Dostoievski - Eternul Sot

Feodor Mihailovici Dostoievski

ETERNUL SO.

I

Velceaninov

Sosi vara, iar Velceaninov — în

ciuda a�tept�rilor sale — se v�zu

re�inut la Petersburg. C�l�toria

pl�nuits

de dânsul în sudul Rusiei fusese

z�d�rnicit��i sfâr�itul procesului

s�u nici nu se întrez�rea.

Procesul

acesta — o pricins

cu mo�ia —c�p�tase o întors�turs

cât se poate de

proast�. Cu vreo trei luni mai

înainte, lucrurile p�reau cât se

poate de

simple, aproape f�rs

nici un risc, dar dintr-o dats

totul se schimb�. "A�a-i

acuma, toate au început ss

se schimbe în r�u!" repeta adesea

Velceaninov,

cu r�utate, fraza asta. Tocmise un

avocat priceput, bine pl�tit,

celebru �i

nu se uita la bani. Dar,

ner�bd�tor �i plin de neîncredere,

se apucs

ss

se

ocupe singur de proces. Alc�tuia

�i scria jalbe, pe care avocatul

le arunca

la co�. Alerga pe la autorit��i,

culegea informa�ii, �i, probabil,

încurca

lucrurile, pentru cs

în cele din urms

avocatul începu s�-i facs

repro�uri �i

s�-l trimits

în viligiatur�. Dar el nu se putea

hot�rî ss

plece la vil�, în

viligiatur�. Praful, z�pu�eala,

nop�ile albe care zdruncins

nervii— iats

cu

ce se desf�ta el la Petersburg.

Locuia undeva în preajma Teatrului

Bal�oi,

într-un apartament închiriat de

curând, care nu-i era pe plac,

"nimic

nu-mi reu�e�te!" spunea el.

Ipohondria îi sporea zi de zi; de

altfel, avea de

mult înclinare pentru starea asta

sufleteasc�.

Era un om care tr�ise intens �i

din plin, trecut de mult de prima

tinere�e, avea vreo treizeci �i

opt sau treizeci �i nous

de ani, iar aceasts

"b�trâne�e", cum îi spunea el,

venise "aproape pe nea�teptate".

Singur

în�elegea cs

îmb�trânise nu atât datorits

num�rului anilor, ci — ca ss

zicem a�a — prin calitatea

acestora �ic�, chiar dacs

începusers

s�-l lase

puterile, asta era mai mult pe

plan spiritual decât fizic. Ca

înf��i�are ar�ta

�i acum chipe�. Era înalt �i bine

f�cut, cu p�rul blond, des, f�rs

nici un fir

alb în cap �i cu o barbs

blond�, cam pâns

la mijlocul pieptului. Când îl

vedeai pentru întâia oar�,î�ip�rea

stângaci �i del�sat. Dar,

privindu-l mai

cu luare-aminte, distingeai într-

însul un domn, perfect st�pân pe

sine, �i

care primise cândva cea mai aleass

educa�ie. Gesturile lui

Velceaninov

erau �i acum degajate, sigure,

chiar gra�ioase, cu tot aerul s�u

dobândit de

om posac �i neîndemânatic. P�stra

pâns

în ultimul timp o încredere în

sine de nezdruncinat, de cea mai

arogants

spe�s

monden�, pe care nici el

însu�i poate n-o b�nuia, de�i era

un b�rbat nu numai inteligent, dar

chiar

cu scaun la cap uneori, aproape

cult �i înzestrat cu net�g�duite

calit��i.

Fa�a lui alb��i rumens

se distingea în trecut printr-o

ging��ie feminins

care atr�gea aten�ia femeilor. Ba

�i acum câte cineva, privindu-l,

exclama:

"Ce om s�n�tos, rumen �i

înfloritor la chip!" Totu�i omul

acesta "s�n�tos"

fusese biruit cu totul de

ipohondrie. Ochii s�i mari �i

alba�tri fuseser�, cu

vreo zece ani mai înainte, foarte

cuceritori. Erau atât de limpezi,

veseli �i

lipsi�i de orice îngrijorare,

încât atr�geau involuntar privirea

oric�rei persoane

care avea de-a face cu dânsul.

Acuma îns�, în preajma vârstei de

patruzeci de ani, limpezimea �i

bun�tatea se stinsesers

aproape cu totul în

ochii ace�tia, împrejurul c�rora

începuse ss

se urzeascs

o re�ea de mici

zbârcituri. În ochii lui se

ivisers

dimpotrivs

un cinism de om obosit �i nu

des�vâr�it de moral, o viclenie,

adesea o ironie �i încs

o nuan��,

inexistents

înainte vreme: o umbrs

de durere �i de triste�e vag�,

parcs

f�rs

obiect, dar foarte adânc�. Aceasts

triste�e se accentua mai ales când

r�mânea singur. �i, ciudat lucru,

omul acesta guraliv, vesel �i

distrat pâns

acum vreo doi ani, care povestea

minunat istorioare pline de haz —

nimic

nu dorea ast�zi mai mult decât ss

r�mâns

singur. P�r�sise dinadins o

seams

de cunoscu�i, pe care �i ast�zi i-

ar fi putut p�stra, de�i situa�ia

lui

b�neascs

ajunsese cu totul precar�. Aceasts

atitudine i-a fost determinat�,

într-adev�r, �i de vanitate. De

altfel, neîncrederea �i vanitatea

lui n-ar mai

fi putut suporta vechile

cuno�tin�e. Dar, încet-încet, în

singur�tatea în

care se afla vanitatea sa nu numai

cs

nu se mic�ora, ci, dimpotriv�,

degenera într-o vanitate cu totul

aparte, de un soi cu totul nou:

începuse

s�-i sufere uneori datorits

unor cauze cu totul diferite celor

dinainte, cauze

nea�teptate �i care nici nu putea

fi concepute mai demult, ni�te

cauze

"superioare" celor actuale...

"dacs

exists

într-adev�r, ca ss

zicem a�a,

cauze superioare �i inferioare..."

ad�uga el însu�i.

Da, ajunsese �i aici. Se r�zboia

cu un fel de cauze superioare, la

care

pe vremuri nici nu s-ar fi gândit.

În con�tiin�a sa, el numea

superioare

toate "cauzele" pe care (spre

propria-i surprindere) nu le putea

lua în râs în

sinea lui — lucru care nu se mai

întâmplase înainte — da, numai în

sinea

lui. În societate era altceva!

�tia prea bine c�, dacs

împrejur�rile ar fi

prielnice, atunci chiar a doua zi,

cu toate hot�rârile tainice �i

pioase ale

con�tiin�ei sale, ar renega în

gura mare aceste "cauze

superioare" �i el

însu�i, cel dintâi, le-ar lua în

b�taie de joc, nerecunoscând

desigur nimic.

Asta era într-adev�ra�a, cu toate

cs

avea într-o oarecare m�sur�, chiar

foarte important�, o independen�s

de cugetare, cucerits

în ultima vreme de

la "cauzele inferioare" care-l

st�pânisers

pâns

atunci. Deseori,

Velceaninov, sculându-se diminea�a

din pat, se ru�ina de gândurile �i

de

sentimentele avute în timpul

insomniei de peste noapte. (De

altfel, în

ultima vreme, suferea mereu de

insomnie.) De mult b�gase de seams

cs

ajunsese extraordinar de b�nuitor

în toate cele, �i-n lucruri

importante,

dar �i-n bagatele, de aceea se

hot�rî ss

aibs

cât mai pu�ins

încredere întrînsul.

Totu�i se petrecurs

unele fapte c�rora nu li se putea

contesta

realitatea. În ultima vreme,

uneori noaptea, gândurile �i

senza�iile sale se

preschimbau aproape cu totul în

compara�ie cu cele obi�nuite �i

îndeob�te

nu sem�nau de loc cu cele din

prima parte a zilei. Acest lucru

îl uimi �i îl

f�cu ss

se adreseze unui doctor vestit, un

bun cunoscut al s�u. I se

dest�inui, bineîn�eles, mai mult

în glum�. Medicul îi r�spunse cs

schimbarea gândurilor �i a

senza�iilor, ba chiar dedublarea

lor în nop�ile

de insomnie �i în genere noaptea

este un act curent la oamenii

"care

gândesc �i simt puternic"; cs

o seams

de convingeri din întreaga via�s

se

modifics

uneori brusc sub influen�a

melancolics

a nop�ii �i a insomniei; cs

dintr-o dats

se iau uneori din senin cele mai

fatale hot�râri. Toate acestea

merg bineîn�eles pâns

la o anumits

limit��i dacs

persoana cu pricina

ajunge ss

perceaps

prea puternic aceasts

dedublare, provocându-i o suferin

��, acesta-i un simptom

indiscutabil cs

maladia s-a declan�at; �i prin

urmare e necesar ss

se întreprinds

neap�rat ceva. Cel mai bine ar fi

ss

se

schimbe radical felul de via��,

alimenta�ia, sau chiar ss

se întreprinds

o

c�l�torie. E recomandabil, f�rs

îndoial�, �i un purgativ.

Velceaninov nici nu-l ascults

mai departe. Maladia îi fusese

demonstrats

cu vârf �i îndesat.

"Va ss

zics

chestiunea «superioar�» nu este

decât o boal��i nimic mai

mult!" î�i zicea uneori cu un

v�dit sarcasm. Dar nu se resemna

ss

cads

de

acord.

În curând, fenomenele care se

petreceau numai noaptea începurs

ss

se repete diminea�a, atât numai cs

îl impresionau �i mai puternic,

f�cându-l ss

simts

or�utate sarcastics

în locul regretului �i al

înduio��rii

de odinioar�. De fapt, unele

întâmpl�ri din via�a lui trecut�,

petrecute

chiar tare demult, îi reveneau din

ce în ce mai des în minte "a�a din

senin

�i Dumnezeu �tie de ce", �i într-o

reprezentare radical deosebit�. De

pild�,

Velceaninov se plângea încs

mai de mult c�-i sl�bise memoria:

nu-�i mai

reamintea figura persoanelor

cunoscute, care se sup�rau,

întâlnindu-l.

Uita uneori cu des�vâr�ire o carte

cetits

cu jum�tate de an în urm�. Dar,

cu toats

pierderea evidents

a memoriei (de care era foarte

îngrijorat), ceea

ce f�cea parte din via�a de

odinioar��i ceea ce în decurs de

zece-cincisprezece

ani fusese cu totul uitat, acestea

în întregime îi r�s�reau uneori

brusc

în memorie, �i încs

cu o uimitoare fine�e a

impresiilor �i a detaliilor, încât

parcs

le retr�ia din nou. Unele dintre

faptele ivite acum în con�tiin�s

fusesers

complet uitate, încât i se p�rea o

adev�rats

minune faptul de a �i

le fi putut reaminti. Dar asta

încs

nu era totul. Ce om care �i-a

tr�it via�a

din plin n-are amintiri? La dânsul

înss

tot ce-i ap�rea în minte parcs

fusese dinainte preg�tit de cineva

într-o lumins

absolut nou�, nea�teptat�,

cu neputin�s

de conceput înainte vreme. De ce

unele amintiri îi ap�reau

acum ca ni�te adev�rate crime? �i

doar nu era vorba numai de

sentin�ele

emise de mintea lui, de altfel

nici n-avea încredere în mintea-i

tenebroas�,

singuratic��i bolnav�. Dar

reprob�rile luau uneori forms

deblesteme �i

ajungeau la lacrimi, dacs

nu exterioare, cel pu�in

l�untrice. Într-adev�r,

dacs

i s-ar fi spus în urms

cu doi ani cs

va fi în stare ss

plâng�, n-ar fi

crezut pentru nimic în lume. La

început nu-�i aducea aminte de

suvenirurile

sentimentale, ci mai cu seams

de cele sarcastice. Î�i reamintea

unele

insuccese sau înjosiri din via�a

monden�. Îi revenea, de pild�, în

minte

faptul cum "îl bârfise un

intrigant", f�când ss

nu mai fie primit într-o anumits

cas�... cum nu de mult fusese de-a

dreptul ofensat în mod public f�rs

s�-�i fi provocat adversarul la

duel... cum fusese o dats

luat în râs printr-o

epigrams

foarte spirituals

într-un cerc de femei foarte

încânt�toare, iar el

n-avusese prezen�a de spirit ss

r�spunds

ceva. Î�i mai aducea aminte de

dou�-trei datorii pe care nu le

pl�tise, într-adev�r, o nimica

toat�, totu�i

datorii de onoare, fa�s

de ni�te persoane cu care încetase

ss

se mai vad��i

pe care începuse ss

le vorbeascs

de r�u. Îl mai chinuia, dar numai

în

momentele cele mai proaste,

amintirea a dous

averi considerabile f�cute

praf �i pulbere de dânsul în modul

cel mai stupid. Dar mai pe urms

aducerile-aminte se refereau �i la

unele lucruri "superioare". Astfel

Velceaninov

î�i aminti "netam-nesam" figura

uitats

— �tearss

de mult din memorie

— a unui func�ionar blând

�ib�trânel, caraghios �i cu pu�ins

c�runte

�e, pe care-l jignise odinioars

în public dintr-o fanfaronad�,

numai �i

numai ca ss

puns

în valoare un calambur hazliu,

reu�it, care-i adusese

glorie �i care a fost apoi repetat

din gurs

în gurs

— fapts

reprobabil�,

r�mass

încs

nepedepsit�. Uitase cu totul

întâmplarea aceasta, nici nu-�i

mai aducea aminte de numele

b�trânului, de�i împrejur�rile

întâmpl�rii îi

r�s�rirs

în minte cu o extraordinars

exactitate. Î�i aduse perfect

aminte cs

b�trânelul ap�ra reputa�ia fiicei

sale, o fats

care întârzia ss

se m�rite,

despre care circulau în oras

fel de fel de zvonuri. B�trânelul

se sup�rase �i

c�utase ss

r�spund�, dar îl podidisers

dintr-o dats

lacrimile fa�s

de toats

lumea — ceea ce f�cuse chiar

oarecare impresie. Pâns

la urm�, societatea

îl îmb�tase cu �ampanie pe

mo�negu��i tot societatea se

t�v�lise de râs.

Aducându-�i acum aminte a�a

"netam-nesam" cum plângea în

hohote

b�trânelul, acoperindu-�i obrazul

cu mâinile, ca un copil.

Velceaninov avu

impresia cs

nu uitase niciodats

întâmplarea asta. Dar, ciudat

lucru: toats

împrejurarea care i se p�ruse pe

atunci foarte hazlie, acum o vedea

cu

totul altfel, mai cu seams

am�nuntele — �i anume acoperirea

fe�ei cu

palmele. Î�i mai aduse aminte cum

bârfise numai ca ss

facs

haz, pe

delicioasa so�ie a unui institutor

�i cum ponegrirea ajunsese la

b�rbatul ei.

Velceaninov plecase curând din

târgu�orul acela �i nu mai aflase

ce

urm�ri avusese clevetirea lui. De-

abia acum începu s�-�i închipuie

cum va

fi putut ss

se ispr�veascs

istoria aceea. Dumnezeu �tie unde

l-ar fi dus

imagina�ia, dacs

nu i-ar fi fulgerat în minte o

amintire mult mai recents

despre o fats

dintr-o familie de târgove�i, care

nici nu-i pl�cuse cel pu�in �i

cu care, trebuie ss

m�rturisim, nici nu �tie cum naiba

f�cuse un copil. Îi

p�r�sise pe amândoi, f�rs

s�-�i fi luat m�car r�mas bun de

la dân�ii,

plecând din Petersburg (nici n-

avusese timp, ce-i drept!). Pe

urms

el o

c�uts

pe fats

timp de un an întreg, dar n-o mai

putu descoperi. Asemenea

amintiri se strângeau cu sutele,

fiecare din ele tr�gând dups

sine alte zeci

�i zeci. Încet-încet, începu ss

sufere �i propria lui vanitate.

Am mai spus cs

vanitatea lui degenerase într-un

sentiment cu totul

deosebit. Într-adev�r, a�a era. În

unele momente (rare, de altfel),

Velceaninov

era atât de distrat, încât nu

sim�ea nici o jens

cs

nu avea tr�surs

proprie, cs

umbla pe jos pe la autorit��i,

c��inuta îi era cam neîngrijit�.

Iar dacs

cineva dintre vechii s�i cunoscu�i

l-ar fi m�surat pe strads

cu o

privire ironic�, sau n-ar fi avut

chef s�-l recunoasc�, atunci el ar

fi avut,

ce-i drept, destuls

mândrie ca nici ss

nu clipeasc�. Nici ss

nu clipeascs

într-adev�r, �i nu numai de form�.

Asta se întâmpla, bineîn�eles, în

momentele de iritare �i uitare de

sine. Totu�i vanitatea lui se

dezinteresa

îndeob�te, treptat-treptat, de

pricinile de alt�dat��i se

concentra asupra

unei singure chestiuni, ve�nic

prezents

în mintea lui.

"Pesemne, începea el ss

se gândeascs

uneori în mod satiric (era

aproape totdeauna satiric, când se

gândea la sine), pesemne cineva

are

grijs

ss

ms

moralizeze, de aceea îmi sugereazs

aceste amintiri blestemate

�i «lacrimi de c�in��»!" Fie! Dar

degeaba! Nu e decât un tir de

gloan�e oarbe.

�tiu foarte bine, ba chiar mai

mult decât sigur, cs

n-am nici un pic de

autost�pânire, cu toats

autocondamnarea mea, înso�its

de c�in�e înl�cr�mate,

�i ca to�i cei patruzeci de ani

stupizi ai mei! Dacs

mâine as

fi ispitit

de o întâmplare �i de împrejur�ri

convenabile ca s�-mi fac cheful

pentru a

r�spândi zvonul cs

nevasta institutorului a primit

daruri de la mine, as

face-o sigur �if�rs

ezitare, iar fapta ar fi înc��i

mai detestabil�, fiind vorba

de o recidiv�. Sau ss

zicem cs

m-ar jigni iar��i acel prin�i�or,

fiul unic al

unei mame, c�ruia i-am trimis în

picior un glonte din pistol acum

unsprezece

ani, f�rs

îndoials

cs

l-as

provoca numaidecât din nou la duel

�i i-as

h�r�zi al doilea picior de lemn.

Va ss

zic�, e adev�rat cs

sunt gloan�e oar-

be, cu totul inutile? Atunci de ce

ss

ms

mai împresoare asemenea amintiri,

când eu nu �tiu cum ss

ms

descotorosesc convenabil de mine

însumi?"

De�i întâmplarea cu nevasta

institutorului nu s-a repetat, cu

toate cs

eroul n-a mai fericit pe altcineva

cu un picior de lemn, dar numai

gândul

cs

aceste fapte s-ar repeta neap�rat

dacs

s-ar ivi împrejur�ri prielnice, îl

f�ceau pe Velceaninov ss

se piards

cu firea... uneori. Doar nu-i

obligator

ss

suferi mereu din pricina

amintirilor. Te mai po�i �i odihni

sau petrece

pu�in — în pauze...

A�a �if�cea Velceaninov. Era

dispus ss

petreacs

un pic în pauze. Dar

pe m�surs

ce trecea vremea, �ederea lui la

Petersburg îi devenea din ce în

ce mai insuportabil�.Se g�sea în

pragul verii. Uneori, pâlpâia în

mintea lui

hot�rârea de a l�sa totul balt�,

chiar �i procesul, �i de a pleca

a�a dintr-o

dat�, unde va vedea cu ochii, la

întâmplare — ss

zicem în Crimeea, de

pild�... De obicei, nu trecea mai

mult de un ceas �i Velceaninov î�i

detesta

gândul acesta, de care începea s�-

�i bats

joc: "Aceste obsesii nu ms

vor

p�r�si nici la sud, de vreme ce au

început ss

puns

st�pânire pe mine �i

dacs

sunt un om cât de cât onest — or

asta înseamns

cs

n-am nici cum �i

nici de ce ss

fug de ele".

"Ce rost are ss

fug? urms

Velceaninov ss

filozofeze cu mâhnire. Aici e

atâta pr�f�raie, atât z�duf

în�bu�itor! Casa-i a�a de murdar�.

La

autorit��ile unde îmi pierd vremea

între ace�ti oameni foarte

ocupa�i—e

atâta forfots

meschin�, atâtea griji m�runte. Pe

fa�a tuturor oamenilor

r�ma�i în ora�, care se perinds

din zori pân�-n sear�, vezi

întip�rit a�a de

naiv �i de sincer întregul lor

egoism, tupeul lor grosolan,

la�itatea

sufletelor lor mici �i nimicnicia

inimilor lor de dous

parale, încât, pe drept

cuvânt, se poate spune cs

aici e un adev�rat rai pentru un

ipohondru,

vorbind foarte serios! Totul e dat

la iveals

sincer, deschis... Nimeni nu

crede necesar ss

se ascund�, nimeni nu se preface

cum fac cucoanele

noastre în viligiatur�, în �ars

sau în str�in�tate. Totul merits

aici cel mai

profund respect, m�car ca un

omagiu adus sincerit��ii �i

simplit��ii. Nu

mai plec nic�ieri. Ss

cr�p aici, dar nu ms

clintesc din loc !"...

II

Domnul cu doliu la p�l�rie

Era în trei iulie. Domnea o

z�pu�eal��i oar�i�s

insuportabil�.

Velceaninov avusese o zi cu o mie

de alerg�turi. Toats

diminea�a umblase

pe jos �i cu tr�sura, iar seara

trebuia neap�rat ss

treacs

pe la un domn de

care avea absoluts

nevoie — un om de afaceri,

consilier de stat, care locuia

într-o vils

undeva pe Ceornaia Recika, �i pe

care urma s�-l surprinds

pe

nea�teptate acas�. Pe la �ase,

Velceaninov intrs

într-un restaurant dubios,

dar fran�uzesc, de pe bulevardul

Nevski, lângs

podul Poli�eiski. Se a�ezs

în

col�ul s�u obi�nuit la m�su�a lui

�iî�i ceru prânzul zilnic.

Mânca în fiecare zi un prânz de o

rubl�, pentru vin pl�tind aparte.

Socotea aceasts

chivernisire ca o ofrands

aduss

în mod în�elept greut��ilor

b�ne�ti prin care trecea. Mirându-

se cum se poate consuma o mâncare

atât de mizerabil�, Velceaninov

devora prânzul pâns

la ultima f�râmitur�,

totdeauna cu aceea�i poft�, de

parcs

n-ar fi mâncat de trei zile. "E

ceva

maladiv cu mine!" morm�ia în

barb�, când î�id�dea seama de

apetitul

s�u. De data aceasta Velceaninov

se a�ezs

la m�su�a sa în cea mai proasts

dispozi�ie sufleteasc�.Î�i aruncs

mânios p�l�ria unde se nimeri, se

rezems

cu coatele pe mas��ic�zu pe

gânduri. Dacs

vecinul de al�turi, fereascs

Dumnezeu! nu �i-ar fi c�utat de

treabs

sau dacs

chelnerul care-l servea

nu l-ar fi în�eles de la primul

cuvânt, Velceaninov ar fi r�bufnit

ca un

elev-ofi�er �i ar fi f�cut cine

�tie ce t�r�boi, tocmai el care

�tia ss

fie extrem

de politicos �i la nevoie chiar ss

priveascs

de sus, imperturbabil, ceea ce se

întâmpla în juru-i.

I se aduse supa. El puse mâna pe

lingur�, dar numaidecât — înainte

de a o fi umplut — o trânti pe

mas�, gata ss

sars

de pe scaun. Un gând

nea�teptat îl fulgers

deodat�. În clipa aceea — Dumnezeu

�tie datorits

c�rui proces de cugetare — el

în�elese perfect pricina triste�ii

sale —o

triste�e deosebit�, aparte, care-l

chinuia de câteva zile în �ir în

timpul din

urm�, legându-se de dânsul, tam-

nesam, �i nel�sându-l în pace,

Dumnezeu

�tie de ce. Acum înss

pricepu taina, v�zând totul ca-n

palm�.

"P�l�ria — asta-i pricina! bomb�ni

el, ca un inspirat. Numai �i numai

blestemata asta de p�l�rie

rotund�, cu panglics

mâr�avs

de doliu, poarts

toats

vina!"

C�zu pe gânduri �i, cu cât se

cufunda tot mai adânc în ele, cu

atât se

posomora mai mult �i cu atât

"întreaga întâmplare" i se p�rea

mai ciudat�.

"Dar... dar, de fapt, e vorba aici

într-adev�r de o întâmplare?

protests

el, f�rs

prea mults

încredere în sine. Se petrece oare

aici ceva care ss

semene cu o întâmplare?

Întreaga chestiune consta în

urm�toarele: cu vreo dous

s�pt�mâni în

urms

(de fapt, nu �inea exact minte

data) întâlnise pentru întâia oars

pe

strad�, undeva, la întret�ierea

dintre Podiaceskaia �i

Me�ceanskaia, un

domn cu doliu la p�l�rie. Fusese

un b�rbat ca oricare altul, n-

avusese

nimic deosebit, trecuse repede,

dar parcs

îl a�intise prea st�ruitor pe

Velceaninov, atr�gându-i aten�ia

în mod deosebit. Îl întâlnise

pesemne

cândva, undeva... "Dar mii de

figuri am v�zut în via��. iNu-i cu

putin�s

ss

le �in minte pe toate!" Dups

vreo dou�zeci de pa�i, Velceaninov

uits

întâlnirea avut�, cu toats

impresia ini�ials

f�cuts

asupra-i. Impresia îns�,

destul de original�,r�mase pentru

toats

ziua, sub forma unei neobi�nuite

înver�un�ri, dar f�rs

obiect. Dups

dous

s�pt�mâni Velceaninov î�i aminti

limpede toate acestea. Î�i aduse

aminte cs

nu în�elesese de loc cauza acelei

irita�ii �ics

pâns

atunci nu f�cuse nici o leg�tur��i

nici o confruntare

între indispozi�ia lui sufleteascs

din seara aceea �i întâlnirea de

diminea��.

Dar domnul acela se gr�bi s�-i

aducs

aminte despre persoana sa �i a

doua

zi se încruci�a din nou cu

Velceaninov pe bulevardul Nevski,

privindu-l

�ints

în chip straniu. Velceaninov

scuips

cu dispre��i numaidecât se mirs

de ceea ce f�cuse. Sunt, ce-i

drept, fizionomii care î�i inspirs

un dezgust

inexplicabil �if�rs

sens. "L-am mai întâlnit, într-

adev�r, pe undeva",

morm�i, îngândurat, Velceaninov,

la jum�tate de ors

dups

întâlnire �i se

sim�i din nou, toats

seara, în cea mai proasts

dispozi�ie sufleteasc�.

Avusese chiar un vis cât se poate

de urât, totu�i nu-�id�du seama cs

pricina noii �i deosebitei

ipohondrii nu era alta decât

prezen�a domnului

îndoliat de diminea��, de�i în

aceea�i sears

î�i aduse deseori aminte de

dânsul. Velceaninov se �i enervs

din pricins

cs

"asemenea prostie" îl preocups

într-atât �i ar fi socotit chiar

ca o înjosire de a-i atribui

emo�ia ce-l

st�pânea, dacs

i-ar fi trecut prin minte gândul

acesta. Se întâlni înss

din

nou peste dous

zile cu domnul îndoliat la

debarcaderul unui vapor de pe

Neva. La aceasts

întâlnire, a treia, Velceaninov ar

fi putut jura cs

domnul

cu p�l�ria în doliu se �i

îndreptase spre dânsul, dar cs

lumea, înghesuindu-

se, îl îndep�rtase. I se p�ru

chiar cs

necunoscutul "cutezase" a-i

întinde

mâna �i-l strigase pe nume. În

zarvs

nu-�i auzi cu claritate numele,

dar... "oare cine-i canalia asta

�i de ce nu se apropie de mine,

dacs

ms

cunoa�te într-adev�r �i dacs

dore�te atâta ss

se apropie?" se gândi, posac,

urcându-se într-o tr�sur��i

îndreptându-se spre m�n�stirea

Smolnâi.

Peste o jum�tate de or�,

Velceaninov se �i afla în

cabinetul avocatului s�u

cu care discuta aprins în

contradictoriu. Dar în timpul

serii �i al nop�ii, o

dezn�d�jduit��i fantastics

triste�e îl cuprinse din nou.

"Oare nu cumva

fac un icter?" se întrebs

b�nuitor, privindu-se în oglind�.

Aceasta fusese cea de a treia

întâlnire. Pe urm�, cinci zile de-

a

rândul, absolut "nimeni" nu-i mai

ie�i în cale, cât despre "canalie"

— nici

pomeneal�. Între timp, din când în

când, îi revenea înss

în minte domnul

cu doliu la p�l�rie. Velceaninov

se surprindea cu mirare, gândind:

"Ce

mi-o fi venit s�-mi bat capul cu

dânsul. Hm! Pesemne are multe

treburi la

Petersburg. �i oare dups

cine o fi purtând doliu? M-a

recunoscut, probabil....

pe când eu habar n-am cine-i! Nu-i

prea sts

bine doliul... Mi se pare

c�, dacs

l-as

privi mai de aproape mi-as

aduce aminte de dânsul..." Ceva

parcs

începea ss

mijeascs

în mintea lui, ca un cuvânt

cunoscut, dar uitat

deodat��i pe care te str�duie�ti

dinr�sputeri ca s��i-l readuci în

amintire; îl �tii prea bine, î�i

dai seama c�-l �tii; îi �tii �i

sensul �i te tot

învârte�ti în jurul lui; dar

oricât te-ai trudi, cuvântul acela

nu vrea s�-�i

revins

în memorie, �i pace!

"S-a întâmplat parc�... Da, a fost

demult... a fost undeva... Aici a

fost... exact, aici... dar duc�-se

dracului ce-a fost �i ce n-a fost

aici! izbucni

deodats

Velceaninov... �i face oare ss

ms

fr�mânt �iss

ms

înjosesc pentru

canalia asta?"

Velceaninov se sup�rs

teribil, dar seara, când î�i

aminti din senin cs

se sup�rase diminea�a, �i încs

"teribil", se indispuse, parcs

îl prinsese

cineva cu ocaua mic�. Se tulbur��i

se mir�: "Pesemne cs

exists

motive ca

ss

ms

înveninez a�a... f�rs

nici o noim�... numai la o simpls

aducereaminte..."

Dar nu-�i sfâr�i gândul.

A doua zi, Velceaninov se mânie �i

mai cumplit. De data asta înss

îi

p�ru cs

mânia îi era pricinuits

de-o "obr�znicie f�rs

seam�n", �i anume:

avu loc cea de-a patra întâlnire.

Domnul cu doliu r�s�ri iar��i ca

din

p�mânt. Velceaninov tocmai d�duse

pe strads

de consilierul de stat de

care avea neap�rats

nevoie �i pe care tot c�uta s�-l

g�seascs

prin surprindere

la vila lui din afara ora�ului.

Acest func�ionar, pe care abia îl

cuno�tea �i care îi era necesar la

proces, nu se l�sa prins cu una cu

dous

�i pesemne se ascundea, f�când tot

ce-i st�tea în putin�s

ss

nu se

întâlneascs

cu dânsul. Bucuros c�, în sfâr�it,

se ciocni nas în nas cu el,

Velceaninov îl înso�i pe strad�,

gr�bindu-se, pândindu-i privirile

�ic�utând

din r�sputeri s�-l antreneze pe

acest vulpoi cu p�rul alb într-o

discu�ie

asupra unei teme anume, în care

s�-l ia gura pe dinainte �iss

scape

cuvântul mult a�teptat. Dar

vulpoiul c�runt �tia el ce �tia,

râdea �i nu

spunea nimic. Tocmai în aceste

momente de grea cump�n�,

Velceaninov îl

v�zu pe trotuarul din fa�s

chiar pe domnul cel cu doliu la

p�l�rie. St�tea

acolo �i-i privea �ints

pe amândoi. Îl urm�rea cu

siguran�s

�i parcs

surâdea ironic.

"Dracu s�-l ia! izbucni în sine

Velceaninov, dups

ce-l conduse pe

înaltul demnitar, dând vina

nereu�itei sale pe apari�ia

inopinats

a acestui

«neobr�zat» — dracu s�-l ia! Nu

cumva m��i spioneaz�.Ms

urm�re�te,

f�rs

doar �i poate. L-o fi momit careva

�i... �i... �i... z�ucs

zâmbea a râde.

Pe legea mea, am s�-l ciom�gesc...

P�cat cs

umblu f�rs

baston ! Os�-mi

cump�r un baston. Nu ! N-am ss

las asta ss

treacs

a�a, cu una cu dou�!

Cine-i? Vreau neap�rat ss

aflu cine-i el !"

În sfâr�it, exact dups

trei zile de la aceasts

întâlnire, cea de-a patra, îl

întâlnim pe Velceaninov în

restaurantul s�u, dups

cum vi l-am descris mai

înainte, de data asta tulburat de-

a binelea �i întrucâtva chiar

descump�nit. Însu�i Velceaninov,

cu tot orgoliul s�u,nu putu ss

nu

recunoascs

realitatea. Se v�zu nevoit, în

cele din urm�,ss

priceaps

—

confruntând toate împrejur�rile —

cs

numai acest domn îndoliat, "un om

de nimic", era pricina ipohondriei

sale, a melancoliei ciudate �i a

tuturor

emo�iilor care îl chinuiau de dous

s�pt�mâni.

"Ss

zicem cs

sunt un ipohondru, se gândi

Velceaninov, �i fac din

�ân�ar arm�sar, totu�i m-ar putea,

oare, lini�ti faptul cs

toate acestea nu

sunt poate decât rodul

imagina�iei? C�ci dacs

un �arlatan ca acesta este în

stare ss

r�v��eascs

în halul �sta pe un om, atunci

asta-i... asta-i..."

Într-adev�r, în întâlnirea din

ziua aceea (a cincea), arm�sarul

se ar�ts

cât un �ân�ar: domnul acesta, ca

�i mai înainte, o zbughi pe de

l�turi, dar

acuma f�rs

s�-l mai �inteascs

cu privirea pe Velceaninov �if�rs

ss

arate ca

în celelalte d��ics

l-ar recunoa�te, ci, dimpotriv�,

mergea cu ochii în

p�mânt, dorind pare-se din tot

sufletul ca ss

nu fie z�rit. Velceaninov se

îndrepts

brusc spre dânsul �i urls

din r�sputeri:

— Hei, domnule ! Cel cu doliu la

p�l�rie ! Te ascunzi acum, hai?!

Stai!

Cine e�ti?

Întrebarea �i strig�tul lui' n-

aveau nici un rost. Velceaninov

î�id�du

seama de asta înss

abia dups

ce strigase. La interpelarea

acestuia,

domnul se întoarse, se opri o

clips

în loc, se fâstâci, surâse, vru

parcs

ss

rosteascs

ceva, ss

facs

un gest, r�mânând un moment în

mare nehot�râre,

apoi se r�suci scurt pe loc �io

lus

la fug�, sfârâindu-i c�lcâiele.

Velceaninov îl urm�ri, mirat, cu

privirea.

"Nu cumva, de fapt, eu ms

leg de dânsul, î�i zise

Velceaninov, �i nu el

de mine?"

Dups

ce-�i lus

prânzul, porni gr�bit la vila

acelui func�ionar superior.

Nu-l g�si acas�. I se spuse cs

boierul "plecase de diminea�s

�i nu se va

întoarce decât pe la trei-patru

dups

miezul nop�ii, fiind dus la o

aniversare..." R�spunsul acesta

era prea "jignitor". Fierbând de

mânie,

Velceaninov se hot�rî ss

se duc��i el la aniversarea aceea

�i chiar o �i

porni, dar, dându-�i seama cs

exagereaz�, pl�ti birjarul la

mijlocul

drumului �i merse pe jos acas�,

spre Teatrul Bal�oi. Sim�i nevoia

unei

plimb�ri. Pentru a-�i lini�ti

nervii zdruncina�i, avea nevoie ss

doarms

bine

peste noapte, în ciuda insomniei

sale, iar ca ss

poats

adormi, trebuia

neap�rat ss

oboseascs

fizic. A�acs

ajunse acass

pe la zece �i jum�tate,

drumul fiind destul de lung, �i,

într-adev�r, sosi frânt de

osteneal�.

Velceaninov î�i închiriase

locuin�a în luna martie. O hulea

�io oc�ra

cumplit, justificându-se fa�s

de sine însu�i cu scuza cs

de fapt nu-i decât

"un s�las

de campanie", c�ci "se

împotmolise" la Petersburg din

pricina

"acestui proces blestemat".

Apartamentul nu era de loc atât de

prost �i de

indecent cum îl caracterizase el

însu�i. Intrarea prin gang era

într-adev�r

cam întunecoas��i "murdar�". Dar

apartamentul propriu-zis de la

etaj era

alc�tuit din dous

od�i luminoase �i înalte, separate

printr-un mic culoar

întunecos, dând una la strad�, iar

alta spre curte. Al�turi de odaia

cu

ferestrele spre curte se afla o

c�m�ru��, prev�zuts

ca dormitor. Dar

Velceaninov aruncase acolo în

neorânduials

tot felul de hâr�oage �i de

c�r�i, dormind într-una din

camerele mari �i anume în aceea

care d�dea

cu ferestrele la strad�. Patul i

se f�cea pe un divan. Avea mobils

bun�, de�i

cam veche. Erau acolo �i unele

obiecte de pres

—r�m��i�e dintr-o fosts

bun�stare, bibelouri de por�elan

�i de bronz, covoare de Buhara —

mari,

autentice. Sc�pasers

chiar �i dous

tablouri destul de bune. Toate

lucrurile

înss

z�ceau într-o neorânduials

v�dit�, nepuse la locul lor �i

chiar

colb�ite, de când fata în cas�,

Pelagheea, plecase pentru câtva

timp la

neamurile sale din Novgorod �i-l

l�sase singur. Faptul ciudat ca un

holtei

�i om de lume, care mai �inea la

titlul de gentleman, ss

aibs

în slujbs

o

fats

nem�ritats

îl f�cea pe Velceaninov aproape ss

ro�easc�, de�i era foarte

mul�umit de jupâneas�. Pelagheea

se tocmise la dânsul încs

de ast�-prim

�var�, când el î�i închiriase

apartamentul. Servise mai înainte

la o

familie cunoscut�, care plecase în

str�in�tate, �i puse numaidecât

ordine

în locuin�a lui. Dups

plecarea Pelagheei, Velceaninov nu

se mai hot�rî ss

angajeze o alts

servitoare. Iar de luat un valet

pentru un termen scurt

n-avea nici un rost. Afars

de asta, lui nici nu-i pl�ceau

vale�ii. Rândui ca

în fiecare diminea�s

s�-i facs

cur��enie prin camere Mavra, sora

port�resei.

Când pleca de acas�, Velceaninov

îi l�sa cheia de la apartament. Ea

nu

f�cea mai nimic, lua leafa de

poman�, ba parc��i mai �terpelea

câte ceva.

Dar locatarului nu-i p�sa de

nimic. El era mul�umit cs

r�mânea acass

absolut singur. Toate au înss

o limit��i nervii s�i, mai cu

seams

în

momentele de iritare, refuzau ss

suporte "mizeria" asta �i,

întorcându-se

acas�, intra îndeob�te cu scârbs

în apartamentul s�u.

De data asta Velceaninov se

dezbr�cs

în mare grab�. Se aruncs

în

a�ternut �i, iritat, se hot�rî ss

nu se mai gândeascs

la nimic, ci ss

adoarms

"numaidecât", cu orice chip.

Atunci se petrecuse un lucru

straniu: adormi dintr-o dat�, cum

î�i puse capul pe pern�.Nu ise mai

întâmplase a�a ceva de mai bine de

o lun�.

Dormi vreo trei ore în �ir, având

înss

un somn zbuciumat cu tot felul

de co�maruri, ca un bolnav

scuturat de friguri. Se f�cea cs

s�vâr�ise o

crim�,pe care o t�inuise, dar, în

cele din urm�, o sumedenie de

oameni

d�du buzna la dânsul �i-l

învinuia. Se îngr�m�dise o gloats

întreag�, �i

oameni n�v�leau într-una în cass

—a�acs

nici u�a nu se mai închidea, ci

r�mânea cu canaturile date în

l�turi. În sfâr�it, toats

luarea-aminte i se

a�inti asupra unui om ciudat, care

pe vremuri ii fusese foarte bine

cunoscut �i apropiat �i care

murise, iar acum, nu �tiu cum,

intrase �i el în

cas�. Mai cu seams

îl chinuia pe Velceaninov faptul

cs

el nu-�id�dea

seama cine era omul acela, îi

uitase numele �i nu �i-l putea

aminti. �tia

numai cs

pe vremuri îl iubise foarte mult.

Parcs

toats

mul�imea adunats

în cass

a�tepta de la persoana asta un

cuvânt decisiv: învinuirea ori

ap�rarea lui Velceaninov. To�i

fierbeau de ner�bdare. Dar

necunoscutul

�edea nemi�cat la mas��it�cea

molcom, cu înc�p��ânare. Zgomotul

nu

mai înceta, iritarea tuturor se

înte�ea �i deodats

Velceaninov, ca un turbat,

îl lovi pe omul acesta fiindcs

nu voia ss

vorbeasc�, sim�ind totodats

o

u�urare stranie. Inima i se opri

de groaz��i de am�r�ciune pentru

gestul

s�u, dar tocmai în aceasts

stare se ascundea pl�cerea.

Înnebunit de furie,

Velceaninov îi mai d�du o

lovitur��i încs

una, îmb�tat de mânie �i de

teama care-l scosese din min�i,

sim�ind în acela�i timp o

satisfac�ie

nem�rginit�. Nu mai �tia num�rul

loviturilor, îl b�tu mai departe

f�rs

r�gaz. Îl mâna o pofts

de nimicire des�vâr�it�. Deodat�,

iats

ce se

întâmpl�: cu to�ii d�durs

un strig�t înfior�tor �i,

a�teptând parc�, se

întoarsers

cu fa�a spre u��. În aceea�i

clip�,r�sunars

trei zbârnâituri

stridente ale clopo�elului, a�a de

puternice, ca �i cum cineva ar fi

vrut s�-l

smulgs

de la u��. Velceaninov se trezi,

se dezmetici pe loc, s�ri ars din

pat

�i se repezi la ie�ire. Era cât se

poate de convins cs

sunetele clopo�elului

nu erau un vis �ics

cineva tr�sese aievea g�ietanul

clopo�elului. "Ar fi fost

cu totul nefiresc ca ni�te

z�ng�nituri de clopo�el, atât de

reale, perfect

auzite, ss

se fi produs în vis!"

Î�id�du înss

cu surprindere seama c��i sunetele

clopo�elului erau

vis. Deschise u�a �i ie�i în

antreu. Î�i aruncs

ochii �i pe scar�. Nu era

nimeni, absolut nimeni, clopo�elul

st�tea nemi�cat la locul lui.

Minunându-se, dar �i bucurându-se

în acela�i timp, el se întoarse în

odaie. Aprinse o lumânare �iî�i

aduse aminte cs

u�ar�m�sese numai

închis�, nu încuiats

cu cârligul �i cu cheia. �i

înainte vreme, când venea

acas�, uita adesea ss

încuie u�a peste noapte, nedând

importan�s

acestui

am�nunt. Pelagheea îl �i certase

de câteva ori pentru gre�eala

asta. Se

întoarse în antreu ca ss

încuie u�a, pe care o mai deschise

o dat�. Se mai

uits

afar�, puse cârligul, dar de lene

nu mai încuie u�a cu cheia.

Ornicul

b�tu ceasurile dou��i jum�tate: va

ss

zics

dormise trei ore.

Visul îl tulburs

într-atât, încât nu-i veni ss

se culce numaidecât, ci

hot�rî ss

se plimbe prin odaie vreo jum�tate

de ceas — "cât fumezi un

trabuc". Se îmbr�cs

în grab�, se apropie de fereastr�,

ridics

un pic

draperia de stofs

grea �i storul alb dind�r�tul ei.

Afars

se luminase de

ziu�. Albele nop�i de vars

de la Petersburg îi zdruncinau

totdeauna nervii

�i în vremea din urms

îi sporeau insomnia — a�acs

de vreo dous

s�pt�mâni î�i pusese într-adins

aceste draperii groase, care

opreau lumina

când erau l�sate în jos. Dând voie

luminii ss

n�v�leascs

în odaie �i uitând

ss

stings

lumânarea de pe mas�, Velceaninov

începu ss

se plimbe în lung

�i-n lat prin camer�, st�pânit de

un sentiment ap�s�tor �i maladiv,

care

nu-l p�r�sea, îl mai chinuia

gândul cs

fusese în stare ss

ridice mâna

împotriva omului aceluia �is�-l

loveasc�.

— Ei bine, omul acesta nici nu

exist��i nici n-a existat

vreodat�.

Totul n-a fost decât un vis.

Atunci de ce ss

ms

indispun?

Toate îngrijor�rile sale

concentrându-se cu înver�unare

într-un

singur punct, Velceaninov ajunse

la concluzia cs

nu mai era s�n�tos, cs

devenise "un om bolnav".

Nu-i venea ss

recunoascs

cs

îmb�trânea sau c�-i sl�beau

puterile. Iar

în momentele de rea dispozi�ie se

înver�una ss

exagereze amândous

aceste

st�ri de fapt, dinadins, cu scopul

de a se lua în râs.

—B�trâne�e! Îmb�trânesc de-a

binelea, morm�ia Velceaninov

plimbându-se prin odaie. Îmi pierd

memoria, am vedenii, visez

n�zbâtii,

parcs

aud clopo�ei... Duc�-se dracului!

�tiu din proprie experien�s

cs

asemenea vise n-aveam decât când

eram scuturat de friguri... Sunt

convins c��i "povestea" cu doliul

poate nu-i altceva decât tot un

vis.

Hot�rât! Aveam dreptate s�-mi zic

ieri: eu m-am legat de dânsul, nu

el de

mine! Am f�cut o întreags

"istorie" în jurul lui, pe când de

fapt eu însumi

m-am vârât de frics

sub mas�. �i în definitiv de ce-l

fac canalie? Poate-i un

om foarte cumsecade. N-are, ce-i

drept, o figurs

pl�cut�, de�i nu g�se�ti

nimic urât în ea. Apoi la p�r

seam�ns

cu to�i oamenii. Doar privirea îi

este

nu �tiu cum... Iar m-apuc�! Încep

ss

ms

gândesc din nou la dânsul! Ce

naiba oi fi având cu privirea lui?

Te pomene�ti cs

n-am ss

mai pot tr�if�rs

acest... tic�los!

Printre alte gânduri care i se

îmbulzirs

în minte, unul îl am�rî îndeosebi.

Îl fulgers

ob�nuials

cs

domnul acesta îndoliat îi fusese

pe vremuri

prieten intim, iar acuma,

reîntâlnindu-l, îl prive�te ironic

deoarece cunoa

�te vreun secret important din

trecutul s�u �i-l g�se�te într-o

situa�ie

înjositoare. Velceaninov se

apropie de fereastr�, vrând s-o

deschids

ca ss

respire o unds

din aerul proasp�t al nop�ii. Dar

se cutremurs

brusc. I se

p�ru cs

vede un miracol nemaipomenit.

N-apucs

ss

deschids

bine fereastra, când se �i trase

grabnic în drep

tul peretelui �i se ascunse. Z�ri

dintr-o dats

tocmai pe domnul cu doliu la

p�l�rie pe trotuarul pustiu din

fa��, chiar în dreptul locuin�ei

sale. Pesemne

nu-l observase �i, curios, cerceta

parcs

întreaga cas�, chibzuind ceva.

F�cea impresia cs

n�scocea anumite planuri, gata-

gata ss

ia o hot�râre.

Ridics

mâna �i parcs

duse un deget la frunte. În

sfâr�it, se decise. Î�i roti

privirea de jur împrejur �i,

tiptil, în vârful degetelor, porni

ss

treacs

de-a

curmezi�ul strada. Iat�-l! Ajunse

la porti�a care, vara, r�mânea

uneori

nez�vorâts

pâns

pe la ceasurile trei diminea�a.

"Vine la mine!" îi fulgers

prin minte lui Velceaninov �i se

repezi numaidecât, tot în vârful

picioarelor,

în antreu �i se tupils

la u��, unde r�mase nemi�cat, abia

atingând

cu mâna dreapt�, tremur�toare,

cârligul pe care-l pusese

adineaori. Î�i

ciuli atent urechile, c�utând ss

prinds

zgomotul pa�ilor pe care-i a�tepta

pe scar�.

Inima-i b�tea s�-i spargs

pieptul, nu alta. Se temea c�,

din, pricina ei

nu-l va auzi pe str�in urcând

scara în vârful degetelor. Faptele

în sine nu

le prindea, dar percepea totul cu

un fel de limpezime înzecit�,

parcs

visul

de adineaori se împletise cu

realitatea. Velceaninov era din

fire un om curajos.

Uneori, se f�lea chiar, f�când

parads

cu curajul s�u în întâmpinarea

unei primejdii — chiar dacs

nimeni nu-l vedea, ci numai pentru

a se

minuna singur de sine însu�i. Dar

de data aceasta lucrurile st�teau

cu

totul altfel. Ipohondrul �i

plâng�re�ul b�nuitor din ajun se

transformase cu

totul, nu mai era acela�i om. Un

râs nervos îi clocotea înfundat în

piept.

Ghicea orice mi�care a str�inului

de dups

u��.

"Aha! Iat�-l cs

urcs

treptele, a ajuns sus, se uits

în jurul lui, trage cu

urechea în jos pe scar�. De-abia

respir�, se furi�eaz�... aha! Pune

mâna pe

clan��, trage, o încearc�!

Socotise cs

nu-i închiss

u�a la mine. �tia va ss

zics

cs

uneori uit s-o încui. Iar��i trage

de clan��.Î�i închipuie cs

oss

sars

cârligul? îl doare inima ss

se desparts

a�a. Nu-i vine ss

plece cu buza

umflat�?"

Într-adev�r, toate trebuiau ss

se petreacs

a�a cum �i le închipuia el.

Cineva st�tea, ce-i drept, în

fa�au�ii �i înceti�or, f�rs

zgomot, încerca

încuietoarea �i tr�gea u�urel de

clan��, "având, bineîn�eles,

scopul s�u".

Dar Velceaninov avea preg�tit

deznod�mântul �i, parcs

încântat de clipa

hot�râtoare, chibzuia �i se

preg�tea s�-l primeasc�. Îi veni

n�valnic pofta

de a ridica cârligul, de a trânti

u�a înl�turi �i de a da ochii cu

"sperietoarea". "Care va ss

zics

ce c�uta�i aici, stimabile?"

A�a se �i petrecurs

lucrurile. Socotind clipa

potrivit�, Velceaninov

ridics

dintr-o dats

cârligul, împinse u�a �id�du nas

în nas de domnul cu

doliu la p�l�rie.

III

Pavel Pavlovici Truso�ki

Vizitatorul parcs

amu�i pe loc. Amândoi st�turs

în prag fa�s

în fa�s

�i,

neclinti�i, se priveau �ints

în ochi. A�a trecurs

câteva clipe. Deodat�,

Velceaninov î�i recunoscu

oaspetele.

În acela�i timp �i musafirul ghici

pesemne cs

Velceaninov îl

recunoscuse de-a binelea, asta se

oglindi o clips

în privirile sale. Într-o

secund�, figura i se destinse

într-un dulce surâs.

— Am desigur pl�cerea ss

vorbesc cu Alexei Ivanovici?

psalmodie

str�inul cu cea mai duioass

voce, care suna cât se poate de

comic în

împrejur�rile acelea.

— Dar dumneavoastrs

nu sunte�i cumva Pavel Pavlovici

Truso�ki?

silabisi, în sfâr�it, Velceaninov

cu o expresie de nedumerire pe

fa��.

— Ne-am cunoscut acum vreo nous

ani în ora�ul T... �i, deci îmi

permite�iss

vs

reamintesc, am fost în rela�ii de

buns

prietenie.

— Da, domnul meu... ss

zicem... dar acum sunt orele trei

diminea�a,

iar dvs. mi-a�i încercat u�a de

vreo zece minute ca ss

vede�i dacs

nu-i

deschis�...

— Ora trei! exclams

musafirul, sco�ându-�i ceasornicul

din buzunar

�i mirându-se adânc mâhnit, exact:

trei! Ierta�i-m�, Alexei

Ivanovici, ar fi

trebuit s�-mi dau seama de asta

înainte de sosire. Sunt foarte

încurcat.

Voi trece zilele acestea, ca ss

ms

explic, iar acum...

— Ba de loc! Dac�-i vorba de

explica�ii, mai bine numaidecât!

r�spunse repede Velceaninov.

Poftim, trece�i, vs

rog pragul în odaie. Doar

a�i avut inten�ia de a-mi p�trunde

în cas��i nu v-a�i înfiin�at aici

numai �i

numai ca s�-mi încerca�i

lac�tele...

Velceaninov era �i tulburat, dar

totodats

parc��i pu�in cam uluit,

nesim�indu-se în stare s�-�i adune

gândurile. Se sim�ea chiar

ru�inat. Din

întreaga fantasmagorie nu mai

r�m�sese nimic, nici un mister,

nici un

pericol, ci numai mutra prosteascs

a unui oarecare Pavel Pavlovici.

De

altfel nici nu-i prea venea ss

creads

cs

totul era a�a de simplu. Avea o

presim

�ire nel�murit�, care-l îngrijora.

Îl pofti pe oaspete în fotoliu,

iar el se

a�ezs

numaidecât în pat, la un pas de

fotoliu, se aplecs

cu palmele

sprijinite pe genunchi �ia�tepts

cu înfrigurare ca noul venit ss

înceaps

vorba. Îl cerceta insistent cu

privirile �ic�uta s��i-l

aminteascs

cum era

în trecut. Dar ciudat! Acesta

t�cea, ca �i cum n-ar fi priceput

de loc cs

era

"obligat" ss

vorbeascs

f�rs

întârziere. Ba dimpotriv�, parcs

oaspetele

a�tepta ceva de la gazd�,

privindu-l �int�. Poate el însu�i

se fâstâcise,

sim�ind de la început o oarecare

stinghereal�, ca un �oarece prins

în

capcan�. Dar Velceaninov î�i ie�i

din fire, în cele din urm�.

— Dar, în definitiv, ce-i cu

dumneavoastr�? izbucni

Velceaninov,

dups

cât mi se pare nu sunte�i nici o

fantom��i nici un vis. Sau poate

dori�iss

face�i aici pe stafia? L�muri�i-

m�, domnule!

Musafirul prinse ss

se fr�mânte, surâse �i începu cu

un aer sfios:

— Dups

câte v�d, vs

surprinde în primul rând sosirea

mea la o ors

a�a de târzie �i în ni�te

împrejur�ri, oarecum, atât de

aparte... Când ms

gândesc la cele petrecute

odinioar��i la modul cum ne-am

desp�r�it... Da,

sunt lucruri foarte ciudate...

Dealtfel, nici n-aveam de gând ss

trec pe la

dumneavoastr�, dar — fiindcs

a�a s-a nimerit — totul se

datore�te unei

întâmpl�ri...

— Cum unei întâmpl�ri? Doar v-am

v�zut pe fereastr�, trecând

strada în vârful degetelor.

— Aha, va ss

zics

m-a�iv�zut! Atunci z�uc��ti�i mai

multe decât

mine în istoria asta. Dar v�dcs

vs

incomodez... Drept vorbind, iats

cum

stau lucrurile: am sosit la

Petersburg de vreo trei s�pt�mâni

într-o

chestiune personal�... Într-

adev�r, eu sunt Pavel Pavlovici

Truso�ki... m-a�i

recunoscut. Chestiunea mea e

simpl�: am venit aici ca ss

fac niscaiva

demersuri pentru a fi mutat în

alts

gubernie, într-o nous

slujb�, constituind

de fapt o avansare... Dar toate

acestea sunt chestii secundare...

Lucrul

de c�petenie este, dacs

vre�is��ti�i, cs

de trei s�pt�mâni bat str�zile pe

aici �i am impresia cs

t�r�g�nez într-adins toats

afacerea asta, adics

mutarea... drept vorbind, chiar

dacs

voi izbuti s-o duc cu bine la

cap�t, o

ss

mi se pars

totu�ics

n-am terminat-o �i nu-mi va veni

ss

plec din

Petersburgul vostru în starea de

spirit în care ms

g�sesc. Umblu f�rs

rost

ca �i cum n-as

avea nici o �int�, ba parcs

m-a��i bucura cs

n-omai am —

în starea mea de spirit!...

— În ce stare de spirit? se

încrunts

Velceaninov.

Oaspetele î�i ridics

ochii spre dânsul, lus

în mâns

p�l�ria �i, cu

gravitate, îi ar�ts

crepul de doliu.

— Iats

starea de spirit!

Velceaninov se uits

cu o privire tulbure când la

doliu, când la chipul

musafirului. Deodat�, i se

îmbujorars

obrajii �i el îl întrebs

cu oemo�ie

profund�:

— Nu cumva Natalia Vasilievna?

— Chiar ea! Natalia Vasilievna !

În martie trecut... Tuberculozs

galopant�... numai în vreo dou�-

trei luni! Iar eu am r�mas singur,

dups

cum ms

vede�i.

Rostind aceste vorbe, oaspetele —

foarte emo�ionat — î�i desf�cu

larg

bra�ele �i, �inând în mâna stângs

p�l�ria îndoliat�,î�i plecs

în p�mânt

capul ple�uv, timp de cel pu�in

zece secunde.

Tabloul �i gestul acesta parc�-l

înviorars

pe Velceaninov. Un zâmbet

ironic �i chiar cârcotas

îi ap�ru pe buze, dar numai o

clip�, nu mai mult...

�tirea mor�ii acestei doamne (pe

care Velceaninov o cunoscuse

alt�dat��i

pe care apucase s-o uite tot atât

de demult) îi provocs

o impresie

nea�teptat de zguduitoare.

— Cum se poate una ca asta?!

morm�i el cele dintâi cuvinte ce-i

venirs

pe limb�. �i de ce n-a�i trecut

de-a dreptul pe la mine ca ss

ms

vesti�i?

—Vs

mul�umesc pentru comp�timirea pe

care o v�d �i o pre�uiesc,

de�i...

— De�i?

— De�i au trecut atâ�ia ani de la

desp�r�irea noastr�, v-a�i purtat

fa�s

de nenorocirea mea �i chiar fa�s

de mine cu o des�vâr�its

comp�timire,

încât resimt, bineîn�eles, o

adâncs

mul�umire. Asta am vrut ss

vs

dest�inuiesc. �i nu cs

m-as

îndoi de prietenii mei c�ci as

putea �i aici,

chiar acum, ss

g�sesc prieteni de-ai mei foarte

sinceri (s�-l lu�m de pilds

numai pe Stepan Mihailovici

Bagautov), dar de la cuno�tin�a

noastr�, chiar

prietenie, de care-mi aduc aminte

cu profunds

recuno�tin��, au trecut

nous

ani, �i de atunci n-a�i mai venit

pe la noi �i scrisori nu ne-am mai

trimis...

Oaspetele î�i psalmodia vorbirea,

ca pe note, privind în p�mânt

toats

vremea cât durs

explica�ia, cu toate cs

vedea destul de bine totul din

preajma lui. Între timp, gazda î�i

recap�ts

st�pânirea de sine.

Cu o impresie foarte stranie

întip�rits

pe chipul s�u, �i care se

accentua din ce în ce mai mult,

Velceaninov î�i ciuli urechile,

privindu-l

�ints

pe Pavel Pavlovici. Când acesta se

opri, în mintea gazdei n�v�lir�,

halandala, un roi de gânduri

nea�teptate.

— Oare de ce nu v-am recunoscut

pâns

acum? izbucni Velceaninov,

însufle�indu-se, c�ci ne-am mai

întâlnit de vreo cinci ori pe

strad�?

— Da, am b�gat de seam�. Mi-a�i

ie�it în cale de vreo dous

ori, dacs

nu chiar de trei...

— Ba dimpotriv�, dumneavoastrs

mi-a�i ie�it în cale, �i nu eu,

dumneavoastr�...

Velceaninov s�ri în picioare �i

izbucni într-un râs r�sun�tor.

Pavel

Pavlovici se opri un moment, îl

privi cu luare-aminte �i

numaidecât î�i

urms

vorba:

— Nu m-a�i recunoscut, poate

fiindcs

m-a�i putut uita, apoi, între

timp, am suferit de v�rsat, care

mi-a l�sat urme pe fa��.

—V�rsat? Da, a�i avut într-

adev�rv�rsat. Ei, �i cum de v-

a�i...

— Procopsit? Dar ce nu i se poate

întâmpla omului? Scapi cât scapi,

�i deodats

te pocne�te câte ceva.

— Totul mi se pare stra�nic de

hazliu. Dar, continua�i,

continua�i, vs

rog, scumpe amice!

— De�i v-am întâlnit �i eu...

— Sta�i! De ce mi-a�i spus

adineaori: m-am "procopsit". Eu

voisem ss

ms

exprim mult mai politicos. Ei,

hai, urma�i, vs

rog, urma�i.

Velceaninov se f�cea din senin tot

mai bucuros �i mai vesel. Impresia

lui zguduitoare de la început se

risipi. Se plimba cu pa�i repezi

prin odaie,

înainte �i înapoi.

— De�i v-am întâlnit �i eu, ba

chiar la plecarea mea spre

Petersburg

am avut de gând ss

vs

caut neap�rat, dar, repet, acum ms

aflu într-o

asemenea stare de spirit... �i

sunt atât de r�v��it mintal,

începând din

luna martie...

— Ah, da! R�v��it din luna martie.

Dar ia spune�i-mi: nu mai fuma�i?

— �ti�i doar cs

în timpul vie�ii Nataliei

Vasilievna...

— Ei da, ei da, dar din luna

martie?

—O �ig�ru�e poate c-ar merge.

— Poftim o �igar�. Aprinde�i-o �i

urma�i, c�ci stra�nic m�...

Aprinzându-�io �igars

de foi, Velceaninov se a�ezs

repede din nou pe

marginea patului. Pavel Pavlovici

se întrerupse din povestit �i-l

întreb�:

— Dar dumneavoastrs

în�ivs

nu sunte�i cam nervos? Cum sta�i,

drept vorbind, cu s�n�tatea?

— Uf, dracu s-o ia de s�n�tate! se

îmbufns

Velceaninov. Da�i-i

drumul mai departe!

Din parte-i musafirul, dându-�i

seama de emo�ia gazdei, era din ce

în

ce mai mul�umit �i mai sigur de

sine.

— Dar ce pot ss

adaug? zise oaspetele. Mai întâi

închipui�i-v�, Alexei

Ivanovici, un om mort, înss

nu numai a�a, ci mort de-a

binelea, un om

deci care, dups

oc�snicie de dou�zeci de ani, î�i

schimbs

dintr-o dats

via�a �i porne�te haihui pe str�zi

pr�fuite f�rs

un �el ac�t�rii, ca-n mijlocul

unei stepe, aproape nemai�tiind pe

ce lume se afl��ig�sind în aceasts

uitare de sine chiar un fel de

potolire a sim�urilor sale. E

foarte firesc dups

toate astea ca atunci când mi se

întâmpls

ss

mai întâlnesc uneori un

cunoscut sau, poate, un amic

adev�rat, s�-l ocolesc dinadins,

ca ss

nu ne

întâlnim în asemenea situa�ie,

adics

într-un moment de uitare de sine.

Iar

alteori, te bate gândul �i te

apucs

un dor ss

vezi pe vreun martor, pe

cineva care a participat la

împrejur�rile recente tr�ite

împreun�, ce nu se

vor mai întoarce pe veci, iar

inima începe s�-�i zvâcneascs

cu atâta putere,

încât nu numai ziua, ci �i

noaptea, te sim�i gata ss

te arunci în bra�ele

unui prieten, trezindu-l la nevoie

chiar la orele patru diminea�a. Ms

în�elasem înss

numai în privin�a ceasului, nu �i

în privin�a prieteniei, c�ci

în clipa de fa�s

sunt mai mult decât recompensat.

Iar în leg�turs

cu ora,

din pricina ame�elii, mi se p�rea,

drept vorbind, cs

nu era decât miezul

nop�ii. Î�i sorbi propria

triste�e.�ii�i pare cs

te îmbe�i cu ea. De altfel, nu

atât triste�ea, ci tocmai noua

stare de lucruri ms

deprim�...

— Dar ce mod ciudat de exprimare

ave�i! observs

mohorât Velceani

nov, luând iar��i o înf��i�are

foarte serioas�.

— Într-adev�r, ms

exprim ciudat...

— Ia spune�i-mi mai degrabs

deschis... nu cumva glumi�i?

—Ss

glumesc? exclams

Pavel Pavlovici, având întip�rits

pe figurs

o

uimire îndurerat�. Tocmai în

momentul când vs

aduc la cuno�tin�s

c�...

— Ah, vs

rog ss

nu ad�uga�i nici un cuvânt.

Velceaninov se scul��i începu ss

se plimbe din nou prin odaie.

Trecurs

a�a vreo cinci minute. Musafirul

d�du ss

se ridice �i el în

picioare, dar Velceaninov r�cni la

dânsul:

— Sta�i jos, sta�i jos!

Acesta se a�ezs

docil iar��i în fotoliu.

— Totu�i, cât de mult v-a�i

schimbat! ad�ugs

Velceaninov, oprindu-se

brusc în fa�a lui, uluit parcs

singur de gândul acesta. Stra�nic

v-a�i

schimbat! Extraordinar ! Sunte�i

cu totul alt om !

— Nici nu-i de mirare, doar au

trecut nous

ani de-atunci.

— Nu, nu, nu ! Nu-i vorba de

vârst�. La înf��i�are nu v-a�i

schimbat

cine �tie ce. Altfel v-a�i

schimbat!

— Poate tot din pricina celor nous

ani.

— Sau datorits

lunii martie.

— Hi-hi, surâse viclean Pavel

Pavlovici. Ave�i ni�te gânduri cam

glume�e... Dar, dac�-mi îng�dui�i,

în ce consts

propriu-zis schimbarea

mea?

— Ce mai treac�-mearg�! Mai

înainte Pavel Pavlovici era o

persoans

serioas��i cumsecade — de�teapt�,

pe când acuma-i un vaurien!

Velceaninov se g�sea într-o stare

de maxims

iritare, în care cei mai

re�inu�i oameni trântesc vorbele

cele mai nea�teptate.

— Vaurien! A�a crede�i? Va ss

zics

nu mai sunt "de�tept"? Nu sunt

de�tept? chicoti ironic Pavel

Pavlovici.

— Ce de�tept! Pas�mite sunte�i

acum un om cu adev�rat inteligent.

"Oi fi eu impertinent, se gândea

Velceaninov, dar canalia asta este

�i

mai impertinent�. �i oare ce-o fi

urm�rind?"

— Ah, scumpule �i nepre�uitule

Alexei Ivanovici! se nelini�ti

brusc

oaspetele, foindu-se în fotoliu.

Ce ne pass

nou�? Doar nu suntem acum în

societate, în cercurile înalte ale

aristocra�iei. Nu suntem decât doi

fo�ti

amici cât se poate de sinceri �i

de vechi, care ne-am întâlnit �i

ne amintim

unul altuia cu toats

sinceritatea leg�tura aceea de

neuitat în care defuncta

era o verigs

de pres

a prieteniei ce ne lega!

Furat parcs

de entuziasmul s�u, musafirul

î�il�ss

capul în piept,

cum obi�nuia alt�dat�, dar fa�a

�i-o acoperi cu p�l�ria.

Velceaninov îl

cercets

din ochi cu v�dit dezgust �i

nelini�te.

"�i dacs

nu-i decât un m�sc�rici?

str�fulgera un gând prin mintea

lui

Velceaninov. Dar nu, imposibil!

Parcs

nu-i nici beat, de�i n-ar fi

exclus, are

fa�a ro�ie. De altfel, beat ori nu

— tot acolo ajungem. Oare de ce s-

o fi

ag��ând de mine? Ce-o fi vrând

canalia asta?"

—Vs

aduce�i aminte, vs

mai aduce�i aminte, exclams

Pavel Pavlovici,

dându-�ip�l�ria încet, încet la o

parte din dreptul fe�ei sale

�il�sându-se

tot mai mult �i mai mult prads

amintirilor... Sper cs

n-a�i uitat excursiile

noastre afars

din ora�, serile �i petrecerile cu

dansuri �i cu jocuri

nevinovate la excelen�a-sa, extrem

de primitoare, Semion Semionovici?

Dar

lecturile noastre serale în trei?

Dar împrejur�rile în care ne-am

cunoscut,

când a�i intrat la mine în

diminea�a aceea pentru informa�ii

cu privire la

procesul dumneavoastr�,a�i început

chiar ss

vocifera�i, cum deodats

a

ie�it Natalia Vasilievna �i peste

zece minute a�i �i devenit cel mai

sincer

prieten al casei noastre pentru un

an întreg, întocmai ca în

Provinciala,

piesa scriss

de domnul Turgheniev...

Velceaninov se plimba cu pa�i

rari, cu privirile în p�mânt, î�i

urm�rea

musafirul cu ner�bdare �i cu

dezgust, ascultându-l înss

cu mults

luare-aminte.

— Nici nu mi-a trecut prin minte

Provinciala, îl întrerupse gazda,

fâstâcindu-se pu�in, iar dvs. n-

a�i vorbit niciodats

cu o voce a�a de

pi�ig�iat��i cu expresii atât...

de neobi�nuite. De ce?

— Într-adev�r, pe vremuri t�ceam

mai mult, adics

eram mai taciturn,

ad�ugs

zorit Pavel Pavlovici. Pe atunci

îmi era mult mai drag s-o ascult

pe

r�posata. Mai �ine�i minte cum

vorbea, �i cu cât spirit? Dar

despre

Provinciala �i, mai ales cât

prive�te pe Stupendiev, ave�i

dreptate �i aici,

fiindcs

eu, împreuns

cu nepre�uita mea so�ie r�posat�,

dups

ce a�i plecat,

aducându-ne aminte de

dumneavoastr�, în clipele de

lini�te, am asemuit

prima noastrs

întâlnire cu aceasts

piess

de teatru... deoarece, într-

adev�r,

lucrurile sem�nau. Cât despre

Stupendiev...

— Care Stupendiev, naiba s�-l ia !

r�cni Velceaninov �i chiar b�tu

din

picior, pierzându-�i cump�tul de-a

binelea la auzul numelui de

Stupendiev

din pricina unei amintiri

alarmante, care îi trecu prin cap

în clipa aceea.

— Stupendiev? E un personaj... un

personaj de pies�, e numele

so�ului din Provinciala, chi�c�i

Pavel Pavlovici cu cel mai dulce

gl�scior de

pe lume. Dar asta face parte din

cu totul alt capitol al

amintirilor noastre,

cele mai pl�cute �i mai frumoase,

de dups

plecarea dvs. când Stepan

Mihailovici Bagautov ne acords

amici�ia lui, exact ca dvs., dar

de data asta

pe timp de cinci ani b�tu�i...

— Bagautov? Anume cine? Care

Bagautov? replics

Velceaninov

pironindu-se pe loc înaintea

musafirului.

— Bagautov, Stepan Mihailovici,

care ne-a h�r�zit prietenia lui

tocmai

un an dups

dumneavoastr�, la fel ca �i

dumneavoastr�.

— A, Doamne sfinte, îl cunosc!

exclams

Velceaninov, dumirindu-se în

cele din urm�. Bagautov! El a avut

o slujbs

acolo la voi.

— A avut, a avut! Pe lângs

guvernator. Era din Petersburg, un

tân�r

foarte distins, se trage din cea

mai înalts

societate! rosti cu v�dits

încântare

Pavel Pavlovici.

— Da, da, da! Unde mi-i capul?

Atunci �i el?

— �i el, �i el! îi �inu isonul

Pavel Pavlovici cu acela�i elan,

prinzând

din zbor vorba nesocotits

sc�pats

de st�pânul casei, �i el. Acolo am

�i

jucat Provinciala, pe scena

teatrului de amatori din casa

excelen�ei-sale,

extrem de primitoare, Semion

Semionovici. Stepan Mihailovici

juca rolul

"contelui", eu eram "so�ul", iar

r�posata — provinciala". Numai cs

mie mi

s-a luat rolul de "so�" la

insisten�ele r�posatei, a�acs

n-am mai jucat rolul

de "so�", nefiind, chipurile,

capabil...

— La naiba, ce mai Stupendiev

sunte�i �i dumneavoastr�!

Dumneavoastrs

sunte�i doar Pavel Pavlovici

Truso�ki, �i nu Stupendiev! rosti

Velceaninov, cu grosol�nie, f�rs

nici un menajament, aproape

tremurând

de indignare. Numai c�... da�i-mi

voie... Bagautov acesta se afls

aici la

Petersburg. L-am v�zut personal,

chiar în prim�vara asta. Nici la

dânsul

nu vs

duce�i?

— În fiecare zi l�sats

de la Dumnezeu trec pe la el. Se

împlinesc acum

trei s�pt�mâni. �i nu sunt primit.

Cics

ar fi bolnav �i nu ms

poate primi.

Închipui�i-v�, am aflat din sursa

cea mai sigurs

cs

într-adev�r e bolnav �i

încs

foarte grav. �i ce bun prieten mi-

a fost, �ase ani! Ah, Alexei

Ivanovici,

vs

spun �ivs

repet, în starea sufleteascs

în care ms

aflu îmi vine

câteodats

ss

intru în p�mânt, z�ua�a. Iar

alteori as

îmbr��i�a tocmai pe

câte unul dintre aceia care au

fost, cum se spune, martori

oculari sau

participan�i, numai a�a, cass

v�rs o lacrim�,f�rs

nici un alt gând, ca ss

v�rs o lacrim�...

— Ei, ajunge, destul pentru ziua

de azi! Nu-i a�a? îl întrerupse

scurt

Velceaninov.

— Destul �i prea destul! spuse

Pavel Pavlovici, ridicându-se

numaidecât

din fotoliu. E ora patru. �i-mi

pare r�ucs

v-am deranjat numai �i

numai din egoism.

— �ti�i ce? Am ss

trec eu însumi, neap�rat, pe la

dumneavoastr��i

atunci sper c�... Dar deocamdats

spune�i-mi sincer �i de-a dreptul,

nu

cumva sunte�i beat?

— Eu beat? Vai, nicidecum!

— Cum? N-a�ib�ut nici înainte de a

veni la mine, nici mai devreme?

— Alexei Ivanovici, asculta�i-ms

pe mine. Sunt sigur cs

ave�i febr�.

— Chiar mâine o ss

trec pe la dumneavoastr�, de

diminea��, înainte

de unu.

— De mult îmi dau seama cs

parcs

a�i aiura, ad�ugs

Pavel Pavlovici,

întrerupându-l �i st�ruind

satisf�cut asupra acestui lucru.

Ms

simt

oarecum c�, de fapt, din pricina

neîndemân�rii mele... Uite plec,

plec chiar

acum. Iar dumneavoastrs

culca�i-v��i dormi�i un pic, rogu-

v�.

— Dar de ce nu mi-a�i spus unde

locui�i? strigs

în urma lui Velceaninov,

aducându-�i aminte în ultimul

moment.

— Cum? Nu v-am spus? La hotelul

Pokrovskaia...

— La care hotel Pokrovskaia?

— La cel de lângs

biserica Pokrov, acolo, în

stradela aceea, am uitat

cum îi zice, �i nu-mi aduc aminte

nici de num�rul camerei... dar se

afls

chiar al�turi de biserica Pokrov.

— Am ss

vs

g�sesc, neap�rat!

— Poftim, poftim! Vs

a�tept cu pl�cere... un musafir

a�a de scump!

�i Pavel Pavlovici d�du ss

coboare scara.

— Sta�i! r�cni dups

dânsul Velceaninov. N-ave�i cumva

de gând ss

�terge�i putina?

— Adic�, cum vine asta, "s��terg

putina"? rosti Truso�ki, cu ochii

holba�i �i, zâmbind, se r�suci

spre el pe treapta a treia.

În loc de r�spuns Velceaninov

trânti cu zgomot u�a, o încuie cu

grijs

�i puse cârligul. Intrând în

odaie, scuips

ca �i cum s-ar fi spurcat cu ceva

murdar.

R�mase nemi�cat în picioare, la

mijlocul od�ii, cam vreo cinci

minute,

apoi se aruncs

pe pat f�rs

ss

se mai dezbrace �i adormi într-o

clip�.

Lumânarea uitats

pe mass

arse pâns

la cap�t.

IV

So�ia, b�rbatul �i amantul

Velceaninov dormi foarte adânc �i

se trezi exact la orele nou��i

jum�tate. Se ridics

într-o clips

în capul oaselor, se a�ezs

pe marginea

patului �ir�mase cu gândul

st�pânit de moartea "acestei

femei".

Vestea nea�teptats

din ajun despre moartea ei f�cu

asupr�-i o

impresie zguduitoare, care-l

tulbur��i chiar îl umplu de

durere. O idee

ciudats

îi în�bu�i tulburarea �i suferin�a

pentru câtva timp, în prezen�a lui

Pavel Pavlovici. Dar dups

ce se trezi, toate întâmpl�rile

petrecute cu nous

ani în urms

i se înf��i�ars

dintr-o dats

cu o limpezime extraordinar�.

Pe femeia asta, r�posata Natalia

Vasilievna, so�ia "acestui

Truso�ki",

Velceaninov o iubise �i devenise

amantul ei, când fusese re�inut un

an

încheiat în ora�ul T. pentru un

proces al s�u (tot cu privire la o

mo�tenire),

de�i procesul cu pricina nu cerea

neap�rat o prezen�s

atât de îndelungat�,

adev�rata cauzs

fusese leg�tura cu dânsa. Aceasts

leg�tur��i acest amor

pusesers

st�pânire cu atâta putere asupra

lui Velceaninov, care c�zuse

într-un fel de robie fa�s

de Natalia Vasilievna, încât

acesta ar fi fost gata ss

s�vâr�eascs

orice fapts

nebuneasc�, lipsits

de ra�iune, pentru satisfacerea

celui mai mic capriciu al femeii

iubite. Nici mai înainte, nici pe

urms

nu i

se mai întâmplase ceva asem�n�tor.

La sfâr�itul anului, când

desp�r�irea

nu mai putea fi amânat�,

Velceaninov fusese cuprins de-o

dezn�dejde atât

de mare în preajma zilei fatale,

de�i desp�r�irea urma ss

fie de scurts

durat�, încât f�cuse Nataliei

Vasilievna propunerea de a o r�pi,

ss

fugs

de

la so�,ss

lase totul balt��iss

plece în str�in�tate cu dânsul

pentru

totdeauna. Numai zeflemelile �i

perseveren�a ferms

a acelei doamne (care

la început aprobase întru totul

proiectul, pesemne numai din

plictiseals

sau ca ss

se distreze) îl putusers

opri, f�cându-l ss

plece singur. Ce se

întâmpls

în urm�? Nu trecurs

nici dous

luni de la desp�r�ire �i

Velceaninov

î�i puse la Petersburg o întrebare

care r�mase f�rs

r�spuns pentru

totdeauna, �i anume: dacs

iubise cu adev�rat pe acea femeie

sau dacs

totul nu fusese decât o

"n�lucire". Întrebarea asta nu se

înfiripase în

mintea lui numai din

superficialitate sau sub imperiul

vreunei alte

pasiuni, care s-ar fi aprins într-

însul. În primele dous

luni de �edere la

Petersburg Velceaninov c�zu într-

un fel de frenezie �i nici nu

d�dea câtu�i

de pu�ins

aten�ie altei femei, de�i reintrs

numaidecât în vechea lui

societate �iv�zu vreo suts

de femei. De altfel, el î�id�dea

perfect de bine

seama c�, dacs

s-ar reîntoarce în ora�ul T.,ar

c�dea iar��i sub farmecul

cople�itor al acestei femei, în

pofida tuturor întreb�rilor pe

care �i le

pusese. Chiar �i peste cinci ani

p�stra aceea�i convingere. Dar

dups

ace�ti

cinci ani, el recuno�tea lucrul

acesta cu indignare, �iî�i aducea

aminte cu

urs

de "femeia aceea". �i îi era

ru�ine de anul petrecut la T. Ba

nici nu

putea pricepe cum fusese dominat

el, Velceaninov, de-o patims

a�a de

"stupid�". Amintirile acestei

patimi se transformasers

în ochii s�i într-o

pats

de ru�ine. Ro�ea pâns

la lacrimi �i suferea chinul

remu�c�rilor. Iar

dups

al�i câ�iva ani, Velceaninov

izbuti ss

se mai lini�teasc�. Se str�dui ss

uite totul �i avu succes aproape

în întregime. Dar fulger�tor, dups

nous

ani, totul reînvie în chip ciudat

în fa�a lui, dups

vestea aflats

în ajun

despre moartea Nataliei

Vasilievna.

Acum, �ezând pe pat cu gândurile

r�v��ite, care i se îngr�m�disers

talme�-balmes

în cap, Velceaninov î�id�dea seama

cu claritate de un

singur lucru: cs

se sim�ea foarte lini�tit în ce

prive�te dispari�ia Nataliei

Vasilievna, cu toats

"impresia zguduitoare" din ajun,

pe care o avusese la

aflarea �tirii. "Oare nici n-am,s-

o regret?" se întreba el. Nu mai

sim�ea, ce-i

drept, nici un fel de urs

împotriva ei �i acum o putea

judeca cu mai mults

juste�e �i obiectivitate. Dups

p�rerea lui, format�, de altfel,

mai demult în

r�stimpul acestor nous

ani de desp�r�ire, Natalia

Vasilievna f�cea parte

dintre cele mai obi�nuite doamne

din lumea "bun�" provincial�, �i

"cine

�tie? poate a�a �i fusese în

realitate, iar eu singur o

pref�cusem într-un

vis". B�nuia întotdeauna înss

cs

p�rerea aceasta putea fi eronat�.

B�nuiala i se înt�rea acum,

datorits

faptelor care o confirmau. Acest

Bagautov avusese �i el o leg�turs

cu dânsa timp de câ�iva ani,

fiind, dups

cum se vede de asemenea

"subjugat"! Bagautov fusese un

tân�r din cea

mai aleass

societate a Petersburgului �i,

deoarece era o "sec�tur�" (dups

spusa lui Velceaninov), el nu-�i

putea face cariers

decât în capital�. Totu�i

Bagautov p�r�sise Petersburgul,

neglijând adics

profitul s�u principal,

�i-�i pierduse cinci ani în ora�ul

T. numai �i numai pentru femeia

asta.

Pesemnp se întorsese în cele din

urms

la Petersburg doar fiindcs

fusese

aruncat �i el "ca o cârp�".

Rezults

de aici cs

aceasts

femeie avusese ceva

extraordinar — darul de a atrage,

de a înrobi �i de a domina.

Totu�i ea parcs

nici nu posedase mijloacele de a

captiva �ide a

st�pâni. "Ca înf��i�are, nici n-ai

fi putut spune, cs

ar fi fost frumoas�, ba

chiar mai degrabs

aifi zis c�-i urât�". Velceaninov

o cunoscuse pe vremea

când avea dou�zeci �i opt de ani.

Figura nu-i era nici m�car

dr�gu��, dar

se însufle�ea uneori într-un chip

pl�cut. N-avea ochi calzi, radiau

dimpotrivs

o duritate extrem�. Era foarte

slab�. Nu str�lucea prin cultur�.

Era, indiscutabil, inteligent�,

avea o minte p�trunz�toare, dar

aproape

totdeauna unilateral�.Î�i însu�ise

manierele de mondens

provincials

având totodat�, ce-i drept, mult

tact. Avea gusturi rafinate, dar

mai mult

în arta îmbr�c�mintei.

Autoritar��i hot�rât�. Nu exista

cu dânsa

în�elegere pe jum�tate: "tot ori

nimic". Manifesta, în chestiuni

dificile, o

fermitate �i o perseveren�s

uimitoare. Avea darul m�rinimiei,

înss

aproape

totdeauna întregit cu o injusti�ie

f�rs

margini. Nu se putea discuta cu

dânsa, pentru ea doi ori doi nu

însemna nimic. Niciodats

nu se socotea în

nici un lucru nedreapts

sau vinovat�. Nenum�ratele �i

permanentele sale

infidelit��i fa�s

de sos

nu-i împov�rau câtu�i de pu�in

con�tiin�a, însu�i

Velceaninov o compara cu "Maica

Domnului din secta hlâ�tilor",

ferm

încredin�ats

ea îns��i c-ar fi într-

adev�rn�sc�toare de Dumnezeu, la

fel �i

Natalia Vasilievna avea cea mai

adâncs

credin�s

în fiecare din faptele sale.

Era credincioass

amantului, ce-i drept, dar numai

atâta timp cât nu se

s�tura de dânsul. Îi pl�cea s�-�i

chinuie ibovnicul, dar s�-l

�ir�spl�teasc�.

Era o femeie p�tima��, crud��i

senzual�. Ura desfrâul, pe care îl

condamna cu o înver�unare f�rs

pereche — ea îns��i fiind o

desfrânat�.

Dar nici un fel de dovezi n-ar fi

putut-o convinge de propriul s�u

desfrâu.

"Pesemne ea cu bun�-credin�s

nu-�ids

seama de asta", gândea despre ea,

încs

pe când se afla în ora�ul T.

Însu�i Velceaninov care, în

treac�t fie zis,

participa la acest desfrâu.

"Natalia Vasilievna este una

dintre acele femei,

î�i zicea el mai departe, care

parcs

se �i nasc ca ss

fie so�ii necredincioase.

Asemenea femei nu cad în p�cat

niciodats

înainte de mariaj. Legea firii lor

cere ' caele ss

fie neap�rat m�ritate, pentru a-�i

îndeplini misiunea. So�ul

li-i primul amant, dar numai dups

nunt�. Nici o alts

fats

nu se c�s�tore�te

mai u�or �i mai reu�it decât ele.

Totdeauna so�ul este vinovat

pentru

luarea primului amant. Apoi ele

continus

pe drumul �sta cu o perfects

bun�-credin�s

— sim�indu-se pâns

la sfâr�it cu totul îndrept��ite

�i,

bineîn�eles, absolut nevinovate."

Velceaninov era ferm convins cs

exists

într-adev�r un asemenea tip

de femei. Dar avea de asemenea

convingerea cs

exist��i un tip de so�,

corespunz�tor acestor femei, unica

lor menire fiind deci de a

corespunde

tipului respectiv de femei. Dups

p�rerea lui, esen�a unor astfel de

b�rba�i

consists

în aceea de a fi, cum s-ar zice,

"eterni so�i" sau, mai exact, de a

r�mânea în via�s

numai so�i �i nimic mai mult.

"Asemenea om se na�te �i

se dezvolts

numai pentru a se însura, iar dups

mariaj, ss

se transforme

neîntârziat într-un accesoriu al

so�iei sale, chiar �i în cazul

când el ar avea

din întâmplare o personalitate

indiscutabil�. Semnul distinctiv

al unui

astfel de sos

este podoaba cunoscut�. Pentru el

e o imposibilitate ca ss

nu

fie încornorat, dups

cum soarele nu poate ss

nu lumineze. Dar despre asta

habar n-are niciodat��i nici nu

poate afla vreodats

îns��i în virtutea

legilor naturii". Velceaninov avea

o credin�s

nestr�mutats

cs

pe lume

exists

aceste dous

tipuri �ics

Pavel Pavlovici Truso�ki din

ora�ul T. era

reprezentantul perfect al unuia

dintre ele. Cât prive�te pe

Truso�ki, cel din

ajun, se în�elege de la sine, nu

mai era acel Pavel Pavlovici pe

care

Velceaninov îl cunoscuse în T. Îl

g�si grozav de schimbat, dar

acesta î�i

d�dea seama cs

oaspetele s�u nici n-ar fi putut

r�mâne acela�i, totul

intrând în ordinea naturals

a lucrurilor. Domnul Truso�ki ar

fi putut fi cel

dinainte numai în cazul când so�ia

sa ar mai fi fost în via��. Acum

înss

el

nu mai era decât o parte din

întreg, r�mass

de izbeli�te la voia întâmpl�rii,

cu alte cuvinte, ceva

surprinz�tor, aparte...

În ceea ce-l prive�te înss

pe Pavel Pavlovici, cel din ora�ul

T., iats

ce-�i aduse aminte Velceaninov:

"Drept vorbind, Pavel Pavlovici nu

era în localitatea T. decât un

"so�",

�i nimic mai mult. Dacs

avea �i o func�iune, asta se

explica numai prin

faptul cs

slujba intra, cum s-ar zice,

printre atribu�iunile sale de so�.

Luase serviciu pentru so�ie �i

pentru pozi�ia ei mondens

în ora�ul T.,

totu�i era un slujbas

foarte sârguincios. Avea pe atunci

treizeci �i cinci de

ani �i se bucura de oarecare

avere, chiar m�ricic�. La slujbs

nu se

distingea prin cine �tie ce

aptitudini, dar nici prin

incapacitate. Între�inea

leg�turi cu societatea cea mai

înalts

din gubernie �i trecea drept un om

cu

dare de mân�. În localitatea T.

Natalia Vasilievna era foarte

respectat�,

ceea ce ea nu prea aprecia,

socotind omagiile ca pe deplin

cuvenite. Se

pricepea ss

primeascs

în casa ei lumea în condi�ii

excelente, iar pe Pavel

Pavlovici îl dresase a�a de bine,

cs

se putea descurca cu maniere

aristocratice chiar când primeau

pe cei mai înal�i demnitari ai

guberniei.

Poate era �i de�tept, dups

p�rerea lui Velceaninov. Dar, cum

Nataliei

Vasilievna nu-i prea pl�cea ca

so�ul s�uss

vorbeascs

prea mult, nici nu i

se putea descoperi cine �tie ce

de�tept�ciune. Poate avea, din

na�tere,

multe însu�iri bune, ca �i

defecte.. Înss

calit��ile acestea se aflau parcs

sub obroc, iar defectele erau

în�bu�ite cum mijeau. Velceaninov

�inea, de

pild�, minte, cs

domnul Truso�ki se l�sa furat

uneori de dorin�a de a lua,

în derâdere pe aproapele s�u —

ceea ce îi era strict interzis..

Îi pl�cea

alteori ss

povesteascs

câte ceva, dar �i acest lucru se

afla sub observa�ie. I

se îng�duia ss

istoriseascs

numai nimicuri, �i cât mai pe

scurt. Avea

atrac�ie pentru un cerc de amici

din afara casei �i îi pl�cea chiar

ss

cinsteascs

câte un pahar de vin cu vreun

prieten, ultima înclinare înss

îi

fusese stârpits

chiar de la r�d�cin�. Dar încs

ceva caracteristic? privindu-l

în societate, nimeni n-ar fi putut

spune cs

e un sos

sub papuc. Natalia

Vasilievna se ar�ta ca oso�ie

absolut ascult�toare �i poate

chiar ea îns��i

era încredin�ats

de acest lucru. Pavel Pavlovici

poate o iubea nebune�te pe

Natalia Vasilievna, dar nimeni nu

putea observa a�a ceva, fiind

chiar

imposibil, probabil de asemenea

din pricina unei dispozi�ii de

acass

a

Nataliei Vasilievna. Pe când

locuia în ora�ul T., Vel ceaninov

î�i punea

uneori întrebarea: oare îl

b�nuie�te cât de cât Truso�ki de

leg�tura cu so�ia

sa? De câteva ori a întrebat-o

foarte serios pe Natalia

Vasilievna, dar de

fiecare dats

a primit acela�ir�spuns, rostit cu

oarecare necaz, cs

b�rbatul

s�u nu �tie nimic �i nu va putea

afla vreodats

ceva, mai ales cs

"asta nu-i

treaba lui!" �i încs

o tr�s�turs

de caracter: ea nu-�ib�tea joc

niciodats

de

Pavel Pavlovici. Nu-l g�sea de loc

nici caraghios, nici prea urât �i

i-ar fi

luat cu hot�râre partea dacs

cineva ar fi îndr�znit ss

fie necuviincios fa�s

de dânsul. Neavând copii, ea

trebui ss

se consacre în mare parte vie�ii

mondene. Dar îi pl�cea �i

interiorul s�u. Pl�cerile mondene

n-o absorbeau

niciodats

cu totul. Acass

o atr�geau gospod�ria �i lucrul de

mân�. În ajun,

Pavel Pavlovici î�i amintise

lecturile serale din sânul

familiei. Lucrurile se

petreceau a�a: citea Velceaninov,

citea �i Pavel Pavlovici care —

curios! —

citea foarte bine cu glas tare.

Între timp, Natalia Pavlovna proba

�i asculta

totdeauna în lini�te. Se citeau

îndeob�te romane de Dickens, vreo

revists

ruseasc�, iar uneori câte ceva

"serios". Natalia Vasilievna

pre�uia foarte

mult cultura lui Velceaninov, dar

în t�cere, ca �i cum aceasta ar fi

fost o

chestiune închis��i lichidats

despre care nu mai era nevoie de

ad�ugat

nimic. În genere, c�r�ile �i

�tiin�aol�sau indiferent�,

socotindu-le eventual

utile, dar str�ine de ea. Spre

deosebire de ea, Pavel Pavlovici

se l�sa uneori

înfl�c�rat. Leg�tura din ora�ul T.

se rupse subit, dups

ce atinsese pentru

Velceaninov cea mai deplins

culme, vecins

cu nebunia. Fu pur �i simplu

alungat. Împrejur�rile desp�r�irii

fusesers

înss

atât de bine regizate, încât

el plecs

f�rs

ss

b�nuiascs

cs

eroina îl lep�dase "ca pe o

cârp�". În ora�ul

T., cu vreo lun��i jum�tate

înainte de plecarea lui

Velceaninov, î�if�cuse

apari�ia un ofi�eras

tinerel de artilerie, abia ie�it

din �coala militar�, care

se înn�dise la familia Truso�ki.

În loc de trei, erau acum patru.

Natalia

Vasilievna îl primea pe june cu

bun�voin��, dar se purta cu dânsul

ca �i

c-un b�ie�a�. Velceaninov nu c�zu

la b�nuial�. Nici nu-i ardea de

asta,

deoarece — tocmai în vremea aceea

— i se anun�ase necesitatea

desp�r�irii. Unul din sutele de

motive, ticluite de Natalia

Vasilievna pentru

iminen�a plec�rii sale cât se

poate de grabnic, fusese �i

argumentul cs

parcs

r�m�sese gravid�. De aceea era

natural ca Velceaninov ss

dispars

neap�rat �i numaidecât, m�car

pentru trei sau patru luni, pentru

ca dups

nous

luni so�ului ss

nu i se poats

trezi vreo b�nuial�, chiar dacs

în urms

s-ar fi f�cut vreo aluzie

mali�ioass

pe seama acestui eveniment.

Argumentul

era tras de p�r. Dups

propunerea furtunoass

a lui Velceaninov

de a fugi la Paris sau în America,

el plecs

de unul singur la Petersburg,

"f�rs

îndoial�, pentru scurt timp",

adics

nu mai mult de trei luni. Altfel,

n-ar fi plecat cu nici un chip �i

n-ar fi �inut seams

de nici un fel de motive

sau de argumente. Exact peste dous

luni, Velceaninov primi la

Petersburg

o scrisoare din partea Nataliei

Vasilievna cu rug�mintea de a nu

se mai

întoarce niciodats

în ora�ul T., deoarece ea iubea

acum pe un altul. În

privin�a sarcinii, îi aducea la

cuno�tin�s

cs

fusese o gre�eals

la mijloc.

Vestea despre eroarea asta era

inutil�,c�ci totul ap�ru limpede

lui Velceaninov,

care î�i aduse aminte de

ofi�era�.A�a se ispr�vi povestea

asta

pentru totdeauna. Peste câ�iva

ani, Velceaninov auzi din

întâmplare cs

Bagautov se prip��ise prin

ora�ulT. unde r�mase cinci ani

b�tu�i. El î�i

t�lm�ci lunga durats

a leg�turii cu Bagautov prin

faptul cs

între timp

Natalia Vasilievna îmb�trânise

desigur mult de tot �i de aceea se

f�cuse

mai statornics

decât odinioar�.

Velceaninov r�mase pe pat cam un

ceas. Se dezmetici în cele din

urm�, suns

pe Mavra ca s�-i aducs

cafeaua, o b�u în prip�, se

îmbr�c��i

exact la unsprezece porni spre

biserica Pokrov ca ss

caute hotelul lui

Truso�ki. De fapt acum, ziua,

Velceaninov î�if�cu o imagine

diferits

despre

hotelul Pokrovski. Apoi sim�i un

pic de ru�ine pentru modul cum se

purtase în ajun cu Pavel Pavlovici

�i chestiunea aceasta trebuia

rezolvats

f�rs

întârziere.

Velceaninov î�i explics

fantasmagoria din ajun cu

încuiatul u�ii, ca

datorits

întâmpl�rii �i înf��i��rii de om

beat a lui Pavel Pavlovici. Poate

�i

din alte pricini. În realitate,

habar n-avea de ce se ducea acum

ca ss

refacs

ni�te rela�ii noi cu fostul so�,

când totul se sfâr�ise a�a de

firesc, ca de la

sine. O putere ascunss

îl atr�gea înss

într-acolo. Era la mijloc o

impresie

deosebits

care crea atrac�ia...

V

Liza

Lui Pavel Pavlovici nici nu-i

trecuse prin cap "ss

spele putina" �i

Dumnezeu �tie de ce-i pusese

Velceaninov în ajun întrebarea

asta brutal�,

parcs

într-adev�r ar fi avut mintea

înce�o�at�. La prima întrebare

puss

într-o pr�v�lioars

de m�run�i�uri de lângs

biserica Pokrov i se ar�ts

hotelul cu acela�i nume, la doi

pa�i, într-o stradel�. Cineva de

la hotel îl

l�muri cs

domnul Truso�ki se instalase în

curte în ni�te case, unde se

aflau camerele mobilate ale Mariei

Sâsoevna. Urcând o îngusts

scars

de

piatr�, ud��i foarte murdar�, în

corpul de case din curte, care

ducea de la

parter la etaj, unde se g�seau

camerele de închiriat, Velceaninov

auzi

deodats

un plâns. P�rea un plâns de copil

de �apte-opt ani, un plâns

trudnic,

cu hohote uneori înfundate, �i o

dats

cu ele un trop�it de pa�i �i ni�te

strig�te mânioase, într-un falset

�uier�tor, dar în�bu�it, care

izbucneau

dintr-un gâtlej de b�rbat adult.

Acest om vârstnic parcs

voia s�-l

potoleascs

pe copil �i nu dorea de loc ss

se auds

plânsul, dar el însu�i

f�cea mai mults

g�l�gie decât copilul. Strig�tele

erau aspre, iar copilul

parcs

implora îndurare. P�trunzând într-

un mic coridor, pe laturile c�ruia

d�deau câte dous

u�i, Velceaninov întâlni o femeie

înalt��i foarte gras�,

cu p�rul ciufulit, �i o întrebs

de Pavel Pavlovici. Ea ar�ts

cu degetul spre

u�a de dups

care venea plânsul. Pe fa�a

gras��i stacojie a acestei femei

de

patruzeci de ani se citea o

r�bufnire de indignare.

— Uite-l cum se distreaz�! rosti

ea cu voce groas�, dar sc�zut�, �i

se

îndrepts

spre scar�.

Velceaninov d�du ss

bats

în u��, dar se r�zgândi, o

deschise �i intr�.

În mijlocul unei od�i�e, unde era

îngr�m�dits

mobils

simpls

de lemn

vopsit, st�tea în picioare Pavel

Pavlovici, numai în pantaloni,

f�rs

hain��i

vest�, ros

la fa��, mânios, care c�uta ss

potoleascs

prin strig�te, gesturi �i

poate chiar prin lovituri (cum i

se p�ru lui Velceaninov) pe o

feti�s

de vreo

opt ani, îmbr�cats

s�r�c�cios, de�i ca o domni�oar�,

într-o rochi�s

de lân�,

scurt�, de culoare neagr�.

Feti�ap�rea într-o crizs

de nervi, plângea

convulsiv cu sughi�uri �i-�i

întindea mânu�ele spre Pavel

Pavlovici, ca �i

cum ar fi vrut s�-l cuprind�,s�-l

îmbr��i�eze, s�-l înduplece �iss

caute a-l

convinge de ceva. Într-o clipits

totul se schimbs

fulger�tor. Când îl v�zu pe

musafir intrând în cas�, copila

scoase un �ip�t �i o zbughi într-o

c�m�ru�s

învecinat�, iar Pavel Pavlovici,

uluit pentru o clip�, zâmbi larg,

întocmai ca

�i în ajun, când Velceaninov

deschise brusc u�a spre scar�.

— Alexei Ivanovici! izbucni el în

culmea mir�rii. Pentru nimic în

lume

nu m-as

fi putut a�tepta. Dar poftim aici,

aici! Uite colea pe divan sau

dincolo, lua�i loc în fotoliu, iar

eu... �id�du s�-�i puns

în grabs

surtucul,

uitând vesta.

— Nu vs

deranja�i. R�mâne�ia�a cum

sunte�i, spuse Velceaninov,

a�ezându-se pe un scaun.

— Dar nu se poate. Da�i-mi voie ss

ms

pun la punct. A�a ar�t mai

cuviincios. Dar unde v-a�ia�ezat?

În col�? Trece�i dincoace, în

fotoliu, la

mas�... Z�ucs

nu ms

a�teptam de loc! �ise a�ezs

pe marginea unui scaun

de paie, nu al�turi de musafirul

"nea�teptat", ci — rotind scaunul

— drept

în fa�a lui, ca s�-l vads

mai bine.

— �i de ce nu v-a�ia�teptat? Doar

ieri v-am spus c-o ss

vin la

dumneavoastrs

pe vremea asta!

— Îmi închipuiam cs

n-o ss

veni�i. Cum m-am trezit, dându-mi

seama de cele petrecute ieri, am

în�eles cs

n-o ss

vs

mai v�d, niciodat�.

Între timp, Velceaninov cerceta în

juru-i cu privirea. În odaie era

dezordine, patul nestrâns, hainele

împr��tiate, pe mass

ce�ti nesp�late

dups

cafea, f�râmituri de pâine �i o

sticls

de �ampanie, b�uts

pe jum�tate,

f�rs

dop �i cu un pahar al�turi. Aruncs

o privire piezi�s

în înc�perea

vecin�, dar acolo era lini�te

deplin�. Feti�a se pitulase

�it�cea din gur�.

— Nu cumva be�i acum? ar�ts

Velceaninov spre sticla de

�ampanie.

—R�m��i�e..., se fâstâci Pavel

Pavlovici.

— Vai, cât de mult v-a�i schimbat!

— Obiceiuri urâte, venite subit.

Dups

nenorocirea aceea... Nu mint.

Nu ms

mai pot st�pâni. Nu fi�i

nelini�tit, Alexei Ivanovici. Acum

nu mai

sunt beat, n-o ss

mai îndrug verzi �i uscate, ca

ieri la dumneavoastr�.

Drept ss

vs

spun, toate-s de atunci! De mi-ar

fi prezis cineva, acum jum�tate

de an, cs

am s-o iau a�a, razna, dintr-o

dat�, ca acum, ss

ms

fi ar�tat

atunci în oglind�,z�ucs

nu l-as

fi crezut, pe legea mea!

— Înseamns

cs

asears

a�i fost beat?

— Fost! recunoscu cu jum�tate de

gurs

Pavel Pavlovici, plecându-�i

ru�inat ochii în p�mânt. Dar

sta�iss

vede�i. Nu eram chiar beat de tot,

ci

numai mahmur — dups

be�ie. �in ss

vs

l�muresc cs

dups

be�ie ms

fac

r�u: nu mai simt decât o urms

de ame�eal�, o cruzime îns��i o

nesocotin

�s

pun st�pânire pe mine, �i durerea

mea o simt mai tare. Poate de

aceea �i beau. Atunci sunt în

stare ss

fac tot felul de n�zbâtii, chiar

proste�ti, �i-s gata ss

jignesc pe oricine. Pesemne ieri

am avut o comportare

foarte ciudats

fa�s

de dumneavoastr�.

— Cum? Nu vs

mai aminti�i?

— Cum ss

nu! �in minte totul.

— Vede�i, Pavel Pavlovici,

întocmai a�a m-am gândit �i eu. În

chipul

acesta mi-am explicat lucrurile,

rosti împ�ciuitor Velceaninov, iar

pe

deasupra, eu însumi m-am purtat cu

dumneavoastrs

cam nervos, apoi am

prea pu�ins

r�bdare, ceea ce recunosc f�rs

înconjur. Alteori, nu ms

simt

prea bine, �i vizita

dumneavoastr�, noaptea...

— Da, noaptea, noaptea ! cl�tins

din cap Pavel Pavlovici, parcs

s-ar fi

mirat �i s-ar fi condamnat pe sine

însu�i... cum de am f�cut a�a

ceva?

Pentru nimic în lume n-as

fi intrat la dumneavoastr�, dacs

nu mi-a�i fi

deschis, as

fi plecat. Am mai venit o dat�,

Alexei Ivanovici, acum vreo

s�pt�mân�, dar nu v-am g�sit

acas�. Pe urms

poate n-as

mai fi încercat

niciodats

ss

vs

v�d. Tot mi-a mai r�mas un pic de

mândrie, Alexei

Ivanovici, de�i îmi dau seama...

de starea în care ms

aflu. Ne-am întâlnit �i

pe strad�. Îmi ziceam: dacs

cumva n-o ss

ms

recunoasc�, dacs

os�-mi

întoarcs

spatele, într-adev�r, nous

ani nu-s o glum�. De aceea n-am

îndr�znit ss

ms

apropii de dumneavoastr�. Ieri

noapte ms

întorceam din

cartierul Petertmrgskaia storona,

�i uitasem cu totul câte ceasuri

erau.

Vina o poarts

asta (�i ar�ts

sticla) pe lângs

sentimentele mele. Am f�cut o

prostie, �i încs

una mare de tot. Dacs

n-a�i fi fost un om de caracter,

c�ci

a�i venit la mine chiar dups

cele întâmplate ast�-noapte, numai

�i numai

în amintirea trecutului, mi-as

fi pierdut orice speran�s

de a reînnoi

leg�turile noastre de prietenie.

Velceaninov îl asculta cu luare-

aminte. Îi p�rea cs

omul acesta vorbea

sincer �i chiar cu oarecare

demnitate. Totu�i nu-i venea s�-i

creads

spusele, cum îi trecu pragul.

— Dups

cum v�d, Pavel Pavlovici, nu

sunte�i singur. Spune�i-mi a cui

e feti�a pe care am g�sit-o

adineauri la dumneavoastr�? Pavel

Pavlovici,

uimit, î�i în�l�s

sprâncenele �i totodats

se uits

cu o privire senin��i

binevoitoare la Velceaninov.

— A cui ss

fie? E doar Liza, rosti el,

zâmbind cu amabilitate.

— Care Liza? morm�i Velceaninov �i

sim�i o înfiorare. Impresia se

produsese prea brusc. Adineaori,

când intrase în cas��iog�sise pe

Liza,

fusese, ce-i drept, mirat, dar n-

avusese nici o presim�ire, nu-i

trecuse prin

minte nici un gând deosebit.

— Da, Liza noastr�, fiica noastr�,

Liza! surâse Pavel Pavlovici.

— Cum fiica? Dar dumneavoastrs

cu Natalia... cu r�posata Natalia

Vasilievna a�i avut copii? îl

întrebs

neîncrez�tor Velceaninov, cu o

voce

în�bu�its

parcs

de sfial�.

— Cum de nu? Ah, Doamne, bine

zice�i. De unde a�i fi putut afla?

M-am z�p�cit! Dumnezeu ne-a

d�ruit-o dups

plecarea dumneavoastr�.

Pavel Pavlovici se s�lts

de pe scaun, înfiorat de o

tulburare parcs

oarecum pl�cut�.

— N-am auzit nimic, spuse

Velceaninov �ip�li.

— Într-adev�r, de lacine a�i fi

putut afla, mai e vorb�? repets

Pavel

Pavlovici cu o voce înduio�at�,

stins�.R�posata �i cu mine

pierdusem

orice n�dejde. Vs

aduce�i aminte �i dumneavoastr�.

�i deodat�, ne-a

blagoslovit Domnul cu un copil.

Eram în al nou�lea cer, numai unul

Cel-de-Sus îmi �tie bucuria. Asta

s-a întâmplat parcs

la un an dups

plecarea dumneavoastr�. Ba nu, nu

peste un an, ci cu mult mai

devreme.

Ia sta�i, dacs

nu ms

în�als

memoria, a�i plecat de la noi în

octombrie sau

chiar în noiembrie...

— Am plecat din ora�ul T. la

începutul lui septembrie, în

dou�sprezece

ale lunii, �in foarte bine minte.

— Adev�rat? în septembrie? Hm...

unde mi-e capul? se mir�, foarte

surprins, Pavel Pavlovici. Atunci,

dac�-i a�a, da�i-mi voie, rogu-v�.

Dumneavoastrs

a�i plecat în dou�sprezece

septembrie, iar Liza s-a n�scut

la opt mai. Va ss

zic�: septembrie, octombrie,

noiembrie, decembrie,

ianuarie, februarie, martie,

aprilie — adics

la opt luni �i ceva. Asta-i! �i

de-a�i fi �tiut cum r�posata...

— Dar ar�ta�i-mi feti�a...

chema�i-o aici..., bâigui cu o

voce sparts

Velceaninov.

— Neap�rat! începu ss

se agite Pavel Pavlovici, oprindu-

se la

jum�tatea vorbei, ca �i cum n-ar

fi avut nici o importan�s

ceea ce voise ss

spun�. Îndat�, v-o prezint îndat�,

�i Truso�ki intrs

în grabs

în od�i�a unde

se afla Liza.

Trecurs

trei sau poate chiar patru minute.

În mica înc�pere de al�turi

r�sunars

câteva �oapte pripite. De abia se

auzea vocea Lizei. "Feti�a nu

vrea pesemne ss

vin�", se gândi Velceaninov. În

sfâr�it, amândoi se

ar�tars

în prag.

— Iat-o, se sfie�te, spuse Pavel

Pavlovici, îi stra�nic de

ru�inoas�,

mândr�... leit r�posata!

Liza se ivi f�rs

lacrimi în ochi, cu privirile

l�sate în p�mânt. O ducea

de mâns

tatu-s�u. Era o feti�s

în�ltu��, firav�, foarte

frumu�ic�.Î�i ridics

repede ochii s�i mari �i alba�tri

spre musafir cu o v�dits

curiozitate. Îl privi

posomorât �i numaidecât îi l�ss

în jos. Avea în privire o

gravitate pueril�,

cum au copiii r�ma�i singuri cu un

necunoscut, când se refugiazs

într-un

col��i de acolo îl supravegheazs

pe noul venit, nemaiv�zut pâns

atunci,

privindu-l grav �i cu neîncredere.

Dar poate era în ochii ei �i alt

gând, nu

de copil, cum i se p�ru lui

Velceaninov. Tat�l o aduse pâns

în dreptul musafirului.

— Uite, nenea a cunoscut-o pe

m�mica odinioar�. A fost prietenul

nostru. Nu fi s�lbatic�, întinde-i

mânu�a.

Feti�a se înclins

u�or �i îi d�du sfios mâna.

— Natalia Vasilievna n-a vrut s-o

înve�ess

facs

reveren�e, ci — dups

moda englezeascs

— numai ss

se încline un pic �iss

întinds

musafirului

mâna, ad�ugs

Truso�ki cao l�murire pentru

Velceaninov, pironindu-l cu

privirea.

Velceaninov sim�ic�ut�tura

iscoditoare a gazdei, dar nu se

mai

str�dui s�-�i ascunds

tulburarea. �edea pe scaun f�rs

ss

facs

vreo

mi�care, �inând strâns mânu�a

Lizei, �i se uita cu luare-aminte

la copil�.

Dar Liza era foarte preocupats

de cu totul altceva �i, uitându-�i

mâna în

palma oaspetelui, nu-�i lua ochii

de la tat�ls�u. Ciulea urechea cu

teams

la tot ceea ce spunea p�rintele

ei. Velceaninov recunoscu

numaidecât

ace�ti ochi mari alba�tri, dar

r�mase mai cu seams

uluit de albea�a

neobi�nuit�, uimitoare, a fe�ei

sale �i de culoarea p�rului ei,

toate acestea

erau deosebit de semnificative

pentru el. Ovalul obrazului îns��i

forma

buzelor o aminteau mai mult pe

Natalia Vasilievna. Între timp,

Pavel

Pavlovici începuse ss

povesteascs

nu �tiu ce cu o deosebits

înfl�c�rare,

dar Velceaninov nu-l auzea. Prinse

doar o ultims

fraz�:

— ...a�acs

dvs., Alexei Ivanovici, nici nu vs

pute�i închipui bucuria

noastrs

la ivirea acestui dar pe care ni

l-a h�r�zit Cel-de-Sus. Din ziua

când s-a n�scut, ea a fost totul

pentru mine. �ims

gândeam: dacs

din

voin�a lui Dumnezeu mi-as

pierde fericirea, mi-ar r�mâne

Liza. Cel pu�in

de asta eram absolut sigur.

— Dar Natalia Vasilievna? îl

întrebs

Velceaninov.

— Natalia Vasilievna? izbucni

Pavel Pavlovici, f�când o grimas�.

Doar

a�i cunoscut-o. A�i uitat cs

nu-i cam pl�cea s�-�i dea

gândurile pe fa��. În

schimb, cum �i-a luat adio de la

feti��, pe patul de moarte

fiind... atunci a

ie�it totul la iveal�! V-am spus

adineauri "pe patul de moarte",

dar cu o zi

înainte de a-�i da sfâr�itul ea s-

a agitat, s-a burzuluit — spunând

cs

vor

s-o pr�p�deascs

cu tot felul de leacuri, când de

fapt nu are decât ni�te

friguri obi�nuite. Cât prive�te pe

amândoi doctorii no�tri, ei nu se

pricep la

nimic �i de îndats

ce se va înapoia Koch al nostru

(vs

mai aminti�i de

medicul acela militar, un

b�trânel?), acesta în dous

s�pt�mâni are s-o

puns

pe picioare. Ce mai treac�-mearg�,

cu cinci ore înainte de a muri,

�i-a adus aminte cs

peste trei s�pt�mâni trebuie s-o

vizit�m neap�rat la

mo�ie de ziuaei pe m�tu��-sa, na�a

Lizei.

Velceaninov se sculs

brusc de pe scaun, �inând-o mereu

' de mânu�s

pe Liza. I se p�ru cs

în privirile aprinse ale feti�ei,

a�intite asupra tat�lui

s�u, era ca un fel de dojan�.

— Oare n-o fi bolnav�? îl întrebs

cu un ton ciudat Velceaninov,

alarmat.

— Parcs

nu, dar... din pricina

împrejur�rilor în care ne afl�m

aici,

rosti Pavel Pavlovici cu o amars

îngrijorare, copilul are o fire

ciudat�,e

nervos, dups

moartea mamei, a suferit de

isterie timp de dous

s�pt�mâni.

Chiar adineaori, ce de-a plânsete

o n�p�dir�, tocmai când a�i intrat

dumneavoastrs

— m-auzi, Liza, m-auzi? �i când

stai �i te gânde�ti: pentru

ce? Numai �i numai pentru cs

plec de acas��i o las singur�.

Cics

n-o mai

iubesc cum am iubit-o când tr�ia

m�mica ei — iats

de ce ms

învinov��e�te.

Cum de-i pot intra în cap asemenea

n�zbâtii unei copili�e, care ar

trebui ss

se gândeascs

acum la joac�. De altfel, nici n-

are cu cine se juca aici.

— Cum adic�... sunte�i numai voi

doi?

— Singuri-singurei... doar o

îngrijitoare ce mai vine de

treb�luie�te o

dats

pe zi.

— Iar când pleca�i de

acas�,ol�sa�i singur�?

—P�i cum altfel? De pilds

ieri, când am plecat în ora�, am

închis-o în

od�i�a aceea. Din pricina asta au

�i curs azi atâtea lacrimi.

Judeca�i �i

dumneavoastr�: ce puteam ss

fac? Alalt�ieri, Liza a coborât în

curte f�rs

mine, iar un b�iat a lovit-o cu o

piatrs

în cap. Alteori, o apucs

plânsul din

senin �ids

buzna pe la to�i vecinii,

întrebându-i unde am plecat? �i

nu-i

frumos. E adev�rat cs

nici eu nu-s mai breaz. Plec

pentru o or��ims

întorc a doua zi în zori, cum s-a

întâmplat ieri. Noroc cs

gazda a chemat

un l�c�tus

ca ss

spargs

broasca �i i-a deschis în lipsa

mea. Mai mare

ru�inea! Pân��i eu ms

socot un c�pc�un. �i toate astea

pentru cs

mi-e

mintea înce�o�at�...

—T�ticule! rosti sfios feti�a,

cuprinss

de nelini�te.

— Ei poftim! Iar începi? Ce-i cu

tine? Ce �i-am spus eu adineaori?

— N-am ss

mai fac, n-am ss

mai fac, repet�, înfrico�at�,

Liza,

încruci�ându-�i grabnic mâinile în

fa�a lui.

—A�a nu mai merge, ss

locui�i mai departe în asemenea

condi�ii,

izbucni deodats

Velceaninov cu glas autoritar.

Dumneavoastr�, dups

cum

se �tie, sunte�i doar un om cu

dare de mân�. Atunci cum de v-a�i

instalat

aici în aripa asta, în condi�iile

astea?

— În aripa asta? În cel mult o

s�pt�mâns

poate cs

suntem pleca�i,

apoi �ia�a am cheltuit destule

parale, cu toats

darea mea de mân�...

— Ei, gata, haide, destul! îl

întrerupse Velceaninov cu o

ner�bdare

crescând�, ca �i cum i-ar fi zis:

"Mai taci odats

din gur�, doar �tiu dinainte

totce ai s�-mi spui �i îndeosebi

cu ce inten�ie!" Asculta�i-m�,

vreau ss

vs

fac o propunere: mi-a�i spus

adineauri cs

ave�i de gând ss

mai r�mâne�i

aici os�pt�mân�, poate chiar dou�.

Am aici o cas�, adics

o familie —

unde, de dou�zeci de ani, ms

simt ca la mine acas�. E vorba de

familia

Pogorel�ev. Alexandr Pavlovici

Pogorel�ev este consilier intim.

V-ar putea fi

de folos chiar dumneavoastrs

în chestiunea pentru care face�i

demersuri.

Familia lui se afls

acum în viligiatur�. Au în afara

ora�ului un conac o

frumuse�e. Klavdia Petrovna

Pogorel�eva mi-e ca o sor�, ca o

mam�. Au opt

copii. Da�i-mi-o pe Liza s-o duc

numaidecât la dân�ii... nu de

alta, dar ss

nu mai pierdem vremea. Vor primi-o

bucuro�i pentru tot timpul cât

ve�i

sta aici. O vor îngriji ca pe

propria lor fiic�, ca pe propria

fiic�.

Era teribil de ner�bd�tor, ceea ce

nici nu ascundea.

— Asta nu se poate, rosti Pavel

Pavlovici, privindu-l drept în

ochi cu o

mims

viclean�,cum i se p�ru lui

Velceaninov.

— De ce? De ce nu se poate?

— Cum ss

las copila ss

plece a�a?... Nu din pricina

dumneavoastr�,

un prieten atât de binevoitor. La

altceva ms

gândesc. E vorba de-o cass

str�in��i de-o societate înalt�,

unde nu �tiu cum va fi primits

copila.

— V-am spus doar cs

e ca �i familia mea, izbucni

aproape mânios

Velceaninov. Klavdia Petrovna va

fi fericits

s�-mi îndeplineascs

rug�mintea

�i va primi-o cât se poate de

bine... ca pe fiica mea... Ce

dracu! Singur vs

da�i seama cs

o �ine�i una �i bun�, numai a�a,

de florile m�rului... Ce ss

mai vorbim!

Zise �ib�tu chiar din picior.

— Nu de alta, dar ms

tem ss

nu pars

ciudat! Oricum, ar trebui ss

ms

duc �i eu pe acolo, barem o dat�,

de dous

ori... Altfel, cum ar veni? De loc

f�rs

tat�? Apoi... Într-o cass

atât de simandicoas�?

— Ba-i casa cea mai simpls

de pe lume. Nu-i de loc

"simandicoas�",

r�cni Velceaninov. Nu v-am spus cs

acolo sînt o mul�ime de copii?

Feti�a

va reînvia acolo. Va avea de

toate... Iar pe dumneavoastrs

vs

pot prezenta

chiar mâine acolo, dacs

dori�i. De altfel, va trebui ss

vs

duce�i neap�rat ca

ss

le mul�umi�i. O vom vizita zilnic,

dacs

vre�i...

— Totu�i, parcs

nu-i prea...

— Vorbe goale! Dumneavoastrs

singur vs

da�i perfect seama. �ti�i ce?

Veni�i acass

la mine disear�,oss

dormi�i acolo �i diminea�a, cât

mai

devreme, vom porni la conac ca ss

ajungem pe la amiaz�.

— Binef�c�torule! �i încs

ss

dorm la dumneavoastr�... primi cu

înduio�are Pavel Pavlovici. Ms

cople�i�i cu bun�tatea... Dar unde

se afls

conacul ista?

— La Lesnoi.

— Oare cu rochi�a cum are ss

se descurce? într-o familie a�a de

distins��i încs

la conac. Ms

în�elege�i. Inima de tats

nu ms

las�...

— Rochia n-are nici o importan��.

Ea-i în doliu. Nici nu poate purta

altceva. Rochia e foarte

potrivit�. Numai ruf�rie de corp

ss

aibs

mai curats

�iob�sm�lu�s

(B�sm�lu�a �i lenjeria care se

vedea de sub rochi�s

erau

foarte murdare.)

— Imediat ss

te schimbi, dispuse Pavel

Pavlovici. Iar celelalte rufe

necesare le vom aduce numaidecât.

Le are Maria Sâsoevna la sp�lat.

— Atunci ss

trimitem dups

tr�sur�, îl întrerupse

Velceaninov, �i cât

mai repede cu putin��.

Dar se ivi o piedic�: Liza se

împotrivi din r�sputeri. Tot

timpul ea î�i

ciulea cu groazs

urechile �i dacs

Velceaninov, când c�uta s�-l

convings

pe

Pavel Pavlovici, ar fi avut vreme

s-o priveascs

mai cu luare-aminte, atunci

ar fi putut citi pe fa�a ei o

desperare f�rs

margini...

— Nu merg! rosti ea cu voce

sc�zut�, dar ferm�.

— O vede�i, uite, e leit maic�-sa!

— Nu-s leit m�mica, nu-s leit

m�mica! izbucni Liza, frângându-�i

cu

dezn�dejde mânu�ele, ca �i cum �i-

ar fi cerut iertare de la tat�l ei

pentru

cumplita acuza�ie de a sem�na cu

maic�-sa: t�ticule, t�ticule, dacs

ai ss

ms

p�r�se�ti...

Pe urms

Liza se aruncs

spre Velceaninov care se �i

sperie:

— Dacs

ai ss

ms

iei, atunci...

Dar feti�a nu apucs

ss

sfâr�eascs

vorba. Pavel Pavlovici o prinse de

mân�, gata s-o ia de ciuf �i cu o

furie f��i�s

o trase în od�i�a de al�turi. Se

auzirs

de acolo, timp de câteva minute,

�oapte �i plânsete în�bu�ite.

Velceaninov d�du ss

intre �i elîn c�m�ru��, dar Pavel

Pavlovici îl

întâmpin��i-l încuno�tin�s

cu un zâmbet strâmb cs

feti�a va sosi

numaidecât. Velceaninov se str�dui

ss

nu-l priveascs

în fa�s

�i se uits

în

alts

parte.

În sfâr�it, se ar�t��i Maria

Sâsoevna, aceea�i femeie pe care

la sosire

o întâlnise pe coridor �i începu

ss

a�eze într-o mics

saco�s

dr�gu�s

schimburile Lizei, aduse de dânsa.

— Nu cumva, taic�, dore�ti ss

iei fata? se adress

ea lui Velceaninov.

Ai familie, nu? Bine faci, taic�!

Copila îi cuminte. Ai s-o

izb�ve�ti din iadul

�sta.

— Cum spui a�a ceva, Maria

Sâsoevna?! morm�i Pavel Pavlovici.

— Maria Sâsoevna! îl îngâns

femeia. �tiu eu cs

a�ams

cheam�. Ce

vrei ss

zici cs

nu-i iad la tine? Oare se cade un

copilas

care a început a

în�elege ss

vads

asemenea josnicie? A sosit

tr�sura, taic�, pentru Lesnoi,

nu?

— Da, da!

—Ss

fie într-un ceas bun, cu noroc.

Liza ie�i, palid�, cu ochii în

p�mânt �iî�i lus

s�cule�ul. Lui Velceaninov

nu-i aruncs

nici o privire. Se st�pâni �i nu

se gr�bi ca adineaori s�-l

îmbr��i�eze pe tat�ls�u, chiar

când î�i lus

r�mas bun. Pesemne nici nu

voia ss

se uite la dânsul. P�rintele o

s�ruts

dups

cuviin�s

pe c�pu�or �io

mângâie. Buza-i sub�ire se

încrunt�,b�rbia i se cutremur�.

Totu�i ea

nu-�i ridics

ochii spre tat�ls�u, Pavel

Pavlovici p�li, îi tremurau

mâinile —

ceea ce observs

Velceaninov, de�i se str�duia din

r�sputeri ss

nu-l

priveasc�, dorind un singur lucru:

ss

plece cât mai curând. "De altfel

n-am

nici o vins

aici, se gândi el, a�a trebuia ss

se întâmple." Coborârs

cu to�ii

în strad�. Abia aici Maria

Sâsoevna o s�ruts

pe Liza. Numai dups

ce se

a�ezars

în tr�sur�, Liza în�l�s

ochii spre tat�ls�u, plesni

deodats

din

palme �i scoase un strig�t. Încs

o clip��iar fi s�rit din tr�surs

spre

dânsul, dar caii o �i luasers

din loc.

VI

O nous

fantezie a unui trîndav

— Nu cumva ai ame�it? se sperie

Velceaninov. Am ss

poruncesc

birjarului ss

opreasc�.Os�-i spun s�-�i aducs

ap�...

Liza î�i ridics

privirea spre dânsul, privindu-l

cu ochii aprin�i �i

dojenitori.

— Unde ms

duci? întrebs

ea sacadat �it�ios.

— Într-o cass

minunat�, Liza, la o familie care

locuie�te acum într-un

conac frumos. Acolo sunt mul�i

copii, te vor iubi, sunt buni la

suflet... Nu

fi sup�rats

pe mine, Liza, eu nu-�i vreau

decât binele...

În momentele acestea, ciudat ar

mai fi p�rut Velceaninov vreunui

cunoscut dacs

l-ar fi putut vedea.

— Cât e�ti, cât e�ti, cât e�ti...

uf, cât e�ti de r�u! izbucni Liza,

în�bu�indu-se de lacrimile care o

podidiser��i sc�p�rând din

ochi�orii s�i

minuna�i, dar mânio�i.

— Liza, eu...

—E�ti r�u, r�u, r�u! bâigui din

nou feti�a, frângându-�i mâinile,

Velceaninov se pierdu cu firea.

— Liza, draga mea, dacs

ai �ti cât ms

mâhne�ti.

— E adev�rat c-o ss

vins

mâine? E adev�rat? îl întrebs

ea autoritar.

— Adev�rat, adev�rat! Am s�-l aduc

chiar eu. O s�-l iau �ios�-l

aduc.

— Are ss

te p�c�leasc�, �opti Liza, plecând

ochii în jos.

— Cum? Nu te iube�te, Liza?

— Nu ms

iube�te.

— S-a purtat r�u cu tine? R�u?

Liza îl privi sumbru �it�cu. Î�i

întoarse iar��i fa�a, aplecându-�i

cu

înc�p��ânare capul. Velceaninov

c�uts

s�-i explice, îi vorbi cu

aprindere,

cuprins parcs

de friguri. Liza îl asculta

neîncrez�toare, cu du�m�nie, dar

îl

asculta. Aten�ia ei îl bucura cât

se poate de mult. El începu chiar

s�-i

spuns

ce înseamns

un om care bea. Îi m�rturisi cs

o iube�te �ics

va avea

grijs

de tat�ls�u. În cele din urm�,

Liza î�i ridics

ochii spre el �i-l privi

�int�. Îi istorisi dups

aceea cum o cunoscuse pe maic�-sa

�iî�id�du

seama cs

o captiva prin aceste povestiri,

încetul cu încetul, ea începu s�-i

r�spunds

la întreb�ri, dar monosilabic, cu

pruden�s

�i cu înc�p��ânare.

Totu�i la întreb�rile lui

principale, Liza nu-i r�spunse

nici un cuvânt.

T�cea st�ruitor când venea vorba

despre rela�iile ei anterioare cu

tat�ls�u.

Vorbind cu ea, Velceaninov îi lus

mânu�a în palm�, ca adineaori

acas�, �i

n-o mai l�s�, ea nu �i-o retrase.

Feti�a înss

nu trecea chiar totul sub

t�cere. Mai sc�pa câte un cuvânt

în r�spunsuri nedeslu�ite. Spunea,

de

pild�,cs

pe tata îl iubise mai mult decât

pe maic�-sa, fiindcs

înainte

vreme �i el o iubise mai mult, iar

mama în trecut o iubise mai pu�in.

Dar

pe patul de moarte, maic�-sa o

s�rutase îndelung �i plânsese,

când toats

lumea ie�ise din odaie

�ir�m�sesers

singure numai ele amândou�. Liza

ad�ugs

cs

pe maic�-sa o iube�te acum mai

mult decât pe oricine de pe

lume �i în fiecare noapte la dânsa

se gânde�te mai cu drag decât la

oricine.

Dar feti�a avea o fire

mândr�.B�gând brusc de seams

cs

o luase gura pe

dinainte, se închise din nou în

sine �it�cu mâlc, privindu-l chiar

cu

oarecare urs

pe Velceaninov fiindcs

of�cuse ss

vorbeascs

prea multe.

C�tre sfâr�itul drumului, starea

isterics

îi trecu aproape cu totul, dar

r�mase foarte îngândurat��i se

uita posomorât în juru-i, cu o

înc�p��ânare

posac�, dinainte hot�rât�.

Împrejurarea cs

era duss

într-o cass

necunoscut�, unde nu mai fusese

niciodat�, parcs

n-o tulbura cine �tie

cât. Altceva o chinuia — ceea ce

remarcs

Velceaninov. El ghici cs

Liza se

ru�ina de dânsul. Îi era ru�ine

tocmai fiindcs

tat�ls�uol�sase atât de

u�or cu el, ca �i cum ar fi

lep�dat-o pe mâinile lui.

"E bolnav�,î�i zise, poate grav, a

vl�guit-o... Uf, ce be�ivan

tic�los!

în�eleg acuma!" îl zori pe birjar.

Î�i punea toats

n�dejdea în conac, aer,

copii, într-o via�s

nou��i necunoscuts

ei, iar pe urm�... Asupra

viitorului

nu se îndoia câtu�i de pu�in.

Pentru ziua de mâine avea speran�e

limpezi,

depline. Un lucru îl �tia cu

siguran��:cs

niciodats

nu sim�ise ceea ce

încerca acum �ics

acest sentiment îi va r�mâne

pentru totdeauna. "Iats

un scop în via��, iats

via�a îns��i!" î�i zise el cu

încântare.

Multe gânduri i se învolburau în

cap, dar nu se oprea asupra lor �i

ocolea cu înc�p��ânare am�nuntele,

f�rs

am�nunte totul devenea limpede,

totul era indistructibil. Planul

s�u principal se alc�tui de la

sine: "îl vom

putea influen�a cumva, cu for�e

unite, pe acest nemernic, care o

va l�sa pe

Liza în Petersburg la familia

Pogorel�ev, la început pe timp

limitat, fixând

chiar un termen oarecare, �i el va

pleca singur, iar Liza are s�-mi

r�mâns

mie. Asta-i totul. Ce-mi mai

trebuie? De altfel, cu siguran��,

el însu�i

dore�te lucrul acesta. Altfel, de

ce ar chinui-o?" În sfâr�it,

ajunser�. Conacul

familiei Pogorel�ev era, într-

adev�r, un loc�or minunat. Mai

întâi îi

întâmpins

o ceats

zgomotoass

de copii, care se rev�rsars

în ceardac. Velceaninov

nu fusese de mult pe acolo �i

bucuria copiilor n-avea margini.

Era iubit. Cei mai mari îl

întâmpinars

chiar înainte de a coborî din

tr�sur�:

— Ei, ce s-aude cu procesul? Cum

vs

merge procesul?

Cei mai mici repetars

întrebarea, hlizindu-se în urma

celorlal�i fra�i.

To�i îl tachinau aici cu procesul,

dar — z�rind-o pe Liza — se

bulucirs

în

jurul ei �i o cercetars

cu o curiozitate

copil�reasc�,t�cut��i încordat�.

Ie�i

la intrare Klavdia Petrovna,

urmats

de so�ul s�u. Amândoi îl

întâmpinars

râzând pe Velceaninov, cu

întrebarea despre proces.

Klavdia Petrovna era o doamns

de vreo treizeci �i �apte de ani,

dolofan

��i încs

frumoas�, brunet�, cu obraji

proaspe�i, rumeni... B�rbatul s�u

avea vreo cincizeci �i cinci de

ani — om de�tept �i abil, dar

înainte de toate

bun la suflet. Casa lor era cu

adev�rat un "cuib p�rintesc"

pentru Velceaninov,

dups

îns��i expresia lui. Dar aici

trebuie s��inem seama �i de-o

alts

împrejurare aparte. Klavdia

Petrovna, acum vreo dou�zeci de

ani,

fusese cât pe ce ss

se m�rite cu Velceaninov, pe

atunci un b�ie�andru,

încs

student. Fusese prima lor

dragoste, aprins�, caraghioas��i

minunats

în acela�i timp. Se sfâr�i prin

m�riti�ul ei cu Pogorel�ev. Peste

vreo cinci

ani, amândoi se reîntâlnir�, �i

totul se încheie printr-o

prietenie limpede,

a�ezat�... R�mase pentru totdeauna

un fel de c�ldurs

în rela�iile dintre

dân�ii, o lumins

neobi�nuits

care le însenina. Aici totul era

pur �i

irepro�abil în amintirile lui

Velceaninov, �i cu atât mai drag

lui, cu cât era,

poate, singurul loc în felul

acesta. În aceasts

familie el se înf��i�a simplu,

naiv, bun, le d�d�cea copiii, nu

se fandosea �i se spovedea în

toate cu

sufletul deschis, Se juruise

adesea în fa�a so�ilor Pogorel�ev

cs

nu va mai

r�mâne mult în mijlocul societ��ii

�i se va muta cu totul la dân�ii.

Va veni

ss

tr�iascs

al�turi de ei �i nu-i va p�r�si

niciodat�. În sinea lui se gândea

cu toats

seriozitatea la inten�ia asta.

Velceaninov le expuse am�nun�it

planul privitor la Liza. De

altfel, ar fi

fost de ajuns numai simpla lui

rug�minte f�rs

nici un fel de explica�ii

speciale. Klavdia Petrovna s�ruts

cu efuziune pe s�rmana "orfan�" �i

f�g�dui ss

facs

tot ce depinde de dânsa. Copiii o

împresurars

pe Liza �io

dusers

la joc în livad�. Dups

jum�tate de or�, într-o convorbire

animat�,

Velceaninov se ridic��id�du ss

plece. Era foarte ner�bd�tor —

ceea ce se

observa u�or. Nu mai fusese pe

acolo de trei s�pt�mâni �i acum se

retr�gea dups

jum�tate de ceas. ceea ce îi mirs

pe to�i. Velceaninov izbucni

în râs �if�g�dui cs

va veni a doua zi. Se f�cu

remarca, deschis, cs

pare

prea tulburat. Atunci el o lus

de mâns

pe Klavdia Petrovna �i, sub

pretextul cs

uitase a-i spune ceva foarte

important, o duse în alts

odaie.

—Î�i mai aduci aminte cele ce �i-

am povestit, numai dumitale, f�rs

ss

le spun nici so�ului, despre anul

petrecut de mine în ora�ul T.?

— �in minte chiar prea bine, mi-ai

vorbit adesea...

— Nu �i-am vorbit, ci m-am

spovedit — numai dumitale... Nu

�i-am

pomenit înss

niciodats

de numele acestei femei: e

Truso�kaia, so�ia acestui

Truso�ki. Ea a murit, iar Liza e

fiica ei — fiica mea!

—E�ti sigur? Nu te în�eli? îl

întrebs

cu o u�oars

emo�ie Klavdia

Petrovna.

— Absolut sigur, absolut sigur, nu

ms

în�el de loc! rosti ca într-o

exaltare Velceaninov.

Atunci el îi povesti totul cât

putu mai pe scurt, în prip��i în

culmea

emo�iei. Klavdia Petrovna cuno�tea

mai dinainte faptele, nu �tia înss

numele doamnei. Velceaninov se

îngrozea numai la ideea cs

cineva dintre

cunoscu�ii s�i ar fi putut întâlni

cândva pe madame Truso�kaia �i s-

ar fi

gândit: cum a fost posibil ca el

ss

fi iubit atât de tare aceasts

femeie? De

aceea nu îndr�znise ss

spuns

numele "acestei femei" nici chiar

Klavdiei

Petrovna, unica lui prietens

adev�rat�.

— Dar tat�l feti�ei nu �tie nimic?

îl întrebs

gazda dups

ce ascults

toats

istoria.

— Ba da... �tie... Lucrul acesta

m��i tortureazs

cs

n-am descoperit

încs

totul în ceea ce ms

prive�te, urms

cu înfl�c�rare Velceaninov. El

�tie,

�tie... Am observat asta �i ieri,

�i azi! Dar trebuie ss

aflu ce anume �tie din

toate câte au fost. De aceea m��i

gr�besc. Disears

oss

vins

la mine.

Totu�i nu prea în�eleg de unde ar

fi putut afla, adics

de unde ar fi putut ss

�tie adics

totul? Despre Bagautov �tie �i

prea �tie totul, f�rs

nici o îndoial�.

Dar despre mine? Cuno�ti doar bine

asemenea cazuri, când so�iile î�i

pot

încredin�ab�rbatul cs

nu-i nimic la mijloc. Dacs

s-ar coborî din ceruri

înse�i îngerii, so�ul nu i-ar

crede — ci numai pe nevasts

ar crede-o. Nu da

din cap, nu ms

condamna, ms

condamn eu singur, �i m-am

condamnat

încs

de mult, de mult ! Ss

vezi ce ni s-a întâmplat deun�zi:

aflându-ms

la

dânsul, eram atât de sigur c��tie

totul, încât m-am tr�dat eu însumi

în

fa�a lui. N-ai ss

ms

crezi: mi-e a�a de ru�ine, simt o

povar�,cs

asears

l-am

primit atât de grosolan. (Mai

târziu am s�-�i povestesc totul în

am�nun

�ime.) Ieri el a venit la mine

dintr-un impuls du�m�nos �i de

nest�pânit,

vrând s�-mi spuns

c�-�i cunoa�te jignirea �ic�-l

�tie pe f�pta�. Asta-i

pricina venirii sale proste�ti la

mine în stare de ebrietate. Dar e

atât de

firesc din parte-i! Venise tocmai

ca ss

ms

dojeneasc�. Iar eu m-am comportat

îndeob�te cam cu prea mults

înfl�c�rare ieri la mine, iar

adineaori

la dânsul acas�! Am procedat

proste�te, f�rs

nici un pic de precau�iune.

Singur m-am dat de gol. Oare de ce

o fi venit tocmai într-un moment

când

eram a�a de surescitat? S�-�i mai

spun ceva: �i pe Liza a chinuit-o,

a

torturat o feti�s

numai �i numai ca ss

se r�zbune, barem pe copil. Da, e

îndârjit... oricât de insignifiant

ar fi, dar e îndârjit... chiar

foarte îndârjit.

De fapt, nu-i acum decât un

m�sc�rici, pe când mai înainte

vreme z�ucs

avea, pe cât de posibil,

înf��i�area unui om cumsecade. Dar

când stai �i te

gânde�ti, î�i dai seama c�-i lucru

foarte firesc cs

a luat calea desfrâului.

Aici, prieten�, trebuie ss

privim cre�tine�te împrejur�rile.

Afl�, buna �i

scumpa mea prieten�,cs

vreau ss

ms

schimb cu totul fa�s

de el. Doresc

s�-l consolez. Asta ar fi chiar o

"fapts

bun�" din partea mea. Pentru cs

eu

totu�i sunt vinovat fa�s

de el! Ascult�-m�, am s�-�i

povestesc încs

ceva. Pe

când ms

aflam în ora�ul T., am avut o dats

nevoie de patru mii de ruble �i

el mi le-a dat pe loc, f�rs

nici un act, cu o sincers

bucurie c�-mi face un

serviciu, iar eu le-am luat, le-am

luat din mâinile lui, am luat de

la dânsul

bani, ms

auzi, am luat ca de la un prieten!

— Trebuie ss

fii înss

mai prudent, îl sf�tui,

nelini�tit�, Klavdia

Petrovna. Nu vezi în ce hal de

exaltare e�ti? Z�ucs

mi-e �i teams

pentru

dumneata! Bineîn�eles, Liza este

acuma �i fiica mea. Dar mai sunt

atâtea

lucruri nel�murite, �i încs

foarte multe. Mai ales acuma

trebuie ss

fii mai

circumspect. E neap�rats

nevoie ss

fii mai circumspect, acum când te

sim�i fericit sau atât de

încântat. E�ti un om pream�rinimos

când te vezi

fericit, ad�ugs

Klavdia Petrovna cu un surâs pe

buze.

To�i ie�irs

ca s�-l petreacs

pe Velceaninov. Copiii o adusers

pe Liza,

cu care se jucasers

în livad�. Parcs

o priveau acum cu înc��i mai mults

nedumerire decât adineaori. Liza

p�rea s�lb�ticits

cu totul, când Velceaninov

o s�ruts

pe obraz fa�s

de to�i, luându-�ir�mas bun de la

dânsa �i

repetându-i cu c�ldurs

promisiunea de a veni a doua zi

împreuns

cu tat�l

s�u. Pân�-n ultima clips

feti�at�cu, f�rs

ss

se uite la Velceaninov.

Deodat�, ea îl apucs

brusc de mânec��i-l trase mai

deoparte, a�intindu-l

cu o privire care parc�-l implora.

Voia s�-i spuns

ceva, Velceaninov o duse

numaidecât în alts

odaie.

— Ce-i cu tine, Liza? rosti el cu

duio�ie, ca o încurajare.

Feti�aî�i roti încs

o dats

în juru-i privirile sperioase �i-l

trase în col�ul

cel mai îndep�rtat. Ar fi vrut ss

se ascunds

cu totul de ceilal�i.

— Spune-mi, Liza! Ce s-a

întâmplat?

Copila t�cea, nemi�cat�. Nu se

hot�ra ss

vorbeasc�. Îl privea drept în

fa�s

cu ochii s�i alba�tri. Toate

tr�s�turile obr�jorilor s�i

exprimau o teams

f�rs

margini.

— El... o ss

se spânzure, �opti ea, ca-ntr-o

aiurare.

— Cine are ss

se spânzure? întreb�, speriat,

Velceaninov.

— El, el! El a vrut ss

se spânzure azi-noapte cu un

�treang! vorbi în

grabs

feti�a, în�bu�indu-se. L-am v�zut

chiar eu. El însu�i mi-a spus-o,

mi-a spus-o! �i mai înainte a

vrut. Totdeauna a vrut. L-am v�zut

noaptea...

— Peste putin��! �opti nedumerit

Velceaninov.

Dintr-o dats

feti�a se arunc��i începu s�-i

s�rute mâinile. Plângea în

hohote. De-abia î�i tr�gea

sufletul. Îl ruga �i-l implora.

Dar nu pricepea

nimic din bolboroselile ei

isterice. De atunci îi r�mase

pentru totdeauna în

minte, urm�rindu-l �i aievea �i în

vis, aceasts

privire chinuits

de copil

torturat, cuprins de o groazs

f�rs

margini �i care cu o ultims

n�dejde se

uits

implorator la dânsul.

"Oare într-adev�r îl iube�te? �i

încs

atât de mult? Într-adev�r? se

gândi cu gelozie �i cu invidie

Velceaninov, întorcându-se în

ora�, cu o

înfrigurats

ner�bdare. Adineaori mi-a spus

doar ea singurs

cs

pe maic�-sa

o iube�te mai mult... poate cs

nu-l iube�te de loc �i-l

ur��te!... �i ce

înseamns

alarma asta: «Are ss

se spânzure». Ce tot îndruga ea?

N�t�fle�ul

�sta ss

se spânzure? Trebuie ss

aflu adev�rul. Trebuie s�-l aflu

neap�rat.

Trebuie ss

rezolv chestiunea cât mai repede —

�i s-o rezolv definitiv!"

VII

So�ul �i amantul se s�ruts

Velceaninov era stra�nic de zorit

ca ss

"afle adev�rul". "Azi-diminea�s

eram uluit. Nu ms

sim�eam în stare ss

ms

reculeg, — se gândea el,

amintindu-�i prima întâlnire cu

Liza, acum înss

trebuie ss

aflu neap�rat

adev�rul." Pentru a gr�bi

lucrurile, era cât pe ce ss

se ducs

cu tr�sura

de-a dreptul la Truso�ki,dar se

r�zgândi numaidecât: "Nu, mai bine

ss

vins

el singur la mine, iar eu, între

timp, ss

ispr�vesc cât mai repede cu

treburile mele blestemate!"

Se apucs

cu înfrigurare de afacerile sale.

Dar sim�i de data asta cs

era foarte împr��tiat �ics

ast�zi nu se putea ocupa serios de

treburi. Pe la

orele cinci, când porni s�-�i ia

masa de prânz, îi veni pentru

întâia oars

un

gând n�stru�nic: poate-i într-

adev�r un încurc�-lume �i degeaba

se amestecs

în toate cele, se agit��i se vârs

la autorit��i înc�utarea

avocatului,

care a �i început s�-l ocoleasc�.

Pufni apoi în râs, gândindu-se la

presupunerea asta. "S�-mi fi venit

ieri gândul acesta, tare m-as

fi am�rât",

ad�ugs

el cu voie buns

sporit�. Cu toats

veselia lui, Velceaninov devenea

tot mai distrat �i mai ner�bd�tor.

C�zu în sfâr�it pe gânduri. De�i

în

mintea lui nelini�tits

încol�eau fel de fel de idei, în

ansamblu nu se închega

nimic ce-ar fi putut s�-l ajute

într-adev�r în clipa aceea.

"Am nevoie de omul acesta! hot�rî

în cele din urms

Velceaninov.

Trebuie s�-l descifrez, iar dups

aceea ss

decid. Pare inevitabil duelul !"

Întorcându-se acass

pe la orele �apte, Velceaninov nu-

l g�si la dânsul

pe Pavel Pavlovici. Îl cuprinse o

mare uimire. Apoi se mânie, dups

aceea se

mâhni — pentru ca, la sfâr�it, s�-

l apuce chiar frica: "Numai unul

Dumnezeu

�tie cum se vor ispr�vi toate

acestea!" repeta el, ba plimbându-

se prin

camer�, ba întinzându-se pe divan

cu ochii la ceas. În sfâr�it,

c�tre orele

nou�,î�if�cu apari�ia Pavel

Pavlovici. "Dacs

omul acesta ar avea de gând

ss

ms

prinds

în capcan�, momentul de fa�s

ar fi cel mai favorabil pentru

dânsul — atât de risipit ms

simt acum", î�i zise, înviorându-

se brusc �i

înveselindu-se peste m�sur�.

Întrebându-l, dezghe�at �i într-o

buns

dispozi�ie sufleteasc�, de ce nu

venise mai devreme, Pavel

Pavlovici î�i schimonosi figura

într-un zâmbet,

se a�ezs

în voie, nu ca în ajun, �i-�i

aruncs

neglijent p�l�ria cu doliu pe alt

scaun. Velceaninov b�gs

numaidecât de seams

dezinvoltura lui �i o re�inu

în memorie.

Calm, f�rs

cuvinte de prisos, netulburat ca

mai deun�zi, el îi povesti,

sub forma unui raport, cum o

condusese pe Liza, cu câts

c�ldurs

fusese

primit�, ce folositoare pentru

dânsa va fi �ederea acolo �i,

treptat-treptat,

ca �i cum ar fi uitat cu totul de

Liza, schimbs

pe nesim�ite vorba �i se opri

exclusiv la familia Pogorel�ev. Îi

povesti deci cât de dr�gu�i sunt

oamenii

ace�tia, de câts

vreme îi cunoa�te, ce persoans

cumsecade �i chiar

influents

este Pogorel�ev �ia�a mai departe.

Pavel Pavlovici îl asculta cu

gândul aiurea �i, din când în

când, cu un surâs posac, dar

�iret, c�ta pe

sub sprâncene la povestitor.

— Înfl�c�rat om mai sunte�i,

morm�i Truso�ki, cu un zâmbet

r�ut�cios.

— Iar dumneavoastrs

am impresia cs

sunte�i în toane proaste,

remarc�, nemul�umit, Velceaninov.

— Adics

de ce n-as

fi la fel cu toats

lumea? izbucni Pavel Pavlovici,

s�rind ars din col�i�orul s�u,

parcs

asta �ia�tepta ca ss

explodeze.

— Cum vi-e voia, surâse

Velceaninov. Ms

gândeam eu, poate vi s-a

întâmplat ceva...

— Chiar a�a. Mi s-a �i întâmplat!

exclams

el, f�lindu-se parc�.

— �i cam ce anume?

— Hm, Stepan Mihailovici al nostru

tot face nazuri... �ti�i,

Bagautov,

prea distinsul domn din

Petersburg, tân�rul din înalta

societate.

— Iar nu v-a primit, ai?

— Ba nu, tocmai cs

de data asta m-a primit... a

catadicsit pentru

întâia oar��i i-am putut vedea

tr�s�turile fe�ei sale... dar de

r�posat.

— Cu-um?! A murit Bagautov? se

minuns

Velceaninov, de�i parcs

n-avea de ce ss

fie atât de mirat.

— El, în persoan�! Amicul meu

credincios timp de �ase ani. A

murit

încs

de ieri de la amiaz�. Iar eu habar

n-am avut. Tocmai în clipa aceea

poate am �i trecut pe acolo ca ss

întreb de s�n�tatea lui. Mâine vor

scoate

mortul din cas��i va avea loc

înmormântarea. Zace învelit cu

giulgiu

într-un co�ciug îmbr�cat în

catifea neagrs

împodobits

cu fireturi de aur...

A murit într-un acces de febr�.

Mi-au dat voie — a�acs

am putut s�-i v�d

tr�s�turile fe�ei. M-am prezentat

la intrare ca prietenul s�u cel

mai bun,

de-aceea mi-au �i permis ss

p�trund în cas�. Poate numai

pentru el �i

sosisem în Petersburg.

— Dar de ce vs

sup�ra�i pe dânsul, râse

Velceaninov, doar n-a murit

dinadins?

— Tocmai fiindcs

îmi pare r�u. Îmi era un nestemat

amic, asta a

însemnat el pentru mine, �i Pavel

Pavlovici, pe nea�teptate, f�cu

deodats

cu degetele dous

coarne deasupra frun�ii sale

chele, chicotind prelung,

înceti�or...

Truso�ki r�mase a�a, cu coarnele

pe cap, chicotind vreo jum�tate de

minut cu privirea drept în ochii

lui Velceaninov, încântat parcs

la culme ca

de cea mai veninoass

neobr�zare. Acesta încremeni:

parcs

i-ar fi r�s�rit

înainte o vedenie. Dar nu r�mase

încremenit decât o clipit�. Un

surâs

batjocoritor �i lini�tit, pâns

la neru�inare, îi fluturs

pe buze.

— Oare ce-o fi însemnând asta? îl

întrebs

într-o doar�,t�r�g�nind

cuvintele.

— Asta înseamns

coarne, îi retezs

vorba Pavel Pavlovici, luându-�i,

în

sfâr�it, degetele de la frunte.

— Adic�... coarnele dumneavoastr�?

— Ale mele proprii, dobândite!

rosti Pavel Pavlovici,

schimonosindu-�i

îngrozitor figura. Amândoi t�curs

un r�stimp.

— Totu�i sunte�i un om curajos!

relus

Velceaninov.

— De ce? Fiindcs

v-am ar�tat coarnele? Dar �ti�i

ceva, Alexei Ivanovici,

mai bine m-a�i cinsti cu ceva. Cs

eu v-am cinstit un an întreg, zi

de zi,

în ora�ul T. Trimite�i dups

o sticlu�s

de b�utur�. Mi s-a uscat gâtlejul.

— Cu pl�cere! Putea�is�-mi spune�i

mai demult. Ce-a�i dori

dumneavoastr�?

— De ce: dumneavoastr��i nu: ce-am

dori noi? c�ci amândoi vom

cinsti. Nu-i a�a? îl înfrunts

Pavel Pavlovici, privindu-l între

timp drept în

ochi cu o stranie nelini�te.

— �ampanie?

— Dar ce altceva? Pentru votcs

încs

n-a sosit rândul...

Velceaninov se sculs

f�rs

grab�, suns

pe Mavra �id�du porunca.

—Ss

bem pentru fericita �i vesela

noastrs

revedere, dups

o

desp�r�ire de nous

ani! chicoti proste�te, f�rs

rost, Pavel Pavlovici, c�ci mia

�ir�mas numai dumneavoastrs

ca unic prieten adev�rat. Nu mai

exists

Stepan Mihailovici Bagautov,

aidoma ca-n poetul acela:

Patrocle-n via�s

n-a r�mas,

Ci Thersit cel seme��i las

...

�i, rostind numele lui Thersit,

Truso�ki se împunse cu degetul în

piept.

"Mai degrabs

ai vorbi pe �leau, porcule, c�ci

mie nu-mi place ss

ba�i

�eaua", î�i zise în sine

Velceaninov, fierbând de mânie �i

abia

st�pânindu-se ss

n-o dea în vileag.

— Mai bine spune�i-mi de-a

dreptul, începu Velceaninov,

pufnind de

n�duf, dacs

îl învinui�if��is

pe Stepan Mihailovici (nu-i mai

spuse acum,

pur �i simplu, Bagautov) ar trebui

ss

vs

bucura�ics

cel ce v-a jignit se afls

în p�mânt. Atunci de ce vs

pare r�u?

— Cum? Ss

ms

bucur? De ce ss

ms

bucur?

— Judec �i eu a�a, dups

sentimentele dumneavoastr�.

— Hi-hi! În privin�a asta vs

în�ela�i asupra sentimentelor

mele. Nu

�ti�i cugetarea unui în�elept:

"Bine e când �i-i mort du�manul,

dar mai

bine când îi viu", hi-hi...

— Ehei, viu l-a�iv�zut �i l-a�i

prea v�zut zilnic, timp de vreo

cinci ani

�ia�i avut destuls

vreme ss

vs

s�tura�i contemplându-l, remarcs

r�ut�cios

�i agresiv Velceaninov.

— Dar parcs

atunci �tiam... parc��tiam? se

avânts

brusc Pavel

Pavlovici, s�rind de la locu�orul

s�u, oarecum parcs

bucuros c�, în sfâr�it,

i se puse o întrebare pe care o

a�tepta de un amar de vreme. Drept

cine

ms

socoti�i, Alexei Ivanovici?

În privirea lui sclipi scurt o

expresie cu totul nou��i

nea�teptats

transfigurându-i dintr-o dats

fa�a, schimonosits

pâns

atunci de un rânjet

r�u �i resping�tor.

— Cum? N-a�i �tiut într-adev�r

nimic? rosti nedumerit

Velceaninov,

sub impresia unei fulger�toare

uluiri.

— Ah, va ss

zics

vs

imagina�ic��tiusem? �tiusem? Vai,

ce suflete de

eroi! în ochii vo�tri omul parc�-i

un câine �i îi judeca�i pe to�i

dups

mi�elia

propriei voastre firi. Asta-i! V-o

spun deschis! �i lovi furios cu

pumnul în

mas�, dar se sperie pe loc de

zgomotul f�cut de el însu�i �i

aruncs

în

juru-i priviri înfrico�ate.

Velceaninov î�i rec�p�ts

calmul de dinainte.

— Asculta�i-m�, Pavel Pavlovici,

de fapt mi-e totuna... nu-i

a�a?...

dacs

a�i �tiut dinainte ori nu. Dacs

n-a�i �tiut, asta vs

onoreazs

în orice

caz, de�i... de altfel, nu în�eleg

de loc de ce m-a�i ales tocmai pe

mine drept

confidentul dumneavoastr�?

— Dar nu-i vorba de

dumneavoastr�... nu vs

sup�ra�i... nu-i vorba de

dumneavoastr�... morm�i Pavel

Pavlovici, coborându-�i privirile

în

p�mânt.

Tocmai intrs

Mavra cu �ampania.

— Iat-o! exclams

Pavel Pavlovici, bucurându-se

pesemne de deznod

�mânt. Paharele, maic�, ads

paharele! Minunat! Nimic nu ne mai

trebuie,

dr�gu��! Sticla e destupat�?

Admirabil, bravo dumitale! �i-

acuma te po�i

retrage!

Truso�ki se învior��i se uits

iar��i semes

la Velceaninov.

— Recunoa�te�i, rogu-v�, izbucni

el în chicote de râs, cs

lucrurile

acestea vs

intereseazs

în cel mai înalt grad �i nu vs

e de loc "totuna", dups

cum a�i binevoit s-o spune�i

adineaori, a�acs

a�ir�mâne foarte dezam�git

dacs

în clipa asta m-as

scula de pe scaun �ias

pleca, f�rs

ss

vs

fi explicat

totul în am�nunt.

— Ba, drept vorbind, n-as

fi dezam�git de loc. "Min�i!"

spunea surâsul

lui Pavel Pavlovici.

— Ei, hai ss

ne apuc�m acum de treab�! zise �i

începu ss

toarne

�ampanie în pahare.

—Ss

toast�m! gl�sui Truso�ki, ridicând

paharul: în s�n�tatea

r�posatului întru Domnul,

prietenul meu Stepan Mihailovici!

�iîl d�du pe

gât.

— La un asemenea toast eu n-am ss

beau, spuse Velceaninov,

punându-�i paharul pe mas�.

— De ce? E un mic toast dr�gu�,

nu?

— Uite ce. Când a�i intrat aici,

era�i beat?

—B�usem pu�in. Dar ce-i?

— Nimic deosebit! Dar eu am avut

impresia, �i ieri, �i mai ales

azi-diminea

��,cs

o regreta�i sincer pe Natalia

Vasilievna.

— Dar cine v-a spus cs

n-o regret sincer �i acum? zise

Pavel Pavlovici,

s�rind de la locul s�u,ca s�ltat

de un resort.

— De altfel, nu despre asta-i

vorba. Vs

rog înss

ss

fi�i de acord cs

v-a�i fi putut în�ela în ceea ce-l

prive�te pe Stepan Mihailovici,

iar acesta e

lucrul de c�petenie.

Pavel Pavlovici zâmbi �iret �if�cu

cu ochiul.

— Ehei, v�dcs

arde�i de curiozitate ss

afla�i cum m-am informat eu

în privin�a lui Stepan

Mihailovici.

Velceaninov se f�cu ro�u la fa��:

—Vs

repet cs

mi-e totuna.

"Îmi vine s�-l dau pe u�s

afar�, cu �ampanie cu tot", î�i

zise furios,

f�cându-se stacojiu.

— N-are importan��, rosti Pavel

Pavlovici ca o aprobare �iî�i mai

turns

un pahar.

— Fie! Vs

voi istorisi numaidecât cum am

descoperit "totul" �ia�ao

ss

vs

satisfac dorin�a arz�toare de a

cunoa�te adev�rul... c�ci sunte�i

un

om înfocat, Alexei Ivanovici,

stra�nic de înfocat. Hi-hi! Da�i-

mi numai o

�igar�, fiindcs

— dups

cum �ti�i — începând din luna

martie...

— Poftim!

— �ia�a, Alexei Ivanovici, din

luna martie m-am stricat... �i

iats

cum

s-au petrecut lucrurile. Fi�i

atent! Ftizia, dups

cum �ti�i, scumpe amice

(urms

el pe un ton din ce în ce mai

familiar) este o boals

curioas�. To�i

oftico�ii î�i sfâr�esc zilele

aproape f�rs

ss

b�nuiascs

cs

a doua zi vor muri.

A�a �i Natalia Vasilievna, cum vs

spun, cu cinci ore înainte de

moarte, î�i

f�cea planuri cum ss

plece peste dous

s�pt�mâni în vizits

la om�tu�s

a ei,

care locuia cale de patruzeci de

verste. Pe lângs

asta, cunoa�te�i desigur

obiceiul r�spândit, sau mai bine

zis n�ravul multor cucoane, poate

�i

b�rba�i,de ap�stra toate

hâr�oagele din coresponden�a

amoroas�. Cel mai

sigur mijloc ar fi ss

le pui pe foc, nu-i a�a? Dar nu,

adresantele p�streazs

cu grijs

orice petec de hârtie în casete

sau în truse de voiaj. Scrisorile

sunt

numerotate — clasate dups

an, lun�, categorie... Le-o fi

consolidând

triste�ele, pesemne mult de tot...

mai �tii! Se p�streaz�,f�rs

îndoial�,

pentru o pl�cuts

aducere-aminte. Natalia Vasilievna

se preg�tea ss

plece la

aniversarea m�tu�ii sale chiar cu

cinci ore înainte de a înceta din

via��...

Bineîn�eles nu se gândea la moarte

pân�-n ceasul din urm�,ci îl

a�tepta

mereu pe doctorul Koch. A�a s-a

întâmplat cs

Natalia Vasilievna î�id�du

sufletul, dar a r�mas în biroul ei

besacteaua de abanos cu

incrusta�ii de

sidef �i de argint. O casets

frumu�ics

cu o chei�s

minuscul�,r�mass

din

familie (o c�p�tase de la bunic�-

sa). �ia�a tocmai în besacteaua

asta s-a �i

descoperit totul, adics

tot-tot, f�rs

nici o excep�ie, pe zile �i ani,

timp de

dous

decenii. Iar Stepan Mihailovici,

care avea v�dite înclina�ii pentru

literaturs

(scrisese chiar o nuvels

de amor �i o trimisese unei

reviste),

umpluse caseta cam cu o suts

de piese numerotate — ce-i drept,

în decurs

de cinci ani. Unele scrisori erau

chiar adnotate de propria mâns

a Nataliei

Vasilievna. Agreabil lucru pentru

un so�, nu-i a�a?

Velceaninov se gândi un moment

�iî�i aminti cs

el nu trimisese

Nataliei Vasilievna nici o

scrisoric�, nici un bile�el. Iar

din Petersburg, de�i

îi expediase dous

scrisori, ele fusesers

adresate ambilor so�i dups

o

prealabils

în�elegere. Iar la ultima

scrisoare, prin care Natalia

Vasilievna îl

concedia, el nici nu r�spunsese.

Când î�i încheie povestirea, Pavel

Pavlovici t�cu un minut întreg,

surâzând insolent �i interogativ.

— Dar de ce nu mi-a�ir�spuns la

modesta mea întrebare? rosti, în

sfâr�it, Truso�ki cu un v�dit

chin.

— La ce întrebare?

— Tocmai despre agreabilele

sim��minte ale unui so�, care

deschide o

asemenea caset�.

— Asta nu-mi �ine nici de cald,

nici de frig! zise sarcastic

Velceaninov,

gesticulând cu mâna a lehamite,

apoi se scul��i începu ss

se plimbe

încoace �i încolo prin odaie.

—Ms

prind c��tiu la ce vs

gândi�i acuma: "Ce mai porc îmi

e�ti, cs

singur �i-ai ar�tat coarnele..."

Delicat mai sunte�i!

— Nu ms

gândesc la nimic. Dimpotriv�,v�dcs

sunte�i prea iritat de

moartea celui ce v-a jignit, iar

pe deasupra a�ib�ut cam multi�or.

Nu

g�sesc aici nimic neobi�nuit.

În�eleg perfect de ce regreta�i

moartea lui

Bagautov �i respect necazul

dumneavoastr�, dar...

— Dar de ce crede�ics

doream ss

tr�iascs

Bagautov?

— Asta vs

prive�te.

— Pun r�m��ag cs

v-a�i gândit la duel...

— Pe dracu! rosti Velceaninov, din

ce în ce mai pu�in st�pân pe sine.

Ms

gândeam cs

un om onorabil... În asemenea

cazuri... nu se înjose�te

printr-o p�l�vr�geals

ridicol�, prin schimonoseli

proste�ti, tânguiri

caraghioase �i prin aluzii

tic�loase, cu care se dezonoreazs

doar �i mai

mult pe sine însu�i, ci procedeazs

clar, direct, deschis, ca un om

onorabil.

— Hi-hi! Poate cs

nici nu sunt un om onorabil.

— Asta, iar��ivs

prive�te... Dar, ms

întreb, nu în�eleg, la urma

urmei, de ce naiba �inea�i ca

Bagautov ss

tr�iasc�....

—M�car s�-l fi privit un pic, ca

pe un bun prieten. Ss

fi luat

împreuns

o sticls

de vin �i s-o fi b�ut împreun�.

— Nici n-ar fi consim�it ss

bea cu dumneavoastr�.

— De ce? Noblesse oblige! De

altfel, �i dumneavoastrs

be�i cu mine.

Cu ce era el mai bun decât

dumneavoastr�?

— Eu n-am b�ut cot la cot cu

dumneavoastr�.

— De unde, tam-nesam, atâta

mândrie?

Velceaninov pufni dintr-o dats

într-un râs nervos, iritat:

— Ptiu, drace! Dar dumneavoastrs

sunte�i, de fapt, un "tip feroce".

Crezusem cs

nu sunte�i decât un "etern so�" �i

nimic mai mult.

— Cum adics

"etern so�"? Ce înseamns

asta? rosti Pavel Pavlovici,

ciulindu-�i brusc urechile.

—A�a, un tip de so�... n-am 'timp

ss

vs

explic. Mai bine a�i pleca, e �i

timpul, m-a�i plictisit!

— Dar "feroce"? Parcs

a�i pronun�at vorba asta?

— Am spus cs

sunte�i un "tip feroce", dar numai

a�a, în ironie.

— Ce în�elege�i prin asta? Vs

rog, Alexei Ivanovici, explica�i-

mi pentru

numele lui Dumnezeu sau pentru

numele lui Hristos!

— Ei, de ajuns, destul! î�i ie�i

din nou din s�rite Velceaninov �i

r�cni

la dânsul: E timpul ss

pleca�i. Hai, lua�i-o din loc!

— Ba nu-i de ajuns de fel! se

zbor�i �i Pavel Pavlovici. Chiar

dacs

dumneavoastrs

v-a�is�turat de mine, �i încs

nu-i destul, c�ci mai întâi

trebuie ss

bem împreuns

un p�h�rel �iss

ciocnim. Ss

bem �i dups

aceea

pot ss

plec. Altfel — nu, nu-i de ajuns!

— �ti�i ce, Pavel Pavlovici,

sunte�i atât de bun ss

vs

duce�i la dracu

ori nu?

— Sunt! Pot ss

ms

duc �i la dracu, dar în prealabil

ss

bem un

p�h�ru�.A�i spus cs

nu dori�iss

be�i în special cu mine... foarte

frumos, în

schimb eu vreau ss

beau neap�rat un pahar de vin cu

dumneavoastr�!

Pavel Pavlovici nu-�i mai strâmbs

figura �i nici nu mai chicoti.

Totul parcs

se transformase brusc într-însul,

f�cându-l de nerecunoscut �i la

chip �i la

ton, comparativ cu omul pe care-l

avusese în fa�a sa cu câteva clipe

mai

înainte, încât Velceaninov r�mase

înm�rmurit.

— Hai ss

bem, Alexei Ivanovici, nu ms

refuza�i! urms

Pavel Pavlovici,

apucându-l strâns de mân��i

privind straniu în ochii s�i.

Pesemne nu era

vorba numai de b�utur�.

— Fie, dacs

dori�i, morm�i Velceaninov, unde-i

�ampania? Dar,

vede�i, n-amai r�mas decât ceva la

fund, ca o drojdie.

— Este destul pentru dous

pahare, curats

drojdie, adev�rat, dar o s-o

bem �ioss

ciocnim. Fi�i bun �i lua�i paharul

dumneavoastr�.

Amândoi ciocnir��id�durs

pe gâtb�utura.

— Aha, dac�-i a�a... acum... ah!

f�cu Pavel Pavlovici, î�i duse o

mâns

la frunte �ir�mase câteva clipe în

pozi�ia asta.

Velceaninov a�tepta, crezând cs

de data aceasta cel�lalt va rosti

ultimul cuvânt. Dar Pavel

Pavlovici nu scoase nici o vorb�,

�i numai îl

privea t�cut pe Velceaninov, cu

gura crispats

într-un zâmbet viclean �i

sarcastic.

— În definitiv, ce vre�i de la

mine, be�iv ce sunte�i? Ms

prosti�i! r�cni

furios Velceaninov �ib�tu cu

piciorul în p�mânt.

— Nu r�cni�i, nu r�cni�i, de ce

r�cni�i? zise repede Pavel

Pavlovici,

c�utând s�-l potoleascs

pe cel�lalt cu un gest al mâinii.

Nu vs

prostesc, nu

vs

prostesc. Ah! �ti�i ce sunte�i...

�ti�i ce sunte�i acum pentru mine?

�i

deodats

îl apucs

de mân��i i-o s�ruts

f�rs

ca Velceaninov ss

fi avut timp

a �i-o retrage.

— Iats

cine sunte�i acum pentru mine, iar

eu pot ss

ms

duc la dracu.

—A�tepta�i, sta�i pu�in! strigs

Velceaninov, venindu-�i în fire.

Am

uitat ss

vs

spun ceva...

Pavel Pavlovici se întoarse de la

u��.

— Vede�i, turui Velceaninov

neobi�nuit de repede, îmbujorându-

se la

fa�s

�i uitându-se în alts

parte. Mâine ar trebui ss

vs

duce�i neap�rat la

familia Pogorel�ev... ss

face�i cuno�tin�s

cu ei �iss

le mul�umi�i—

neap�rat...

— Neap�rat, neap�rat, cum ss

nu pricep! ar�ts

Pavel Pavlovici o

deplins

în�elegere a acestei îndatoriri,

dând repede din mân�, ca �i când

n-ar fi fost nevoie ss

i se mai aminteasc�.

— Afars

de asta �i Liza vs

a�teapts

cu mults

ner�bdare. I-am

f�g�duit...

— Liza, zise Pavel Pavlovici,

r�sucindu-se în loc. Liza? �ti�i

oare ce-a

fost pentru mine Liza, ce-a fost

�i ce este? Ce-a fost �i ce este?

r�cni el,

într-un acces de exaltare. Dar...

Hm! Despre asta mai pe urm�...

totul mai

pe urm�. Dar pentru moment nu-i

destul cs

am b�ut un pahar de vin cu

dumneavoastr�, mai am nevoie �i de

alts

satisfac�ie...

Truso�ki î�i puse p�l�ria pe un

scaun �i-l privi pe Velceaninov,

ca �i

adineaori, cu r�suflarea

întret�iat�.

—S�ruta�i-m�, Alexei Ivanovici! îi

propuse brusc oaspetele.

— V-a�i îmb�tat? izbucni acesta,

f�când un pas înd�r�t.

— Da, sunt beat, totu�is�ruta�i-

m�, Alexei Ivanovici! Z�u

s�ruta�i-m�. Oare eu nu v-am

s�rutat adineaori mâna?

Alexei Ivanovici t�cu câteva

clipe, parcs

l-ar fi lovit cineva cu m�ciuca

în cap. Apoi se aplecs

scurt spre Pavel Pavlovici care-i

ajungea abia pâns

la um�r �i-l s�ruts

pe buzele-i care duhneau a vin. De

altfel, nici nu mai

�tia bine dac�-l s�rutase ori nu.

— Ehei, �i acum, acum, se

dezl�n�ui Pavel Pavlovici cu ochii

înv�p�ia�i, într-un acces de

be�ie, nu �tiu ce ss

spun. Ms

gândeam pe

atunci: "Nu cumva �i �sta? Dac��i

�sta, zic, dac��i �sta — atunci în

cine

pot ss

am încredere pe lume?"

Pavel Pavlovici izbucni deodats

în hohote de plâns.

—Vs

da�i seama oare ce fel de prieten

mi-a�ir�mas?

Zicând acestea, Truso�ki o zbughi

pe u��, �inându-�ip�l�ria în mân�.

Velceaninov r�mase iar��i

înm�rmurit câteva clipe ca �i dups

prima vizits

a lui Pavel Pavlovici.

"Uf, un m�sc�rici be�ivan �i nimic

mai mult!" �if�cu un gest de

lehamite cu mâna.

"Hot�rât, nimic mai mult", repets

energic când se dezbr�c��i se

culcs

în pat.

VIII

Boala Lizei

A doua zi de diminea��, în

a�teptarea lui Pavel Pavlovici,

care f�g�duise

cs

va veni la timp în vederea

plec�rii la familia Pogorel�ev,

Velceaninov

m�sura odaia încoace �i încolo,

î�i sorbea cafeaua �i fuma,

chinuit

de un gând: cs

sem�na cu un om care, trezindu-se

din somn, î�i aduce

aminte cs

în ajun primise o palm�... "Hm...

Î�ids

el perfect de bine seama

despre ce-i vorba �i vrea ss

se r�zbune pe mine, servindu-se de

Liza!" î�i

zise �i îl trecu un fior de

groaz�.

Chipul dr�g�la��i trist al bietei

copile îi ap�ru în fa�a ochilor.

Inima îi

zvâcni mai puternic. Da gândul cs

chiar ast�zi, în curând, peste

dous

ore,

o va vedea iar��i pe Liza sa. "Ah,

f�rs

nici o îndoial�, conchise el cu

înfl�c�rare, de azi înainte asta-i

toats

via�a mea �i singurul meu scop. Ce

importan�s

au toate palmele �i amintirile

acestea? Ce �el am avut pâns

acum în via��? Numai

neorânduial��i triste�e? Dar acum

toate s-au

schimbat radical. Acuma-i cu totul

altceva!"

Dar, în pofida încânt�rii sale, îl

n�p�deau gânduri peste gânduri.

"Are ss

se r�zbune pe mine prin Liza,

asta-i limpede ca lumina zilei.

Se va r�zbuna �i pe Liza. Printr-

însa ms

va da gata pentru toate cele.

Hm...

pentru nimic în lume nu-i mai pot

îng�dui ie�iri ca acelea de

asear�, �i—

aducându-�i aminte — se îmbujors

la fa��. Totu�i, v�dcs

nu mai vine,

de�i suntem la amiaz�!"

A�tepts

mult, pâns

la dou�sprezece �i jum�tate, iar

ner�bdarea îi

sporea din ce în ce mai mult.

Pavel Pavlovici nu mai venea. În

cele din

urm�, gândul care îi încol�ise mai

demult în minte, — �i anume cs

Truso�ki într-adins nu va veni,

numai �i numai ca s�-l chinuiascs

cu

extravagan�ele lui, ca cele din

ajun, îl scoase cu totul din

s�rite: "�tie cs

depinde de dânsul. Ce se va

întâmpla cu Liza? Cum m-as

putea înf��i�a

acum la Liza f�rs

el?"

În sfâr�it, Velceaninov nu mai

putu r�bda �i la ora unu fix porni

cu

tr�sura în goans

spre biserica Pokrov. Acolo i se

spuse cs

Pavel Pavlovici

nici nu dormise acas�, ci se

întorsese pe la orele nous

diminea�a, st�tuse

cam vreun sfert de ceas �i plecase

din nou. În dreptul u�ii lui Pavel

Pavlovici, Velceaninov ascults

relat�rile servitoarei, pe când

învârtea

ma�inal mânerul u�ii încuiate,

tr�gându-l la dreapta �i la

stânga.

Venindu-�i în fire, scuips

nec�jit, l�ss

în pace clan�a �i rugs

ss

fie condus

la Maria Sâsoevna, care — auzind

despre cine era vorba — veni

singurs

cu

drags

inim�.

Era o persoans

buns

la inim�, "o femeie cu sim��minte

nobile", cum

se exprimase Velceaninov

istorisind mai târziu Clavdiei

Petrovna convorbirea

avuts

cu dânsa. Dups

ce îl întrebs

pe scurt cum transportase feti�a

în

ajun, Maria Sâsoevna se puse

numaidecât pe povestit despre

Pavel

Pavlovici. Dups

spusele sale, "ea de mult i-ar fi

f�cut vânt, dacs

nu era la

mijloc copila�ul. De altfel,

fusese mutat din hotel din pricina

vie�ii lui

dezordonate. Nu-i p�cat ss

aduci în cass

o femeie de moravuri u�oare,

când ai un copilas

care începe ss

priceap�! Ba îi �i strigase

feti�ei: «Asta

are s�-�i fie mam�, dacs

oss

vreau!» N-ai ss

ms

crezi, dar pân��i femeia

aceea l-a scuipat între ochi. Iar

alteori tat�l se r�stea c�tre

feti��: «Tu nu

e�ti fiica mea, ci un...

bastard!»"

— Nu mai spune! rosti,

însp�imântat Velceaninov.

— Am auzit cu urechile mele. E un

be�iv, într-adev�r, care nici nu-

�i

ds

seama ce vorbe�te. Totu�i fa�s

de un copil nu se fac asemenea

lucruri.

De�i-i mics

de ani, dar începe s�-i lucreze

mintea. Feti�a plânge. V�dcs

se

chinuia r�u de tot. Mai deun�zi s-

a petrecut în curtea noastrs

o

nenorocire. Un comisar cic�,

spuneau oamenii, a închiriat de cu

sears

o

camers

la hotel, iar spre zius

s-a spânzurat. Se zice cs

ar fi intrat în banii

statului. S-a adunat mul�ime de

norod. Pavel Pavlovici nu era

acas�. Iar pe

feti�a, nesupravegheats

de nimeni, am v�zut-o prin lumea

îngr�m�dits

în

coridor — holbându-�i ochii, dups

al�ii, la cel ce se spânzurase. Am

adus-o

cât mai repede în cas�. �i ce ss

vezi? A început ss

tremure �iss

se zbats

în convulsii. Era neagrs

la fa�s

�i, cum a intrat în odaie, s-a �i

pr�v�lit pe

podele. S-a zb�tut cât s-a zb�tut.

Parcs

o apucasers

cârceii. Abia �i-a

revenit în sim�iri. De atunci Liza

bole�te într-una. Când veni

acas��i afls

despre toate acestea, Pavel

Pavlovici începu s-o ciupeascs

pe Liza pâns

o

învine�i pe tot trupul. El n-o

bate, ci o ciupe�te. Apoi s-a

îmb�tat �ia

început s-o sperie: "Eu, zice, am

ss

ms

spânzur, din pricina ta o ss

ms

spânzur — uite, cu g�itanul �sta

de la storuri ms

spânzur". �i, fa�s

de

dânsa, f�cu un la�. Iar ea,

s�r�cu�a, î�i pierdu de tot firea

�i, �ipând, îl

cuprinse pe taic�-su cu mânu�ele

�i url�: "N-am ss

mai fac, niciodats

n-o

ss

mai fac!" S�-i plângi de mil�, nu

alta!

De�i Velceaninov se a�tepta la

întâmpl�ri extraordinare, totu�i

cele

auzite îl uluirs

într-atâta, încât nici nu-i veni

ss

le cread�. Maria Sâsoevna

îi mai în�ir��i alte fapte.

Astfel, într-un rând, dacs

nu s-ar fi întâmplat ss

fie ea de fa��, Liza s-ar fi

aruncat pe fereastr�. Când plecs

de-acolo,

Velceaninov era n�uc, de parcs

b�use: "Am s�-l omor ca pe un

câine, o

s�-i dau la cap cu o bât�!" îi

fulgers

în minte. �i gândul acesta îi

st�rui

îndelung în cap.

Velceaninov tocmi o tr�sur��i

plecs

la familia Pogorel�ev. Încs

înainte

de a ie�i din ora�, echipajul fu

nevoit ss

se opreascs

la o r�spântie, lângs

un podes

peste un �an�, pe care trecea un

mare convoi funebru. De o parte

�i de alta a pode�ului se

îngr�m�disers

câteva tr�suri, a�teptând. Se

opreau

�i trec�tori. Era înmormântarea

unui om bogat. Convoiul de

cupeuri,

care-l conduceau pe r�posat la

l�ca�ul de veci, se întindea pe o

lungs

distan��, iar în fereastra unui

cupeu din alai, str�fulgera

înaintea lui

Velceaninov chipul lui Pavel

Pavlovici. Ar fi zis cs

i se pare, dacs

acesta nu

�i-ar fi scos capul pe fereastr��i

nu l-ar fi salutat, zâmbind.

Pesemne era

foarte bucuros c�-l recunoscuse pe

Velceaninov, îi f�cu chiar semne

cu

mâna din cupeu. Atunci Velceaninov

s�ri din tr�sur��i alergs

pâns

la

geamul cupeului lui Pavel

Pavlovici, înfruntând îngr�m�deala

de oameni,

pe sergen�ii de strad��i

împrejurarea cs

cupeaua se urcase pe pode�.

Truso�ki era singur în�untru.

— Ce-i cu dumneavoastr�?r�cni

Velceaninov. De ce n-a�i venit la

mine? Cum de vs

afla�i aici?

— îndeplinesc o datorie

cre�tineasc�, dar nu r�cni�ia�a,

nu r�cni�i,

aduc ultimele omagii... chicoti

Pavel Pavlovici, mijindu-�i vesel

ochii,

conduc la l�ca�ul de veci

r�m��i�ele p�mânte�ti ale

adev�ratului meu

amic, Stepan Mihailovici.

— Asta-i o nerozie, be�ivan f�rs

minte ce sunte�i! strigs

înc��i mai

tare Velceaninov, r�mânând o clips

descump�nit. Coborâ�i pe loc �i

haide�i

cu mine, numaidecât!

— Imposibil... datoria înainte de

toate...

— Am ss

vs

scot cu for�a de-acolo! urls

Velceaninov.

— Iar eu o s��ip,o s��ip! chicoti

tot atât de vesel Pavel Pavlovici,

de

parcs

s-ar fi jucat cineva cu dânsul, �i

se refugie în fundul cupeului.

—P�zea, p�zea cs

te calc�! strigs

un sergent de strad�.

Într-adev�r, coborând de pe pod,

un cupeu str�in r�s�ri în fa�a

convoiului mortuar �i produse

vâlv�. Velceaninov se v�zu nevoit

ss

sars

în

l�turi. Mul�imea �i alte tr�suri

îl împinsers

mai departe. Velceaninov

scuips

cu dezgust �i se strecurs

spre echipajul s�u.

"Totuna-i, nici nu se cade s�-l

iau cu mine în halul �sta !" se

gândi el

nelini�tit, în deplins

confuzie.

Când Velceaninov relats

Klavdiei Petrovna povestirile

Mariei Sâsoevna

�i strania ântâlnire de la

înmormântare, aceasta c�zu pe

gânduri �i-i

spuse:

— Mi-e teams

pentru dumneata. Trebuie ss

întrerupi cu dânsul orice

rela�ii. Cu cât mai repede, cu

atât mai bine!

— Puah! E un m�sc�rici, be�ivan,

�i nimic mai mult! exclams

furios

Velceaninov, s�-mi fie frics

de dânsul? �i cum as

putea întrerupe rela�iile

cu dânsul când la mijloc e Liza?

Gânde�te-te la dânsa!

Liza se îmboln�vise. De cu sears

o scuturau frigurile �i din oras

era

a�teptat un doctor vestit dups

care se trimisese încs

în zori de zi. Aceasts

veste îl zdruncins

complet pe Velceaninov. Klavdia

Petrovna îl duse la

bolnav�.

— Ieri am observat-o cu mults

luare-aminte, remarcs

ea, oprindu-se

la u�a od�ii unde se afla Liza. E

o feti�s

mândr��i trist�. Se ru�ineazs

c�-i

g�zduits

de noi �ics

tat�ls�uap�r�sit-o a�a. Asta-i

toats

boala ei.

— Cum a p�r�sit-o? De ce î�i

închipui cs

ap�r�sit-o?

— E destul cs

i-a dat drumul ss

vins

aici într-o cass

cu totul

necunoscut��i cu un om aproape tot

atât de necunoscut, sau aproape...

— Dar eu singur am luat-o, �i am

luat-o cu de-a sila, a�acs

nu

g�sesc...

— O, Doamne sfinte, a�a vede

lucrurile Liza, care-i un copil.

Dups

p�rerea mea, tat�l ei n-are ss

vins

niciodat�.

V�zându-l singur pe Velceaninov,

Liza nu se mirs

de loc. Surâse doar

trist �i-�i întoarse la perete

c�p�orul care-i ardea de

fierbin�eal�. Nu

r�spunse nimic la consol�rile

timide �i la promisiunile

c�lduroase ale lui

Velceaninov de a-l aduce a doua

zi, neap�rat, pe tat�ls�u. Ie�ind

din odaia

ei, el izbucni deodats

în plâns.

Doctorul sosi abia c�tre sear�.

Dups

ce examins

pe bolnav�, el îi

sperie de la primul cuvânt pe cei

de fa��, repro�ându-le de ce nu-l

chemasers

mai înainte. Când i se spuse cs

feti�a se îmboln�vise abia în

ajun, nici nu-i veni ss

cread�. "Totul depinde de modul

cum va petrece ea

noaptea asta, încheie el în cele

din urm��i, dând dispozi�iile

necesare,

plecs

cu f�g�duiala cs

a doua zi va veni cât se poate mai

devreme.

Velceaninov vru ss

r�mâns

neap�rat peste noapte acolo, dar

Klavdia

Petrovna îl convinse "ss

mai încerce o dats

a-l aduce aici pe monstrul

acela".

— Încs

o dat�? repet�, turbat de mânie,

Velceaninov. Da, de data asta

am s�-l leg fedele��i am s�-l aduc

pe sus.

Gândul de a-l lega �i de a-l aduce

în bra�e pe Pavel Pavlovici puse o

absoluts

st�pânire asupra-i.

— Absolut de loc nu ms

simt vinovat fa�s

de dânsul, se adress

la

plecare Velceaninov Klavdiei

Petrovna. Reneg toate vorbele mele

josnice �i

plâng�re�e, debitate de mine ieri,

ad�ugs

el cuprins de furie.

Liza �edea culcats

cu ochii închi�i, pesemne dormea.

Se sim�ea parcs

mai bine. Când Velceaninov se

aplecs

grijuliu asupra c�p�orului s�u ca

s�-i s�rute m�car un col�i�or de

rochi��, luându-�ir�mas bun, Liza

î�i

deschise dintr-o dats

ochii, ca �i când l-ar fi pândit,

�i �opti: "Ia-ms

de

aici!"

Era o rug�minte blând��i

trist�,f�rs

nici o umbrs

din surescitarea

din ajun. Vibra în tonul s�u o

resemnare cs

rug�mintea ei nu se va

îndeplini niciodat�. Dezn�d�jduit

la culme, Velceaninov d�du s-o

asigure

cs

nu era cu putin�s

a o duce în alts

parte. Ea închise ochii în t�cere

�i nu

mai scoase nici o vorb�, parcs

nici nu l-ar fi auzit, nici nu l-

ar fi v�zut.

Dups

ce ajunse în ora�, Velceaninov

porunci birjarului s�-l ducs

de-a

dreptul spre biserica Pokrov. Se

f�cuse ora zece. Pavel Pavlovici

nu era

înss

acas�. Velceaninov îl a�tepts

o buns

jum�tate de ceas, plimbându-se

încoace �i încolo pe coridor într-

o ner�bdare maladiv�. Maria

Sâsoevna îl

încredin�s

în cele din urms

cs

Pavel Pavlovici n-are ss

se întoarcs

acass

decât abia în zori de ziu�.

"Atunci �ieuam ss

vin dis-de-diminea��", hot�rî

Velceaninov �i, în culmea

indign�rii, se îndrepts

spre cas�.

Dar mare-i fu uimirea când,

înainte de a fi intrat în cas�,

auzi de la

Mavra cs

oaspetele s�u din ajun îl a�tepta

încs

de la orele zece.

— �i ceai a binevoit ss

bea la noi, �i dups

vin m-a trimis, �io

buma�cs

albastrs

de cinci ruble mi-a dat.

IX

Vedenia

Pavel Pavlovici se instalase

foarte confortabil. �edea pe

acela�i scaun

ca în ajun, fuma �igars

dup��igar��i tocmai î�i turnase al

patrulea pahar,

�i ultimul, din sticla de vin.

Ceainicul �i cea�ca de ceai, pe

jum�tate goal�,

se aflau al�turi pe mas�. Fa�a-i

stacojie str�lucea de buns

dispozi�ie. Î�i

scoase �i haina, ca vara, r�mânând

numai în vest�.

— Ierta�i-m�, scumpe amice!

izbucni Truso�ki, z�rindu-l pe

Velceaninov,

�i se s�lts

pe scaun ca ss

se îmbrace. Mi-am scos haina, ca

ss

ms

mai r�coresc pu�in...

Gazda se apropie amenin��tor de

dânsul.

— Încs

nu sunte�i beat de tot? Se mai

poate vorbi cu dumneavoastr�?

Pavel Pavlovici se z�p�ci un

moment:

— Nu, nu chiar de tot... Mi-am

f�cut datoria fa�s

de r�posat. Sunt

numai pu�in afumat...

— Dar sunte�i în stare ss

ms

în�elege�i?

— De aceea m-am �i înf��i�at, ca

ss

vs

în�eleg.

— Atunci am ss

încep prin a vs

spune de-a dreptul cs

sunte�i un

tic�los! izbucni Velceaninov, cu

glasul sugrumat de furie.

— Dacs

cu asta începe�i, oare cu ce o ss

sfâr�i�i? d�du ss

protesteze

Pavel Pavlovici, foarte speriat ,

dar Velceaninov continus

s�-l apostrofeze

f�rs

a-l asculta.

— Fiica dumneavoastrs

e bolnav�, îi pe moarte.

A�ip�r�sit-o ori nu?

— Moare, într-adev�r?

— E bolnav�, foarte bolnav�, grav

bolnavs

!

— Nu cumva-i vorba numai de micile

sale accese?

— Nu mai îndruga�i nerozii. E

bolnavs

r�u de tot. Ar fi trebuit cel

pu�in ss

vs

fi dus pe acolo...

—Ss

mul�umesc gazdelor, ss

le mul�umesc pentru ospitalitate.

Am

priceput, Alexei Ivanovici, drag�,

bunul meu amic, bâigui el,

prinzându-i

mâna între palmele sale, cu o

înduio�are de be�iv, cu lacrimi în

ochi, ca �i

cum ar fi implorat iertare...

Alexei Ivanovici, nu striga�i, nu

striga�ia�a...

De-as

muri, de-as

c�dea beat în Neva, ce importan�s

ar fi avut în situa�ia

de ast�zi? Iar cât prive�te pe

domnul Pogorel�ev, avem tot timpul

ss

ne

ducem la dânsul.

Velceaninov se reculese,

st�pânindu-se cu greu.

— Sunte�i beat, nu �ti�i ce

vorbi�i! îi t�ie aspru vorba

Velceaninov.

Sunt gata ss

am o explica�ie cu

dumneavoastr�... chiar sunt

bucuros, �i

cât mai degrab�... De aceea am �i

venit. Dar mai întâi de toate voi

lua

m�suri. Azi va trebui ss

dormi�i la mine. Mâine diminea�s

vs

iau �i

mergem acolo. N-o ss

sc�pa�i din gheara mea! urls

el din nou. Am ss

vs

leg cobz��ioss

vs

duc pe sus. Vs

convine divanul �sta? �i

Velceaninov,

în�bu�indu-se de furie, îi ar�ts

divanul lat �i moale din fa�a

patului de

lângs

cel�lalt perete, pe care dormea el

însu�i.

—Ms

rog, oriunde...

— Nu oriunde, ci aici, pe divanul

�sta! iats

cear�af, plapum�, perns

(Velceaninov scoase toate dintr-un

dulap �i în prips

le aruncs

lui Pavel

Pavlovici, care î�i întinse smerit

mâinile dups

ele). Ss

vs

face�i patul

îndat�!A�-ter-ne-�i-l numaidecât!

Cu bra�ele înc�rcate de lucruri,

Pavel Pavlovici r�mase nehot�rât

în

mijlocul od�ii, cu un zâmbet

prelung pe fa�a-i de om beat. Dar

la a doua

izbucnire a lui Velceaninov, care

tuna �i fulgera, Pavel Pavlovici

se puse în

grabs

pe treab�.D�du la o parte masa �i,

r�suflând din greu, desf�cu �i

întinse cear�aful, cu ajutorul lui

Velceaninov, încântat de

docilitatea �i de

z�p�ceala oaspetelui s�u.

— Termina�i tot vinul din pahar �i

culca�i-v�, ordons

din nou

Velceaninov, î�id�du seama cs

trebuia ss

ordone: dumneavoastrs

a�i

trimis dups

vin?

— Eu, da... Îmi închipuiam, Alexei

Ivanovici, cs

n-o ss

ms

l�sa�iss

trimit dups

vin.

— Bine cs

v-a�i închipuit. Dar trebuie ss

mai afla�i încs

ceva. Vs

anuns

o dats

pentru totdeauna cs

am hot�rât ss

nu vs

mai suport

schimonosirile �i nici s�rut�rile

be�iv�ne�ti de ieri. Asta n-o ss

vs

mai

îng�dui.

— În�eleg �i eu, Alexei Ivanovici,

cs

a�a ceva nu-i cu putin�s

decât o

singurs

dat�, zâmbi Pavel Pavlovici,

mul�umit de sine însu�i.

Auzind r�spunsul acesta,

Velceaninov, care m�sura odaia cu

pa�i

nervo�i, se opri brusc cu un aer

aproape grav în fa�a lui Truso�ki.

— Pavel Pavlovici, vorbi�i

deschis, f�rs

ocoli�uri. Sânte�i un om

inteligent, recunosc din nou, dar

vs

asigur cs

a�i apucat pe o cale gre�it�.

Vorbi�if��i�, purta�i-vs

pe fa�s

�i, pe cuvântul meu de onoare, vs

voi

r�spunde la tot ce dori�i.

Pavel Pavlovici zâmbi iar��i cu un

surâs prelung, destul ca s�-l

scoats

din s�rite pe Velceaninov, care

izbucni:

— Sta�i! Nu vs

preface�i, vs

citesc pân�-n fundul sufletului.

Sunt

gata, repet, pe cuvântul meu de

onoare, ss

vs

r�spund la toate �i ve�i

c�p�ta orice satisfac�ie posibil�,

sau chiar imposibil�. Ah, cât as

dori ss

ms

în�elege�i...

— Dacs

sunte�ia�a de bun, rosti Pavel

Pavlovici, apropiindu-se de el

cu un aer circumspect, stra�nic m-

ar interesa s��tiu ce-a�i în�eles

ieri

prin expresia de tip feroce.

Velceaninov scuips

cu dezgust �im�surs

mai departe camera cu un

pas �i mai gr�bit.

— Nu, Alexei Ivanovici, nu vs

ar�ta�i astfel scârba. M-a�if�cut

foarte

curios �i de aceea am �i venit

aici pentru verificare... Ierta�i-

m�,vs

rog, cs

nu ms

pot exprima destul de limpede. Am

citit eu însumi într-o revists

la

rubrica de critics

despre tipul "feroce" �i despre

cel "pa�nic". Azi-diminea�s

mi-am adus aminte... fiindcs

îl uitasem... dar, drept vorbind,

nici mai

înainte nu-i prea prinsesem bine

în�elesul. Iat�, de pild�, înce as

vrea ss

fiu l�murit: Stepan Mihailovici

Bagautov, r�posatul, a fost un tip

"feroce"

sau "pa�nic"? Cum s�-l clasific?

Velceaninov t�cea mereu, p��ind

m�surat prin odaie. Se opri dintr-

o

dat��i rosti mânios:

— Apar�ine tipului "feroce" omul

care mai curând l-ar fi otr�vit pe

Bagautov, când ar fi b�ut amândoi

�ampanie în numele fericitei

revederi,

cum a�ib�ut dumneavoastrs

de pild�, asear�, împreuns

cu mine, dar nu

l-ar fi condus la cimitir, cum

a�if�cut-o singur deun�zi, dracu

�tie din ce

motive ascunse, tainice,

dezgust�toare —dedându-vs

la ni�te abjecte

sc�l�mb�ieli care vs

dezonoreazs

în primul rând pe dumneavoastrs

în�iv�!

— Chiar a�a, nu s-ar fi dus,

încuviin�s

Pavel Pavlovici, totu�i prea ms

forfeca�i...

— Nu face parte din categoria

tipului "feroce", perora înainte

Velceaninov, f�rs

ss

auds

nimic în înfl�c�rarea lui, omul

acela care î�i

n�scoce�te fel de fel de

închipuiri n�stru�nice, întocmind

bilan�uri de

dreptate �i de justi�ie,

înv��ându-�i ofensa pe de rost ca

o lec�ie,

v�ic�rindu-se, maimu��rindu-se,

fandosindu-se, ag��ându-se de

gâtul

oamenilor — �i când colo îl vezi

cs

pentru a�a ceva î�i irose�te tot

timpul.

Dar ia spune�i-mi! E adev�rat cs

a�i vrut ss

vs

spânzura�i? E adev�rat?

— La be�ie poate ss

ms

fi aiurit, dar nu mai �in minte.

Nou�,

oamenilor de oarecare condi�ie,

Alexei Ivanovici, nu ne prea �ade

bine ss

turn�m otravs

în pahar. Apoi, pe lângs

faptul cs

sunt un slujbas

bine

v�zut, ba chiar cu ceva stare,

poate mi-ar trece prin gând ss

m��i însor a

doua oar�.

— Mai cu seams

cs

ai putea nimeri la ocn�.

— Bineîn�eles, exist��i riscul

acesta, de�i în ziua de azi, pe la

judec��i, se dau destule

circumstan�e atenuante. Îmi vine

ss

vs

povestesc

o istorioars

tare hazlie, pe care mi-am

amintit-o deun�zi în cupeu la

înmormântare �i pe care as

vrea ss

v-o împ�rt��esc. A�i pomenit

adineauri

de "cei ce se atârns

de gâtul oamenilor". Poate vs

mai aduce�i aminte de

unul Semion Petrovici Liv�ov, care

ne-a vizitat de câteva ori, pe

când vs

afla�i la noi în ora�ul T. Fratele

s�u mezin, socotit �i el ca un

tân�r din

Petersburg, avea o slujbs

pe lângs

guvernatorul din ora�ul V. �i se

distingea, de asemenea, prin fel

de fel de calit��i. Se certs

într-un rând cu

colonelul Golubenko într-o

societate, fa�s

de mai multe doamne, printre

care se g�sea �i aleasa inimii

sale. Se socoti jignit, dar î�i

înghi�i obida,

ascunzându-�i-o. Între timp,

Golubenko îi cuceri iubita �i o

ceru în

c�s�torie. Dar ce ss

vezi? Liv�ov acesta se împrieteni

la catarams

cu

Golubenko, uitând trecutul, �i se

oferi chiar s�-i fie cavaler de

Onoare la

nunt�, �inându-i pirostriile.

Întorcându-se de la cununie,

Liv�ov —

îmbr�cat în frac �i cu p�rul

frizat — se apropie de mire ca s�-

l felicite �i

s�-l s�rute, fa�s

de întreaga societate nobil�, în

frunte cu guvernatorul �i,

a�a cum era, îi vârî în pântece un

pumnal lui Golubenko care se

pr�bu�i la

p�mânt. Închipui�i-v�, propriul

s�u cavaler de onoare... ce

ru�ine! Dar asta

nu-i totul! Cum îl str�punse cu

pumnalul pe mire, Liv�ov se repezi

în

dreapta �i-n stânga, exclamând:

"Vai, ce-am f�cut! Vai, ce-am

f�cut!"

Lacrimile îi curgeau �iroaie.

Tremura tot. Se atârna de gâtul

oamenilor,

chiar de-al doamnelor: "Vai, ce-am

f�cut! Vai, ce-am f�cut!" Hi-hi-

hi! Ne-a

f�cut ss

le�in�m de râs! P�cat numai de

Golubenko, care, de fapt, se f�cu

bine, în cele din urm�...

— Nu v�d cu ce rost mi-a�i

povestit toate acestea, se

încrunts

cu

asprime Velceaninov.

— Totu-i cs

a fost în stare ss

loveascs

cu pumnalul, chicoti Pavel

Pavlovici. �i, dups

cum se vede, omul acesta nu era un

tip, ci un mucos,

care de frics

a uitat pân��i buna-cuviin��,

atârnându-se de gâtul

cucoanelor fa�s

de guvernator. Dar îl înjunghiase,

î�i atinsese �inta...

Numai pentru asta am vrut ss

vs

povestesc istorioara.

— Duce�i-vs

la dracu! r�cni, exasperat,

Velceaninov, ca �i cum s-ar fi

frânt ceva într-însul. Lua�i-vs

t�lp��i�a cu toate ascunzi�urile

voastre

mâr�ave, nemernicule, �ine�i cu

tot dinadinsul ss

ms

speria�i, chinuitor de

copii, lep�d�tur�, tic�losule,

tic�losule, tic�losule! zbiers

el ca scos din

min�i, în�bu�indu-se la fiecare

cuvânt.

Pavel Pavlovici se cutremur��i

chiar mahmureala îi trecu pu�in.

Buzele îi tremurau.

— Adic�, Alexei Ivanovici, pe mine

ms

numi�i tic�los — dumneavoastr

�, pe mine?

Velceaninov î�i rec�p�ts

numaidecât st�pânirea de sine.

— Sunt gata s�-mi cer scuze,

r�spunse gazda dups

o scurts

t�cere,

cuprins de gânduri sumbre, dar

numai în cazul când dumneavoastrs

în�ivs

a�i fi de acord ss

proceda�i de acum înainte f�rs

ocoli�uri.

— În locul domniei voastre, Alexei

Ivanovici, eu mi-as

fi cerut scuze

f�rs

nici o condi�ie.

— Fie �ia�a, zise Velceaninov,

dups

ce t�cu din nou un timp. Îmi cer

scuze. Trebuie înss

ss

încuviin�a�i singur, Pavel

Pavlovici, cs

dups

cele

petrecute nu ms

mai simt vinovat cu nimic fa�s

de domnia-voastr�, cât

prive�te întreaga chestiune, nu

numai cazul de acum.

— Dar ce chestiuni pot ss

aibs

loc între noi? zâmbi �iret Pavel

Pavlovici �iî�il�ss

ochii în p�mânt.

— Dac�-i a�a, cu atât mai bine, cu

atât mai bine! Ispr�vi�i-vs

de b�ut

vinul �i culca�i-v�,c�ci eu oricum

tot n-o ss

vs

dau drumul...

— Mda... vinul �sta... rosti cu

sfials

Pavel Pavlovici, totu�i se apropie

de mas��i sorbi ultimul pahar,

turnat mai demult. Pesemne b�use

din

bel�ug mai înainte, a�acs

mâna-i tremura �i uds

cu o parte din vin

du�umeaua, c�ma�a �i vesta... B�u

totu�i paharul pân�-n fund,

fiindu-i

parcs

peste putin�s

s�-l lase plin, apoi a�ezs

paharul cu respect pe mas�,

se îndrepts

supus spre pat ss

se dezbrace.

— N-ar fi oare mai bine ss

nu înnoptez la dumneavoastr�?

spuse

deodats

Pavel Pavlovici, r�mânând în mâns

cu o gheats

pe care tocmai �i-o

scosese din picior.

— Nu. N-ar fi de loc mai bine!

r�spunse mânios Velceaninov,

p��ind

neobosit prin odaie f�rs

ss

se uite la dânsul.

Pavel Pavlovici î�i scoase hainele

�i se puse în pat. Dups

un sfert de

ceas se culc��i Velceaninov, care

stinse lumânarea

Nu putea adormi prads

nelini�tii. Un element nou, care

parcs

încurca

�i mai mult lucrurile, r�s�ri, din

senin de undeva, tulburându-l,

f�rs

s�-�i

dea seama de ce se sim�ii ru�inat

de aceasts

nelini�te. Când era cât pe ce

ss

a�ipeasc�, un fo�net îl trezi de-a

binelea. Î�i aruncs

îndats

privirea la

patul lui Pavel Pavlovici. În

odaie era întuneric bezn�.

Draperiile fusesers

trase de tot. I se p�ru cs

Truso�ki nu st�tea culcat, ci se

sculase �i �edea

în capul oaselor pe marginea

patului.

— Ce-i cu dumneavoastr�? exclams

Velceaninov.

—V�d o umbr�, rosti în �oapts

Pavel Pavlovici, dups

o scurts

a�teptare.

— Ce anume? Ce fel de umbr�?

— Acolo, în odaia de al�turi, am

v�zut parcs

prin u�s

o umbr�.

— Umbra cui? întrebs

Velceaninov dups

o scurts

t�cere.

— A Nataliei Vasilievna.

Velceaninov puse picioarele pe

covor �i se uits

el însu�i prin antreu în

camera vecin�, care st�tea tot

timpul cu u�a deschis�. Acolo nu

erau

draperii la ferestre, ci numai

storuri, de aceea se vedea o zare

de lumin�.

— În odaia cealalts

nu-i nimic, sunte�i beat, culca�i-

v�! zise

Velceaninov �i se înveli cu

plapuma.

Pavel Pavlovici nu mai rosti nici

un cuvânt �i se culc��i el.

— Dar mai înainte n-a�iv�zut

niciodats

umbra ei? îl întrebs

dintr-o

dats

Velceaninov dups

vreo zece minute.

— O singurs

dats

parcs

am mai v�zut-o, rosti abia auzit

Pavel Pavlovici,

t�r�g�nând r�spunsul. Apoi se

a�ternu iar��i între dân�ii

t�cerea.

Velceaninov nu �i-ar fi putut da

seama cu siguran�s

dacs

a�ipise ori

nu. Dar nu trecu un ceas �i gazda

tres�ri în a�ternut, îl trezi ca

un fo�net.

Nu �tiace era,i se p�rea înss

cs

ceva alb st�tea în bezn�, la doi

pa�i de

dânsul, în mijlocul od�ii. Se

sculs

în capul oaselor �i privi lung cam

un

minut.

— Dumneavoastrs

sunte�i, Pavel Pavlovici? rosti

Velceaninov cu o

voce stins�, care r�suns

brusc în lini�tea nop�ii, p�rându-

i-se stranie chiar

lui însu�i.

Nu c�p�ts

nici un r�spuns, dar nu era nici o

îndoials

cs

cineva st�tea

în picioare în fa�a sa.

— Dumneavoastrs

sunte�i... Pavel Pavlovici? repets

el mai tare �i

chiar cu un glas atât de puternic,

încât dacs

Truso�ki ar fi dormit lini�tit în

pat, s-ar fi de�teptat pe loc �i

i-ar fi r�spuns.

Nici un cuvânt îns�. În schimb,

silueta alb�, abia deslu�it�, se

mi�c�,

apropiindu-se de dânsul. Apoi se

petrecu ceva straniu: într-o

clipits

parcs

se frânse ceva într-însul ca �i

deun�zi, �ir�cni din r�sputeri, cu

o voce

aspr�, sugrumat�, sufocându-se

aproape la fiecare cuvânt:

— Dacs

dumneavoastr�,un m�sc�rici

be�ivan, vs

trece prin cap cs

m-a�i putea speria, o ss

ms

întorc cu fa�a la perete, îmi voi

trage plapuma

peste cap �i n-o ss

ms

mai întorc toats

noaptea ca s�-�i dovedesc cs

nu

dau dous

parale pe tine... chiar dac�-i sta

a�a, pân�-n zori... m�sc�rici ce

e�ti... mi-i �i scârbs

de tine!

Zicând acestea, Velceaninov scuips

mânios spre locul unde se afla

presupusul Pavel Pavlovici, se

r�suci scurt în pat cu fa�a la

perete, se

acoperi cu plapuma, cum spusese,

�ir�mase nemi�cat ca un mort. Se

a�ternu o t�cere mormântal�. Era

greu de spus dacs

umbra se apropia de

dânsul sau încremenise pe loc, iai

inima îi b�tea tare, tare de tot.

Trecurs

cel pu�in cinci minute �i deodat�,

la vreo doi pa�i de dânsul, se

auzi vocea

slab�, tânguitoare, a lui Pavel

Pavlovici.

— Eu sunt, Alexei Ivanovici, m-am

sculat ss

caut... (�i numi un obiect

casnic din cele mai utile) nu l-am

g�sit pe aproape... �i am vrut s�-

l caut

u�urel pe lângs

patul dumneavoastr�.

— Dar de ce a�it�cut... când am

strigat adineauri? îl întrebs

Velceaninov

cu un glas frânt, dups

vreo jum�tate de minut.

— M-am speriat. R�cni�ia�a de

tare... De aceea m-am �i speriat.

— E acolo în col�, la stânga, spre

u��, într-un dul�pior... aprinde�i

lumânarea...

—G�sesc �if�rs

lumânare... rosti, smerit, Pavel

Pavlovici, îndreptându-

se spre ungher... scuza�i, Alexei

Ivanovici, cs

v-am deranjat... eram

ca beat.

Velceaninov nu-i r�spunse. St�tea

întors cu fa�a la perete �ir�mase

a�a toats

noaptea, f�rs

ss

se mi�te. Voia oare s�-�i �ins

astfel cuvântul �i

s�-�i arate în modul acesta

dispre�ul? Nu �tia nici el singur

ce se

întâmplase cu dânsul. Tulburarea

lui nervoass

se pref�cu în cele din urms

într-un adev�rat delir, �i el mult

timp nu mai putu adormi.

De�teptându-se a doua zi c�tre

orele zece, Velceaninov s�ri ars

�i se trezi

pe marginea patului, ca aruncat de

un arc. Dar Pavel Pavlovici nu se

mai

afla în odaie. R�m�sese numai

patul s�u gol, desf�cut. Truso�ki

o �tersese

în zori de ziu�.

— �tiam cs

a�a are ss

se întâmple! exclams

Velceaninov, plesnindu-

se cu palma peste frunte.

X

La cimitir

Temerile doctorului se adeverir�.

Lizei i se f�cu dintr-o dats

mai r�u,

cum nu-�i închipuise în ajun nici

Velceaninov, nici Klavdia

Petrovna.

Diminea�a, Velceaninov o mai g�si

pe bolnavs

con�tient�, toropits

înss

de

o mare febr�. Ulterior, el

încredin�a pe to�ics

feti�a îi zâmbise, ba chiar îi

întinsese mânu�a fierbinte. Dacs

acesta era adev�rul sau numai

rodul unei

involuntare închipuiri, ca o

consolare — nu se mai putea

verifica. În faptul

nop�ii, bolnava î�i pierdu

cuno�tin�a �i în starea asta

r�mase pâns

la

sfâr�it. A zecea zi de la sosire,

Liza muri.

În vremea asta, Velceaninov trecu

prin mari chinuri. Familia Pogorel

�ev era îngrijorats

chiar de starea s�n�t��ii sale. În

timpul acesta dureros,

el petrecu la vils

cele mai multe zile. Când boala

Lizei se apropie de deznod

�mânt, Velceaninov st�tea singur

ceasuri întregi în câte un ungher,

parcs

f�rs

ss

se gândeascs

la nimic. Klavdia Petrovna venea

uneori la dânsul ca

s�-l distreze, dar el îi r�spundea

monosilabic, f�când sfor��ri ss

stea de

vorbs

cu ea. Klavdia Petrovna nu se

a�teptase cs

"toate acestea îl vor

impresiona atât de puternic". Mai

degrabs

Velceaninov se lua cu copiii,

care îl f�ceau chiar ss

râd�, câteodat�. Totu�i se scula

de pe scaun

aproape din ceas în ceas �i se

ducea în vârful degetelor ss

vads

ce face

bolnava. Uneori, i se p�rea cs

feti�a îl recunoa�te. Nu mai avea

nici o

speran�s

în privin�a îns�n�to�irii ei, ca

�i to�i ceilal�i, dar nu se

dep�rta de

odaia, unde tr�gea ss

moars

Liza, stând de obicei în camera de

al�turi.

În vremea asta totu�i,

Velceaninov, de vreo dous

ori, desf��urs

o

activitate extraordinar�. Pleca

bezmetic la Petersburg dups

doctori, aducea

pe medicii cei mai vesti�i �if�cea

consulturi. Al doilea �i cel din

urms

consult avu loc în ajunul mor�ii

copilului. Cu vreo trei zile mai

înainte,

Klavdia Petrovna vorbi st�ruitor

cu Velceaninov, cs

trebuie neap�rat ss

dea de urma domnului Truso�ki:

"f�rs

dânsul, într-un caz de nenorocire,

nici nu vom putea înmormânta pe

Liza". Velceaninov morm�ics

îi va scrie.

Iar Pogorel�ev anun�ac�-l va

descoperi cu ajutorul poli�iei. În

sfâr�it, Velceaninov

scrise un bile�el de dous

rânduri �i-l duse la hotel. Ca de

obicei,

Pavel Pavlovici nu era acas�.

Atunci el înmân�, scrisoarea

Mariei Sâsoevna,

ca ss

i-o transmit�.

În cele din urm�, Liza muri într-o

minunats

sears

de var�, o dats

cu

apusul soarelui. De abia atunci se

dezmetici Velceaninov. Pe când

feti�a

r�posats

era g�tit��i îmbr�cats

într-o albs

rochi�s

de s�rb�toare a uneia

dintre fiicele Klavdei Petrovna,

fiind a�ezats

în salon pe o mass

cu flori

între mânu�e, Velceaninov se

apropie de Klavdia Petrovna �i îi

declars

cu

ochi sc�p�r�tori c�-l va aduce,

mort-copt, pe "uciga�". F�rs

a-i asculta

sfatul de a z�bovi pâns

a doua zi, Velceaninov plecs

numaidecât la ora�.

�tia unde s�-l dibuiascs

pe Pavel Pavlovici. Doar nu numai

dups

doctori se mai dusese el la

Petersburg. Uneori, în timpul

acela, avea

impresia c�, aducând la Liza pe

tat�l ei, aceasta — numai la auzul

glasului

s�u— �i-ar fi venit în fire.

Atunci, ca un desperat, pornea s�-

l caute.

Pavel Pavlovici î�ip�strase

domiciliul de la hotel, dar acolo

degeaba

întrebs

de dânsul.

— Câte trei zile în �ir nu numai

nu doarme, dar nici nu ds

pe acas�,

îl informase Maria Sâsoevna, apoi

vine aici uneori ca din

întâmplare,

mort-beat, nu sts

nici un ceas pe ceasornic �i iar o

ia din loc. Î�i face de

cap.

Un chelner de la hotelul

Pokrovskaia spuse printre altele

lui Velceaninov

cs

Pavel Pavlovici frecventa de mai

demult ni�te femei de moravuri

u�oare de pe bulevardul

Voznesenski. Velceaninov le

descoperi cu

u�urin��. Dups

ce le cinsti din bel�ug, ele î�i

adusers

numaidecât aminte

de clientul lor, recunoscându-l

îndeosebi dups

p�l�ria cu doliu, dar îl �i

f�curs

de dous

parale, fiindcs

nu mai venea pe la dânsele. Una

dintre

profesioniste, numits

Katia, se prinse "s�-l g�seascs

neap�rat pe Pavel

Pavlovici, deoarece acesta se �ine

acum lipcs

de Ma�ka Prostakova �i are

punga doldora de parale. Cât

prive�te pe Ma�ka, asta-i o

tic�loas�... a

z�cut prin spitale... numai dacs

ar vrea ss

deschids

gura, �i Ma�ka ar

înfunda Siberia... un singur

cuvin�el ar fi de ajuns." Dar

Katia nu-l

descoperi atunci, în schimb

f�g�dui ritos c�-l vag�si alts

dat�. De data

asta Velceaninov î�i puse toats

n�dejdea tocmai în concursul ei.

El reveni

a doua zi pe la orele zece. C�p�ts

f�rs

întârziere învoire pentru Katia de

la

stabilimentul respectiv, pl�tind

suma cuvenits

pentru absen�a ei, �i

amândoi plecars

pe urmele lui Pavel Pavlovici. De

fapt, nu �tia nici el

însu�i ce va face cu Truso�ki. Îl

va ucide pentru ispr�vile sale,

sau numai îl

c�uta pentru a-i vesti moartea

fiicei lui �i a-i cere concursul

necesar la

înmormântare? Primele demersuri nu

d�durs

nici un rezultat. Aflars

numai cs

Ma�ka Prostakova se b�tuse cu

Pavel Pavlovici cu trei zile în

urm��ics

un slujbas

oarecare, cu un scaun, "sp�rsese

capul lui Pavel

Pavlovici". Într-un cuvânt, nu-l

puturs

g�si mults

vreme. Dar în cele din

urm�, tocmai pe la orele dous

de noapte, Velceaninov — ie�ind

dintr-o

cass

r�u famat�, dups

indica�ia informatorilor, se

întâlni pe nea�teptate,

nas în nas, cu Pavel Pavlovici.

Dous

femei îl aduceau pe Truso�ki beat-

mort spre casa aceea, una îl

sus�inea de bra�, iar din spate un

pretendent zdrav�n, de staturs

înalt�,

zbiera cât îl �inea gura,

amenin�ându-l pe Pavel Pavlovici

cu tot felul de

groz�vii. Urla printre altele cs

acesta "l-a exploatat �i i-a

otr�vit via�a". Era

vorba pesemne de ni�te bani.

Femeile se ar�tau foarte gr�bite

�i speriate.

Z�rindu-l pe Velceaninov, Pavel

Pavlovici se aruncs

spre dânsul cu mâinile

întinse, �ipând de parcs

l-ar fi înjunghiat cineva:

— Ajutor, fr��ioare !

V�zând silueta atletics

a lui Velceaninov, pretendentul

�terse

numaidecât putina. Pavel Pavlovici

îi ar�t�, triumf�tor, pumnul �i

scoase

un strig�t de izbând�. Atunci

Velceaninov îl prinse furios de

umeri �i se

apucs

s�-l scuture atât de puternic cu

amândous

mâinile, încât lui Pavel

Pavlovici începurs

s�-i cl�n��neascs

din�ii. Truso�ki încets

ca prin farmec

de-a r�cni �i, cu o privire

îndobitocits

de be�ivan, cats

spre justi�iarul s�u.

Ne�tiind pesemne ce ss

mai facs

cu dânsul, Velceaninov îi încovoie

puternic spinarea �i îl a�ezs

al�turi pe o borns

de la marginea trotuarului.

— A murit Liza! îi spuse.

F�rs

s�-�i ia ochii de la dânsul, Pavel

Pavlovici �edea pe born�,

sus�inut de c�tre una dintre

femei. Pricepu, în sfâr�it, �i

fa�a i se scofâlci

brusc.

— A murit... �opti elcu o �oapts

stranie. Velceaninov nu-�i putu da

seama, dacs

Truso�ki zâmbise, beat fiind, cu

surâsul s�u prelung �i infect,

sau numai i se schimonosise

figura. Dar, dups

o clip�, Pavel Pavlovici î�i

ridics

cu o v�dits

sfor�are dreapta tremurânds

ca ss

facs

semnul crucii,

dar nu izbuti, mâna în tremur îi

c�zu laloc.El mai z�bovi pu�in,

apoi se

sculs

greoi de pe born�, prinse bra�ul

femeii care-l înso�ea �i,

sprijinit de

dânsa, porni mai departe în drumul

lui, c�zut parcs

în nesim�ire, ca �i

cum Velceaninov nici nu ar fi fost

de fa��. Dar acesta îl în�f�cs

iar��i de

um�r.

— Nu ms

în�elegi, monstrule, cs

f�rs

tine Liza nu poate fi înmormântat

�?r�cni Velceaninov, în�bu�indu-

se.

Pavel Pavlovici î�i întoarse

capul.

— Îl mai �ii minte... pe

sublocotenentul acela... de

artilerie? bolborosi

el, cu limba încleiat�.

— Ce-e-e? r�cni Velceaninov,

cutremurându-se.

— El e tat�l ei! Caut�-l pe

dânsul, pentru înmormântare...

— Min�i! urls

Velceaninov, ca scos din fire.

Numai din r�utate o

spui... �tiam eu cs

tocmai asta mi-o coci!

Ie�it din min�i, Velceaninov î�i

ridics

însp�imânt�torul s�u pumn

asupra lui Pavel Pavlovici. Încs

o clip�... �i l-ar fi ucis, poate,

cu o singurs

loviturs

în cap. Femeile �ipars

ascu�it �is�rirs

în l�turi. Truso�ki înss

nici

nu clipi din ochi. O furie

s�lbatics

îl desfigura.

— �tii tu cum se cheams

la noi... curat pe ruse�te?...

rosti r�spicat

Pavel Pavlovici (ca �i cum i s-ar

fi risipit cu totul mahmureala) o

înjur�tur�, care nu poate fi

reproduss

în scris. Acolo ss

te �i cari, f�rs

z�bav�.

Apoi Truso�ki se smulse cu putere

din mâinile lui Velceaninov, se

împiedic��i cât pe ce era ss

cad�. Femeile îl prinser��i de

data asta �io

luars

la fugs

împreuns

cu dânsul, �ivlindu-se �i aproape

târându-l dups

ele. Velceaninov nu-l mai urm�ri.

A doua zi, la ora unu în jurul

prânzului, ap�ru la vila

Pogorel�ivilor

un func�ionar foarte prezentabil,

între dous

vârste, îmbr�cat în uniform��i

înmâns

cu deferen�s

Klavdiei Petrovna un plic adresat

pe numele ei, din

partea lui Pavel Pavlovici

Truso�ki. Plicul con�inea o

scrisoare, trei sute de

ruble �i hârtiile necesare pentru

înmormântarea feti�ei. Scrisoarea

era

scurt�, extrem de respectuoas��i

plins

de cuviin��, îi mul�umea profund

domniei-sale Klavdia Petrovna

pentru comportarea ei, izvorâts

din atâta

bun�tate fa�s

de o orfans

— fapts

pentru care numai unul Dumnezeu ar

putea-o r�spl�ti. Amintea destul

de vag cs

din pricina unei grave maladii

nu va putea lua parte în persoans

la înmormântarea preaiubitei �i

nefericitei fiice. Î�i punea înss

toate speran�ele în bun�tatea

îngereascs

a

domniei-sale. Cele trei sute de

ruble erau destinate — dups

l�muririle

suplimentare din misivs

— pentru înmormântare �i îndeob�te

pentru

cheltuielile pricinuite de boala

copilei. Iar dacs

va r�mâne ceva din suma

aceasta, ruga respectuos ss

se foloseascs

pentru a se pomeni ve�nic

sufletul r�posatei Liza.

Func�ionarul, aduc�tor al

scrisorii, nu putu ad�uga

nimic altceva. Din unele vorbe ale

sale rezulta cs

el primise a aduce

personal domniei-sale scrisoarea

numai la st�ruitoarea rug�minte a

lui

Pavel Pavlovici. Pogorel�ev se

sim�i chiar jignit de expresia

privitoare la

"cheltuielile pricinuite de boala

copilei" �i hot�rî ss

opreascs

numai

cincizeci de ruble pentru

înmormântare, deoarece nu putea fi

împiedicat

un tats

de a-�i îngropa copila, iar restul

de dous

sute cincizeci ss

fie

înapoiat f�rs

întârziere domnului Truso�ki.

Klavdia Petrovna înss

decise în

cele din urms

ss

nu-i mai trimits

înapoi dous

sute cincizeci de ruble, ci o

chitan�s

de la biserica cimitirului despre

primirea acestor bani pentru

ve�nica pomenire a sufletului

r�posatei copile Elisaveta.

Chitan�a urma ss

fie înmânats

neîntârziat lui Pavel Pavlovici de

Velceaninov, care i-o �i

trimise prin po�ts

la hotel.

Dups

înmormântare, Velceaninov nu se

mai ar�ts

la conac. Dous

s�pt�mâni încheiate, umbls

singur haihui prin ora�,f�rs

nici un �el, pe

gânduri, dând peste oameni. Alte

d��iz�cea înss

acass

zile întregi, întins

pe divan, uitând de

îndeletnicirile cele mai

obi�nuite. Familia Pogorel�ev

trimise de mai multe ori dups

dânsul, poftindu-l la conac. El

f�g�duia, dar

numaidecât d�dea uit�rii

promisiunile. Într-un rând, îns��i

Klavdia

Petrovna se duse la ora�, dar nu-l

g�si acas�. Acela�i lucru se

petrecu de

câteva ori �i cu avocatul, care

avea s�-i facs

comunic�ri. În sfâr�it,

procesul, condus cu mults

abilitate, se încheie. Se prezents

un aranjament

lesnicios. Partea adverss

c�zu de acord pentru o în�elegere.

R�mânea

numai ca Velceaninov ss

renun�e la o parte neînsemnats

din proprietate.

Era nevoie doar de consim��mântul

acestuia. G�sindu-l în cele din

urms

acas�, avocatul se ar�ts

surprins de indiferen�a �i

moliciunea cu care îl

ascultase acest client, atât de

cârciogar �i agitat odinioar�.

Sosir�, în sfâr�it, zilele cele

mai dogoritoare ale lui iulie, dar

Velceaninov nici nu lua seama la

vreme. Durerea sa îi m�cina

sufletul �i

evolua asemenea unui abces copt,

l�murindu-i-se clips

cu clip��i

concretizându-se sub forma unui

gând chinuitor. Suferin�a lui cea

mai

mare era prilejuits

de faptul cs

Liza nu apucase ss

cunoascs

cine e

dânsul, murind f�rs

ss

fi aflat cu câts

duio�ie fusese iubits

de el. Unicul

�el al întregii sale vie�i, care

lic�rise înainte-i într-o bucurie

atât de

încânt�toare, se stinsese brusc în

bezna ve�nic�. Acest scop s-ar fi

întruchipat aievea în împrejurarea

— cum se gândea el în orice moment

—

ca Liza ss

simts

zi cu zi, ceas cu ceas,

neîntrerupt de-a lungul vie�ii

sale,

iubirea lui f�rs

de margini. "Oamenii n-au �i nici

nu pot avea un scop mai

înalt, î�i spunea uneori

Velceaninov, c�zut într-o lugubrs

exaltare. Chiar

dacs

exist��i alte �eluri, nici unul nu

poate fi mai sfânt decât acesta".

"Prin iubirea fa�s

de Liza, se gândea el alteori, mi-

as

fi purificat �i mi-as

fi

r�scump�rat toats

via�a mea trecut�, îmbibats

de duhoare �i tr�its

f�rs

de

nici un folos. As

fi gonit pe omul trândav, vicios

�i sfâr�it din mine, f�urind

pentru via�s

o fiin�s

pur�, minunat�... Pentru fiin�a

aceasta mi s-ar fi

iertat totul. Chiar eu singur mi-

as

fi iertat toate p�catele."

Aceste gânduri con�tiente îi

r�s�reau în minte, înso�ite

totdeauna de

viziunea limpede, apropiat�,

emo�ionants

a copilei defuncte. Reânvia în

sufletul lui figura sa palid��iî�i

reamintea orice expresie de pe

fa�a ei. O

revedea în sicriu printre flori. O

revedea �if�rs

cuno�tin��, în delirul

febrei, cu ochii fic�i, larg

deschi�i... Î�i aduse aminte c�,

pe când z�cea

întinss

pe mas�, el z�rise din întâmplare

un dege�el al copilei, înnegrit

din

cine �tie ce motiv în timpul

bolii. Aceasts

imagine îl impresionase atât de

adânc în clipele acelea, încât i

se f�cuse mils

de bietul dege�el. Pâns

atunci

el "fusese parcs

lipsit de orice sim�ire", dar dups

aceea îi zvâcni în cap,

pentru întâia oar�, gândul de a-l

g�si neîntârziat pe Pavel

Pavlovici �i de

a-l ucide pe loc. Oare nu cumva

tocmai mândria c�lcats

în picioare a feti�ei

omorâse aceasts

inimioars

de copil, în cele trei luni de

chinuri suferite din

partea p�rintelui, care fulger�tor

î�i preschimbase iubirea în ur�, o

jignise

adânc cu acea vorbs

ru�inoas�,î�ib�tuse joc de

spaimele ei �i, în cele din

urm�, o lep�dase la ni�te oameni

str�ini? Velceaninov î�i vântura

mereu în

minte aceste lucruri, dându-le tot

alte �i alte sensuri. "Oare vs

pute�i

închipui ce înseamns

Liza pentru mine?" î�i aminti el

dintr-o dats

exclama�ia lui Truso�ki când era

beat — �i era încredin�at cs

aceste

cuvinte nu camuflau o fars�, ci

exprimau purul adev�r — ascundeau

o

iubire autentic�. "Cum putuse fi

înss

atât de crud monstrul acesta cu un

copil pe care îl iubise odinioars

a�a de mult? E posibil a�a ceva?"

De fiecare dats

Velceaninov ocolea aceasts

întrebare, ba chiar parcs

o

gonea. Întrebarea ascundea ceva

îngrozitor, intolerabil �i

insolubil...

Într-o zi, Velceaninov, f�rs

s�-�i dea seama, se trezi purtat

de pa�ii

s�i în cimitirul unde fusese

înmormântats

Liza �i-i g�si micu�ul mormânt.

Nu mai trecuse pe acolo de la

înmormântare. I se p�ruse ceva

prea

chinuitor. De aceea nici nu

îndr�znise ss

se ducs

la �intirim. Dar — lucru

ciudat — Cum se lipi cu pieptul de

mormânt �i-l s�ruts

sim�i în suflet ca o

u�urare. Era o sears

senin�. Soarele sc�p�ta la

asfin�it. De jur împrejur,

pe lângs

morminte, cre�tea o iarbs

verde, mustoas�. Pe aproape, în

m�ce�i, zumz�ia o albin�. Florile

�i coroanele, puse pe micu�ul

mormânt al

Lizei de c�tre Klavdia Petrovna �i

de copiii s�i, z�ceau cu jum�tate

din

petale risipite în ��rân�.

Dups

atâta vreme o oarecare speran�s

parcs

îi împrosp�ta inima.

"Mi-e sufletul a�a de u�or!" se

gândi Velceaninov, impresionat de

lini�tea

cimitirului, privind cerul limpede

�i calm. Un val de credin�s

curat��i

senins

în ceva necunoscut i se rev�rss

în suflet. "Liza mi-a trimis pacea

asta, ea vorbe�te acuma cu mine",

î�i zise el.

Se întunecase de-a binelea, când

Velceaninov se hot�rî ss

se întoarcs

acas�. În drumul s�u, nu departe

de poarta �intirimului, se afla un

fel de

birt sau o cârcium�, într-o c�su�s

scunds

din bârne de lemn. Prin

ferestrele deschise se z�reau

oameni �ezând la mese. Deodat�,i

se p�ru cs

unul dintre clien�i, a�ezat chiar

lângs

fereastr�, era însu�i Pavel

Pavlovici

care îl v�zu �i-l cerceta curios

de la fereastr�. Velceaninov trecu

mai

departe, dar în curând auzi pa�i

în urma lui. Pavel Pavlovici, în

carne �i

oase, alerga dups

dânsul. Pesemne expresia de pace,

întip�rits

pe figura

lui Velceaninov, îl atr�sese �i-l

îmb�rb�tase, când îl privise de la

fereastr�.

Ajungând în dreptul lui, Truso�ki

zâmbi cu timiditate — dar nu cu

surâsul

de be�ivan de odinioar�. De

altfel, el nu era beat de loc.

— Ziua bun�! rosti el.

— Ziua bun�! îi r�spunse

Velceaninov.

XI

Pavel Pavlovici se însoars

Dându-i "ziu�-bun�", Velceaninov

r�mase surprins de sentimentele

sale. I se p�ru ciudat ss

se întâlneascs

cu omul acesta f�rs

ss

simts

vreun

pic de r�utate �iss

încerce fa�s

de dânsul un sim��mânt cu totul

nou, ca

un îndemn pentru o alts

atitudine.

— Ce sears

pl�cut�, rosti Pavel Pavlovici,

privindu-l drept în ochi.

— Încs

n-a�i plecat? murmurs

Velceaninov, nu atât cu ton

interogativ, cât ca constatarea

unei realit��i, �iî�i urms

mai departe

drumul.

— Am mai z�bovit pu�in. Am

c�p�tat, în sfâr�it, postul

urm�rit, care

are chiar caracterul unei

avans�ri. Poimâine plec cu

siguran��.

—A�i ob�inut un post? îl întrebs

direct interlocutorul.

— �i de ce nu? r�spunse cu un

rictus Pavel Pavlovici.

— Am spus �i eu a�a, într-o

doar�..., se eschivs

Velceaninov �i, posomorându-

se, se uits

chiorâs

la Pavel Pavlovici.

Spre surprinderea lui,

îmbr�c�mintea, p�l�ria cu panglics

de doliu �i

întreaga înf��i�are a domnului

Truso�ki erau incomparabil mai

decente

decât acum dous

s�pt�mâni. "Dar oare ce c�uta în

cârciuma aceea?" se

gândi Velceaninov.

— Mai vreau ss

vs

împ�rt��esc, Alexei Ivanovici, �i

o alts

mare

bucurie a mea, relus

vorba Pavel Pavlovici.

— Ce bucurie?

—Ms

însor.

— Cum?

— Dups

triste�e — bucurie... Asta-i

via�a! Dar as

fi �inut, Alexei

Ivanovici... Ms

tem îns�... cs

vs

gr�bi�i... a�a se pare, cel

pu�in...

— Da, da... sunt gr�bit... �i nici

nu ms

simt tocmai bine...

Deodat�, îl cuprinse o puternics

dorin�s

de a se debarasa de dânsul.

Predispozi�ia pentru oarecare

simpatie i se risipi într-o

clipit�.

— Într-adev�r, as

fi dorit...

Pavel Pavlovici nu-�i ispr�vi

vorba despre ceea ce ar fi

dorit...

Velceaninov t�cea.

— În cazul acesta s-o l�s�m pentru

alts

dat�, când vom avea norocul

ss

ne întâlnim din nou...

— Da, da, alts

dat�, morm�i gr�bit Velceaninov,

f�rs

ss

se uite la

dânsul �if�rs

ss

se opreasc�.

T�curs

un r�stimp. Pavel Pavlovici îl

întov�r��i mai departe.

— Atunci la revedere! zise, în

sfâr�it, Velceaninov.

— La revedere, sper...

Velceaninov se întoarse acass

cu nervii iar��i zdruncina�i,

întâlnirea

cu "omul acesta" îl scotea din

s�rite. Îl cople�ea. Ducându-se la

culcare, se

întrebs

din nou: "Oare ce-o fi c�utat în

preajma cimitirului?"

A doua zi diminea�a, Velceaninov

se hot�rî, în sfâr�it, ss

facs

o vizits

familiei Pogorel�ev. Se decise

f�rs

prea mults

tragere de inim�. Orice

manifestare de simpatie pentru

dânsul era o povar�, chiar cea

venits

de la

familia Pogorel�ev. Dar ace�tia

erau atât de îngrijora�i de starea

lui, încât

trebuia neap�rat ss

se ducs

la dân�ii. Deodat�,i se n�z�ri cs

se va sim�i

foarte încurcat, rev�zându-i. "Ss

ms

duc ori ss

nu ms

duc?" se gândea,

c�utând s�-�i ispr�veascs

cât mai repede prânzi�orul, când —

spre marea

lui surprindere — î�if�cu apari�ia

Pavel Pavlovici.

Cu toats

întâlnirea din ajun, Velceaninov

nu �i-ar fi putut închipui cs

omul acesta va mai trece vreodats

pe la dânsul, de aceea r�mase a�a

de

nedumerit, cs

— privindu-l — nici nu �tia cum ss

înceaps

vorba. Dar Pavel

Pavlovici se descurcs

cu mults

îndemânare. Îl salut��i se a�ezs

pe acela�i

scaun, pe care �ezuse la ultima

vizit�, acum trei s�pt�mâni.

Amintirea

acestei vizite r�s�ri limpede în

mintea lui Velceaninov, care î�i

privi

oaspetele cu nelini�te �i cu

dezgust.

—Vs

surprinde vizita mea? începu Pavel

Pavlovici, ghicind privirea

gazdei.

Îndeob�te, Pavel Pavlovici p�rea

mult mai dezghe�at decât în ajun,

dar

�i mai intimidat. Portul s�u era

cât se poate de curios. Domnul

Truso�ki

avea o îmbr�c�minte nu numai

decent�, ci chiar elegant�: o

hains

u�oars

de var�, pantaloni de culoare

deschis�, îngu�ti �i o vests

tot de culoare

deschis�.M�nu�ile, monoclul cu

rama de aur ap�rut tam-nesam

�ic�ma

�a — toate n-aveau nici un cusur.

Persoana sa mirosea chiar a

parfum.

Acest personaj avea în întregime

ceva ridicul �i, în acela�i timp,

bizar �i

resping�tor.

— Bineîn�eles, Alexei Ivanovici,

urms

Truso�ki, maimu��rindu-se,

prezen�a mea vs

surprinde, îmi dau seama. Dar

între oameni cred cs

persists

totdeauna... n-am dreptate?...

ceva superior tuturor

eventualit��ilor �i nepl�cerilor

ce pot surveni... nu-i a�a?

— �ti�i ce, Pavel Pavlovici?

Spune�i-mi cât mai repede �if�rs

ocoluri

tot ce dori�i, rosti Velceaninov,

încruntându-�i sprâncenele.

— În dous

vorbe �i un cuvânt, î�id�du drumul

Pavel Pavlovici: ms

însor �i plec chiar acum la

logodnic�, care locuie�te la vil�,

afars

din ora�.

As

vrea s�-mi face�i marea onoare de

a-mi permite ss

vs

prezint acestei

familii. De aceea am venit aici

pentru a vs

ruga, a vs

implora — �i Truso�ki

î�i înclins

cu smerenie capul — ca ss

binevoi�iams

înso�i...

— Unde ss

vs

înso�esc? zise Velceaninov,

holbându-�i ochii.

— La dân�ii, adics

la vila lor. Scuza�i-m�, vorbesc

halandala,

stângaci, ca-ntr-o aiureals

de febr�... tare ms

tem ss

nu ms

refuza�i, rosti

el, aruncând asupra lui

Velceaninov o privire rug�toare.

— Vre�iss

vs

înso�esc imediat la logodnica

dumneavoastr�? rosti ca

buimac gazda, neputând da crezare

nici urechilor, nici ochilor s�i.

— Da, adeveri foarte timid Pavel

Pavlovici. Vs

rog, Alexei Ivanovici, nu

vs

sup�ra�i. Nu trebuie s�-mi lua�i

demersul ca un act de îndr�zneal�,

ci

numai ca o rug�minte, �i încs

foarte umil�. Speram cs

poate n-o ss

ms

refuza�i.

— În primul rând, asta-i cu

neputin��,r�spunse, fierbând,

Velceaninov.

— E o dorin�s

a mea arz�toare, �i nimic mai

mult, urms

s�-l implore

Truso�ki. Ba n-am ss

vs

ascund încs

un motiv: mai exists

aici o pricin�, pe

care as

fi vrut ss

v-o dezv�lui dups

aceea. Iar acuma vs

rog extrem de

mult... �i el se ridics

de pe scaun cu profund respect.

— În orice caz, nu-i posibil...

trebuie ss

conveni�i �i dumneavoastr�.

Velceaninov se scul��i el în

picioare.

— Ba-i foarte posibil, Alexei

Ivanovici. Mi-am propus ss

vs

prezint ca

un amic al meu. De altfel, sunte�i

cunoscut acolo. E vorba de vila

consilierului

de stat Zahlebinin.

— Cum? exclams

Velceaninov.

Era consilierul pe care îl c�utase

mereu, neputându-l descoperi acum

o luns

— deoarece ac�iona, dups

cât se pare, în folosul p�r�ii

adverse din

procesul s�u.

— Ei da, ei da! surâse Pavel

Pavlovici, ca �i cum via

surprindere a lui

Velceaninov i-ar fi dat curaj. E

acela�i cu care mergea�i pe

strad�... nu vs

mai aduce�i aminte? St�tea�i de

vorb�, iar eu ms

aflam pe trotuarul cel�lalt

�ivs

priveam. A�teptam atunci ss

ms

apropii de el dups

dumneavoastr

�. Acum vreo dou�zeci de ani am

fost chiar colegi de slujb�. Când

ne-am

întâlnit pe strad��i am vrut, dups

dumneavoastr�,ss

stau de vorbs

cu

dânsul, pe-atunci nici nu-mi

trecea prin cap chestia

mariajului. Gândul

acesta mi-a venit fulger�tor în

cap, de vreo s�pt�mân�.

— Bine-bine, dar mi se pare cs

asta-i o familie foarte onorabil�.

Nu-i

a�a? se mirs

cu naivitate Velceaninov.

— Desigur, �i ce-i cu asta? zise

Pavel Pavlovici, f�când o schims

de

nemul�umire.

— Nu-i nimic. Dar nu-i vorba de

asta... E o simpls

remarc�, dups

vizita mea.

— O, familia aceasta prea bine î�i

aduce aminte de dumneavoastr�,

când a�i fost pe la ea, îi t�ie,

bucuros, vorba Pavel Pavlovici.

Numai cs

n-a�i

putut vedea atunci pe to�i membrii

familiei. P�rintele v��ine minte

�ivs

stimeazs

foarte mult. I-am vorbit de

dumneavoastrs

în termenii cei mai

elogio�i.

— Dar cum se face c�, fiind v�duv

numai de trei luni...

— A! Cununia nu va avea loc

imediat, ci numai dups

nous

sau zece

luni, când se va împlini anul de

doliu. N-ave�i nici o grij�. Totul

va merge

ca pe ap�. De altfel, Fedosei

Petrovici m��tie încs

din copil�rie, a cunoscut

pe r�posata nevast�-mea, e

informat ce trai am dus �i ce

cariers

am. În

sfâr�it, posed �i ceva stare, iar

acum cap�t o slujbs

cu o avansare în grad.

Totul merge ca pe roate...

— Vass

zic�-i vorba de fiica lui...

— Am ss

vs

povestesc toate de-a fir-a-p�r,

rosti Pavel Pavlovici,

strângându-�i umerii, cuprins de

pl�cere. Permite�i-mi, vs

rog, ss

aprind o

�igar�. De altfel, chiar ast�zi

ve�i putea vedea singur toate

cele. Se �tie cs

aici, la Petersburg, demnitari ca

Fedosei Petrovici sunt uneori

foarte

aprecia�i în func�ia lor dac��tiu

ss

se impun�. Ei bine, în afars

de leaf��i

de accesorii — tot felul de

suplimente, gratifica�ii,

indemniza�ii de locuin�s

�i de între�inere, ca �i ajutoare

speciale — el nu are nimic care ss

poats

constitui un capital. Tr�iesc

foarte larg, dar nu pot pune nimic

deoparte,

având o familie a�a de numeroas�.

Gândi�i-vs

numai: opt fete �i un fiu

minor. Dacs

ar muri capul familiei, nu ar l�sa

decât o pensie foarte

modest�. �i opt fete! Vs

da�i seama ce înseamns

asta? Socotind numai

câte o pereche de pantofi pentru

fiecare — �i cât face! Cinci din

cele opt

fete sunt bune de m�ritat. Cea mai

mare are dou�zeci �i patru de ani

(o

fats

fermec�toare, ve�i vedea-o), a

�asea e numai de cincisprezece

ani,

urmeazs

încs

la liceu. Pentru cele cinci fete

trebuie de g�sit miri, �i cât mai

curând. Tat�l e nevoit ss

le scoats

în lume —vs

da�i seama câte parale

cost�! �i deodats

apar eu ca pretendent, cunoscut ca

om cu o buns

stare

material�... Asta-i!

Pavel Pavlovici d�dea aceste

am�nunte în culmea încânt�rii.

—A�i pe�it-o pe cea mai mare?

— Nu... nu pe cea mai mare, am

cerut mâna celei de a �asea, care

înva�s

încs

la liceu.

— Cum? exclams

Velceaninov cu un surâs

involuntar. Dar mi-a�i

spus adineaori cs

n-are decât cincisprezece ani!

— Acum are cincisprezece ani.

Peste nous

luni va avea �aisprezece

ani, �aisprezece ani �i trei luni

— a�ac�... Totu�i, cum n-ar fi

acum

convenabil, fata nu �tie nimic...

lucrurile s-au pus la cale cu

p�rin�ii...

Crede�i-m�, totul e în perfects

regul�.

— Vass

zics

încs

nu-i nimic hot�rât?

— Ba totu-i hot�rât! E în perfects

regul�.

— Dar fata nu �tie?

— Doar de form�... numai de ochii

lumii, nu se vorbe�te nimic în

fa�a

ei... dar cum ss

nu �tie? �i Pavel Pavlovici î�i

strânse, încântat, pleoapele...

Alexei Ivanovici, îmi face�i

favoarea asta? încheie cu mults

smerenie

musafirul.

— �i adics

ce rost ar avea ca ss

ms

duc eu acolo? Pe lângs

asta,

ad�ugs

el, pripit, cum n-am de gând ss

merg pentru nimic în lume, de

prisos îmi da�i fel de fel de

motive.

— Alexei Ivanovici...

— Nu cumva vs

închipui�i c-o ss

ms

a�ez lângs

dumneavoastrs

în

calea�cs

ca ss

ne prezent�m acolo? Fi�i serios!

Un sentiment de antipatie �i de

dezgust îl cuprinse iar��i pe

Velceaninov dups

cele câteva clipe cât îl amuzase

p�l�vr�geala lui Pavel

Pavlovici despre logodn�. Încs

un moment �i l-ar fi dat pe u�s

afar�. Se

îmbufnase �i împotriva lui însu�i.

— Baa�eza�i-v�, Alexei Ivanovici,

a�eza�i-vs

lângs

mine �i n-o ss

vs

c�i�i! îl implors

Pavel Pavlovici cu o voce

plâng�toare. Nu, nu, ad�ugs

el,

r�spunzând unui gest hot�rât al

lui Velceaninov, nu, Alexei

Ivanovici, nu

ms

refuza�i categoric. V�dcs

m-a�i în�eles gre�it. Îmi dau

seama prea bine

cs

noi nu putem fi prieteni. Doar nu

sunt a�a de prost ca ss

nu în�eleg

atâta lucru. Serviciul pe care vi-

l cer acum nu vs

obligs

cu nimic pentru

viitor. De altfel, poimâine plec

de aici cu totul �i pentru

totdeauna. E ca �i

cum nu s-ar fi întâmplat nimic.

Ziua de azi r�mâne ca un fapt

izolat, f�rs

nici o consecin��. Am venit la

dumneavoastr�, bazându-ms

pe noble�ea

distinselor sentimente din inima

dumneavoastr�,r�scolite — poate —

în

ultima vreme... Ms

exprim limpede sau încs

nu?

Emo�ia lui Pavel Pavlovici ajunse

la culme. Velceaninov îl privea

într-un chip ciudat.

—Ms

ruga�iss

vs

fac nu �tiu ce serviciu, rosti pe

gânduri Velceaninov,

dar insista�i prea mult. Asta-mi

pare suspect. As

vrea s�-mi vorbi�i

mai l�murit.

— Tot serviciul cerut este de a ms

întov�r��i. Pe urm�, la

reîntoarcere,

vs

voi dest�inui totul ca la

spovedanie. De ce n-ave�i

încredere în

mine?

Dar Velceaninov refuza mai departe

cu �i mai mults

înc�p��ânare,

întrucât îi încol�ea în minte un

gând r�ut�cios, ostil... Gândul

acesta

sumbru îi d�duse târcoale mai

demult, încs

de la început, când Pavel

Pavlovici îi pomenise de

logodnic�. O simpls

curiozitate sau o pornire

nedeslu�its

încs

îl îndemna ss

primeasc�. �i cu cât sim�ea mai

intens

imboldul acesta, cu atâta se

opunea mai tare. �edea rezemat în

cot �i

medita. Pavel Pavlovici se gudura

pe lângs

dânsul, c�utând s�-l înduplece.

— Bine, merg! accepts

brusc Velceaninov, tulburat �i cu

îngrijorare,

ridicându-se de pe scaun. Pavel

Pavlovici era în al nou�lea cer de

bucurie.

— Atunci repede, Alexei Ivanovici,

îmbr�ca�i-v�, �i Truso�ki, de

bucurie, începu ss

se învârts

ca un titirez în jurul lui

Velceaninov. Vs

rog

ss

vs

schimba�i costumul, ss

vs

îmbr�ca�i cât mai elegant, cum

�ti�i

dumneavoastr�.

"Oare de ce �ine atât la asta?

Ciudat om!" î�i zise gazda.

— Pe lângs

asta, Alexei Ivanovici, ar trebui

s�-mi mai face�i un

serviciu. Dacs

a�i apu'cat ss

accepta�i invita�ia, vs

rog s�-mi da�i �i un

sfat.

— Despre ce e vorba?

— Despre o chestiune serioas�: ce

fac cu doliul? Ce-i mai

convenabil:

s�-l scot ori s�-l p�strez?

— Cum vre�i.

— Ba nu, dumneavoastrs

trebuie ss

decide�i. Ce-a�i face în locul

meu? Eu cred c�,p�strându-l, as

da dovads

de constan�s

în afec�iunile

mele �ias

ap�rea într-o lumins

favorabil�.

— Bineîn�eles, scoate�i-l!

— De ce bineîn�eles? �i Pavel

Pavlovici c�zu pe gânduri. Nu,

parcs

tot

ar fi mai bine s�-l p�strez...

— N-ave�i decât. "Va ss

zics

n-are încredere în mine, las' c�-i

bine!" î�i

zise Velceaninov.

Ie�irs

amândoi. Pavel Pavlovici arunca

priviri pline de mul�umire spre

Velceaninov, astfel dichisit. Pe

chipul lui se putea parcs

citi mults

considera

�ie �i importan��. Velceaninov se

minuna �i de Truso�ki, dar înc��i

mai

mult de sine însu�i. La poarts

îi a�tepta o calea�cs

elegant�.

— Vass

zics

a�i angajat mai dinainte �i

calea�ca. Era�i deci încredin

�at cs

voi merge.

— Calea�ca o tocmisem pentru mine.

Dar eram aproape sigur cs

ve�i

fi de acord ss

ms

înso�i�i, r�spunse Pavel

Pavlovici, cu o înf��i�are de

fericire deplin�.

— Ehei, Pavel Pavlovici, râse

nervos Velceaninov, dups

ce amândoi

luars

loc în calea�c��i pornir�, nu

cumva sunte�i prea sigur de mine?

— Atunci, Alexei Ivanovici, nu

tocmai dumneavoastrs

a�i avea dreptul

ss

trage�i concluzia cs

sunt un nerod? r�spunse grav

�ir�spicat Pavel

Pavlovici.

"Dar Liza!" î�i zise Velceaninov

�i numaidecât î�i schimbs

gândul, ca

�i cum s-ar fi temut ss

nu s�vâr�eascs

un sacrilegiu. I se p�ru dintr-o

dats

cs

chiar el însu�i era atât de

meschin �i de mizerabil! I se p�ru

cs

gândul

care l-a tentat era atât de

meschin �i atât de josnic, încât

îi veni o dorin�s

violents

de a l�sa totul balt�, de a s�ri

din calea�c��i asc�pa de Pavel

Pavlovici chiar prin for��. Dar

acesta începu iar��iss

vorbeasc��i tenta�ia

îl învinse din nou pe Velceaninov.

— Alexei Ivanovici, vs

pricepe�i la bijuterii?

— La ce fel de bijuterii?

— La briliante.

—Ms

pricep.

—As

vrea ss

duc acolo un mic cadou. Sf�tui�i-

m�: e bine ori nu?

— Dups

mine, n-ar trebui.

— Eu înss

as

dori grozav, se fr�mânts

Pavel Pavlovici, numai nu prea

�tiu ce-ar fi bine de cump�rat? O

garniturs

întreag�, adics

bro��, cercei �i

br��ar�, ori numai un singur

obiect.

— Cât vre�iss

da�i?

—Ss

zicem vreo patru-cinci sute de

ruble.

— Drace!

— E prea mult? Ce zice�i? tres�ri

Pavel Pavlovici.

— Cump�ra�i o singurs

br��ars

de o suts

de ruble.

Pavlovici era nemul�umit. Dorea

din tot sufletul ss

pl�teascs

cât mai

mult �iss

cumpere "întreaga" garnitur�. De

aceea �i st�ruia. Amândoi

intrars

într-un magazin. Târgul se ispr�vi

prin cump�rarea unei singure

br��ri — �i nu cea dorits

de Pavel Pavlovici, ci cealalts

aleass

de Velceaninov.

Truso�ki �inuse ss

le cumpere pe amândou�. Când

negustorul, care

ceruse la început o sut��aptezeci

�i cinci de ruble pe br��ar�,l�ss

din pres

dou�zeci �i cinci de ruble —

logodnicul sim�i o nemul�umire. Ar

fi pl�tit cu

drags

inim��i dous

sute, dacs

i s-ar fi cerut atâta — a�a de

mult ar fi

dorit ss

pl�teascs

cât mai scump.

— Nu-i nimic cs

fac cadouri de pe acum, rosti el

încântat, când

pornirs

amândoi mai departe. Nu-i vorba

acolo de o societate înalt�, ci de

ni�te oameni foarte simpli.

Copiilor nevinova�i le plac micile

daruri, ad�ugs

Truso�ki cu un surâs pozna��i

vesel. Adineauri, Alexei

Ivanovici, mi s-a

p�rut cs

a�ir�mas surprins când v-am spus

cs

fata are cincisprezece ani.

Dar tocmai asta nu-mi iese din

cap. Parcs

ov�d pe feti�s

cum merge la

�coals

cu geanta subsuoar�, plins

de caiete �i de peni�e, hi-hi!

Tocmai

gentu�a asta m-a robit. Ss

vs

fac o m�rturisire, Alexei

Ivanovici, pe mine

nevinov��ia ms

atrage îndeosebi. Asta valoreazs

în ochii mei mai mult

decât frumuse�ea. Chicote�te cu

vreo prietens

într-un ungher �i râde cu

hohote, Doamne-Doamne! �i când

stai �i te gânde�ti: de ce? Vezi

cs

tot

hazul îi stârnit de pisicu�a care

a s�rit de pe scrin pe

p�tu�,f�cându-se

ghem... Nu sim�i aici mireasms

de m�r dat în pârg? Dar ce

spune�i, s�-mi

scot doliul ori nu?

— Cum vre�i.

— Îl scot!

Pavel Pavlovici î�i lus

p�l�ria din cap, smulse panglica

de doliu �i-o

aruncs

în strad�. Velceaninov z�ri în

ochii s�i str�lucind o razs

de

speran�s

în momentul când Truso�ki î�i puse

iar��ip�l�ria pe capu-i

ple�uv.

"Dar oare ce-i sincer în

atitudinea lui? se gândi,

indispus, Velceaninov.

Ce rost are de fapt insisten�a

puss

de dânsul ca s�-l înso�esc? Are

într-adev�r încredere, dups

spusele lui, în generozitatea

sentimentelor

mele? (Aceasts

presupunere era pentru el aproape

o ofens�.) În definitiv,

oare-i un farsor, un imbecil sau

un «etern so�»? în orice caz, e

ceva intolerabil!"

XII

La familia Zahlebinin

Familia Zahlebinin era într-adev�r

"foarte onorabil�" dups

p�rerea

exprimats

deun�zi de Velceaninov. Zahlebinin

era un func�ionar superior

— om cu vaz�. �i povestirile lui

Pavel Pavlovici despre veniturile

lor

corespundeau realit��ii: oamenii

parcs

o duc bine, dar dacs

ar muri capul

familiei, nimic n-ar r�mâne pe

urma lui.

B�trânul Zahlebinin îl primi

extrem de cordial pe Velceaninov

�i din

vechiul "adversar" se preschimbs

numaidecât în prieten.

— Felicit�rile mele pentru

solu�ionarea favorabils

a procesului, rosti

cu un aer amabil �i plin de

prestan�s

gazda, întâmpinându-l. Eu în

permanen�s

am fost pentru împ�ciuire. Iar

Piotr Karlovici (avocatul lui

Velceaninov) este un om foarte

pre�ios în privin�a asta. A�a,

ve�ic�p�ta

vreo �aizeci de mii de ruble f�rs

tevatur�,f�rs

amân�ri, f�rs

sâcâieli...

Altfel, daravera ar fi putut

t�r�g�ni vreo trei ani...

Velceaninov fu prezentat de

îndat��i doamnei Zahlebinina, o

persoans

în vârst�, planturoas�, cu fa�a

vulgar��i obosit�. Apoi se ivirs

fetele,

rând pe rând, sau perechi-perechi.

Era o întreags

trup�. Velceaninov

num�rs

vreo zece-dou�sprezece, apoi se

l�ss

p�guba�. Unele intrau, altele

ie�eau. Dar printre dânsele se

aflau �i vecine — prietene din

vilele de

al�turi. Vila familiei Zahlebinin

era o construc�ie mare din bârne

de lemn,

durats

într-un stil necunoscut, bizar, cu

tot felul de acareturi ridicate la

diferite epoci, în mijlocul unei

livezi mari. Dar �i alte trei-

patru vile din

preajms

aveau ie�irea în aceasts

livad�, care devenise astfel

comuns

—

ceea ce contribuise desigur la

apropierea fetelor cu megie�ele

lor.

De la primele cuvinte, Velceaninov

î�id�du seama cs

era a�teptat �i

cs

sosirea lui, în calitate de

prieten al lui Pavel Pavlovici,

care dorea ss

fie

prezentat, fusese anun�ats

dinainte aproape solemn. Expert în

acest

domeniu, el deslu�i numaidecât în

toate acestea o inten�ie

particular�.

Primirea excesiv de cordials

ap�rin�ilor, un anumit aer al

fetelor �i

îndeosebi îmbr�c�mintea lor (de�i,

de altfel, era zi de s�rb�toare)

îi trezirs

o

b�nuials

cs

Pavel Pavlovici îi întinsese o

curs�. Cine �tie? F�cuse, în

privin�a lui, ni�te insinu�ri,

care puteau avea aerul unor

adev�rate

avansuri, anun�ându-l ca un om

diin "înalta societate", un

cavaler

tomnatic, cu avere, plictisit de

celibat, care pesemne-i hot�rât ss

puns

cap�t situa�iei sale �iss

se a�eze la casa lui, "cu atât mai

mult cu cât

primise de curând o mo�tenire".

Parcs

era avuts

în vedere în privin�a asta

îns��i domni�oara Zahlebinina,

Katerina Fedoseevna, cea mai

vârstnic�,o

persoans

de dou�zeci �i patru de ani, pe

care Pavel Pavlovici o descrisese

ca pe o fiin�s

minunat�. Ea se distingea în mod

deosebit printre surorile

sale prin toaleta-i îngrijit��i

prin originala coafurs

ap�rului s�u bogat.

Surorile �i celelalte fete p�reau

ferm convinse cs

Velceaninov venise

"pentru Katia" �ics

sosise la "vedere". Privirile �i

chiar unele cuvinte,

strecurate pe furis

în cursul zilei, îl convinsers

cs

b�nuiala lui era

întemeiat�. Katerina Fedoseevna

era o fats

înalt�, blond�, plin�, cu o

fa��extrem de dr�g�la��, cu o fire

potolit�, �ov�ielnic�, chiar

somnolent�...

"Ms

mir cs

asemenea persoans

ar�mas pâns

acum nem�ritat�, se gândea

f�rs

voie Velceaninov, privind-o cu

pl�cere. Chiar dacs

n-are zestre �ioss

se l�b�r�eze în curând — dar pâns

una alta se vor g�si destui

amatori

pentru dânsa"...

Toate surorile celelalte erau

destul de dr�g�la�e, iar printre

vecine

Velceaninov remarcs

câteva figuri agreabile, sau chiar

frumoase. Totul

Începu s�-l distreze. De altfel,

chiar �i venise cu anumite

gânduri.

Nadejda Fedoseevna, a �asea fiic�,

liceana, presupusa logodnics

a lui

Pavel Pavlovici, se l�ss

a�teptat�. Velceaninov era

ner�bd�tor s-o vads

—

ceea ce îl surprinse �i-l f�cu ss

râds

de el însu�i. În sfâr�it, ea se

ar�t�, �i

apari�ia ei f�cu impresie. O

înso�ea o prietens

vioaie �i ager�, Maria

Nikiti�na, o brunets

de vreo dou�zeci �i trei de ani,

zeflemist��i sprintens

la minte, guvernanta unor copii

mici într-o familie vecin�,

cunoscut�.

Dups

cum s-a observat îndat�, Pavel

Pavlovici se temea foarte mult de

ea.

Era socotits

ca f�când parte din familia

Zahlebinin, iar fetele o pre�uiau

în

cel mai înalt grad. Pesemne acum

Nadia avea cea mai mare nevoie de

dânsa. De la prima vedere,

Velceaninov î�id�du seama cs

toate fetele din

familie, ca �i prietenele lor,

erau împotriva lui Pavel

Pavlovici, iar când sosi

�i Nadia, în�elese cs

nici aceasta nu-l putea suferi.

Pricepu totodats

cs

Pavel Pavlovici habar n-avea de

situa�ie sau nu voia ss

aibs

habar. Nadia,

net�g�duit, era mai frumoass

decât toate surorile sale — o

brunets

m�run�ic�, cu înf��i�are de

s�lb�ticiune �i cu îndr�zneals

de nihilist�... o

ho�oaics

de dr�cu�or, cu ochi foco�i, cu un

surâs fermec�tor, de�i uneori

cam mali�ios, cu buze �i din�i�ori

admirabili, zvelt�, trass

prin inel. I se

citeau pe fa�s

gândurile care începeau ss

i se z�misleascs

în minte —

într-o expresie hot�rât�, mândr��i

copil�reascs

în acela�i timp. Fiecare

pas, fiecare cuvânt îi tr�dau pe

cei cincisprezece ani ai s�i.

Mai târziu se afls

cs

Pavel Pavlovici într-adev�rov�zuse

pe Nadia

pentru întâia oars

cu o geants

de mu�ama în mân�, pe care acuma,

bineîn�eles, n-o mai purta cu

dânsa.

Înmânarea br��rii d�ruite n-avu

de loc succes �i produse chiar o

impresie dezagreabil�.Cum o v�zu

pe logodnics

intrând, Truso�ki se �i

apropie de Nadia, cu un zâmbet

care tr�da încântarea de sine.

F�cu darul

sub pretextul "pl�cerii sim�ite

rândul trecut cu prilejul

frumoasei roman�e

cântate de Nadejda Fedoseevna la

pian". Se încurc�, nu-�i încheie

perora

�ia, r�mase pierdut locului,

întinzând �i vârând în mâna

Nadejdei Fedoseevna

cutiu�a cu br��ara, de care ea nu

voia ss

se ating�,ci — ro�ind de

ru�ine �i de mânie — î�i duse

repede mâinile la spate. Fata se

întoarse

semes

spre maic�-sa, r�mase nedumerit�,

�i îi spuse cu voce tare:

— Nu vreau s-o iau, maman!

— Ia-o �i mul�ume�te-i, rosti

tat�l cu o severitate calm�,

nemul�umit

�i el, de fapt. Z�u nu era nevoie,

nu era nevoie! morm�i el dojenitor

c�tre

Pavel Pavlovici.

Neavând ce face, Nadia lus

cutiu�a �i, pogorându-�i ochi�orii

în

p�mânt, f�cu o reveren�s

ca feti�ele, adics

î�i frânse scurt genunchii �i

numaidecât îi dezdoi violent, ca

zvârlits

de un resort în sus. O sors

se

apropie ss

vads

cadoul. Nadia îi întinse cutiu�a,

f�rs

s�-i deschids

capacul, ar�tând prin asta cs

nici n-avea de gând ss

se uite în�untru.

Br��ara, scoass

din cutie, trecu din mâns

în mâns

pe la to�i, care o privirs

în t�cere, unii chiar cu un gând

ironic. Mama numai bolborosi

câteva

cuvinte cum cs

br��ara e frumoas�. Lui Pavel

Pavlovici îi venea ss

intre în

p�mânt de ru�ine.

Velceaninov scoase societatea din

încurc�tur�, începând ss

vorbeascs

însufle�it, cu voce tare,

ag��ându-se de primul gând care-i

fulgers

în

minte, �i nu trecurs

nici cinci minute, cs

Velceaninov atrase aten�ia

tuturor celor din salon. St�pânea

la perfec�ie arta de a purta o

conversa�ie

într-o societate monden�, adics

artade a ap�rea absolut sincer �i

de a

ar�ta, în acela�i timp, c�-i

socoate pe ascult�tori la fel de

sinceri. Când era

necesar el se putea preface cu o

excep�ionals

naturale�e drept omul cel

mai vesel �i mai fericit de pe

lume. �tia de asemenea ss

strecoare cu mults

abilitate un cuvânt de spirit, o

aluzie hazlie, un calambur, ca din

întâmplare,

f�rs

nici o inten�ie... când de fapt

vorba de duh, calamburul, ba

chiar conversa�ia în întregime

fusesers

uneori preg�tite cu mult înainte,

înv��ate pe de rost �i folosite în

nenum�rate ocazii. Dar de data

asta se

manifesta nu numai arta lui, se

asociase la ea �i însu�i

temperamentul

s�u. Era în verv�. Parc�-l atr�gea

ceva. Avea o deplin��i victorioass

certitudine

cs

peste câteva minute to�i ochii

ace�tia vor fi îndrepta�i spre el.

To�i oamenii ace�tia îl vor

asculta numai pe dânsul, vor vorbi

numai cu el,

vor râde numai de glumele sale.

Într-adev�r izbucnirs

în curând râsete.

Treptat intrars

în vorb��i al�ii. Velceaninov

st�pânea la perfec�ie �tiin�a de

a antrena societatea în discu�ii.

Trei �i patru glasuri r�sunau

uneori în

acela�i timp. Figura plictisit��i

ostenits

a doamnei Zahlebinina aproape se

lumins

de bucurie. Acela�i lucru se

petrecu �i cu Katerina Fedoseevna

care asculta, privind ca

fermecat�. Nadia îl fulgers

cu privirea pe sub

sprâncene. Se vedea cât de colo cs

era pornits

împotriv�-i. Împrejurarea

aceasta îl înt�rât��i mai mult pe

Velceaninov. "R�ut�cioasa" Maria

Nikiti�na izbuti ss

strecoare o observa�ie destul de

ustur�toare pe seama

lui. N�scoci cs

Pavel Pavlovici l-ar fi prezentat

aici în ajun ca pe un prieten

din copil�rie, ad�ugând la vârsta

lui prin aluzii directe nici mai

mult, nici

mai pu�in decât �apte ani, b�tu�i

pe muchie. Dar Velceaninov îi

pl�cu

chiar �ir�ut�cioasei Maria

Nikiti�na. Atunci Pavel Pavlovici

se îngrijors

de-a binelea. Cuno�tea desigur

calit��ile amicului s�u �i la

început chiar

se bucurase de izbânda lui, chiar

chicoti el însu�i �i intrs

în vorbs

cu

dânsul. Dar c�zu încet, încet pe

gânduri, cine �tie din ce pricin�,

�i pân�-n

cele din urms

chiar se posomorî — ceea ce se

citea limpede pe figura lui

alarmat�.

— Ei bine, v�dcs

sunte�i un musafir de care gazda

n-are nevoie ss

se

ocupe pentru a-l distra, conchise,

înveselit, b�trânul Zahlebinin,

ridicându-

se de pe scaun ca ss

se urce în biroul s�u de la etaj,

unde se preg�tise

ss

rezolve câteva hârtii, de�i erazi

de s�rb�toare. �i închipui�i-v�,vs

socoteam cel mai mohorât ipohondru

din tot tineretul. Vede�i ce

gre�eals

f�ceam?

În salon se afla un pian.

Velceaninov întrebs

cine e muzical �i se

adress

de-a dreptul Nadiei.

— Mi se pare cs

dumneavoastr��ti�iss

cânta�i?

— Cine v-a spus? îl întrebs

scurt Nadia.

— Mai deun�zi v-a divulgat Pavel

Pavlovici.

— Nu-i adev�rat! Nu cânt decât în

glum�. De altfel nici n-am voce.

— Nici eu n-am voce, totu�i cânt.

— Nu vre�iss

ne cânta�i ceva? Atunci �i eu oss

vs

cânt, zise Nadia,

rotindu-�i ochi�orii. Dar nu acum,

ci dup�-prânz. Nu pot ss

suf�r muzica,

ad�ugs

ea, mi-e lehamite de pian. La noi

to�i cânts

din gurs

sau la pian,

de diminea�s

pâns

seara, mai ales Katia.

Velceaninov se ag��s

pe loc de remarca asta �i afls

cs

numai Katerina

Fedoseevna se ocupa temeinic de

pian. De aceea o rugs

numaidecât ss

le

cânte ceva. Tuturor le pl�cu

invita�ia f�cuts

Katiei, iar maman se îmbujors

chiar la fa�s

în culmea pl�cerii. Katerina

Fedoseevna se scul�, zâmbind, se

apropie de pian �i dintr-o dat�,

pe negândite, ro�i pân�-n vârful

urechilor.

Îi veni ss

intre în p�mânt de ru�ine,

gândindu-se cs

cogeamite fat�, oare

împlinise dou�zeci �i patru de

ani... �i încs

atât de planturoas�, totu�i se

îmbujoreazs

ca o copil�: iats

ce se citea limpede întip�rit pe

fa�a ei, când

se a�ezs

ss

cânte. Executs

o bucats

de Haydn �i o cânts

cu precizie, de�i

f�rs

expresivitate, fiind emo�ionat�.

Dups

ce ispr�vi, Velceaninov l�uds

excesiv, dar nu pe interpret�, ci

pe Haydn �i îndeosebi acea mics

partiturs

cântat�. Iar Katerinei Fedoseevna

îi f�curs

atâta pl�cere laudele adresate

lui Haydn, nu interpretei, care le

ascults

cu o infinits

recuno�tin�s

�i fericire,

încât Velceaninov o privi

involuntar cu �i mai mults

duio�ie �i

luare-aminte: "Ehei, dar e�ti tare

de treab�!" se aprinse parcs

gândul

acesta în privirile lui, pe care

to�i le pricepur��i mai ales

Katerina

Fedoseevna.

— Ave�i o livads

minunat�! se adress

dintr-o dats

tuturora

Velceaninov, uitându-se la u�ile

cu geamuri ale terasei. �ti�i

ceva? Ss

mergem în livad�!

— Haidem, haidem ! r�sunar��ipete

vesele, ca �i cum Velceaninov ar

fi ghicit cea mai mare dorin�s

a tuturora. În livad�, cu to�ii,

petrecurs

pâns

la prânz. Doamna Zahlebinina, care

de mult nu dorea altceva decât ss

trags

un pui de somn, de asemenea se

ar�ts

bucuroass

ss

iass

cu toats

lumea la plimbare, dar r�mase,

prev�z�toare, într-un fotoliu de

pe terass

ca ss

se odihneascs

un pic �i adormi pe loc.

Raporturile dintre Velceaninov

�i fete ajunsers

din ce în ce mai familiare �i mai

amicale. Din vilele

învecinate se apropiars

de grup încs

doi-trei tineri: un student, altul

abia

licean. Fiecare se avânts

c�tre fata lui, pentru care �i

venise de fapt. Al

treilea tân�r era un b�iat foarte

sumbru �i ciufulit, în vârsts

de vreo

dou�zeci de ani, cu ochelari

alba�tri cât roata carului, care —

încruntat �i

cu grabs

— începu ss

vorbeascs

cu Maria Nikiti�na �i cu Nadia. Îl

m�surs

aspru pe Velceaninov �i se purts

cu dânsul ca �i cum ar fi fost de

datoria

lui s�-l priveascs

cu un dispres

suveran. Câteva fete propusers

ss

treac�,

cât mai repede, la jocuri. La

întrebarea lui Velceaninov despre

ce distrac�ii

era vorba, i se r�spunse c��tiau

fel de fel de jocuri, iar seara

obi�nuiau ss

joace "de-a proverbele". To�i se

a�azs

în cas�, iar cineva iese în curte.

Cei

r�ma�i aleg o zical�, de pild�:

"Cine se scoals

de diminea�s

departe

ajunge". Când este chemat cel de-

afar�, fiecare dintre asisten�i —

rând pe

rând — trebuie ss

se preg�teasc��is�-i spuns

câte o fraz�, în care ss

se

g�seascs

unul dintre cuvintele zicalei. Iar

ghicitorul trebuie ss

descopere

proverbul întreg.

— Trebuie ss

fie foarte amuzant! f�cu

Velceaninov.

— Ba-i cât se poate de

plictisitor, r�spunsers

în cor dou�-trei voci.

— Ne mai juc�m �i "de-a teatrul",

rosti deodats

Nadia, adresându-se

lui Velceaninov. Vede�i copacul

acela gros cu b�nci de jur

împrejur. Acolo,

dups

trunchiul lui, ss

zicem c�-s culisele, iar în ele se

ad�postesc actorii,

de pild�: regele, regina,

prin�esa, primul-amorez — dups

cum vrea fiecare.

Pe urms

iese câte unul la iveals

f�rs

nici o ordine �i spune tot ce-l

taie

capul... ei... uneori iese ceva

distractiv.

— Da, trebuie ss

fie dr�gu�! ad�ugs

Velceaninov.

— Ba de loc! î�i vine ss

mori de plictiseal�, urms

Nadia. De fiecare

dats

începutul mai are haz, dar

sfâr�itul e f�rs

nici o noims

fiindcs

nimeni

nu se pricepe ss

încheie. Poate numai datorits

dumneavoastrs

ss

iass

de

aici ceva mai amuzant. Crezusem cs

sunte�i prietenul lui Pavel

Pavlovici.

Când colo, v�dcs

Truso�ki doar s-a l�udat. Sunt

foarte bucuroass

cs

a�i

venit... pentru o "anumit�"

împrejurare, rosti ea privindu-l

foarte serios �i

insistent, apoi se îndrepts

spre Maria Nikiti�na.

— De-a proverbele ne vom juca

desear�, îi �opti confiden�ial lui

Velceaninov o prietens

de-a fetelor, aproape neobservats

pâns

atunci de

dânsul �i cu care nu schimbase

nici un cuvânt. Desears

cu to�ii au ss

facs

haz pe seama lui Pavel Pavlovici.

Nici dumneavoastrs

n-o ss

vs

da�i în

l�turi.

— Ah, ce bine a�if�cut cs

a�i venit! Altfel, la noi e

îndeob�te mare

plictiseal�, i se adress

prietenos o alts

prieten�, pe care n-o b�gase chiar

de loc în seams

pâns

atunci — o ro�covans

pistruiats

cu o mutri�oars

stra�nic de hazlie, îmbujorats

de ar�i�s

�i de alerg�tur�, �i care r�s�ri

Dumnezeu �tie de unde...

Nelini�tea lui Pavel Pavlovici

sporea din ce în ce mai mult. Pâns

la

urm�, Velceaninov izbuti ss

se împrieteneascs

pe deplin cu Nadia în

livad�. Nu se mai uita la dânsul

pe sub sprâncene ca adineaori �i

pesemne

p�r�sise gândul de a-l diseca mai

în am�nun�ime, ci râdea cu hohote,

se

zbenguia �i de vreo dous

ori îl apucs

chiar de mân�. Era nespus de

fericit

�, iar pe Pavel Pavlovici nici nu-

l b�ga în seam�, parcs

nici n-ar fi

existat. Velceaninov se convinse

cs

se alc�tuise o adev�rats

conspira�ie

împotriva lui Pavel Pavlovici.

Nadia, în mijlocul unei mul�imi de

fete, îl

tr�gea pe Velceaninov într-o

parte, iar alte prietene în ceats

îl momeau pe

Pavel Pavlovici, sub felurite

pretexte, în cu totul alts

direc�ie. Dar acesta se

smulgea numaidecât din gloata lor,

alerga drept la Velceaninov �i la

Nadia,

�iî�i vâra brusc capul ple�uv

între dân�ii, ciulindu-�i

nelini�tit urechea ca

ss

prinds

orice vorb�. La urms

nici nu se mai sinchisea.

Naivitatea

gesturilor �i a mi�c�rilor sale

era surprinz�toare. Velceaninov nu

putu ss

n-o remarce în chip deosebit pe

Katerina Fedoseevna, care se

l�murise cs

Velceaninov nu venise pentru

dânsa, ci se interesa v�dit de

Nadia. Dar

figura ei r�mânea tot atât de

calm��i de blânds

ca �i mai înainte. P�rea

fericits

cs

f�cea parte din aceea�i societate,

putând asculta spusele noului

musafir, dar ea, s�r�cu�a, nu era

în stare ss

între�ins

cu abilitate o

conversa�ie.

— Dar ce surioars

admirabils

e Katerina Fedoseevna, spuse

deodats

Velceaninov Nadiei, la ureche.

— Ah, Katia! Nu-i pe lume un

suflet mai bun decât al ei. E

îngerul

nostru protector. Sunt

îndr�gostits

de dânsa! exclams

ea cu încântare.

Sosi �i vremea prânzului la orele

cinci �ise v�zu cât de colo cs

nu era

vorba de o mass

obi�nuit�, ci de una preg�tits

dinadins pentru musafir. Pe

mass

î�if�curs

apari�ia câteva feluri destul de

complicate pe lângs

cele

obi�nuite. Iar unul din ele era

atât de ciudat, încât nimeni nu

�tia cum se

nume�te. Afars

de vinurile curente de mass

se ivi, de buns

seams

tot în

vederea oaspetelui, o sticls

de Tokay. La desert se servi, sub

un pretext

oarecare, �ampanie. Dups

ce b�u un pahar mai mult, b�trânul

Zahlebinin

c�p�ts

cea mai buns

dispozi�ie �i izbucnea în râs la

toate glumele lui

Velceaninov. La sfâr�it, Pavel

Pavlovici nu se mai putu st�pâni.

Vru �iel ss

producs

efect �if�cu un calambur. Izbucni

o explozie de râs în capul mesei

unde se afla Truso�ki, a�ezat

lângs

doamna Zahlebinina.

— Papa! Papa! Pavel Pavlovici a

f�cut un calambur, exclamars

într-un

glas dous

fete mijlocii din familia

Zahlebinin.

— Aha, va ss

zics

face �i el jocuri de cuvinte.

Spune�i-mi �i mie ce

calambur a f�cut? r�spunse cu o

voce gravs

b�trânul, zâmbind îng�duitor,

în a�teptarea calamburului.

Cu greu în�elese gazda în ce

consta jocul de cuvinte.

— A! da, psalmodie, nedumerit,

b�trânul. Hm! În sfâr�it, alts

dats

are

ss

spuns

ceva mai reu�it, �i gazda râse,

înveselindu-se.

— Pavel Pavlovici, nu-i cu putin�s

ss

izbute�ti în toate, îl z�d�ri în

gura mare Maria Nikiti�na. Dar

vai! Doamne! S-a înecat cu un os!

exclams

ea �is�ri de pe scaun.

Se produse înv�lm��eal�. Dar Maria

Nikiti�na asta �i urm�rea. Pavel

Pavlovici se înecase numai cu vin,

repezindu-se ss

bea ca s�-�i ascunds

jena. Dar Maria Nikiti�na îi

asigura pe to�i, jurându-se cs

era "un os de

pe�te, cs

v�zuse cu ochii s�i, �ics

din asta se moare".

—S�-i d�m un pumn la ceaf�! strigs

cineva.

— Are dreptate! adeveri cu glas

tare Zahlebinin, iar amatoare se

�i

înf��i�ar�: Maria Nikiti�na,

prietena cea ro�covans

(poftit��i ea la mas�)

�i, în sfâr�it, îns��i st�pâna

casei — care se însp�imânts

la culme — cu

to�ii voiau s�-l loveascs

în ceafs

pe Pavel Pavlovici.

Truso�ki s�ri de lamas��i,

smucindu-se din încle�tarea

tuturor,

câtva timp se v�zu nevoit ss

le explice îndelung cs

totul fusese numai o

înecare cu vin �ics

tusea îi va trece neîntârziat —

pâns

ce lumea î�id�du

seama cs

la mijloc nu fusesers

decât ghidu�iile Mariei Nikiti�na.

— Dar zurbagie mai e�ti! vru ss

se adreseze sever doamna

Zahlebinina

c�tre Maria Nikiti�na, dar nu se

putu st�pâni �i pufni într-un râs

nebun, cum rar i se întâmpla, ceea

ce m�ri hazul tuturor.

Dups

prânz, cu to�ii ie�irs

la cafea pe teras�.

— �i de ce zile minunate avem

parte! l�uds

b�trânul natura cu

efuziune, privind cu pl�cere

livada, numai cs

n-ar strica un pic de ploaie.

Ei, ms

retrag acuma ca ss

ms

las pu�in la odihn�, iar voi

distra�i-v�.

Distreaz�-te �i tu, îi spuse lui

Pavel Pavlovici, b�tându-l u�urel

cu palma

pe um�r, pe când se retr�gea.

Dups

ce coborârs

cu to�ii în livad�, Pavel

Pavlovici se repezi dups

Velceaninov �i-l apucs

de mân�.

— Numai o clip�,vs

rog, îi spuse încet, fierbând.

Amândoi o luars

pe

oc�r�ruie lateral�, mai retras�.

— Nu, ss

avem iertare... nu, nu... aici nu

vs

mai las, îi �opti el, înecându-

se de furie �i apucându-l de

mânecs

pe Velceaninov.

— Cum? Ce anume? îl întrebs

Velceaninov, holbând ochii.

Pavel Pavlovici, îns�, îl privi

'�ints

în t�cere, molf�ind în gol din

buze,

cu un surâs mânzesc.

— Încotro a�i luat-o? Unde

sâmte�i? Totu-i gata pentru joc!

se auzirs

vocile fetelor, chemându-i

st�ruitor.

Velceaninov ridics

din umeri �i se îndrepts

spre societatea tinerilor.

Pavel Pavlovici se lus

în fugs

dups

dânsul.

—Ms

prind cs

v-a cerut o batist�, spuse lui

Velceaninov Maria

Nikiti�na. Data trecuts

de asemenea �i-o uitase acas�.

— Ve�nic �i-o uit�, ad�ugs

una din fetele mijlocii ale

gazdei.

— Iar �i-a uitat batista! Pavel

Pavlovici �i-a uitat batista.

Maman,

Pavel Pavlovici are iar��i

guturai! r�sunars

mai multe glasuri.

— �i de ce nu-mi cere singur? Vai

ce om timid sunte�i, Pavel

Pavlovici!

îngâns

t�r�g�nat doamna Zahlebinina. Cu

guturaiul nu-i de glumit.

Vs

trimit numaidecât o batist�. �i

oare de ce cap�ts

ve�nic guturai?

ad�ugs

st�pâna, retr�gându-se, bucuroass

de prilejul de a se întoarce în

cas�.

— Am dous

batiste în buzunar �i nu-s de loc

gutun�rit! strigs

în

urma-i Truso�ki. Dar gazda pesemne

nu-l auzi �i peste pu�in timp, pe

când

Pavel Pavlovici se �inea gr�bit

dups

ceilal�i, cât mai aproape de Nadia

�i de

Velceaninov, o jupâneass

îl ajunse cu sufletul la gur��i-i

aduse o batist�.

— Hai ss

juc�m, ss

juc�m de-a zicalele! se

auzir��ipete din toate

p�r�ile, parcs

Dumnezeu �tie ce s-ar fi a�teptat

tineretul de la proverbe.

Alesers

un loc �i se a�ezars

pe b�nci. Îi c�zu Mariei Nikiti�na

rândul

la ghicit. I se ceru ss

se îndep�rteze cât mai mult �iss

nu trags

cu urechea.

În lipsa ei se împ�r�irs

cuvintele. Maria Nikiti�na se

întoarse �i ghici

într-o clipit�.

Dups

Maria Nikiti�na urms

tân�rul ciufulit, cu ochelari

alba�tri. Fa�s

de dânsul se luars

înc��i mai multe m�suri de paz�:

fu îndatorat ss

stea

lângs

chio�c, cu fa�a întoarss

spre gard. Tân�rul cu înf��i�area

sumbrs

î�i

îndeplini îndatoririle cu dispre�,

sim�indu-se parcs

înjosit. Când fu strigat,

juc�torul veni la adunare, dar nu

izbuti ss

ghiceascs

nimic, de�i trecu de

câte dous

ori pe la fiecare partener,

ascultându-l. Gândi mult �i se

posomorî,

dar nu ie�i nimic din cugetarea

lui.

Cu to�ii râsers

de dânsul.

— Ce zicals

stupid�! morm�i, plin de

indignare, tân�rul �i, jignit, se

retrase la locul s�u.

— Vai ce plictiseal�! se auzirs

mai multe voci. Veni �i rândul lui

Velceaninov. I se porunci ss

se ascund��i mai departe decât

ceilal�i. Nici

el nu ghici zicala.

— Stra�nics

plictiseal�!r�sunar��i mai multe

glasuri.

— Acuma ms

duc eu, zise Nadia.

— Nu, nu, acuma-i rândul lui Pavel

Pavlovici. Ss

meargs

Pavel Pavlovici!

�ipars

cu to�ii în cor, înviorându-se cât

de cât.

Pe Truso�ki îl condusers

pâns

la gard, într-un col�. Îl a�ezars

acolo cu

fa�a întoars�. Pusers

pe ro�covans

s�-l p�zeasc�, nu cumva ss

se uite

înapoi. Pavel Pavlovici î�i mai

veni în fire �i se înveseli chiar,

c�utând s�-�i

îndeplineascs

cu sfin�enie îndatorirea. St�tu ca

un bu�tean cu ochii la

gard, f�rs

ss

îndr�zneascs

a-�i întoarce capul. Ro�covana îl

p�zea de la

vreo dou�zeci de pa�i mai în

spate, dups

chio�c, cât mai aproape de

ceilal�i, f�cându-�i cu emo�ie

semne din ochi c�tre fetele

celelalte. To�i, cu

oarecare nelini�te, parcs

se a�teptau la ceva. Preg�teau

ceva. Deodat�,

ro�covana f�cu de dups

chio�c ni�te semne cu mâinile.

Într-o clip�, to�i

s�rirs

în picioare �i o luars

la fug�.

— Fugi�i, fugi�i �i dumneavoastrs

! îi �optirs

lui Velceaninov vreo zece

glasuri, alarmate din pricins

cs

el r�m�sese pe loc.

— Ce înseamns

asta? Ce s-a întâmplat? întrebs

Velceaninov, luând-o

la fugs

dups

ceilal�i.

— Mai încet, nu striga�i! L�sa�i-l

ss

se holbeze la gard, iar noi s-o

lu�m la s�n�toasa. Uite �i Nastia

a fugit.

Într-adev�r, ro�covana alerga de

rupea p�mântul, parcs

cine �tie ce

s-ar fi întâmplat, �if�cea semne

cu mâinile. În sfâr�it, ajunsers

cu to�i

dincolo de ele�teu, pe partea

cealalts

a livezii. Sosind pe urmele lor,

Velceaninov v�zu cât de violent se

certa Katerina Fedoseevna cu

celelalte

fete, mai ales cu Nadia �i cu

Maria Nikiti�na.

— Katia, drag�, nu te sup�ra! o

s�ruts

Nadia.

— Bine-bine, n-am ss

spun mamei nimic, dar eu nu mai

r�mân aici,

fiindcs

nu-i frumos ceea ce face�i. Ce

trebuie ss

gândeascs

bietul om acolo,

în fa�a gardului!

Katia plecs

de mil�. Ceilal�ir�masers

pe loc, neîndupleca�i �i

neîndur�tori. Fetele insistars

st�ruitor pe lângs

Velceaninov ss

se prefac�,

când îi va ajunge Pavel Pavlovici,

ca �i când nu s-ar fi petrecut

nimic.

— Iar acuma haide�iss

ne juc�m de-a prinselea! strig�,

încântat�,

ro�covana.

Pavel Pavlovici ajunse la grupul

de tineri peste vreun sfert de

ceas.

Zece minute st�tuse pesemne lângs

gard. Jocul de-a prinselea se

încinsese

de-a binelea �i avea succes. To�i

�ipau foarte veseli... Pierzându-

se cu firea

de furie, Truso�ki s�ri de-a

dreptul la Velceaninov �i-l apucs

iar��i de

mânec�.

— Pentru câteva clipite, rogu-v�!

— O, Doamne, ce-o mai fi vrând �i

�sta cu clipitele lui?!

— Vrea s�-i cears

din nou o batist�, se auzirs

voci în urma lor.

— De data asta dumneavoastrs

sunte�i pricina... dumneavoastrs

ave�i toats

vina... rosti Pavel Pavlovici,

cl�n��nindu-i din�ii.

Velceaninov îl întrerupse �i-l

sf�tui împ�ciuitor ss

fie mai vesel, altfel

to�i or s�-�i bats

joc �i mai r�u de dânsul:

— De aceea v��i înt�rât�, fiindcs

vs

sup�ra�i, când toats

lumea e

bine dispus�.

Spre mirarea lui, sfatul s�u îl

determins

pe Pavel Pavlovici s�-�i

schimbe cu totul atitudinea. Se

lini�ti numaidecât. Se amestecs

printre

juc�tori, ca �i cum el ar fi fost

vinovatul. Lus

parte la toate partidele �i

câtva timp fu l�sat în pace,

primit la joc ca �i ceilal�i. În

jum�tate de ceas

î�i redobândi veselia. La toate

partidele, când trebuia s�-�i

aleags

o

pereche, el se oprea îndeob�te la

tr�d�toarea cea ro�covans

sau la una

dintre surorile Zahlebinin. Spre

uimirea lui, Velceaninov observs

cs

Truso�ki nu îndr�znea aproape

niciodats

ss

intre în vorbs

cu Nadia, de�i

se gudura neîntrerupt pe lângs

dânsa sau în preajma ei. Situa�ia

de

persoans

neluats

în seams

sau chiar urâts

de ea, el o socotea drept ceva

necesar parc��i natural. Dar în

cele din urms

i se întinse o nous

curs�.

Jucau de-a v-a�i ascunselea.

Juc�torii aveau voie s�-�i schimbe

locul

la fug��iss

se piteascs

mai bine în alts

parte. Pavel Pavlovici izbutise ss

se facs

nev�zut într-un tufi�, dar apoi,

pe când alerga în c�utare de alt

ad�post,i se n�z�ri ss

intre în cas�. Fu z�rit.

Izbucnir��ipete. El urcs

scara, s�rind treptele, �i se

strecurs

într-o c�m�ru��, unde era un

locu�or

cunoscut dups

un scrin — numai bun de ascuns.

Ro�covana înss

zburs

pe urma sa, se furi�s

în vârful degetelor pâns

la u�s

�i o închise frumu�el

cu cheia. Ca �i mai înainte, to�i

se oprirs

din joc �i fugirs

iar��i dincolo de

ele�teu, la cel�lalt cap�t al

livezii. Peste vreo zece minute,

Pavel Pavlovici —

v�zând cs

nimeni nu-l cauts

— se uits

printr-o ferestruic�. Nimeni nu se

mai z�rea pe aproape. El nu cutezs

ss

strige, temându-se ss

nu-i de�tepte

pe p�rin�i. Jupânesei �i

îngrijitoarei li se poruncise cu

str��nicie ss

nu se

iveasc��iss

nu r�spunds

la chemarea lui Pavel Pavlovici.

I-ar fi putut

deschide Katerina Fedoseevna, dar

ea — intrând în od�i�a sa �i

a�ezându-se pe pat ca ss

mai reflecteze un pic — adormise

bu�tean, pe

negândite. A�acs

Truso�ki st�tu închis vreme de un

ceas încheiat. În

sfâr�it, începurs

ss

apar�, ca din întâmplare, câte

dou�-trei fete.

— Pavel Pavlovici, de ce nu veni�i

la noi? Ah, ce mai veselie e

acolo! Ne

juc�m de-a teatrul. Alexei

Ivanovici a jucat rolul de "prim-

amorez".

— De ce nu coborâ�i, Pavel

Pavlovici? Sunte�i uimitor! i se

adresau

din treac�t alte fete.

— Cine-i uimitor? r�suns

întrebarea doamnei Zahlebinina,

care

tocmai se trezise �i se hot�râse,

în sfâr�it, ss

facs

o plimbare prin livad��i

ss

arunce o privire la jocurile "de

copii" în a�teptarea ceaiului.

— Cine altul decât Pavel

Pavlovici! îi r�spunse cineva,

ar�tându-i prin

gesturi fereastra, în care se

z�rea mutra lui Truso�ki, palids

de furie, cu o

strâmb�turs

în loc de zâmbet.

— Ce pofts

ss

stai închis, singur, când to�i se

veselesc! spuse mama,

cl�tinând din cap.

Între timp, Velceaninov c�p�t�, în

sfâr�it, de la Nadia l�murirea

cuvintelor rostite de dânsa

adineauri cs

"se bucurs

de venirea lui dintr-o

anumits

pricin�". Explica�ia avu loc pe o

alee mai dosnic�. Maria Nikiti�na

îl aduse dinadins pe Velceaninov,

care tocmai lua parte la ni�te

jocuri �i

începuse ss

se plictiseasc�, îl petrecu pâns

pe aleea l�turalnic�, unde îl

l�ss

singur cu Nadia.

— M-am convins pe deplin, ciripi

ea cu un gl�su�or iute �i

îndr�zne�,

cs

nu sunte�i de loc un prieten atât

de bun al lui Pavel Pavlovici, cum

se

l�udase acesta. Am socotit cs

numai dumneavoastrs

îmi pute�i face un

serviciu a�a de important. Iats

br��ara odioas�, zise Nadia,

sco�ând

cutiu�a dintr-un buzun�rel, vs

rog insistent ss

i-o înapoia�i numaidecât,

fiindcs

eu n-am s�-i adresez, personal,

nici o vorbs

în toats

via�a. De altfel,

pute�is�-i spune�i acestea ca din

partea mea �iss

ad�uga�i ca nu cumva

ss

mai îndr�zneascs

pe viitor a da buzna aici cu

cadouri. Restul am ss

i-l


prin al�ii. Vre�is�-mi face�i

pl�cerea asta, îndeplinindu-

mi dorin�a?

— Vai, pentru numele lui Dumnezeu,

vs

rog ss

ms

dispensa�i de a�a

ceva! exclams

în gura mare Velceaninov,

ap�rându-se cu mâinile.

— Cum adic�?Ss

vs

dispensez? r�mase uimits

Nadia de refuzul s�u

�i-�ic�scs

ochii mari la dânsul, pierzând

dintr-o dats

tonul preg�tit

dinainte. Era gata chiar ss

izbucneascs

în plâns, când Velceaninov pufni

de râs.

— Nu cs

as

fi... mi-ar face chiar mare

bucurie... dar am eu socotelile

mele cu dânsul...

— �tiam cs

min�ise: nu sunte�i prietenul lui!

îl întrerupse, ner�bd�toare,

Nadia, plins

de înfl�c�rare. Niciodats

n-am ss

ms

m�rit cu dânsul,

s��ti�i asta! Niciodat�! Nici nu-

mi intrs

în cap cum a îndr�znit ! Trebuie

s�-i înapoia�i numaidecât br��ara

asta resping�toare. Altfel, ce-as

putea ss

fac? Vreau cu tot dinadinsul s-o

capete neap�rat chiar azi, în

aceea�i zi

când a dat-o — �iss

sufere afrontul. Iar dacs

va încerca el ss

ms

pârascs

tatei, atunci va vedea ce-o ss

p��easc�.

De dups

un tufi��â�ni, cu totul pe

nea�teptate, tân�rul ciufulit, cu

ochelari alba�tri.

— Trebuie s�-i înapoia�i br��ara,

t�b�rî acesta asupra lui

Velceaninov,

m�car în numele dreptului femeii,

dacs

sunte�i într-adev�r la în�l

�imea problemei...

Dar nu-�i ispr�vi vorba. Nadia îl

trase din r�sputeri de mânec��i îl

îndep�rts

de Velceaninov.

— Vai Doamne, prost mai e�ti,

Predposâlov! r�cni ea. Pleacs

de aici!

Piei din fa�a mea! �iss

nu mai îndr�zne�ti a trage cu

urechea. �i-am

poruncit doar ss

nu te apropii! b�tu ea mânios din

picioru�e.

�i chiar dups

ce tân�rul o zbughi din nou în

tufi�uri, Nadia, ca

scoass

din fire, m�sura aleea la dreapta

�i la stânga, cu amândous

palmele împreunate, sc�p�rând din

ochi�ori.

— Nici nu vs

vine ss

crede�i ce pro�ti sunt! izbucni

ea, oprindu-se în

fa�a lui Velceaninov.

Dumneavoastrs

vede�i numai latura ridicol�. Dar

întreba�i-ms

pe mine cum ms

simt!

— Dar acesta pesemne nu-i el? Nu-i

a�a? Nu-i el? întrebs

cu un

zâmbet pe buze Velceaninov.

— Bineîn�eles cs

nu-i el. Dar cum v-a�i putut

închipui cs

ar fi el?

surâse Nadia, ro�ind. Nu-i decât

un prieten de-al lui. Dar cum a

fost în

stare s�-�i aleags

asemenea prieten? Nu pricep,

pentru nimic în lume. De

altfel, �sta are reputa�ie de

"viitor om de ac�iune". Eu înss

nu în�eleg

nimic... Alexei Ivanovici, altuia

n-am cui ss

ms

adresez. Pentru ultima

oar�: îi da�i înapoi br��ara ori

nu?

— Ei bine, o dau. Unde-i?

— Ah, ce dr�gus

sunte�i, �i ce bun! se bucurs

pe loc Nadia întinzându-

i cutiu�a. În schimb, am ss

vs

cânt toats

seara, c�ci eu cânt foarte

frumos... ca s��ti�i... am min�it

cs

nu-mi place muzica. Ah, dacs

a�i mai

veni pe la noi, m�car o singurs

dat�... ce bucuroass

as

fi! V-as

povesti

totul, totul, totul — �i încs

multe altele... c�ci sunte�ia�a de

bun, a�a de

bun ca... ca surioara mea, Katia!

�i, într-adev�r, când intrs

în cass

pentru ceai, Nadia cânts

dous

roman�e cu o voce încs

neformat��i nepuss

la punct, dar destul de

pl�cut��i de puternic�. Când se

întoarsers

cu to�ii din livad�, Pavel

Pavlovici �edea comod instalat

împreuns

cu p�rin�ii la masa de ceai, pe

care fierbea un mare samovar lângs

serviciul de ceai din por�elan de

Sevres. Pesemne chibzuia, împreuns

cu b�trânii, despre ni�te treburi

foarte serioase — deoarece urma ss

plece peste dous

zile pentru nous

luni.

Nu aruncs

nicio c�ut�turs

celor veni�i din livad��i

îndeosebi lui Velceaninov.

Se vedea cât de colo cs

Truso�ki nu "pârâse", totul

r�mânând

deocamdats

în lini�te �i pace.

Când înss

începu ss

cânte Nadia, veni numaidecât �i

Pavel Pavlovici.

Fata nu r�spunse într-adins la o

întrebare directs

a lui, dar acest lucru

nu-l intimids

pe Truso�ki �i nici nu-l f�cu

s��ov�ie. Se posts

dups

speteaza scaunului ei �i întreaga

lui înf��i�are ar�ta cs

acesta era locul lui

pe care nu-l va ceda nim�nui.

— E rândul lui Alexei Ivanovici ca

ss

ne cânte, maman! Alexei Ivanovici

vrea ss

cânte ceva! strigars

în cor aproape toate fetele,

înghesuindu-se

în jurul pianului, la care se

a�ezs

Velceaninov, plin de încredere în

sine,

gata ss

se acompanieze singur.

Se apropiar��ib�trânii, �i

Katerina Fedoseevna, care r�m�sese

cu

dân�ii �i servise ceaiul în ce�ti.

Velceaninov alese o roman�s

a lui Glinka,

aproape necunoscuts

tuturor:

Când î�i deschizi cu gra�ie

guri�a,

Întreci în gângurit chiar

hulubi�a...

Velceaninov cânts

roman�a numai pentru Nadia, cea

mai apropiats

de dânsul din întreaga asisten�s

�i care st�tea chiar lângs

cotul s�u. Î�i

pierduse de mult vocea, dar din

r�m��i�ele acesteia se putea

deduce

calitatea ei de odinioar�.

Velceaninov auzise roman�a asta

pentru întâia

oars

acum vreo dou�zeci de ani, pe când

era student, cântats

de însu�i

Glinka la o serats

artistic��i literars

numai cu b�rba�i, în casa unui

prieten al defunctului compozitor.

Fiind în verv�, Glinka cânts

din gur��i

la pian buc��ile preferate din

compozi�iile sale, printre care �i

roman�a de

mai sus. Nici vocea lui Glinka nu

mai era faimoas�, dar Velceaninov

p�stra

în amintire impresia extraordinars

produss

tocmai de roman�a aceasta.

Un virtuos cânt�res

de salon n-ar fi repurtat nicicând

un asemenea

succes. În aceasts

roman�s

intensitatea pasiunii spore�te �i

se înal�s

cu

fiecare vers, cu fiecare cuvânt.

Tocmai grada�ia atât de perfects

ar fi f�cut

ca orice nots

fals�, o cât de mic��arjare sau

denaturare — care îndeob�te

trec neobservate la opere — ss

distrug��iss

deformeze tot sensul buc��ii.

Pentru a cânta bine o bucats

a�a de mic�, dar extraordinar�,

era absoluts

nevoie de perfec�iune, de o

adev�rat��i deplins

inspira�ie, de o pasiune

autentics

sau o deplins

în�elegere a poeziei sale. Altfel,

roman�a ar fi p�rut

nu numai neizbutit�, ci

inexpresiv��i poate chiar �ocant�.

Nu s-ar fi putut

exprima un sentiment de dragoste

atât de intens, f�rs

a provoca o impresie

dezgust�toare, dar firescul �i

simplitatea au salvat totul.

Velceaninov î�i aducea aminte cs

pe vremuri reu�ea ss

interpreteze

foarte bine aceasts

roman��. Aproape î�i însu�ise

maniera de a cânta a lui

Glinka. Iar acum, de la primele

note, de la cele dintâi versuri, o

adev�rats

înfl�c�rare îi cuprinse inima,

înfiorându-i vocea. Cu fiecare

cuvânt al roman

�ei, pasiunea izbucnea �i se

dezv�luia. În ultimele versuri se

dezl�n�uia patima. Velceaninov

cânts

ultima strofs

a roman�ei cu privirile

scânteietoare îndreptate spre

Nadia:

Ss

te privesc în ochi am cutezan�a

�i-�i sorb pe buze, nu-�i ascult

roman�a.

Pe gurs

vreau ss

te s�rut mult, mult

�i cântul inimii s��i-l ascult.

Atunci Nadia sim�i o înfiorare în

tot trupul, ba se cl�tins

chiar,

dându-se un pic înapoi. I se

îmbujorars

obrajii ca para focului �i, în

aceea�i clip�, Velceaninov citi pe

fa�a-i ru�inat��i cam speriats

ca o

sclipire de în�elegere. O

încântare �i în acela�i timp o

nedumerire lic�rirs

pe figurile tuturor

ascult�toarelor. Fiecare parcs

g�sea nepotrivit modul

acesta de a cânta �i totu�i toate

chipurile tinere�ti ca �i to�i

ochi�orii lor

str�luceau �i scânteiau �i parcs

mai a�teptau ceva. Fa�a Katerinei

Fedoseevna era a�a de radioas�,cs

Velceaninov o g�si aproape

frumoas�.

— Splendids

roman��! morm�i, pu�in încurcat,

b�trânul Zahlebinin,

dar n-o g�si�i... prea tare? E

pl�cut�, dar prea tare...

— Într-adev�r, prea tare... d�du

ss

încuviin�eze doamna Zahlebinina,

dar Pavel Pavlovici nici n-o l�ss

s�-�i ispr�veascs

vorba. S�ri înainte �i,

pierzându-�i firea, o apucs

de mâns

ca un nebun pe Nadia �i o

îndep�rts

de Velceaninov, la care se repezi

�i, �intuindu-l cu o c�ut�turs

pierdut�,î�i

mi�cs

în gol buzele tremurânde.

—Vs

rog, o clipits

numai! rosti cu greu Truso�ki, în

cele din urm�.

Velceaninov î�id�du seama cs

un r�gaz chiar de o clips

l-ar putea

face pe acest domn ss

comits

un act de zece ori mai nerod. De

aceea îl

apucs

în grabs

de mân��i, f�rs

ss

ia în seams

nedumerirea general�, îl

scoase pe teras��i amândoi

coborârs

scara, ajungând în livada unde

între

timp se întunericise.

— În�elege�ics

trebuie ss

pleca�i numaidecât, împreuns

cu mine?

spuse Pavel Pavlovici.

— Ba nu în�eleg de fel...

—Vs

aduce�i aminte? rosti Pavel

Pavlovici cu o �oapts

dezn�d�jduit�.

Mai �ine�i minte cs

mi-a�i cerut ss

vs

spun totul, totul, în mod deschis,

adics

"ultimul cuvânt"... Vs

mai aminti�i? Ei bine, afla�ics

a sosit vremea

ss

rostesc cuvântul acesta.... �i

acum haidem ss

plec�m!

Velceaninov se gândi o clip�, îl

mai privi o dats

pe Pavel Pavlovici �i

consim�iss

plece. Retragerea lor anun�ats

pe nea�teptate îi nemul�umi pe

b�trâni �i revolts

la culme pe toate fetele.

— Lua�im�car încs

o cea�cs

de ceai..., îi pofti doamna

Zahlebinina.

— Dar pe tine ce te-a apucat? se

adres�, sever �i nemul�umit,

b�trânul c�tre Pavel Pavlovici,

care zâmbea încântat de sine �i nu

rostea

nici un cuvânt.

— Pavel Pavlovici, de ce ni-l

lua�i pe Alexei Ivanovici?

gângureau

tânguitor fetele, fulgerându-l din

când în când cu priviri îndârjite.

Iar

Nadia îi aruncs

o privire a�a de mânioas�,cs

el nu-�i putu st�pâni o

grimas�, dar nu se d�du b�tut.

— Pavel Pavlovici a avut

amabilitatea s�-mi aducs

aminte, �i-i sunt

recunosc�tor pentru asta, de-o

afacere extrem de important�, de

care era

câtpe ce ss

uit, rosti Velceaninov, surâzând.

Apoi el strânse mâna st�pânului,

se înclins

înaintea st�pânei �ia

fetelor, în special fa�s

de Katia, ceea ce se remarcs

de c�tre cei prezen�i.

—Vs

mul�umesc pentru vizita ce ne-

a�if�cut �i oricând vom fi

bucuro�i, cu to�ii, de a vs

vedea, încheie insistent b�trânul

Zahlebinin.

— Suntem încânta�i, ad�ugs

cu c�ldurs

st�pâna.

—Ss

mai veni�i, Alexei Ivanovici! Mai

poftim pe la noi! se auzirs

nenum�rate voci de pe teras�, când

Velceaninov lus

loc în calea�cs

împreuns

cu Pavel Pavlovici.

Iar un gl�scior �opti mai

încetinel:

—Ss

mai veni�i, dragul nostru Alexei

Ivanovici!

"Asta-i ro�covana!" î�i zise

Velceaninov.

XIII

De partea cui se înclins

balan�a?

Velceaninov se putea gândi la fata

cea ro�covan�. Dar între timp un

sentiment de ciud��i de regret îi

împov�ra sufletul. De altfel, în

tot cursul

acestei zile, petrecute parcs

a�a de vesel, triste�ea nu-l

p�r�sise aproape

deloc pe Velceaninov. Înainte de a

fi cântat roman�a, el nu �tia cum

s�-�i

goneascs

urâtul. Poate de aceea o �i

cântase cu atâta ardoare.

"�i m-am putut înjosi eu pâns

într-atâta, încât ss

uit totul !" începu

el s�-�i facs

repro�uri, dar î�i goni în grabs

gândurile sumbre. De altfel, i

se �ip�ru umilitor faptul de a se

tângui. Mai mare pl�cere i-ar face

ss

se

supere pe careva.

— Do-bi-to-cul! �opti furios

Velceaninov, c�tând cu coada

ochiului

spre Pavel Pavlovici, care �edea

t�cut al�turi de dânsul în

calea�c�.

Pavel Pavlovici t�cea cu

înc�p��ânare, poate concentrându-

se �i

preg�tindu-se. Cu un gest

ner�bd�tor, Truso�ki î�i scotea

din când în când

p�l�ria din cap �iî�i �tergea

fruntea cu o batist�.

— Transpirs

! se îmbufna Velceaninov.

O singurs

dats

îl întrebs

Pavel Pavlovici pe birjar: dacs

vine furtuns

ori nu?

— �i încs

ce furtun�! Vine negre�it! Toats

ziulica a fost z�duf.

Cerul într-adev�r se întunecase.

Fulgere sc�p�rau în zare. Se

întoarsers

în oras

pe la zece �i jum�tate.

—Vs

înso�esc pâns

acas�, se adress

prevenitor Truso�ki lui

Velceaninov,

când ajunsers

aproape de casa acestuia.

— Îmi închipui. Dar vs

anuns

cs

ms

simt cam bolnav...

— N-am ss

vs

re�in prea mult. N-o ss

stau mult.

Când ajunsers

acas�, Pavel Pavlovici intrs

pentru o clips

la port�reasa

Mavra.

— De ce-a�i dat pe la poart�? îl

întrebs

aspru Velceaninov, când Truso

�ki îl ajunse din urm�. Amândoi

intrars

în camer�.

—A�a, mai nimic... pentru

birjar...

—S��ti�ics

n-o ss

vs

dau nimic de b�ut.

Musafirul nu r�spunse, Velceaninov

aprinse lumân�rile, iar Pavel

Pavlovici se l�ss

numaidecât într-un fotoliu.

Velceaninov se opri încruntat

drept în fa�a lui.

—Vs

f�g�duisem ss

vs

spun �i eu "ultimul" meu cuvânt,

rosti gazda

cu înver�unare l�untrics

pe care �i-o putea încs

st�pâni. Iat�-l: socot cât

se poate de sincer cs

toate chestiunile dintre noi sunt

tran�ate... a�acs

nici nu mai avem ce ss

vorbim. Ms

auzi�i? N-avem despre ce vorbi. De

aceea oare n-ar fi mai bine s-o

lua�i numaidecât din loc, ca ss

pot închide

u�a dups

dumneavoastr�?

— Bine, atunci ss

încheiem socotelile, Alexei

Ivanovici! rosti cât se

poate de blajin Pavel Pavlovici,

c�tându-i drept în ochi.

— Cum? So-co-te-li-le? r�spunse

Velceaninov, extrem de surprins.

Ce

expresie ciudat�! Despre ce

socoteli poate fi vorba? Aha! N-o

fi acesta

"ultimul cuvânt" al dumneavoastr�,

pe care a�if�g�duit adineaori ss

mi-l

dest�inui�i?

— Tocmai acesta-i!

— N-avem ce socoteli ss

mai încheiem. Ele au fost de mult

încheiate!

îl înfrunts

cu mândrie Velceaninov.

—A�avs

închipui�i? rosti Pavel Pavlovici

pe un ton hot�rât �i, împletindu-

�i degetele amânduror mâinilor, le

întinse bizar înainte, în dreptul

pieptului.

Velceaninov nu-i r�spunse �i

începu ss

m�soare odaia în lung �i în

lat cu pa�i ap�sa�i. "Oare n-o fi

vorba de Liza? De Liza?" gemu în

sine.

— Atunci spune�i-mi ce socoteli

vre�iss

încheiem? i se adress

Velceaninov

dups

ot�cere destul de lung�.

Între timp, Truso�ki, �inând mai

departe mâinile în fa��, îl

urm�rea cu

ochii cum se plimba prin camer�.

—Ss

nu vs

mai duce�i de loc pe acolo, rosti

aproape în �oapts

Pavel

Pavlovici, cu un ton de implorare,

�i se s�lts

scurt de pe scaun.

— Cum? Va ss

zics

numai despre asta voia�is�-mi

vorbi�i? spuse cu

un râs înveninat Velceaninov.

Drept ss

vs

spun, pe ziua de ast�zi m-a�i

uluit, izbucni el sarcastic, dar

î�i schimbs

pe loc expresia figurii. Asculta

�i-m�, relus

cu triste�e vorba, într-un elan de

sinceritate, cred cs

niciodat��i prin nimic nu m-am

înjosit în via�s

ca ast�zi. Mai întâi, am

primit ss

vs

înso�esc, în al doilea rând — prin

comportarea mea de acolo.

Totul a fost atât de meschin, de

jalnic... M-am degradat, m-am

tic�lo�it,

primind invita�ia... uitând pe ce

lume ms

g�sesc... Apoi mai este ceva! Dar

î�i lus

seama numaidecât. Asculta�i-m�: m-

a�i luat azi prin surprindere,

eram surescitat, bolnav... De

altfel, n-am de ce ss

ms

justific! N-am ss

mai

calc niciodats

pragul casei aceleia. Vs

asigur cs

nu ms

atrage nimic acolo,

conchise el cu fermitate.

— Adev�rat? Chiar a�a e? exclams

Pavel Pavlovici în culmea

bucuriei.

Velceaninov îl privi cu dispre��i

începu ss

m�soare din nou odaia.

— Pesemne v-a�i hot�rât ss

fi�i fericit cu orice pre�? nu-l

r�bds

inima

pe Velceaninov ss

nu remarce.

— Da, da! adeveri în surdins

Pavel Pavlovici, într-o explozie

de naivitate.

"E un tip grotesc, î�i zise

Velceaninov. E mai curând prost

decât r�u.

Asta înss

nu ms

prive�te. Nu pot decât s�-l

ur�sc... �i nici m�car asta nu

merit�!"

— Într-adev�r, eu sunt "eternul

so�"! recunoscu Pavel Pavlovici,

zâmbind supus �i resemnat. De mult

vs

cuno�team expresia asta, Alexei

Ivanovici... Încs

din vremea când locuiam împreuns

în ora�ul T... Multe

expresii de-ale dumneavoastrs

mi-au r�mas întip�rite în minte

dintr-un an

întreg. Rândul trecut, când a�i

vorbit aici despre "eternul so�",

mi-am dat

numaidecât seama despre cine putea

fi vorba.

Mavra intrs

cu o sticls

de �ampanie �i cu dous

pahare.

—Ss

nu vs

fie cu sup�rare, Alexei Ivanovici,

�ti�i doar cs

nu ms

pot

lipsi de asta. Dar ss

nu mi-o lua�i în nume de r�u.

Socoti�i-ms

drept un

om str�in �i mai prejos de

dumneavoastr�...

— Bine, încuviin�s

cu scârbs

Velceaninov... Dar vs

asigur cs

nu ms

simt de loc bine.

— Vai de mine... n-am s-o lungesc

prea mult... doar dous

minute!

îndrugs

Pavel Pavlovici. Numai un singur

p�h�rel, altfel gâtlejul...

D�du peste cap paharul cu l�comie

�i se a�ez�, aruncând o privire

aproape duioass

asupra lui Velceaninov. Mavra

ie�i.

— Ce mâr��vie! murmurs

gazda.

— Asta s-a petrecut numai din

pricina prietenelor sale, rosti,

înviorat,

Pavel Pavlovici, revenindu-�i de-a

binelea în fire.

— Cum? Ce? A, sunte�i cu gândul

tot la întâmplarea aceea...

— Numai prietenele ei sunt de

vin�. �i-i încs

a�a de tân�r�!... Face pe

grozava de prea mults

cochet�rie, z�ua�a! E chiar

adorabil! Mai târziu, va

fi cu totul altfel. Voi fi robul

ei, gata s�-i fac toate voile. Ba

va fi împresurats

de respect... va avea societate...

În sfâr�it, se va putea transforma

cu

timpul.

"Ar trebui, totu�i, s�-i înapoiez

br��ara!" se gândi, preocupat,

Velceaninov,

pip�ind cutiu�a din buzunarul

hainei.

— Chiar dumneavoastrs

a�i remarcat cs

sunt hot�rât s�-mi refac

fericirea. Eu trebuie neap�rat ss

ms

însor, Alexei Ivanovici, urms

confiden�ial �i pu�in mi�cat Pavel

Pavlovici. Altfel ce-o ss

iass

din mine?

Vede�i doar singur! �i ar�ts

cu degetul spre sticl�. Iar asta

nu-i decât o

parte din... calit��ile mele. Nu

pot tr�if�rs

însur�toare �if�rs

o adora�ie. O

voi adora �i voi reînvia.

"�i de ce mi-o fi spunând toate

acestea?", î�i zise Velceaninov,

gata ss

pufneascs

în râs. De altfel, toate acestea

îi p�reau f�rs

sens.

— Spune�i-mi, vs

rog, de-a dreptul de ce m-a�ic�rat

acolo? îl apostrofs

Velceaninov. Ce nevoie a�i avut de

mine?

— Cass

fac un experiment..., se fâstâci

Pavel Pavlovici.

— Ce experiment?

—Ss

urm�resc efectul... În�elege�i-m�,

Alexei Ivanovici, eu abia de-o

s�pt�mâns

ms

duc pe acolo în calitate de...

rosti el, din ce în ce mai

emo�ionat. Când v-am întâlnit

ieri, mi-am zis: "Eu încs

n-am v�zut-o într-o

societate de oameni str�ini, adics

fa�s

�i de al�ib�rba�i..." Era un gând

stupid... Îmi dau perfect de bine

seama abia acum... �i absolu' de

prisos.

�ineam înss

la asta cu tot dinadinsul." din

pricina caracterului meu

nefericit... Truso�ki î�i în�l�s

capul �i ro�i.

"Oare e adev�rat ce spune?" se

gândi Velceaninov în culmea

mir�rii.

— �i care-i rezultatul? întrebs

el cu glas tare. Pavel Pavlovici

zâmbi

dulceag �i parcs

viclean.

— Nu s-au petrecut decât

copil�rii, pline de dr�g�l��enie!

Prietenele ei

poarts

toats

vina. Vs

rog ss

ms

ierta�i, Alexei Ivanovici, pentru

comportarea

mea prosteascs

fa�s

de dumneavoastr�. N-am ss

mai fac, �i niciodats

n-are ss

se mai întâmple a�a ceva.

— Dar nici eu n-o ss

ms

mai ar�t pe acolo, zâmbi

Velceaninov.

— Asta-i �i dorin�a mea.

Velceaninov se sim�i scârbit �i

rosti enervat:

— Doar nu-s eu singurul b�rbat de

pe lume... mai sunt �i al�ii...

Pavel Pavlovici ro�i din nou.

— Îmi pare r�uss

aud din gura dumneavoastrs

asemenea vorbe,

Alexei Ivanovici, �ivs

rog ss

ms

crede�ics

prea mult o respect pe Nadejda

Fedoseevna...

— Scuza�i-m�, scuza�i-m�, n-am

avut inten�ia ss

fac vreo insinuare...

totu�i mi se pare cam surprinz�tor

faptul cs

mi-a�i supraapreciat

posibilit��ile de a pl�cea...

�i... cs

v-a�i pus n�dejdea în mine cu

atâta

încredere...

— Am avut încredere, bazat tocmai

pe cele ce se petrecusers

odinioar

�.

— Dac�-i a�a, înseamns

cs

dumneavoastrs

ms

socoti�i �i acum drept

un om de onoare? zise Velceaninov,

oprindu-se scurt în fa�a lui

Truso�ki.

În alts

împrejurare, s-ar fi îngrozit el

însu�i de o întrebare a�a de

naiv��i de nea�teptat�.

— Totdeauna v-am socotit a�a,

rosti Pavel Pavlovici, coborându-

�i

ochii în p�mânt.

— Bineîn�eles, f�rs

îndoial�... Dar nu despre asta-i

vorba. Voiam

numai ss

spun cs

în ciuda oric�ror... idei

preconcepute?

— Da, în ciuda ideilor

preconcepute!

— Nici când a�i sosit la

Petersburg?

Velceaninov nu se putu st�pâni de

a pune aceasts

întrebare sim�ind

el însu�i cât de nelalocul ei îi

era curiozitatea.

— Chiar când am sosit la

Petersburg, vs

socoteam omul cel mai

onorabil de pe lume. Totdeauna v-

am stimat, Alexei Ivanovici.

Pavel Pavlovici î�i ridics

ochii �i îl privi f��i�,f�rs

nici o sfial�, pe

adversarul s�u. Velceaninov sim�i

deodats

o îngrijorare. N-ar fi vrut,

pentru nimic în lume, ss

se producs

vreo izbucnire nepotrivit�,

provocats

de dânsul.

— V-am iubit, Alexei Ivanovici, se

hot�rî dintr-o dats

Pavel Pavlovici

,s�-�i deschids

sufletul, �i în anul acela, cât

a�i stat în ora�ul T., v-am

iubit. Dumneavoastrs

nu v-a�i dat seama, urms

Truso�ki cu un tremur în

glas, care îl îngrozi pe

Velceaninov. Eu ms

aflam pe o treapts

inferioars

în

compara�ie cu dumneavoastr�, cass

ms

fi putut observa. Dar poate nici

nu avea vreun rost. În cursul

acestor nous

ani din urm�, mi-am amintit

adesea de dumneavoastr�, fiindcs

un an ca acela n-am mai avut în

toats

via�a mea. În ochii lui Pavel

Pavlovici sc�p�rs

o lumins

stranie. Ms

urm�reau

expresii �i idei de-ale

dumneavoastr�. Îmi revenea�i în

memorie ca un

om care nutre�te cele mai bune

sentimente, o persoans

cultivats

în mod

remarcabil, înzestrats

cu mults

inteligen��. "Marile idei nu ne

vin atâta de

la o minte mare, cât de la o inims

mare", vorba asta dumneavoastrs

a�i

spus-o, poate a�i �i uitat-o, eu

înss

mi-o aduc aminte. V-am socotit

totdeauna

ca un om cu inims

mare �i am crezut în

dumneavoastr�... ne�inând

seama de nimic...

Un tremur îi înfiora b�rbia.

Velceaninov se însp�imânt�.

Trebuia ss

puns

cap�t, cu orice pre�, acestor

efuziuni nea�teptate.

— Destul, vs

rog, Pavel Pavlovici, morm�i el,

iritat, �i ro�i. De ce? De

ce? r�cni. De ce vs

lega�i de un om bolnav, iritat,

aproape aiurind, �i-l

târâ�i prin toate taini�ele

acestea... În vreme ce toate nu-s,

de fapt, decât

vedenii, miraj, minciun�, ru�ine,

falsitate... f�rs

nici o m�sur�... Într-adev

�r �sta-i lucru de c�petenie, �i

cel mai ru�inos, cs

nu-i nici o m�sur�.

Totu-i o nerozie. Amândoi suntem

ni�te oameni vicio�i, nesinceri �i

tic�lo

�i... �i dacs

vre�i, dacs

vre�i, vs

dovedesc numaidecât! Nu numai cs

nu

ms

iubi�i, ci ms

urâ�i din r�sputeri �i min�i�if�rs

ss

vs

da�i singur seama.

M-a�i luat �i m-a�i dus acolo nu

ca ss

face�i ce-a�i spus — adics

ss

vs

pune�i la încercare logodnica...

(ce-i mai poate trece unui om prin

cap!)

Iats

care-i adev�rul: m-a�iv�zut ieri

�i v-a cuprins iar��i furia.

M-a�i dus acolo ca ss

mi-o ar�ta�i �is�-mi spune�i: "O

vezi cum arat�!

Ei bine, ea va fi a mea. Ian

încearc��i acum!"... M-a�i

înfruntat. Cine �tie?

Poate singur nu v-a�i dat seama.

Dar acesta-i adev�rul, l-a�i

sim�it foarte

bine... Dar pentru a face asemenea

provocare, e nevoie neap�rat de

ur�.

�i, într-adev�r, ms

urâ�i!

Velceaninov alerga prin odaie,

r�cnind. Se sim�ea jignit,

ofensat,

umilit mai cu seams

la gândul cs

se înjosea astfel înaintea lui

Pavel

Pavlovici.

— Am vrut ss

ms

împac cu dumneavoastr�, Alexei

Ivanovici, se ap�rs

brusc Truso�ki, pe un ton hot�rât,

prin cuvinte scurte �i

întret�iate. Iar

b�rbia începu s�-i tremure din

nou.

O furie s�lbatics

îl cuprinse pe Velceaninov, ca �i

cum ar fi suferit cea

mai cumplits

ofens�.

— Repet încs

o dat�, urls

Velceaninov, v-a�i ag��at de un om

bolnav,

d�râmat, ca s�-i smulge�i în delir

nu �tiu ce cuvânt irealizabil pe

care

acesta nu voia s�-l rosteasc�.Ss

d�m lucrurile pe fa��. Noi facem

parte din

lumi deosebite, ss

vs

intre o dats

asta în cap... apoi... apoi între

noi se afls

un mormânt! încheie el,

bâiguind... �i dintr-o dats

î�i veni în fire.

— De unde pute�i �ti... Fa�a lui

Pavel Pavlovici se crisp��i se

f�cu

albs

ca varul, de unde pute�i �ti ce

înseamns

pentru mine acest mic

mormânt în inima mea! r�cni

Truso�ki, p��ind spre Velceaninov

�i lovindu-

se cu pumnul în piept cu un gest

ridicol, dar cumplit. Cunosc �i eu

acest mormând micu�, amândoi st�m

fa�s

în fa�s

la stânga �i la dreapta

lui, dar spre mine se afls

mai mare parte de mormânt decât

spre dumneavoastr

�... Cu mult mai mare... bâlbâia

Truso�ki în delir, continuând ss

se

loveascs

cu pumnul în piept. Da, mai

mare... mai mare...

Deodat�, un sunet neobi�nuit al

clopo�elului de la u�s

îi dezmetici pe

cei doi parteneri. Cineva sunase

a�a de tare, vrând parcs

ss

sf�râme

clopo�elul din prima smucitur�.

— Nimeni nu suns

a�a la mine, rosti încurcat

Velceaninov.

— Dar nici la mine n-o fi sunând,

�opti înfrico�at Pavel Pavlovici,

care

î�i veni �i el în fire,

preschimbându-se pe loc în vechiul

Pavel Pavlovici.

Velceaninov se încrunt��i se duse

ss

deschids

u�a.

— Dacs

nu ms

în�el, sunte�i domnul Velceaninov?

se auzi din antreu

o voce tinereasc�, sonor�, plins

de o neobi�nuits

încredere în sine.

— Ce dori�i?

— Am o informa�ie precis�, urms

vocea r�sun�toare, cs

în momentul

acesta se afls

la dumneavoastrs

un oarecare Truso�ki. Trebuie s�-l

v�d

neap�rat chiar acum.

Lui Velceaninov i-ar fi f�cut

pl�cere s�-l dea afars

pe scar�,cu o

loviturs

de picior, pe acest domn umflat în

pene. Dar, dups

o clips

de

gândire, se d�du înl�turi �i îl

l�ss

ss

intre în�untru.

— Iat�-l pe domnul Truso�ki,

intra�i!

XIV

Sa�enka �i Nadenka

În odaie intrs

un b�rbat foarte tân�r, cam de

vreo nou�sprezece ani,

poate �i mai pu�in — atât de

tinereascs

îi era figura frumoas�, mândr��i

încrezut�. Era îmbr�cat

convenabil, cel pu�in tot ce

purta, îi �edea bine.

Întrecea pe omul de staturs

mijlocie. Un p�r negru, bogat, �i

ni�te ochi

negri mari �i seme�id�deau

fizionomiei sale o expresie

aparte. Numai

nasul îi era cam plinu��i un pic

avântat în sus. F�rs

aceste mici cusururi,

ar fi fost o frumuse�e de b�iat.

El intrs

în cass

cu un aer important.

— Mi se pare cs

am ocazia de a vorbi cu domnul

Truso�ki, spuse

r�spicat, subliniind cu deosebits

pl�cere cuvântul "ocazia" — l�sând

astfel

a se în�elege cs

n-avea nici o onoare �i nici o

pl�cere de a sta de vorbs

cu

domnul Truso�ki.

Velceaninov începu ss

priceaps

cum st�teau lucrurile. Prin mintea

lui

Pavel Pavlovici fulgers

ob�nuial�. Pe fa�s

i se întip�ri nelini�tea. Totu�i,

nu se d�du b�tut.

— Neavând onoarea de a vs

cunoa�te personal, r�spunse cu

prestan

�s

Truso�ki, b�nuiesc cs

nici nu exists

vreo posibilitate de a sta de

vorbs

cu dumneavoastr�.

— Asculta�i-ms

mai întâi �i numai dups

aceea da�i-vs

cu p�rerea,

rosti tân�rul cu o des�vâr�its

încredere în sine.

Apoi str�inul î�i puse monoclul cu

rama de baga, care-i atârna de un

�nur �i privi lung sticla de

�ampanie de pe mas�. Dups

ce cercets

îndestul

butelia, musafirul î�i scoase

monoclul, se întoarse iar��i spre

Pavel Pavlovici

�i spuse:

— Alexandr Lobov.

— �i ce-i aceea Alexandr Lobov?

— Eu sunt. N-a�i mai auzit de

mine?

— Nu.

— Într-adev�r, cum m-a�i fi putut

cunoa�te? Drept vorbind, vin cu o

chestiune importants

care vs

prive�te îndeaproape. Dar mai

întâi, da�i-mi

voie ss

ms

a�ez. Sunt obosit...

— Lua�i loc, zise Velceaninov.

Dar tân�rul se �ia�ezase înainte

de a fi primit invita�ia, Cu toats

durerea de piept care i se

înte�ea, pe Velceaninov îl

interesa aceasts

mics

obr�znic�tur�. Pe figura lui

dr�g�la�s

�i rumens

de adolescent Velceaninov

întrez�ri un aer de îndep�rtats

asem�nare cu Nadia.

— Sta�i jos �i dumneavoastr�, se

adress

tân�rul lui Pavel Pavlovici,

f�cându-i un gest neglijent cu

capul spre scaunul din fa��.

— Nu-i nimic, pot sta foarte bine

�i-n picioare.

—Oss

obosi�i... Domnule Velceaninov,

pute�ir�mânea �i

dumneavoastrs

aici.

— De altfel, nici n-am de ce ss

ms

duc. Eu ms

aflu doar acass

la

mine.

— N-ave�i decât! De altfel, as

dori ss

fi�i de fa�s

la explica�ia pe care

voi avea-o cu domnul acesta.

Nadejda Fedoseevna mi-a vorbit în

termeni

destul de m�gulitori despre

dumneavoastr�.

— Ian te uit�! Când a apucat ss

vorbeasc�?

— Îndats

dups

plecarea dumneavoastr�. Chiar acum

vin de acolo.

Iats

cum stau lucrurile, domnule

Truso�ki, începu el cu jum�tate de

gur�,

r�sturnat în fotoliu, întorcându-

se spre Pavel Pavlovici care

r�m�sese în

picioare. Noi, adics

eu �i Nadejda Fedoseevna, ne iubim

de mult �i ne-am

dat unul altuia cuvântul, iar

dumneavoastrs

vs

pune�i de-a curmezi�ul

nostru. Am venit pentru a vs

face propunerea ca ss

vs

da�i la o parte.

Sunte�i dispus s-o accepta�i?

Pavel Pavlovici �ov�i o

clip�.P�li, dar un surâs mali�ios

îi întinse

buzele.

— Nu-s dispus câtu�i de pu�in, îi

retezs

el vorba în chip laconic.

— Vass

zics

a�a... f�cu tân�rul �i se r�suci

în fotoliu, punându-�i

picior peste picior.

— De altfel, nici nu �tiu cu cine

vorbesc, ad�ugs

Pavel Pavlovici, �i

îmi zic cs

n-are nici un rost ss

continu�m discu�ia.

Cu aceste cuvinte Truso�ki g�si �i

el de cuviin�s

ss

se a�eze.

— V-am spus doar cs

oss

obosi�i, observs

în treac�t tân�rul. Adineaori

am avut prilejul ss

vs


cs

numele meu este Lobov

�ics

eu �i cu Nadejda Fedoseevna ne-am

dat unul altuia cuvântul. Prin

urmare, nu pute�i spune, ca

adineaori, cs

nu �ti�i cu cine ave�i de-a face.

De asemenea a�i gre�i dacs

v-a�i închipui cs

n-am avea despre ce vorbi.

Chestiunea nu ms

prive�te numai pe mine, ci �i pe

Nadejda Fedoseevna,

pe care o sâcâi�if�rs

ru�ine. Vede�i deci cs

exists

motiv pentru explica�ie.

Rosti printre din�i vorbele

acestea, ca un filfizon, abia

catadicsind ss

pronun�e cuvintele. Î�i puse din

nou monoclul �i, cât vorbi, d�du

impresia

cs

prive�te ceva.

— Da�i-mi voie, tinere...,

exclam�, fierbând, Pavel

Pavlovici.

Dar "tân�rul" i-o retezs

numaidecât:

— În orice alts

împrejurare v-as

fi interzis s�-mi spune�i

"tinere",

acum înss

trebuie ss

recunoa�te�ics

tinere�ea este avantajul meu

principal fa�s

de dumneavoastr��i ast�zi, de

pild�,a�i fi dorit din tot

sufletul — când a�id�ruit br��ara

— ss

fi fost m�car un pic mai tân�r.

— Ah, �âncule! murmurs

Velceaninov.

— În orice caz, stimate domn, se

corects

cu demnitate Pavel Pavlovici,

motivele invocate de

dumneavoastr�, pe care le socot

îndoielnice �i lipsite

de cuviin��, nu-mi par de naturs

ss

justifice continuarea convorbirii

noastre. Acestea sunt ni�te

chestiuni copil�re�ti �if�rs

noim�. Mâine îl voi

vizita �i voi sta de vorbs

cu prea stimatul Fedosi

Semionovici. Iar pentru

moment vs

rog ss

ms

l�sa�i în pace.

— Admira�i demnitatea acestui om,

exclams

tân�rul, scos din fire,

adresându-se cu înfl�c�rare lui

Velceaninov. Nu-i destul c�-i

gonit de

acolo. Cs

scoate lumea limba la el! El mai

vrea ss

se ducs

mâine acolo

pentru a ne denun�ab�trânului. Nu-

i asta o dovad�, om înc�p��ânat ce

sunte�i, cs

vre�iss

lua�i fata cu de-a sila,

cump�rând-o de la ni�te oameni

care au c�zut în mintea copiilor

�i care, datorits

unei barbarii sociale, î�i

p�streazs

puterea asupra ei? Ea v-a ar�tat

doar, cu vârf �i îndesat,

dispre�ul. Nu v-a înapoiat chiar

ast�zi necuviinciosul cadou —

br��ara

dumneavoastr�? Ce vre�i mai mult?

— Nimeni nu mi-a înapoiat nici un

fel de br��ar�... �i nici nu-i

posibil

a�a ceva, zise Pavel Pavlovici,

cutremurându-se de indignare.

— Cum se poate? Oare domnul

Velceaninov nu v-a înmânat-o?

"Uf, dracu ss

te ia!" se gândi Velceaninov.

— Într-adev�r, rosti el,

încruntându-se, Nadejda Fedoseevna

mi-a

încredin�at ast�zi aceasts

cutioar�, cass

v-o transmit dumneavoastr�,

Pavel Pavlovici. N-am vrut s-o

iau, dar ea a st�ruit... iat-o...

mi-e necaz

c�...

Scoase din buzunar cutiu�a �i,

fâstâcit, o întinse lui Pavel

Pavlovici

care r�mase înm�rmurit.

— De ce nu i-a�i predat-o pâns

acum? se adress

cu severitate tân�rul

lui Velceaninov.

— N-am avut prilejul, se încrunts

acesta.

— Curios!

— Cuum?

— E cel pu�in curios, n-am

dreptate? Ss

zicem înss

c�-i o simpls

neîn�elegere.

Velceaninov sim�ic�-i vine ss

sar��is�-i trags

o urecheals

b�ie

�andrului. Nu se putu înss

ab�ine de a nu izbucni în râs la

adresa acestuia,

b�ie�andrul izbucni �i el îndats

în râs. Pavel Pavlovici nu râdea.

Dacs

Velceaninov ar fi prins privirea

n�prasnics

a acestuia a�intits

asupra sa în

timp ce râdea de Lobov — ar fi

în�eles cs

omul acesta trecea în clipa aceea

o anumits

limits

primejdioas�. Velceaninov nu-i

v�zu privirea, dar î�id�du

seama cs

trebuie s�-l sus�ins

pe Truso�ki.

— Domnule Lobov, asculta�i-m��i pe

mine, începu Velceaninov pe un

ton prietenesc, f�rs

ams

pronun�a asupra unor alte aspecte

ale chestiunii,

în care nu �in ss

ms

amestec, mi-as

îng�dui ss

vs

atrag aten�ia cs

Pavel

Pavlovici, cerând mâna Nadejdei

Fedoseevna, se bucurs

în primul rând de

consim��mântul acestei familii

respectabile, iar în al doilea

rând are o

situa�ie frumoas��i onorabil��i,

în sfâr�it, avere... prin urmare,

e firesc ss

se mire v�zând un asemenea rival —

un om poate admirabil înzestrat,

dar

atât de tân�r, încât nu poate fi

luat drept un rival serios... �i

de aceea are dreptate invitându-vs

ss

pune�i cap�t discu�iei.

— Ce înseamns

un om "atât de tân�r"? Dar eu am

împlinit de-o luns

nou�sprezece ani. Dups

lege de mult am dreptul ss

ms

însor. Asta-i!

— Dar care tats

s-ar putea hot�rî ss

vs

dea în prezent fiica, chiar

dacs

a�i fi multimilionar în

perspectivs

sau cine �tie ce binef�c�tor al

omenirii? Un tân�r de nou�sprezece

ani nu poate r�spunde nici pentru

el

însu�i, iar dumneavoastrs

vre�iss

vs

lua�i pe con�tiin�s

�i viitorul unei

alte persoane, adics

al unei copile ca �i

dumneavoastr�. De altfel, gestul

acesta nici nu-i tocmai nobil, ce

zice�i? Mi-am permis ss

vs

vorbesc astfel,

fiindcs

singur m-a�i ales ca arbitru între

dumneavoastr��i Pavel Pavlovici.

— Vass

zics

îl cheams

Pavel Pavlovici! remarcs

tân�rul. Nu �tiu de ce

mi se n�z�rise c�-l cheams

Vasili Petrovici? Drept vorbind,

f�cu tân�rul

c�tre Velceaninov, spusele

dumneavoastrs

nu ms

surprind de loc. �tiam

cs

to�i sunte�i o ap�. De mirare e

doar faptul cs

despre dumneavoastrs

auzisem vorbindu-se ca despre un

om oarecum modern. De altfel,

toate

astea sunt fleacuri. Iats

care-i adev�rul: nu numai cs

nu m-am comportat

r�u în aceasts

chestiune, dups

cum v-a�i permis ss

afirma�i, ci cu totul

dimpotrivs

— �i voi încerca ss

vs

l�muresc. Mai întâi noi ne-am

angajat

unul fa�s

de cel�lalt prin cuvântul nostru

de onoare. În plus eu i-am

f�g�duit

formal, în prezen�a a doi martori,

cs

dacs

ea se va îndr�gosti vreodats

de altcineva sau pur �i simplu se

va c�ics

s-a m�ritat cu mine �i va vrea

ss

se despart�, atunci eu îi voi

înmâna o declara�ie cum cs

as

fi fost

infidel, care va sprijini la locul

în drept cererea ei de desp�r�ire.

Dar înc��i

mai mult: în caz când eu nu m-

a��ine de cuvânt �ias

refuza s�-i dau

declara�ia cuvenit�, atunci — ca

un mijloc de asigurare — voi emite

chiar

în ziua nun�ii noastre, în

favoarea so�iei, o poli�s

în valoare de o suts

de

mii de ruble... A�acs

dacs

ms

voi înc�p��âna �i nu voi da

declara�ia

amintit�, ea va putea protesta

poli�a, iar eu voifi tras la

r�spundere În

chipul acesta totul va fi

asigurat. Prin urmare, nu

periclitez cu nimic

viitorul nim�nui. Asta în privin�a

primului punct.

— Pun r�m��ag cs

toate acestea le-a n�scocit acela,

cum îi zice,

Predposâlov? exclams

Velceaninov.

— Hi-hi-hi! chicoti mali�ios Pavel

Pavlovici.

— De ce-o fi chicotind domnul

acesta? A�i ghicit ! Ideea a fost

a lui

Predposâlov. Nu-i a�acs

solu�ia-i ingenioas�? Astfel, se

paralizeazs

complet absurditatea legii. Eu am

inten�ia, bineîn�eles, s-o iubesc

ve�nic.

Ea înss

se t�v�le�te de râs.N�scocirea

înss

e abil�. Nu-i a�a?Ba e �i

nobil�. Mul�i s-ar hot�rî oare ss

facs

a�a ceva?

— Dups

mine, gestul nu-i numai lipsit de

noble�e, ci e pur �i simplu

mâr�av.

Tân�rul ridics

din umeri.

— Spusele dumneavoastrs

nu ms

surprind câtu�i de pu�in, zise el

dups

un r�stimp de t�cere. Toate

acestea nu ms

mai minuneaz�. Predposâlov

v-ar fi retezat-o pe loc,

spunându-vs

cs

modul dumneavoastrs

de a

judeca cele mai elementare lucruri

provine din pervertirea celor mai

obi�nuite sentimente �i no�iuni,

în primul rând datorits

unei vie�i tr�ite

proste�te, iar în al doilea rând

datorits

trând�viei. Între altele, poate cs

n-am ajuns încs

ss

ne în�elegem unul pe altul. Eu,

totu�i, am auzit numai

vorbe bune despre dumneavoastr�.

Ave�i vreo cincizeci de ani, nu?

—Ss

ne ocup�m acum de chestiunea

noastr�.

— Scuza�i-mi lipsa de discre�ie �i

nu mi-o lua�i în nume de r�u.

Continuu: nu sunt de loc un

multimilionar în perspectiv�, cum

a�i binevoit

avs

exprima (ce idee n�stru�nic�!).

Sunt cel ce ms

vede�i. În schimb, am

deplins

încredere în viitorul meu. N-am ss

ajung nici erou, nici

binef�c�torul

cuiva, dar îmi voi asigura via�a

mea �i aso�iei mele. În prezent n-

am,

bineîn�eles, nimic. Din copil�rie

am crescut în casa lor...

— Cum a�a?

— Foarte simplu! Eu sunt de fapt

fiul unei rude îndep�rtate a

doamnei

Zahlebinina. Când to�i ai mei s-au

pr�p�dit �i n-au l�sat singur pe

lume, în vârsts

de opt ani, b�trânul m-a luat la

dânsul. Apoi m-a dat la

liceu. Omul acesta are inims

bun�, dacs

vre�is��ti�i...

— �tiu...

— Da. Are înss

p�reri prea învechite. Totu�i,

este bun la suflet. Eu

am ie�it de mult de sub tutela

lui. Doresc s�-mi câ�tig singur

pâinea,

r�mânându-mi obligat numai mie

însumi.

— Când v-a�i emancipat? îl întrebs

Velceaninov.

—Ss

fie vreo patru luni.

— Acuma totul se l�mure�te.

Sunte�i prieteni din copil�rie. �i

ave�i

vreo slujb�?

— Da, o func�ie particular�, în

biroul unui notar public, cu leafs

de

dou�zeci �i cinci de ruble pe

lun�. Asta-i numai deocamdat�. Dar

când

i-am cerut mâna, n-aveam nici

atâta. Lucram pe vremea aceea la

calea

ferats

pentru zece ruble. Doar pâns

una alta...

— Dar a�if�cut familiei cerere în

toats

regula?

— Desigur, cerere formal�, �i încs

mai demult, de vreo trei

s�pt�mâni.

— �i care a fost r�spunsul?

—B�trânul a izbucnit în hohote de

râs, apoi s-a mâniat r�u de tot,

iar pe Nadia au închis-o în od�ile

de sus. Ea înss

îndurs

eroic orice. De

altfel, toats

încurc�tura s-a produs fiindcs

b�trânul are un ghimpe

împotriva mea din pricins

cs

am p�r�sit postul de la

departamentul unde

ms

c�p�tuise el, acum patru luni,

înainte de a fi intrat la calea

ferat�.E

un b�trân, cum v-am mai spus, tare

cumsecade. Acass

e vesel, apropiat...

Dar cum trece pragul

departamentului, nici nu-l mai

cuno�ti. Parc�-i

Jupiter a�ezat pe tron. I-am dat,

desigur, a în�elege cs

manierele sale

nu-mi erau pe plac. De fapt îns�,

buclucul s-a iscat datorits

unui ajutor al

�efului de birou. Acest domn a

avut n�stru�nica idee de a se

plânge precum

cs

eu m-as

fi purtat "grosolan" cu dânsul,

când în realitate nu i-am

spus decât c�-i un "neevoluat". I-

am l�sat pe to�i în plata Domnului

�i

acum lucrez la un notar public.

— Dar la departament avea�i leafs

mai mare?

— Moft! Era un post extrabugetar!

Tot b�trânul îmi d�dea bani de

între�inere — vs

spun doar c�-i om bun. Totu�i, noi

nu ced�m. Dou�zeci �i

cinci de ruble pe lun�,

bineîn�eles, nu-i suficient.

N�d�jduiesc, îns�,cs

voi

lua parte la administrarea

mo�iilor p�r�ginite ale contelui

Zavileiski.

Atunci voi trece de-a dreptul la

trei mii. Sau poate ms

fac procurist. Azi se

cauts

oameni. Ian te uit�! Ce mai

tunete! Vine furtun�! Bine c-am

izbutit

ss

ajung înainte de începerea

vântoasei. De-acolo doar pe jos am

luat-o, �i

mai mult am alergat.

— Dar, da�i-mi voie, dac�-i a�a,

cum de-a�i izbutit ss

sta�i de vorbs

cu Nadejda Fedoseevna de vreme ce,

pe lângs

toate acestea, nu mai

sunte�i primit acolo?

— Peste gard, bineîn�eles! Ce, nu

se poate? N-a�i observat-o deun�zi

pe ro�covan�? râse el. Ei, bine,

ea-i aceea care are grijs

de noi... apoi o mai

avem �i pe Maria Nikiti�na. Numai

cs

e o bestie aceasts

Maria Nikiti�na!

De ce vs

strâmba�i? Vi-e teams

de tr�snet?

— Nu, mi-e r�u, mi-e foarte r�u,

rosti Velceaninov, chinuit de

subita

lui durere de piept. Se sculs

din fotoliu �i încercs

ss

se plimbe prin odaie.

— Înseamn�, desigur, cs

vs

deranjez! Nu vs

deranja�i. Numaidecât! �i

tân�rul s�ri de la locul s�u.

— Banu ms

deranja�i de loc, nu-i nimic,

rosti din polite�e Velceaninov.

— Cum nu-i nimic, când "pe

Kobâlnikov îl doare burta"? V-

aduce�i

aminte de personajul din �cedrin?

Vs

place �cedrin?

— Da.

— �i mie. Haide, Vasili... ah,

pardon, Pavel Pavlovici, ss

punem cap�t

odat��i odat�! se adress

el, râzând amical, lui Pavel

Pavlovici. Ca ss

vs

intre mai bine în cap, mai

formulez o dats

întrebarea: sunte�i dispus ss

renun�a�i chiar mâine în mod

oficial, fa�s

de b�trâni �i în prezen�a mea, la

orice preten�ie în privin�a

Nadejdei Fedoseevna?

— Nici prin gând nu-mi trece,

spuse Pavel Pavlovici, sculându-se

de

pe scaun cu un aer de ner�bdare �i

de îndârjire, �ivs

rog încs

o dats

ss

ms

l�sa�i în pace... toate nu-s decât

copil�rii �i prostii.

—B�ga�i de seam�, îl amenin�s

el cu degetul pe Truso�ki, zâmbind

plin de înfumurare, vede�iss

nu vs

în�ela�i în socoteli! �ti�i la ce

poate

duce asemenea gre�eal�? Din partea

mea, vs

previn cs

peste nous

luni,

dups

ce ve�i fi f�cut fel de fel de

cheltuieli �i dups

mults

tevatur�, când vs

ve�i reîntoarce aici, ve�i fi

nevoit ss

renun�a�i singur la Nadejda

Fedoseevna,

iar dacs

nu ve�i renun�a va fi înc��i mai

r�u pentru

dumneavoastr�. Iats

ce vs

a�teapts

dacs

vs

înc�p��âna�i. Trebuie ss

vs

fac

atent cs

juca�i rolul câinelui care p�ze�te

claia de fân... ierta�i-mi

compara�ia, nici el nu m�nânc�,

dar nici pe altul nu-l las�.Vs

repet din

spirit umanitar: gândi�i-v�,

încerca�iss

vs

gândi�i temeinic, cel pu�in o

dats

în via��.

—Vs

rog ss

ms

sl�bi�i cu morala

dumneavoastr�!r�cni, mânios,

Pavel Pavlovici. Iar cât prive�te

aluziile dumneavoastrs

infame, voi lua

chiar mâine m�surile mele, ni�te

m�suri severe!

— Aluzii infame? Ce vre�iss

spune�i? Dumneavoastrs

în�ivs

sunte�i

un infam, dacs

vs

vin în minte asemenea lucruri.

Pentru rest voi a�tepta

pâns

mâine, dar dac�... Vai, alt

tr�snet! La revedere! Încântat de

cuno�tin

��, se adress

tân�rul lui Velceaninov.

�i o zbughi afar�, zorit pesemne

ss

scape de furtun��i de ploaie.

XV

Încheierea socotelilor

—A�iv�zut? A�iv�zut? izbucni Pavel

Pavlovici c�tre Velceaninov de

îndats

ce plecs

tân�rul.

— Într-adev�r nu prea ave�i noroc!

rosti într-o doars

Velceaninov.

N-ar fi sc�pat vorba asta, dacs

nu l-ar fi exasperat durerea care

îi

sporea în piept. Pavel Pavlovici

s�ri ca ars.

— �i, în definitiv, care-i rolul

dumneavoastrs

în chestia asta? Nu

mi-a�i înapoiat br��ara din

comp�timire, hai?

— N-am prins momentul...

— Vi se rupea inima de

mizericordie, ca un adev�rat amic

fa�s

de alt

adev�rat amic?

— Fie �ia�a, vs

comp�timeam, r�spunse Velceaninov,

sim�ind un

început de înt�râtare. Totu�i îi

povesti pe scurt cum primise

br��ara �i

cum Nadejda Fedoseevna aproape îl

for�ase cu de-a sila ss

primeascs

propunerea ei.

— Crede�i-m�, n-as

fi luat-o pentru nimic în lume. Am

�ia�a destule

nepl�ceri.

— Vi s-au aprins c�lcâiele �ia�i

acceptat, chicoti Pavel Pavlovici.

— Asta-i o nerozie din partea

dumneavoastr�. De trebuie ss

vs

g�sesc

scuze. A�iv�zut doar adineaori

altfel, cs

nu eu sunt eroul principal, ci

al�ii.

— Totu�i vi s-au aprins

c�lcâiele...

Pavel Pavlovici se a�ez��iî�i

umplu un pahar.

—Vs

închipui�ics

am ss

cedez în fa�ab�ie�andrului? Am s�-

l pun cu

botul pe labe, uite a�a ! Chiar

mâine am ss

ms

duc acolo �ioss

pun

lucrurile la punct. Vom scoate

toate fumurile din c�pu�orul �sta

de copil...

D�du peste cap paharul �iî�i turns

încs

unul, c�p�tând un aer

dezghe�at, pe care nu-l avea mai

înainte.

— Ian te uit�, Nadenka �i Sa�enka,

dr�g�la�ii de pui�ori! Hi-hi-hi!

Truso�ki î�i pierdu firea de

mânie. Un fulger sc�p�rs

orbitor. Bubui

un tr�snet cumplit �i ploaia

începu ss

toarne cu g�leata. Pavel Pavlovici

se

ridic��i închise fereastra.

— �i cum v-a întrebat adineaori

b�ie�andrul: "Nu vs

teme�i de

tr�snet?" Velceaninov ss

se teams

de tr�snet! Apoi cu Kobâlnikov al

lui,

parcs

a�a-i zice, da, Kobâlnikov... Dar

despre cei cincizeci de ani, ce

ave�i

de spus? Vs

mai aminti�i? rosti mali�ios Pavel

Pavlovici.

— Iar dumneavoastr�, cum s-ar

zice, v-a�i instalat aici, observs

Velceaninov,

de-abia îng�imând cuvintele de

durere. Eu ms

culc... Dumneavoastrs

face�i ce �ti�i.

— Nici un câine nu se ds

afars

pe o vreme ca asta! ad�ug�,

jignit,

Pavel Pavlovici, aproape bucuros

de a fi avut prilejul ss

riposteze.

— Bine, n-ave�i decât ss

r�mâne�i aici... be�i...

pute�is��i dormi�i

aici! bolborosi Velceaninov, apoi

se culcs

pe divan �i gemu u�urel.

—Ss

dorm aici? Dar n-o ss

vs

teme�i?

— De ce? întrebs

Velceaninov, ridicându-�i deodats

capul.

— De unde s��tiu eu? Data trecuts

parcs

v-a�i speriat sau poate

numai mi s-a n�z�rit a�a...

— Sunte�i un prost! nu se mai putu

st�pâni Velceaninov �i se

întoarse furios cu fa�a la perete.

— Fie �ia�a! f�cu Pavel Pavlovici.

Bolnavul, cum se întinse în pat,

�i adormi. Dups

starea de tensiune

nervoass

din ziua aceea, pe lângs

puternica zdruncinare a s�n�t��ii

sale

din ultima vreme, parcs

se frânse ceva într-însul. Îi

sl�birs

puterile, se

sim�ea neputincios ca un copil.

Dar durerea birui. Îi învinse �i

oboseala, �i

somnul. El se trezi peste o or�,

�i se ridics

în capul oaselor, gemând de

durere. Furtuna se potolise. În

odaie st�ruia fum gros de �igar�,

sticla era

goal�, iar Pavel Pavlovici dormea

pe cel�lalt divan — întins pe

spate, cu

capul culcat pe perna divanului,

îmbr�cat cum fusese, �i cu ghetele

în

picioare. Monoclul îi lunecase din

buzunar �i spânzura, prins de

cap�tul

unui �nur, pâns

aproape de du�umea. P�l�ria z�cea

al�turi tot pe podea.

Velceaninov se uits

posac la el, dar nu-l trezi. F�cu,

cocârjat, câ�iva pa�i

prin odaie, fiindcs

nu mai avea putere ss

stea culcat, �i gemea, gândindu-

se îndelung la boala lui.

Velceaninov avea unele temeri

asupra durerilor din piept �i,

bineîn

�eles, nu f�rs

motiv. Crizele acestea îl

încercasers

încs

mai demult, dar îl

apucau foarte rar — o dats

la un an sau la doi ani. �tia cs

provin de la

ficat. La început sim�ea, într-un

punct al pieptului la lingurics

sau mai

sus, — cao ap�sare surd�, slab�,

dar sâcâitoare. Durerea cre�tea

mereu,

uneori �inea câte zece ore în �ir,

�i ajungea în cele din urms

atât de violent

�, ap�sarea devenind de nesuferit,

încât bolnavul întrez�rea spectrul

mor�ii.

La ultima crizs

de anul trecut, dups

o durere progresivs

de zece

ceasuri, bolnavul se lini�tise în

cele din urm�, dar puterile i se

sleisers

într-atâta, încât de abia î�i

putea mi�ca mâna. Iar medicul îi

d�duse voie,

în toats

ziua aceea, ca unui copil de

�â��,ss

bea numai câteva linguri�e de

ceai slab �iss

m�nânce doar o f�râms

de pâine, muiats

în sup�.

Durerea îl apuca din diferite

cauze, dar totdeauna dups

o zdruncinare

a nervilor. Îi trecea de asemenea

în chip ciudat. Uneori, ni�te

simple

comprese calde curmau imediat

durerile de la bun început, în

prima jum�tate

de ceas. Alteori, ca-n timpul

crizei din urm�, nici un mijloc nu

ajutase

la nimic. Durerea îi trecuse numai

luând doze repetate �i progresive

de

vomitive. Doctorul i-a m�rturisit

mai târziu cs

b�nuise cs

pacientul fusese

otr�vit. Mai era mult pâns

la ziu�. Velceaninov înss

nu prea voia ss

trimits

dups

medic în toiul nop�ii. De altfel,

nici nu-i prea avea la inims

pe doc-

tori. În cele din urm�,se v�zu

biruit de durere �i începu ss

geam�. Gemetele

îl trezirs

pe Pavel Pavlovici, care se ridics

de pe divan �ise a�ezs

în

capul oaselor. Cât�va vreme el

trase înfrico�at cu urechea,

privindu-l

nedumerit pe Velceaninov, care

aproape alerga prin amândous

od�ile.

Sticla de b�utur�, pe care o b�use

pesemne prea repede, îl ame�ise cu

totul �i îll�ss

îndelung buimac. În sfâr�it, el se

dezmetici �i se repezi la

Velceaninov, care bâigui ceva

drept r�spuns.

— Asta-i din pricina ficatului,

�tiu eu! se însufle�i deodats

la culme

Pavel Pavlovici, a�a i se întâmpla

exact la fel �i lui Piotr Kuzmici

Polosuhin,

din pricina ficatului. Pentru asta

trebuie oblojeli. Piotr Kuzmici

totdeauna

î�i punea oblojeli. Din asta po�i

muri. Ss

dau o fugs

pâns

la Mavra, ce

spune�i?

— Nu-i nevoie, nu-i nevoie! rosti

enervat, Velceaninov. Nu-mi

trebuie

nimic.

Dar Pavel Pavlovici, Dumnezeu �tie

de ce, aproape se pierdu cu firea,

parcs

ar fi fost vorba de salvat

propriul s�u fiu. Nu vru s��tie de

nimic �i

st�rui din r�sputeri, recomandând

pri�ni�e �i pe deasupra dou�-trei

c�ni

de ceai slab, b�ute una dups

alta — "nu numai fierbin�i, ci

clocotite". În

sfâr�it, d�du o fugs

pâns

la Mavra — nemaia�teptând învoirea

gazdei.

Amândoi a�â�ars

focul la buc�t�ria nefolosits

permanent �i pusers

samovarul.

Între timp, oaspetele izbuti s�-l

culce pe bolnav, îl dezbr�c�, îl

înveli

cu plapuma �i,în mai pu�in de

dou�zeci de minute, preg�ti ceaiul

�i prima

pri�ni��.

— Astea-s farfurii înc�lzite,

încinse! rosti, aproape încântat,

musafirul,

a�ezând pe pieptul bolnav al lui

Velceaninov, o farfurie

înfierbântat�,

învelits

într-un �ervet. Oblojeals

mai buns

nu exist�. Alta nu avem cum ss

o facem — pe când farfuriile, pe

onoarea mea, sunt un leac cum nu

se mai

afl�. Le-am încercat pe Piotr

Kuzmici cu mâinile mele. Altfel

po�is��i mori

din asta! Bea ceai, soarbe-l! Nu-i

nimic dacs

te op�re�ti! Via�a-i mai scumps

decât cochet�ria...

Truso�ki o z�p�ci cu totul pe

Mavra care dormea de-a-n

picioarele.

Schimbau farfuriile la fiecare

trei-patru minute. Dups

a treia farfurie �ia

doua cea�cs

de ceai clocotit, b�ut pe

ner�suflate, Velceaninov sim�i

deodats

ou�urare.

— Ehei, dacs

am alinat pu�in durerea e semn

bun, slavs

Domnului!

exclams

Pavel Pavlovici �i alerg�,

bucuros, dups

alts

farfurie �i dups

alt

ceai.

— Totu-i ss

izgonim durerea! S-o facem ss

dea înapoi! repeta el la

fiecare minut.

Într-o jum�tate de ceas, durerea

se ogoi cu totul. În schimb,

bolnavul

r�mase a�a de sleit de puteri, cs

nu maivru ss

suporte "nici m�car o

farfurioar�", oricât ar fi st�ruit

Pavel Pavlovici. Ochii gazdei se

închideau

de sl�biciune.

— Vreau ss

dorm, ss

dorm! repeta Velceaninov, istovit.

—A�a-i! încuviin�s

Pavel Pavlovici.

—R�mâne�i peste noapte aici... cât

îi ceasul?

— Aproape dou�... f�rs

un sfert.

— Dormi�i la mine.

—Oss

dorm, o ss

dorm.

Peste un minut, bolnavul îl chems

iar��i pe Pavel Pavlovici.

— Dumneavoastr�, dumneavoastr�,

bâigui gazda, când oaspetele se

apropie de dânsul �i se aplecs

asupr�-i... dumneavoastrs

sunte�i mai bun

decât mine. În�eleg totul,

totul... vs

mul�umesc.

— Dormi�i, dormi�i! �opti Pavel

Pavlovici �i, în grab�, se

îndrepts

în

vârful degetelor spre divanul s�u.

Adormind, bolnavul auzi cum

Truso�ki, în prip�,î�ia�ternu

înceti�or

patul, î�i scoase hainele �i, în

sfâr�it, stinse lumân�rile, apoi,

abia respirând

ca ss

nu facs

zgomot, se întinse pe divanul s�u.

F�rs

îndoial�, Velceaninov adormi

foarte curând dups

stinsul lumân

�rilor �i dormi un r�stimp, î�i

aminti limpede mai târziu. Dar în

tot timpul

cât dormi, pân�-n clipa

de�tept�rii, viss

c�-i treaz �i se zvârcole�te în

pat, neputând a�ipi, cu toats

sl�biciunea lui. Vis�, în sfâr�it,

cs

începuse

ss

aiureze, fiind treaz, �ics

nu putea goni nicicum vedeniile

înv�lm��ite în

preajm�-i, de�i avea con�tiin�a

deplins

cs

era vorba de un delir, nu de o

realitate. Vedeniile p�reau ni�te

cunoscu�i. Odaia gemea parcs

de lume, iar

u�a dinspre antreu era dats

în l�turi. Oamenii intrau buluc �i

se înghesuiau

pe scar�. La masa, puss

în mijlocul camerei, �edea un om

ca �i-n visul

de acum o lun�. Ca �i atunci, omul

acesta st�tea cu coatele rezemate

pe

mas�, dar nu voia ss

vorbeasc�. Acuma purta înss

op�l�rie rotunds

cu

panglics

de doliu. "Cum? Nu cumva �i atunci

fusese tot Pavel Pavlovici?"

se gândi Velceaninov. Dar,

aruncându-�i ochii la înf��i�area

omului taciturn,

se convinse cs

acesta era parcs

altcineva. "Dar oare de ce poarts

doliu?" î�i zise, nedumerit,

Velceaninov. G�l�gia, zarva �i

larma persoanelor

înv�lm��ite în jurul mesei erau

îngrozitoare. Oamenii ace�tia

p�reau

mai porni�i împotriva lui

Velceaninov decât în visul

anterior, îl amenin�au

cu pumnii strân�i �ir�cneau ceva

din r�sputeri, f�rs

s�-�i fi putut da

seama ce anume spuneau. "Bine-

bine, dar totul nu-i decât un vis

urât? se

gândi el. �tiu cs

n-am mai putut adormi �i sta

culcat �i m-am ridicat în

picioare, a�a de mult sufeream !"

Totu�i oamenii, strig�tele �i

gesturile lor

— într-un cuvânt — totul era a�a

de real �i de firesc, cs

avea uneori îndoieli:

"Ss

fie într-adev�r numai o

halucina�ie? Doamne, ce-or fi

vrând oamenii

ace�tia de la mine? Dar... dacs

nu aiurez, cum ar fi fost cu

putin�s

ca

strig�tele acestea ss

nu-l fi trezit din somn pe Pavel

Pavlovici? C�ci iat�-l

cs

doarme aici pe divan!" În sfâr�it,

lucrurile se petrecurs

aidoma ca �i în

visul cel�lalt. To�i se îmbulzirs

spre scar��i se bulucirs

în u��, deoarece

de pe scars

d�dea buzna în�untru o alts

gloats

de oameni. Ace�tia duceau

ceva cu dân�ii, ceva mare �i greu.

Se auzeau r�sunând pe trepte pa�ii

ap�sa�i ai hamalilor. Se strigau

de zor unii pe al�ii, cu

r�suflarea t�iat�.

Cei din odaie r�cnirs

într-un glas: "Îl aduc, îl aduc!"

Ochii tuturora sc�p�rar

�, privindu-l �ints

pe Velceaninov. To�i îi ar�tau

prin gesturi scara,

amenin��tori �i triumf�tori. F�rs

a se mai îndoi de realitatea

visului, totul

p�rând aievea, Velceaninov se

ridics

în vârful degetelor ca ss

vad�, peste

capetele mul�imii, ce anume

aduceau oamenii în odaie? Inima îi

zvâcni ca

nebun��i deodats

— întocmai ca în visul de

odinioars

— se auzirs

trei

semnale foarte puternice de

clopo�el. Sunetele erau a�a de

limpezi, precise

�i distincte, cs

asemenea z�ng�nit nu putea fi

auzit numai în vis. În aceea

�i clip�, Velceaninov scoase un

r�cnet �i se trezi.

El nu se repezi înss

ca odinioars

la u��. Ce gând îi comands

prima

mi�care? Dar avusese el oare, în

clipa aceea, vreun gând? Înss

cineva

parcs

i-ar fi suflat la ureche ce

trebuie ss

fac�. Velceaninov s�ri din pat �i

d�du buzna cu mâinile întinse

înainte, ca �i cum s-ar fi ap�rat

sau ar fi

respins un atac, în direc�ia

divanului unde dormea Pavel

Pavlovici. Amândous

mâinile se lovirs

de o alts

pereche de mâini îndreptate asupra

lui, �i

le în�facs

cu putere. Însemna cs

cineva se afla aplecat peste

dânsul. Draperiile

erau l�sate, dar nu st�ruia în

odaie un întuneric bezn�, fiindcs

în

camera de al�turi, care n-avea

asemenea draperii, se strecura o

lumins

slabs

ca de amurg. Deodat�, ceva

îngrozitor de dureros îi t�ie

palma �i

degetele mâinii stângi, iar el

î�id�du pe loc seama cs

apucase un t�is

de

cu�it sau de brici, pe care îl

strânsese puternic cu mâna. În

acela�i timp,

auzi zgomotul surd al unui obiect

pr�v�lit pe podea.

Velceaninov era de trei ori mai

voinic decât Pavel Pavlovici, dar

lupta

dintre dân�ii durs

mult — vreo trei minute încheiate.

Îl doborî în curând la

p�mânt �i îi r�suci mâinile la

spate. Dar ii veni din senin pofta

de a i le

lega înd�r�t. �inând strâns pe

ucigas

cu mâna stângs

r�nit�, se apucs

ss

caute cu dreapta �nurul de la

draperii. Nu-l g�si vreme

îndelungat�, dar,

în cele din urm�, îl prinse �i-l

rupse de la fereastr�. Mai târziu

se ar�ts

surprins de vigoarea aproape

supranaturals

puss

în efortul f�cut. În aceste

trei minute nici unul, nici

cel�lalt nu scoase vreun cuvânt.

Se auzeau

numai r�sufl�rile lor adânci �i

zgomotele surde ale luptei. În

sfâr�it, legându-

i mâinile întoarse la spate,

Velceaninov î�i aruncs

adversarul pe du�umea,

se sculs

în picioare, trase draperia �i

ridics

pu�in storul. Deschizând

fereastra spre strada singuratic�,

gazda v�zu cs

se luminase de ziu�. St�tu

câteva clipe, tr�gând adânc aer

proasp�t în piept. Era ora patru

�i ceva.

Închise fereastra, se duse alene

la dulap, scoase un prosop curat

�iî�i legs

strâns mâna stângs

ca ss

opreascs

sângele care curgea mereu. La

picioare

z�ri pe covor briciul deschis, îl

ridic�, îl închise, îl puse în

cutia de b�rbierit,

uitats

de diminea�s

pe m�su�a de lângs

divanul pe care dormise Pavel

Pavlovici �i, vârând cutia în

birou, încuie sertarul cu cheia.

Dups

aceea

Velceaninov se apropie de Pavel

Pavlovici �i începu s�-l cerceteze

cu privirea.

Între timp, Truso�ki izbuti, cu

mults

greutate, ss

se ridice de pe covor

�iss

se a�eze în fotoliu. Era

dezbr�cat, f�rs

ghete, numai în c�ma��. La

spate �i pe mâneci c�ma�a sa avea

pete de sânge — dar nu sângele

lui, ci

cel curs din mâna r�nits

a lui Velceaninov. Era,

bineîn�eles, Pavel Pavlovici,

dar nu l-ai fi recunoscut la prima

vedere, dacs

l-ai fi întâlnit din

întâmplare — atât de mult i se

schimbase înf��i�area. �edea,

îndreptându-

�i anevoie �alele, datorits

mâinilor legate înd�r�t. Avea fa�a

desfigurat�,

chinuit�, verzuie, înfiorats

din când în când de un tremur. Îl

privea pe

Velceaninov cu o c�ut�turs

fix�, cam tulbure, ca �i cum n-ar

fi putut

deslu�i lucrurile înconjur�toare.

Zâmbi tâmp �i ar�tând cu capul

c�tre

carafa de pe mas�, rosti scurt,

aproape �optind:

— Olecu�s

de ap�!

Velceaninov îi turns

aps

într-un pahar �i-i d�du de b�ut

din mâna

lui. Pavel Pavlovici se repezi,

însetat. Dups

vreo trei înghi�ituri, Truso�ki

ridics

u�or capul, privi �ints

figura lui Velceaninov, care �edea

în fa�a lui

cu paharul în mân�, nu rosti nici

un cuvânt, apoi urms

ss

bea. Potolindu-

�i setea, r�sufls

u�urat. Gazda î�i lus

perna �i hainele, dups

aceea

intrs

în odaia de al�turi, încuindu-l pe

Pavel Pavlovici.

Durerea din ajun îi trecu cu

totul. Dar Velceaninov sim�i din

nou o

sfâr�eals

istovitoare dups

efortul extraordinar la care î�i

supusese for�ele,

r�s�rite în mod miraculos. Încercs

o vreme ss

reconstituie întâmplarea,

dar gândurile îi r�m�sesers

încâlcite. �ocul fusese prea

puternic. Ba î�i

închidea ochii, uneori, r�mânând

a�a chiar câte zece minute, ba se

cutremura

din tot trupul �i se trezea,

atunci î�i aducea aminte de toate

cele,

î�i ridica pu�in mâna care-l

durea, înf��urats

în prosopul ud de sânge, ,�i

se cufunda în gânduri, cu

înfrigurare... Un singur lucru

izbuti Velceaninov

s��i-l deslu�eascs

foarte limpede, �i anume cs

Pavel Pavlovici încercase

într-adev�rs�-l înjunghie. Poate

cs

cu un sfert de ceas mai înainte

nici el

însu�i încs

nu fusese hot�rât s�-l înjunghie.

Cutia cu brice, care îi c�zuse

sub ochi abia în ajun, poate nu-i

trezise nici un gând �i doar o

înregistrase

cu mintea (de obicei bricele

st�teau totdeauna în birou,

închise sub cheie,

�i numai în diminea�a aceea le

scosese Velceaninov ca s�-�i

potriveascs

musta�a �i favori�ii —ceea ce

f�cea câteodat�). "Dacs

ar fi avut de gând ss

ms

ucid�, încs

mai demult, — atunci �i-ar fi

preg�tit desigur din timp un

pumnal sau un pistol, nu s-ar fi

bazat pe bricele mele pe care nu

le v�zuse

niciodats

pâns

ieri", îi trecu prin minte.

În sfâr�it, b�turs

ceasurile �ase. Velceaninov se

de�tept�, se îmbr�cs

�i se duse la Pavel Pavlovici.

Descuind u�a, el nu-�i putu da

seama de ce-l

f�cuse prizonier pe Truso�ki �i

nu-i d�duse drumul ss

plece numaidecât.

Spre uimirea lui prizonierul era

complet îmbr�cat. G�sise pesemne

un

mijloc de a se dezlega. �edea

într-un fotoliu, dar se sculs

în picioare, când

intrs

în odaie Velceaninov. P�l�ria �i-o

�inea în mân�. Privirea lui

alarmats

parcs

încerca ss

spun�, cu toats

graba:

"Nu mai spune nimic... nici nu

face ss

începi... n-ai despre ce ss

vorbe�ti..."

— Pleca�i! rosti Velceaninov.

Lua�i-vs

cutiu�a cu br��ara! ad�ug�.

Pavel Pavlovici se întoarse de la

u��, lus

repede cutioara de pe mas�,

o vârî în buzunar �i ie�i pe u��.

Velceaninov r�mase în prag ca ss

încuie

dups

dânsul. Privirile li se

încruci�ars

pentru cea din urms

oar�. Truso�ki

se opri brusc. Î�i încruci�ars

privirile, timp de vreo cinci

secunde... ca �i

cum ar fi �ov�it. În sfâr�it,

gazda ridics

f�rs

vlags

mâna:

— Hai, duce�i-v�! rosti

Velceaninov cu jum�tate de gur��i

încuie u�a

cu cheia.

XVI

Analiza

Un sentiment puternic �i

neobi�nuit de bucurie îl cuprinse

pe Velceaninov.

Se sfâr�ise ceva. Avusese loc un

deznod�mânt. Triste�ea ap�s�toare

de odinioars

îl p�r�si, se spulber�. Cel pu�in

a�ai se p�rea. Starea aceasta

sufleteascs

durase cinci s�pt�mâni. Î�i ridica

uneori mâna în sus, privea

prosopul jilav de sânge �i morm�ia

în sine: "Nu, nu, de data asta

totul s-a

sfâr�it!" �i, în cursul acestei

dimine�i, pentru întâia oars

în ultimele trei

s�pt�mâni, aproape nici nu se mai

gândi la Liza — ca �i cum sângele

curs

din degetele sale r�nite l-ar fi

eliberat de obsesie.

Î�id�du perfect de bine seama cs

trecuse printr-o primejdie

n�prasnic

�. "Ace�ti oameni, se gândi el,

care nu �tiu, cu o clips

mai înainte, dacs

au ss

înjunghie ori nu pe cineva, tocmai

oamenii ace�tia, când încape un

pumnal în mâinile lor tremur�toare

�i cum simt cea dintâi �â�niturs

de

sânge fierbinte pe degetele lor,

nu numai cs

te înjunghie, ci «hâr�ti!» î�i

reteaz��i capul, z�ua�a!"

Velceaninov nu putu r�mâne acas�,

ci ie�i în strad�, convins cs

trebuie ss

facs

neap�rat ceva sau cs

se va petrece f�rs

îndoials

ceva cu el.

Umbls

pe str�zi, a�teptând. Îl st�pânea

o puternics

dorin�s

de a se întâlni

cu cineva, cu care ss

intre în vorb�, fie chiar �i cu un

necunoscut. Gândul

acesta, îl duse la un medic pentru

a-i pansa cumsecade mâna.

Doctorul, o

veche cuno�tin��, îi cercets

rana �i îl întrebs

de curiozitate cum de i s-a

putut întâmpla un astfel de

accident. Velceaninov încercs

ss

scape de r�spuns

printr-o glum�, apoi izbucni în

râs �i era cât pe ce s�-i

povesteascs

adev�rul, dar se st�pâni. Medicul

îi lus

pulsul �i, aflând despre criza lui

din ajun, îl convinse ss

ia un calmant, pe care îl avea la

îndemân�. Iar în

privin�ar�nii, doctorul îl lini�ti

spunându-i cs

nu era cazul ss

se a�tepte la

cine �tie ce urm�ri grave.

Pacientul pufni în râs �i-l

încredin�s

cs

rana

avusese chiar urm�ri excelente. De

dous

ori în aceea�i zi, Velceaninov se

sim�i împins ss

povesteascs

întreaga p��anie �i altora — o

dats

chiar unui

om cu totul necunoscut, cu care

intrs

în vorbs

la o cofet�rie. Pâns

atunci

nu putea suferi ss

lege convorbiri cu str�ini, în

locuri publice.

Colinds

prin magazine, cump�rs

un ziar �i trecu pe la croitorul

s�u

ca s�-�i comande un costum de

haine. Ideea de a vizita familia

Pogorel�ev

continua s�-l indispun�. De aceea

nu se mai gândi la ea. De altfel,

nici nu

se putea duce la dân�ii la vil�,

întrucât el se a�tepta la nu �tiu

ce eveniment

aici, în ora�. Mâncs

de prânz cu poft�, intrs

în vorbs

cu chelnerul �i

cu un vecin de mas�.B�u o jum�tate

de sticls

de vin. Nici nu-i trecea prin

minte posibilitatea de a-i reveni

criza din ajun. Era convins cs

boala-i

trecuse cu totul chiar în momentul

când, adormind seara într-o stare

de

istovire, se de�teptase peste o

or��i jum�tate, s�rise din pat �i-

l aruncase

pe ucigas

la p�mânt cu o for�s

herculean�. Spre sear�,

Velceaninov sim�i

ame�eli. Ceva asem�n�tor delirului

de asears

din timpul somnului îl

apuca, din când în când. Se

întoarse acass

în amurg �i, intrând în�untru,

se sperie de odaia lui. Locuin�a

ise p�ru sinistr�, înfior�toare. O

m�surs

cu pa�ii de câteva ori în lung �i-

n lat. Trecu chiar pe la

buc�t�rie, unde nu

intra mai niciodat�. "Aici

înfierbântasers

ei azi-noapte farfuriile" — îi

fulgers

prin minte. Z�vorî u�a, bine de

tot, �i aprinse lumân�rile mai

devreme decât de obicei. Î�i

aminti în curând c�, cu jum�tate

de ceas mai

înainte, trecând pe la poart�, o

chemase pe Mavra �i o întrebase

"dacs

în

lipsa lui de-acass

nu d�duse pe la dânsul Pavel

Pavlovici", ca �i cum ar fi

putut într-adev�rss

treac�.

Dups

ce se z�vorî cu grij�, Velceaninov

descuie biroul, scoase trusa

de b�rbierit �i lus

briciul "din ajun" ca s�-l

priveasc�. Pe mânerul alb de os

r�m�sesers

mici pete de sânge. Puse briciul

înapoi în trus��i o încuie în

sertar. I se f�cu somn. Sim�ics

trebuie ss

se culce numaidecât, altfel "a

doua zi nu va mai fi bun de

nimic". Ziua de mâine îi ap�rea,

nu �tiu cum,

ca o zi predestinat��i "final�".

Dar acelea�i gânduri, nedomolite

�i irezistibile,

care în cursul întregii zile nu-l

p�r�sisers

nici o clips

pe strad�, se

înv�lm��eau acum insistent în

capul s�u bolnav. �i el gândi,

gândi, gândi

într-una �i mults

vreme îi fu cu neputin�s

ss

adoarm�...

"Dac�-i în afars

de orice îndoials

cs

lui Truso�ki îi venise din

întâmplare

gândul de a ms

înjunghia, medita el mai departe,

oare nu-i trecuse

cumva prin minte ideea aceasta �i

mai înainte, m�car a�a, ca un

simplu

gând într-o clips

de mânie?" G�si unr�spuns straniu

la aceasts

întrebare:

"Pavel Pavlovici voia s�-l ucid�,

dar gândul omorului nu trecuse

niciodats

prin creierul viitorului asasin".

Într-un cuvânt: "Pavel Pavlovici

voia s�-l

ucid�, dar nu �tia cs

voia s�-l ucid�. Toate acestea n-

au nici o noim�,

totu�i asta-i realitatea! î�i zise

Velceaninov. Nu venise Truso�ki

aici s�-�i

caute slujb��i nici pentru

Bagautov — de�i umblase dups

post �i trecuse

pe la Bagautov, ba turbase chiar

de necaz, când acesta încetase din

via��.

Pe Bagautov îl ura ca pe o

zdrean��. Pentru mine, venise, de

fapt, �io

luase pe Liza..."

"Iar eu, ms

a�teptam eu oare c-o ss

m�... Înjunghie?" Adeveri: se

a�teptase, �i anume — tocmai din

momentul când îl v�zuse în cupeu

urmând sicriul lui Bagautov. "De

atunci parcs

am început ss

a�tept ceva...

dar, bineîn�eles, nu asta: cs

are ss

ms

înjunghie...

Oare fusese sincer, sincer cu

adev�rat, exclams

din nou Velceaninov,

ridicându-�i deodats

capul de pe pern��if�cându-�i

ochii mari, adics

sincer în tot ce-mi dest�inuise în

ajun... nebunul acesta despre

iubirea lui

fa�s

de mine, când îi tremura b�rbia,

iar el se lovea cu pumnul în

piept?

A fost foarte sincer! încuviin�s

el, aprofundând �i analizând

neîntrerupt

situa�ia. Acest Quasimodo din

ora�ul T. era suficient de prost

�i de

generos ca s�-l îndr�geascs

pe amantul so�iei sale, la care

dou�zeci de ani

nu observase nimic. Ms

stimase timp de nous

ani, îmi venerase memoria �i

re�inuse "cuget�rile" mele. O,

Doamne, iar eu habar n-aveam de

toate

acestea! Nu-i cu putin�s

ss

fi min�it asear�! Dar oare ms

iubea ieri, când

îmi spunea, declarându-mi iubire:

«Hai ss

încheiem socotelile». Da, ms

iubea, urându-m�. Asta-i, de

altfel, iubirea cea mai

puternic�...

E posibil, ba chiar e sigur, cs

îi f�cusem o impresie prodigioass

în

ora�ul T., prodigioas��i

«pl�cut�». Tocmai se putuse

întâmpla una ca asta

cu un asemenea Schiller cu masca

lui Quasimodo. Îmi exagerase de o

suts

de ori calit��ile fiindcs

îl uluisem în însingurarea lui

filozofic�... Ar fi

interesant s��tiu prin ce anume îl

uluisem? Poate prin mânu�ile mele

�i

prin îndemânarea de a le trage pe

degete. Ace�ti Quasimodo se

pr�p�desc

dups

estetic�. Uf, se pr�p�desc! O

pereche de m�nu�i e de ajuns

pentru

câte un suflet mult prea nobil,

mai ales când face parte dintre

«eternii

so�i». Restul îl completeazs

ei singuri �i chiar se iau la

b�taie pentru

dumneata, dac��ii la asta. Apoi

cât de tare supraapreciazs

el mijloacele

mele de cucerire! Poate tocmai

aceste mijloace de cucerire îl

uimisers

pe

Truso�ki mai mult decât orice.

Gândi�i-vs

numai la exclama�iile lui de

atunci: «Dac��i omul acesta,

atunci în cine de pe lume ai mai

putea ss

te

încrezi?» Dups

asemenea strig�t te prefaci în

fiar�...

Hm! Venise aici «ca ss

ms

îmbr��i�eze �iss

plâng�» — dups

cum se

exprimase el însu�i în chipul cel

mai viclean cu putin��... adics

venise la

mine ca ss

ms

înjunghie, dar cu motivarea cs

vine «ss

ms

îmbr��i�eze ,�i

ss

plâng�»... O adusese �i pe Liza.

Te pomene�ti cs

dacs

m-ar fi podidit �i

pe mine lacrimile poate m-ar fi

iertat într-adev�r, c�ci stra�nic

�inea ss

ms

ierte! Dar chiar de la prima

întâlnire, totul s-a transformat

în fandoseli de

be�iv, în nerozii grote�ti �i în

�ivlituri dezgust�toare de muiere

ofensat�.

(â�i pusese singur coarne...

coarnele acelea... deasupra

frun�ii.) De aceea

el �i venea beat ca, fandosindu-

se, ss

se poats

exprima. Treaz, n-ar fi fost

în stare. Îi pl�cea ss

se fandoseasc�... uf! grozav îi

mai pl�cea. Uf, ce

bucuros fusese când ms

silise ss

ms

s�rut cu dânsul! Atunci nu �tia

precis cum se vor ispr�vi

rela�iile dintre noi: ms

va îmbr��i�a sau ms

va

înjunghia? S-a întâmplat,

bineîn�eles, cum e mai bine, i-au

izbutit

amândou�. Cea mai fireascs

solu�ie! Da, da, naturii nu-i plac

mon�trii. De

aceea ea-i suprims

prin «solu�ii fire�ti». Cel mai

resping�tor monstru este

cel cu sentimente nobile. �tiu

asta din propria-mi experien��,

Pavel

Pavlovici! Pentru un monstru

natura nu-i mams

bun�, ci ma�ter�. Dacs

na�te un monstru, natura nu-l

cru��, ci-l pr�p�de�te — �i pe

buns

dreptate. Îmbr��i��rile �i

lacrimile atotiert�toare nu li se

iarts

în zilele

noastre nici unor oameni cinsti�i,

darmite unor in�i cum suntem noi

amândoi, Pavel Pavlovici!

Da, Truso�ki fusese destul de

prost ca ss

ms

ducs

la logodnica lui. O,

Doamne! La logodnic�! Numai un

asemenea Quasimodo putea z�misli

ideea de «a rena�te într-o via�s

nou�» prin intermediul

nevinov��iei

domni�oarei Zahlebinina! Dar

dumneavoastrs

nu sunte�i vinovat, Pavel

Pavlovici. Nu sunte�i vinovat.

Dumneavoastrs

sunte�i un monstru �i nu

pute�is�vâr�i decât fapte

monstruoase. Chiar gândurile �i

speran�ele vs

sunt tot a�a. De�i monstru, v-a�i

îndoit de ideea dumneavoastr�. De

aceea

a�i avut nevoie de înalta

sanc�iune a lui Velceaninov,

stimat cu atâta

evlavie. Vs

trebuia aprobarea lui Velceaninov,

confirmarea din partea-i cs

visul nu-i vis, ci realitate. Ms

dusese la logodnics

dintr-o stims

evlavioas�,

crezând în noble�ea sentimentelor

mele, în speran�acs

acolo, lângs

o tuf�,

ne vom îmbr��i�a, poate, �i vom

v�rsa o lacrim�, cât mai aproape

de

nevinov��ia întruchipats

de logodnic�! în sfâr�it acest

«etern so�» fusese

dator, obligat chiar, ss

se pedepseascs

m�car o dats

pentru toate cele �i,

ca ss

se pedepseascs

definitiv, a �i pus mâna pe

brici... ce-i drept, din

întâmplare... dar a pus mâna.

«Totu�i l-am înjunghiat cu

pumnalul...

totu�i a sfâr�it prin a înjunghia,

de fa�s

cu guvernatorul!» Fiindcs

veni

vorba, oare avusese Truso�ki un

gând, cât d cât, în aceasts

privin�s

—

când îmi relatase povestea cu

cavalerul de onoare? Avusese oare,

într-adev

�r, în capul lui ceva, atunci

noaptea, când se sculase din pat

�i st�tuse în

mijlocul od�ii? Hm! Nu, atunci

st�tuse doar în glum�. Se sculase

pentru

nevoile sale �i, v�zând cs

ms

speriasem de dânsul, nici nu-mi

r�spunsese

timp de zece minute, fiindcs

îi pl�cuse neînchipuit de mult cs

fusese în

stare ss

ms

înfrico�eze... Într-adev�r, atunci

i se n�z�rise poate ceva,

pentru întâia oar�, când st�tuse

în întuneric...

Totu�iss

nu fi uitat ieri pe mass

briciul, poate nu s-ar fi

întâmplat

nimic. Nu-i a�a? Nu-i a�a? Nu ms

ocolea înainte vreme? Nu mai d�dea

câte dous

s�pt�mâni pe la mine? Nu se

ascundea de mine, fiindu-i mils

de

mine? Nu l-a ales întâi pe

Bagautov, �i nu pe mine? Nu s�rise

noaptea ca

ss

înfierbânte farfuriile, gândindu-

se la o diversiune — ss

treacs

de la

pumnal la duio�ie! Voia ss

ms

scape �i pe mine, �i pe dânsul —

prin

farfuriile acelea încinse!"

Capul bolnav al fostului "om de

lume" mai lucrs

mult în felul acesta,

gândind verzi �i uscate, pâns

se lini�ti. Se trezi a doua zi cu

acela�i cap

bolnav, dar cu o teroare absolut

nou��i cu totul nea�teptat�.

Teroarea asta îl cuprinse pe

Velceaninov (�i om de lume) în

urma

fermei sale convingeri, care se

înt�ri pe nea�teptate în mintea

lui, în faptul

cs

el în persoan��i din proprie

ini�iativs

os�-�i încheie fr�mânt�rile

suflete�ti, ducându-se chiar

ast�zi la Pavel Pavlovici. De ce?

Pentru ce? Nu

�tia nimic, �i, dezgustat, nici nu

voia s��tie. Un singur lucru era

limpede

în capul lui,: cs

se va duce cu un rost.

Aceasts

stare de demen�s

— altfel n-o putea numi nici el —

se înfirips

într-atât, încât c�p�t�, pe cât e

cu putin��, un aspect rezonabil �i

un

pretext destul de firesc. Astfel

î�i închipuise încs

de ieri cs

Pavel Pavlovici

se va întoarce la hotel, se va

încuia bine de tot �i... se va

spânzura, ca acel

casier despre care îi povestise

Maria Sâsoevna. Gândul acesta din

ajun se

pref�cu în mintea lui, încetul cu

încetul, într-o convingere f�rs

sens, dar

foarte ferm�. "Adics

de ce ss

se spânzure nerodul?" se întreba

el mereu. Î�i

reaminti �i cuvintele Lizei... "De

altfel, �i eu, în locul s�u, m-as

fi spânzurat"

— îi trecuse �i lui prin minte,

într-un rând.

— În sfâr�it, în loc ss

se ducs

la mas�, se îndrepts

spre Pavel Pavlovici.

"Am s-o întreb doar pe Maria

Sâsoevna", î�i zise el. Dar pâns

ss

apuce

a ie�i în strad�, se opri deodats

în poart�.

"Nu cumva, nu cumva, exclams

Velceaninov, f�cându-se la fa�s

stacojiu de ru�ine, oare nu cumva

am ss

ms

târ�sc pâns

acolo numai �i

numai «ca s�-l îmbr��i�ez �iss

izbucnesc în plâns»? Nu cumva

lipsea doar

mâr��via asta f�rs

noims

pentru a completa toats

înjosirea mea?"

Dar Providen�a oamenilor cinsti�i

�i cumsecade îl salvs

pe Velceaninov

de "mâr��via asta f�rs

noim�". De-abia ie�i în strads

când se ciocni

nas în nas cu Alexandr Lobov.

Tân�rul era zorit �i emo�ionat.

— Tocmai veneam la dumneavoastr�.

Amicul vostru Pavel Pavlovici...

— Ce? S-a spânzurat? bâigui

buimac, Velceaninov.

— Cine ss

se spânzure? �i de ce? î�i holbs

ochii Lobov.

— Nimic-nimic... zic �i eu, numai

a�a, într-o doar�... continua�i,

vs

rog...

— Uf, la dracu, dar ce idee

caraghioas�! Nu s-a spânzurat de

loc (de

ce ss

se fi spânzurat?). Dimpotriv�, a

plecat de aici. Cu pu�in mai

înainte

l-am urcat în tren �i l-am

expediat. Uf, ce mai bea omul

�sta! Trei sticle am

dat gata... �i Predposâlov, cot la

cot cu noi. Dar stra�nic mai bea

Truso�ki,

stra�nic! A cântat în vagon, �i-a

amintit de dumneavoastr�, �i-a

fluturat

mânu�a la plecare, mi-a dat în

grijs

ss

vs

transmit salut�ri. Mare canalie!

Spune�i �i dumneavoastr�. Nu-i

a�a? Tân�rul era într-adev�r

cherchelit.

Drept dovads

îi sticleau ochii, avea fa�a

îmbujorat��i i se împleticea limba

în gur�. Velceaninov bufni în

hohote de râs.

— Vass

zics

a�i încheiat-o cu Bruderschaft!

Ha-ha! V-a�i îmbr��i�at �i

a�i izbucnit în plâns. Ah, ce

Schilleri îmi mai sunte�i! Poe�i!

—Vs

rog ss

nu ne vorbi�i de r�u. �ti�ics

acolo a renun�at cu totul. A

fost la vil��i ieri, a fost �i

azi. Stra�nic ne-a mai încondeiat

pe noi. Pe

Nadia au încuiat-o într-o camers

la mezanin. �ipete �i lacrimi...

Dar n-o ss

ced�m... Vai, ce mai bea, ce mai

bea! �ti�i doar ce "mauvais ton"

este, adics

nu chiar "mauvais ton", ci cum ss

spun... �i despre dumneavoastrs

î�i aducea

mereu aminte. Dar se poate compara

el cu dumneavoastr�? Sunte�i

oricum o persoans

respectabil�, care cândva a f�cut

parte într-adev�r din

înalta societate �i de-abia acum

a�i fost nevoit ss

o evita�i, parcs

din pricina

s�r�ciei... Dracu s��tie... cs

n-am prea descurcat bine toate

spusele

lui.

— Aha, va ss

zics

el v-a vorbit despre mine cu

asemenea expresii?

— El, el, dar nu vs

formaliza�i. A fi un adev�rat

cet��ean valoreazs

mai mult decât a apar�ine înaltei

societ��i. Dups

mine, în vremurile

noastre, nici nu �tii pe cine

trebuie ss

stimezi în Rusia. Cred cs

sunte�i de

acord cu mine cs

asta-i o boals

gravs

a secolului, când nu �tii pe cine

ss

stimezi — nu-i a�a?

—A�a-i, a�a-i! Dar ce mai e cu el?

— Cu el? Adics

cu cine? A, da! Oare de ce ne tot

spunea: Velceaninov

este în vârsts

de cincizeci de ani, dar �i-a

tocat averea. De ce spunea dar �i

nu �i? Râdea din toats

inima �i repeta acela�i lucru de o

mie de ori. S-a

urcat în vagon �i s-a pus pe

cântat, apoi pe plâns. Era ceva

dezgust�tor,

lamentabil s�-l vezi a�a beat. Uf,

cum nu-i pot suferi pe oamenii

pro�ti. S-a

apucat ss

zvârle bani cer�etorilor pentru

ve�nica pomenire a sufletului

Lizavetei — pesemne, nevast�-sa?

— Nu, fiica.

— Dar ce ave�i la mân�?

— M-am t�iat.

— Nu-i nimic, are ss

treac�... Dar Pavel Pavlovici,

duc�-se dracului,

bine c-a plecat! Pun r�m��ag cs

unde s-o fi ducând el, numaidecât

are ss

se însoare din nou — nu-i a�a?

— Dar �i dumneavoastrs

vre�iss

vs

c�s�tori�i?

— Eu? Cu mine-i altceva! Sunte�i

cam pozna�. Dacs

dumneavoastrs

ave�i cincizeci de ani, Truso�ki a

împlinit desigur �aizeci. Vede�i,

e nevoie

de pu�ins

logic�, dragul meu! De altfel,

trebuie s��ti�ics

alt�dat�, tare

demult, aveam convingeri pur

slavofile. Ast�zi înss

a�tept zorii dinspre

Occident... �i acum la revedere!

Ce bine-mi pare cs

v-am întâlnit f�rs

a

mai fi nevoie ss

intru la dumneavoastr�. Nu mai

st�rui�i, nu intru, n-am

când...

�i câtpe ce eras-o ia la

s�n�toasa.

— Uf, unde mi-i capul? zise

tân�rul, întorcându-se. Doar am

fost

trimis la dumneavoastrs

cu o scrisoare. Iat-o! De ce n-a�i

venit s�-l

conduce�i la gar�?

Velceaninov se întoarse acas��i

deschise plicul adresat lui.

În plic nu era nici un rând de la

Pavel Pavlovici. În schimb, se

afla

acolo o alts

scrisoare. Velceaninov recunoscu

numaidecât scrisul. Misiva

era veche, hârtia îng�lbenit�,

cerneala decolorat�... fusese

scriss

acum

vreo zece ani lui, la Petersburg,

la dous

luni dups

plecarea sa din ora�ul T.

Dar scrisoarea aceasta nu-i fusese

expediat�. În locul ei,

Velceaninov

primise un alt text. Acest lucru

reie�ea limpede din scrisoarea

îng�lbenit�,

în care Natalia Vasilievna î�i lua

r�mas bun de la dânsul pentru

totdeauna

— întocmai ca �i în scrisoarea

primits

—m�rturisindu-i dragostea pentru

al'tul, totu�i nu-i ascundea

sarcina. Dimpotriv�, îi f�g�duia

ca o consolare

c�-i va trimite printr-o ocazie

copilul care urma ss

vin�. Îl încredin�acs

obliga�iunile lor devenisers

altele, prietenia dintre dân�ii

fiind astfel pecetluits

pentru ve�nicie... Drept vorbind,

era pu�ins

logics

în toate acestea, în

schimb, unicul �el p�rea l�murit:

s-o scuteascs

de dragostea lui. Îi îng�duia

chiar ss

treacs

pe la dân�ii peste un an, ca ss

vads

copilul. Dumnezeu

�tie de ce se r�zgândise �i

expediase o alts

scrisoare în locul acesteia.

Când o citi, Velceaninov se

îng�lbeni la fa��, dar î�i

închipui �i figura

lui Pavel Pavlovici, g�sind

scrisoarea �i citind-o pentru

prima oars

înaintea

besactelei familiale din lemn

negru cu incrusta�ii de sidef.

"Pesemne p�lise �i Truso�ki ca un

mort, î�i zise Velceaninov,

z�rindu-

�i din întâmplare chipul în

oglind�... Pesemne o citea, î�i

închidea

ochii, apoi îi deschidea brusc din

nou cu n�dejdea cs

scrisoarea se va

preface dintr-o dats

într-o simpls

hârtie alb�... F�cuse aceasta

desigur de

vreo trei ori în �ir."

XVII

Eternul amant

Trecusers

aproape doi ani de la întâmplarea

povestits

de noi. Îl

întâlnim pe domnul Velceaninov

într-o frumoass

zi de var�, într-un vagon

pe una din noile noastre linii de

cale ferat�.C�l�torea spre Odesa

ca ss

se

întâlneascs

de pl�cere cu un amic �i, în

acela�i timp, având �i un alt

scop,

la fel de atr�g�tor. Acest prieten

urma s�-i puns

la cale o întrevedere cu o

doamns

extrem de frumoas�, pe care

Velceaninov dorise încs

mai demult

s-o cunoascs

mai îndeaproape. F�rs

a intra în am�nunte, ne vom limita

la

observa�ia c�, în ultimii doi ani,

Velceaninov se schimbase foarte

mult sau,

mai bine zis, se îndreptase. Din

vechea-i ipohondrie nu mai

r�m�sese

aproape nici o urm�. Din

feluritele "amintiri" �i nelini�ti

— consecin�e ale

bolii sale — care îl împresurasers

la Petersburg în urms

cu doi ani, în

timpul procesului interminabil, îi

mai r�m�sese în suflet o ru�ine

ascunss

când se gândea la perioada aceea

de sl�biciune, units

cu lipsa de curaj. Se

consola în parte, spunându-�ics

starea aceasta nu-i va mai reveni

�ics

niciodats

nimeni nu va afla nimic despre ea.

În epoca aceea, e adev�rat,

Velceaninov rupsese rela�iile cu

societatea, î�i neglija chiar

îmbr�c�mintea

�i tr�ia retras, �i toats

lumea, bineîn�eles, observase

lucrurile acestea.

Reap�ru, îns�, cu o înf��i�are

sp��it�, totodats

îns�, atât de ref�cut��i de

încrez�toare, încât "to�i" îi

iertars

numaidecât r�t�cirea vremelnic�.

Chiar

aceia, pe care într-o vreme

Velceaninov încetase s�-i salute,

au fost cei

dintâi care l-au recunoscut în

noua ipostaz��i i-au întins mâna,

f�rs

s�-i

puns

întreb�ri sâcâitoare, parcs

între timp ar fi fost plecat

undeva departe

pentru afacerile sale personale,

care nu priveau pe nimeni, �i s-ar

fi întors

de curând.

Cauza principals

a acestei fericite transform�ri a

fost, se în�elege,

rezultatul procesului. Velceaninov

c�p�ts

numai vreo �aizeci de mii de

ruble — lucru desigur m�runt, dar

foarte însemnat pentru dânsul. El

se

sim�i dintr-o dats

cu picioarele pe teren solid. Î�i

reg�si vass

zics

echilibrul moral. �tia acum cu

siguran�s

cs

nu-�i va mai toca "precum un

prost" �i ace�ti ultimi bani, cum

î�i tocase primele sale dous

averi —

ajungându-i cu chibzuials

pentru toats

via�a. "Oricât s-ar cl�tina

edificiul

lor social �i orice ar trâmbi�a

unul �i altul, gândea el uneori,

observând

toate aceste lucruri miraculoase

�i inimaginabile care se petreceau

în

juru-i �i în întreaga Rusie,

oamenii pot ss

se schimbe, de asemenea ideile,

dar eu sunt sigur cs

voi avea totdeauna la dispozi�ie

barem prânzul acesta

fin �i gustos, pe care îl savurez

acum — ceea ce înseamns

cs

sunt preg�tit

pentru orice." Acest gând

mângâietor, care friza voluptatea

puse deplins

st�pânire pe el încetul cu încetul

�i produse o radicals

transformare a lui,

chiar fizic�,ca ss

nu mai vorbim de cea moral�.P�rea

un alt om, în

compara�ie cu "hârciogul", de acum

doi ani, pe care l-am zugr�vit,

erou al

unor întâmpl�ri cu totul

nepl�cute. C�p�tase o privire

vesel�, senin�, de

om a�ezat. Pân��i zbârciturile

urâte, care începusers

mai demult ss

i se

adune în jurul ochilor �i pe

frunte, aproape disp�ruser�. I se

schimbs

chiar culoarea fe�ei —mai alb�,

mai rumens

în ultimul timp. În momentul

de fa��, Velceaninov �edea pe o

canapea confortabils

într-un vagon de

clasa întâi, prads

unui gând pl�cut. În sta�ia

urm�toare era un nod de c�i

ferate, de acolo pornea la dreapta

o alts

linie. "Dacs

as

lua-o la dreapta, as

putea face, dups

dous

sta�ii, o vizits

unei doamne cunoscute, de curând

întoarss

din str�in�tate, care se afls

acum într-o însingurare

provincial�,

negr�it de agreabils

pentru mine �i foarte

plictisitoare pentru dânsa. Ar fi

deci cu putin�s

s�-mi folosesc timpul într-un mod

nu mai pu�in interesant

decât la Odesa, cu atât mai mult

cu cât nu-i târziu ss

ms

duc dups

aceea

�i la Odesa..." Dar el st�tea în

cump�n�, neputându-se hot�rî.

A�tepta

parcs

"un imbold". Între timp, trenul se

apropie de gar��i aici imboldul nu

se l�ss

a�teptat.

În gara aceasta trenul st�tea

patruzeci de minute �ic�l�torii

puteau

lua prânzul. Chiar la intrarea în

sala de a�teptare de clasa întâi

�i a doua

se îngr�m�diser�, ca de obicei, o

mul�ime de oameni gr�bi�i �i

ner�bd�tori,

�i, poate tot dups

obicei, izbucni un scandal. O

doamn�, frumu�ics

foc,

dar parcs

prea împopo�onats

pentru voiaj, coborî dintr-un

vagon de clasa

a doua, aproape târând cu amândous

mâinile dups

dânsa pe un ofi�eras

de ulani, un tinerel chipe�, care

se zb�teaca ss

scape din ghearele ei.

Ofi�era�ul cel tinerel era beat

turt�, iar doamna, mai în vârst�,

o ruds

de-a

lui, dups

toate probabilit��ile, nu-l l�sa

nici un pic din mân�, temându-se

pesemne ss

n-o zbugheascs

de-a dreptul la bufetul cu b�uturi

spirtoase.

Între timp, în înghesuial�, ulanul

se ciocni nas în nas cu un

negustora�,

aburit �i el, ajuns în ultimul hal

de necuviin��. Acest negustoras

se

împotmolise în gars

de dous

zile, bând �i aruncând bani în

dreapta �i în

stânga, înconjurat de tot soiul de

cheflii, �i nu putea prinde nici

un tren ca

s�-l ducs

mai departe. Se iscs

o sfad�. Ofi�erul zbiera,

negustora�ul înjura,

iar doamna — în culmea dezn�dejdii

— c�uta s�-l trags

pe ulan de lângs

cel�lalt cert�re�, exclamând pe un

ton plin de implorare: ,rMitenka!

Mitenka!"

Scena aceasta îi p�ru

negustora�ului din cale-afars

de scandaloas�.

Ce-i drept, toats

lumea râdea. Dar negustora�ul se

indigns

mai mult

pentru moralitatea ofensat�, cum i

se p�rea lui.

— Ian te uit�: "Mitenka!" rosti el

în chip de dojan�, maimu��rind

gl�sciorul sub�irel al cucoanei.

N-ave�i ru�ine nici m�car fa�s

de lume!

Se apropie, cl�tinându-se, de

doamna care se pr�v�li pe cel

dintâi

scaun ce-i ie�i în cale, tr�gând

dups

sine �i pe ulan. O m�surs

cu dispres

din cap pân�-n picioare �i

psalmodie, t�r�g�nând cuvintele:

— Târfs

ce e�ti, târfs

ordinar�!

Doamna d�du un �ip�t ascu�it �i se

uit�, rug�toare, în juru-i,

a�teptând

salvare de undeva. Era ru�inat��i

îngrozit�. �i, culmea ghinionului,

ofi�erul s�ri de pe scaun �i,

vociferând, se aruncs

asupra negustora�ului,

dar lunec��ic�zu gr�mads

înapoi pe scaun. Hohotele de râs

sporirs

în

jur. Dar nimeni nu se gândea s�-i

vins

în ajutor. Îi lus

ap�rarea numai

Velceaninov, care îl în�f�cs

de guler pe negustor, îl r�suci în

loc �i îl

proiects

la vreo cinci pa�i mai departe de

doamna însp�imântat�.A�a se �i

încheie scandalul. Negustora�ul se

calms

subit, atât datorits

izbiturii, cât

�i staturii impun�toare a lui

Velceaninov. Prietenii s�i cheflii

îl luar��i-l

dusers

numaidecât cu dân�ii. Chipul

impun�tor al acestui domn elegant

avu o influen�s

considerabil��i asupra celor ce o

luasers

în derâdere pe

doamna. Râsetele încetars

ca prin farmec. Ro�ind �i cu

lacrimi în ochi,

doamna rev�rss

asupra binef�c�torului un potop de

mul�umiri. Ulanul

bâigui �i el: "mu�mes, mu�mes!" �i

vru ss

întinds

mâna lui Velceaninov,

dar, în loc ss

facs

gestul acesta, se r�zgândi brusc

�i se culcs

pe scaun,

întinzându-�i picioarele pe ele.

— Mitenka! gemu dojenitor doamna,

plesnind din palme.

Velceaninov era satisf�cut �i de

aventur��i de deznod�mântul ei.

Doamna îl interesa. Era, evident,

o provincials

cu niscaiva p�r�lu�e,

îmbr�cats

luxos, dar f�rs

gust, cu maniere cam ridicule —

adics

întrunea

toate calit��ile pentru a asigura

succesul unui fante din Capitals

cu

anumite scopuri în privin�a

femeilor. Se încinse între dân�ii

o discu�ie.

Doamna începu cu înfl�c�rare ss

povesteasc��i se plânse de so�ul

s�u

care, tam-nesam, disp�ruse din

vagon... din cauza asta se

întâmplasers

toate cele... c�ci el, când

trebuie ss

fie de fa��, dispare ve�nic, cine

�tie

unde..."

— Avusese �i el vreo nevoie...,

bolborosi ulanul.

— Vai, Mitenka! plesni ea iar��i

din palme.

"Vai de capul lui b�rbat-su! Ce-o

ss

mai p��eascs

el!" se gândi

Velceaninov �i propuse:

— Cum îl cheam�?Ms

duc s�-l caut.

— Pal Palici, r�spunse ulanul.

— Pe so�ul dumneavoastrs

îl cheams

Pavel Pavlovici? o întrebs

cu

v�dits

curiozitate Velceaninov �i deodats

un cap ple�uv, binecunoscut, se

ivi între el �i doamn�. Într-o

clip�, îi r�s�ri înaintea ochilor

livada familiei

Zahlebinin, jocurile nevinovate �i

cre�tetul chel care se b�ga

sâcâitor între

dânsul �i Nadejda Fedoseevna.

— În sfâr�it, ai ap�rut! �ips

isteric so�ia.

Era într-adev�r Pavel Pavlovici,

care — uimit �i înfrico�at — îl

privea

pe Velceaninov, ca �i cum ar fi

încremenit înaintea unei vedenii.

R�mase

atât de uluit, încât un timp nu

pricepu nici o iots

din mustr�rile violente

pe care i le adresa so�ia cu o

extrems

volubilitate. În sfâr�it, se

cutremurs

�iî�id�du seama dintr-o dats

de situa�ia lui penibil�. În�elese

tot, �i vina

lui, �i ce-i cu Mitenka �ics

acest "musiu" (nu se �tie de ce

so�ia sa astfel îl

numea pe Velceaninov), "a fost

îngerul nostru p�zitor �i

salvator, pe când

dumneata ve�nic o iei din loc,

când trebuie ss

fii de fa��".

Velceaninov izbucni dintr-o dats

în hohote de râs.

— Dar bine, noi suntem prieteni,

prieteni din copil�rie, exclams

acesta, adresându-se doamnei

mirate �i cuprinzând cu mâna

dreapt�,

familiar �i protector, umerii lui

Pavel Pavlovici, care zâmbea acru.

Nu v-a

vorbit niciodats

despre Velceaninov?

— Nu, nu mi-a vorbit niciodat�, se

z�p�ci pu�in so�ia.

— Atunci prezenta�i-ms

so�iei dumneavoastr�, amice

tr�d�tor!

— Acesta-i, Lipacika, într-adev�r

domnul Velceaninov, iat�-l...,

începu Pavel Pavlovici, dar se

încurcs

în chip ru�inos.

So�ia se îmbujors

la fa�s

�i îl fulgers

cu ochi furio�i, pesemne pentru

cs

o numise "Lipocika".

— Închipui�i-v�, nici nu m-a

în�tiin�at cs

s-a c�s�torit, nici la nunts

nu m-a invitat, dar dumneavoastr�,

Olimpiada...

— Semionovna, îi sufls

Pavel Pavlovici.

— Semionovna! îngâns

brusc ulanul care adormise

adineaori.

— Ei, bine, Olimpiada Semionovna,

ierta�i-l pentru mine, de dragul

întâlnirii a doi amici... E un sos

bun la suflet! rosti Velceaninov

�i,

prietene�te, îl lovi pe um�r, cu

palma, pe Truso�ki.

— Eu, inimioara mea, ms

îndep�rtasem numai pentru o'

clip�,d�du

ss

se scuze Pavel Pavlovici.

— �i-ai p�r�sit nevasta, l�sând-o

de râsul lumii! relus

numaidecât

Lipocika. Când ai mai mults

nevoie de dânsul, ia-l de unde nu-

i... iar când

nu-�i trebuie — hop �i el!

— Da, da, când n-ai nevoie de el,

e prezent... mai ales când n-ai

nevoie..., îi �inu isonul

ofi�erul.

Lipocika aproape se sufoca de

emo�ie. Î�id�dea seama cs

n-avea nici

un rost discu�ia asta fa�s

de Velceaninov. Ro�i, dar nu se

mai putea st�pâni

�i izbucni:

— Când nu-i cazul, e�ti extrem de

precaut, �tii ss

iei atâtea precau�iuni!

— Pân��i pe sub pat... cauts

aman�i... pân��i pe sub pat, când

nu-i

nevoie..., deodats

se înfl�c�rs

teribil pân��i Mitenka.

Dar cu Mitenka nu mai era nimic de

f�cut. De altfel, totul se sfâr�i

în

cele mai bune condi�iuni. Se legs

o amici�ie la toart�. Pavel

Pavlovici fu

trimis dups

cafea �i sup�. Olimpiada

Semionovna îi explics

lui Velceaninov

cs

ei veneau acum din ora�ul O. unde

î�i avea postul b�rbatul s�u.

Aveau

ss

petreacs

dous

luni la �ar�, undeva nu departe,

la patruzeci de verste de

sta�ie. Au acolo o cass

minunat��i o livad�, vor primi

oaspe�i, au �i vecini.

Iar dacs

Alexei Ivanovici ar fi atât de bun

�i ar vre ass

le facs

o vizits

în

"însingurarea lor", ea l-ar

întâmpina ca pe un înger p�zitor,

c�ci nu-�i

poate aminti f�rs

ss

se îngrozeascs

de ceea ce s-ar fi putut întâmpla,

dac�... etc. etc. — într-un

cuvânt, "ca pe un înger

p�zitor"...

— �i salvator, �i salvator, st�rui

cu înfl�c�rare ulanul.

Velceaninov mul�umi, declars

cs

ar fi încântat, cs

dispune de timp �i

nu are nici o ocupa�ie �ics

invita�ia Olimpiadei Semionovna îl

încânts

cu

deosebire. Legars

o conversa�ie vesel�, în cursul

c�reia Velceaninov plass

dou�-trei complimente. Lipocika

ro�i de încântare �i, când se

întoarse

Pavel Pavlovici, ea îi declars

cu entuziasm cs

Alexei Ivanovici a avut

amabilitatea de a accepta

invita�ia ei, primind ss

petreacs

cu dân�iio luns

întreags

la �ar�.Af�g�duit chiar cs

va veni peste o s�pt�mân�. Pavel

Pavlovici surâse, încurcat,

�it�cu. Olimpiada Semionovna

ridics

din umeri

spre so�ul s�u �iî�i în�l�s

ochii la cer. În sfâr�it, cu to�ii

se desp�r�ir�. Încs

o dats

mul�umiri, iar��i "înger p�zitor",

din nou Mitenka". Iar Truso�ki î�i

conduse so�ia �i pe ulan, ca ss

ia loc în vagon. Velceaninov î�i

aprinse un

trabuc �i începu ss

se plimbe pe peronul acoperit din

fa�ag�rii. �tia cs

Pavel Pavlovici va veni într-un

suflet ss

stea de vorbs

cu dânsul pâns

la

semnalul de plecare. Întocmai a�a

se petrecurs

lucrurile. Truso�ki se

înf��i�s

f�rs

z�bavs

cu o întrebare alarmat�,

întip�rits

în ochii s�i �i în

întreaga expresie a fe�ei.

Velceaninov izbucni în râs, îl lus

"prietene�te" de

cot pe Pavel Pavlovici, tr�gându-l

pâns

la banca cea mai apropiat�, �i îl

a�ezs

lângs

dânsul. T�cu îns�, dorind ca

Truso�ki ss

înceaps

vorba.

— Vass

zics

oss

veni�i la noi? bâigui acesta,

trecând f�rs

ocol la

chestiunea principal�.

— Eram sigur! Ah, cum nu v-a�i

schimbat de loc! pufni în râs

Velceaninov.

Nu cumva v-a�i putut închipui,

barem o clips

în mod serios, zise el,

lovindu-l u�or cu palma pe um�r,

cs

as

fi în stare ss

vin la dumneavoastrs

în vizit�, �i încs

pentru o luns

întreag�, ha, ha!

Pavel Pavlovici nu mai putu de

bucurie. — Atunci înseamns

cs

n-o ss

veni�i? exclams

el, f�rs

s�-�i ascunds

câtu�i de pu�in încântarea.

— N-am ss

vin, n-am ss

vin ! râse Velceaninov, plin de

sine.

Totu�i, nici el singur nu-�i putea

da seama de ce i se p�rea a�a de

comics

scena aceasta. Dar pe m�surs

ce î�i urma cursul discu�ia, cu

atâta

el însu�i se delecta mai mult.

— Oare-i adev�rat? Vorbi�i serios?

�i Pavel Pavlovici tres�ri de

ner�bdare �i de nelini�te.

— V-am spus o dats

cs

n-am ss

vin. Uf, ce om sucit mai sunte�i!

— Atunci ce-o s�-i spun? Ce

explica�ii îi voi da Olimpiadei

Semionovna, peste o s�pt�mân�,

când va vedea cs

n-a�i venit?

— Mare încurc�tur�! spune�i-i cs

mi-am rupt un picior sau altceva,

indiferent ce!

— N-are ss

ms

cread�, îngâns

t�r�g�nat Pavel Pavlovici, cu un

gl�scior jalnic.

— �ioss

vs

certe? râse mai departe

Velceaninov. Dar bag de seam�,

bietul meu amic, cs

tremura�i înaintea preafrumoasei

dumneavoastre

consoarte. Nu?

Pavel Pavlovici încercs

ss

zâmbeasc�, dar nu putu. Era

desigur foarte

bine cs

Velceaninov renun�ase la vizit�.

Dar a-�i permite unele

familiarit��i

în privin�a so�iei sale — asta nu-

i convenea de loc. Truso�ki se

întunecs

la

fa��. Velceaninov î�id�du seama.

Se auzi al doilea semnal de

clopo�el.

Dintr-un vagon, de la distan��, un

gl�scior sub�irel îl chems

nelini�tit pe

Pavel Pavlovici. Acesta se

fr�mânta în loc, dar nu r�spunse

la chemare.

Mai a�tepta pesemne ceva de la

Velceaninov, desigur încs

o promisiune cs

nu va veni.

— Din ce familie se trage so�ia

dumneavoastr�? îl întrebs

Velceaninov,

ca �i cum n-ar fi observat

nelini�tea lui Pavel Pavlovici.

— E fiica protopopului nostru,

r�spunse cel�lalt, tr�gând cu

coada

ochiului la vagon �i ciulind

urechile.

— Aha, în�eleg, pentru frumuse�ea

ei. Pavel Pavlovici f�cu din nou o

grimas�.

— Dar Mitenka �sta cine-i?

— �sta-i a�a,cum ss

zic... o ruds

îndep�rtats

din partea mea... fiul

unei veri�oare defuncte... îl

cheams

Golubcikov... a fost scos din

armats

pentru un bucluc... dar a fost

reprimit de curând... noi l-am

echipat... e un

biet tân�rf�rs

noroc...

"Totu-i în ordine... Situa�ia e

normal�...", î�i zise Velceaninov.

— Pavel Pavlovici! r�suns

din nou o chemare îndep�rtats

dintr-un

vagon, cu o intona�ie înc��i mai

nervoas�.

— Pal Palici! se auzi o alts

voce r�gu�it�.

Truso�ki se fr�mânta din nou,

nemaig�sindu-�i astâmp�r. Dar

Velceaninov îl prinse cu putere de

bra��i-l opri pe loc.

— Vre�iss

ms

duc numaidecât la so�ia

dumneavoastr��iss

povestesc

cum a�i vrut ss

ms

înjunghia�i, ai?

— Ce? Cum? se însp�imânts

cumplit Pavel Pavlovici. Ss

vs

fereascs

Dumnezeu!

— Pavel Pavlovici! Pavel

Pavlovici! se auzirs

iar��i voci.

— Hai, duce�i-v�! îll�s�, în

sfâr�it, Velceaninov, râzând din

toats

inima.

—A�adar n-o ss

veni�i? �opti, aproape

dezn�d�jduit, pentru ultima

oar�, Pavel Pavlovici �i-�i duse

mâinile înainte, palms

spre palm�, cu

degetele împreunate.

—Vs

jur cs

n-o ss

vin. Goan�! Ave�i s-o p��i�i,

ave�i s-o p��i�i!

Dups

aceste vorbe Velceaninov îi

întinse cordial mâna �i tres�ri.

Pavel

Pavlovici nu-i d�du, �i el, mâna.

Ba chiar �i-o retrase pe-a lui.

R�suns

cel de-al treilea semnal de

clopot.

Într-o clip�, se petrecu în

sufletele amândurora o

transformare ciuda

t�. În inima lui Velceaninov

tres�ri �i se frânse ceva parc�.

El nu mai

râdea ca acum câteva clipe, ci,

furios, îl apucs

de um�r, cu putere, pe

Pavel Pavlovici.

— Dacs

eu vs

întind mâna asta, �i Velceaninov

îi ar�ts

palma stângs

cu cicatricea vizibils

at�ieturii, dumneavoastrs

a�i putea ss

n-o refuza�i,

rosti în �oapts

cu buze palide, tremurânde...

Pavel Pavlovici p�li de asemenea.

Îi tremurau �i buzele sale.

Convulsii

îi schimonosirs

fa�a.

— Dar Liza? �opti el repede

printre din�i.

Buzele îi tres�rirs

brusc. Obrajii �ib�rbia i se

cutremurar�. Îl podidirs

lacrimile. Velceaninov r�mase

încremenit în fa�a lui, ca o

statuie.

— Pavel Pavlovici! Pavel

Pavlovici! r�sunar��ipete din

vagon, ca �i

cum ar fi fost înjunghiat cineva.

Apoi se auzi un fluierat.

Truso�ki se dezmetici, lovi din

palme �i o rupse la fugs

ca un

bezmetic. Trenul porni. Totu�i, el

apucs

ss

se aga�e �iss

sar�, din mersul

trenului, tocmai în vagonul s�u.

Velceaninov r�mase în gar��i numai

pe

înserat porni mai departe pe

aceea�i rut�, cu alt tren. N-o lus

înss

spre

dreapta, la doamna din provincie,

c�ci nu se sim�ea în apele lui.

Mai târziu

îns�, stra�nic regret�.

Dostoievski - Eternul Sot

Documents

Transcript of Dostoievski - Eternul Sot