monopolul răului: şi creş-tinătatea are propriile sale lacune. Ea uită de nevoileunei lumi pe care a primit porunca s-o mântuiascăprin Evanghelie.Trebuie să ne ferim de isteria anticomunistă careeste tentată să vadă un spion sovietic în toţi aceiacare vorbesc în favoarea săracilor, flămânzilor, avictimelor discriminării rasiale, naţionale sau reli-gioase. Comunismul se dezvoltă nu de la sine, cipornind de la nedreptăţile societăţii noastre.Nu trebuie să aşteptăm să rezolve politicieniiproblema comunismului. Churchill a scris: frEste da-toria lumii civilizate să cucerească Uniunea Sovietică.Sovietele nu reprezintă Rusia, ci un concept in-ternaţional straniu, străin mentalităţii ruseşti, adică116ostil faţă de ceea ce noi numim civilizaţie." Daracelaşi Churchill, la Yalta, punea o jumătate dinEuropa în mâinile călăilor comunişti. Richard Nixona scris în „Reader'S Digest" din septembrie 1961:„Statele Unite ale Americii nu trebuie să urmăreascăalt obiectiv decât de a aduce libertate lumii co-muniste. " Devenit preşedinte SUA, el a fost văzutdansând, într-o grădină publică, cu Ceauşescu, prim-ministrul României.Eu nu consider că soluţia pentru încetareaameniţării comuniste trebuie căutată în domeniulmilitar, în definitiv nici nu doresc o soluţie militară.De altfel, nu ştim mare lucru despre caracteristicileexistenţei de după moarte, astfel că, ucigând un co-

Page 65: Richard Wurmbrand - Adu-ti Aminte de Fratii Tai

munist, i-am putea răpi orice posibilitate de mântuire.Soldaţii care ucid, apărându-şi legitim ţara, îşi facdatoria faţă de patrie, dar ceea ce trebuie avut în-totdeauna în vedere este o pace întemeiată pe dreptate.Orice luptă cu arma îndreptată contra comunismuluirămâne echivocă. în Vietnamul de Sud, orice deţi-nător al unui drapel vietcong poate fi ucis de un soldatamerican. în acelaşi timp însă, în Statele Unite,nimeni nu zice nimic miilor de oameni care de-monstrează, purtând drapele vietcong. în Cuba, nicimăcar cât la ei acasă, americanii nu luptă contracomunismului, dar ei combat comunismul în Viet-nam, căutând totodată realizarea unei alianţe cusovietele care, la rândul lor, susţin Vietcongul. Luptapolitică şi militară este dusă fără o adevărată deciziede a obţine victoria; de aceea, nici nu-i de mirare căsuccesul este îndoielnic!117

15CEEA CE S-AR PUTEA FACEEste un lucru neobişnuit ca o făptură omeneascăsă se sinucidă din nişte motive care nu-i sunt per-sonale. Totuşi, aceasta este exact ceea ce ni se cereprin următoarele cuvinte ale Scripturii: ,Aduceţi-văaminte de cei ce sunt în lanţuri, ca şi cum aţi G şivoi legaţi cu ei; de cei chinuiţi, ca unii care şi voisunteţi în trup" (Evr. 13.3). Trebuie să ne lepădămde noi înşine, să renunţăm, să murim faţă de noi înşineşi să trăim pentru Cristosul care suferă în Trupul SăuSpiritual, să simţim fiecare durere a sfinţilor martirica şi cum acestea ar fi ale noastre înşine. Chiar înaceste momente, noi avem fraţi şi surori legaţi culanţuri, cu mâinile legate la spate şi care, de mai multesăptămâni, trebuie să lipăie hrana ca nişte câini. Alţicreştini sunt îmbrăcaţi în cămăşi de forţă şi au căluşuriîn gură. Chiar acum, doamna Malozemlova plângepentru cei 7 copii care i-au fost smulşi din pricină că-iînvăţa cum să-L cunoască pe Dumnezeu. Copiii ei,precum şi cei ai familiei Sloboda şi alte mii de ase-menea copii plâng şi strigă cu disperare: ,^amă!Mamă!" Dar ei nu-şi vor mai revedea niciodatămamele. La ora când citiţi aceste rânduri, în Chinaroşie, unor creştini li se scot ochii şi li se taie limbile.118Trebuie să murim faţă de noi înşine şi să ne facemuna cu ei în chinurile şi suferinţele pe care le îndură.Chiar dacă este bogat, liber, tânăr, bine sănătos,un creştin adevărat trebuie să se asemene Stăpânuluisău: „om al durerii şi obişnuit cu suferinţa" (îs.53.3), iar aceasta din pricină că, la fel ca un burete,el trebuie să se îmbibe cu durerile fiecărui credinciosîn parte, împărtăşindu-le.Biserica Subterană ne cere să-i împărtăşim su-

Page 66: Richard Wurmbrand - Adu-ti Aminte de Fratii Tai

ferinţele, s-o ajutăm să-şi poarte greaua sa cruce, dupăexemplul lui Simon din Cirena care L-a ajutat peCristos să Şi-o ducă pe a Sa.,Jiăstignit sub Ponţiu Hiat", se repetă în Biserici.După 2 000 de ani, pata respectivă nu s-a şters. Oarese va spune şi despre generaţia noastră că creştiniidin ţările comuniste au suferit persecuţia, au fostlipsiţi de Biblii, că familiile martirilor au cunoscutfoamea şi mizeria în timp ce creştinii din lumea liberăerau mai bogaţi ca oricând?Bogăţiile noastre, chiar relative, ne vor apăsa cao grea povară în ziua judecăţii divine. Şi, mai multdecât bogăţiile noastre, ne vor durea confortul nostru,facilităţile şi deprinderea de a ne satisface toate plă-cerile. Să ne descărcăm deci acum, când se mai poate,de aceste poveri pentru a ne pregăti în vederea în-tâlnirii cu Domnul Isus care ne va zice: ,^\m fost întemniţă." Dacă doriţi să aveţi parte de bunăvoinţaşi prietenia Lui, acceptaţi să vă aflaţi în temniţă îm-preună cu El. închisoarea este un loc special unde îlputeţi întâlni.Trebuie să ne rugăm pentru Biserica Subterană.Ilie era un om supus aceloraşi slăbiciuni ca şi noi, şi119totuşi de rugăciunile lui singur depindea, la un mo-ment dat, destinul unei naţiuni întregi. Trebuie să nerugăm şi noi, având o stare de spirit asemănătoare cuaceea a lui Ilie. Creştinii din Biserica Subterană auorganizat în Uniunea Sovietică un lanţ de rugăciuni:24 de ore din 24 ei se roagă pentru creştinii din lumealiberă. Să le urmăm exemplul şi noi, rugându-ne şiorganizând grupuri de rugăciune. Trebuie să cerempastorilor şi preoţilor noştri să facă rugăciuni publicepentru martirii din ţările comuniste. Astfel derugăciuni ar putea însoţi fiecare ceremonie religioasă.Un vechi canon al unui sinod ecumenic declarăinvalidă orice liturghie care nu-i menţionează pemartiri. Să nu-i pomenim doar pe martirii seco-lelor trecute, dar şi pe cei ce, chiar în zilele noastre, suntvictime al comuniştilor.Şi, după cum bine ne învaţă unele cărţi de ru-găciune, trebuie să avem grijă a ne ruga „cu îngeriişi arhanghelii". Fiecare dintre noi are un înger păzitor,dotat cu aripi, tocmai pentru că el vrea să fie mesa-gerul nostru. Să ştim a recurge la serviciile îngerilornoştri, spunând fiecare îngerului său păzitor: ,JZidulBerlinului şi cortina de fier nu sunt prea înalte pen-tru voi. Survolaţi aceste bariere şi duceţi-vă la câteun creştin aflat în lanţuri, la câte o mamă lipsită decopiii săi, la câte un frate supus torturii şi spuneţi-lecă nu sunt uitaţi şi că cineva se roagă pentru ei.întăriţi-le credinţa."Apoi, nu trebuie să ne mulţumim cu rugăciuniobişnuite, formale şi reci, ci să ducem rugăciunea laparoxism, aşa cum au făcut Epafrodit şi mai ales

Page 67: Richard Wurmbrand - Adu-ti Aminte de Fratii Tai

Domnul Isus însuşi.120Rugăciunea trebuie însoţită, de regulă, cu un postperiodic. în Uniunea Sovietică, postul Bisericii Sub-terane este fixat vinerea, chiar şi în lagărele de muncăforţată unde deţinuţii sunt înfometaţi toată săptămâna.Părinţii Bisericii şi evangheliştii credeau în post.Tertullian este autorul unui tratat în această privinţă.Sf. Polycarp considera postul drept un puternic mijlocde rezistenţă contra ispitei. Luther, Calvin, Spurgebnşi, până nu de mult catolicii, insistau asupra postului.Miile de creştini închişi de comunişti sunt privaţide posibilitatea de a prăznui Masa Domnului. Adu-ceţi-vă aminte de ei ori de câte ori vă aflaţi laFrângerea pâinii. Când auziţi cuvintele: trAcestaestetrupul Meu care se dă pentru voi", amintiţi-vă detrupul lui Cristos jertfit pe Golgota, dar şi de TrupulSău spiritual, Biserica, zdrobit astăzi de comunişti.Apoi, să nu uităm că nu numai sângele Domnuluinostru a fost vărsat, dar şi sângele Miresei Sale afost vărsat pe multele Golgote din lumea zilelornoastre. Lăsaţi să vă curgă o lacrimă pentru cei ce-şidau astăzi trupul şi sângele lor. Nu cosumaţi îm-părtăşania aşa cum o vită mănâncă iarba.Când în calitate de purtător al mesajului BisericiiSubterane, am revenit în Occident, apoi în Australiaşi în Africa, şi când au apărut cărţile mele „L 'EgliseduSilencetortureepourle Christ" (în rom. „StrigătulBisericii prigonite", n.tr.) şi ,JWesprisonsavecDieu"(în rom. „Cu Dumnezeu în Subterană", n.tr.), reacţiadin partea creştinilor a fost foarte puternică. Cărţilemele au fost traduse în 23 de limbi şi misiuni pentrulumea comunistă au fost întemeiate în 30 de ţări dinlumea liberă.121Scopul acestei misiuni, care colaborează peplanul amiciţiei internaţionale, este de a furnizaBisericilor Subterane din ţările comuniste Biblii şicărţi creştineşti, de a ajuta aceste Biserici prin in-termediul unor emisiuni radiofonice evanghelice, dea acorda spijin material pastorilor şi familiilor creş-tinilor martiri. Aceste misiuni îşi propun, printrealtele, să răspândească Evanghelia în rândurile re-voluţionarilor din lumea liberă. Profilaxia este maibună decât tratarea bolii. Este preferabil să evitămrevoluţiile comuniste câştigând pentru Cristostineretul cu orientări de stânga decât să-i ajutăm pecreştinii persecutaţi de comunismul victorios.Spurgeon a spus: „Eumi-aş dori spiritul misionardin raţiuni foarte egoiste. într-adevăr, ce bucurie m-arcuprinde când, intrând in cer, aş găsi suflete mântuiteca urmarea eforturilor depuse de mine, a rugăciunilorrostite de mine, a darurilor oferite de mine! Ce bucurienespusă să le poţi auzi zicând: «Noi suntem aici da-torită interesului pe care l-aţi depus în activitatea mi-

Page 68: Richard Wurmbrand - Adu-ti Aminte de Fratii Tai

sionară şi datorită eforturilor pe care le-aţi întreprinsîn această privinţă.» "Foarte mic este numărul creştinilor dotaţi cu acestegoism sfânt. Ei îşi fac planuri foarte concrete pentrua merge la biserică sau la cinema, alcătuiesc proiecteprecise pentru concediile lor, dar nu intră deloc îndetalii pentru a-şi pregăti intrarea lor în cer.în fiecare secundă 4 suflete părăsesc acestpământ, ducându-se în veşnicie. Un număr de 4 000de persoane mor pe oră, adică 100 000 pe zi. Or, 1/3din omenire trăieşte sub dominaţie comunistă şiastfel, prin forţa lucrurilor, nu poate auzi Evanghelia.122Să lăsăm deci la o parte toate discuţiile referitoarela milenarism, la botezul copiilor sau adulţilor, la suc-cesiunea apostolică, la interpretarea Sfintei Scripturi(care nu a fost inspirată de Dumnezeu pentru a deveniobiectul unor dezbateri), să lăsăm la o parte stupi-dităţile enunţate de către unii teologi moderni căciteologia dă naşteri multor certuri. Credeţi în Dumnezeu,în dragoste, în viaţa veşnică şi povestiţi istoria luiIsus sufletelor pierdute.Nu contaţi pe conducătorii Bisericilor dumnea-voastră pentru a-L predica astfel pe Isus. Rareori auluat ei o asemenea iniţiativă. La originea SocietăţiiBiblice s-a aflat o tânără din Ţara Galilor, o fată dela o fermă, care a întâlnit un pastor plin de credinţă.Misiunea protestantă în China a fost lansată de unlaborant-farmacist. Pionierul misiunilor protestanteîn India era pantofar. Carey Moody a fost negustorde încălţăminte iar Spurgeon nu a studiat niciodatăîntr-un colegiu. Sculaţi-vă, pantofari, negustori,oameni fără prea multă cultură şi fără diplome, darstăpâniţi de o mare dragoste pentru Cristos! Porniţicu curaj la lucru pentru slava Lui! Mulţi pastori şiepiscopi vi se vor alătura pe parcurs. Primiţi-i cubunăvoinţă când îi veţi vedea venind, dar nu zăboviţinici o clipă, căci lucrarea Domnului este foarte urgentă!

16NEVOIA DE CĂRŢIZiarul „Pravda" din august 1969 afirmă căUniunea Sovietică, a cărei populaţie reprezintă maipuţin de 1/10 din populaţia globului, editează 1/4din producţia literară mondială.Creştina* cred că Biblia este inspirată de Dumnezeu,însă editorii publică foarte puţină literatură religioasă.Sfânta Scriptură nu mai este cartea cu cel mai marenumăr de traduceri, pentru că opera lui Lenin a fostpublicată în 968 de traduceri noi după anul 1946, pecând Biblia numai în 887.Cât despre broşura roşie a lui Mao, aceasta purşi simplu inundă lumea.în ţările comuniste, Bibliile şi literatura religioasăsunt foarte rare. în scrierea sa ,JLes enfants ellareli-

Page 69: Richard Wurmbrand - Adu-ti Aminte de Fratii Tai

gion' (Copiii şi religia), Ogrizko, un scriitor comu-nist, istoriseşte cum îşi hrănesc părinţii din Cuvântullui Dumnezeu pe copiii lor în Uniunea Sovietică.Partidul a publicat ,Jliblia hazlie", carte care ridi-culizează Cuvântul lui Dumnezeu dar care, totuşi,conţine extrase din Sfânta Scriptură. Creştinii au lipitbucăţi de hârtie peste toate comentariile sarcastice,aşa încât au rămas lizibile numai versetele biblice.124Ei pot astfel să hrănească sufletele copiilor lor.Credincioşii folosesc acelaşi procedeu şi în cazul altorcărţi ateiste care conţin texte din Sf. Scriptură.Tipografiile clandestine funcţionează din plin, iar,pe de altă parte, intră în ţară multe cărţi prin contrabandă.Dar ce înseamnă expresia „multe cărţi" pentru o ţarăca Uniunea Sovietică unde trăiesc 220 000 000 delocuitori, toţi înfometaţi de Cuvântul lui Dumnezeude o manieră nemaiîntâlnită în Occident? Datorianoastră este să le facem rost de cărţi.Asemenea expediţii se desfăşoară fără dificultăţiîn Extremul Orient, unde cărţile sunt trimise cu aju-torul baloanelor, de pe teritoriul Coreei de Sud. Deasemenea, am reuşit să străpungem cortina de fier.Să vedem ce mai spun comuniştii. ,J^eningradskaiaPravda", din 12 octombrie 1967, vorbeşte de „un valde literatură şi tractate religioase dirijate spre ţaranoastră". Articolul respectiv ne mai informează căaceastă literatură este răspândită de creştini deghizaţiîn turişti. Alte articole se plâng de a o vedea intrând,prin contrabandă, în saci sau în baloturi care conţinşi diferite mărfuri de import. „ Voprosi filosofii", înal 6-lea număr al său pe anul 1967, enumera, printrecauzele persistenţei religiei în URSS, „distribuirealiteraturii... venind din străinătate". Cu prilejul ma-relui proces al scriitorilor sovietici, Galaskov a fostacuzat de a se fi întâlnit cu o străină care răspundeala pseudonimul de Nadia. Aceasta ar fi adus la mănă-stirea Troiţa Sergheievska, unde ea 1-a întâlnit peGalanskov, literatură religioasă provenită din străinătate.Dumneavoastră trebuie să ajutaţi ţările comunistesă-şi procure Biblii şi cărţi creştine.125La Chungking, în China, Bibliile, culegerile decântări şi cărţile de rugăciuni au fost arse în public.Creştinii au fost obligaţi să asiste la această dis-trugere. Unul dintre ei a profitat de un moment deneatenţie a gărzilor roşii pentru a sustrage din foc osingură foaie încă nemistuită de flăcări. De ani dezile, Biserica clandestină din acest oraş se hrănea dinfoaia de Scriptură care scăpase de flăcările comuniste.Multă vreme m-am întrebat: care putea fi foaiaaceasta? Era oare un fragment de genealogii care,desigur are importanţa sa, dar poate rămâne deneînţeles? Nădăjduiesc să întâlnesc în cer pe îngerulBisericii din Chungking ca să-1 felicit pentru abili-

Page 70: Richard Wurmbrand - Adu-ti Aminte de Fratii Tai

tatea cu care a condus mâna acestui creştin, căci, după2 ani de cercetări, am reuşit să aflu că, pe foaia cu pri-cina, creştinii din Chungking pot citi, în fiecareduminică, cuvintele următoare: „Şi pe aceasta piatra,voi zidi Biserica Mea, şi porţile Locuinţei mor-ţilor nu o vor birui" (Mt. 16.18). Şi astfel, Mao TseTung, făcând să fie arşi de vii numeroşi creştini,cerând să li se scoată ochii şi să li se taie limba, nuva putea niciodată să biruiasc Biserica lui Cristos.Comuniştii pot profana lăcaşurile de închinăciune,dar nu pot face nimic contra Bisericii vii care esteTrupul mistic al lui Cristos. Pe foaia respectivă, creştiniidin Chungking pot citi un text care le dă curaj să con-tinue a trăi.Dar este bine şi drept să facem să ajungă în mâi-nile lor şi alte texte biblice care să le permită să-Lcunoască mai bine pe Cel care a clădit Biserica şi săştie mai multe lucruri despre iad şi rai.!26

17DIFUZAREA EVANGHELIEIPRIN EMISIUNI RADIOFONICEVameşii comunişti nu pot împiedica pătrundereaîn ţările lor a valurilor de literatură creştină, chiar dacăprezenţa lor face dificile şi primejdioase aceste intrări.Imprimeriile clandestine sunt descoperite uneori,urmarea fiind valuri de arestări şi ani de închisoare.Dar comuniştii nu au vameşi în spaţiu, astfel căundele radio ajung la destinaţie. în China roşie, niştepersoane care ascultă emisiuni evanghelice, provenitede la staţii de radio străine, au fost condamnate lamoarte. în Uniunea Sovietică, există nişte staţii debruiaj, însă aceste instalaţii sunt foarte costisitoareiar teritoriul URSS este imens. Aşa că, pe vaste su-prafeţe ale ţării, emisiunile evanghelice străine suntfoarte bine recepţionate. Acelaşi lucru se constată şiîn statele satelite din Europa. Radioul este unul dinmijloacele cele mai eficace. Noi cunoaştem membriguvernamentali şi diplomaţi comunişti care ascultă,cu regularitate, astfel de programe. Am putea citichiar şi cazuri de convertiri printre aceştia datorităacestui mijloc de răspândire a Evangheliei.Un tânăr chinez a reuşit să facă să ajungă la noi oscrisoare în care povesteşte că, fiind încă ateu, a văzutpe vremuri pe ecranul unui cinematograf o femeie127care purta o cruciuliţă. întrebând ce reprezenta acestobiect, i s-a răspuns că crucea aceasta era simbolulcreştinismului. în regiunea respectivă neexistândcreştini, îi era imposibil să descopere sensul cuvân-tului creştinism. După ce a ascultat, din întâmplare,o emisiune evanghelică radiofonică, a început aurmări cu regularitate, o serie de emisiuni şi a prins

Page 71: Richard Wurmbrand - Adu-ti Aminte de Fratii Tai

dragoste pentru Cristos. El scria astfel: „OareDumnezeu acceptă şi pe cineva care trăieşte în ChinaRoşie? în predicile dumneavoastră, aţi vorbit de maimulte ori despre Biserică. Dar la noi, situaţia seprezintă în felul următor: în cer, Dumnezeu; în Chinacomunistă, noi. între cer şi noi, nu există biserici,căci toate au fost închise. Deci, cum putem intra încer?" Bietul tânăr nu ştia că între cer şi China Roşieexistau numeroase Biserici. El continuă: „Cum artrebui să mă rog? Dumneavoastră terminaţi în-totdeauna printr-o rugăciune, dar eu nu ştiu cum sămă rog." Exprimând atunci ceea ce înţelegea el prinrugăciune, a dat o definiţie care, după cunoştinţelemele, este cea mai frumoasă care a fost formulatăvreodată. „Rugăciunea - zicea el - este a vorbi pe totparcursul zilei de aşa manieră încât, după fiecareconversaţie, să se poată spune «Amin»." Eu credcă trebuie să tragem şi noi învăţămintele necesaredintr-o asemenea definiţie. Cum poate spune cineva,Amin", după o ceartă cu soţia sa?Noi dispunem de scrisori provenite din UniuneaSovietică, de la persoane convertite prin ascultareaunor emisiuni radiofonice evanghelice, de la oamenicare s-au întors la Dumnezeu fără să fi văzut vreodatăcum arată o Biblie.128în felul acesta, au luat naştere noi comuailpcreştine. Iată ce scrie o persoană din Româti?: ,J~)6ffa\a vă face cunoscut că, în cursul ultimelor trei Iun*,peste 50 de persoane s-au pocăit în sa' u l nostru pi '< oascultarea programelor creştine difuzate prin radioPrintre acestea, se află şi soţia şefuluide post almri~ţiei din localitatea noastră. Aici, nu exista maimainhnici un credincios. Astăzi, toţi cei convertiţi ascultpredicarea Evangheliei. Lucraţi, lucraţi cât mai nwl>cu putinţă, şi Dumnezeu vă va răsplăti."Misiunile pentru lumea comunistă diftm:? IEvanghelia, prin posturile de radio, în diferiteale ţărilor asuprite de comunişti.9 - Adu-ii aminte de fraţii tăi

18AJUTOR ACORDATPASTORILOR BISERICII SUBTERANEŞl FAMILIILOR MARTIRILORCreştinii din ţările comuniste sunt săraci şi trebuieadesea să plătească mari amenzi. Ei depun mari efor-turi pentru a asigura existenţa pastorilor lor. De aceeaeste de datoria noastră să le venim în ajutor.La ţările comuniste trăiesc foarte mulţi creştini.Marşenko, un deţinut dintr-un lagăr sovietic, scrie încelebra sa carte „Mărturia mea", că în mai toate ce-lulele a întâlnit credincioşi. Şi cine poate spune câteînchisori există în Uniunea Sovietică şi în celelalte

Page 72: Richard Wurmbrand - Adu-ti Aminte de Fratii Tai

ţări comuniste? Familiile martirilor şi ale celor ce-şimărturisesc credinţa în Dumnezeu sufăr de foame.Nu este uşor să le venim în ajutor, nu atât dincauza supravegherii comuniştilor, căci am învăţatcum să lucrăm fără ştirea lor, cât mai ales ca urmarea rezistenţei pe care o întâlnim tocmai din parteamartirilor creştini. Una dintre surorile noastre, al căreisoţ este în închisoare, ne-a zis: „De ce vreţi să nedespărţiţi de cea mai scumpă prietenă a noastră, soraSărăcie?" Nişte creştini sovietici au întrebat dacă nuar putea să le dea o mână de ajutor financiar fraţilorlor occidentali. Văzând că în timpul celor 50 de anicare s-au scurs de la venirea la putere a comuniştilor,130creştinii din Occident nu au făcut nimic pentru Majuta, şi cum ei nu-şi pot imagina că noi am fi indi-ferenţi fată de soarta lor, au ajuns la concluzia cănoi, occidentalii, am fi foarte săraci. Şi atunci ei inten-ţionează sâ ne acorxle un pic de ajutor financiar.Cu ajutorul lui Dumnezeu, reuşim să învingemîncercările familiilor creştine de a ne refuza ajutorul.Aşa, de pildă, am primit o frumoasă scrisoare demulţumire din partea unei mame cu 9 copii, al că-rei soţ a fost condamnat la 10 ani de închisoare:„Mulţumesc lui Dumnezeu pentru privilegiul pe caremi 1-a acordat de a putea purta o frântură din crucealuiCristos. Copilaşii mei mă întreabă mereu: «Darcând se vaîntoarvetăticu?» El şi-a riscat vraţapentrucredinţa sa. Când comuniştii l-au ridicat pe soţul meu,şi-au bătui joc de noi, zicând: «Ei bine, să vă vină deacum în ajutor Dumnezeul vostru! Veţi vedea cumveţi muri de foame.» Par dragostea are braţul lung.Ea ne-a dat pâine adusă de departe. Comuniştii aurămas de ruşine."Am reuşit, de asemenea, să facem să pătrundăalimente şi haine în lagărele de muncă forţată dinSiberia. Am primit şi de acolo scrisori de mulţumire.Auziţi dumneavoastră? Mulţumesc lui Dumnezeupentru privelegiulpe care mi 1-a acordat de a puteapurta o frântură din crucea luiCristos!' O „frânturăde cruce" cu un soţ în puşcărie şi 9 copii de întreţinut!în Occident, am auzit pe cineva plângându-se că areo cruce grea de dus deoarece era silit să cumpere unmic autoturism ieftin, neputând plăti o maşină delux! Cei care au mâncat excremente şi au băut urinăpentru a fi comis crima de a crede în Dumnezeu au131dreptul să primească o bucată de pâine din parteacreştinilor din lumea liberă. Şi, cu siguranţă, nu le-arstrica să li se adauge o bucată de ciocolată.„învăţătura celor 12 Apostoli", o foarte vechecarte creştină, spune că un prooroc care cere banieste un fals prooroc. 0 asemenea aserţiune se poateaplica organizaţiilor misionare. în ceea ce mă pri-veşte, eu nu voi da niciodată bani unei organizaţii

Page 73: Richard Wurmbrand - Adu-ti Aminte de Fratii Tai

care mi-i cere: cauza ei ar trebui să fie atât de nobilăşj glorioasă încât membrii săi ar trebui să fie rugaţisă accepte daruri din exterior.Este absolut incorect ca nişte predicatori chemaţisă comenteze versetul: „Gândiţi-vă la lucrurile desus", să se sclifosească apoi sub motiv că mijloacelemisiunii lor sunt insuficiente în vreme ce ele sunt netsuperioare celor aparţinând primei cete apostolice.Este de datoria mea să vă spun care a fost întot-deauna şi pretutindeni învăţătura creştinismului înaceastă privinţă. Sf. Ambrozie a spus: „Dacă fratelemeu moare de foame şi eu nu-1 ajut, sunt un hoţ. Şidacă fratele meu moare de foame, eu sunt şi mai mult:un ucigaş." Eu am văzut numeroşi deţinuţi creştinimurind literalmente de foame.Cuvintele din Ps. 37.25: >rAm fost tânăr şi amîmbătrânit, dar n-am văzut pe cel neprihănitpărăsit, nici pe urmaşii lui cerşindu-şi pâinea' aufost, fără îndoială, conforme cu realitatea sub domniaunui om de talia lui David, dar, sub regim comunist,copiii neprihăniţilor care luptă pentru credinţaadevărată în Dumnezeu se hrănesc uneori cu res-turi de mâncare şi nu întotdeauna beneficiază deajutor. Cereţi-i Bisericii dumneavoastră să le vină în132ajutor prin toate mijloacele pe care le va consideracele mai potrivite.,JSoviet Uthania" din 4 iunie 1967 publica ştirea că,la catedrala ortodoxă din Kaunas, colecta de la Paşti areprezentat 1274 de ruble ceea ce echivalează apro-ximativ cu salariul anual al unui muncitor sovietic,în Occident, noi ne aflăm departe de o asemenea cifiă.Publicaţia „Chestiuni de ateism ştiinţific" dinmai 1968 relatează că într-un sat unde, potrivit afir-maţiilor sale, numărul mediu al persoanelor carefrecventează Biserica este de circa 300 de persoane,veniturile anuale ale acesteia s-au dublat. Cifra ceamai recentă este 23 000 de ruble. Asta înseamnă că opersoană care merge la Biserica recunoscută oficialîn acel sat dă, în medie, 80 de ruble pe an, ceea cecorespunde cu un salariu şi jumătate al unui lucrătordintr-o fermă colectivă.Eu nu vă cer bani pentru o misiune anume sau,dacă vreţi, nici nu vă cer deloc. V-am descris doarviaţa pe care o trăiesc creştinii care activează în cadrulBisericii Subterane. Frumuseţea acesteia ar trebui săvă incite să vă duceţi imediat la pastorul dumnea--voastră şi la prietenii care vă înconjoară pentru astabili cum puteţi folosi, dumneavoastră şi Bisericadumneavoastră, privilegiul de a participa la sufe-rinţele şi la gloria viitoare a celor aleşi dintre toţialeşii lui Dumnezeu.

RĂSPUNSURI LA OBIECflUNILECELE MAI FRECVENTE

Page 74: Richard Wurmbrand - Adu-ti Aminte de Fratii Tai

Noi nu acordăm nici o atenţie criticilor, pentrucă, de obicei, cei ce ne critică activitatea nu caută ni-ciodată să le vină în ajutor creştinilor persecutaţi. Inschimb, cei ce le vin în ajutor nu ne critică niciodată.Eu însumi sunt cu totul indiferent la ceea ce poategândi despre mine lumea întreagă, căci ea nu a gânditnimic bun nici despre Domnul Isus Cristos.însă aş dori să răspund unor dubii privindactivitatea noastră.Unii creştini se întreabă dacă noi nu îi com-promitem şi mai mult pe creştinii persecutaţi, făcândsă treacă, prin contrabandă, în lumea comunistă,Biblii şi alte ajutoare, şi acordând sprijin BisericiiSubterane. Nu încape îndoială că noi le-am periclitasituaţia. Dar oare nu tocmai lucrul acesta 1-a făcutIsus însuşi îndemnând pe oameni să devină uceniciiSăi: Jată, vă trimit ca pe nişte oi în mijlocullupilor" (Mt. 10.15)? Apostolii nu ar fi murit înaintede vreme ca martiri dacă Isus nu i-ar fi chemat la omisiune care comporta atâtea riscuri. Apostolul Pavela pus în pericol viaţa convertiţilor săi: ascultând deel, unii au ajuns să fie daţi la fiare sălbatice. Orice134ofiţer al armatei lui Cristos trebuie să fie gata nunumai să moară el însuşi, dar şi să trimită pe alţii la moar-te pentru cauza Evangheliei. Dacă Reformatorii nuau fi predicat doctrina lor, nu ar fi plătit mii deoameni, prin martiriul focului, preţul acestei propo-văduiri. De altă parte, nu ar fi murit nişte catoliciloviţi de mâna protestanţilor, dacă papa nu i-ar fi în-văţat că trebuiau să se opună la ceea ce el consideraca fiind o erezie. Dacă cineva a ajuns convins desprecauza pe care o apără că este cauza lui Cristos, estedrept să-şi dea viaţa pentru o asemenea cauză şi să-iînveţe şi pe alţii să procedeze la fel.De asemenea, este foarte primejdios să alimenteziun om aflat pe punctul de a muri de foame. Lucrulacesta trebuie să fie făcut cu multă prudenţă. Daroare ar trebui să-i lăsăm fără mâncare pe ceiînfometaţi? Evident că nu. Prin urmare, trebuie săcontinuăm, cu toate riscurile, activitatea clandestină,evitând la maximum stângăciile şi metodele greşite.Un creştin maghiar a scris un articol în care eldeclară nulă activitatea mea. După părerea sa, eu aşfi pe punctul de a lega nodul frânghiei prin care ur-mează a fi spânzuraţi creştinii din ţările comuniste.Acest articol a fost publicat în anul 1967. Or, nu nu-mai că nici un creştin maghiar nu a fost spânzuratsau măcar întemniţat pe temeiul activităţii desfăşuratede noi, dar s-a petrecut exact contrariul. La ora actuală,în Ungaria nu se mai află în puşcărie, pentru credinţasa, nici măcar un singur protestant. Iar activitatea pecare o desfăşurăm nu a condus la închisoare, în nicio ţară comunistă, decât o singură persoană, un curier,pentru că noi ştim să lucrăm cu deosebită prudenţă.

Page 75: Richard Wurmbrand - Adu-ti Aminte de Fratii Tai

135Aş fi fost vrednic de a fi tras la răspundere dacănumărul arestărilor în ţările comuniste ar fi crescutca urmare a publicaţiilor mele. Dimpotrivă, Socie-tatea Biblică, graţie activităţii desfăşurate de noi înacest sens, a fost autorizată să tipărească Biblii înunele ţări comuniste. Meritul pentru realizareaaceasta, nu mi-a fost atribuit mie, evident.Criticilor care mi-au fost adresate pentru ati-tudinea mea anticomunistă, le răspund printr-uncuvânt al lui Spurgeon: JVî/ putem face altceva decât săluptăm contra celor cam luptă împotriva lui Dumnezeu."Lenin a scris: „Toatereligiile şi bisericile sun:agenturi ale reacţiunii burgheze care servesc moiţinerii exploatării clasei muncitoare şi paralizaiacţiunilor proletariatului." Prin urmare, noi trebuiisă dejucăm planurile leniniştilor care doresc să dis-trugă creştinismul. Pentru aceasta, avem obligaţia dea lupta contra comunismului. Creştinismul a luptatîntotdeauna contra duşmanilor săi. Biserica nu a ca-nonizat niciodată pe vreunul dintre conducătorii săicare s-ar fi făcut vinovat de un compromis cu duş-manul, ci pe aceia care i s-au opus lui. Cei pe carenoi îi numim sfinţi, departe de a fi suportat liniştiţitirania, au ales o cale exact contrară. Paşnicul bărbatcare a fost Sf. Bernard de Clairvaux a scris: „Creştinulse făleşte cu moartea unui necredincios pentru că oasemenea moarte este spre slava lui Cristos." IarAnselm de Cantebury, evocând cruciadele, a spus:„Oamenii noştri, întorcându-se triumfători şi purtândîn suliţe numeroase capete, oferă un fericit spectacolpoporului lui Dumnezeu." Dacă, în ansamblul ei,creştinătatea este de acord pentru a declara sfinţi nişte136oameni care au proferat asemenea cuvinte cu privirela adversarii creştinismului, de ce ar trebui să criticămpe oricine este mai moderat în expresii şi în obiec-tivele urmărite? Iată şi un mesaj în acest sens: ,J*&cunoscute relele comunismului, străduieşte-te să lupţicontra lui, dar fă-ţi o sla vă din întoarcerea laDumnezeu a comuniştilor, şi nu din anihilarea lor."Dietrich Bonhoffer, un creştin martirizat pentruCristos, este un om cinstit pe plan mondial, tocmaiel care, în timpul naziştilor, a justificat proiectul pen-tru omorârea tiranului. Şi atunci de ce ar trebui să fiueu taxat de anticomunism nejustificat, când eu îi în-demn pe creştini să-i câştige pe tirani pentru Cristos?Nişte fraţi preaiubiţi îmi reproşează faptul că eunu predic o Evanghelie pură. Evanghelia mea este pli-nă de lacrimi şi sânge, de scuipat, de excremente şiurină care pângăresc faţa sfinţilor lui Dumnezeu înţările comuniste. Evanghelia mea este una murdară,într-adevăr, nu una pură. Dar o Evanghelie care disi-mulează asemenea atrocităţi şi nu ne cheamă să luptămpentru libertate şi dreptate şi, în acelaţi timp, să suferim

Page 76: Richard Wurmbrand - Adu-ti Aminte de Fratii Tai

cu cei ce sufăr nu este o Evanghelie întreagă, completă.De altfel, eu nu cunosc în toată istoria Bisericiivreun predicator de oarecare importanţă care sâ fipredicat pretinsa Evanghelie pură.Până şi Ioan Gură-de-Aur a fost acuzat că nu seţine de Evanghelie pentru că 1-a denunţat, în predicilesale, pe arhiepiscopul Teofil din Alexandria, vinovatde trafic cu obiecte sfinte (simonie), de deturnare defonduri şi de acte de violenţă. Acest sfânt se mani-festa, de asemenea, cu furie contra Eudoxiei, împă-răteasa degenerată a Bizanţului, pe care a numit-o „adoua Izabela," atitudine care a determinat exilarea lui.137Oare greşise procedând astfel? Dar Sf. Ambrozie aavut dreptate să-i refuze împăratului, la întoarcereadintr-un război nedrept, intrarea în Biserică?Dar Charles Spurgeon de ce nu s-a mărginit la oEvanghelie pură? Pentru că, în timpul Războiului deSecesiune, el a trecut, în mod deschis, de parteaConfederaţiei Statelor din Nord care luptau contrasclavagismului practicat în statele din Sud. Fraţii săibaptişti din Sud nu s-au sfiit să ardă cărţile sale şiefigia sa. El nu s-a mărginit, precum vedeţi, la pro-povăduirea mântuirii personale.De la astfel de predicatori am învăţat eu care esteadevărata Evanghelie.Luarea mea de poziţie foarte categorică împotrivamitropoliţilor ortodocşi şi a liderilor protestanţi care,într-o tabără comunistă, flatează ideologia marxist-leninistă, mi-a atras numeroase critici.Dar cât adevăr conţin criticile respective? CândHitler a invadat Norvegia, arhiepiscopul luteran Berggrava refuzat orice compromis cu el, preferând să fie făcutprizonier. Aproape în unanimitate, pastorii săi i-au ur-mat exemplul. Nu mă îndoiesc că au procedat foar-te corect. Dar România, Bulgaria, Ţările Baltice,Ungaria şi Cehoslovacia au fost invadate de sovietici.Dacă liderii diverselor Biserici din lumea întreagă rrri-arspune că Berggrav nu procedat corect, poate că aşreuşi să-i înţeleg. Dar ei laudă sus şi tare atitudineasa, declarând-o perfect justificată şi, în acelaţi timp, aşazăla conducerea Consiliului Mondial al Bisericilor peacei episcopi şi conducători protestanţi din Rusia,din Ţările Baltice, din România, din Cehoslovaciaetc. care îi flatează pe opresorii din propriile lor ţări.138Papa Pius al XH-lea şi conducătorii BisericiiLuterane germane din epoca nazistă sunt criticaţipentru a nu fi luat apărarea evreilor contra lui Hitler.Dar evreii au fost alungaţi din Polonia şi sunt acumobiectul discriminării rasiale în Rusia. Liderii oficialiai Bisericilor din Uniunea Sovietică au luat ei oareapărarea poporului ales? Dar Consiliul Mondial alBisericilor a făcut lucrul acesta?Toată lumea ar fi de acord să spunem că auto-

Page 77: Richard Wurmbrand - Adu-ti Aminte de Fratii Tai

rităţile ecleziastice ale Cehoslovaciei au greşit gravneformulând proteste publice pe vremea când ţaralor a fost invadată de Hitler. Dar Cehoslovacia amai fost invadată o dată, în cazul acesta de cătresovietici. Oare conducătorii Bisericilor oficiale dinURSS au protestat contra acestui act? KrasnovLevitin, combatant al Bisericii Subterane, a protestatpublic şi a fost condamnat la 7 ani de temniţă. însăastăzi cine reprezintă, în Uniunea Sovietică, con-ştiinţa lui Cristos?Alţii obiectează astfel: „ Tot ce spuneţi dum-neavoastră despre comunism ar putea fi adevărat, darar fi bine să facem mai întâi ordine în casa noastră,în creştinism." Aceasta este tot una cu a susţine căfiecare agent de poliţie ar trebui mai întâi să se nascădin nou şi să devină un sfânt şi că abia după aceea aravea dreptul să lupte contra gangsterilor. Chiar dacăcreştinismul prezintă numeroase lipsuri şi are multedefecte, toate acestea nu-1 împiedică deloc să fie de-pozitarul adevărului despre Cristos şi viaţa veşnică.Biserica are o latură divină şi una umană. Cuvântullui Dumnezeu, sacramentele, comuniunea cu îngeriişi cu sfinţii glorificaţi, suveranitatea lui Cristos şi139exemplele admirabile ale celor care-L urmează con-stituie latura divină a Bisericii. Păcătoşii susceptibilisă comită răul reprezintă latura ei omenească.Cât priveşte comunismul, acesta nu numai că nuare nimic divin, dar nu are nici măcar ceva uman,pentru că el este anti-uman. Comuniştii nu se măr-ginesc la a-i persecuta pe creştini: la ei totul este ură.Comuniştii se urăsc unii pe alţii. ComunistulKosâghin îl detestă pe comunistul Dubcek; co-munistul Mao îl urăşte pe comunistul Kosâghin;tovarăşul Brejnev îl urăşte pe tovarăşul Tito; Stalinşi i-a ucis pe cei mai apropiaţi colaboratori, iarHruşciov şi-a ţinut, în închisoare, propria sa nevastătimp de 8 ani. Biserica este perfect îndreptăţită să seopună comunismului tot aşa cum agentul de poliţieneîntors la Dumnezeu îşi face numai datoria atuncicând luptă contra gangsterilor.Ceea ce ar trebui făcut este ca aceia care se so-cotesc a fi creştini să facă ordine în casa lor şi, înacelaşi timp, să lupte contra comunismului.Poate că-mi va reproşa cineva: „Ei bine,activitatea desfăşurată de Bisericile oGciale are şi onotă de autenticitate, dar ceea ce face misiuneadumneavoastră este tocmai lovitura de graţie pentruactivităţile legale." Dimpotrivă. Noi am ajutatBisericile oficiale. Pastorul Paul Hansson, secretarulFederaţiei Luterane Mondiale, a declarat în„Kristeligt Dagbladet" din Copenhaga că se afla înmăsură să ajute legal Bisericile oficiale din ţărilecomuniste până la concurenţa sumei de 4 500 000 decoroane, cifră superioară acelora din anii precedenţi.

Page 78: Richard Wurmbrand - Adu-ti Aminte de Fratii Tai

140Iată şi o altă obicc\\\me:.„Biserica îşi arc propriisăi conducători, preşedinţii Uniunilor neoprutes-tante, responsabilii sau episcopii săi. Şi noi trebuiesă ascultăm de dânşii şi, precum ştiţi, unii dintre aceş-tia nu împărtăşesc opiniile dumnea voastră. Nu trebuiesă ascultăm mai degrabă de episcopii noştri decât dedumnea voastră care nu sunteţi nici măcar episcop şinu ocupaţi vreo poziţie înaltă în ierarhia ecleziastică?"Răspunsul meu ar putea să vi se pară drept o lovi-tură de teatru. Iată-1: ,J?ugaţi-i să-mi dea o episcopie!''Cum se face că Wurmbrand, care a dus mesaj iiBisericii prigonite pe 1/3 din suprafaţa lumii nu afost încă sfinţit ca episcop sau lider al vreunui cultprotestant, adică al unei secte căreia el nu i-ar aparţine,căci acolo nu ar întâmpina piedici: Sf. Ambrozie afost, într-adevăr, episcop înainte chiar de a fi fosthotezat. El nu era un doctor în teologie ci doar de-ţinătoral unei misiuni din partea lui Dumnezeu pentruBiserică. Ce să fac dacă Biserica Subterană rămâne,?n continuare, privată de consideraţie, iar mesajelesale nu ^unt recepţionate la nivelurile superioare?Milan Haimovici, cel mai mare dintre eroii lupteicreştine în România, a suferit mai presus de tot ce şi-aroutea imagina cineva şi a susţinut şi apărat întot-deauna principii dintre cele mai nobile. Pastor luterani unul dintre cei mai mari predicatori ai Românieici este acum paracîisier al unei Biserici din Germaniaoccidentală, sub motiv că nu a existat un alt post caresă i se poată oferi! Asta este şi cea mai mică dintregrijile sale, pentru că violetele iubesc umbra.Personal, nu am nici cea mai mică înclinaţie pentruposturi importante în Biserică. Dar a trebuit să daui 0 - Adu-ti aminte de fraţii tăi

141acest răspuns în folosul celor pentru care autoritateaecleziastică reprezintă totul. Nu toţi conducătoriiBisericilor sunt copii ai lui Dumnezeu. Când doiconducători ecleziastici, unul din Germania occi-dentală şi celălalt din SUA, au scris împotriva meanişte scrisori circulare, mi-am adus aminte de ceeace un istoric catolic a scris cu privire la Wycliff:,Acest instrument al Diavolului, acest vrăjmaş alBisericii, acest factor de dezordine pentru oameniineînsemnaţi, acest tip al ipocritului desăvârşit, acestidol al ereticilor, acest autor al schismelor, acest,ghimpe al urii, acest fabricant de minciuni, împovăratde o înspăimântătoare judecată a lui Dumnezeu, afost lovit de paralizie şi a mai trăit până în ziua deSf. Silvestru când sufletul său pervers şi-a luat zborulspre împărăţia întunericului." După moartea sa,Wycliff a fost excomunicat şi scheletul i-a fost ex-humat spre a i se risipi oasele.Numeroşi episcopi ne-au rămas fideli şi diferiţilideri ecleziastici ne-au sprijinit:

Page 79: Richard Wurmbrand - Adu-ti Aminte de Fratii Tai

în rezumat, se pot revela doi numitori comuni încadrul criticilor bine intenţionate.1. Unii consideră că viaţa Bisericii, aşa cum ocunosc ei în lumea liberă, este viaţa normală. BisericaSubterană, cu stratagemele ei, cu parolele ei, cu în-trunirile sale prin păduri, cu nesupunerea sa faţă delegile Statului, cu infiltraţiile ei printre comunişti, lise pare că a pornit într-o direcţie greşită. Ei nu ştius-o considere ca un fenomen în întregime nou:Biserica din catacombe adaptată la condiţiile specifice142

sec. XX, unde se întâlnesc perfecţiunea poliţiei cuperfecţiunea conspiraţiei.2. Ceilalţi nu ajung să mă eticheteze şi nu ştiuunde să mă aşeze. Eu nu aparţin nici unei categoriiumane cunoscute. Orice ordin religios şi chiar oricesocietate misionară protestantă îşi au regulile lor. Dardupă ce reguli lucra Sf. Francois Xavier, primul mi-sionar în India? De care reguli au ascultat HudsonTaylor, Carey, Morrison, Patton, Livingstone? Ei austabilit reguli pentru succesorii lor, dar ei erau regulipentru ei înşişi. Aşa a fost întotdeauna pentru pionieri.Fără a încerca să mă compar cu aceste personalităţimarcante, eu sunt, la nivelul meu, un precursor şiunul dintre primii creştini care au adus Occidentuluimesajul Bisericii Subterane. Nici un predecesor numi-a fixat reguli când am pus în funcţiune lucrareamisionară clandestină în armata sovietică. Eu nu potfi judecat după nici o regulă stabilită mai dinainteoricare şi oricum ar fi aceasta. Şi dacă vreodată ţ?dumneavoastră ar ajunge pe mâna comuniştilor şiaţi fi nevoiţi să vă desfăşuraţi activitatea în secret, vatrebui să faceţi lucrul acesta potrivit unor reg'iii -care le veţi prelua de la mine.Am devenit ţinta unor atacuri personale: am fostconsiderat nebun, posedat de Satan, nazist, fascist,antisemit, comunist, anarhist, agent al iezuiţilor,analfabet, trişor, gangster etc. Dar toate aceste ca-lomnii nu au atins niciodată gradul de oroare alacelora care au fost proferate la adresa acelor fiir*;ccare strălucesc azi în ceruri de o manieră incom-parabilă. La urma urmei, de ce ar trebui să mă apăr143eu, un nevrednic slujitor al Domnului, dacă sfinţiiaceştia au suferit cu mult mai mult decât mine?însă vreau, cu toată hotărârea, să apăr cauzaBisericii Subterane. Nu vreau să accept contestareaadevărurilor pe care le-am spus cu privire la su-ferinţele şi victoriile sale. Adversarii caută să-i înşelepe creştini, orientând gândurile lor spre mesager şinu spre mesaj. Ei ar dori să-i vadă pe oameni dis-cutând despre persoana lui Richard Wurmbrand şinu despre Biserica Subterană. Dar ei nu-şi vor puteaatinge acest scop necinstit, căci cauza Bisericii

Page 80: Richard Wurmbrand - Adu-ti Aminte de Fratii Tai

Subterane este chiar de pe acum aceea a creştinilordin toată lumea liberă unde numărul misiunilor me-nite s-o susţină creşte vertiginos. Vom câştiga cusiguranţă, pentru că Domnul Isus Cristos este de par-tea noastră. Fără a încerca să formulez o apologiemenită să răspundă tuturor obiecţilor formulate laadresa noastră, trebuie, totuşi, să spun că noi mergemcu îndrăzneală înainte şi că cheltuim nebuneşte.Eu nu ignor faptul că sunt părtinitor, dar existăşi o parţialitate sfântă. Când evreii au fost arşi de na-zişti, trebuia într-adevăr ca cineva să fi fost parţial:ar fi fost nedrept să-şi pună tot felul de întrebări.Oare atunci se putea întreba dacă evreii nu comiseserăniciodată greşeli contra poporului german, dacă uniidintre ei nu deveniseră foarte vinovaţi faţă de Repu-blica de la Weimar, dacă Hitler nu avea deloc dreptatereclamând mai mult spaţiu vital în vremea cândMarea Britanie avea un imperiu mondial, iar Rusiaun teritoriu pe cât de imens pe atât de prost admi-nistrat, etc? Nu se puteau pune atunci astfel deîntrebări: adulţi şi chiar copii erau aruncaţi în foc, şitrebuia ca aceştia să fie apăraţi. Nu mai conta nimic:parţialitatea era atunci singura atitudine valabilă.De altă parte, nu trebuie să idealizăm BisericaSubterană. Ea are păcatele ei aşa cum le are pe alesale şi Biserica oficială din ţările comuniste. Dar eaeste persecutată, şi aceasta mă obligă să iau apărareacombatanţilor clandestini. Potrivit Talmudului:„Dacă un om nedrept persecută pe un drept,Dumnezeu este de partea dreptului persecutat. Dacăun drept persecută un om nedrept, Dumnezeu estede partea nedreptului. Dumnezeu este întotdeaunade partea celor persecutaţi."Faptul de a mă aşeza, fără echivoc, de o singurăparte nu-mi procură certitudinea iluzorie care în-soţeşte, de obicei, parţialitatea. Nu există avers fărărevers, nici realitate fără contra-realitate. Ar fi multelucruri de spus în favoarea dialogului cu comuniştii.De asemenea, contactele cu Bisericile oficiale suntfoarte utile, astfel că toţi cei ce o pot face sunt invitaţisă continue menţinerea lor, dar fără a uita vreodatăpe fraţii lor din închisoare.144

20ULTIMELE MELE CUVINTEMulţi creştini din lumea liberă, dacă ar fi trăit pevremea lui Noe, ar fi zis cu siguranţă: ,JVoinu vedemnici un semn prevestitor de ploaie. Noe trebuie să fieunul dintre aceşti maniaci de dreapta care vede pă-cătoşi pretutindeni. El ar face cu mult mai bine saseţină de adevărata religie şi de unicul Cu vânt divin. Aprezice o catastrofă geologică iminentă nu-i treabasa. Geologia şi potopul nu fac parte din religie care

Page 81: Richard Wurmbrand - Adu-ti Aminte de Fratii Tai

nu urmăreşte decât mântuirea personală şi individualăprin sângele lui Mesia care va trebui să vină într-obună zi. Oricum, nu este vorba de nici o urgenţă."Şi, desigur, cu mici excepţii, ei ar fi pierit împreunăcu cei nelegiuiţi.Semnele clare ale unei ameninţări comunistesunt, cu siguranţă, mult mai numeroase decât erausemnele potopului pe vremea lui Noe, când acesta aînceput să construiască corabia. Cât priveşte cuvân-tul lui Noe, el venea direct de la Dumnezeu. Or,Dumnezeu are o idee justă despre ceea ce esteCuvântul Său curat; totuşi, El instruieşte pe un omcare învaţă pe alţii să trăiască în neprihănire să nusublinieze, pentru un timp, numai problema mântuirii140

1personale, dar să vorbească şi despre geologie şi săfacă nişte preziceri meteorologice. Iar aceasta tocmaidin pricină că marea catastrofă care avea să se produc?trebuia să fie o pedeapsă a lui Dumnezeu, după cumeste comunismul.Semnele unei catastţofe care se apropie sunt.desigur, mai numeroase decât erau pe vremea lui Noeasasinarea lui John Kennedy de către Oswald care seafla în solda Moscovei; asasinarea lui Rober!Kennedy de către Sirhan, cel care scrisese în jurnaluisău intim că cel mai bun dintre sistemele politice arfi comunismul. Explozii, omorârea unor poliţişti,scene de revoltă şi de ocupare a unor clădiri uni-versitare sunt tot atâtea acte de inspiraţie comunistăcare devin lucruri la ordinea zilei în Occident.Gus Hali, secretar al Partidului Comunist Ameri-can, declara acum 20 de ani, pe când era încă tânăr:„întrezăresc momentul când ultimul parlamentar vafi ştrangulat cu maţele ultimului predicator. Şi,doarece creştinilor le place să vorbească de sânge,de ce nu le-am face o mică baie de sânge? Tăiaţigâtul copiilor lor şi întindeţipe bănci nişte persoaneîndoliate, lăsându-le să se scalde în propriul lor sânge,şi vom vedea atunci dacă vor mai simţi plăcerea dea-şi cânta imnurile lor religioase." (Audienţă dinSubcomitetul Senatorial al SUA, Congresul al 86-lea, pag.798). După aceea însă Hali a lucrat mult şi aajuns să afirme, la un moment dat, că comuniştii şicreştinii liberali au atâtea scopuri comune încâttrebuie să lucreze împreună pentru a-şi atinge sco-purile. Aceasta nu avea să însemne nicidecumtriumful creştinismului, cauză pentru care Hali nu ar147

fi acceptat, cu nici un chip, să lucreze. Şi atunci carea fost scopul său? S-a ajuns, în prezent, ca nişte co-

Page 82: Richard Wurmbrand - Adu-ti Aminte de Fratii Tai

munişti să fie invitaţi să ia cuvântul în cursul unorservicii religioase în biserici din Statele Unite aleAmericii. Oare ar fi putut ajunge, prin aceasta, teologişi pastori să pregătească, în mod inconştient, baia desânge destinată fraţilor lor?Am menţionat deja influenţa comunismului înItalia şi în Franţa. în Marea Britanie, influenţa acea-sta este foarte puternică în mişcarea sindicală.,£.iverpoolDaily Post" din 29 mai 1968 dezvăluiecă Sir Hugh Greene, pe atunci director general alBBC, a admis că nişte comunişti fac parte dinpersonalul său, „dar căaceastanu-1 priveşte." în schimb,lucrul acesta îi priveşte pe ascultătorii care pot avea creie-rul spălat de către nişte procomunişti mai mult saumai puţin clandestini.în toate statele arabe, sindicatele, universităţile,armata, poliţia şi comunităţile fraţilor musulmani suntminate de comunişti.Potrivit ADN din mai 1969, Kremlinul îşi finanţeazăofensiva sa mondială, după cum urmează: în Brazilia,40 de milioane anual; în Argentina, 30 milioane; înMexic, 24; în Chile, 14; în India, 30; în Indonezia,300. Statul Kerala, din India, primeşte din parteaKremlinului 66 milioane anual; Turcia, 10 milioane.în Japonia, nişte profesori s-au sinucis ca urmarea unor tulburări de sorginte comunistă care au avutloc în centrele universitare. în cursul acestor mani-festaţii, ei au trebuit, ca şi în China, să-şi măr-turisească public vinovăţia.Deja am semnalat norii unei apropiate furtuni ca-re se acumulează deasupra Africii.

Prin anul 1973, comuniştii chinezi, deja deţinătoriai bombei atomice, au construit proiectile teleghidatepe care sunt decişi să le lanseze. Comuniştii ruşi au de-ja bomba orbitală. La ora când citiţi aceste rânduri,poate că aceasta trece pe deasupra dumneavoastră. Or,orice semnătură a unor tratate cu ei este fără valoaredeoarece aceştia nu obişnuiesc să-şi ţină promisiunile.Dar comunismul poate fi înfrânt. Dumnezeu are,în acest scop, un instrument de valoare - BisericaSubterană, care inspiră popoarelor asuprite cel mainobil ideal: slujirea lui Cristos. Această Bisericăclandestină se infiltrează chiar printre comuniştii careocupă posturi înalte, şi ea este capabilă de a-i câştigapentru Cristos.Am în faţă un teanc de scrisori provenite dinpartea unor creştini închişi în Uniunea Sovietică.Toate scrisorile acestea scot la iveală calităţile acestorcombatanţi. Iată câteva extrase din ele: „Comuniştiiau pus un afiş pe peretele celulei noastre: «Raţiunealuptă contra religiei.» Dar, după cum se ştie, armelenu sunt utilizate niciodată contra morţilor, ciîmpotnva celor vii. AGşul acesta mi-a dat o nouăcertitudine că religia este plină de viaţă şi I-am

Page 83: Richard Wurmbrand - Adu-ti Aminte de Fratii Tai

mulţumit lui Dumnezeu." Un alt creştin reda o scenăa procesului său. Un copil al altui credincios a fost ci-tat ca martor al acuzării: ,JDar copiii noştri nu ştiu ceeste frica. Atunci când judecătorul 1-a întrebat cineboteza pe noii convertiţi, copilul a răspuns: «Aceastaeste o problemă internă a Bisericii creştine; eu nu văpot furniza informaţii în această privinţă. SecreteleBisericii nu sunt destinate necredincioşilor. Pocăiţi-vă,şi atunci veţi avea dreptul să ştiţi ce se petrece în148149Biserică." Copilul respectiv era conştient că, vorbindastfel, risca să fie smuls pentru totdeauna din mijloculfamiliei sale. însă, în spatele cortinei de fier, Cristoseste iubit în singurul mod în care trebuie să fie iubit:până la nebunie şi cu preţul oricărui sacrificiu. Minai,fiul meu, a fost crescut într-o atmosferă de arestări şide procese care-i devenise foarte familiară.într-o scrisoare venită din închisorile sovietice,găsim declaraţia finală pe care a făcut-o înaintea tri-bunalului fratele Alfred Boettcher: „Singurul scopal vieţii mele este acela dea aduce la Cristos cât maimulţi păcătoşi cu putinţă. Comuniştii sfârşesc, îngeneral, prin a trimite la închisoare pe proprii lortovarăşi. Dumneavoastră, domnule judecător, cândvă veţi afla pe banca acuzaţilor, aduceţi-vă amintede mărturia pe care am depus-o eu pentru Cristos."Biserica Subterană luptă pentru mântuirea oa-menilor. Dar, asemenea lui Noe, ea nu se rezumă ladomeniul pur religios. Ea se aşază, de asemenea, înavangarda celor ce luptă pentru eliberarea lumii deameninţarea comunistă.Fiind persecutată, ea îşi poate atribui sieşicuvintele adresate odinioară de Theodore de Bezeregelui Navarrei: „Sire, este de resortul Bisericii luiDumnezeu, în numele căruia vorbesc, să primeascălovituri şi nu să lovească. Dar aş ruga să-şi aminteascăMajestatea Voastră că Biserica este nicovala de cares-au tocit multe ciocane."Creştinii din lumea liberă trebuie să susţină, cu toa-tă inima lor, Biserica Subterană; în caz contrar, ei vorvedea, chiar în timpul acestei generaţii, propriile lorBiserici răsturnate şi distruse. Nu există o altă alternativă.150

1Mai mare decât Biserica este Domnul IsusCristos, Capul ei, care va turna Duhul Sfânt şi harulLui peste toţi cei ce merg pe urmele lor. Discuţiiledeşarte despre fuzionarea Bisericilor fără credincioşi

Page 84: Richard Wurmbrand - Adu-ti Aminte de Fratii Tai

din Occident vor face loc unei adevărate uniri întreBiserica liberă şi aceea a martirilor.Unul dintre mesagerii noştri scrie: „îmi amintescşi acum de bucuria pe care a resimţit-o una dintresurorile noastre, noaptea trecută, în UniuneaSovietică, la vederea Bibliilor ruseşti. Venind în pasalergător, ea a sărutat mormanul de Biblii şi a începutsă danseze. Atunci, soţul ei, ea şi cu mine ne-amrugat şi am mulţumit Domnului. A doua zi, frateles-a trezit la ora cinci dimineaţa pentru a împacheta şia distribui cărţile primite." O asemenea bucurie şi oastfel de dragoste sunt contagioase. Creştinii dinOccident vor învăţa de la Biserica Subterană entu-ziasmul, bucuria adevărată şi preţuirea Cuvântuluilui Dumnezeu. Ei vor ajunge să înţeleagă cât de nobilăeste vocaţia ostaşului lui Cristos. Ei vor resimţi divinanerăbdare de a vedea venind împărăţia lui Dumnezeu.Dacă ar fi să procedez după propriile meledorinţe, m-aş retrage într-o dulce şi liniştită comu-niune cu Dumnezeu, asemănătoare aceleia pe caream cunoscut-o în singurătatea închisorii mele. DarDumnezeu este suveran, şi eu nu găsesc părtăşie cuEl decât acolo unde se aud strigătele scoase de fraţiimei bătuţi şi torturaţi. Locul meu este pe Golgotasecolului XX. Acolo suferă din nou Cristos în TrupulSău spiritual. La dreapta Lui, îndură chinurileîngrozitoare tâlharul care s-a pocăit. Ultimele cuvinteale lui Zinoviev, preşedintele Internaţionalei151Comuniste. împuşcat de Stalin, au fost:Israele! Domnul, Dumnezeul nostru, este singurulDumnezeu!" Ultimele cuvinte al lui Iagoda, şef alpoliţiei secrete ruse, au fost: „Trebuie să existe unDumnezeu, El pedepseşte păcatele mele!" Şi ulti-mele cuvinte ale lui Yaroslavski, preşedintele orga-nizaţiei internaţionale a celor „fărăDumnezeu", aufost: >rArdeţi toate cărţile mele, vă rog! Iată Sfântul.Deja de multă vreme mă aşteaptă. El este acolo!"La stânga crucii lui Cristos se află comuniştiinepocăiţi care încearcă profunda suferinţă deter-minată de o conştiinţă rea.Apoi, este mulţimea care se numără azi cumilioanele şi care se limitează să privească la ceeace se petrece, ca altădată pe Golgota. Din gura Mireseilui Cristos scapă un strigăt asemănător aceluia cares-a auzit la moartea Mântuitorului. Scopul acesteicărţi a fost acela de a vă face să auziţi acest strigăt.Şi nu este doar un strigăt de suferinţă, căci ei auînvăţat să suporte suferinţa aceasta; dar este un strigătde durere pentru mulţimile de comunişti şi de oameniîndoctrinaţi de comunişti care nu pot veni la Isus dinpricină că nu are cine să li-L facă cunoscut.Mi-ar plăcea să părăsesc această lucrare desprijinire a Bisericii Subterane şi să mă duc în uni-versităţile de teologie, în cabinetele de lucru ale

Page 85: Richard Wurmbrand - Adu-ti Aminte de Fratii Tai

pastorilor, la conducătorii ecleziastici, şi să le spun:Jncetaţi a diseca Biblia., puneţi capăt zadarnicelorvoastre dezbateri teologice şi interminabilelor şiinutilelor discuţii pentru a se stabili dacă va a vea locsau nu o fuziune a unor nimicuri." Unii spun că eusunt nebun, şi aş dori să strig ca un nebun că, în152lumea sovietică, sufletele merg în iad după ce aii trăitun infern terestru. Cauza pierderii lor este neglijenţadumneavoastră. Oare nu vă temeţi de Dumnezeu?Nu vă gândiţi că odată va trebui să daţi socotealăînaintea Lui despre viaţa dumneavoastră?Eu vorbesc blând, într-adevăr, dar ştiu şi să scuipflăcări. Dacă cuvintele bune au rămas fără efect, măvăd nevoit să biciuiesc cu asprime, aşa cum procedaşi Domnul Isus uneori.Creştinii din ţările comuniste au suportat viaţa deînchisoare, fără să aştepte vreun ajutor din parteaOccidentului. Ei au păzit credinţa, dar nu pot s-o răspân-dească spre a ajunge la orice făptură, după cum le-oporunceşte imensa lor dragoste, dacă nu sunt ajutaţi.Sufletele care au devenit victime ale otrăviteiideologii comuniste experimentează o mare decepţieşi au răni adânci pe care eu nu pot să nu le resimt. Nuaţi vrea şi dumneavoastră să contribuiţi la vindecareaacestor complite dureri şi răni?încheind, vreau să vă spun că nu am făcut aceastăatroce descriere a suferinţelor acestor creştini pentrua vă produce milă, cel puţin faţă de ei, dar pentru casă vă fie milă de cei ce au ocazia să li se facă utili,dar nu prind prilejurile oferite în acest sens.Eu nu sunt infailibil. Poate nu tot ce am spus sepoate verifica, în cele mai mici amănunte. De altăparte, eu nu sunt un om desăvârşit. Dar un lucru estesigur: Biserica din lumea liberă trebuie să întindămâna spre Biserica Subterană pentru a se uni în luptadusă pentru Cristos contra comunismului.Faceţi lucrul acesta şi Dumnezeu vă vabinecuvânta.CUPRINS1. Secvenţe din viaţă / 72. Biserica Subterană există cu adevărat / 323. Fapte, numai fapte autentice / 424. Calvarul Rusiei / 495. Câţi creştini se află în închisoare în Uniunea Sovietică? / 586. Regimul închisorilor / 647. China Roşie / 688. Biserica creştină la miezul nopţii / 759. România - o ţară comunistă liberală / 7910. Tortura absolută / 8411. Frumuseţea străluceşte la miezul nopţii / 9712. Persecutarea creştinilor în Africa / 10213. Atitudinea Bisericii din lumea liberă faţă de co-munism /10514. Ceea ce nu trebuie să facem / 11315. Ceea ce s-ar putea face / 118

Page 86: Richard Wurmbrand - Adu-ti Aminte de Fratii Tai

16. Nevoia de cărţi /12417. Difuzarea Evangheliei prin emisiuni radiofonice /12718. Ajutor acordat pastorilor Bisericii Subterane şifamiliilor martirilor /13019. Răspunsuri la obiecţiunile cele mai frecvente / 13420. Ultimele mele cuvinte / 146Redactor CONSTANTIN MOISATehnoredactor MĂRIA NICOLAECulegere şi paginare pe calculator: MIHAELA BOURFoto-montaj: OLGA CHIBICI*Bun de tipar 18.04.1995. Apărut 1995. Coli de tipar 9 3/4*Tiparul executat sub comanda nr. 9/1995la Tipografia STEPHANUS, str. Bibescu Vodă nr. 1Bucureşti - ROMÂNIA

CU DUMNEZEUÎN SITUAŢIIIMPOSIBILE!Pentru îmbărbătarea inimilor descurajate,pentru mângâierea sufletelor rănite şi îndurerate,pentru înviorarea râvnei adormite,pentru înflăcărarea dorului după culmile cereşti,Societatea STEPHANUS pune la dispoziţie cărţiconţinând: meditaţii şi eseuri, mărturii personale şibiografii, comentarii biblice, pagini documentare, poeziicu o tematică foarte vastă.Vă aşteptăm la adresa:Str. Bibescu Vodă nr. 1, sector 4, BUCUREŞTIcod 70521Tel. 625 65 74 sau 631 1197Cărţi apăruteR. Wurmbrand - Oglinda sufletului omenescR. Wurmbrand - Cristospe uliţa evreiascăR. Wurmbrand - Predici în celula singuraticăR. Wurmbrand - Dacă zidurile ar putea vorbiR. Wurmbrand - Dovezi ale existenţei lui DumnezeuCărţi în curs de apariţieR. Wurmbrand - Cele şapte cuvinte de pe cruce (reeditare)A. Paget Wilkes - Puterea misiuniiJohn Bunyan - Războiul sfântCh. Spurgeon - Fiţi tari în Domnul*** Dicţionar biblic„Dacă ar fi să procedez după propriilemele dorinţe, m-aş retrage într-o dulceşi liniştită comuniune cu Dumnezeu, ase-mănătoare aceleia pe care am cunos-cut-o în singurătatea celulei mele. DarDumnezeu este Stăpânul, şi eu nu găsesccomuniunea cu El decât în diapazonulstrigătelor scoase de către fraţii meitorturaţi. Locul meu se află pe Golgotasec. XX, Acolo Cristos continuă să maisufere în Trupul Său spiritual. La dreaptaLui se află tâlharul pocăit. La stânga Sa,păcătoşii nepocăiţi, măcinaţi de con-ştiinţa lor rea. Apoi, o mulţime imensă,care se numără cu milioanele, nefăcând

Page 87: Richard Wurmbrand - Adu-ti Aminte de Fratii Tai

nimic. Din gura Miresei lui Cristos -Biserica Subterană - ţâşneşte un stri-găt cumplit de durere pentru mulţimileîmpiedicate să vină la Domnul Isus,Mântuitorul lumii. Or, tocmai aceststrigăt vreau eu să vi-l fac auzit. Creştiniidin lumea liberă trebuie să vină imediatîn ajutorul Bisericii Subterane; altfel, vorvedea ruina propriilor lor Biserici. Nuexistă o a treia alternativă."ISBN 973 -9174- 40- X