Feodor Mihailovici Dostoievski
ETERNUL SO.
I
Velceaninov
Sosi vara, iar Velceaninov — în
ciuda a�tept�rilor sale — se v�zu
re�inut la Petersburg. C�l�toria
pl�nuits
de dânsul în sudul Rusiei fusese
z�d�rnicit��i sfâr�itul procesului
s�u nici nu se întrez�rea.
Procesul
acesta — o pricins
cu mo�ia —c�p�tase o întors�turs
cât se poate de
proast�. Cu vreo trei luni mai
înainte, lucrurile p�reau cât se
poate de
simple, aproape f�rs
nici un risc, dar dintr-o dats
totul se schimb�. "A�a-i
acuma, toate au început ss
se schimbe în r�u!" repeta adesea
Velceaninov,
cu r�utate, fraza asta. Tocmise un
avocat priceput, bine pl�tit,
celebru �i
nu se uita la bani. Dar,
ner�bd�tor �i plin de neîncredere,
se apucs
ss
se
ocupe singur de proces. Alc�tuia
�i scria jalbe, pe care avocatul
le arunca
la co�. Alerga pe la autorit��i,
culegea informa�ii, �i, probabil,
încurca
lucrurile, pentru cs
în cele din urms
avocatul începu s�-i facs
repro�uri �i
s�-l trimits
în viligiatur�. Dar el nu se putea
hot�rî ss
plece la vil�, în
viligiatur�. Praful, z�pu�eala,
nop�ile albe care zdruncins
nervii— iats
cu
ce se desf�ta el la Petersburg.
Locuia undeva în preajma Teatrului
Bal�oi,
într-un apartament închiriat de
curând, care nu-i era pe plac,
"nimic
nu-mi reu�e�te!" spunea el.
Ipohondria îi sporea zi de zi; de
altfel, avea de
mult înclinare pentru starea asta
sufleteasc�.
Era un om care tr�ise intens �i
din plin, trecut de mult de prima
tinere�e, avea vreo treizeci �i
opt sau treizeci �i nous
de ani, iar aceasts
"b�trâne�e", cum îi spunea el,
venise "aproape pe nea�teptate".
Singur
în�elegea cs
îmb�trânise nu atât datorits
num�rului anilor, ci — ca ss
zicem a�a — prin calitatea
acestora �ic�, chiar dacs
începusers
s�-l lase
puterile, asta era mai mult pe
plan spiritual decât fizic. Ca
înf��i�are ar�ta
�i acum chipe�. Era înalt �i bine
f�cut, cu p�rul blond, des, f�rs
nici un fir
alb în cap �i cu o barbs
blond�, cam pâns
la mijlocul pieptului. Când îl
vedeai pentru întâia oar�,î�ip�rea
stângaci �i del�sat. Dar,
privindu-l mai
cu luare-aminte, distingeai într-
însul un domn, perfect st�pân pe
sine, �i
care primise cândva cea mai aleass
educa�ie. Gesturile lui
Velceaninov
erau �i acum degajate, sigure,
chiar gra�ioase, cu tot aerul s�u
dobândit de
om posac �i neîndemânatic. P�stra
pâns
în ultimul timp o încredere în
sine de nezdruncinat, de cea mai
arogants
spe�s
monden�, pe care nici el
însu�i poate n-o b�nuia, de�i era
un b�rbat nu numai inteligent, dar
chiar
cu scaun la cap uneori, aproape
cult �i înzestrat cu net�g�duite
calit��i.
Fa�a lui alb��i rumens
se distingea în trecut printr-o
ging��ie feminins
care atr�gea aten�ia femeilor. Ba
�i acum câte cineva, privindu-l,
exclama:
"Ce om s�n�tos, rumen �i
înfloritor la chip!" Totu�i omul
acesta "s�n�tos"
fusese biruit cu totul de
ipohondrie. Ochii s�i mari �i
alba�tri fuseser�, cu
vreo zece ani mai înainte, foarte
cuceritori. Erau atât de limpezi,
veseli �i
lipsi�i de orice îngrijorare,
încât atr�geau involuntar privirea
oric�rei persoane
care avea de-a face cu dânsul.
Acuma îns�, în preajma vârstei de
patruzeci de ani, limpezimea �i
bun�tatea se stinsesers
aproape cu totul în
ochii ace�tia, împrejurul c�rora
începuse ss
se urzeascs
o re�ea de mici
zbârcituri. În ochii lui se
ivisers
dimpotrivs
un cinism de om obosit �i nu
des�vâr�it de moral, o viclenie,
adesea o ironie �i încs
o nuan��,
inexistents
înainte vreme: o umbrs
de durere �i de triste�e vag�,
parcs
f�rs
obiect, dar foarte adânc�. Aceasts
triste�e se accentua mai ales când
r�mânea singur. �i, ciudat lucru,
omul acesta guraliv, vesel �i
distrat pâns
acum vreo doi ani, care povestea
minunat istorioare pline de haz —
nimic
nu dorea ast�zi mai mult decât ss
r�mâns
singur. P�r�sise dinadins o
seams
de cunoscu�i, pe care �i ast�zi i-
ar fi putut p�stra, de�i situa�ia
lui
b�neascs
ajunsese cu totul precar�. Aceasts
atitudine i-a fost determinat�,
într-adev�r, �i de vanitate. De
altfel, neîncrederea �i vanitatea
lui n-ar mai
fi putut suporta vechile
cuno�tin�e. Dar, încet-încet, în
singur�tatea în
care se afla vanitatea sa nu numai
cs
nu se mic�ora, ci, dimpotriv�,
degenera într-o vanitate cu totul
aparte, de un soi cu totul nou:
începuse
s�-i sufere uneori datorits
unor cauze cu totul diferite celor
dinainte, cauze
nea�teptate �i care nici nu putea
fi concepute mai demult, ni�te
cauze
"superioare" celor actuale...
"dacs
exists
într-adev�r, ca ss
zicem a�a,
cauze superioare �i inferioare..."
ad�uga el însu�i.
Da, ajunsese �i aici. Se r�zboia
cu un fel de cauze superioare, la
care
pe vremuri nici nu s-ar fi gândit.
În con�tiin�a sa, el numea
superioare
toate "cauzele" pe care (spre
propria-i surprindere) nu le putea
lua în râs în
sinea lui — lucru care nu se mai
întâmplase înainte — da, numai în
sinea
lui. În societate era altceva!
�tia prea bine c�, dacs
împrejur�rile ar fi
prielnice, atunci chiar a doua zi,
cu toate hot�rârile tainice �i
pioase ale
con�tiin�ei sale, ar renega în
gura mare aceste "cauze
superioare" �i el
însu�i, cel dintâi, le-ar lua în
b�taie de joc, nerecunoscând
desigur nimic.
Asta era într-adev�ra�a, cu toate
cs
avea într-o oarecare m�sur�, chiar
foarte important�, o independen�s
de cugetare, cucerits
în ultima vreme de
la "cauzele inferioare" care-l
st�pânisers
pâns
atunci. Deseori,
Velceaninov, sculându-se diminea�a
din pat, se ru�ina de gândurile �i
de
sentimentele avute în timpul
insomniei de peste noapte. (De
altfel, în
ultima vreme, suferea mereu de
insomnie.) De mult b�gase de seams
cs
ajunsese extraordinar de b�nuitor
în toate cele, �i-n lucruri
importante,
dar �i-n bagatele, de aceea se
hot�rî ss
aibs
cât mai pu�ins
încredere întrînsul.
Totu�i se petrecurs
unele fapte c�rora nu li se putea
contesta
realitatea. În ultima vreme,
uneori noaptea, gândurile �i
senza�iile sale se
preschimbau aproape cu totul în
compara�ie cu cele obi�nuite �i
îndeob�te
nu sem�nau de loc cu cele din
prima parte a zilei. Acest lucru
îl uimi �i îl
f�cu ss
se adreseze unui doctor vestit, un
bun cunoscut al s�u. I se
dest�inui, bineîn�eles, mai mult
în glum�. Medicul îi r�spunse cs
schimbarea gândurilor �i a
senza�iilor, ba chiar dedublarea
lor în nop�ile
de insomnie �i în genere noaptea
este un act curent la oamenii
"care
gândesc �i simt puternic"; cs
o seams
de convingeri din întreaga via�s
se
modifics
uneori brusc sub influen�a
melancolics
a nop�ii �i a insomniei; cs
dintr-o dats
se iau uneori din senin cele mai
fatale hot�râri. Toate acestea
merg bineîn�eles pâns
la o anumits
limit��i dacs
persoana cu pricina
ajunge ss
perceaps
prea puternic aceasts
dedublare, provocându-i o suferin
��, acesta-i un simptom
indiscutabil cs
maladia s-a declan�at; �i prin
urmare e necesar ss
se întreprinds
neap�rat ceva. Cel mai bine ar fi
ss
se
schimbe radical felul de via��,
alimenta�ia, sau chiar ss
se întreprinds
o
c�l�torie. E recomandabil, f�rs
îndoial�, �i un purgativ.
Velceaninov nici nu-l ascults
mai departe. Maladia îi fusese
demonstrats
cu vârf �i îndesat.
"Va ss
zics
chestiunea «superioar�» nu este
decât o boal��i nimic mai
mult!" î�i zicea uneori cu un
v�dit sarcasm. Dar nu se resemna
ss
cads
de
acord.
În curând, fenomenele care se
petreceau numai noaptea începurs
ss
se repete diminea�a, atât numai cs
îl impresionau �i mai puternic,
f�cându-l ss
simts
or�utate sarcastics
în locul regretului �i al
înduio��rii
de odinioar�. De fapt, unele
întâmpl�ri din via�a lui trecut�,
petrecute
chiar tare demult, îi reveneau din
ce în ce mai des în minte "a�a din
senin
�i Dumnezeu �tie de ce", �i într-o
reprezentare radical deosebit�. De
pild�,
Velceaninov se plângea încs
mai de mult c�-i sl�bise memoria:
nu-�i mai
reamintea figura persoanelor
cunoscute, care se sup�rau,
întâlnindu-l.
Uita uneori cu des�vâr�ire o carte
cetits
cu jum�tate de an în urm�. Dar,
cu toats
pierderea evidents
a memoriei (de care era foarte
îngrijorat), ceea
ce f�cea parte din via�a de
odinioar��i ceea ce în decurs de
zece-cincisprezece
ani fusese cu totul uitat, acestea
în întregime îi r�s�reau uneori
brusc
în memorie, �i încs
cu o uimitoare fine�e a
impresiilor �i a detaliilor, încât
parcs
le retr�ia din nou. Unele dintre
faptele ivite acum în con�tiin�s
fusesers
complet uitate, încât i se p�rea o
adev�rats
minune faptul de a �i
le fi putut reaminti. Dar asta
încs
nu era totul. Ce om care �i-a
tr�it via�a
din plin n-are amintiri? La dânsul
înss
tot ce-i ap�rea în minte parcs
fusese dinainte preg�tit de cineva
într-o lumins
absolut nou�, nea�teptat�,
cu neputin�s
de conceput înainte vreme. De ce
unele amintiri îi ap�reau
acum ca ni�te adev�rate crime? �i
doar nu era vorba numai de
sentin�ele
emise de mintea lui, de altfel
nici n-avea încredere în mintea-i
tenebroas�,
singuratic��i bolnav�. Dar
reprob�rile luau uneori forms
deblesteme �i
ajungeau la lacrimi, dacs
nu exterioare, cel pu�in
l�untrice. Într-adev�r,
dacs
i s-ar fi spus în urms
cu doi ani cs
va fi în stare ss
plâng�, n-ar fi
crezut pentru nimic în lume. La
început nu-�i aducea aminte de
suvenirurile
sentimentale, ci mai cu seams
de cele sarcastice. �i reamintea
unele
insuccese sau înjosiri din via�a
monden�. Îi revenea, de pild�, în
minte
faptul cum "îl bârfise un
intrigant", f�când ss
nu mai fie primit într-o anumits
cas�... cum nu de mult fusese de-a
dreptul ofensat în mod public f�rs
s�-�i fi provocat adversarul la
duel... cum fusese o dats
luat în râs printr-o
epigrams
foarte spirituals
într-un cerc de femei foarte
încânt�toare, iar el
n-avusese prezen�a de spirit ss
r�spunds
ceva. �i mai aducea aminte de
dou�-trei datorii pe care nu le
pl�tise, într-adev�r, o nimica
toat�, totu�i
datorii de onoare, fa�s
de ni�te persoane cu care încetase
ss
se mai vad��i
pe care începuse ss
le vorbeascs
de r�u. Îl mai chinuia, dar numai
în
momentele cele mai proaste,
amintirea a dous
averi considerabile f�cute
praf �i pulbere de dânsul în modul
cel mai stupid. Dar mai pe urms
aducerile-aminte se refereau �i la
unele lucruri "superioare". Astfel
Velceaninov
î�i aminti "netam-nesam" figura
uitats
— �tearss
de mult din memorie
— a unui func�ionar blând
�ib�trânel, caraghios �i cu pu�ins
c�runte
�e, pe care-l jignise odinioars
în public dintr-o fanfaronad�,
numai �i
numai ca ss
puns
în valoare un calambur hazliu,
reu�it, care-i adusese
glorie �i care a fost apoi repetat
din gurs
în gurs
— fapts
reprobabil�,
r�mass
încs
nepedepsit�. Uitase cu totul
întâmplarea aceasta, nici nu-�i
mai aducea aminte de numele
b�trânului, de�i împrejur�rile
întâmpl�rii îi
r�s�rirs
în minte cu o extraordinars
exactitate. �i aduse perfect
aminte cs
b�trânelul ap�ra reputa�ia fiicei
sale, o fats
care întârzia ss
se m�rite,
despre care circulau în oras
fel de fel de zvonuri. B�trânelul
se sup�rase �i
c�utase ss
r�spund�, dar îl podidisers
dintr-o dats
lacrimile fa�s
de toats
lumea — ceea ce f�cuse chiar
oarecare impresie. Pâns
la urm�, societatea
îl îmb�tase cu �ampanie pe
mo�negu��i tot societatea se
t�v�lise de râs.
Aducându-�i acum aminte a�a
"netam-nesam" cum plângea în
hohote
b�trânelul, acoperindu-�i obrazul
cu mâinile, ca un copil.
Velceaninov avu
impresia cs
nu uitase niciodats
întâmplarea asta. Dar, ciudat
lucru: toats
împrejurarea care i se p�ruse pe
atunci foarte hazlie, acum o vedea
cu
totul altfel, mai cu seams
am�nuntele — �i anume acoperirea
fe�ei cu
palmele. �i mai aduse aminte cum
bârfise numai ca ss
facs
haz, pe
delicioasa so�ie a unui institutor
�i cum ponegrirea ajunsese la
b�rbatul ei.
Velceaninov plecase curând din
târgu�orul acela �i nu mai aflase
ce
urm�ri avusese clevetirea lui. De-
abia acum începu s�-�i închipuie
cum va
fi putut ss
se ispr�veascs
istoria aceea. Dumnezeu �tie unde
l-ar fi dus
imagina�ia, dacs
nu i-ar fi fulgerat în minte o
amintire mult mai recents
despre o fats
dintr-o familie de târgove�i, care
nici nu-i pl�cuse cel pu�in �i
cu care, trebuie ss
m�rturisim, nici nu �tie cum naiba
f�cuse un copil. Îi
p�r�sise pe amândoi, f�rs
s�-�i fi luat m�car r�mas bun de
la dân�ii,
plecând din Petersburg (nici n-
avusese timp, ce-i drept!). Pe
urms
el o
c�uts
pe fats
timp de un an întreg, dar n-o mai
putu descoperi. Asemenea
amintiri se strângeau cu sutele,
fiecare din ele tr�gând dups
sine alte zeci
�i zeci. Încet-încet, începu ss
sufere �i propria lui vanitate.
Am mai spus cs
vanitatea lui degenerase într-un
sentiment cu totul
deosebit. Într-adev�r, a�a era. În
unele momente (rare, de altfel),
Velceaninov
era atât de distrat, încât nu
sim�ea nici o jens
cs
nu avea tr�surs
proprie, cs
umbla pe jos pe la autorit��i,
c��inuta îi era cam neîngrijit�.
Iar dacs
cineva dintre vechii s�i cunoscu�i
l-ar fi m�surat pe strads
cu o
privire ironic�, sau n-ar fi avut
chef s�-l recunoasc�, atunci el ar
fi avut,
ce-i drept, destuls
mândrie ca nici ss
nu clipeasc�. Nici ss
nu clipeascs
într-adev�r, �i nu numai de form�.
Asta se întâmpla, bineîn�eles, în
momentele de iritare �i uitare de
sine. Totu�i vanitatea lui se
dezinteresa
îndeob�te, treptat-treptat, de
pricinile de alt�dat��i se
concentra asupra
unei singure chestiuni, ve�nic
prezents
în mintea lui.
"Pesemne, începea el ss
se gândeascs
uneori în mod satiric (era
aproape totdeauna satiric, când se
gândea la sine), pesemne cineva
are
grijs
ss
ms
moralizeze, de aceea îmi sugereazs
aceste amintiri blestemate
�i «lacrimi de c�in��»!" Fie! Dar
degeaba! Nu e decât un tir de
gloan�e oarbe.
�tiu foarte bine, ba chiar mai
mult decât sigur, cs
n-am nici un pic de
autost�pânire, cu toats
autocondamnarea mea, înso�its
de c�in�e înl�cr�mate,
�i ca to�i cei patruzeci de ani
stupizi ai mei! Dacs
mâine as
fi ispitit
de o întâmplare �i de împrejur�ri
convenabile ca s�-mi fac cheful
pentru a
r�spândi zvonul cs
nevasta institutorului a primit
daruri de la mine, as
face-o sigur �if�rs
ezitare, iar fapta ar fi înc��i
mai detestabil�, fiind vorba
de o recidiv�. Sau ss
zicem cs
m-ar jigni iar��i acel prin�i�or,
fiul unic al
unei mame, c�ruia i-am trimis în
picior un glonte din pistol acum
unsprezece
ani, f�rs
îndoials
cs
l-as
provoca numaidecât din nou la duel
�i i-as
h�r�zi al doilea picior de lemn.
Va ss
zic�, e adev�rat cs
sunt gloan�e oar-
be, cu totul inutile? Atunci de ce
ss
ms
mai împresoare asemenea amintiri,
când eu nu �tiu cum ss
ms
descotorosesc convenabil de mine
însumi?"
De�i întâmplarea cu nevasta
institutorului nu s-a repetat, cu
toate cs
eroul n-a mai fericit pe altcineva
cu un picior de lemn, dar numai
gândul
cs
aceste fapte s-ar repeta neap�rat
dacs
s-ar ivi împrejur�ri prielnice, îl
f�ceau pe Velceaninov ss
se piards
cu firea... uneori. Doar nu-i
obligator
ss
suferi mereu din pricina
amintirilor. Te mai po�i �i odihni
sau petrece
pu�in — în pauze...
A�a �if�cea Velceaninov. Era
dispus ss
petreacs
un pic în pauze. Dar
pe m�surs
ce trecea vremea, �ederea lui la
Petersburg îi devenea din ce în
ce mai insuportabil�.Se g�sea în
pragul verii. Uneori, pâlpâia în
mintea lui
hot�rârea de a l�sa totul balt�,
chiar �i procesul, �i de a pleca
a�a dintr-o
dat�, unde va vedea cu ochii, la
întâmplare — ss
zicem în Crimeea, de
pild�... De obicei, nu trecea mai
mult de un ceas �i Velceaninov î�i
detesta
gândul acesta, de care începea s�-
�i bats
joc: "Aceste obsesii nu ms
vor
p�r�si nici la sud, de vreme ce au
început ss
puns
st�pânire pe mine �i
dacs
sunt un om cât de cât onest — or
asta înseamns
cs
n-am nici cum �i
nici de ce ss
fug de ele".
"Ce rost are ss
fug? urms
Velceaninov ss
filozofeze cu mâhnire. Aici e
atâta pr�f�raie, atât z�duf
în�bu�itor! Casa-i a�a de murdar�.
La
autorit��ile unde îmi pierd vremea
între ace�ti oameni foarte
ocupa�i—e
atâta forfots
meschin�, atâtea griji m�runte. Pe
fa�a tuturor oamenilor
r�ma�i în ora�, care se perinds
din zori pân�-n sear�, vezi
întip�rit a�a de
naiv �i de sincer întregul lor
egoism, tupeul lor grosolan,
la�itatea
sufletelor lor mici �i nimicnicia
inimilor lor de dous
parale, încât, pe drept
cuvânt, se poate spune cs
aici e un adev�rat rai pentru un
ipohondru,
vorbind foarte serios! Totul e dat
la iveals
sincer, deschis... Nimeni nu
crede necesar ss
se ascund�, nimeni nu se preface
cum fac cucoanele
noastre în viligiatur�, în �ars
sau în str�in�tate. Totul merits
aici cel mai
profund respect, m�car ca un
omagiu adus sincerit��ii �i
simplit��ii. Nu
mai plec nic�ieri. Ss
cr�p aici, dar nu ms
clintesc din loc !"...
II
Domnul cu doliu la p�l�rie
Era în trei iulie. Domnea o
z�pu�eal��i oar�i�s
insuportabil�.
Velceaninov avusese o zi cu o mie
de alerg�turi. Toats
diminea�a umblase
pe jos �i cu tr�sura, iar seara
trebuia neap�rat ss
treacs
pe la un domn de
care avea absoluts
nevoie — un om de afaceri,
consilier de stat, care locuia
într-o vils
undeva pe Ceornaia Recika, �i pe
care urma s�-l surprinds
pe
nea�teptate acas�. Pe la �ase,
Velceaninov intrs
într-un restaurant dubios,
dar fran�uzesc, de pe bulevardul
Nevski, lângs
podul Poli�eiski. Se a�ezs
în
col�ul s�u obi�nuit la m�su�a lui
�iî�i ceru prânzul zilnic.
Mânca în fiecare zi un prânz de o
rubl�, pentru vin pl�tind aparte.
Socotea aceasts
chivernisire ca o ofrands
aduss
în mod în�elept greut��ilor
b�ne�ti prin care trecea. Mirându-
se cum se poate consuma o mâncare
atât de mizerabil�, Velceaninov
devora prânzul pâns
la ultima f�râmitur�,
totdeauna cu aceea�i poft�, de
parcs
n-ar fi mâncat de trei zile. "E
ceva
maladiv cu mine!" morm�ia în
barb�, când î�id�dea seama de
apetitul
s�u. De data aceasta Velceaninov
se a�ezs
la m�su�a sa în cea mai proasts
dispozi�ie sufleteasc�.�i aruncs
mânios p�l�ria unde se nimeri, se
rezems
cu coatele pe mas��ic�zu pe
gânduri. Dacs
vecinul de al�turi, fereascs
Dumnezeu! nu �i-ar fi c�utat de
treabs
sau dacs
chelnerul care-l servea
nu l-ar fi în�eles de la primul
cuvânt, Velceaninov ar fi r�bufnit
ca un
elev-ofi�er �i ar fi f�cut cine
�tie ce t�r�boi, tocmai el care
�tia ss
fie extrem
de politicos �i la nevoie chiar ss
priveascs
de sus, imperturbabil, ceea ce se
întâmpla în juru-i.
I se aduse supa. El puse mâna pe
lingur�, dar numaidecât — înainte
de a o fi umplut — o trânti pe
mas�, gata ss
sars
de pe scaun. Un gând
nea�teptat îl fulgers
deodat�. În clipa aceea — Dumnezeu
�tie datorits
c�rui proces de cugetare — el
în�elese perfect pricina triste�ii
sale —o
triste�e deosebit�, aparte, care-l
chinuia de câteva zile în �ir în
timpul din
urm�, legându-se de dânsul, tam-
nesam, �i nel�sându-l în pace,
Dumnezeu
�tie de ce. Acum înss
pricepu taina, v�zând totul ca-n
palm�.
"P�l�ria — asta-i pricina! bomb�ni
el, ca un inspirat. Numai �i numai
blestemata asta de p�l�rie
rotund�, cu panglics
mâr�avs
de doliu, poarts
toats
vina!"
C�zu pe gânduri �i, cu cât se
cufunda tot mai adânc în ele, cu
atât se
posomora mai mult �i cu atât
"întreaga întâmplare" i se p�rea
mai ciudat�.
"Dar... dar, de fapt, e vorba aici
într-adev�r de o întâmplare?
protests
el, f�rs
prea mults
încredere în sine. Se petrece oare
aici ceva care ss
semene cu o întâmplare?
Întreaga chestiune consta în
urm�toarele: cu vreo dous
s�pt�mâni în
urms
(de fapt, nu �inea exact minte
data) întâlnise pentru întâia oars
pe
strad�, undeva, la întret�ierea
dintre Podiaceskaia �i
Me�ceanskaia, un
domn cu doliu la p�l�rie. Fusese
un b�rbat ca oricare altul, n-
avusese
nimic deosebit, trecuse repede,
dar parcs
îl a�intise prea st�ruitor pe
Velceaninov, atr�gându-i aten�ia
în mod deosebit. Îl întâlnise
pesemne
cândva, undeva... "Dar mii de
figuri am v�zut în via��. iNu-i cu
putin�s
ss
le �in minte pe toate!" Dups
vreo dou�zeci de pa�i, Velceaninov
uits
întâlnirea avut�, cu toats
impresia ini�ials
f�cuts
asupra-i. Impresia îns�,
destul de original�,r�mase pentru
toats
ziua, sub forma unei neobi�nuite
înver�un�ri, dar f�rs
obiect. Dups
dous
s�pt�mâni Velceaninov î�i aminti
limpede toate acestea. �i aduse
aminte cs
nu în�elesese de loc cauza acelei
irita�ii �ics
pâns
atunci nu f�cuse nici o leg�tur��i
nici o confruntare
între indispozi�ia lui sufleteascs
din seara aceea �i întâlnirea de
diminea��.
Dar domnul acela se gr�bi s�-i
aducs
aminte despre persoana sa �i a
doua
zi se încruci�a din nou cu
Velceaninov pe bulevardul Nevski,
privindu-l
�ints
în chip straniu. Velceaninov
scuips
cu dispre��i numaidecât se mirs
de ceea ce f�cuse. Sunt, ce-i
drept, fizionomii care î�i inspirs
un dezgust
inexplicabil �if�rs
sens. "L-am mai întâlnit, într-
adev�r, pe undeva",
morm�i, îngândurat, Velceaninov,
la jum�tate de ors
dups
întâlnire �i se
sim�i din nou, toats
seara, în cea mai proasts
dispozi�ie sufleteasc�.
Avusese chiar un vis cât se poate
de urât, totu�i nu-�id�du seama cs
pricina noii �i deosebitei
ipohondrii nu era alta decât
prezen�a domnului
îndoliat de diminea��, de�i în
aceea�i sears
î�i aduse deseori aminte de
dânsul. Velceaninov se �i enervs
din pricins
cs
"asemenea prostie" îl preocups
într-atât �i ar fi socotit chiar
ca o înjosire de a-i atribui
emo�ia ce-l
st�pânea, dacs
i-ar fi trecut prin minte gândul
acesta. Se întâlni înss
din
nou peste dous
zile cu domnul îndoliat la
debarcaderul unui vapor de pe
Neva. La aceasts
întâlnire, a treia, Velceaninov ar
fi putut jura cs
domnul
cu p�l�ria în doliu se �i
îndreptase spre dânsul, dar cs
lumea, înghesuindu-
se, îl îndep�rtase. I se p�ru
chiar cs
necunoscutul "cutezase" a-i
întinde
mâna �i-l strigase pe nume. În
zarvs
nu-�i auzi cu claritate numele,
dar... "oare cine-i canalia asta
�i de ce nu se apropie de mine,
dacs
ms
cunoa�te într-adev�r �i dacs
dore�te atâta ss
se apropie?" se gândi, posac,
urcându-se într-o tr�sur��i
îndreptându-se spre m�n�stirea
Smolnâi.
Peste o jum�tate de or�,
Velceaninov se �i afla în
cabinetul avocatului s�u
cu care discuta aprins în
contradictoriu. Dar în timpul
serii �i al nop�ii, o
dezn�d�jduit��i fantastics
triste�e îl cuprinse din nou.
"Oare nu cumva
fac un icter?" se întrebs
b�nuitor, privindu-se în oglind�.
Aceasta fusese cea de a treia
întâlnire. Pe urm�, cinci zile de-
a
rândul, absolut "nimeni" nu-i mai
ie�i în cale, cât despre "canalie"
— nici
pomeneal�. Între timp, din când în
când, îi revenea înss
în minte domnul
cu doliu la p�l�rie. Velceaninov
se surprindea cu mirare, gândind:
"Ce
mi-o fi venit s�-mi bat capul cu
dânsul. Hm! Pesemne are multe
treburi la
Petersburg. �i oare dups
cine o fi purtând doliu? M-a
recunoscut, probabil....
pe când eu habar n-am cine-i! Nu-i
prea sts
bine doliul... Mi se pare
c�, dacs
l-as
privi mai de aproape mi-as
aduce aminte de dânsul..." Ceva
parcs
începea ss
mijeascs
în mintea lui, ca un cuvânt
cunoscut, dar uitat
deodat��i pe care te str�duie�ti
dinr�sputeri ca s��i-l readuci în
amintire; îl �tii prea bine, î�i
dai seama c�-l �tii; îi �tii �i
sensul �i te tot
învârte�ti în jurul lui; dar
oricât te-ai trudi, cuvântul acela
nu vrea s�-�i
revins
în memorie, �i pace!
"S-a întâmplat parc�... Da, a fost
demult... a fost undeva... Aici a
fost... exact, aici... dar duc�-se
dracului ce-a fost �i ce n-a fost
aici! izbucni
deodats
Velceaninov... �i face oare ss
ms
fr�mânt �iss
ms
înjosesc pentru
canalia asta?"
Velceaninov se sup�rs
teribil, dar seara, când î�i
aminti din senin cs
se sup�rase diminea�a, �i încs
"teribil", se indispuse, parcs
îl prinsese
cineva cu ocaua mic�. Se tulbur��i
se mir�: "Pesemne cs
exists
motive ca
ss
ms
înveninez a�a... f�rs
nici o noim�... numai la o simpls
aducereaminte..."
Dar nu-�i sfâr�i gândul.
A doua zi, Velceaninov se mânie �i
mai cumplit. De data asta înss
îi
p�ru cs
mânia îi era pricinuits
de-o "obr�znicie f�rs
seam�n", �i anume:
avu loc cea de-a patra întâlnire.
Domnul cu doliu r�s�ri iar��i ca
din
p�mânt. Velceaninov tocmai d�duse
pe strads
de consilierul de stat de
care avea neap�rats
nevoie �i pe care tot c�uta s�-l
g�seascs
prin surprindere
la vila lui din afara ora�ului.
Acest func�ionar, pe care abia îl
cuno�tea �i care îi era necesar la
proces, nu se l�sa prins cu una cu
dous
�i pesemne se ascundea, f�când tot
ce-i st�tea în putin�s
ss
nu se
întâlneascs
cu dânsul. Bucuros c�, în sfâr�it,
se ciocni nas în nas cu el,
Velceaninov îl înso�i pe strad�,
gr�bindu-se, pândindu-i privirile
�ic�utând
din r�sputeri s�-l antreneze pe
acest vulpoi cu p�rul alb într-o
discu�ie
asupra unei teme anume, în care
s�-l ia gura pe dinainte �iss
scape
cuvântul mult a�teptat. Dar
vulpoiul c�runt �tia el ce �tia,
râdea �i nu
spunea nimic. Tocmai în aceste
momente de grea cump�n�,
Velceaninov îl
v�zu pe trotuarul din fa�s
chiar pe domnul cel cu doliu la
p�l�rie. St�tea
acolo �i-i privea �ints
pe amândoi. Îl urm�rea cu
siguran�s
�i parcs
surâdea ironic.
"Dracu s�-l ia! izbucni în sine
Velceaninov, dups
ce-l conduse pe
înaltul demnitar, dând vina
nereu�itei sale pe apari�ia
inopinats
a acestui
«neobr�zat» — dracu s�-l ia! Nu
cumva m��i spioneaz�.Ms
urm�re�te,
f�rs
doar �i poate. L-o fi momit careva
�i... �i... �i... z�ucs
zâmbea a râde.
Pe legea mea, am s�-l ciom�gesc...
P�cat cs
umblu f�rs
baston ! Os�-mi
cump�r un baston. Nu ! N-am ss
las asta ss
treacs
a�a, cu una cu dou�!
Cine-i? Vreau neap�rat ss
aflu cine-i el !"
În sfâr�it, exact dups
trei zile de la aceasts
întâlnire, cea de-a patra, îl
întâlnim pe Velceaninov în
restaurantul s�u, dups
cum vi l-am descris mai
înainte, de data asta tulburat de-
a binelea �i întrucâtva chiar
descump�nit. Însu�i Velceaninov,
cu tot orgoliul s�u,nu putu ss
nu
recunoascs
realitatea. Se v�zu nevoit, în
cele din urm�,ss
priceaps
—
confruntând toate împrejur�rile —
cs
numai acest domn îndoliat, "un om
de nimic", era pricina ipohondriei
sale, a melancoliei ciudate �i a
tuturor
emo�iilor care îl chinuiau de dous
s�pt�mâni.
"Ss
zicem cs
sunt un ipohondru, se gândi
Velceaninov, �i fac din
�ân�ar arm�sar, totu�i m-ar putea,
oare, lini�ti faptul cs
toate acestea nu
sunt poate decât rodul
imagina�iei? C�ci dacs
un �arlatan ca acesta este în
stare ss
r�v��eascs
în halul �sta pe un om, atunci
asta-i... asta-i..."
Într-adev�r, în întâlnirea din
ziua aceea (a cincea), arm�sarul
se ar�ts
cât un �ân�ar: domnul acesta, ca
�i mai înainte, o zbughi pe de
l�turi, dar
acuma f�rs
s�-l mai �inteascs
cu privirea pe Velceaninov �if�rs
ss
arate ca
în celelalte d��ics
l-ar recunoa�te, ci, dimpotriv�,
mergea cu ochii în
p�mânt, dorind pare-se din tot
sufletul ca ss
nu fie z�rit. Velceaninov se
îndrepts
brusc spre dânsul �i urls
din r�sputeri:
— Hei, domnule ! Cel cu doliu la
p�l�rie ! Te ascunzi acum, hai?!
Stai!
Cine e�ti?
Întrebarea �i strig�tul lui' n-
aveau nici un rost. Velceaninov
î�id�du
seama de asta înss
abia dups
ce strigase. La interpelarea
acestuia,
domnul se întoarse, se opri o
clips
în loc, se fâstâci, surâse, vru
parcs
ss
rosteascs
ceva, ss
facs
un gest, r�mânând un moment în
mare nehot�râre,
apoi se r�suci scurt pe loc �io
lus
la fug�, sfârâindu-i c�lcâiele.
Velceaninov îl urm�ri, mirat, cu
privirea.
"Nu cumva, de fapt, eu ms
leg de dânsul, î�i zise
Velceaninov, �i nu el
de mine?"
Dups
ce-�i lus
prânzul, porni gr�bit la vila
acelui func�ionar superior.
Nu-l g�si acas�. I se spuse cs
boierul "plecase de diminea�s
�i nu se va
întoarce decât pe la trei-patru
dups
miezul nop�ii, fiind dus la o
aniversare..." R�spunsul acesta
era prea "jignitor". Fierbând de
mânie,
Velceaninov se hot�rî ss
se duc��i el la aniversarea aceea
�i chiar o �i
porni, dar, dându-�i seama cs
exagereaz�, pl�ti birjarul la
mijlocul
drumului �i merse pe jos acas�,
spre Teatrul Bal�oi. Sim�i nevoia
unei
plimb�ri. Pentru a-�i lini�ti
nervii zdruncina�i, avea nevoie ss
doarms
bine
peste noapte, în ciuda insomniei
sale, iar ca ss
poats
adormi, trebuia
neap�rat ss
oboseascs
fizic. A�acs
ajunse acass
pe la zece �i jum�tate,
drumul fiind destul de lung, �i,
într-adev�r, sosi frânt de
osteneal�.
Velceaninov î�i închiriase
locuin�a în luna martie. O hulea
�io oc�ra
cumplit, justificându-se fa�s
de sine însu�i cu scuza cs
de fapt nu-i decât
"un s�las
de campanie", c�ci "se
împotmolise" la Petersburg din
pricina
"acestui proces blestemat".
Apartamentul nu era de loc atât de
prost �i de
indecent cum îl caracterizase el
însu�i. Intrarea prin gang era
într-adev�r
cam întunecoas��i "murdar�". Dar
apartamentul propriu-zis de la
etaj era
alc�tuit din dous
od�i luminoase �i înalte, separate
printr-un mic culoar
întunecos, dând una la strad�, iar
alta spre curte. Al�turi de odaia
cu
ferestrele spre curte se afla o
c�m�ru��, prev�zuts
ca dormitor. Dar
Velceaninov aruncase acolo în
neorânduials
tot felul de hâr�oage �i de
c�r�i, dormind într-una din
camerele mari �i anume în aceea
care d�dea
cu ferestrele la strad�. Patul i
se f�cea pe un divan. Avea mobils
bun�, de�i
cam veche. Erau acolo �i unele
obiecte de pres
—r�m��i�e dintr-o fosts
bun�stare, bibelouri de por�elan
�i de bronz, covoare de Buhara —
mari,
autentice. Sc�pasers
chiar �i dous
tablouri destul de bune. Toate
lucrurile
înss
z�ceau într-o neorânduials
v�dit�, nepuse la locul lor �i
chiar
colb�ite, de când fata în cas�,
Pelagheea, plecase pentru câtva
timp la
neamurile sale din Novgorod �i-l
l�sase singur. Faptul ciudat ca un
holtei
�i om de lume, care mai �inea la
titlul de gentleman, ss
aibs
în slujbs
o
fats
nem�ritats
îl f�cea pe Velceaninov aproape ss
ro�easc�, de�i era foarte
mul�umit de jupâneas�. Pelagheea
se tocmise la dânsul încs
de ast�-prim
�var�, când el î�i închiriase
apartamentul. Servise mai înainte
la o
familie cunoscut�, care plecase în
str�in�tate, �i puse numaidecât
ordine
în locuin�a lui. Dups
plecarea Pelagheei, Velceaninov nu
se mai hot�rî ss
angajeze o alts
servitoare. Iar de luat un valet
pentru un termen scurt
n-avea nici un rost. Afars
de asta, lui nici nu-i pl�ceau
vale�ii. Rândui ca
în fiecare diminea�s
s�-i facs
cur��enie prin camere Mavra, sora
port�resei.
Când pleca de acas�, Velceaninov
îi l�sa cheia de la apartament. Ea
nu
f�cea mai nimic, lua leafa de
poman�, ba parc��i mai �terpelea
câte ceva.
Dar locatarului nu-i p�sa de
nimic. El era mul�umit cs
r�mânea acass
absolut singur. Toate au înss
o limit��i nervii s�i, mai cu
seams
în
momentele de iritare, refuzau ss
suporte "mizeria" asta �i,
întorcându-se
acas�, intra îndeob�te cu scârbs
în apartamentul s�u.
De data asta Velceaninov se
dezbr�cs
în mare grab�. Se aruncs
în
a�ternut �i, iritat, se hot�rî ss
nu se mai gândeascs
la nimic, ci ss
adoarms
"numaidecât", cu orice chip.
Atunci se petrecuse un lucru
straniu: adormi dintr-o dat�, cum
î�i puse capul pe pern�.Nu ise mai
întâmplase a�a ceva de mai bine de
o lun�.
Dormi vreo trei ore în �ir, având
înss
un somn zbuciumat cu tot felul
de co�maruri, ca un bolnav
scuturat de friguri. Se f�cea cs
s�vâr�ise o
crim�,pe care o t�inuise, dar, în
cele din urm�, o sumedenie de
oameni
d�du buzna la dânsul �i-l
învinuia. Se îngr�m�dise o gloats
întreag�, �i
oameni n�v�leau într-una în cass
—a�acs
nici u�a nu se mai închidea, ci
r�mânea cu canaturile date în
l�turi. În sfâr�it, toats
luarea-aminte i se
a�inti asupra unui om ciudat, care
pe vremuri ii fusese foarte bine
cunoscut �i apropiat �i care
murise, iar acum, nu �tiu cum,
intrase �i el în
cas�. Mai cu seams
îl chinuia pe Velceaninov faptul
cs
el nu-�id�dea
seama cine era omul acela, îi
uitase numele �i nu �i-l putea
aminti. �tia
numai cs
pe vremuri îl iubise foarte mult.
Parcs
toats
mul�imea adunats
în cass
a�tepta de la persoana asta un
cuvânt decisiv: învinuirea ori
ap�rarea lui Velceaninov. To�i
fierbeau de ner�bdare. Dar
necunoscutul
�edea nemi�cat la mas��it�cea
molcom, cu înc�p��ânare. Zgomotul
nu
mai înceta, iritarea tuturor se
înte�ea �i deodats
Velceaninov, ca un turbat,
îl lovi pe omul acesta fiindcs
nu voia ss
vorbeasc�, sim�ind totodats
o
u�urare stranie. Inima i se opri
de groaz��i de am�r�ciune pentru
gestul
s�u, dar tocmai în aceasts
stare se ascundea pl�cerea.
Înnebunit de furie,
Velceaninov îi mai d�du o
lovitur��i încs
una, îmb�tat de mânie �i de
teama care-l scosese din min�i,
sim�ind în acela�i timp o
satisfac�ie
nem�rginit�. Nu mai �tia num�rul
loviturilor, îl b�tu mai departe
f�rs
r�gaz. Îl mâna o pofts
de nimicire des�vâr�it�. Deodat�,
iats
ce se
întâmpl�: cu to�ii d�durs
un strig�t înfior�tor �i,
a�teptând parc�, se
întoarsers
cu fa�a spre u��. În aceea�i
clip�,r�sunars
trei zbârnâituri
stridente ale clopo�elului, a�a de
puternice, ca �i cum cineva ar fi
vrut s�-l
smulgs
de la u��. Velceaninov se trezi,
se dezmetici pe loc, s�ri ars din
pat
�i se repezi la ie�ire. Era cât se
poate de convins cs
sunetele clopo�elului
nu erau un vis �ics
cineva tr�sese aievea g�ietanul
clopo�elului. "Ar fi fost
cu totul nefiresc ca ni�te
z�ng�nituri de clopo�el, atât de
reale, perfect
auzite, ss
se fi produs în vis!"
Î�id�du înss
cu surprindere seama c��i sunetele
clopo�elului erau
vis. Deschise u�a �i ie�i în
antreu. �i aruncs
ochii �i pe scar�. Nu era
nimeni, absolut nimeni, clopo�elul
st�tea nemi�cat la locul lui.
Minunându-se, dar �i bucurându-se
în acela�i timp, el se întoarse în
odaie. Aprinse o lumânare �iî�i
aduse aminte cs
u�ar�m�sese numai
închis�, nu încuiats
cu cârligul �i cu cheia. �i
înainte vreme, când venea
acas�, uita adesea ss
încuie u�a peste noapte, nedând
importan�s
acestui
am�nunt. Pelagheea îl �i certase
de câteva ori pentru gre�eala
asta. Se
întoarse în antreu ca ss
încuie u�a, pe care o mai deschise
o dat�. Se mai
uits
afar�, puse cârligul, dar de lene
nu mai încuie u�a cu cheia.
Ornicul
b�tu ceasurile dou��i jum�tate: va
ss
zics
dormise trei ore.
Visul îl tulburs
într-atât, încât nu-i veni ss
se culce numaidecât, ci
hot�rî ss
se plimbe prin odaie vreo jum�tate
de ceas — "cât fumezi un
trabuc". Se îmbr�cs
în grab�, se apropie de fereastr�,
ridics
un pic
draperia de stofs
grea �i storul alb dind�r�tul ei.
Afars
se luminase de
ziu�. Albele nop�i de vars
de la Petersburg îi zdruncinau
totdeauna nervii
�i în vremea din urms
îi sporeau insomnia — a�acs
de vreo dous
s�pt�mâni î�i pusese într-adins
aceste draperii groase, care
opreau lumina
când erau l�sate în jos. Dând voie
luminii ss
n�v�leascs
în odaie �i uitând
ss
stings
lumânarea de pe mas�, Velceaninov
începu ss
se plimbe în lung
�i-n lat prin camer�, st�pânit de
un sentiment ap�s�tor �i maladiv,
care
nu-l p�r�sea, îl mai chinuia
gândul cs
fusese în stare ss
ridice mâna
împotriva omului aceluia �is�-l
loveasc�.
— Ei bine, omul acesta nici nu
exist��i nici n-a existat
vreodat�.
Totul n-a fost decât un vis.
Atunci de ce ss
ms
indispun?
Toate îngrijor�rile sale
concentrându-se cu înver�unare
într-un
singur punct, Velceaninov ajunse
la concluzia cs
nu mai era s�n�tos, cs
devenise "un om bolnav".
Nu-i venea ss
recunoascs
cs
îmb�trânea sau c�-i sl�beau
puterile. Iar
în momentele de rea dispozi�ie se
înver�una ss
exagereze amândous
aceste
st�ri de fapt, dinadins, cu scopul
de a se lua în râs.
—B�trâne�e! Îmb�trânesc de-a
binelea, morm�ia Velceaninov
plimbându-se prin odaie. Îmi pierd
memoria, am vedenii, visez
n�zbâtii,
parcs
aud clopo�ei... Duc�-se dracului!
�tiu din proprie experien�s
cs
asemenea vise n-aveam decât când
eram scuturat de friguri... Sunt
convins c��i "povestea" cu doliul
poate nu-i altceva decât tot un
vis.
Hot�rât! Aveam dreptate s�-mi zic
ieri: eu m-am legat de dânsul, nu
el de
mine! Am f�cut o întreags
"istorie" în jurul lui, pe când de
fapt eu însumi
m-am vârât de frics
sub mas�. �i în definitiv de ce-l
fac canalie? Poate-i un
om foarte cumsecade. N-are, ce-i
drept, o figurs
pl�cut�, de�i nu g�se�ti
nimic urât în ea. Apoi la p�r
seam�ns
cu to�i oamenii. Doar privirea îi
este
nu �tiu cum... Iar m-apuc�! Încep
ss
ms
gândesc din nou la dânsul! Ce
naiba oi fi având cu privirea lui?
Te pomene�ti cs
n-am ss
mai pot tr�if�rs
acest... tic�los!
Printre alte gânduri care i se
îmbulzirs
în minte, unul îl am�rî îndeosebi.
Îl fulgers
ob�nuials
cs
domnul acesta îndoliat îi fusese
pe vremuri
prieten intim, iar acuma,
reîntâlnindu-l, îl prive�te ironic
deoarece cunoa
�te vreun secret important din
trecutul s�u �i-l g�se�te într-o
situa�ie
înjositoare. Velceaninov se
apropie de fereastr�, vrând s-o
deschids
ca ss
respire o unds
din aerul proasp�t al nop�ii. Dar
se cutremurs
brusc. I se
p�ru cs
vede un miracol nemaipomenit.
N-apucs
ss
deschids
bine fereastra, când se �i trase
grabnic în drep
tul peretelui �i se ascunse. Z�ri
dintr-o dats
tocmai pe domnul cu doliu la
p�l�rie pe trotuarul pustiu din
fa��, chiar în dreptul locuin�ei
sale. Pesemne
nu-l observase �i, curios, cerceta
parcs
întreaga cas�, chibzuind ceva.
F�cea impresia cs
n�scocea anumite planuri, gata-
gata ss
ia o hot�râre.
Ridics
mâna �i parcs
duse un deget la frunte. În
sfâr�it, se decise. Î�i roti
privirea de jur împrejur �i,
tiptil, în vârful degetelor, porni
ss
treacs
de-a
curmezi�ul strada. Iat�-l! Ajunse
la porti�a care, vara, r�mânea
uneori
nez�vorâts
pâns
pe la ceasurile trei diminea�a.
"Vine la mine!" îi fulgers
prin minte lui Velceaninov �i se
repezi numaidecât, tot în vârful
picioarelor,
în antreu �i se tupils
la u��, unde r�mase nemi�cat, abia
atingând
cu mâna dreapt�, tremur�toare,
cârligul pe care-l pusese
adineaori. �i
ciuli atent urechile, c�utând ss
prinds
zgomotul pa�ilor pe care-i a�tepta
pe scar�.
Inima-i b�tea s�-i spargs
pieptul, nu alta. Se temea c�,
din, pricina ei
nu-l va auzi pe str�in urcând
scara în vârful degetelor. Faptele
în sine nu
le prindea, dar percepea totul cu
un fel de limpezime înzecit�,
parcs
visul
de adineaori se împletise cu
realitatea. Velceaninov era din
fire un om curajos.
Uneori, se f�lea chiar, f�când
parads
cu curajul s�u în întâmpinarea
unei primejdii — chiar dacs
nimeni nu-l vedea, ci numai pentru
a se
minuna singur de sine însu�i. Dar
de data aceasta lucrurile st�teau
cu
totul altfel. Ipohondrul �i
plâng�re�ul b�nuitor din ajun se
transformase cu
totul, nu mai era acela�i om. Un
râs nervos îi clocotea înfundat în
piept.
Ghicea orice mi�care a str�inului
de dups
u��.
"Aha! Iat�-l cs
urcs
treptele, a ajuns sus, se uits
în jurul lui, trage cu
urechea în jos pe scar�. De-abia
respir�, se furi�eaz�... aha! Pune
mâna pe
clan��, trage, o încearc�!
Socotise cs
nu-i închiss
u�a la mine. �tia va ss
zics
cs
uneori uit s-o încui. Iar��i trage
de clan��.Î�i închipuie cs
oss
sars
cârligul? îl doare inima ss
se desparts
a�a. Nu-i vine ss
plece cu buza
umflat�?"
Într-adev�r, toate trebuiau ss
se petreacs
a�a cum �i le închipuia el.
Cineva st�tea, ce-i drept, în
fa�au�ii �i înceti�or, f�rs
zgomot, încerca
încuietoarea �i tr�gea u�urel de
clan��, "având, bineîn�eles,
scopul s�u".
Dar Velceaninov avea preg�tit
deznod�mântul �i, parcs
încântat de clipa
hot�râtoare, chibzuia �i se
preg�tea s�-l primeasc�. Îi veni
n�valnic pofta
de a ridica cârligul, de a trânti
u�a înl�turi �i de a da ochii cu
"sperietoarea". "Care va ss
zics
ce c�uta�i aici, stimabile?"
A�a se �i petrecurs
lucrurile. Socotind clipa
potrivit�, Velceaninov
ridics
dintr-o dats
cârligul, împinse u�a �id�du nas
în nas de domnul cu
doliu la p�l�rie.
III
Pavel Pavlovici Truso�ki
Vizitatorul parcs
amu�i pe loc. Amândoi st�turs
în prag fa�s
în fa�s
�i,
neclinti�i, se priveau �ints
în ochi. A�a trecurs
câteva clipe. Deodat�,
Velceaninov î�i recunoscu
oaspetele.
În acela�i timp �i musafirul ghici
pesemne cs
Velceaninov îl
recunoscuse de-a binelea, asta se
oglindi o clips
în privirile sale. Într-o
secund�, figura i se destinse
într-un dulce surâs.
— Am desigur pl�cerea ss
vorbesc cu Alexei Ivanovici?
psalmodie
str�inul cu cea mai duioass
voce, care suna cât se poate de
comic în
împrejur�rile acelea.
— Dar dumneavoastrs
nu sunte�i cumva Pavel Pavlovici
Truso�ki?
silabisi, în sfâr�it, Velceaninov
cu o expresie de nedumerire pe
fa��.
— Ne-am cunoscut acum vreo nous
ani în ora�ul T... �i, deci îmi
permite�iss
vs
reamintesc, am fost în rela�ii de
buns
prietenie.
— Da, domnul meu... ss
zicem... dar acum sunt orele trei
diminea�a,
iar dvs. mi-a�i încercat u�a de
vreo zece minute ca ss
vede�i dacs
nu-i
deschis�...
— Ora trei! exclams
musafirul, sco�ându-�i ceasornicul
din buzunar
�i mirându-se adânc mâhnit, exact:
trei! Ierta�i-m�, Alexei
Ivanovici, ar fi
trebuit s�-mi dau seama de asta
înainte de sosire. Sunt foarte
încurcat.
Voi trece zilele acestea, ca ss
ms
explic, iar acum...
— Ba de loc! Dac�-i vorba de
explica�ii, mai bine numaidecât!
r�spunse repede Velceaninov.
Poftim, trece�i, vs
rog pragul în odaie. Doar
a�i avut inten�ia de a-mi p�trunde
în cas��i nu v-a�i înfiin�at aici
numai �i
numai ca s�-mi încerca�i
lac�tele...
Velceaninov era �i tulburat, dar
totodats
parc��i pu�in cam uluit,
nesim�indu-se în stare s�-�i adune
gândurile. Se sim�ea chiar
ru�inat. Din
întreaga fantasmagorie nu mai
r�m�sese nimic, nici un mister,
nici un
pericol, ci numai mutra prosteascs
a unui oarecare Pavel Pavlovici.
De
altfel nici nu-i prea venea ss
creads
cs
totul era a�a de simplu. Avea o
presim
�ire nel�murit�, care-l îngrijora.
Îl pofti pe oaspete în fotoliu,
iar el se
a�ezs
numaidecât în pat, la un pas de
fotoliu, se aplecs
cu palmele
sprijinite pe genunchi �ia�tepts
cu înfrigurare ca noul venit ss
înceaps
vorba. Îl cerceta insistent cu
privirile �ic�uta s��i-l
aminteascs
cum era
în trecut. Dar ciudat! Acesta
t�cea, ca �i cum n-ar fi priceput
de loc cs
era
"obligat" ss
vorbeascs
f�rs
întârziere. Ba dimpotriv�, parcs
oaspetele
a�tepta ceva de la gazd�,
privindu-l �int�. Poate el însu�i
se fâstâcise,
sim�ind de la început o oarecare
stinghereal�, ca un �oarece prins
în
capcan�. Dar Velceaninov î�i ie�i
din fire, în cele din urm�.
— Dar, în definitiv, ce-i cu
dumneavoastr�? izbucni
Velceaninov,
dups
cât mi se pare nu sunte�i nici o
fantom��i nici un vis. Sau poate
dori�iss
face�i aici pe stafia? L�muri�i-
m�, domnule!
Musafirul prinse ss
se fr�mânte, surâse �i începu cu
un aer sfios:
— Dups
câte v�d, vs
surprinde în primul rând sosirea
mea la o ors
a�a de târzie �i în ni�te
împrejur�ri, oarecum, atât de
aparte... Când ms
gândesc la cele petrecute
odinioar��i la modul cum ne-am
desp�r�it... Da,
sunt lucruri foarte ciudate...
Dealtfel, nici n-aveam de gând ss
trec pe la
dumneavoastr�, dar — fiindcs
a�a s-a nimerit — totul se
datore�te unei
întâmpl�ri...
— Cum unei întâmpl�ri? Doar v-am
v�zut pe fereastr�, trecând
strada în vârful degetelor.
— Aha, va ss
zics
m-a�iv�zut! Atunci z�uc��ti�i mai
multe decât
mine în istoria asta. Dar v�dcs
vs
incomodez... Drept vorbind, iats
cum
stau lucrurile: am sosit la
Petersburg de vreo trei s�pt�mâni
într-o
chestiune personal�... Într-
adev�r, eu sunt Pavel Pavlovici
Truso�ki... m-a�i
recunoscut. Chestiunea mea e
simpl�: am venit aici ca ss
fac niscaiva
demersuri pentru a fi mutat în
alts
gubernie, într-o nous
slujb�, constituind
de fapt o avansare... Dar toate
acestea sunt chestii secundare...
Lucrul
de c�petenie este, dacs
vre�is��ti�i, cs
de trei s�pt�mâni bat str�zile pe
aici �i am impresia cs
t�r�g�nez într-adins toats
afacerea asta, adics
mutarea... drept vorbind, chiar
dacs
voi izbuti s-o duc cu bine la
cap�t, o
ss
mi se pars
totu�ics
n-am terminat-o �i nu-mi va veni
ss
plec din
Petersburgul vostru în starea de
spirit în care ms
g�sesc. Umblu f�rs
rost
ca �i cum n-as
avea nici o �int�, ba parcs
m-a��i bucura cs
n-omai am —
în starea mea de spirit!...
— În ce stare de spirit? se
încrunts
Velceaninov.
Oaspetele î�i ridics
ochii spre dânsul, lus
în mâns
p�l�ria �i, cu
gravitate, îi ar�ts
crepul de doliu.
— Iats
starea de spirit!
Velceaninov se uits
cu o privire tulbure când la
doliu, când la chipul
musafirului. Deodat�, i se
îmbujorars
obrajii �i el îl întrebs
cu oemo�ie
profund�:
— Nu cumva Natalia Vasilievna?
— Chiar ea! Natalia Vasilievna !
În martie trecut... Tuberculozs
galopant�... numai în vreo dou�-
trei luni! Iar eu am r�mas singur,
dups
cum ms
vede�i.
Rostind aceste vorbe, oaspetele —
foarte emo�ionat — î�i desf�cu
larg
bra�ele �i, �inând în mâna stângs
p�l�ria îndoliat�,î�i plecs
în p�mânt
capul ple�uv, timp de cel pu�in
zece secunde.
Tabloul �i gestul acesta parc�-l
înviorars
pe Velceaninov. Un zâmbet
ironic �i chiar cârcotas
îi ap�ru pe buze, dar numai o
clip�, nu mai mult...
�tirea mor�ii acestei doamne (pe
care Velceaninov o cunoscuse
alt�dat��i
pe care apucase s-o uite tot atât
de demult) îi provocs
o impresie
nea�teptat de zguduitoare.
— Cum se poate una ca asta?!
morm�i el cele dintâi cuvinte ce-i
venirs
pe limb�. �i de ce n-a�i trecut
de-a dreptul pe la mine ca ss
ms
vesti�i?
—Vs
mul�umesc pentru comp�timirea pe
care o v�d �i o pre�uiesc,
de�i...
— De�i?
— De�i au trecut atâ�ia ani de la
desp�r�irea noastr�, v-a�i purtat
fa�s
de nenorocirea mea �i chiar fa�s
de mine cu o des�vâr�its
comp�timire,
încât resimt, bineîn�eles, o
adâncs
mul�umire. Asta am vrut ss
vs
dest�inuiesc. �i nu cs
m-as
îndoi de prietenii mei c�ci as
putea �i aici,
chiar acum, ss
g�sesc prieteni de-ai mei foarte
sinceri (s�-l lu�m de pilds
numai pe Stepan Mihailovici
Bagautov), dar de la cuno�tin�a
noastr�, chiar
prietenie, de care-mi aduc aminte
cu profunds
recuno�tin��, au trecut
nous
ani, �i de atunci n-a�i mai venit
pe la noi �i scrisori nu ne-am mai
trimis...
Oaspetele î�i psalmodia vorbirea,
ca pe note, privind în p�mânt
toats
vremea cât durs
explica�ia, cu toate cs
vedea destul de bine totul din
preajma lui. Între timp, gazda î�i
recap�ts
st�pânirea de sine.
Cu o impresie foarte stranie
întip�rits
pe chipul s�u, �i care se
accentua din ce în ce mai mult,
Velceaninov î�i ciuli urechile,
privindu-l
�ints
pe Pavel Pavlovici. Când acesta se
opri, în mintea gazdei n�v�lir�,
halandala, un roi de gânduri
nea�teptate.
— Oare de ce nu v-am recunoscut
pâns
acum? izbucni Velceaninov,
însufle�indu-se, c�ci ne-am mai
întâlnit de vreo cinci ori pe
strad�?
— Da, am b�gat de seam�. Mi-a�i
ie�it în cale de vreo dous
ori, dacs
nu chiar de trei...
— Ba dimpotriv�, dumneavoastrs
mi-a�i ie�it în cale, �i nu eu,
dumneavoastr�...
Velceaninov s�ri în picioare �i
izbucni într-un râs r�sun�tor.
Pavel
Pavlovici se opri un moment, îl
privi cu luare-aminte �i
numaidecât î�i
urms
vorba:
— Nu m-a�i recunoscut, poate
fiindcs
m-a�i putut uita, apoi, între
timp, am suferit de v�rsat, care
mi-a l�sat urme pe fa��.
—V�rsat? Da, a�i avut într-
adev�rv�rsat. Ei, �i cum de v-
a�i...
— Procopsit? Dar ce nu i se poate
întâmpla omului? Scapi cât scapi,
�i deodats
te pocne�te câte ceva.
— Totul mi se pare stra�nic de
hazliu. Dar, continua�i,
continua�i, vs
rog, scumpe amice!
— De�i v-am întâlnit �i eu...
— Sta�i! De ce mi-a�i spus
adineaori: m-am "procopsit". Eu
voisem ss
ms
exprim mult mai politicos. Ei,
hai, urma�i, vs
rog, urma�i.
Velceaninov se f�cea din senin tot
mai bucuros �i mai vesel. Impresia
lui zguduitoare de la început se
risipi. Se plimba cu pa�i repezi
prin odaie,
înainte �i înapoi.
— De�i v-am întâlnit �i eu, ba
chiar la plecarea mea spre
Petersburg
am avut de gând ss
vs
caut neap�rat, dar, repet, acum ms
aflu într-o
asemenea stare de spirit... �i
sunt atât de r�v��it mintal,
începând din
luna martie...
— Ah, da! R�v��it din luna martie.
Dar ia spune�i-mi: nu mai fuma�i?
— �ti�i doar cs
în timpul vie�ii Nataliei
Vasilievna...
— Ei da, ei da, dar din luna
martie?
—O �ig�ru�e poate c-ar merge.
— Poftim o �igar�. Aprinde�i-o �i
urma�i, c�ci stra�nic m�...
Aprinzându-�io �igars
de foi, Velceaninov se a�ezs
repede din nou pe
marginea patului. Pavel Pavlovici
se întrerupse din povestit �i-l
întreb�:
— Dar dumneavoastrs
în�ivs
nu sunte�i cam nervos? Cum sta�i,
drept vorbind, cu s�n�tatea?
— Uf, dracu s-o ia de s�n�tate! se
îmbufns
Velceaninov. Da�i-i
drumul mai departe!
Din parte-i musafirul, dându-�i
seama de emo�ia gazdei, era din ce
în
ce mai mul�umit �i mai sigur de
sine.
— Dar ce pot ss
adaug? zise oaspetele. Mai întâi
închipui�i-v�, Alexei
Ivanovici, un om mort, înss
nu numai a�a, ci mort de-a
binelea, un om
deci care, dups
oc�snicie de dou�zeci de ani, î�i
schimbs
dintr-o dats
via�a �i porne�te haihui pe str�zi
pr�fuite f�rs
un �el ac�t�rii, ca-n mijlocul
unei stepe, aproape nemai�tiind pe
ce lume se afl��ig�sind în aceasts
uitare de sine chiar un fel de
potolire a sim�urilor sale. E
foarte firesc dups
toate astea ca atunci când mi se
întâmpls
ss
mai întâlnesc uneori un
cunoscut sau, poate, un amic
adev�rat, s�-l ocolesc dinadins,
ca ss
nu ne
întâlnim în asemenea situa�ie,
adics
într-un moment de uitare de sine.
Iar
alteori, te bate gândul �i te
apucs
un dor ss
vezi pe vreun martor, pe
cineva care a participat la
împrejur�rile recente tr�ite
împreun�, ce nu se
vor mai întoarce pe veci, iar
inima începe s�-�i zvâcneascs
cu atâta putere,
încât nu numai ziua, ci �i
noaptea, te sim�i gata ss
te arunci în bra�ele
unui prieten, trezindu-l la nevoie
chiar la orele patru diminea�a. Ms
în�elasem înss
numai în privin�a ceasului, nu �i
în privin�a prieteniei, c�ci
în clipa de fa�s
sunt mai mult decât recompensat.
Iar în leg�turs
cu ora,
din pricina ame�elii, mi se p�rea,
drept vorbind, cs
nu era decât miezul
nop�ii. �i sorbi propria
triste�e.�ii�i pare cs
te îmbe�i cu ea. De altfel, nu
atât triste�ea, ci tocmai noua
stare de lucruri ms
deprim�...
— Dar ce mod ciudat de exprimare
ave�i! observs
mohorât Velceani
nov, luând iar��i o înf��i�are
foarte serioas�.
— Într-adev�r, ms
exprim ciudat...
— Ia spune�i-mi mai degrabs
deschis... nu cumva glumi�i?
—Ss
glumesc? exclams
Pavel Pavlovici, având întip�rits
pe figurs
o
uimire îndurerat�. Tocmai în
momentul când vs
aduc la cuno�tin�s
c�...
— Ah, vs
rog ss
nu ad�uga�i nici un cuvânt.
Velceaninov se scul��i începu ss
se plimbe din nou prin odaie.
Trecurs
a�a vreo cinci minute. Musafirul
d�du ss
se ridice �i el în
picioare, dar Velceaninov r�cni la
dânsul:
— Sta�i jos, sta�i jos!
Acesta se a�ezs
docil iar��i în fotoliu.
— Totu�i, cât de mult v-a�i
schimbat! ad�ugs
Velceaninov, oprindu-se
brusc în fa�a lui, uluit parcs
singur de gândul acesta. Stra�nic
v-a�i
schimbat! Extraordinar ! Sunte�i
cu totul alt om !
— Nici nu-i de mirare, doar au
trecut nous
ani de-atunci.
— Nu, nu, nu ! Nu-i vorba de
vârst�. La înf��i�are nu v-a�i
schimbat
cine �tie ce. Altfel v-a�i
schimbat!
— Poate tot din pricina celor nous
ani.
— Sau datorits
lunii martie.
— Hi-hi, surâse viclean Pavel
Pavlovici. Ave�i ni�te gânduri cam
glume�e... Dar, dac�-mi îng�dui�i,
în ce consts
propriu-zis schimbarea
mea?
— Ce mai treac�-mearg�! Mai
înainte Pavel Pavlovici era o
persoans
serioas��i cumsecade — de�teapt�,
pe când acuma-i un vaurien!
Velceaninov se g�sea într-o stare
de maxims
iritare, în care cei mai
re�inu�i oameni trântesc vorbele
cele mai nea�teptate.
— Vaurien! A�a crede�i? Va ss
zics
nu mai sunt "de�tept"? Nu sunt
de�tept? chicoti ironic Pavel
Pavlovici.
— Ce de�tept! Pas�mite sunte�i
acum un om cu adev�rat inteligent.
"Oi fi eu impertinent, se gândea
Velceaninov, dar canalia asta este
�i
mai impertinent�. �i oare ce-o fi
urm�rind?"
— Ah, scumpule �i nepre�uitule
Alexei Ivanovici! se nelini�ti
brusc
oaspetele, foindu-se în fotoliu.
Ce ne pass
nou�? Doar nu suntem acum în
societate, în cercurile înalte ale
aristocra�iei. Nu suntem decât doi
fo�ti
amici cât se poate de sinceri �i
de vechi, care ne-am întâlnit �i
ne amintim
unul altuia cu toats
sinceritatea leg�tura aceea de
neuitat în care defuncta
era o verigs
de pres
a prieteniei ce ne lega!
Furat parcs
de entuziasmul s�u, musafirul
î�il�ss
capul în piept,
cum obi�nuia alt�dat�, dar fa�a
�i-o acoperi cu p�l�ria.
Velceaninov îl
cercets
din ochi cu v�dit dezgust �i
nelini�te.
"�i dacs
nu-i decât un m�sc�rici?
str�fulgera un gând prin mintea
lui
Velceaninov. Dar nu, imposibil!
Parcs
nu-i nici beat, de�i n-ar fi
exclus, are
fa�a ro�ie. De altfel, beat ori nu
— tot acolo ajungem. Oare de ce s-
o fi
ag��ând de mine? Ce-o fi vrând
canalia asta?"
—Vs
aduce�i aminte, vs
mai aduce�i aminte, exclams
Pavel Pavlovici,
dându-�ip�l�ria încet, încet la o
parte din dreptul fe�ei sale
�il�sându-se
tot mai mult �i mai mult prads
amintirilor... Sper cs
n-a�i uitat excursiile
noastre afars
din ora�, serile �i petrecerile cu
dansuri �i cu jocuri
nevinovate la excelen�a-sa, extrem
de primitoare, Semion Semionovici?
Dar
lecturile noastre serale în trei?
Dar împrejur�rile în care ne-am
cunoscut,
când a�i intrat la mine în
diminea�a aceea pentru informa�ii
cu privire la
procesul dumneavoastr�,a�i început
chiar ss
vocifera�i, cum deodats
a
ie�it Natalia Vasilievna �i peste
zece minute a�i �i devenit cel mai
sincer
prieten al casei noastre pentru un
an întreg, întocmai ca în
Provinciala,
piesa scriss
de domnul Turgheniev...
Velceaninov se plimba cu pa�i
rari, cu privirile în p�mânt, î�i
urm�rea
musafirul cu ner�bdare �i cu
dezgust, ascultându-l înss
cu mults
luare-aminte.
— Nici nu mi-a trecut prin minte
Provinciala, îl întrerupse gazda,
fâstâcindu-se pu�in, iar dvs. n-
a�i vorbit niciodats
cu o voce a�a de
pi�ig�iat��i cu expresii atât...
de neobi�nuite. De ce?
— Într-adev�r, pe vremuri t�ceam
mai mult, adics
eram mai taciturn,
ad�ugs
zorit Pavel Pavlovici. Pe atunci
îmi era mult mai drag s-o ascult
pe
r�posata. Mai �ine�i minte cum
vorbea, �i cu cât spirit? Dar
despre
Provinciala �i, mai ales cât
prive�te pe Stupendiev, ave�i
dreptate �i aici,
fiindcs
eu, împreuns
cu nepre�uita mea so�ie r�posat�,
dups
ce a�i plecat,
aducându-ne aminte de
dumneavoastr�, în clipele de
lini�te, am asemuit
prima noastrs
întâlnire cu aceasts
piess
de teatru... deoarece, într-
adev�r,
lucrurile sem�nau. Cât despre
Stupendiev...
— Care Stupendiev, naiba s�-l ia !
r�cni Velceaninov �i chiar b�tu
din
picior, pierzându-�i cump�tul de-a
binelea la auzul numelui de
Stupendiev
din pricina unei amintiri
alarmante, care îi trecu prin cap
în clipa aceea.
— Stupendiev? E un personaj... un
personaj de pies�, e numele
so�ului din Provinciala, chi�c�i
Pavel Pavlovici cu cel mai dulce
gl�scior de
pe lume. Dar asta face parte din
cu totul alt capitol al
amintirilor noastre,
cele mai pl�cute �i mai frumoase,
de dups
plecarea dvs. când Stepan
Mihailovici Bagautov ne acords
amici�ia lui, exact ca dvs., dar
de data asta
pe timp de cinci ani b�tu�i...
— Bagautov? Anume cine? Care
Bagautov? replics
Velceaninov
pironindu-se pe loc înaintea
musafirului.
— Bagautov, Stepan Mihailovici,
care ne-a h�r�zit prietenia lui
tocmai
un an dups
dumneavoastr�, la fel ca �i
dumneavoastr�.
— A, Doamne sfinte, îl cunosc!
exclams
Velceaninov, dumirindu-se în
cele din urm�. Bagautov! El a avut
o slujbs
acolo la voi.
— A avut, a avut! Pe lângs
guvernator. Era din Petersburg, un
tân�r
foarte distins, se trage din cea
mai înalts
societate! rosti cu v�dits
încântare
Pavel Pavlovici.
— Da, da, da! Unde mi-i capul?
Atunci �i el?
— �i el, �i el! îi �inu isonul
Pavel Pavlovici cu acela�i elan,
prinzând
din zbor vorba nesocotits
sc�pats
de st�pânul casei, �i el. Acolo am
�i
jucat Provinciala, pe scena
teatrului de amatori din casa
excelen�ei-sale,
extrem de primitoare, Semion
Semionovici. Stepan Mihailovici
juca rolul
"contelui", eu eram "so�ul", iar
r�posata — provinciala". Numai cs
mie mi
s-a luat rolul de "so�" la
insisten�ele r�posatei, a�acs
n-am mai jucat rolul
de "so�", nefiind, chipurile,
capabil...
— La naiba, ce mai Stupendiev
sunte�i �i dumneavoastr�!
Dumneavoastrs
sunte�i doar Pavel Pavlovici
Truso�ki, �i nu Stupendiev! rosti
Velceaninov, cu grosol�nie, f�rs
nici un menajament, aproape
tremurând
de indignare. Numai c�... da�i-mi
voie... Bagautov acesta se afls
aici la
Petersburg. L-am v�zut personal,
chiar în prim�vara asta. Nici la
dânsul
nu vs
duce�i?
— În fiecare zi l�sats
de la Dumnezeu trec pe la el. Se
împlinesc acum
trei s�pt�mâni. �i nu sunt primit.
Cics
ar fi bolnav �i nu ms
poate primi.
Închipui�i-v�, am aflat din sursa
cea mai sigurs
cs
într-adev�r e bolnav �i
încs
foarte grav. �i ce bun prieten mi-
a fost, �ase ani! Ah, Alexei
Ivanovici,
vs
spun �ivs
repet, în starea sufleteascs
în care ms
aflu îmi vine
câteodats
ss
intru în p�mânt, z�ua�a. Iar
alteori as
îmbr��i�a tocmai pe
câte unul dintre aceia care au
fost, cum se spune, martori
oculari sau
participan�i, numai a�a, cass
v�rs o lacrim�,f�rs
nici un alt gând, ca ss
v�rs o lacrim�...
— Ei, ajunge, destul pentru ziua
de azi! Nu-i a�a? îl întrerupse
scurt
Velceaninov.
— Destul �i prea destul! spuse
Pavel Pavlovici, ridicându-se
numaidecât
din fotoliu. E ora patru. �i-mi
pare r�ucs
v-am deranjat numai �i
numai din egoism.
— �ti�i ce? Am ss
trec eu însumi, neap�rat, pe la
dumneavoastr��i
atunci sper c�... Dar deocamdats
spune�i-mi sincer �i de-a dreptul,
nu
cumva sunte�i beat?
— Eu beat? Vai, nicidecum!
— Cum? N-a�ib�ut nici înainte de a
veni la mine, nici mai devreme?
— Alexei Ivanovici, asculta�i-ms
pe mine. Sunt sigur cs
ave�i febr�.
— Chiar mâine o ss
trec pe la dumneavoastr�, de
diminea��, înainte
de unu.
— De mult îmi dau seama cs
parcs
a�i aiura, ad�ugs
Pavel Pavlovici,
întrerupându-l �i st�ruind
satisf�cut asupra acestui lucru.
Ms
simt
oarecum c�, de fapt, din pricina
neîndemân�rii mele... Uite plec,
plec chiar
acum. Iar dumneavoastrs
culca�i-v��i dormi�i un pic, rogu-
v�.
— Dar de ce nu mi-a�i spus unde
locui�i? strigs
în urma lui Velceaninov,
aducându-�i aminte în ultimul
moment.
— Cum? Nu v-am spus? La hotelul
Pokrovskaia...
— La care hotel Pokrovskaia?
— La cel de lângs
biserica Pokrov, acolo, în
stradela aceea, am uitat
cum îi zice, �i nu-mi aduc aminte
nici de num�rul camerei... dar se
afls
chiar al�turi de biserica Pokrov.
— Am ss
vs
g�sesc, neap�rat!
— Poftim, poftim! Vs
a�tept cu pl�cere... un musafir
a�a de scump!
�i Pavel Pavlovici d�du ss
coboare scara.
— Sta�i! r�cni dups
dânsul Velceaninov. N-ave�i cumva
de gând ss
�terge�i putina?
— Adic�, cum vine asta, "s��terg
putina"? rosti Truso�ki, cu ochii
holba�i �i, zâmbind, se r�suci
spre el pe treapta a treia.
În loc de r�spuns Velceaninov
trânti cu zgomot u�a, o încuie cu
grijs
�i puse cârligul. Intrând în
odaie, scuips
ca �i cum s-ar fi spurcat cu ceva
murdar.
R�mase nemi�cat în picioare, la
mijlocul od�ii, cam vreo cinci
minute,
apoi se aruncs
pe pat f�rs
ss
se mai dezbrace �i adormi într-o
clip�.
Lumânarea uitats
pe mass
arse pâns
la cap�t.
IV
So�ia, b�rbatul �i amantul
Velceaninov dormi foarte adânc �i
se trezi exact la orele nou��i
jum�tate. Se ridics
într-o clips
în capul oaselor, se a�ezs
pe marginea
patului �ir�mase cu gândul
st�pânit de moartea "acestei
femei".
Vestea nea�teptats
din ajun despre moartea ei f�cu
asupr�-i o
impresie zguduitoare, care-l
tulbur��i chiar îl umplu de
durere. O idee
ciudats
îi în�bu�i tulburarea �i suferin�a
pentru câtva timp, în prezen�a lui
Pavel Pavlovici. Dar dups
ce se trezi, toate întâmpl�rile
petrecute cu nous
ani în urms
i se înf��i�ars
dintr-o dats
cu o limpezime extraordinar�.
Pe femeia asta, r�posata Natalia
Vasilievna, so�ia "acestui
Truso�ki",
Velceaninov o iubise �i devenise
amantul ei, când fusese re�inut un
an
încheiat în ora�ul T. pentru un
proces al s�u (tot cu privire la o
mo�tenire),
de�i procesul cu pricina nu cerea
neap�rat o prezen�s
atât de îndelungat�,
adev�rata cauzs
fusese leg�tura cu dânsa. Aceasts
leg�tur��i acest amor
pusesers
st�pânire cu atâta putere asupra
lui Velceaninov, care c�zuse
într-un fel de robie fa�s
de Natalia Vasilievna, încât
acesta ar fi fost gata ss
s�vâr�eascs
orice fapts
nebuneasc�, lipsits
de ra�iune, pentru satisfacerea
celui mai mic capriciu al femeii
iubite. Nici mai înainte, nici pe
urms
nu i
se mai întâmplase ceva asem�n�tor.
La sfâr�itul anului, când
desp�r�irea
nu mai putea fi amânat�,
Velceaninov fusese cuprins de-o
dezn�dejde atât
de mare în preajma zilei fatale,
de�i desp�r�irea urma ss
fie de scurts
durat�, încât f�cuse Nataliei
Vasilievna propunerea de a o r�pi,
ss
fugs
de
la so�,ss
lase totul balt��iss
plece în str�in�tate cu dânsul
pentru
totdeauna. Numai zeflemelile �i
perseveren�a ferms
a acelei doamne (care
la început aprobase întru totul
proiectul, pesemne numai din
plictiseals
sau ca ss
se distreze) îl putusers
opri, f�cându-l ss
plece singur. Ce se
întâmpls
în urm�? Nu trecurs
nici dous
luni de la desp�r�ire �i
Velceaninov
î�i puse la Petersburg o întrebare
care r�mase f�rs
r�spuns pentru
totdeauna, �i anume: dacs
iubise cu adev�rat pe acea femeie
sau dacs
totul nu fusese decât o
"n�lucire". Întrebarea asta nu se
înfiripase în
mintea lui numai din
superficialitate sau sub imperiul
vreunei alte
pasiuni, care s-ar fi aprins într-
însul. În primele dous
luni de �edere la
Petersburg Velceaninov c�zu într-
un fel de frenezie �i nici nu
d�dea câtu�i
de pu�ins
aten�ie altei femei, de�i reintrs
numaidecât în vechea lui
societate �iv�zu vreo suts
de femei. De altfel, el î�id�dea
perfect de bine
seama c�, dacs
s-ar reîntoarce în ora�ul T.,ar
c�dea iar��i sub farmecul
cople�itor al acestei femei, în
pofida tuturor întreb�rilor pe
care �i le
pusese. Chiar �i peste cinci ani
p�stra aceea�i convingere. Dar
dups
ace�ti
cinci ani, el recuno�tea lucrul
acesta cu indignare, �iî�i aducea
aminte cu
urs
de "femeia aceea". �i îi era
ru�ine de anul petrecut la T. Ba
nici nu
putea pricepe cum fusese dominat
el, Velceaninov, de-o patims
a�a de
"stupid�". Amintirile acestei
patimi se transformasers
în ochii s�i într-o
pats
de ru�ine. Ro�ea pâns
la lacrimi �i suferea chinul
remu�c�rilor. Iar
dups
al�i câ�iva ani, Velceaninov
izbuti ss
se mai lini�teasc�. Se str�dui ss
uite totul �i avu succes aproape
în întregime. Dar fulger�tor, dups
nous
ani, totul reînvie în chip ciudat
în fa�a lui, dups
vestea aflats
în ajun
despre moartea Nataliei
Vasilievna.
Acum, �ezând pe pat cu gândurile
r�v��ite, care i se îngr�m�disers
talme�-balmes
în cap, Velceaninov î�id�dea seama
cu claritate de un
singur lucru: cs
se sim�ea foarte lini�tit în ce
prive�te dispari�ia Nataliei
Vasilievna, cu toats
"impresia zguduitoare" din ajun,
pe care o avusese la
aflarea �tirii. "Oare nici n-am,s-
o regret?" se întreba el. Nu mai
sim�ea, ce-i
drept, nici un fel de urs
împotriva ei �i acum o putea
judeca cu mai mults
juste�e �i obiectivitate. Dups
p�rerea lui, format�, de altfel,
mai demult în
r�stimpul acestor nous
ani de desp�r�ire, Natalia
Vasilievna f�cea parte
dintre cele mai obi�nuite doamne
din lumea "bun�" provincial�, �i
"cine
�tie? poate a�a �i fusese în
realitate, iar eu singur o
pref�cusem într-un
vis". B�nuia întotdeauna înss
cs
p�rerea aceasta putea fi eronat�.
B�nuiala i se înt�rea acum,
datorits
faptelor care o confirmau. Acest
Bagautov avusese �i el o leg�turs
cu dânsa timp de câ�iva ani,
fiind, dups
cum se vede de asemenea
"subjugat"! Bagautov fusese un
tân�r din cea
mai aleass
societate a Petersburgului �i,
deoarece era o "sec�tur�" (dups
spusa lui Velceaninov), el nu-�i
putea face cariers
decât în capital�. Totu�i
Bagautov p�r�sise Petersburgul,
neglijând adics
profitul s�u principal,
�i-�i pierduse cinci ani în ora�ul
T. numai �i numai pentru femeia
asta.
Pesemnp se întorsese în cele din
urms
la Petersburg doar fiindcs
fusese
aruncat �i el "ca o cârp�".
Rezults
de aici cs
aceasts
femeie avusese ceva
extraordinar — darul de a atrage,
de a înrobi �i de a domina.
Totu�i ea parcs
nici nu posedase mijloacele de a
captiva �ide a
st�pâni. "Ca înf��i�are, nici n-ai
fi putut spune, cs
ar fi fost frumoas�, ba
chiar mai degrabs
aifi zis c�-i urât�". Velceaninov
o cunoscuse pe vremea
când avea dou�zeci �i opt de ani.
Figura nu-i era nici m�car
dr�gu��, dar
se însufle�ea uneori într-un chip
pl�cut. N-avea ochi calzi, radiau
dimpotrivs
o duritate extrem�. Era foarte
slab�. Nu str�lucea prin cultur�.
Era, indiscutabil, inteligent�,
avea o minte p�trunz�toare, dar
aproape
totdeauna unilateral�.Î�i însu�ise
manierele de mondens
provincials
având totodat�, ce-i drept, mult
tact. Avea gusturi rafinate, dar
mai mult
în arta îmbr�c�mintei.
Autoritar��i hot�rât�. Nu exista
cu dânsa
în�elegere pe jum�tate: "tot ori
nimic". Manifesta, în chestiuni
dificile, o
fermitate �i o perseveren�s
uimitoare. Avea darul m�rinimiei,
înss
aproape
totdeauna întregit cu o injusti�ie
f�rs
margini. Nu se putea discuta cu
dânsa, pentru ea doi ori doi nu
însemna nimic. Niciodats
nu se socotea în
nici un lucru nedreapts
sau vinovat�. Nenum�ratele �i
permanentele sale
infidelit��i fa�s
de sos
nu-i împov�rau câtu�i de pu�in
con�tiin�a, însu�i
Velceaninov o compara cu "Maica
Domnului din secta hlâ�tilor",
ferm
încredin�ats
ea îns��i c-ar fi într-
adev�rn�sc�toare de Dumnezeu, la
fel �i
Natalia Vasilievna avea cea mai
adâncs
credin�s
în fiecare din faptele sale.
Era credincioass
amantului, ce-i drept, dar numai
atâta timp cât nu se
s�tura de dânsul. Îi pl�cea s�-�i
chinuie ibovnicul, dar s�-l
�ir�spl�teasc�.
Era o femeie p�tima��, crud��i
senzual�. Ura desfrâul, pe care îl
condamna cu o înver�unare f�rs
pereche — ea îns��i fiind o
desfrânat�.
Dar nici un fel de dovezi n-ar fi
putut-o convinge de propriul s�u
desfrâu.
"Pesemne ea cu bun�-credin�s
nu-�ids
seama de asta", gândea despre ea,
încs
pe când se afla în ora�ul T.
Însu�i Velceaninov care, în
treac�t fie zis,
participa la acest desfrâu.
"Natalia Vasilievna este una
dintre acele femei,
î�i zicea el mai departe, care
parcs
se �i nasc ca ss
fie so�ii necredincioase.
Asemenea femei nu cad în p�cat
niciodats
înainte de mariaj. Legea firii lor
cere ' caele ss
fie neap�rat m�ritate, pentru a-�i
îndeplini misiunea. So�ul
li-i primul amant, dar numai dups
nunt�. Nici o alts
fats
nu se c�s�tore�te
mai u�or �i mai reu�it decât ele.
Totdeauna so�ul este vinovat
pentru
luarea primului amant. Apoi ele
continus
pe drumul �sta cu o perfects
bun�-credin�s
— sim�indu-se pâns
la sfâr�it cu totul îndrept��ite
�i,
bineîn�eles, absolut nevinovate."
Velceaninov era ferm convins cs
exists
într-adev�r un asemenea tip
de femei. Dar avea de asemenea
convingerea cs
exist��i un tip de so�,
corespunz�tor acestor femei, unica
lor menire fiind deci de a
corespunde
tipului respectiv de femei. Dups
p�rerea lui, esen�a unor astfel de
b�rba�i
consists
în aceea de a fi, cum s-ar zice,
"eterni so�i" sau, mai exact, de a
r�mânea în via�s
numai so�i �i nimic mai mult.
"Asemenea om se na�te �i
se dezvolts
numai pentru a se însura, iar dups
mariaj, ss
se transforme
neîntârziat într-un accesoriu al
so�iei sale, chiar �i în cazul
când el ar avea
din întâmplare o personalitate
indiscutabil�. Semnul distinctiv
al unui
astfel de sos
este podoaba cunoscut�. Pentru el
e o imposibilitate ca ss
nu
fie încornorat, dups
cum soarele nu poate ss
nu lumineze. Dar despre asta
habar n-are niciodat��i nici nu
poate afla vreodats
îns��i în virtutea
legilor naturii". Velceaninov avea
o credin�s
nestr�mutats
cs
pe lume
exists
aceste dous
tipuri �ics
Pavel Pavlovici Truso�ki din
ora�ul T. era
reprezentantul perfect al unuia
dintre ele. Cât prive�te pe
Truso�ki, cel din
ajun, se în�elege de la sine, nu
mai era acel Pavel Pavlovici pe
care
Velceaninov îl cunoscuse în T. Îl
g�si grozav de schimbat, dar
acesta î�i
d�dea seama cs
oaspetele s�u nici n-ar fi putut
r�mâne acela�i, totul
intrând în ordinea naturals
a lucrurilor. Domnul Truso�ki ar
fi putut fi cel
dinainte numai în cazul când so�ia
sa ar mai fi fost în via��. Acum
înss
el
nu mai era decât o parte din
întreg, r�mass
de izbeli�te la voia întâmpl�rii,
cu alte cuvinte, ceva
surprinz�tor, aparte...
În ceea ce-l prive�te înss
pe Pavel Pavlovici, cel din ora�ul
T., iats
ce-�i aduse aminte Velceaninov:
"Drept vorbind, Pavel Pavlovici nu
era în localitatea T. decât un
"so�",
�i nimic mai mult. Dacs
avea �i o func�iune, asta se
explica numai prin
faptul cs
slujba intra, cum s-ar zice,
printre atribu�iunile sale de so�.
Luase serviciu pentru so�ie �i
pentru pozi�ia ei mondens
în ora�ul T.,
totu�i era un slujbas
foarte sârguincios. Avea pe atunci
treizeci �i cinci de
ani �i se bucura de oarecare
avere, chiar m�ricic�. La slujbs
nu se
distingea prin cine �tie ce
aptitudini, dar nici prin
incapacitate. Între�inea
leg�turi cu societatea cea mai
înalts
din gubernie �i trecea drept un om
cu
dare de mân�. În localitatea T.
Natalia Vasilievna era foarte
respectat�,
ceea ce ea nu prea aprecia,
socotind omagiile ca pe deplin
cuvenite. Se
pricepea ss
primeascs
în casa ei lumea în condi�ii
excelente, iar pe Pavel
Pavlovici îl dresase a�a de bine,
cs
se putea descurca cu maniere
aristocratice chiar când primeau
pe cei mai înal�i demnitari ai
guberniei.
Poate era �i de�tept, dups
p�rerea lui Velceaninov. Dar, cum
Nataliei
Vasilievna nu-i prea pl�cea ca
so�ul s�uss
vorbeascs
prea mult, nici nu i
se putea descoperi cine �tie ce
de�tept�ciune. Poate avea, din
na�tere,
multe însu�iri bune, ca �i
defecte.. Înss
calit��ile acestea se aflau parcs
sub obroc, iar defectele erau
în�bu�ite cum mijeau. Velceaninov
�inea, de
pild�, minte, cs
domnul Truso�ki se l�sa furat
uneori de dorin�a de a lua,
în derâdere pe aproapele s�u —
ceea ce îi era strict interzis..
Îi pl�cea
alteori ss
povesteascs
câte ceva, dar �i acest lucru se
afla sub observa�ie. I
se îng�duia ss
istoriseascs
numai nimicuri, �i cât mai pe
scurt. Avea
atrac�ie pentru un cerc de amici
din afara casei �i îi pl�cea chiar
ss
cinsteascs
câte un pahar de vin cu vreun
prieten, ultima înclinare înss
îi
fusese stârpits
chiar de la r�d�cin�. Dar încs
ceva caracteristic? privindu-l
în societate, nimeni n-ar fi putut
spune cs
e un sos
sub papuc. Natalia
Vasilievna se ar�ta ca oso�ie
absolut ascult�toare �i poate
chiar ea îns��i
era încredin�ats
de acest lucru. Pavel Pavlovici
poate o iubea nebune�te pe
Natalia Vasilievna, dar nimeni nu
putea observa a�a ceva, fiind
chiar
imposibil, probabil de asemenea
din pricina unei dispozi�ii de
acass
a
Nataliei Vasilievna. Pe când
locuia în ora�ul T., Vel ceaninov
î�i punea
uneori întrebarea: oare îl
b�nuie�te cât de cât Truso�ki de
leg�tura cu so�ia
sa? De câteva ori a întrebat-o
foarte serios pe Natalia
Vasilievna, dar de
fiecare dats
a primit acela�ir�spuns, rostit cu
oarecare necaz, cs
b�rbatul
s�u nu �tie nimic �i nu va putea
afla vreodats
ceva, mai ales cs
"asta nu-i
treaba lui!" �i încs
o tr�s�turs
de caracter: ea nu-�ib�tea joc
niciodats
de
Pavel Pavlovici. Nu-l g�sea de loc
nici caraghios, nici prea urât �i
i-ar fi
luat cu hot�râre partea dacs
cineva ar fi îndr�znit ss
fie necuviincios fa�s
de dânsul. Neavând copii, ea
trebui ss
se consacre în mare parte vie�ii
mondene. Dar îi pl�cea �i
interiorul s�u. Pl�cerile mondene
n-o absorbeau
niciodats
cu totul. Acass
o atr�geau gospod�ria �i lucrul de
mân�. În ajun,
Pavel Pavlovici î�i amintise
lecturile serale din sânul
familiei. Lucrurile se
petreceau a�a: citea Velceaninov,
citea �i Pavel Pavlovici care —
curios! —
citea foarte bine cu glas tare.
Între timp, Natalia Pavlovna proba
�i asculta
totdeauna în lini�te. Se citeau
îndeob�te romane de Dickens, vreo
revists
ruseasc�, iar uneori câte ceva
"serios". Natalia Vasilievna
pre�uia foarte
mult cultura lui Velceaninov, dar
în t�cere, ca �i cum aceasta ar fi
fost o
chestiune închis��i lichidats
despre care nu mai era nevoie de
ad�ugat
nimic. În genere, c�r�ile �i
�tiin�aol�sau indiferent�,
socotindu-le eventual
utile, dar str�ine de ea. Spre
deosebire de ea, Pavel Pavlovici
se l�sa uneori
înfl�c�rat. Leg�tura din ora�ul T.
se rupse subit, dups
ce atinsese pentru
Velceaninov cea mai deplins
culme, vecins
cu nebunia. Fu pur �i simplu
alungat. Împrejur�rile desp�r�irii
fusesers
înss
atât de bine regizate, încât
el plecs
f�rs
ss
b�nuiascs
cs
eroina îl lep�dase "ca pe o
cârp�". În ora�ul
T., cu vreo lun��i jum�tate
înainte de plecarea lui
Velceaninov, î�if�cuse
apari�ia un ofi�eras
tinerel de artilerie, abia ie�it
din �coala militar�, care
se înn�dise la familia Truso�ki.
În loc de trei, erau acum patru.
Natalia
Vasilievna îl primea pe june cu
bun�voin��, dar se purta cu dânsul
ca �i
c-un b�ie�a�. Velceaninov nu c�zu
la b�nuial�. Nici nu-i ardea de
asta,
deoarece — tocmai în vremea aceea
— i se anun�ase necesitatea
desp�r�irii. Unul din sutele de
motive, ticluite de Natalia
Vasilievna pentru
iminen�a plec�rii sale cât se
poate de grabnic, fusese �i
argumentul cs
parcs
r�m�sese gravid�. De aceea era
natural ca Velceaninov ss
dispars
neap�rat �i numaidecât, m�car
pentru trei sau patru luni, pentru
ca dups
nous
luni so�ului ss
nu i se poats
trezi vreo b�nuial�, chiar dacs
în urms
s-ar fi f�cut vreo aluzie
mali�ioass
pe seama acestui eveniment.
Argumentul
era tras de p�r. Dups
propunerea furtunoass
a lui Velceaninov
de a fugi la Paris sau în America,
el plecs
de unul singur la Petersburg,
"f�rs
îndoial�, pentru scurt timp",
adics
nu mai mult de trei luni. Altfel,
n-ar fi plecat cu nici un chip �i
n-ar fi �inut seams
de nici un fel de motive
sau de argumente. Exact peste dous
luni, Velceaninov primi la
Petersburg
o scrisoare din partea Nataliei
Vasilievna cu rug�mintea de a nu
se mai
întoarce niciodats
în ora�ul T., deoarece ea iubea
acum pe un altul. În
privin�a sarcinii, îi aducea la
cuno�tin�s
cs
fusese o gre�eals
la mijloc.
Vestea despre eroarea asta era
inutil�,c�ci totul ap�ru limpede
lui Velceaninov,
care î�i aduse aminte de
ofi�era�.A�a se ispr�vi povestea
asta
pentru totdeauna. Peste câ�iva
ani, Velceaninov auzi din
întâmplare cs
Bagautov se prip��ise prin
ora�ulT. unde r�mase cinci ani
b�tu�i. El î�i
t�lm�ci lunga durats
a leg�turii cu Bagautov prin
faptul cs
între timp
Natalia Vasilievna îmb�trânise
desigur mult de tot �i de aceea se
f�cuse
mai statornics
decât odinioar�.
Velceaninov r�mase pe pat cam un
ceas. Se dezmetici în cele din
urm�, suns
pe Mavra ca s�-i aducs
cafeaua, o b�u în prip�, se
îmbr�c��i
exact la unsprezece porni spre
biserica Pokrov ca ss
caute hotelul lui
Truso�ki. De fapt acum, ziua,
Velceaninov î�if�cu o imagine
diferits
despre
hotelul Pokrovski. Apoi sim�i un
pic de ru�ine pentru modul cum se
purtase în ajun cu Pavel Pavlovici
�i chestiunea aceasta trebuia
rezolvats
f�rs
întârziere.
Velceaninov î�i explics
fantasmagoria din ajun cu
încuiatul u�ii, ca
datorits
întâmpl�rii �i înf��i��rii de om
beat a lui Pavel Pavlovici. Poate
�i
din alte pricini. În realitate,
habar n-avea de ce se ducea acum
ca ss
refacs
ni�te rela�ii noi cu fostul so�,
când totul se sfâr�ise a�a de
firesc, ca de la
sine. O putere ascunss
îl atr�gea înss
într-acolo. Era la mijloc o
impresie
deosebits
care crea atrac�ia...
V
Liza
Lui Pavel Pavlovici nici nu-i
trecuse prin cap "ss
spele putina" �i
Dumnezeu �tie de ce-i pusese
Velceaninov în ajun întrebarea
asta brutal�,
parcs
într-adev�r ar fi avut mintea
înce�o�at�. La prima întrebare
puss
într-o pr�v�lioars
de m�run�i�uri de lângs
biserica Pokrov i se ar�ts
hotelul cu acela�i nume, la doi
pa�i, într-o stradel�. Cineva de
la hotel îl
l�muri cs
domnul Truso�ki se instalase în
curte în ni�te case, unde se
aflau camerele mobilate ale Mariei
Sâsoevna. Urcând o îngusts
scars
de
piatr�, ud��i foarte murdar�, în
corpul de case din curte, care
ducea de la
parter la etaj, unde se g�seau
camerele de închiriat, Velceaninov
auzi
deodats
un plâns. P�rea un plâns de copil
de �apte-opt ani, un plâns
trudnic,
cu hohote uneori înfundate, �i o
dats
cu ele un trop�it de pa�i �i ni�te
strig�te mânioase, într-un falset
�uier�tor, dar în�bu�it, care
izbucneau
dintr-un gâtlej de b�rbat adult.
Acest om vârstnic parcs
voia s�-l
potoleascs
pe copil �i nu dorea de loc ss
se auds
plânsul, dar el însu�i
f�cea mai mults
g�l�gie decât copilul. Strig�tele
erau aspre, iar copilul
parcs
implora îndurare. P�trunzând într-
un mic coridor, pe laturile c�ruia
d�deau câte dous
u�i, Velceaninov întâlni o femeie
înalt��i foarte gras�,
cu p�rul ciufulit, �i o întrebs
de Pavel Pavlovici. Ea ar�ts
cu degetul spre
u�a de dups
care venea plânsul. Pe fa�a
gras��i stacojie a acestei femei
de
patruzeci de ani se citea o
r�bufnire de indignare.
— Uite-l cum se distreaz�! rosti
ea cu voce groas�, dar sc�zut�, �i
se
îndrepts
spre scar�.
Velceaninov d�du ss
bats
în u��, dar se r�zgândi, o
deschise �i intr�.
În mijlocul unei od�i�e, unde era
îngr�m�dits
mobils
simpls
de lemn
vopsit, st�tea în picioare Pavel
Pavlovici, numai în pantaloni,
f�rs
hain��i
vest�, ros
la fa��, mânios, care c�uta ss
potoleascs
prin strig�te, gesturi �i
poate chiar prin lovituri (cum i
se p�ru lui Velceaninov) pe o
feti�s
de vreo
opt ani, îmbr�cats
s�r�c�cios, de�i ca o domni�oar�,
într-o rochi�s
de lân�,
scurt�, de culoare neagr�.
Feti�ap�rea într-o crizs
de nervi, plângea
convulsiv cu sughi�uri �i-�i
întindea mânu�ele spre Pavel
Pavlovici, ca �i
cum ar fi vrut s�-l cuprind�,s�-l
îmbr��i�eze, s�-l înduplece �iss
caute a-l
convinge de ceva. Într-o clipits
totul se schimbs
fulger�tor. Când îl v�zu pe
musafir intrând în cas�, copila
scoase un �ip�t �i o zbughi într-o
c�m�ru�s
învecinat�, iar Pavel Pavlovici,
uluit pentru o clip�, zâmbi larg,
întocmai ca
�i în ajun, când Velceaninov
deschise brusc u�a spre scar�.
— Alexei Ivanovici! izbucni el în
culmea mir�rii. Pentru nimic în
lume
nu m-as
fi putut a�tepta. Dar poftim aici,
aici! Uite colea pe divan sau
dincolo, lua�i loc în fotoliu, iar
eu... �id�du s�-�i puns
în grabs
surtucul,
uitând vesta.
— Nu vs
deranja�i. R�mâne�ia�a cum
sunte�i, spuse Velceaninov,
a�ezându-se pe un scaun.
— Dar nu se poate. Da�i-mi voie ss
ms
pun la punct. A�a ar�t mai
cuviincios. Dar unde v-a�ia�ezat?
În col�? Trece�i dincoace, în
fotoliu, la
mas�... Z�ucs
nu ms
a�teptam de loc! �ise a�ezs
pe marginea unui scaun
de paie, nu al�turi de musafirul
"nea�teptat", ci — rotind scaunul
— drept
în fa�a lui, ca s�-l vads
mai bine.
— �i de ce nu v-a�ia�teptat? Doar
ieri v-am spus c-o ss
vin la
dumneavoastrs
pe vremea asta!
— Îmi închipuiam cs
n-o ss
veni�i. Cum m-am trezit, dându-mi
seama de cele petrecute ieri, am
în�eles cs
n-o ss
vs
mai v�d, niciodat�.
Între timp, Velceaninov cerceta în
juru-i cu privirea. În odaie era
dezordine, patul nestrâns, hainele
împr��tiate, pe mass
ce�ti nesp�late
dups
cafea, f�râmituri de pâine �i o
sticls
de �ampanie, b�uts
pe jum�tate,
f�rs
dop �i cu un pahar al�turi. Aruncs
o privire piezi�s
în înc�perea
vecin�, dar acolo era lini�te
deplin�. Feti�a se pitulase
�it�cea din gur�.
— Nu cumva be�i acum? ar�ts
Velceaninov spre sticla de
�ampanie.
—R�m��i�e..., se fâstâci Pavel
Pavlovici.
— Vai, cât de mult v-a�i schimbat!
— Obiceiuri urâte, venite subit.
Dups
nenorocirea aceea... Nu mint.
Nu ms
mai pot st�pâni. Nu fi�i
nelini�tit, Alexei Ivanovici. Acum
nu mai
sunt beat, n-o ss
mai îndrug verzi �i uscate, ca
ieri la dumneavoastr�.
Drept ss
vs
spun, toate-s de atunci! De mi-ar
fi prezis cineva, acum jum�tate
de an, cs
am s-o iau a�a, razna, dintr-o
dat�, ca acum, ss
ms
fi ar�tat
atunci în oglind�,z�ucs
nu l-as
fi crezut, pe legea mea!
— Înseamns
cs
asears
a�i fost beat?
— Fost! recunoscu cu jum�tate de
gurs
Pavel Pavlovici, plecându-�i
ru�inat ochii în p�mânt. Dar
sta�iss
vede�i. Nu eram chiar beat de tot,
ci
numai mahmur — dups
be�ie. �in ss
vs
l�muresc cs
dups
be�ie ms
fac
r�u: nu mai simt decât o urms
de ame�eal�, o cruzime îns��i o
nesocotin
�s
pun st�pânire pe mine, �i durerea
mea o simt mai tare. Poate de
aceea �i beau. Atunci sunt în
stare ss
fac tot felul de n�zbâtii, chiar
proste�ti, �i-s gata ss
jignesc pe oricine. Pesemne ieri
am avut o comportare
foarte ciudats
fa�s
de dumneavoastr�.
— Cum? Nu vs
mai aminti�i?
— Cum ss
nu! �in minte totul.
— Vede�i, Pavel Pavlovici,
întocmai a�a m-am gândit �i eu. În
chipul
acesta mi-am explicat lucrurile,
rosti împ�ciuitor Velceaninov, iar
pe
deasupra, eu însumi m-am purtat cu
dumneavoastrs
cam nervos, apoi am
prea pu�ins
r�bdare, ceea ce recunosc f�rs
înconjur. Alteori, nu ms
simt
prea bine, �i vizita
dumneavoastr�, noaptea...
— Da, noaptea, noaptea ! cl�tins
din cap Pavel Pavlovici, parcs
s-ar fi
mirat �i s-ar fi condamnat pe sine
însu�i... cum de am f�cut a�a
ceva?
Pentru nimic în lume n-as
fi intrat la dumneavoastr�, dacs
nu mi-a�i fi
deschis, as
fi plecat. Am mai venit o dat�,
Alexei Ivanovici, acum vreo
s�pt�mân�, dar nu v-am g�sit
acas�. Pe urms
poate n-as
mai fi încercat
niciodats
ss
vs
v�d. Tot mi-a mai r�mas un pic de
mândrie, Alexei
Ivanovici, de�i îmi dau seama...
de starea în care ms
aflu. Ne-am întâlnit �i
pe strad�. Îmi ziceam: dacs
cumva n-o ss
ms
recunoasc�, dacs
os�-mi
întoarcs
spatele, într-adev�r, nous
ani nu-s o glum�. De aceea n-am
îndr�znit ss
ms
apropii de dumneavoastr�. Ieri
noapte ms
întorceam din
cartierul Petertmrgskaia storona,
�i uitasem cu totul câte ceasuri
erau.
Vina o poarts
asta (�i ar�ts
sticla) pe lângs
sentimentele mele. Am f�cut o
prostie, �i încs
una mare de tot. Dacs
n-a�i fi fost un om de caracter,
c�ci
a�i venit la mine chiar dups
cele întâmplate ast�-noapte, numai
�i numai
în amintirea trecutului, mi-as
fi pierdut orice speran�s
de a reînnoi
leg�turile noastre de prietenie.
Velceaninov îl asculta cu luare-
aminte. Îi p�rea cs
omul acesta vorbea
sincer �i chiar cu oarecare
demnitate. Totu�i nu-i venea s�-i
creads
spusele, cum îi trecu pragul.
— Dups
cum v�d, Pavel Pavlovici, nu
sunte�i singur. Spune�i-mi a cui
e feti�a pe care am g�sit-o
adineauri la dumneavoastr�? Pavel
Pavlovici,
uimit, î�i în�l�s
sprâncenele �i totodats
se uits
cu o privire senin��i
binevoitoare la Velceaninov.
— A cui ss
fie? E doar Liza, rosti el,
zâmbind cu amabilitate.
— Care Liza? morm�i Velceaninov �i
sim�i o înfiorare. Impresia se
produsese prea brusc. Adineaori,
când intrase în cas��iog�sise pe
Liza,
fusese, ce-i drept, mirat, dar n-
avusese nici o presim�ire, nu-i
trecuse prin
minte nici un gând deosebit.
— Da, Liza noastr�, fiica noastr�,
Liza! surâse Pavel Pavlovici.
— Cum fiica? Dar dumneavoastrs
cu Natalia... cu r�posata Natalia
Vasilievna a�i avut copii? îl
întrebs
neîncrez�tor Velceaninov, cu o
voce
în�bu�its
parcs
de sfial�.
— Cum de nu? Ah, Doamne, bine
zice�i. De unde a�i fi putut afla?
M-am z�p�cit! Dumnezeu ne-a
d�ruit-o dups
plecarea dumneavoastr�.
Pavel Pavlovici se s�lts
de pe scaun, înfiorat de o
tulburare parcs
oarecum pl�cut�.
— N-am auzit nimic, spuse
Velceaninov �ip�li.
— Într-adev�r, de lacine a�i fi
putut afla, mai e vorb�? repets
Pavel
Pavlovici cu o voce înduio�at�,
stins�.R�posata �i cu mine
pierdusem
orice n�dejde. Vs
aduce�i aminte �i dumneavoastr�.
�i deodat�, ne-a
blagoslovit Domnul cu un copil.
Eram în al nou�lea cer, numai unul
Cel-de-Sus îmi �tie bucuria. Asta
s-a întâmplat parcs
la un an dups
plecarea dumneavoastr�. Ba nu, nu
peste un an, ci cu mult mai
devreme.
Ia sta�i, dacs
nu ms
în�als
memoria, a�i plecat de la noi în
octombrie sau
chiar în noiembrie...
— Am plecat din ora�ul T. la
începutul lui septembrie, în
dou�sprezece
ale lunii, �in foarte bine minte.
— Adev�rat? în septembrie? Hm...
unde mi-e capul? se mir�, foarte
surprins, Pavel Pavlovici. Atunci,
dac�-i a�a, da�i-mi voie, rogu-v�.
Dumneavoastrs
a�i plecat în dou�sprezece
septembrie, iar Liza s-a n�scut
la opt mai. Va ss
zic�: septembrie, octombrie,
noiembrie, decembrie,
ianuarie, februarie, martie,
aprilie — adics
la opt luni �i ceva. Asta-i! �i
de-a�i fi �tiut cum r�posata...
— Dar ar�ta�i-mi feti�a...
chema�i-o aici..., bâigui cu o
voce sparts
Velceaninov.
— Neap�rat! începu ss
se agite Pavel Pavlovici, oprindu-
se la
jum�tatea vorbei, ca �i cum n-ar
fi avut nici o importan�s
ceea ce voise ss
spun�. Îndat�, v-o prezint îndat�,
�i Truso�ki intrs
în grabs
în od�i�a unde
se afla Liza.
Trecurs
trei sau poate chiar patru minute.
În mica înc�pere de al�turi
r�sunars
câteva �oapte pripite. De abia se
auzea vocea Lizei. "Feti�a nu
vrea pesemne ss
vin�", se gândi Velceaninov. În
sfâr�it, amândoi se
ar�tars
în prag.
— Iat-o, se sfie�te, spuse Pavel
Pavlovici, îi stra�nic de
ru�inoas�,
mândr�... leit r�posata!
Liza se ivi f�rs
lacrimi în ochi, cu privirile
l�sate în p�mânt. O ducea
de mâns
tatu-s�u. Era o feti�s
în�ltu��, firav�, foarte
frumu�ic�.�i ridics
repede ochii s�i mari �i alba�tri
spre musafir cu o v�dits
curiozitate. Îl privi
posomorât �i numaidecât îi l�ss
în jos. Avea în privire o
gravitate pueril�,
cum au copiii r�ma�i singuri cu un
necunoscut, când se refugiazs
într-un
col��i de acolo îl supravegheazs
pe noul venit, nemaiv�zut pâns
atunci,
privindu-l grav �i cu neîncredere.
Dar poate era în ochii ei �i alt
gând, nu
de copil, cum i se p�ru lui
Velceaninov. Tat�l o aduse pâns
în dreptul musafirului.
— Uite, nenea a cunoscut-o pe
m�mica odinioar�. A fost prietenul
nostru. Nu fi s�lbatic�, întinde-i
mânu�a.
Feti�a se înclins
u�or �i îi d�du sfios mâna.
— Natalia Vasilievna n-a vrut s-o
înve�ess
facs
reveren�e, ci — dups
moda englezeascs
— numai ss
se încline un pic �iss
întinds
musafirului
mâna, ad�ugs
Truso�ki cao l�murire pentru
Velceaninov, pironindu-l cu
privirea.
Velceaninov sim�ic�ut�tura
iscoditoare a gazdei, dar nu se
mai
str�dui s�-�i ascunds
tulburarea. �edea pe scaun f�rs
ss
facs
vreo
mi�care, �inând strâns mânu�a
Lizei, �i se uita cu luare-aminte
la copil�.
Dar Liza era foarte preocupats
de cu totul altceva �i, uitându-�i
mâna în
palma oaspetelui, nu-�i lua ochii
de la tat�ls�u. Ciulea urechea cu
teams
la tot ceea ce spunea p�rintele
ei. Velceaninov recunoscu
numaidecât
ace�ti ochi mari alba�tri, dar
r�mase mai cu seams
uluit de albea�a
neobi�nuit�, uimitoare, a fe�ei
sale �i de culoarea p�rului ei,
toate acestea
erau deosebit de semnificative
pentru el. Ovalul obrazului îns��i
forma
buzelor o aminteau mai mult pe
Natalia Vasilievna. Între timp,
Pavel
Pavlovici începuse ss
povesteascs
nu �tiu ce cu o deosebits
înfl�c�rare,
dar Velceaninov nu-l auzea. Prinse
doar o ultims
fraz�:
— ...a�acs
dvs., Alexei Ivanovici, nici nu vs
pute�i închipui bucuria
noastrs
la ivirea acestui dar pe care ni
l-a h�r�zit Cel-de-Sus. Din ziua
când s-a n�scut, ea a fost totul
pentru mine. �ims
gândeam: dacs
din
voin�a lui Dumnezeu mi-as
pierde fericirea, mi-ar r�mâne
Liza. Cel pu�in
de asta eram absolut sigur.
— Dar Natalia Vasilievna? îl
întrebs
Velceaninov.
— Natalia Vasilievna? izbucni
Pavel Pavlovici, f�când o grimas�.
Doar
a�i cunoscut-o. A�i uitat cs
nu-i cam pl�cea s�-�i dea
gândurile pe fa��. În
schimb, cum �i-a luat adio de la
feti��, pe patul de moarte
fiind... atunci a
ie�it totul la iveal�! V-am spus
adineauri "pe patul de moarte",
dar cu o zi
înainte de a-�i da sfâr�itul ea s-
a agitat, s-a burzuluit — spunând
cs
vor
s-o pr�p�deascs
cu tot felul de leacuri, când de
fapt nu are decât ni�te
friguri obi�nuite. Cât prive�te pe
amândoi doctorii no�tri, ei nu se
pricep la
nimic �i de îndats
ce se va înapoia Koch al nostru
(vs
mai aminti�i de
medicul acela militar, un
b�trânel?), acesta în dous
s�pt�mâni are s-o
puns
pe picioare. Ce mai treac�-mearg�,
cu cinci ore înainte de a muri,
�i-a adus aminte cs
peste trei s�pt�mâni trebuie s-o
vizit�m neap�rat la
mo�ie de ziuaei pe m�tu��-sa, na�a
Lizei.
Velceaninov se sculs
brusc de pe scaun, �inând-o mereu
' de mânu�s
pe Liza. I se p�ru cs
în privirile aprinse ale feti�ei,
a�intite asupra tat�lui
s�u, era ca un fel de dojan�.
— Oare n-o fi bolnav�? îl întrebs
cu un ton ciudat Velceaninov,
alarmat.
— Parcs
nu, dar... din pricina
împrejur�rilor în care ne afl�m
aici,
rosti Pavel Pavlovici cu o amars
îngrijorare, copilul are o fire
ciudat�,e
nervos, dups
moartea mamei, a suferit de
isterie timp de dous
s�pt�mâni.
Chiar adineaori, ce de-a plânsete
o n�p�dir�, tocmai când a�i intrat
dumneavoastrs
— m-auzi, Liza, m-auzi? �i când
stai �i te gânde�ti: pentru
ce? Numai �i numai pentru cs
plec de acas��i o las singur�.
Cics
n-o mai
iubesc cum am iubit-o când tr�ia
m�mica ei — iats
de ce ms
învinov��e�te.
Cum de-i pot intra în cap asemenea
n�zbâtii unei copili�e, care ar
trebui ss
se gândeascs
acum la joac�. De altfel, nici n-
are cu cine se juca aici.
— Cum adic�... sunte�i numai voi
doi?
— Singuri-singurei... doar o
îngrijitoare ce mai vine de
treb�luie�te o
dats
pe zi.
— Iar când pleca�i de
acas�,ol�sa�i singur�?
—P�i cum altfel? De pilds
ieri, când am plecat în ora�, am
închis-o în
od�i�a aceea. Din pricina asta au
�i curs azi atâtea lacrimi.
Judeca�i �i
dumneavoastr�: ce puteam ss
fac? Alalt�ieri, Liza a coborât în
curte f�rs
mine, iar un b�iat a lovit-o cu o
piatrs
în cap. Alteori, o apucs
plânsul din
senin �ids
buzna pe la to�i vecinii,
întrebându-i unde am plecat? �i
nu-i
frumos. E adev�rat cs
nici eu nu-s mai breaz. Plec
pentru o or��ims
întorc a doua zi în zori, cum s-a
întâmplat ieri. Noroc cs
gazda a chemat
un l�c�tus
ca ss
spargs
broasca �i i-a deschis în lipsa
mea. Mai mare
ru�inea! Pân��i eu ms
socot un c�pc�un. �i toate astea
pentru cs
mi-e
mintea înce�o�at�...
—T�ticule! rosti sfios feti�a,
cuprinss
de nelini�te.
— Ei poftim! Iar începi? Ce-i cu
tine? Ce �i-am spus eu adineaori?
— N-am ss
mai fac, n-am ss
mai fac, repet�, înfrico�at�,
Liza,
încruci�ându-�i grabnic mâinile în
fa�a lui.
—A�a nu mai merge, ss
locui�i mai departe în asemenea
condi�ii,
izbucni deodats
Velceaninov cu glas autoritar.
Dumneavoastr�, dups
cum
se �tie, sunte�i doar un om cu
dare de mân�. Atunci cum de v-a�i
instalat
aici în aripa asta, în condi�iile
astea?
— În aripa asta? În cel mult o
s�pt�mâns
poate cs
suntem pleca�i,
apoi �ia�a am cheltuit destule
parale, cu toats
darea mea de mân�...
— Ei, gata, haide, destul! îl
întrerupse Velceaninov cu o
ner�bdare
crescând�, ca �i cum i-ar fi zis:
"Mai taci odats
din gur�, doar �tiu dinainte
totce ai s�-mi spui �i îndeosebi
cu ce inten�ie!" Asculta�i-m�,
vreau ss
vs
fac o propunere: mi-a�i spus
adineauri cs
ave�i de gând ss
mai r�mâne�i
aici os�pt�mân�, poate chiar dou�.
Am aici o cas�, adics
o familie —
unde, de dou�zeci de ani, ms
simt ca la mine acas�. E vorba de
familia
Pogorel�ev. Alexandr Pavlovici
Pogorel�ev este consilier intim.
V-ar putea fi
de folos chiar dumneavoastrs
în chestiunea pentru care face�i
demersuri.
Familia lui se afls
acum în viligiatur�. Au în afara
ora�ului un conac o
frumuse�e. Klavdia Petrovna
Pogorel�eva mi-e ca o sor�, ca o
mam�. Au opt
copii. Da�i-mi-o pe Liza s-o duc
numaidecât la dân�ii... nu de
alta, dar ss
nu mai pierdem vremea. Vor primi-o
bucuro�i pentru tot timpul cât
ve�i
sta aici. O vor îngriji ca pe
propria lor fiic�, ca pe propria
fiic�.
Era teribil de ner�bd�tor, ceea ce
nici nu ascundea.
— Asta nu se poate, rosti Pavel
Pavlovici, privindu-l drept în
ochi cu o
mims
viclean�,cum i se p�ru lui
Velceaninov.
— De ce? De ce nu se poate?
— Cum ss
las copila ss
plece a�a?... Nu din pricina
dumneavoastr�,
un prieten atât de binevoitor. La
altceva ms
gândesc. E vorba de-o cass
str�in��i de-o societate înalt�,
unde nu �tiu cum va fi primits
copila.
— V-am spus doar cs
e ca �i familia mea, izbucni
aproape mânios
Velceaninov. Klavdia Petrovna va
fi fericits
s�-mi îndeplineascs
rug�mintea
�i va primi-o cât se poate de
bine... ca pe fiica mea... Ce
dracu! Singur vs
da�i seama cs
o �ine�i una �i bun�, numai a�a,
de florile m�rului... Ce ss
mai vorbim!
Zise �ib�tu chiar din picior.
— Nu de alta, dar ms
tem ss
nu pars
ciudat! Oricum, ar trebui ss
ms
duc �i eu pe acolo, barem o dat�,
de dous
ori... Altfel, cum ar veni? De loc
f�rs
tat�? Apoi... Într-o cass
atât de simandicoas�?
— Ba-i casa cea mai simpls
de pe lume. Nu-i de loc
"simandicoas�",
r�cni Velceaninov. Nu v-am spus cs
acolo sînt o mul�ime de copii?
Feti�a
va reînvia acolo. Va avea de
toate... Iar pe dumneavoastrs
vs
pot prezenta
chiar mâine acolo, dacs
dori�i. De altfel, va trebui ss
vs
duce�i neap�rat ca
ss
le mul�umi�i. O vom vizita zilnic,
dacs
vre�i...
— Totu�i, parcs
nu-i prea...
— Vorbe goale! Dumneavoastrs
singur vs
da�i perfect seama. �ti�i ce?
Veni�i acass
la mine disear�,oss
dormi�i acolo �i diminea�a, cât
mai
devreme, vom porni la conac ca ss
ajungem pe la amiaz�.
— Binef�c�torule! �i încs
ss
dorm la dumneavoastr�... primi cu
înduio�are Pavel Pavlovici. Ms
cople�i�i cu bun�tatea... Dar unde
se afls
conacul ista?
— La Lesnoi.
— Oare cu rochi�a cum are ss
se descurce? într-o familie a�a de
distins��i încs
la conac. Ms
în�elege�i. Inima de tats
nu ms
las�...
— Rochia n-are nici o importan��.
Ea-i în doliu. Nici nu poate purta
altceva. Rochia e foarte
potrivit�. Numai ruf�rie de corp
ss
aibs
mai curats
�iob�sm�lu�s
(B�sm�lu�a �i lenjeria care se
vedea de sub rochi�s
erau
foarte murdare.)
— Imediat ss
te schimbi, dispuse Pavel
Pavlovici. Iar celelalte rufe
necesare le vom aduce numaidecât.
Le are Maria Sâsoevna la sp�lat.
— Atunci ss
trimitem dups
tr�sur�, îl întrerupse
Velceaninov, �i cât
mai repede cu putin��.
Dar se ivi o piedic�: Liza se
împotrivi din r�sputeri. Tot
timpul ea î�i
ciulea cu groazs
urechile �i dacs
Velceaninov, când c�uta s�-l
convings
pe
Pavel Pavlovici, ar fi avut vreme
s-o priveascs
mai cu luare-aminte, atunci
ar fi putut citi pe fa�a ei o
desperare f�rs
margini...
— Nu merg! rosti ea cu voce
sc�zut�, dar ferm�.
— O vede�i, uite, e leit maic�-sa!
— Nu-s leit m�mica, nu-s leit
m�mica! izbucni Liza, frângându-�i
cu
dezn�dejde mânu�ele, ca �i cum �i-
ar fi cerut iertare de la tat�l ei
pentru
cumplita acuza�ie de a sem�na cu
maic�-sa: t�ticule, t�ticule, dacs
ai ss
ms
p�r�se�ti...
Pe urms
Liza se aruncs
spre Velceaninov care se �i
sperie:
— Dacs
ai ss
ms
iei, atunci...
Dar feti�a nu apucs
ss
sfâr�eascs
vorba. Pavel Pavlovici o prinse de
mân�, gata s-o ia de ciuf �i cu o
furie f��i�s
o trase în od�i�a de al�turi. Se
auzirs
de acolo, timp de câteva minute,
�oapte �i plânsete în�bu�ite.
Velceaninov d�du ss
intre �i elîn c�m�ru��, dar Pavel
Pavlovici îl
întâmpin��i-l încuno�tin�s
cu un zâmbet strâmb cs
feti�a va sosi
numaidecât. Velceaninov se str�dui
ss
nu-l priveascs
în fa�s
�i se uits
în
alts
parte.
În sfâr�it, se ar�t��i Maria
Sâsoevna, aceea�i femeie pe care
la sosire
o întâlnise pe coridor �i începu
ss
a�eze într-o mics
saco�s
dr�gu�s
schimburile Lizei, aduse de dânsa.
— Nu cumva, taic�, dore�ti ss
iei fata? se adress
ea lui Velceaninov.
Ai familie, nu? Bine faci, taic�!
Copila îi cuminte. Ai s-o
izb�ve�ti din iadul
�sta.
— Cum spui a�a ceva, Maria
Sâsoevna?! morm�i Pavel Pavlovici.
— Maria Sâsoevna! îl îngâns
femeia. �tiu eu cs
a�ams
cheam�. Ce
vrei ss
zici cs
nu-i iad la tine? Oare se cade un
copilas
care a început a
în�elege ss
vads
asemenea josnicie? A sosit
tr�sura, taic�, pentru Lesnoi,
nu?
— Da, da!
—Ss
fie într-un ceas bun, cu noroc.
Liza ie�i, palid�, cu ochii în
p�mânt �iî�i lus
s�cule�ul. Lui Velceaninov
nu-i aruncs
nici o privire. Se st�pâni �i nu
se gr�bi ca adineaori s�-l
îmbr��i�eze pe tat�ls�u, chiar
când î�i lus
r�mas bun. Pesemne nici nu
voia ss
se uite la dânsul. P�rintele o
s�ruts
dups
cuviin�s
pe c�pu�or �io
mângâie. Buza-i sub�ire se
încrunt�,b�rbia i se cutremur�.
Totu�i ea
nu-�i ridics
ochii spre tat�ls�u, Pavel
Pavlovici p�li, îi tremurau
mâinile —
ceea ce observs
Velceaninov, de�i se str�duia din
r�sputeri ss
nu-l
priveasc�, dorind un singur lucru:
ss
plece cât mai curând. "De altfel
n-am
nici o vins
aici, se gândi el, a�a trebuia ss
se întâmple." Coborârs
cu to�ii
în strad�. Abia aici Maria
Sâsoevna o s�ruts
pe Liza. Numai dups
ce se
a�ezars
în tr�sur�, Liza în�l�s
ochii spre tat�ls�u, plesni
deodats
din
palme �i scoase un strig�t. Încs
o clip��iar fi s�rit din tr�surs
spre
dânsul, dar caii o �i luasers
din loc.
VI
O nous
fantezie a unui trîndav
— Nu cumva ai ame�it? se sperie
Velceaninov. Am ss
poruncesc
birjarului ss
opreasc�.Os�-i spun s�-�i aducs
ap�...
Liza î�i ridics
privirea spre dânsul, privindu-l
cu ochii aprin�i �i
dojenitori.
— Unde ms
duci? întrebs
ea sacadat �it�ios.
— Într-o cass
minunat�, Liza, la o familie care
locuie�te acum într-un
conac frumos. Acolo sunt mul�i
copii, te vor iubi, sunt buni la
suflet... Nu
fi sup�rats
pe mine, Liza, eu nu-�i vreau
decât binele...
În momentele acestea, ciudat ar
mai fi p�rut Velceaninov vreunui
cunoscut dacs
l-ar fi putut vedea.
— Cât e�ti, cât e�ti, cât e�ti...
uf, cât e�ti de r�u! izbucni Liza,
în�bu�indu-se de lacrimile care o
podidiser��i sc�p�rând din
ochi�orii s�i
minuna�i, dar mânio�i.
— Liza, eu...
—E�ti r�u, r�u, r�u! bâigui din
nou feti�a, frângându-�i mâinile,
Velceaninov se pierdu cu firea.
— Liza, draga mea, dacs
ai �ti cât ms
mâhne�ti.
— E adev�rat c-o ss
vins
mâine? E adev�rat? îl întrebs
ea autoritar.
— Adev�rat, adev�rat! Am s�-l aduc
chiar eu. O s�-l iau �ios�-l
aduc.
— Are ss
te p�c�leasc�, �opti Liza, plecând
ochii în jos.
— Cum? Nu te iube�te, Liza?
— Nu ms
iube�te.
— S-a purtat r�u cu tine? R�u?
Liza îl privi sumbru �it�cu. Î�i
întoarse iar��i fa�a, aplecându-�i
cu
înc�p��ânare capul. Velceaninov
c�uts
s�-i explice, îi vorbi cu
aprindere,
cuprins parcs
de friguri. Liza îl asculta
neîncrez�toare, cu du�m�nie, dar
îl
asculta. Aten�ia ei îl bucura cât
se poate de mult. El începu chiar
s�-i
spuns
ce înseamns
un om care bea. Îi m�rturisi cs
o iube�te �ics
va avea
grijs
de tat�ls�u. În cele din urm�,
Liza î�i ridics
ochii spre el �i-l privi
�int�. Îi istorisi dups
aceea cum o cunoscuse pe maic�-sa
�iî�id�du
seama cs
o captiva prin aceste povestiri,
încetul cu încetul, ea începu s�-i
r�spunds
la întreb�ri, dar monosilabic, cu
pruden�s
�i cu înc�p��ânare.
Totu�i la întreb�rile lui
principale, Liza nu-i r�spunse
nici un cuvânt.
T�cea st�ruitor când venea vorba
despre rela�iile ei anterioare cu
tat�ls�u.
Vorbind cu ea, Velceaninov îi lus
mânu�a în palm�, ca adineaori
acas�, �i
n-o mai l�s�, ea nu �i-o retrase.
Feti�a înss
nu trecea chiar totul sub
t�cere. Mai sc�pa câte un cuvânt
în r�spunsuri nedeslu�ite. Spunea,
de
pild�,cs
pe tata îl iubise mai mult decât
pe maic�-sa, fiindcs
înainte
vreme �i el o iubise mai mult, iar
mama în trecut o iubise mai pu�in.
Dar
pe patul de moarte, maic�-sa o
s�rutase îndelung �i plânsese,
când toats
lumea ie�ise din odaie
�ir�m�sesers
singure numai ele amândou�. Liza
ad�ugs
cs
pe maic�-sa o iube�te acum mai
mult decât pe oricine de pe
lume �i în fiecare noapte la dânsa
se gânde�te mai cu drag decât la
oricine.
Dar feti�a avea o fire
mândr�.B�gând brusc de seams
cs
o luase gura pe
dinainte, se închise din nou în
sine �it�cu mâlc, privindu-l chiar
cu
oarecare urs
pe Velceaninov fiindcs
of�cuse ss
vorbeascs
prea multe.
C�tre sfâr�itul drumului, starea
isterics
îi trecu aproape cu totul, dar
r�mase foarte îngândurat��i se
uita posomorât în juru-i, cu o
înc�p��ânare
posac�, dinainte hot�rât�.
Împrejurarea cs
era duss
într-o cass
necunoscut�, unde nu mai fusese
niciodat�, parcs
n-o tulbura cine �tie
cât. Altceva o chinuia — ceea ce
remarcs
Velceaninov. El ghici cs
Liza se
ru�ina de dânsul. Îi era ru�ine
tocmai fiindcs
tat�ls�uol�sase atât de
u�or cu el, ca �i cum ar fi
lep�dat-o pe mâinile lui.
"E bolnav�,î�i zise, poate grav, a
vl�guit-o... Uf, ce be�ivan
tic�los!
în�eleg acuma!" îl zori pe birjar.
�i punea toats
n�dejdea în conac, aer,
copii, într-o via�s
nou��i necunoscuts
ei, iar pe urm�... Asupra
viitorului
nu se îndoia câtu�i de pu�in.
Pentru ziua de mâine avea speran�e
limpezi,
depline. Un lucru îl �tia cu
siguran��:cs
niciodats
nu sim�ise ceea ce
încerca acum �ics
acest sentiment îi va r�mâne
pentru totdeauna. "Iats
un scop în via��, iats
via�a îns��i!" î�i zise el cu
încântare.
Multe gânduri i se învolburau în
cap, dar nu se oprea asupra lor �i
ocolea cu înc�p��ânare am�nuntele,
f�rs
am�nunte totul devenea limpede,
totul era indistructibil. Planul
s�u principal se alc�tui de la
sine: "îl vom
putea influen�a cumva, cu for�e
unite, pe acest nemernic, care o
va l�sa pe
Liza în Petersburg la familia
Pogorel�ev, la început pe timp
limitat, fixând
chiar un termen oarecare, �i el va
pleca singur, iar Liza are s�-mi
r�mâns
mie. Asta-i totul. Ce-mi mai
trebuie? De altfel, cu siguran��,
el însu�i
dore�te lucrul acesta. Altfel, de
ce ar chinui-o?" În sfâr�it,
ajunser�. Conacul
familiei Pogorel�ev era, într-
adev�r, un loc�or minunat. Mai
întâi îi
întâmpins
o ceats
zgomotoass
de copii, care se rev�rsars
în ceardac. Velceaninov
nu fusese de mult pe acolo �i
bucuria copiilor n-avea margini.
Era iubit. Cei mai mari îl
întâmpinars
chiar înainte de a coborî din
tr�sur�:
— Ei, ce s-aude cu procesul? Cum
vs
merge procesul?
Cei mai mici repetars
întrebarea, hlizindu-se în urma
celorlal�i fra�i.
To�i îl tachinau aici cu procesul,
dar — z�rind-o pe Liza — se
bulucirs
în
jurul ei �i o cercetars
cu o curiozitate
copil�reasc�,t�cut��i încordat�.
Ie�i
la intrare Klavdia Petrovna,
urmats
de so�ul s�u. Amândoi îl
întâmpinars
râzând pe Velceaninov, cu
întrebarea despre proces.
Klavdia Petrovna era o doamns
de vreo treizeci �i �apte de ani,
dolofan
��i încs
frumoas�, brunet�, cu obraji
proaspe�i, rumeni... B�rbatul s�u
avea vreo cincizeci �i cinci de
ani — om de�tept �i abil, dar
înainte de toate
bun la suflet. Casa lor era cu
adev�rat un "cuib p�rintesc"
pentru Velceaninov,
dups
îns��i expresia lui. Dar aici
trebuie s��inem seama �i de-o
alts
împrejurare aparte. Klavdia
Petrovna, acum vreo dou�zeci de
ani,
fusese cât pe ce ss
se m�rite cu Velceaninov, pe
atunci un b�ie�andru,
încs
student. Fusese prima lor
dragoste, aprins�, caraghioas��i
minunats
în acela�i timp. Se sfâr�i prin
m�riti�ul ei cu Pogorel�ev. Peste
vreo cinci
ani, amândoi se reîntâlnir�, �i
totul se încheie printr-o
prietenie limpede,
a�ezat�... R�mase pentru totdeauna
un fel de c�ldurs
în rela�iile dintre
dân�ii, o lumins
neobi�nuits
care le însenina. Aici totul era
pur �i
irepro�abil în amintirile lui
Velceaninov, �i cu atât mai drag
lui, cu cât era,
poate, singurul loc în felul
acesta. În aceasts
familie el se înf��i�a simplu,
naiv, bun, le d�d�cea copiii, nu
se fandosea �i se spovedea în
toate cu
sufletul deschis, Se juruise
adesea în fa�a so�ilor Pogorel�ev
cs
nu va mai
r�mâne mult în mijlocul societ��ii
�i se va muta cu totul la dân�ii.
Va veni
ss
tr�iascs
al�turi de ei �i nu-i va p�r�si
niciodat�. În sinea lui se gândea
cu toats
seriozitatea la inten�ia asta.
Velceaninov le expuse am�nun�it
planul privitor la Liza. De
altfel, ar fi
fost de ajuns numai simpla lui
rug�minte f�rs
nici un fel de explica�ii
speciale. Klavdia Petrovna s�ruts
cu efuziune pe s�rmana "orfan�" �i
f�g�dui ss
facs
tot ce depinde de dânsa. Copiii o
împresurars
pe Liza �io
dusers
la joc în livad�. Dups
jum�tate de or�, într-o convorbire
animat�,
Velceaninov se ridic��id�du ss
plece. Era foarte ner�bd�tor —
ceea ce se
observa u�or. Nu mai fusese pe
acolo de trei s�pt�mâni �i acum se
retr�gea dups
jum�tate de ceas. ceea ce îi mirs
pe to�i. Velceaninov izbucni
în râs �if�g�dui cs
va veni a doua zi. Se f�cu
remarca, deschis, cs
pare
prea tulburat. Atunci el o lus
de mâns
pe Klavdia Petrovna �i, sub
pretextul cs
uitase a-i spune ceva foarte
important, o duse în alts
odaie.
—Î�i mai aduci aminte cele ce �i-
am povestit, numai dumitale, f�rs
ss
le spun nici so�ului, despre anul
petrecut de mine în ora�ul T.?
— �in minte chiar prea bine, mi-ai
vorbit adesea...
— Nu �i-am vorbit, ci m-am
spovedit — numai dumitale... Nu
�i-am
pomenit înss
niciodats
de numele acestei femei: e
Truso�kaia, so�ia acestui
Truso�ki. Ea a murit, iar Liza e
fiica ei — fiica mea!
—E�ti sigur? Nu te în�eli? îl
întrebs
cu o u�oars
emo�ie Klavdia
Petrovna.
— Absolut sigur, absolut sigur, nu
ms
în�el de loc! rosti ca într-o
exaltare Velceaninov.
Atunci el îi povesti totul cât
putu mai pe scurt, în prip��i în
culmea
emo�iei. Klavdia Petrovna cuno�tea
mai dinainte faptele, nu �tia înss
numele doamnei. Velceaninov se
îngrozea numai la ideea cs
cineva dintre
cunoscu�ii s�i ar fi putut întâlni
cândva pe madame Truso�kaia �i s-
ar fi
gândit: cum a fost posibil ca el
ss
fi iubit atât de tare aceasts
femeie? De
aceea nu îndr�znise ss
spuns
numele "acestei femei" nici chiar
Klavdiei
Petrovna, unica lui prietens
adev�rat�.
— Dar tat�l feti�ei nu �tie nimic?
îl întrebs
gazda dups
ce ascults
toats
istoria.
— Ba da... �tie... Lucrul acesta
m��i tortureazs
cs
n-am descoperit
încs
totul în ceea ce ms
prive�te, urms
cu înfl�c�rare Velceaninov. El
�tie,
�tie... Am observat asta �i ieri,
�i azi! Dar trebuie ss
aflu ce anume �tie din
toate câte au fost. De aceea m��i
gr�besc. Disears
oss
vins
la mine.
Totu�i nu prea în�eleg de unde ar
fi putut afla, adics
de unde ar fi putut ss
�tie adics
totul? Despre Bagautov �tie �i
prea �tie totul, f�rs
nici o îndoial�.
Dar despre mine? Cuno�ti doar bine
asemenea cazuri, când so�iile î�i
pot
încredin�ab�rbatul cs
nu-i nimic la mijloc. Dacs
s-ar coborî din ceruri
înse�i îngerii, so�ul nu i-ar
crede — ci numai pe nevasts
ar crede-o. Nu da
din cap, nu ms
condamna, ms
condamn eu singur, �i m-am
condamnat
încs
de mult, de mult ! Ss
vezi ce ni s-a întâmplat deun�zi:
aflându-ms
la
dânsul, eram atât de sigur c��tie
totul, încât m-am tr�dat eu însumi
în
fa�a lui. N-ai ss
ms
crezi: mi-e a�a de ru�ine, simt o
povar�,cs
asears
l-am
primit atât de grosolan. (Mai
târziu am s�-�i povestesc totul în
am�nun
�ime.) Ieri el a venit la mine
dintr-un impuls du�m�nos �i de
nest�pânit,
vrând s�-mi spuns
c�-�i cunoa�te jignirea �ic�-l
�tie pe f�pta�. Asta-i
pricina venirii sale proste�ti la
mine în stare de ebrietate. Dar e
atât de
firesc din parte-i! Venise tocmai
ca ss
ms
dojeneasc�. Iar eu m-am comportat
îndeob�te cam cu prea mults
înfl�c�rare ieri la mine, iar
adineaori
la dânsul acas�! Am procedat
proste�te, f�rs
nici un pic de precau�iune.
Singur m-am dat de gol. Oare de ce
o fi venit tocmai într-un moment
când
eram a�a de surescitat? S�-�i mai
spun ceva: �i pe Liza a chinuit-o,
a
torturat o feti�s
numai �i numai ca ss
se r�zbune, barem pe copil. Da, e
îndârjit... oricât de insignifiant
ar fi, dar e îndârjit... chiar
foarte îndârjit.
De fapt, nu-i acum decât un
m�sc�rici, pe când mai înainte
vreme z�ucs
avea, pe cât de posibil,
înf��i�area unui om cumsecade. Dar
când stai �i te
gânde�ti, î�i dai seama c�-i lucru
foarte firesc cs
a luat calea desfrâului.
Aici, prieten�, trebuie ss
privim cre�tine�te împrejur�rile.
Afl�, buna �i
scumpa mea prieten�,cs
vreau ss
ms
schimb cu totul fa�s
de el. Doresc
s�-l consolez. Asta ar fi chiar o
"fapts
bun�" din partea mea. Pentru cs
eu
totu�i sunt vinovat fa�s
de el! Ascult�-m�, am s�-�i
povestesc încs
ceva. Pe
când ms
aflam în ora�ul T., am avut o dats
nevoie de patru mii de ruble �i
el mi le-a dat pe loc, f�rs
nici un act, cu o sincers
bucurie c�-mi face un
serviciu, iar eu le-am luat, le-am
luat din mâinile lui, am luat de
la dânsul
bani, ms
auzi, am luat ca de la un prieten!
— Trebuie ss
fii înss
mai prudent, îl sf�tui,
nelini�tit�, Klavdia
Petrovna. Nu vezi în ce hal de
exaltare e�ti? Z�ucs
mi-e �i teams
pentru
dumneata! Bineîn�eles, Liza este
acuma �i fiica mea. Dar mai sunt
atâtea
lucruri nel�murite, �i încs
foarte multe. Mai ales acuma
trebuie ss
fii mai
circumspect. E neap�rats
nevoie ss
fii mai circumspect, acum când te
sim�i fericit sau atât de
încântat. E�ti un om pream�rinimos
când te vezi
fericit, ad�ugs
Klavdia Petrovna cu un surâs pe
buze.
To�i ie�irs
ca s�-l petreacs
pe Velceaninov. Copiii o adusers
pe Liza,
cu care se jucasers
în livad�. Parcs
o priveau acum cu înc��i mai mults
nedumerire decât adineaori. Liza
p�rea s�lb�ticits
cu totul, când Velceaninov
o s�ruts
pe obraz fa�s
de to�i, luându-�ir�mas bun de la
dânsa �i
repetându-i cu c�ldurs
promisiunea de a veni a doua zi
împreuns
cu tat�l
s�u. Pân�-n ultima clips
feti�at�cu, f�rs
ss
se uite la Velceaninov.
Deodat�, ea îl apucs
brusc de mânec��i-l trase mai
deoparte, a�intindu-l
cu o privire care parc�-l implora.
Voia s�-i spuns
ceva, Velceaninov o duse
numaidecât în alts
odaie.
— Ce-i cu tine, Liza? rosti el cu
duio�ie, ca o încurajare.
Feti�aî�i roti încs
o dats
în juru-i privirile sperioase �i-l
trase în col�ul
cel mai îndep�rtat. Ar fi vrut ss
se ascunds
cu totul de ceilal�i.
— Spune-mi, Liza! Ce s-a
întâmplat?
Copila t�cea, nemi�cat�. Nu se
hot�ra ss
vorbeasc�. Îl privea drept în
fa�s
cu ochii s�i alba�tri. Toate
tr�s�turile obr�jorilor s�i
exprimau o teams
f�rs
margini.
— El... o ss
se spânzure, �opti ea, ca-ntr-o
aiurare.
— Cine are ss
se spânzure? întreb�, speriat,
Velceaninov.
— El, el! El a vrut ss
se spânzure azi-noapte cu un
�treang! vorbi în
grabs
feti�a, în�bu�indu-se. L-am v�zut
chiar eu. El însu�i mi-a spus-o,
mi-a spus-o! �i mai înainte a
vrut. Totdeauna a vrut. L-am v�zut
noaptea...
— Peste putin��! �opti nedumerit
Velceaninov.
Dintr-o dats
feti�a se arunc��i începu s�-i
s�rute mâinile. Plângea în
hohote. De-abia î�i tr�gea
sufletul. Îl ruga �i-l implora.
Dar nu pricepea
nimic din bolboroselile ei
isterice. De atunci îi r�mase
pentru totdeauna în
minte, urm�rindu-l �i aievea �i în
vis, aceasts
privire chinuits
de copil
torturat, cuprins de o groazs
f�rs
margini �i care cu o ultims
n�dejde se
uits
implorator la dânsul.
"Oare într-adev�r îl iube�te? �i
încs
atât de mult? Într-adev�r? se
gândi cu gelozie �i cu invidie
Velceaninov, întorcându-se în
ora�, cu o
înfrigurats
ner�bdare. Adineaori mi-a spus
doar ea singurs
cs
pe maic�-sa
o iube�te mai mult... poate cs
nu-l iube�te de loc �i-l
ur��te!... �i ce
înseamns
alarma asta: «Are ss
se spânzure». Ce tot îndruga ea?
N�t�fle�ul
�sta ss
se spânzure? Trebuie ss
aflu adev�rul. Trebuie s�-l aflu
neap�rat.
Trebuie ss
rezolv chestiunea cât mai repede —
�i s-o rezolv definitiv!"
VII
So�ul �i amantul se s�ruts
Velceaninov era stra�nic de zorit
ca ss
"afle adev�rul". "Azi-diminea�s
eram uluit. Nu ms
sim�eam în stare ss
ms
reculeg, — se gândea el,
amintindu-�i prima întâlnire cu
Liza, acum înss
trebuie ss
aflu neap�rat
adev�rul." Pentru a gr�bi
lucrurile, era cât pe ce ss
se ducs
cu tr�sura
de-a dreptul la Truso�ki,dar se
r�zgândi numaidecât: "Nu, mai bine
ss
vins
el singur la mine, iar eu, între
timp, ss
ispr�vesc cât mai repede cu
treburile mele blestemate!"
Se apucs
cu înfrigurare de afacerile sale.
Dar sim�i de data asta cs
era foarte împr��tiat �ics
ast�zi nu se putea ocupa serios de
treburi. Pe la
orele cinci, când porni s�-�i ia
masa de prânz, îi veni pentru
întâia oars
un
gând n�stru�nic: poate-i într-
adev�r un încurc�-lume �i degeaba
se amestecs
în toate cele, se agit��i se vârs
la autorit��i înc�utarea
avocatului,
care a �i început s�-l ocoleasc�.
Pufni apoi în râs, gândindu-se la
presupunerea asta. "S�-mi fi venit
ieri gândul acesta, tare m-as
fi am�rât",
ad�ugs
el cu voie buns
sporit�. Cu toats
veselia lui, Velceaninov devenea
tot mai distrat �i mai ner�bd�tor.
C�zu în sfâr�it pe gânduri. De�i
în
mintea lui nelini�tits
încol�eau fel de fel de idei, în
ansamblu nu se închega
nimic ce-ar fi putut s�-l ajute
într-adev�r în clipa aceea.
"Am nevoie de omul acesta! hot�rî
în cele din urms
Velceaninov.
Trebuie s�-l descifrez, iar dups
aceea ss
decid. Pare inevitabil duelul !"
Întorcându-se acass
pe la orele �apte, Velceaninov nu-
l g�si la dânsul
pe Pavel Pavlovici. Îl cuprinse o
mare uimire. Apoi se mânie, dups
aceea se
mâhni — pentru ca, la sfâr�it, s�-
l apuce chiar frica: "Numai unul
Dumnezeu
�tie cum se vor ispr�vi toate
acestea!" repeta el, ba plimbându-
se prin
camer�, ba întinzându-se pe divan
cu ochii la ceas. În sfâr�it,
c�tre orele
nou�,î�if�cu apari�ia Pavel
Pavlovici. "Dacs
omul acesta ar avea de gând
ss
ms
prinds
în capcan�, momentul de fa�s
ar fi cel mai favorabil pentru
dânsul — atât de risipit ms
simt acum", î�i zise, înviorându-
se brusc �i
înveselindu-se peste m�sur�.
Întrebându-l, dezghe�at �i într-o
buns
dispozi�ie sufleteasc�, de ce nu
venise mai devreme, Pavel
Pavlovici î�i schimonosi figura
într-un zâmbet,
se a�ezs
în voie, nu ca în ajun, �i-�i
aruncs
neglijent p�l�ria cu doliu pe alt
scaun. Velceaninov b�gs
numaidecât de seams
dezinvoltura lui �i o re�inu
în memorie.
Calm, f�rs
cuvinte de prisos, netulburat ca
mai deun�zi, el îi povesti,
sub forma unui raport, cum o
condusese pe Liza, cu câts
c�ldurs
fusese
primit�, ce folositoare pentru
dânsa va fi �ederea acolo �i,
treptat-treptat,
ca �i cum ar fi uitat cu totul de
Liza, schimbs
pe nesim�ite vorba �i se opri
exclusiv la familia Pogorel�ev. Îi
povesti deci cât de dr�gu�i sunt
oamenii
ace�tia, de câts
vreme îi cunoa�te, ce persoans
cumsecade �i chiar
influents
este Pogorel�ev �ia�a mai departe.
Pavel Pavlovici îl asculta cu
gândul aiurea �i, din când în
când, cu un surâs posac, dar
�iret, c�ta pe
sub sprâncene la povestitor.
— Înfl�c�rat om mai sunte�i,
morm�i Truso�ki, cu un zâmbet
r�ut�cios.
— Iar dumneavoastrs
am impresia cs
sunte�i în toane proaste,
remarc�, nemul�umit, Velceaninov.
— Adics
de ce n-as
fi la fel cu toats
lumea? izbucni Pavel Pavlovici,
s�rind ars din col�i�orul s�u,
parcs
asta �ia�tepta ca ss
explodeze.
— Cum vi-e voia, surâse
Velceaninov. Ms
gândeam eu, poate vi s-a
întâmplat ceva...
— Chiar a�a. Mi s-a �i întâmplat!
exclams
el, f�lindu-se parc�.
— �i cam ce anume?
— Hm, Stepan Mihailovici al nostru
tot face nazuri... �ti�i,
Bagautov,
prea distinsul domn din
Petersburg, tân�rul din înalta
societate.
— Iar nu v-a primit, ai?
— Ba nu, tocmai cs
de data asta m-a primit... a
catadicsit pentru
întâia oar��i i-am putut vedea
tr�s�turile fe�ei sale... dar de
r�posat.
— Cu-um?! A murit Bagautov? se
minuns
Velceaninov, de�i parcs
n-avea de ce ss
fie atât de mirat.
— El, în persoan�! Amicul meu
credincios timp de �ase ani. A
murit
încs
de ieri de la amiaz�. Iar eu habar
n-am avut. Tocmai în clipa aceea
poate am �i trecut pe acolo ca ss
întreb de s�n�tatea lui. Mâine vor
scoate
mortul din cas��i va avea loc
înmormântarea. Zace învelit cu
giulgiu
într-un co�ciug îmbr�cat în
catifea neagrs
împodobits
cu fireturi de aur...
A murit într-un acces de febr�.
Mi-au dat voie — a�acs
am putut s�-i v�d
tr�s�turile fe�ei. M-am prezentat
la intrare ca prietenul s�u cel
mai bun,
de-aceea mi-au �i permis ss
p�trund în cas�. Poate numai
pentru el �i
sosisem în Petersburg.
— Dar de ce vs
sup�ra�i pe dânsul, râse
Velceaninov, doar n-a murit
dinadins?
— Tocmai fiindcs
îmi pare r�u. Îmi era un nestemat
amic, asta a
însemnat el pentru mine, �i Pavel
Pavlovici, pe nea�teptate, f�cu
deodats
cu degetele dous
coarne deasupra frun�ii sale
chele, chicotind prelung,
înceti�or...
Truso�ki r�mase a�a, cu coarnele
pe cap, chicotind vreo jum�tate de
minut cu privirea drept în ochii
lui Velceaninov, încântat parcs
la culme ca
de cea mai veninoass
neobr�zare. Acesta încremeni:
parcs
i-ar fi r�s�rit
înainte o vedenie. Dar nu r�mase
încremenit decât o clipit�. Un
surâs
batjocoritor �i lini�tit, pâns
la neru�inare, îi fluturs
pe buze.
— Oare ce-o fi însemnând asta? îl
întrebs
într-o doar�,t�r�g�nind
cuvintele.
— Asta înseamns
coarne, îi retezs
vorba Pavel Pavlovici, luându-�i,
în
sfâr�it, degetele de la frunte.
— Adic�... coarnele dumneavoastr�?
— Ale mele proprii, dobândite!
rosti Pavel Pavlovici,
schimonosindu-�i
îngrozitor figura. Amândoi t�curs
un r�stimp.
— Totu�i sunte�i un om curajos!
relus
Velceaninov.
— De ce? Fiindcs
v-am ar�tat coarnele? Dar �ti�i
ceva, Alexei Ivanovici,
mai bine m-a�i cinsti cu ceva. Cs
eu v-am cinstit un an întreg, zi
de zi,
în ora�ul T. Trimite�i dups
o sticlu�s
de b�utur�. Mi s-a uscat gâtlejul.
— Cu pl�cere! Putea�is�-mi spune�i
mai demult. Ce-a�i dori
dumneavoastr�?
— De ce: dumneavoastr��i nu: ce-am
dori noi? c�ci amândoi vom
cinsti. Nu-i a�a? îl înfrunts
Pavel Pavlovici, privindu-l între
timp drept în
ochi cu o stranie nelini�te.
— �ampanie?
— Dar ce altceva? Pentru votcs
încs
n-a sosit rândul...
Velceaninov se sculs
f�rs
grab�, suns
pe Mavra �id�du porunca.
—Ss
bem pentru fericita �i vesela
noastrs
revedere, dups
o
desp�r�ire de nous
ani! chicoti proste�te, f�rs
rost, Pavel Pavlovici, c�ci mia
�ir�mas numai dumneavoastrs
ca unic prieten adev�rat. Nu mai
exists
Stepan Mihailovici Bagautov,
aidoma ca-n poetul acela:
Patrocle-n via�s
n-a r�mas,
Ci Thersit cel seme��i las
...
�i, rostind numele lui Thersit,
Truso�ki se împunse cu degetul în
piept.
"Mai degrabs
ai vorbi pe �leau, porcule, c�ci
mie nu-mi place ss
ba�i
�eaua", î�i zise în sine
Velceaninov, fierbând de mânie �i
abia
st�pânindu-se ss
n-o dea în vileag.
— Mai bine spune�i-mi de-a
dreptul, începu Velceaninov,
pufnind de
n�duf, dacs
îl învinui�if��is
pe Stepan Mihailovici (nu-i mai
spuse acum,
pur �i simplu, Bagautov) ar trebui
ss
vs
bucura�ics
cel ce v-a jignit se afls
în p�mânt. Atunci de ce vs
pare r�u?
— Cum? Ss
ms
bucur? De ce ss
ms
bucur?
— Judec �i eu a�a, dups
sentimentele dumneavoastr�.
— Hi-hi! În privin�a asta vs
în�ela�i asupra sentimentelor
mele. Nu
�ti�i cugetarea unui în�elept:
"Bine e când �i-i mort du�manul,
dar mai
bine când îi viu", hi-hi...
— Ehei, viu l-a�iv�zut �i l-a�i
prea v�zut zilnic, timp de vreo
cinci ani
�ia�i avut destuls
vreme ss
vs
s�tura�i contemplându-l, remarcs
r�ut�cios
�i agresiv Velceaninov.
— Dar parcs
atunci �tiam... parc��tiam? se
avânts
brusc Pavel
Pavlovici, s�rind de la locu�orul
s�u, oarecum parcs
bucuros c�, în sfâr�it,
i se puse o întrebare pe care o
a�tepta de un amar de vreme. Drept
cine
ms
socoti�i, Alexei Ivanovici?
În privirea lui sclipi scurt o
expresie cu totul nou��i
nea�teptats
transfigurându-i dintr-o dats
fa�a, schimonosits
pâns
atunci de un rânjet
r�u �i resping�tor.
— Cum? N-a�i �tiut într-adev�r
nimic? rosti nedumerit
Velceaninov,
sub impresia unei fulger�toare
uluiri.
— Ah, va ss
zics
vs
imagina�ic��tiusem? �tiusem? Vai,
ce suflete de
eroi! în ochii vo�tri omul parc�-i
un câine �i îi judeca�i pe to�i
dups
mi�elia
propriei voastre firi. Asta-i! V-o
spun deschis! �i lovi furios cu
pumnul în
mas�, dar se sperie pe loc de
zgomotul f�cut de el însu�i �i
aruncs
în
juru-i priviri înfrico�ate.
Velceaninov î�i rec�p�ts
calmul de dinainte.
— Asculta�i-m�, Pavel Pavlovici,
de fapt mi-e totuna... nu-i
a�a?...
dacs
a�i �tiut dinainte ori nu. Dacs
n-a�i �tiut, asta vs
onoreazs
în orice
caz, de�i... de altfel, nu în�eleg
de loc de ce m-a�i ales tocmai pe
mine drept
confidentul dumneavoastr�?
— Dar nu-i vorba de
dumneavoastr�... nu vs
sup�ra�i... nu-i vorba de
dumneavoastr�... morm�i Pavel
Pavlovici, coborându-�i privirile
în
p�mânt.
Tocmai intrs
Mavra cu �ampania.
— Iat-o! exclams
Pavel Pavlovici, bucurându-se
pesemne de deznod
�mânt. Paharele, maic�, ads
paharele! Minunat! Nimic nu ne mai
trebuie,
dr�gu��! Sticla e destupat�?
Admirabil, bravo dumitale! �i-
acuma te po�i
retrage!
Truso�ki se învior��i se uits
iar��i semes
la Velceaninov.
— Recunoa�te�i, rogu-v�, izbucni
el în chicote de râs, cs
lucrurile
acestea vs
intereseazs
în cel mai înalt grad �i nu vs
e de loc "totuna", dups
cum a�i binevoit s-o spune�i
adineaori, a�acs
a�ir�mâne foarte dezam�git
dacs
în clipa asta m-as
scula de pe scaun �ias
pleca, f�rs
ss
vs
fi explicat
totul în am�nunt.
— Ba, drept vorbind, n-as
fi dezam�git de loc. "Min�i!"
spunea surâsul
lui Pavel Pavlovici.
— Ei, hai ss
ne apuc�m acum de treab�! zise �i
începu ss
toarne
�ampanie în pahare.
—Ss
toast�m! gl�sui Truso�ki, ridicând
paharul: în s�n�tatea
r�posatului întru Domnul,
prietenul meu Stepan Mihailovici!
�iîl d�du pe
gât.
— La un asemenea toast eu n-am ss
beau, spuse Velceaninov,
punându-�i paharul pe mas�.
— De ce? E un mic toast dr�gu�,
nu?
— Uite ce. Când a�i intrat aici,
era�i beat?
—B�usem pu�in. Dar ce-i?
— Nimic deosebit! Dar eu am avut
impresia, �i ieri, �i mai ales
azi-diminea
��,cs
o regreta�i sincer pe Natalia
Vasilievna.
— Dar cine v-a spus cs
n-o regret sincer �i acum? zise
Pavel Pavlovici,
s�rind de la locul s�u,ca s�ltat
de un resort.
— De altfel, nu despre asta-i
vorba. Vs
rog înss
ss
fi�i de acord cs
v-a�i fi putut în�ela în ceea ce-l
prive�te pe Stepan Mihailovici,
iar acesta e
lucrul de c�petenie.
Pavel Pavlovici zâmbi �iret �if�cu
cu ochiul.
— Ehei, v�dcs
arde�i de curiozitate ss
afla�i cum m-am informat eu
în privin�a lui Stepan
Mihailovici.
Velceaninov se f�cu ro�u la fa��:
—Vs
repet cs
mi-e totuna.
"Îmi vine s�-l dau pe u�s
afar�, cu �ampanie cu tot", î�i
zise furios,
f�cându-se stacojiu.
— N-are importan��, rosti Pavel
Pavlovici ca o aprobare �iî�i mai
turns
un pahar.
— Fie! Vs
voi istorisi numaidecât cum am
descoperit "totul" �ia�ao
ss
vs
satisfac dorin�a arz�toare de a
cunoa�te adev�rul... c�ci sunte�i
un
om înfocat, Alexei Ivanovici,
stra�nic de înfocat. Hi-hi! Da�i-
mi numai o
�igar�, fiindcs
— dups
cum �ti�i — începând din luna
martie...
— Poftim!
— �ia�a, Alexei Ivanovici, din
luna martie m-am stricat... �i
iats
cum
s-au petrecut lucrurile. Fi�i
atent! Ftizia, dups
cum �ti�i, scumpe amice
(urms
el pe un ton din ce în ce mai
familiar) este o boals
curioas�. To�i
oftico�ii î�i sfâr�esc zilele
aproape f�rs
ss
b�nuiascs
cs
a doua zi vor muri.
A�a �i Natalia Vasilievna, cum vs
spun, cu cinci ore înainte de
moarte, î�i
f�cea planuri cum ss
plece peste dous
s�pt�mâni în vizits
la om�tu�s
a ei,
care locuia cale de patruzeci de
verste. Pe lângs
asta, cunoa�te�i desigur
obiceiul r�spândit, sau mai bine
zis n�ravul multor cucoane, poate
�i
b�rba�i,de ap�stra toate
hâr�oagele din coresponden�a
amoroas�. Cel mai
sigur mijloc ar fi ss
le pui pe foc, nu-i a�a? Dar nu,
adresantele p�streazs
cu grijs
orice petec de hârtie în casete
sau în truse de voiaj. Scrisorile
sunt
numerotate — clasate dups
an, lun�, categorie... Le-o fi
consolidând
triste�ele, pesemne mult de tot...
mai �tii! Se p�streaz�,f�rs
îndoial�,
pentru o pl�cuts
aducere-aminte. Natalia Vasilievna
se preg�tea ss
plece la
aniversarea m�tu�ii sale chiar cu
cinci ore înainte de a înceta din
via��...
Bineîn�eles nu se gândea la moarte
pân�-n ceasul din urm�,ci îl
a�tepta
mereu pe doctorul Koch. A�a s-a
întâmplat cs
Natalia Vasilievna î�id�du
sufletul, dar a r�mas în biroul ei
besacteaua de abanos cu
incrusta�ii de
sidef �i de argint. O casets
frumu�ics
cu o chei�s
minuscul�,r�mass
din
familie (o c�p�tase de la bunic�-
sa). �ia�a tocmai în besacteaua
asta s-a �i
descoperit totul, adics
tot-tot, f�rs
nici o excep�ie, pe zile �i ani,
timp de
dous
decenii. Iar Stepan Mihailovici,
care avea v�dite înclina�ii pentru
literaturs
(scrisese chiar o nuvels
de amor �i o trimisese unei
reviste),
umpluse caseta cam cu o suts
de piese numerotate — ce-i drept,
în decurs
de cinci ani. Unele scrisori erau
chiar adnotate de propria mâns
a Nataliei
Vasilievna. Agreabil lucru pentru
un so�, nu-i a�a?
Velceaninov se gândi un moment
�iî�i aminti cs
el nu trimisese
Nataliei Vasilievna nici o
scrisoric�, nici un bile�el. Iar
din Petersburg, de�i
îi expediase dous
scrisori, ele fusesers
adresate ambilor so�i dups
o
prealabils
în�elegere. Iar la ultima
scrisoare, prin care Natalia
Vasilievna îl
concedia, el nici nu r�spunsese.
Când î�i încheie povestirea, Pavel
Pavlovici t�cu un minut întreg,
surâzând insolent �i interogativ.
— Dar de ce nu mi-a�ir�spuns la
modesta mea întrebare? rosti, în
sfâr�it, Truso�ki cu un v�dit
chin.
— La ce întrebare?
— Tocmai despre agreabilele
sim��minte ale unui so�, care
deschide o
asemenea caset�.
— Asta nu-mi �ine nici de cald,
nici de frig! zise sarcastic
Velceaninov,
gesticulând cu mâna a lehamite,
apoi se scul��i începu ss
se plimbe
încoace �i încolo prin odaie.
—Ms
prind c��tiu la ce vs
gândi�i acuma: "Ce mai porc îmi
e�ti, cs
singur �i-ai ar�tat coarnele..."
Delicat mai sunte�i!
— Nu ms
gândesc la nimic. Dimpotriv�,v�dcs
sunte�i prea iritat de
moartea celui ce v-a jignit, iar
pe deasupra a�ib�ut cam multi�or.
Nu
g�sesc aici nimic neobi�nuit.
În�eleg perfect de ce regreta�i
moartea lui
Bagautov �i respect necazul
dumneavoastr�, dar...
— Dar de ce crede�ics
doream ss
tr�iascs
Bagautov?
— Asta vs
prive�te.
— Pun r�m��ag cs
v-a�i gândit la duel...
— Pe dracu! rosti Velceaninov, din
ce în ce mai pu�in st�pân pe sine.
Ms
gândeam cs
un om onorabil... În asemenea
cazuri... nu se înjose�te
printr-o p�l�vr�geals
ridicol�, prin schimonoseli
proste�ti, tânguiri
caraghioase �i prin aluzii
tic�loase, cu care se dezonoreazs
doar �i mai
mult pe sine însu�i, ci procedeazs
clar, direct, deschis, ca un om
onorabil.
— Hi-hi! Poate cs
nici nu sunt un om onorabil.
— Asta, iar��ivs
prive�te... Dar, ms
întreb, nu în�eleg, la urma
urmei, de ce naiba �inea�i ca
Bagautov ss
tr�iasc�....
—M�car s�-l fi privit un pic, ca
pe un bun prieten. Ss
fi luat
împreuns
o sticls
de vin �i s-o fi b�ut împreun�.
— Nici n-ar fi consim�it ss
bea cu dumneavoastr�.
— De ce? Noblesse oblige! De
altfel, �i dumneavoastrs
be�i cu mine.
Cu ce era el mai bun decât
dumneavoastr�?
— Eu n-am b�ut cot la cot cu
dumneavoastr�.
— De unde, tam-nesam, atâta
mândrie?
Velceaninov pufni dintr-o dats
într-un râs nervos, iritat:
— Ptiu, drace! Dar dumneavoastrs
sunte�i, de fapt, un "tip feroce".
Crezusem cs
nu sunte�i decât un "etern so�" �i
nimic mai mult.
— Cum adics
"etern so�"? Ce înseamns
asta? rosti Pavel Pavlovici,
ciulindu-�i brusc urechile.
—A�a, un tip de so�... n-am 'timp
ss
vs
explic. Mai bine a�i pleca, e �i
timpul, m-a�i plictisit!
— Dar "feroce"? Parcs
a�i pronun�at vorba asta?
— Am spus cs
sunte�i un "tip feroce", dar numai
a�a, în ironie.
— Ce în�elege�i prin asta? Vs
rog, Alexei Ivanovici, explica�i-
mi pentru
numele lui Dumnezeu sau pentru
numele lui Hristos!
— Ei, de ajuns, destul! î�i ie�i
din nou din s�rite Velceaninov �i
r�cni
la dânsul: E timpul ss
pleca�i. Hai, lua�i-o din loc!
— Ba nu-i de ajuns de fel! se
zbor�i �i Pavel Pavlovici. Chiar
dacs
dumneavoastrs
v-a�is�turat de mine, �i încs
nu-i destul, c�ci mai întâi
trebuie ss
bem împreuns
un p�h�rel �iss
ciocnim. Ss
bem �i dups
aceea
pot ss
plec. Altfel — nu, nu-i de ajuns!
— �ti�i ce, Pavel Pavlovici,
sunte�i atât de bun ss
vs
duce�i la dracu
ori nu?
— Sunt! Pot ss
ms
duc �i la dracu, dar în prealabil
ss
bem un
p�h�ru�.A�i spus cs
nu dori�iss
be�i în special cu mine... foarte
frumos, în
schimb eu vreau ss
beau neap�rat un pahar de vin cu
dumneavoastr�!
Pavel Pavlovici nu-�i mai strâmbs
figura �i nici nu mai chicoti.
Totul parcs
se transformase brusc într-însul,
f�cându-l de nerecunoscut �i la
chip �i la
ton, comparativ cu omul pe care-l
avusese în fa�a sa cu câteva clipe
mai
înainte, încât Velceaninov r�mase
înm�rmurit.
— Hai ss
bem, Alexei Ivanovici, nu ms
refuza�i! urms
Pavel Pavlovici,
apucându-l strâns de mân��i
privind straniu în ochii s�i.
Pesemne nu era
vorba numai de b�utur�.
— Fie, dacs
dori�i, morm�i Velceaninov, unde-i
�ampania? Dar,
vede�i, n-amai r�mas decât ceva la
fund, ca o drojdie.
— Este destul pentru dous
pahare, curats
drojdie, adev�rat, dar o s-o
bem �ioss
ciocnim. Fi�i bun �i lua�i paharul
dumneavoastr�.
Amândoi ciocnir��id�durs
pe gâtb�utura.
— Aha, dac�-i a�a... acum... ah!
f�cu Pavel Pavlovici, î�i duse o
mâns
la frunte �ir�mase câteva clipe în
pozi�ia asta.
Velceaninov a�tepta, crezând cs
de data aceasta cel�lalt va rosti
ultimul cuvânt. Dar Pavel
Pavlovici nu scoase nici o vorb�,
�i numai îl
privea t�cut pe Velceaninov, cu
gura crispats
într-un zâmbet viclean �i
sarcastic.
— În definitiv, ce vre�i de la
mine, be�iv ce sunte�i? Ms
prosti�i! r�cni
furios Velceaninov �ib�tu cu
piciorul în p�mânt.
— Nu r�cni�i, nu r�cni�i, de ce
r�cni�i? zise repede Pavel
Pavlovici,
c�utând s�-l potoleascs
pe cel�lalt cu un gest al mâinii.
Nu vs
prostesc, nu
vs
prostesc. Ah! �ti�i ce sunte�i...
�ti�i ce sunte�i acum pentru mine?
�i
deodats
îl apucs
de mân��i i-o s�ruts
f�rs
ca Velceaninov ss
fi avut timp
a �i-o retrage.
— Iats
cine sunte�i acum pentru mine, iar
eu pot ss
ms
duc la dracu.
—A�tepta�i, sta�i pu�in! strigs
Velceaninov, venindu-�i în fire.
Am
uitat ss
vs
spun ceva...
Pavel Pavlovici se întoarse de la
u��.
— Vede�i, turui Velceaninov
neobi�nuit de repede, îmbujorându-
se la
fa�s
�i uitându-se în alts
parte. Mâine ar trebui ss
vs
duce�i neap�rat la
familia Pogorel�ev... ss
face�i cuno�tin�s
cu ei �iss
le mul�umi�i—
neap�rat...
— Neap�rat, neap�rat, cum ss
nu pricep! ar�ts
Pavel Pavlovici o
deplins
în�elegere a acestei îndatoriri,
dând repede din mân�, ca �i când
n-ar fi fost nevoie ss
i se mai aminteasc�.
— Afars
de asta �i Liza vs
a�teapts
cu mults
ner�bdare. I-am
f�g�duit...
— Liza, zise Pavel Pavlovici,
r�sucindu-se în loc. Liza? �ti�i
oare ce-a
fost pentru mine Liza, ce-a fost
�i ce este? Ce-a fost �i ce este?
r�cni el,
într-un acces de exaltare. Dar...
Hm! Despre asta mai pe urm�...
totul mai
pe urm�. Dar pentru moment nu-i
destul cs
am b�ut un pahar de vin cu
dumneavoastr�, mai am nevoie �i de
alts
satisfac�ie...
Truso�ki î�i puse p�l�ria pe un
scaun �i-l privi pe Velceaninov,
ca �i
adineaori, cu r�suflarea
întret�iat�.
—S�ruta�i-m�, Alexei Ivanovici! îi
propuse brusc oaspetele.
— V-a�i îmb�tat? izbucni acesta,
f�când un pas înd�r�t.
— Da, sunt beat, totu�is�ruta�i-
m�, Alexei Ivanovici! Z�u
s�ruta�i-m�. Oare eu nu v-am
s�rutat adineaori mâna?
Alexei Ivanovici t�cu câteva
clipe, parcs
l-ar fi lovit cineva cu m�ciuca
în cap. Apoi se aplecs
scurt spre Pavel Pavlovici care-i
ajungea abia pâns
la um�r �i-l s�ruts
pe buzele-i care duhneau a vin. De
altfel, nici nu mai
�tia bine dac�-l s�rutase ori nu.
— Ehei, �i acum, acum, se
dezl�n�ui Pavel Pavlovici cu ochii
înv�p�ia�i, într-un acces de
be�ie, nu �tiu ce ss
spun. Ms
gândeam pe
atunci: "Nu cumva �i �sta? Dac��i
�sta, zic, dac��i �sta — atunci în
cine
pot ss
am încredere pe lume?"
Pavel Pavlovici izbucni deodats
în hohote de plâns.
—Vs
da�i seama oare ce fel de prieten
mi-a�ir�mas?
Zicând acestea, Truso�ki o zbughi
pe u��, �inându-�ip�l�ria în mân�.
Velceaninov r�mase iar��i
înm�rmurit câteva clipe ca �i dups
prima vizits
a lui Pavel Pavlovici.
"Uf, un m�sc�rici be�ivan �i nimic
mai mult!" �if�cu un gest de
lehamite cu mâna.
"Hot�rât, nimic mai mult", repets
energic când se dezbr�c��i se
culcs
în pat.
VIII
Boala Lizei
A doua zi de diminea��, în
a�teptarea lui Pavel Pavlovici,
care f�g�duise
cs
va veni la timp în vederea
plec�rii la familia Pogorel�ev,
Velceaninov
m�sura odaia încoace �i încolo,
î�i sorbea cafeaua �i fuma,
chinuit
de un gând: cs
sem�na cu un om care, trezindu-se
din somn, î�i aduce
aminte cs
în ajun primise o palm�... "Hm...
�ids
el perfect de bine seama
despre ce-i vorba �i vrea ss
se r�zbune pe mine, servindu-se de
Liza!" î�i
zise �i îl trecu un fior de
groaz�.
Chipul dr�g�la��i trist al bietei
copile îi ap�ru în fa�a ochilor.
Inima îi
zvâcni mai puternic. Da gândul cs
chiar ast�zi, în curând, peste
dous
ore,
o va vedea iar��i pe Liza sa. "Ah,
f�rs
nici o îndoial�, conchise el cu
înfl�c�rare, de azi înainte asta-i
toats
via�a mea �i singurul meu scop. Ce
importan�s
au toate palmele �i amintirile
acestea? Ce �el am avut pâns
acum în via��? Numai
neorânduial��i triste�e? Dar acum
toate s-au
schimbat radical. Acuma-i cu totul
altceva!"
Dar, în pofida încânt�rii sale, îl
n�p�deau gânduri peste gânduri.
"Are ss
se r�zbune pe mine prin Liza,
asta-i limpede ca lumina zilei.
Se va r�zbuna �i pe Liza. Printr-
însa ms
va da gata pentru toate cele.
Hm...
pentru nimic în lume nu-i mai pot
îng�dui ie�iri ca acelea de
asear�, �i—
aducându-�i aminte — se îmbujors
la fa��. Totu�i, v�dcs
nu mai vine,
de�i suntem la amiaz�!"
A�tepts
mult, pâns
la dou�sprezece �i jum�tate, iar
ner�bdarea îi
sporea din ce în ce mai mult.
Pavel Pavlovici nu mai venea. În
cele din
urm�, gândul care îi încol�ise mai
demult în minte, — �i anume cs
Truso�ki într-adins nu va veni,
numai �i numai ca s�-l chinuiascs
cu
extravagan�ele lui, ca cele din
ajun, îl scoase cu totul din
s�rite: "�tie cs
depinde de dânsul. Ce se va
întâmpla cu Liza? Cum m-as
putea înf��i�a
acum la Liza f�rs
el?"
În sfâr�it, Velceaninov nu mai
putu r�bda �i la ora unu fix porni
cu
tr�sura în goans
spre biserica Pokrov. Acolo i se
spuse cs
Pavel Pavlovici
nici nu dormise acas�, ci se
întorsese pe la orele nous
diminea�a, st�tuse
cam vreun sfert de ceas �i plecase
din nou. În dreptul u�ii lui Pavel
Pavlovici, Velceaninov ascults
relat�rile servitoarei, pe când
învârtea
ma�inal mânerul u�ii încuiate,
tr�gându-l la dreapta �i la
stânga.
Venindu-�i în fire, scuips
nec�jit, l�ss
în pace clan�a �i rugs
ss
fie condus
la Maria Sâsoevna, care — auzind
despre cine era vorba — veni
singurs
cu
drags
inim�.
Era o persoans
buns
la inim�, "o femeie cu sim��minte
nobile", cum
se exprimase Velceaninov
istorisind mai târziu Clavdiei
Petrovna convorbirea
avuts
cu dânsa. Dups
ce îl întrebs
pe scurt cum transportase feti�a
în
ajun, Maria Sâsoevna se puse
numaidecât pe povestit despre
Pavel
Pavlovici. Dups
spusele sale, "ea de mult i-ar fi
f�cut vânt, dacs
nu era la
mijloc copila�ul. De altfel,
fusese mutat din hotel din pricina
vie�ii lui
dezordonate. Nu-i p�cat ss
aduci în cass
o femeie de moravuri u�oare,
când ai un copilas
care începe ss
priceap�! Ba îi �i strigase
feti�ei: «Asta
are s�-�i fie mam�, dacs
oss
vreau!» N-ai ss
ms
crezi, dar pân��i femeia
aceea l-a scuipat între ochi. Iar
alteori tat�l se r�stea c�tre
feti��: «Tu nu
e�ti fiica mea, ci un...
bastard!»"
— Nu mai spune! rosti,
însp�imântat Velceaninov.
— Am auzit cu urechile mele. E un
be�iv, într-adev�r, care nici nu-
�i
ds
seama ce vorbe�te. Totu�i fa�s
de un copil nu se fac asemenea
lucruri.
De�i-i mics
de ani, dar începe s�-i lucreze
mintea. Feti�a plânge. V�dcs
se
chinuia r�u de tot. Mai deun�zi s-
a petrecut în curtea noastrs
o
nenorocire. Un comisar cic�,
spuneau oamenii, a închiriat de cu
sears
o
camers
la hotel, iar spre zius
s-a spânzurat. Se zice cs
ar fi intrat în banii
statului. S-a adunat mul�ime de
norod. Pavel Pavlovici nu era
acas�. Iar pe
feti�a, nesupravegheats
de nimeni, am v�zut-o prin lumea
îngr�m�dits
în
coridor — holbându-�i ochii, dups
al�ii, la cel ce se spânzurase. Am
adus-o
cât mai repede în cas�. �i ce ss
vezi? A început ss
tremure �iss
se zbats
în convulsii. Era neagrs
la fa�s
�i, cum a intrat în odaie, s-a �i
pr�v�lit pe
podele. S-a zb�tut cât s-a zb�tut.
Parcs
o apucasers
cârceii. Abia �i-a
revenit în sim�iri. De atunci Liza
bole�te într-una. Când veni
acas��i afls
despre toate acestea, Pavel
Pavlovici începu s-o ciupeascs
pe Liza pâns
o
învine�i pe tot trupul. El n-o
bate, ci o ciupe�te. Apoi s-a
îmb�tat �ia
început s-o sperie: "Eu, zice, am
ss
ms
spânzur, din pricina ta o ss
ms
spânzur — uite, cu g�itanul �sta
de la storuri ms
spânzur". �i, fa�s
de
dânsa, f�cu un la�. Iar ea,
s�r�cu�a, î�i pierdu de tot firea
�i, �ipând, îl
cuprinse pe taic�-su cu mânu�ele
�i url�: "N-am ss
mai fac, niciodats
n-o
ss
mai fac!" S�-i plângi de mil�, nu
alta!
De�i Velceaninov se a�tepta la
întâmpl�ri extraordinare, totu�i
cele
auzite îl uluirs
într-atâta, încât nici nu-i veni
ss
le cread�. Maria Sâsoevna
îi mai în�ir��i alte fapte.
Astfel, într-un rând, dacs
nu s-ar fi întâmplat ss
fie ea de fa��, Liza s-ar fi
aruncat pe fereastr�. Când plecs
de-acolo,
Velceaninov era n�uc, de parcs
b�use: "Am s�-l omor ca pe un
câine, o
s�-i dau la cap cu o bât�!" îi
fulgers
în minte. �i gândul acesta îi
st�rui
îndelung în cap.
Velceaninov tocmi o tr�sur��i
plecs
la familia Pogorel�ev. Încs
înainte
de a ie�i din ora�, echipajul fu
nevoit ss
se opreascs
la o r�spântie, lângs
un podes
peste un �an�, pe care trecea un
mare convoi funebru. De o parte
�i de alta a pode�ului se
îngr�m�disers
câteva tr�suri, a�teptând. Se
opreau
�i trec�tori. Era înmormântarea
unui om bogat. Convoiul de
cupeuri,
care-l conduceau pe r�posat la
l�ca�ul de veci, se întindea pe o
lungs
distan��, iar în fereastra unui
cupeu din alai, str�fulgera
înaintea lui
Velceaninov chipul lui Pavel
Pavlovici. Ar fi zis cs
i se pare, dacs
acesta nu
�i-ar fi scos capul pe fereastr��i
nu l-ar fi salutat, zâmbind.
Pesemne era
foarte bucuros c�-l recunoscuse pe
Velceaninov, îi f�cu chiar semne
cu
mâna din cupeu. Atunci Velceaninov
s�ri din tr�sur��i alergs
pâns
la
geamul cupeului lui Pavel
Pavlovici, înfruntând îngr�m�deala
de oameni,
pe sergen�ii de strad��i
împrejurarea cs
cupeaua se urcase pe pode�.
Truso�ki era singur în�untru.
— Ce-i cu dumneavoastr�?r�cni
Velceaninov. De ce n-a�i venit la
mine? Cum de vs
afla�i aici?
— îndeplinesc o datorie
cre�tineasc�, dar nu r�cni�ia�a,
nu r�cni�i,
aduc ultimele omagii... chicoti
Pavel Pavlovici, mijindu-�i vesel
ochii,
conduc la l�ca�ul de veci
r�m��i�ele p�mânte�ti ale
adev�ratului meu
amic, Stepan Mihailovici.
— Asta-i o nerozie, be�ivan f�rs
minte ce sunte�i! strigs
înc��i mai
tare Velceaninov, r�mânând o clips
descump�nit. Coborâ�i pe loc �i
haide�i
cu mine, numaidecât!
— Imposibil... datoria înainte de
toate...
— Am ss
vs
scot cu for�a de-acolo! urls
Velceaninov.
— Iar eu o s��ip,o s��ip! chicoti
tot atât de vesel Pavel Pavlovici,
de
parcs
s-ar fi jucat cineva cu dânsul, �i
se refugie în fundul cupeului.
—P�zea, p�zea cs
te calc�! strigs
un sergent de strad�.
Într-adev�r, coborând de pe pod,
un cupeu str�in r�s�ri în fa�a
convoiului mortuar �i produse
vâlv�. Velceaninov se v�zu nevoit
ss
sars
în
l�turi. Mul�imea �i alte tr�suri
îl împinsers
mai departe. Velceaninov
scuips
cu dezgust �i se strecurs
spre echipajul s�u.
"Totuna-i, nici nu se cade s�-l
iau cu mine în halul �sta !" se
gândi el
nelini�tit, în deplins
confuzie.
Când Velceaninov relats
Klavdiei Petrovna povestirile
Mariei Sâsoevna
�i strania ântâlnire de la
înmormântare, aceasta c�zu pe
gânduri �i-i
spuse:
— Mi-e teams
pentru dumneata. Trebuie ss
întrerupi cu dânsul orice
rela�ii. Cu cât mai repede, cu
atât mai bine!
— Puah! E un m�sc�rici, be�ivan,
�i nimic mai mult! exclams
furios
Velceaninov, s�-mi fie frics
de dânsul? �i cum as
putea întrerupe rela�iile
cu dânsul când la mijloc e Liza?
Gânde�te-te la dânsa!
Liza se îmboln�vise. De cu sears
o scuturau frigurile �i din oras
era
a�teptat un doctor vestit dups
care se trimisese încs
în zori de zi. Aceasts
veste îl zdruncins
complet pe Velceaninov. Klavdia
Petrovna îl duse la
bolnav�.
— Ieri am observat-o cu mults
luare-aminte, remarcs
ea, oprindu-se
la u�a od�ii unde se afla Liza. E
o feti�s
mândr��i trist�. Se ru�ineazs
c�-i
g�zduits
de noi �ics
tat�ls�uap�r�sit-o a�a. Asta-i
toats
boala ei.
— Cum a p�r�sit-o? De ce î�i
închipui cs
ap�r�sit-o?
— E destul cs
i-a dat drumul ss
vins
aici într-o cass
cu totul
necunoscut��i cu un om aproape tot
atât de necunoscut, sau aproape...
— Dar eu singur am luat-o, �i am
luat-o cu de-a sila, a�acs
nu
g�sesc...
— O, Doamne sfinte, a�a vede
lucrurile Liza, care-i un copil.
Dups
p�rerea mea, tat�l ei n-are ss
vins
niciodat�.
V�zându-l singur pe Velceaninov,
Liza nu se mirs
de loc. Surâse doar
trist �i-�i întoarse la perete
c�p�orul care-i ardea de
fierbin�eal�. Nu
r�spunse nimic la consol�rile
timide �i la promisiunile
c�lduroase ale lui
Velceaninov de a-l aduce a doua
zi, neap�rat, pe tat�ls�u. Ie�ind
din odaia
ei, el izbucni deodats
în plâns.
Doctorul sosi abia c�tre sear�.
Dups
ce examins
pe bolnav�, el îi
sperie de la primul cuvânt pe cei
de fa��, repro�ându-le de ce nu-l
chemasers
mai înainte. Când i se spuse cs
feti�a se îmboln�vise abia în
ajun, nici nu-i veni ss
cread�. "Totul depinde de modul
cum va petrece ea
noaptea asta, încheie el în cele
din urm��i, dând dispozi�iile
necesare,
plecs
cu f�g�duiala cs
a doua zi va veni cât se poate mai
devreme.
Velceaninov vru ss
r�mâns
neap�rat peste noapte acolo, dar
Klavdia
Petrovna îl convinse "ss
mai încerce o dats
a-l aduce aici pe monstrul
acela".
— Încs
o dat�? repet�, turbat de mânie,
Velceaninov. Da, de data asta
am s�-l leg fedele��i am s�-l aduc
pe sus.
Gândul de a-l lega �i de a-l aduce
în bra�e pe Pavel Pavlovici puse o
absoluts
st�pânire asupra-i.
— Absolut de loc nu ms
simt vinovat fa�s
de dânsul, se adress
la
plecare Velceaninov Klavdiei
Petrovna. Reneg toate vorbele mele
josnice �i
plâng�re�e, debitate de mine ieri,
ad�ugs
el cuprins de furie.
Liza �edea culcats
cu ochii închi�i, pesemne dormea.
Se sim�ea parcs
mai bine. Când Velceaninov se
aplecs
grijuliu asupra c�p�orului s�u ca
s�-i s�rute m�car un col�i�or de
rochi��, luându-�ir�mas bun, Liza
î�i
deschise dintr-o dats
ochii, ca �i când l-ar fi pândit,
�i �opti: "Ia-ms
de
aici!"
Era o rug�minte blând��i
trist�,f�rs
nici o umbrs
din surescitarea
din ajun. Vibra în tonul s�u o
resemnare cs
rug�mintea ei nu se va
îndeplini niciodat�. Dezn�d�jduit
la culme, Velceaninov d�du s-o
asigure
cs
nu era cu putin�s
a o duce în alts
parte. Ea închise ochii în t�cere
�i nu
mai scoase nici o vorb�, parcs
nici nu l-ar fi auzit, nici nu l-
ar fi v�zut.
Dups
ce ajunse în ora�, Velceaninov
porunci birjarului s�-l ducs
de-a
dreptul spre biserica Pokrov. Se
f�cuse ora zece. Pavel Pavlovici
nu era
înss
acas�. Velceaninov îl a�tepts
o buns
jum�tate de ceas, plimbându-se
încoace �i încolo pe coridor într-
o ner�bdare maladiv�. Maria
Sâsoevna îl
încredin�s
în cele din urms
cs
Pavel Pavlovici n-are ss
se întoarcs
acass
decât abia în zori de ziu�.
"Atunci �ieuam ss
vin dis-de-diminea��", hot�rî
Velceaninov �i, în culmea
indign�rii, se îndrepts
spre cas�.
Dar mare-i fu uimirea când,
înainte de a fi intrat în cas�,
auzi de la
Mavra cs
oaspetele s�u din ajun îl a�tepta
încs
de la orele zece.
— �i ceai a binevoit ss
bea la noi, �i dups
vin m-a trimis, �io
buma�cs
albastrs
de cinci ruble mi-a dat.
IX
Vedenia
Pavel Pavlovici se instalase
foarte confortabil. �edea pe
acela�i scaun
ca în ajun, fuma �igars
dup��igar��i tocmai î�i turnase al
patrulea pahar,
�i ultimul, din sticla de vin.
Ceainicul �i cea�ca de ceai, pe
jum�tate goal�,
se aflau al�turi pe mas�. Fa�a-i
stacojie str�lucea de buns
dispozi�ie. �i
scoase �i haina, ca vara, r�mânând
numai în vest�.
— Ierta�i-m�, scumpe amice!
izbucni Truso�ki, z�rindu-l pe
Velceaninov,
�i se s�lts
pe scaun ca ss
se îmbrace. Mi-am scos haina, ca
ss
ms
mai r�coresc pu�in...
Gazda se apropie amenin��tor de
dânsul.
— Încs
nu sunte�i beat de tot? Se mai
poate vorbi cu dumneavoastr�?
Pavel Pavlovici se z�p�ci un
moment:
— Nu, nu chiar de tot... Mi-am
f�cut datoria fa�s
de r�posat. Sunt
numai pu�in afumat...
— Dar sunte�i în stare ss
ms
în�elege�i?
— De aceea m-am �i înf��i�at, ca
ss
vs
în�eleg.
— Atunci am ss
încep prin a vs
spune de-a dreptul cs
sunte�i un
tic�los! izbucni Velceaninov, cu
glasul sugrumat de furie.
— Dacs
cu asta începe�i, oare cu ce o ss
sfâr�i�i? d�du ss
protesteze
Pavel Pavlovici, foarte speriat ,
dar Velceaninov continus
s�-l apostrofeze
f�rs
a-l asculta.
— Fiica dumneavoastrs
e bolnav�, îi pe moarte.
A�ip�r�sit-o ori nu?
— Moare, într-adev�r?
— E bolnav�, foarte bolnav�, grav
bolnavs
!
— Nu cumva-i vorba numai de micile
sale accese?
— Nu mai îndruga�i nerozii. E
bolnavs
r�u de tot. Ar fi trebuit cel
pu�in ss
vs
fi dus pe acolo...
—Ss
mul�umesc gazdelor, ss
le mul�umesc pentru ospitalitate.
Am
priceput, Alexei Ivanovici, drag�,
bunul meu amic, bâigui el,
prinzându-i
mâna între palmele sale, cu o
înduio�are de be�iv, cu lacrimi în
ochi, ca �i
cum ar fi implorat iertare...
Alexei Ivanovici, nu striga�i, nu
striga�ia�a...
De-as
muri, de-as
c�dea beat în Neva, ce importan�s
ar fi avut în situa�ia
de ast�zi? Iar cât prive�te pe
domnul Pogorel�ev, avem tot timpul
ss
ne
ducem la dânsul.
Velceaninov se reculese,
st�pânindu-se cu greu.
— Sunte�i beat, nu �ti�i ce
vorbi�i! îi t�ie aspru vorba
Velceaninov.
Sunt gata ss
am o explica�ie cu
dumneavoastr�... chiar sunt
bucuros, �i
cât mai degrab�... De aceea am �i
venit. Dar mai întâi de toate voi
lua
m�suri. Azi va trebui ss
dormi�i la mine. Mâine diminea�s
vs
iau �i
mergem acolo. N-o ss
sc�pa�i din gheara mea! urls
el din nou. Am ss
vs
leg cobz��ioss
vs
duc pe sus. Vs
convine divanul �sta? �i
Velceaninov,
în�bu�indu-se de furie, îi ar�ts
divanul lat �i moale din fa�a
patului de
lângs
cel�lalt perete, pe care dormea el
însu�i.
—Ms
rog, oriunde...
— Nu oriunde, ci aici, pe divanul
�sta! iats
cear�af, plapum�, perns
(Velceaninov scoase toate dintr-un
dulap �i în prips
le aruncs
lui Pavel
Pavlovici, care î�i întinse smerit
mâinile dups
ele). Ss
vs
face�i patul
îndat�!A�-ter-ne-�i-l numaidecât!
Cu bra�ele înc�rcate de lucruri,
Pavel Pavlovici r�mase nehot�rât
în
mijlocul od�ii, cu un zâmbet
prelung pe fa�a-i de om beat. Dar
la a doua
izbucnire a lui Velceaninov, care
tuna �i fulgera, Pavel Pavlovici
se puse în
grabs
pe treab�.D�du la o parte masa �i,
r�suflând din greu, desf�cu �i
întinse cear�aful, cu ajutorul lui
Velceaninov, încântat de
docilitatea �i de
z�p�ceala oaspetelui s�u.
— Termina�i tot vinul din pahar �i
culca�i-v�, ordons
din nou
Velceaninov, î�id�du seama cs
trebuia ss
ordone: dumneavoastrs
a�i
trimis dups
vin?
— Eu, da... Îmi închipuiam, Alexei
Ivanovici, cs
n-o ss
ms
l�sa�iss
trimit dups
vin.
— Bine cs
v-a�i închipuit. Dar trebuie ss
mai afla�i încs
ceva. Vs
anuns
o dats
pentru totdeauna cs
am hot�rât ss
nu vs
mai suport
schimonosirile �i nici s�rut�rile
be�iv�ne�ti de ieri. Asta n-o ss
vs
mai
îng�dui.
— În�eleg �i eu, Alexei Ivanovici,
cs
a�a ceva nu-i cu putin�s
decât o
singurs
dat�, zâmbi Pavel Pavlovici,
mul�umit de sine însu�i.
Auzind r�spunsul acesta,
Velceaninov, care m�sura odaia cu
pa�i
nervo�i, se opri brusc cu un aer
aproape grav în fa�a lui Truso�ki.
— Pavel Pavlovici, vorbi�i
deschis, f�rs
ocoli�uri. Sânte�i un om
inteligent, recunosc din nou, dar
vs
asigur cs
a�i apucat pe o cale gre�it�.
Vorbi�if��i�, purta�i-vs
pe fa�s
�i, pe cuvântul meu de onoare, vs
voi
r�spunde la tot ce dori�i.
Pavel Pavlovici zâmbi iar��i cu un
surâs prelung, destul ca s�-l
scoats
din s�rite pe Velceaninov, care
izbucni:
— Sta�i! Nu vs
preface�i, vs
citesc pân�-n fundul sufletului.
Sunt
gata, repet, pe cuvântul meu de
onoare, ss
vs
r�spund la toate �i ve�i
c�p�ta orice satisfac�ie posibil�,
sau chiar imposibil�. Ah, cât as
dori ss
ms
în�elege�i...
— Dacs
sunte�ia�a de bun, rosti Pavel
Pavlovici, apropiindu-se de el
cu un aer circumspect, stra�nic m-
ar interesa s��tiu ce-a�i în�eles
ieri
prin expresia de tip feroce.
Velceaninov scuips
cu dezgust �im�surs
mai departe camera cu un
pas �i mai gr�bit.
— Nu, Alexei Ivanovici, nu vs
ar�ta�i astfel scârba. M-a�if�cut
foarte
curios �i de aceea am �i venit
aici pentru verificare... Ierta�i-
m�,vs
rog, cs
nu ms
pot exprima destul de limpede. Am
citit eu însumi într-o revists
la
rubrica de critics
despre tipul "feroce" �i despre
cel "pa�nic". Azi-diminea�s
mi-am adus aminte... fiindcs
îl uitasem... dar, drept vorbind,
nici mai
înainte nu-i prea prinsesem bine
în�elesul. Iat�, de pild�, înce as
vrea ss
fiu l�murit: Stepan Mihailovici
Bagautov, r�posatul, a fost un tip
"feroce"
sau "pa�nic"? Cum s�-l clasific?
Velceaninov t�cea mereu, p��ind
m�surat prin odaie. Se opri dintr-
o
dat��i rosti mânios:
— Apar�ine tipului "feroce" omul
care mai curând l-ar fi otr�vit pe
Bagautov, când ar fi b�ut amândoi
�ampanie în numele fericitei
revederi,
cum a�ib�ut dumneavoastrs
de pild�, asear�, împreuns
cu mine, dar nu
l-ar fi condus la cimitir, cum
a�if�cut-o singur deun�zi, dracu
�tie din ce
motive ascunse, tainice,
dezgust�toare —dedându-vs
la ni�te abjecte
sc�l�mb�ieli care vs
dezonoreazs
în primul rând pe dumneavoastrs
în�iv�!
— Chiar a�a, nu s-ar fi dus,
încuviin�s
Pavel Pavlovici, totu�i prea ms
forfeca�i...
— Nu face parte din categoria
tipului "feroce", perora înainte
Velceaninov, f�rs
ss
auds
nimic în înfl�c�rarea lui, omul
acela care î�i
n�scoce�te fel de fel de
închipuiri n�stru�nice, întocmind
bilan�uri de
dreptate �i de justi�ie,
înv��ându-�i ofensa pe de rost ca
o lec�ie,
v�ic�rindu-se, maimu��rindu-se,
fandosindu-se, ag��ându-se de
gâtul
oamenilor — �i când colo îl vezi
cs
pentru a�a ceva î�i irose�te tot
timpul.
Dar ia spune�i-mi! E adev�rat cs
a�i vrut ss
vs
spânzura�i? E adev�rat?
— La be�ie poate ss
ms
fi aiurit, dar nu mai �in minte.
Nou�,
oamenilor de oarecare condi�ie,
Alexei Ivanovici, nu ne prea �ade
bine ss
turn�m otravs
în pahar. Apoi, pe lângs
faptul cs
sunt un slujbas
bine
v�zut, ba chiar cu ceva stare,
poate mi-ar trece prin gând ss
m��i însor a
doua oar�.
— Mai cu seams
cs
ai putea nimeri la ocn�.
— Bineîn�eles, exist��i riscul
acesta, de�i în ziua de azi, pe la
judec��i, se dau destule
circumstan�e atenuante. Îmi vine
ss
vs
povestesc
o istorioars
tare hazlie, pe care mi-am
amintit-o deun�zi în cupeu la
înmormântare �i pe care as
vrea ss
v-o împ�rt��esc. A�i pomenit
adineauri
de "cei ce se atârns
de gâtul oamenilor". Poate vs
mai aduce�i aminte de
unul Semion Petrovici Liv�ov, care
ne-a vizitat de câteva ori, pe
când vs
afla�i la noi în ora�ul T. Fratele
s�u mezin, socotit �i el ca un
tân�r din
Petersburg, avea o slujbs
pe lângs
guvernatorul din ora�ul V. �i se
distingea, de asemenea, prin fel
de fel de calit��i. Se certs
într-un rând cu
colonelul Golubenko într-o
societate, fa�s
de mai multe doamne, printre
care se g�sea �i aleasa inimii
sale. Se socoti jignit, dar î�i
înghi�i obida,
ascunzându-�i-o. Între timp,
Golubenko îi cuceri iubita �i o
ceru în
c�s�torie. Dar ce ss
vezi? Liv�ov acesta se împrieteni
la catarams
cu
Golubenko, uitând trecutul, �i se
oferi chiar s�-i fie cavaler de
Onoare la
nunt�, �inându-i pirostriile.
Întorcându-se de la cununie,
Liv�ov —
îmbr�cat în frac �i cu p�rul
frizat — se apropie de mire ca s�-
l felicite �i
s�-l s�rute, fa�s
de întreaga societate nobil�, în
frunte cu guvernatorul �i,
a�a cum era, îi vârî în pântece un
pumnal lui Golubenko care se
pr�bu�i la
p�mânt. Închipui�i-v�, propriul
s�u cavaler de onoare... ce
ru�ine! Dar asta
nu-i totul! Cum îl str�punse cu
pumnalul pe mire, Liv�ov se repezi
în
dreapta �i-n stânga, exclamând:
"Vai, ce-am f�cut! Vai, ce-am
f�cut!"
Lacrimile îi curgeau �iroaie.
Tremura tot. Se atârna de gâtul
oamenilor,
chiar de-al doamnelor: "Vai, ce-am
f�cut! Vai, ce-am f�cut!" Hi-hi-
hi! Ne-a
f�cut ss
le�in�m de râs! P�cat numai de
Golubenko, care, de fapt, se f�cu
bine, în cele din urm�...
— Nu v�d cu ce rost mi-a�i
povestit toate acestea, se
încrunts
cu
asprime Velceaninov.
— Totu-i cs
a fost în stare ss
loveascs
cu pumnalul, chicoti Pavel
Pavlovici. �i, dups
cum se vede, omul acesta nu era un
tip, ci un mucos,
care de frics
a uitat pân��i buna-cuviin��,
atârnându-se de gâtul
cucoanelor fa�s
de guvernator. Dar îl înjunghiase,
î�i atinsese �inta...
Numai pentru asta am vrut ss
vs
povestesc istorioara.
— Duce�i-vs
la dracu! r�cni, exasperat,
Velceaninov, ca �i cum s-ar fi
frânt ceva într-însul. Lua�i-vs
t�lp��i�a cu toate ascunzi�urile
voastre
mâr�ave, nemernicule, �ine�i cu
tot dinadinsul ss
ms
speria�i, chinuitor de
copii, lep�d�tur�, tic�losule,
tic�losule, tic�losule! zbiers
el ca scos din
min�i, în�bu�indu-se la fiecare
cuvânt.
Pavel Pavlovici se cutremur��i
chiar mahmureala îi trecu pu�in.
Buzele îi tremurau.
— Adic�, Alexei Ivanovici, pe mine
ms
numi�i tic�los — dumneavoastr
�, pe mine?
Velceaninov î�i rec�p�ts
numaidecât st�pânirea de sine.
— Sunt gata s�-mi cer scuze,
r�spunse gazda dups
o scurts
t�cere,
cuprins de gânduri sumbre, dar
numai în cazul când dumneavoastrs
în�ivs
a�i fi de acord ss
proceda�i de acum înainte f�rs
ocoli�uri.
— În locul domniei voastre, Alexei
Ivanovici, eu mi-as
fi cerut scuze
f�rs
nici o condi�ie.
— Fie �ia�a, zise Velceaninov,
dups
ce t�cu din nou un timp. Îmi cer
scuze. Trebuie înss
ss
încuviin�a�i singur, Pavel
Pavlovici, cs
dups
cele
petrecute nu ms
mai simt vinovat cu nimic fa�s
de domnia-voastr�, cât
prive�te întreaga chestiune, nu
numai cazul de acum.
— Dar ce chestiuni pot ss
aibs
loc între noi? zâmbi �iret Pavel
Pavlovici �iî�il�ss
ochii în p�mânt.
— Dac�-i a�a, cu atât mai bine, cu
atât mai bine! Ispr�vi�i-vs
de b�ut
vinul �i culca�i-v�,c�ci eu oricum
tot n-o ss
vs
dau drumul...
— Mda... vinul �sta... rosti cu
sfials
Pavel Pavlovici, totu�i se apropie
de mas��i sorbi ultimul pahar,
turnat mai demult. Pesemne b�use
din
bel�ug mai înainte, a�acs
mâna-i tremura �i uds
cu o parte din vin
du�umeaua, c�ma�a �i vesta... B�u
totu�i paharul pân�-n fund,
fiindu-i
parcs
peste putin�s
s�-l lase plin, apoi a�ezs
paharul cu respect pe mas�,
se îndrepts
supus spre pat ss
se dezbrace.
— N-ar fi oare mai bine ss
nu înnoptez la dumneavoastr�?
spuse
deodats
Pavel Pavlovici, r�mânând în mâns
cu o gheats
pe care tocmai �i-o
scosese din picior.
— Nu. N-ar fi de loc mai bine!
r�spunse mânios Velceaninov,
p��ind
neobosit prin odaie f�rs
ss
se uite la dânsul.
Pavel Pavlovici î�i scoase hainele
�i se puse în pat. Dups
un sfert de
ceas se culc��i Velceaninov, care
stinse lumânarea
Nu putea adormi prads
nelini�tii. Un element nou, care
parcs
încurca
�i mai mult lucrurile, r�s�ri, din
senin de undeva, tulburându-l,
f�rs
s�-�i
dea seama de ce se sim�ii ru�inat
de aceasts
nelini�te. Când era cât pe ce
ss
a�ipeasc�, un fo�net îl trezi de-a
binelea. �i aruncs
îndats
privirea la
patul lui Pavel Pavlovici. În
odaie era întuneric bezn�.
Draperiile fusesers
trase de tot. I se p�ru cs
Truso�ki nu st�tea culcat, ci se
sculase �i �edea
în capul oaselor pe marginea
patului.
— Ce-i cu dumneavoastr�? exclams
Velceaninov.
—V�d o umbr�, rosti în �oapts
Pavel Pavlovici, dups
o scurts
a�teptare.
— Ce anume? Ce fel de umbr�?
— Acolo, în odaia de al�turi, am
v�zut parcs
prin u�s
o umbr�.
— Umbra cui? întrebs
Velceaninov dups
o scurts
t�cere.
— A Nataliei Vasilievna.
Velceaninov puse picioarele pe
covor �i se uits
el însu�i prin antreu în
camera vecin�, care st�tea tot
timpul cu u�a deschis�. Acolo nu
erau
draperii la ferestre, ci numai
storuri, de aceea se vedea o zare
de lumin�.
— În odaia cealalts
nu-i nimic, sunte�i beat, culca�i-
v�! zise
Velceaninov �i se înveli cu
plapuma.
Pavel Pavlovici nu mai rosti nici
un cuvânt �i se culc��i el.
— Dar mai înainte n-a�iv�zut
niciodats
umbra ei? îl întrebs
dintr-o
dats
Velceaninov dups
vreo zece minute.
— O singurs
dats
parcs
am mai v�zut-o, rosti abia auzit
Pavel Pavlovici,
t�r�g�nând r�spunsul. Apoi se
a�ternu iar��i între dân�ii
t�cerea.
Velceaninov nu �i-ar fi putut da
seama cu siguran�s
dacs
a�ipise ori
nu. Dar nu trecu un ceas �i gazda
tres�ri în a�ternut, îl trezi ca
un fo�net.
Nu �tiace era,i se p�rea înss
cs
ceva alb st�tea în bezn�, la doi
pa�i de
dânsul, în mijlocul od�ii. Se
sculs
în capul oaselor �i privi lung cam
un
minut.
— Dumneavoastrs
sunte�i, Pavel Pavlovici? rosti
Velceaninov cu o
voce stins�, care r�suns
brusc în lini�tea nop�ii, p�rându-
i-se stranie chiar
lui însu�i.
Nu c�p�ts
nici un r�spuns, dar nu era nici o
îndoials
cs
cineva st�tea
în picioare în fa�a sa.
— Dumneavoastrs
sunte�i... Pavel Pavlovici? repets
el mai tare �i
chiar cu un glas atât de puternic,
încât dacs
Truso�ki ar fi dormit lini�tit în
pat, s-ar fi de�teptat pe loc �i
i-ar fi r�spuns.
Nici un cuvânt îns�. În schimb,
silueta alb�, abia deslu�it�, se
mi�c�,
apropiindu-se de dânsul. Apoi se
petrecu ceva straniu: într-o
clipits
parcs
se frânse ceva într-însul ca �i
deun�zi, �ir�cni din r�sputeri, cu
o voce
aspr�, sugrumat�, sufocându-se
aproape la fiecare cuvânt:
— Dacs
dumneavoastr�,un m�sc�rici
be�ivan, vs
trece prin cap cs
m-a�i putea speria, o ss
ms
întorc cu fa�a la perete, îmi voi
trage plapuma
peste cap �i n-o ss
ms
mai întorc toats
noaptea ca s�-�i dovedesc cs
nu
dau dous
parale pe tine... chiar dac�-i sta
a�a, pân�-n zori... m�sc�rici ce
e�ti... mi-i �i scârbs
de tine!
Zicând acestea, Velceaninov scuips
mânios spre locul unde se afla
presupusul Pavel Pavlovici, se
r�suci scurt în pat cu fa�a la
perete, se
acoperi cu plapuma, cum spusese,
�ir�mase nemi�cat ca un mort. Se
a�ternu o t�cere mormântal�. Era
greu de spus dacs
umbra se apropia de
dânsul sau încremenise pe loc, iai
inima îi b�tea tare, tare de tot.
Trecurs
cel pu�in cinci minute �i deodat�,
la vreo doi pa�i de dânsul, se
auzi vocea
slab�, tânguitoare, a lui Pavel
Pavlovici.
— Eu sunt, Alexei Ivanovici, m-am
sculat ss
caut... (�i numi un obiect
casnic din cele mai utile) nu l-am
g�sit pe aproape... �i am vrut s�-
l caut
u�urel pe lângs
patul dumneavoastr�.
— Dar de ce a�it�cut... când am
strigat adineauri? îl întrebs
Velceaninov
cu un glas frânt, dups
vreo jum�tate de minut.
— M-am speriat. R�cni�ia�a de
tare... De aceea m-am �i speriat.
— E acolo în col�, la stânga, spre
u��, într-un dul�pior... aprinde�i
lumânarea...
—G�sesc �if�rs
lumânare... rosti, smerit, Pavel
Pavlovici, îndreptându-
se spre ungher... scuza�i, Alexei
Ivanovici, cs
v-am deranjat... eram
ca beat.
Velceaninov nu-i r�spunse. St�tea
întors cu fa�a la perete �ir�mase
a�a toats
noaptea, f�rs
ss
se mi�te. Voia oare s�-�i �ins
astfel cuvântul �i
s�-�i arate în modul acesta
dispre�ul? Nu �tia nici el singur
ce se
întâmplase cu dânsul. Tulburarea
lui nervoass
se pref�cu în cele din urms
într-un adev�rat delir, �i el mult
timp nu mai putu adormi.
De�teptându-se a doua zi c�tre
orele zece, Velceaninov s�ri ars
�i se trezi
pe marginea patului, ca aruncat de
un arc. Dar Pavel Pavlovici nu se
mai
afla în odaie. R�m�sese numai
patul s�u gol, desf�cut. Truso�ki
o �tersese
în zori de ziu�.
— �tiam cs
a�a are ss
se întâmple! exclams
Velceaninov, plesnindu-
se cu palma peste frunte.
X
La cimitir
Temerile doctorului se adeverir�.
Lizei i se f�cu dintr-o dats
mai r�u,
cum nu-�i închipuise în ajun nici
Velceaninov, nici Klavdia
Petrovna.
Diminea�a, Velceaninov o mai g�si
pe bolnavs
con�tient�, toropits
înss
de
o mare febr�. Ulterior, el
încredin�a pe to�ics
feti�a îi zâmbise, ba chiar îi
întinsese mânu�a fierbinte. Dacs
acesta era adev�rul sau numai
rodul unei
involuntare închipuiri, ca o
consolare — nu se mai putea
verifica. În faptul
nop�ii, bolnava î�i pierdu
cuno�tin�a �i în starea asta
r�mase pâns
la
sfâr�it. A zecea zi de la sosire,
Liza muri.
În vremea asta, Velceaninov trecu
prin mari chinuri. Familia Pogorel
�ev era îngrijorats
chiar de starea s�n�t��ii sale. În
timpul acesta dureros,
el petrecu la vils
cele mai multe zile. Când boala
Lizei se apropie de deznod
�mânt, Velceaninov st�tea singur
ceasuri întregi în câte un ungher,
parcs
f�rs
ss
se gândeascs
la nimic. Klavdia Petrovna venea
uneori la dânsul ca
s�-l distreze, dar el îi r�spundea
monosilabic, f�când sfor��ri ss
stea de
vorbs
cu ea. Klavdia Petrovna nu se
a�teptase cs
"toate acestea îl vor
impresiona atât de puternic". Mai
degrabs
Velceaninov se lua cu copiii,
care îl f�ceau chiar ss
râd�, câteodat�. Totu�i se scula
de pe scaun
aproape din ceas în ceas �i se
ducea în vârful degetelor ss
vads
ce face
bolnava. Uneori, i se p�rea cs
feti�a îl recunoa�te. Nu mai avea
nici o
speran�s
în privin�a îns�n�to�irii ei, ca
�i to�i ceilal�i, dar nu se
dep�rta de
odaia, unde tr�gea ss
moars
Liza, stând de obicei în camera de
al�turi.
În vremea asta totu�i,
Velceaninov, de vreo dous
ori, desf��urs
o
activitate extraordinar�. Pleca
bezmetic la Petersburg dups
doctori, aducea
pe medicii cei mai vesti�i �if�cea
consulturi. Al doilea �i cel din
urms
consult avu loc în ajunul mor�ii
copilului. Cu vreo trei zile mai
înainte,
Klavdia Petrovna vorbi st�ruitor
cu Velceaninov, cs
trebuie neap�rat ss
dea de urma domnului Truso�ki:
"f�rs
dânsul, într-un caz de nenorocire,
nici nu vom putea înmormânta pe
Liza". Velceaninov morm�ics
îi va scrie.
Iar Pogorel�ev anun�ac�-l va
descoperi cu ajutorul poli�iei. În
sfâr�it, Velceaninov
scrise un bile�el de dous
rânduri �i-l duse la hotel. Ca de
obicei,
Pavel Pavlovici nu era acas�.
Atunci el înmân�, scrisoarea
Mariei Sâsoevna,
ca ss
i-o transmit�.
În cele din urm�, Liza muri într-o
minunats
sears
de var�, o dats
cu
apusul soarelui. De abia atunci se
dezmetici Velceaninov. Pe când
feti�a
r�posats
era g�tit��i îmbr�cats
într-o albs
rochi�s
de s�rb�toare a uneia
dintre fiicele Klavdei Petrovna,
fiind a�ezats
în salon pe o mass
cu flori
între mânu�e, Velceaninov se
apropie de Klavdia Petrovna �i îi
declars
cu
ochi sc�p�r�tori c�-l va aduce,
mort-copt, pe "uciga�". F�rs
a-i asculta
sfatul de a z�bovi pâns
a doua zi, Velceaninov plecs
numaidecât la ora�.
�tia unde s�-l dibuiascs
pe Pavel Pavlovici. Doar nu numai
dups
doctori se mai dusese el la
Petersburg. Uneori, în timpul
acela, avea
impresia c�, aducând la Liza pe
tat�l ei, aceasta — numai la auzul
glasului
s�u— �i-ar fi venit în fire.
Atunci, ca un desperat, pornea s�-
l caute.
Pavel Pavlovici î�ip�strase
domiciliul de la hotel, dar acolo
degeaba
întrebs
de dânsul.
— Câte trei zile în �ir nu numai
nu doarme, dar nici nu ds
pe acas�,
îl informase Maria Sâsoevna, apoi
vine aici uneori ca din
întâmplare,
mort-beat, nu sts
nici un ceas pe ceasornic �i iar o
ia din loc. �i face de
cap.
Un chelner de la hotelul
Pokrovskaia spuse printre altele
lui Velceaninov
cs
Pavel Pavlovici frecventa de mai
demult ni�te femei de moravuri
u�oare de pe bulevardul
Voznesenski. Velceaninov le
descoperi cu
u�urin��. Dups
ce le cinsti din bel�ug, ele î�i
adusers
numaidecât aminte
de clientul lor, recunoscându-l
îndeosebi dups
p�l�ria cu doliu, dar îl �i
f�curs
de dous
parale, fiindcs
nu mai venea pe la dânsele. Una
dintre
profesioniste, numits
Katia, se prinse "s�-l g�seascs
neap�rat pe Pavel
Pavlovici, deoarece acesta se �ine
acum lipcs
de Ma�ka Prostakova �i are
punga doldora de parale. Cât
prive�te pe Ma�ka, asta-i o
tic�loas�... a
z�cut prin spitale... numai dacs
ar vrea ss
deschids
gura, �i Ma�ka ar
înfunda Siberia... un singur
cuvin�el ar fi de ajuns." Dar
Katia nu-l
descoperi atunci, în schimb
f�g�dui ritos c�-l vag�si alts
dat�. De data
asta Velceaninov î�i puse toats
n�dejdea tocmai în concursul ei.
El reveni
a doua zi pe la orele zece. C�p�ts
f�rs
întârziere învoire pentru Katia de
la
stabilimentul respectiv, pl�tind
suma cuvenits
pentru absen�a ei, �i
amândoi plecars
pe urmele lui Pavel Pavlovici. De
fapt, nu �tia nici el
însu�i ce va face cu Truso�ki. Îl
va ucide pentru ispr�vile sale,
sau numai îl
c�uta pentru a-i vesti moartea
fiicei lui �i a-i cere concursul
necesar la
înmormântare? Primele demersuri nu
d�durs
nici un rezultat. Aflars
numai cs
Ma�ka Prostakova se b�tuse cu
Pavel Pavlovici cu trei zile în
urm��ics
un slujbas
oarecare, cu un scaun, "sp�rsese
capul lui Pavel
Pavlovici". Într-un cuvânt, nu-l
puturs
g�si mults
vreme. Dar în cele din
urm�, tocmai pe la orele dous
de noapte, Velceaninov — ie�ind
dintr-o
cass
r�u famat�, dups
indica�ia informatorilor, se
întâlni pe nea�teptate,
nas în nas, cu Pavel Pavlovici.
Dous
femei îl aduceau pe Truso�ki beat-
mort spre casa aceea, una îl
sus�inea de bra�, iar din spate un
pretendent zdrav�n, de staturs
înalt�,
zbiera cât îl �inea gura,
amenin�ându-l pe Pavel Pavlovici
cu tot felul de
groz�vii. Urla printre altele cs
acesta "l-a exploatat �i i-a
otr�vit via�a". Era
vorba pesemne de ni�te bani.
Femeile se ar�tau foarte gr�bite
�i speriate.
Z�rindu-l pe Velceaninov, Pavel
Pavlovici se aruncs
spre dânsul cu mâinile
întinse, �ipând de parcs
l-ar fi înjunghiat cineva:
— Ajutor, fr��ioare !
V�zând silueta atletics
a lui Velceaninov, pretendentul
�terse
numaidecât putina. Pavel Pavlovici
îi ar�t�, triumf�tor, pumnul �i
scoase
un strig�t de izbând�. Atunci
Velceaninov îl prinse furios de
umeri �i se
apucs
s�-l scuture atât de puternic cu
amândous
mâinile, încât lui Pavel
Pavlovici începurs
s�-i cl�n��neascs
din�ii. Truso�ki încets
ca prin farmec
de-a r�cni �i, cu o privire
îndobitocits
de be�ivan, cats
spre justi�iarul s�u.
Ne�tiind pesemne ce ss
mai facs
cu dânsul, Velceaninov îi încovoie
puternic spinarea �i îl a�ezs
al�turi pe o borns
de la marginea trotuarului.
— A murit Liza! îi spuse.
F�rs
s�-�i ia ochii de la dânsul, Pavel
Pavlovici �edea pe born�,
sus�inut de c�tre una dintre
femei. Pricepu, în sfâr�it, �i
fa�a i se scofâlci
brusc.
— A murit... �opti elcu o �oapts
stranie. Velceaninov nu-�i putu da
seama, dacs
Truso�ki zâmbise, beat fiind, cu
surâsul s�u prelung �i infect,
sau numai i se schimonosise
figura. Dar, dups
o clip�, Pavel Pavlovici î�i
ridics
cu o v�dits
sfor�are dreapta tremurânds
ca ss
facs
semnul crucii,
dar nu izbuti, mâna în tremur îi
c�zu laloc.El mai z�bovi pu�in,
apoi se
sculs
greoi de pe born�, prinse bra�ul
femeii care-l înso�ea �i,
sprijinit de
dânsa, porni mai departe în drumul
lui, c�zut parcs
în nesim�ire, ca �i
cum Velceaninov nici nu ar fi fost
de fa��. Dar acesta îl în�f�cs
iar��i de
um�r.
— Nu ms
în�elegi, monstrule, cs
f�rs
tine Liza nu poate fi înmormântat
�?r�cni Velceaninov, în�bu�indu-
se.
Pavel Pavlovici î�i întoarse
capul.
— Îl mai �ii minte... pe
sublocotenentul acela... de
artilerie? bolborosi
el, cu limba încleiat�.
— Ce-e-e? r�cni Velceaninov,
cutremurându-se.
— El e tat�l ei! Caut�-l pe
dânsul, pentru înmormântare...
— Min�i! urls
Velceaninov, ca scos din fire.
Numai din r�utate o
spui... �tiam eu cs
tocmai asta mi-o coci!
Ie�it din min�i, Velceaninov î�i
ridics
însp�imânt�torul s�u pumn
asupra lui Pavel Pavlovici. Încs
o clip�... �i l-ar fi ucis, poate,
cu o singurs
loviturs
în cap. Femeile �ipars
ascu�it �is�rirs
în l�turi. Truso�ki înss
nici
nu clipi din ochi. O furie
s�lbatics
îl desfigura.
— �tii tu cum se cheams
la noi... curat pe ruse�te?...
rosti r�spicat
Pavel Pavlovici (ca �i cum i s-ar
fi risipit cu totul mahmureala) o
înjur�tur�, care nu poate fi
reproduss
în scris. Acolo ss
te �i cari, f�rs
z�bav�.
Apoi Truso�ki se smulse cu putere
din mâinile lui Velceaninov, se
împiedic��i cât pe ce era ss
cad�. Femeile îl prinser��i de
data asta �io
luars
la fugs
împreuns
cu dânsul, �ivlindu-se �i aproape
târându-l dups
ele. Velceaninov nu-l mai urm�ri.
A doua zi, la ora unu în jurul
prânzului, ap�ru la vila
Pogorel�ivilor
un func�ionar foarte prezentabil,
între dous
vârste, îmbr�cat în uniform��i
înmâns
cu deferen�s
Klavdiei Petrovna un plic adresat
pe numele ei, din
partea lui Pavel Pavlovici
Truso�ki. Plicul con�inea o
scrisoare, trei sute de
ruble �i hârtiile necesare pentru
înmormântarea feti�ei. Scrisoarea
era
scurt�, extrem de respectuoas��i
plins
de cuviin��, îi mul�umea profund
domniei-sale Klavdia Petrovna
pentru comportarea ei, izvorâts
din atâta
bun�tate fa�s
de o orfans
— fapts
pentru care numai unul Dumnezeu ar
putea-o r�spl�ti. Amintea destul
de vag cs
din pricina unei grave maladii
nu va putea lua parte în persoans
la înmormântarea preaiubitei �i
nefericitei fiice. Î�i punea înss
toate speran�ele în bun�tatea
îngereascs
a
domniei-sale. Cele trei sute de
ruble erau destinate — dups
l�muririle
suplimentare din misivs
— pentru înmormântare �i îndeob�te
pentru
cheltuielile pricinuite de boala
copilei. Iar dacs
va r�mâne ceva din suma
aceasta, ruga respectuos ss
se foloseascs
pentru a se pomeni ve�nic
sufletul r�posatei Liza.
Func�ionarul, aduc�tor al
scrisorii, nu putu ad�uga
nimic altceva. Din unele vorbe ale
sale rezulta cs
el primise a aduce
personal domniei-sale scrisoarea
numai la st�ruitoarea rug�minte a
lui
Pavel Pavlovici. Pogorel�ev se
sim�i chiar jignit de expresia
privitoare la
"cheltuielile pricinuite de boala
copilei" �i hot�rî ss
opreascs
numai
cincizeci de ruble pentru
înmormântare, deoarece nu putea fi
împiedicat
un tats
de a-�i îngropa copila, iar restul
de dous
sute cincizeci ss
fie
înapoiat f�rs
întârziere domnului Truso�ki.
Klavdia Petrovna înss
decise în
cele din urms
ss
nu-i mai trimits
înapoi dous
sute cincizeci de ruble, ci o
chitan�s
de la biserica cimitirului despre
primirea acestor bani pentru
ve�nica pomenire a sufletului
r�posatei copile Elisaveta.
Chitan�a urma ss
fie înmânats
neîntârziat lui Pavel Pavlovici de
Velceaninov, care i-o �i
trimise prin po�ts
la hotel.
Dups
înmormântare, Velceaninov nu se
mai ar�ts
la conac. Dous
s�pt�mâni încheiate, umbls
singur haihui prin ora�,f�rs
nici un �el, pe
gânduri, dând peste oameni. Alte
d��iz�cea înss
acass
zile întregi, întins
pe divan, uitând de
îndeletnicirile cele mai
obi�nuite. Familia Pogorel�ev
trimise de mai multe ori dups
dânsul, poftindu-l la conac. El
f�g�duia, dar
numaidecât d�dea uit�rii
promisiunile. Într-un rând, îns��i
Klavdia
Petrovna se duse la ora�, dar nu-l
g�si acas�. Acela�i lucru se
petrecu de
câteva ori �i cu avocatul, care
avea s�-i facs
comunic�ri. În sfâr�it,
procesul, condus cu mults
abilitate, se încheie. Se prezents
un aranjament
lesnicios. Partea adverss
c�zu de acord pentru o în�elegere.
R�mânea
numai ca Velceaninov ss
renun�e la o parte neînsemnats
din proprietate.
Era nevoie doar de consim��mântul
acestuia. G�sindu-l în cele din
urms
acas�, avocatul se ar�ts
surprins de indiferen�a �i
moliciunea cu care îl
ascultase acest client, atât de
cârciogar �i agitat odinioar�.
Sosir�, în sfâr�it, zilele cele
mai dogoritoare ale lui iulie, dar
Velceaninov nici nu lua seama la
vreme. Durerea sa îi m�cina
sufletul �i
evolua asemenea unui abces copt,
l�murindu-i-se clips
cu clip��i
concretizându-se sub forma unui
gând chinuitor. Suferin�a lui cea
mai
mare era prilejuits
de faptul cs
Liza nu apucase ss
cunoascs
cine e
dânsul, murind f�rs
ss
fi aflat cu câts
duio�ie fusese iubits
de el. Unicul
�el al întregii sale vie�i, care
lic�rise înainte-i într-o bucurie
atât de
încânt�toare, se stinsese brusc în
bezna ve�nic�. Acest scop s-ar fi
întruchipat aievea în împrejurarea
— cum se gândea el în orice moment
—
ca Liza ss
simts
zi cu zi, ceas cu ceas,
neîntrerupt de-a lungul vie�ii
sale,
iubirea lui f�rs
de margini. "Oamenii n-au �i nici
nu pot avea un scop mai
înalt, î�i spunea uneori
Velceaninov, c�zut într-o lugubrs
exaltare. Chiar
dacs
exist��i alte �eluri, nici unul nu
poate fi mai sfânt decât acesta".
"Prin iubirea fa�s
de Liza, se gândea el alteori, mi-
as
fi purificat �i mi-as
fi
r�scump�rat toats
via�a mea trecut�, îmbibats
de duhoare �i tr�its
f�rs
de
nici un folos. As
fi gonit pe omul trândav, vicios
�i sfâr�it din mine, f�urind
pentru via�s
o fiin�s
pur�, minunat�... Pentru fiin�a
aceasta mi s-ar fi
iertat totul. Chiar eu singur mi-
as
fi iertat toate p�catele."
Aceste gânduri con�tiente îi
r�s�reau în minte, înso�ite
totdeauna de
viziunea limpede, apropiat�,
emo�ionants
a copilei defuncte. Reânvia în
sufletul lui figura sa palid��iî�i
reamintea orice expresie de pe
fa�a ei. O
revedea în sicriu printre flori. O
revedea �if�rs
cuno�tin��, în delirul
febrei, cu ochii fic�i, larg
deschi�i... �i aduse aminte c�,
pe când z�cea
întinss
pe mas�, el z�rise din întâmplare
un dege�el al copilei, înnegrit
din
cine �tie ce motiv în timpul
bolii. Aceasts
imagine îl impresionase atât de
adânc în clipele acelea, încât i
se f�cuse mils
de bietul dege�el. Pâns
atunci
el "fusese parcs
lipsit de orice sim�ire", dar dups
aceea îi zvâcni în cap,
pentru întâia oar�, gândul de a-l
g�si neîntârziat pe Pavel
Pavlovici �i de
a-l ucide pe loc. Oare nu cumva
tocmai mândria c�lcats
în picioare a feti�ei
omorâse aceasts
inimioars
de copil, în cele trei luni de
chinuri suferite din
partea p�rintelui, care fulger�tor
î�i preschimbase iubirea în ur�, o
jignise
adânc cu acea vorbs
ru�inoas�,î�ib�tuse joc de
spaimele ei �i, în cele din
urm�, o lep�dase la ni�te oameni
str�ini? Velceaninov î�i vântura
mereu în
minte aceste lucruri, dându-le tot
alte �i alte sensuri. "Oare vs
pute�i
închipui ce înseamns
Liza pentru mine?" î�i aminti el
dintr-o dats
exclama�ia lui Truso�ki când era
beat — �i era încredin�at cs
aceste
cuvinte nu camuflau o fars�, ci
exprimau purul adev�r — ascundeau
o
iubire autentic�. "Cum putuse fi
înss
atât de crud monstrul acesta cu un
copil pe care îl iubise odinioars
a�a de mult? E posibil a�a ceva?"
De fiecare dats
Velceaninov ocolea aceasts
întrebare, ba chiar parcs
o
gonea. Întrebarea ascundea ceva
îngrozitor, intolerabil �i
insolubil...
Într-o zi, Velceaninov, f�rs
s�-�i dea seama, se trezi purtat
de pa�ii
s�i în cimitirul unde fusese
înmormântats
Liza �i-i g�si micu�ul mormânt.
Nu mai trecuse pe acolo de la
înmormântare. I se p�ruse ceva
prea
chinuitor. De aceea nici nu
îndr�znise ss
se ducs
la �intirim. Dar — lucru
ciudat — Cum se lipi cu pieptul de
mormânt �i-l s�ruts
sim�i în suflet ca o
u�urare. Era o sears
senin�. Soarele sc�p�ta la
asfin�it. De jur împrejur,
pe lângs
morminte, cre�tea o iarbs
verde, mustoas�. Pe aproape, în
m�ce�i, zumz�ia o albin�. Florile
�i coroanele, puse pe micu�ul
mormânt al
Lizei de c�tre Klavdia Petrovna �i
de copiii s�i, z�ceau cu jum�tate
din
petale risipite în ��rân�.
Dups
atâta vreme o oarecare speran�s
parcs
îi împrosp�ta inima.
"Mi-e sufletul a�a de u�or!" se
gândi Velceaninov, impresionat de
lini�tea
cimitirului, privind cerul limpede
�i calm. Un val de credin�s
curat��i
senins
în ceva necunoscut i se rev�rss
în suflet. "Liza mi-a trimis pacea
asta, ea vorbe�te acuma cu mine",
î�i zise el.
Se întunecase de-a binelea, când
Velceaninov se hot�rî ss
se întoarcs
acas�. În drumul s�u, nu departe
de poarta �intirimului, se afla un
fel de
birt sau o cârcium�, într-o c�su�s
scunds
din bârne de lemn. Prin
ferestrele deschise se z�reau
oameni �ezând la mese. Deodat�,i
se p�ru cs
unul dintre clien�i, a�ezat chiar
lângs
fereastr�, era însu�i Pavel
Pavlovici
care îl v�zu �i-l cerceta curios
de la fereastr�. Velceaninov trecu
mai
departe, dar în curând auzi pa�i
în urma lui. Pavel Pavlovici, în
carne �i
oase, alerga dups
dânsul. Pesemne expresia de pace,
întip�rits
pe figura
lui Velceaninov, îl atr�sese �i-l
îmb�rb�tase, când îl privise de la
fereastr�.
Ajungând în dreptul lui, Truso�ki
zâmbi cu timiditate — dar nu cu
surâsul
de be�ivan de odinioar�. De
altfel, el nu era beat de loc.
— Ziua bun�! rosti el.
— Ziua bun�! îi r�spunse
Velceaninov.
XI
Pavel Pavlovici se însoars
Dându-i "ziu�-bun�", Velceaninov
r�mase surprins de sentimentele
sale. I se p�ru ciudat ss
se întâlneascs
cu omul acesta f�rs
ss
simts
vreun
pic de r�utate �iss
încerce fa�s
de dânsul un sim��mânt cu totul
nou, ca
un îndemn pentru o alts
atitudine.
— Ce sears
pl�cut�, rosti Pavel Pavlovici,
privindu-l drept în ochi.
— Încs
n-a�i plecat? murmurs
Velceaninov, nu atât cu ton
interogativ, cât ca constatarea
unei realit��i, �iî�i urms
mai departe
drumul.
— Am mai z�bovit pu�in. Am
c�p�tat, în sfâr�it, postul
urm�rit, care
are chiar caracterul unei
avans�ri. Poimâine plec cu
siguran��.
—A�i ob�inut un post? îl întrebs
direct interlocutorul.
— �i de ce nu? r�spunse cu un
rictus Pavel Pavlovici.
— Am spus �i eu a�a, într-o
doar�..., se eschivs
Velceaninov �i, posomorându-
se, se uits
chiorâs
la Pavel Pavlovici.
Spre surprinderea lui,
îmbr�c�mintea, p�l�ria cu panglics
de doliu �i
întreaga înf��i�are a domnului
Truso�ki erau incomparabil mai
decente
decât acum dous
s�pt�mâni. "Dar oare ce c�uta în
cârciuma aceea?" se
gândi Velceaninov.
— Mai vreau ss
vs
împ�rt��esc, Alexei Ivanovici, �i
o alts
mare
bucurie a mea, relus
vorba Pavel Pavlovici.
— Ce bucurie?
—Ms
însor.
— Cum?
— Dups
triste�e — bucurie... Asta-i
via�a! Dar as
fi �inut, Alexei
Ivanovici... Ms
tem îns�... cs
vs
gr�bi�i... a�a se pare, cel
pu�in...
— Da, da... sunt gr�bit... �i nici
nu ms
simt tocmai bine...
Deodat�, îl cuprinse o puternics
dorin�s
de a se debarasa de dânsul.
Predispozi�ia pentru oarecare
simpatie i se risipi într-o
clipit�.
— Într-adev�r, as
fi dorit...
Pavel Pavlovici nu-�i ispr�vi
vorba despre ceea ce ar fi
dorit...
Velceaninov t�cea.
— În cazul acesta s-o l�s�m pentru
alts
dat�, când vom avea norocul
ss
ne întâlnim din nou...
— Da, da, alts
dat�, morm�i gr�bit Velceaninov,
f�rs
ss
se uite la
dânsul �if�rs
ss
se opreasc�.
T�curs
un r�stimp. Pavel Pavlovici îl
întov�r��i mai departe.
— Atunci la revedere! zise, în
sfâr�it, Velceaninov.
— La revedere, sper...
Velceaninov se întoarse acass
cu nervii iar��i zdruncina�i,
întâlnirea
cu "omul acesta" îl scotea din
s�rite. Îl cople�ea. Ducându-se la
culcare, se
întrebs
din nou: "Oare ce-o fi c�utat în
preajma cimitirului?"
A doua zi diminea�a, Velceaninov
se hot�rî, în sfâr�it, ss
facs
o vizits
familiei Pogorel�ev. Se decise
f�rs
prea mults
tragere de inim�. Orice
manifestare de simpatie pentru
dânsul era o povar�, chiar cea
venits
de la
familia Pogorel�ev. Dar ace�tia
erau atât de îngrijora�i de starea
lui, încât
trebuia neap�rat ss
se ducs
la dân�ii. Deodat�,i se n�z�ri cs
se va sim�i
foarte încurcat, rev�zându-i. "Ss
ms
duc ori ss
nu ms
duc?" se gândea,
c�utând s�-�i ispr�veascs
cât mai repede prânzi�orul, când —
spre marea
lui surprindere — î�if�cu apari�ia
Pavel Pavlovici.
Cu toats
întâlnirea din ajun, Velceaninov
nu �i-ar fi putut închipui cs
omul acesta va mai trece vreodats
pe la dânsul, de aceea r�mase a�a
de
nedumerit, cs
— privindu-l — nici nu �tia cum ss
înceaps
vorba. Dar Pavel
Pavlovici se descurcs
cu mults
îndemânare. Îl salut��i se a�ezs
pe acela�i
scaun, pe care �ezuse la ultima
vizit�, acum trei s�pt�mâni.
Amintirea
acestei vizite r�s�ri limpede în
mintea lui Velceaninov, care î�i
privi
oaspetele cu nelini�te �i cu
dezgust.
—Vs
surprinde vizita mea? începu Pavel
Pavlovici, ghicind privirea
gazdei.
Îndeob�te, Pavel Pavlovici p�rea
mult mai dezghe�at decât în ajun,
dar
�i mai intimidat. Portul s�u era
cât se poate de curios. Domnul
Truso�ki
avea o îmbr�c�minte nu numai
decent�, ci chiar elegant�: o
hains
u�oars
de var�, pantaloni de culoare
deschis�, îngu�ti �i o vests
tot de culoare
deschis�.M�nu�ile, monoclul cu
rama de aur ap�rut tam-nesam
�ic�ma
�a — toate n-aveau nici un cusur.
Persoana sa mirosea chiar a
parfum.
Acest personaj avea în întregime
ceva ridicul �i, în acela�i timp,
bizar �i
resping�tor.
— Bineîn�eles, Alexei Ivanovici,
urms
Truso�ki, maimu��rindu-se,
prezen�a mea vs
surprinde, îmi dau seama. Dar
între oameni cred cs
persists
totdeauna... n-am dreptate?...
ceva superior tuturor
eventualit��ilor �i nepl�cerilor
ce pot surveni... nu-i a�a?
— �ti�i ce, Pavel Pavlovici?
Spune�i-mi cât mai repede �if�rs
ocoluri
tot ce dori�i, rosti Velceaninov,
încruntându-�i sprâncenele.
— În dous
vorbe �i un cuvânt, î�id�du drumul
Pavel Pavlovici: ms
însor �i plec chiar acum la
logodnic�, care locuie�te la vil�,
afars
din ora�.
As
vrea s�-mi face�i marea onoare de
a-mi permite ss
vs
prezint acestei
familii. De aceea am venit aici
pentru a vs
ruga, a vs
implora — �i Truso�ki
î�i înclins
cu smerenie capul — ca ss
binevoi�iams
înso�i...
— Unde ss
vs
înso�esc? zise Velceaninov,
holbându-�i ochii.
— La dân�ii, adics
la vila lor. Scuza�i-m�, vorbesc
halandala,
stângaci, ca-ntr-o aiureals
de febr�... tare ms
tem ss
nu ms
refuza�i, rosti
el, aruncând asupra lui
Velceaninov o privire rug�toare.
— Vre�iss
vs
înso�esc imediat la logodnica
dumneavoastr�? rosti ca
buimac gazda, neputând da crezare
nici urechilor, nici ochilor s�i.
— Da, adeveri foarte timid Pavel
Pavlovici. Vs
rog, Alexei Ivanovici, nu
vs
sup�ra�i. Nu trebuie s�-mi lua�i
demersul ca un act de îndr�zneal�,
ci
numai ca o rug�minte, �i încs
foarte umil�. Speram cs
poate n-o ss
ms
refuza�i.
— În primul rând, asta-i cu
neputin��,r�spunse, fierbând,
Velceaninov.
— E o dorin�s
a mea arz�toare, �i nimic mai
mult, urms
s�-l implore
Truso�ki. Ba n-am ss
vs
ascund încs
un motiv: mai exists
aici o pricin�, pe
care as
fi vrut ss
v-o dezv�lui dups
aceea. Iar acuma vs
rog extrem de
mult... �i el se ridics
de pe scaun cu profund respect.
— În orice caz, nu-i posibil...
trebuie ss
conveni�i �i dumneavoastr�.
Velceaninov se scul��i el în
picioare.
— Ba-i foarte posibil, Alexei
Ivanovici. Mi-am propus ss
vs
prezint ca
un amic al meu. De altfel, sunte�i
cunoscut acolo. E vorba de vila
consilierului
de stat Zahlebinin.
— Cum? exclams
Velceaninov.
Era consilierul pe care îl c�utase
mereu, neputându-l descoperi acum
o luns
— deoarece ac�iona, dups
cât se pare, în folosul p�r�ii
adverse din
procesul s�u.
— Ei da, ei da! surâse Pavel
Pavlovici, ca �i cum via
surprindere a lui
Velceaninov i-ar fi dat curaj. E
acela�i cu care mergea�i pe
strad�... nu vs
mai aduce�i aminte? St�tea�i de
vorb�, iar eu ms
aflam pe trotuarul cel�lalt
�ivs
priveam. A�teptam atunci ss
ms
apropii de el dups
dumneavoastr
�. Acum vreo dou�zeci de ani am
fost chiar colegi de slujb�. Când
ne-am
întâlnit pe strad��i am vrut, dups
dumneavoastr�,ss
stau de vorbs
cu
dânsul, pe-atunci nici nu-mi
trecea prin cap chestia
mariajului. Gândul
acesta mi-a venit fulger�tor în
cap, de vreo s�pt�mân�.
— Bine-bine, dar mi se pare cs
asta-i o familie foarte onorabil�.
Nu-i
a�a? se mirs
cu naivitate Velceaninov.
— Desigur, �i ce-i cu asta? zise
Pavel Pavlovici, f�când o schims
de
nemul�umire.
— Nu-i nimic. Dar nu-i vorba de
asta... E o simpls
remarc�, dups
vizita mea.
— O, familia aceasta prea bine î�i
aduce aminte de dumneavoastr�,
când a�i fost pe la ea, îi t�ie,
bucuros, vorba Pavel Pavlovici.
Numai cs
n-a�i
putut vedea atunci pe to�i membrii
familiei. P�rintele v��ine minte
�ivs
stimeazs
foarte mult. I-am vorbit de
dumneavoastrs
în termenii cei mai
elogio�i.
— Dar cum se face c�, fiind v�duv
numai de trei luni...
— A! Cununia nu va avea loc
imediat, ci numai dups
nous
sau zece
luni, când se va împlini anul de
doliu. N-ave�i nici o grij�. Totul
va merge
ca pe ap�. De altfel, Fedosei
Petrovici m��tie încs
din copil�rie, a cunoscut
pe r�posata nevast�-mea, e
informat ce trai am dus �i ce
cariers
am. În
sfâr�it, posed �i ceva stare, iar
acum cap�t o slujbs
cu o avansare în grad.
Totul merge ca pe roate...
— Vass
zic�-i vorba de fiica lui...
— Am ss
vs
povestesc toate de-a fir-a-p�r,
rosti Pavel Pavlovici,
strângându-�i umerii, cuprins de
pl�cere. Permite�i-mi, vs
rog, ss
aprind o
�igar�. De altfel, chiar ast�zi
ve�i putea vedea singur toate
cele. Se �tie cs
aici, la Petersburg, demnitari ca
Fedosei Petrovici sunt uneori
foarte
aprecia�i în func�ia lor dac��tiu
ss
se impun�. Ei bine, în afars
de leaf��i
de accesorii — tot felul de
suplimente, gratifica�ii,
indemniza�ii de locuin�s
�i de între�inere, ca �i ajutoare
speciale — el nu are nimic care ss
poats
constitui un capital. Tr�iesc
foarte larg, dar nu pot pune nimic
deoparte,
având o familie a�a de numeroas�.
Gândi�i-vs
numai: opt fete �i un fiu
minor. Dacs
ar muri capul familiei, nu ar l�sa
decât o pensie foarte
modest�. �i opt fete! Vs
da�i seama ce înseamns
asta? Socotind numai
câte o pereche de pantofi pentru
fiecare — �i cât face! Cinci din
cele opt
fete sunt bune de m�ritat. Cea mai
mare are dou�zeci �i patru de ani
(o
fats
fermec�toare, ve�i vedea-o), a
�asea e numai de cincisprezece
ani,
urmeazs
încs
la liceu. Pentru cele cinci fete
trebuie de g�sit miri, �i cât mai
curând. Tat�l e nevoit ss
le scoats
în lume —vs
da�i seama câte parale
cost�! �i deodats
apar eu ca pretendent, cunoscut ca
om cu o buns
stare
material�... Asta-i!
Pavel Pavlovici d�dea aceste
am�nunte în culmea încânt�rii.
—A�i pe�it-o pe cea mai mare?
— Nu... nu pe cea mai mare, am
cerut mâna celei de a �asea, care
înva�s
încs
la liceu.
— Cum? exclams
Velceaninov cu un surâs
involuntar. Dar mi-a�i
spus adineaori cs
n-are decât cincisprezece ani!
— Acum are cincisprezece ani.
Peste nous
luni va avea �aisprezece
ani, �aisprezece ani �i trei luni
— a�ac�... Totu�i, cum n-ar fi
acum
convenabil, fata nu �tie nimic...
lucrurile s-au pus la cale cu
p�rin�ii...
Crede�i-m�, totul e în perfects
regul�.
— Vass
zics
încs
nu-i nimic hot�rât?
— Ba totu-i hot�rât! E în perfects
regul�.
— Dar fata nu �tie?
— Doar de form�... numai de ochii
lumii, nu se vorbe�te nimic în
fa�a
ei... dar cum ss
nu �tie? �i Pavel Pavlovici î�i
strânse, încântat, pleoapele...
Alexei Ivanovici, îmi face�i
favoarea asta? încheie cu mults
smerenie
musafirul.
— �i adics
ce rost ar avea ca ss
ms
duc eu acolo? Pe lângs
asta,
ad�ugs
el, pripit, cum n-am de gând ss
merg pentru nimic în lume, de
prisos îmi da�i fel de fel de
motive.
— Alexei Ivanovici...
— Nu cumva vs
închipui�i c-o ss
ms
a�ez lângs
dumneavoastrs
în
calea�cs
ca ss
ne prezent�m acolo? Fi�i serios!
Un sentiment de antipatie �i de
dezgust îl cuprinse iar��i pe
Velceaninov dups
cele câteva clipe cât îl amuzase
p�l�vr�geala lui Pavel
Pavlovici despre logodn�. Încs
un moment �i l-ar fi dat pe u�s
afar�. Se
îmbufnase �i împotriva lui însu�i.
— Baa�eza�i-v�, Alexei Ivanovici,
a�eza�i-vs
lângs
mine �i n-o ss
vs
c�i�i! îl implors
Pavel Pavlovici cu o voce
plâng�toare. Nu, nu, ad�ugs
el,
r�spunzând unui gest hot�rât al
lui Velceaninov, nu, Alexei
Ivanovici, nu
ms
refuza�i categoric. V�dcs
m-a�i în�eles gre�it. Îmi dau
seama prea bine
cs
noi nu putem fi prieteni. Doar nu
sunt a�a de prost ca ss
nu în�eleg
atâta lucru. Serviciul pe care vi-
l cer acum nu vs
obligs
cu nimic pentru
viitor. De altfel, poimâine plec
de aici cu totul �i pentru
totdeauna. E ca �i
cum nu s-ar fi întâmplat nimic.
Ziua de azi r�mâne ca un fapt
izolat, f�rs
nici o consecin��. Am venit la
dumneavoastr�, bazându-ms
pe noble�ea
distinselor sentimente din inima
dumneavoastr�,r�scolite — poate —
în
ultima vreme... Ms
exprim limpede sau încs
nu?
Emo�ia lui Pavel Pavlovici ajunse
la culme. Velceaninov îl privea
într-un chip ciudat.
—Ms
ruga�iss
vs
fac nu �tiu ce serviciu, rosti pe
gânduri Velceaninov,
dar insista�i prea mult. Asta-mi
pare suspect. As
vrea s�-mi vorbi�i
mai l�murit.
— Tot serviciul cerut este de a ms
întov�r��i. Pe urm�, la
reîntoarcere,
vs
voi dest�inui totul ca la
spovedanie. De ce n-ave�i
încredere în
mine?
Dar Velceaninov refuza mai departe
cu �i mai mults
înc�p��ânare,
întrucât îi încol�ea în minte un
gând r�ut�cios, ostil... Gândul
acesta
sumbru îi d�duse târcoale mai
demult, încs
de la început, când Pavel
Pavlovici îi pomenise de
logodnic�. O simpls
curiozitate sau o pornire
nedeslu�its
încs
îl îndemna ss
primeasc�. �i cu cât sim�ea mai
intens
imboldul acesta, cu atâta se
opunea mai tare. �edea rezemat în
cot �i
medita. Pavel Pavlovici se gudura
pe lângs
dânsul, c�utând s�-l înduplece.
— Bine, merg! accepts
brusc Velceaninov, tulburat �i cu
îngrijorare,
ridicându-se de pe scaun. Pavel
Pavlovici era în al nou�lea cer de
bucurie.
— Atunci repede, Alexei Ivanovici,
îmbr�ca�i-v�, �i Truso�ki, de
bucurie, începu ss
se învârts
ca un titirez în jurul lui
Velceaninov. Vs
rog
ss
vs
schimba�i costumul, ss
vs
îmbr�ca�i cât mai elegant, cum
�ti�i
dumneavoastr�.
"Oare de ce �ine atât la asta?
Ciudat om!" î�i zise gazda.
— Pe lângs
asta, Alexei Ivanovici, ar trebui
s�-mi mai face�i un
serviciu. Dacs
a�i apu'cat ss
accepta�i invita�ia, vs
rog s�-mi da�i �i un
sfat.
— Despre ce e vorba?
— Despre o chestiune serioas�: ce
fac cu doliul? Ce-i mai
convenabil:
s�-l scot ori s�-l p�strez?
— Cum vre�i.
— Ba nu, dumneavoastrs
trebuie ss
decide�i. Ce-a�i face în locul
meu? Eu cred c�,p�strându-l, as
da dovads
de constan�s
în afec�iunile
mele �ias
ap�rea într-o lumins
favorabil�.
— Bineîn�eles, scoate�i-l!
— De ce bineîn�eles? �i Pavel
Pavlovici c�zu pe gânduri. Nu,
parcs
tot
ar fi mai bine s�-l p�strez...
— N-ave�i decât. "Va ss
zics
n-are încredere în mine, las' c�-i
bine!" î�i
zise Velceaninov.
Ie�irs
amândoi. Pavel Pavlovici arunca
priviri pline de mul�umire spre
Velceaninov, astfel dichisit. Pe
chipul lui se putea parcs
citi mults
considera
�ie �i importan��. Velceaninov se
minuna �i de Truso�ki, dar înc��i
mai
mult de sine însu�i. La poarts
îi a�tepta o calea�cs
elegant�.
— Vass
zics
a�i angajat mai dinainte �i
calea�ca. Era�i deci încredin
�at cs
voi merge.
— Calea�ca o tocmisem pentru mine.
Dar eram aproape sigur cs
ve�i
fi de acord ss
ms
înso�i�i, r�spunse Pavel
Pavlovici, cu o înf��i�are de
fericire deplin�.
— Ehei, Pavel Pavlovici, râse
nervos Velceaninov, dups
ce amândoi
luars
loc în calea�c��i pornir�, nu
cumva sunte�i prea sigur de mine?
— Atunci, Alexei Ivanovici, nu
tocmai dumneavoastrs
a�i avea dreptul
ss
trage�i concluzia cs
sunt un nerod? r�spunse grav
�ir�spicat Pavel
Pavlovici.
"Dar Liza!" î�i zise Velceaninov
�i numaidecât î�i schimbs
gândul, ca
�i cum s-ar fi temut ss
nu s�vâr�eascs
un sacrilegiu. I se p�ru dintr-o
dats
cs
chiar el însu�i era atât de
meschin �i de mizerabil! I se p�ru
cs
gândul
care l-a tentat era atât de
meschin �i atât de josnic, încât
îi veni o dorin�s
violents
de a l�sa totul balt�, de a s�ri
din calea�c��i asc�pa de Pavel
Pavlovici chiar prin for��. Dar
acesta începu iar��iss
vorbeasc��i tenta�ia
îl învinse din nou pe Velceaninov.
— Alexei Ivanovici, vs
pricepe�i la bijuterii?
— La ce fel de bijuterii?
— La briliante.
—Ms
pricep.
—As
vrea ss
duc acolo un mic cadou. Sf�tui�i-
m�: e bine ori nu?
— Dups
mine, n-ar trebui.
— Eu înss
as
dori grozav, se fr�mânts
Pavel Pavlovici, numai nu prea
�tiu ce-ar fi bine de cump�rat? O
garniturs
întreag�, adics
bro��, cercei �i
br��ar�, ori numai un singur
obiect.
— Cât vre�iss
da�i?
—Ss
zicem vreo patru-cinci sute de
ruble.
— Drace!
— E prea mult? Ce zice�i? tres�ri
Pavel Pavlovici.
— Cump�ra�i o singurs
br��ars
de o suts
de ruble.
Pavlovici era nemul�umit. Dorea
din tot sufletul ss
pl�teascs
cât mai
mult �iss
cumpere "întreaga" garnitur�. De
aceea �i st�ruia. Amândoi
intrars
într-un magazin. Târgul se ispr�vi
prin cump�rarea unei singure
br���ri — �i nu cea dorits
de Pavel Pavlovici, ci cealalts
aleass
de Velceaninov.
Truso�ki �inuse ss
le cumpere pe amândou�. Când
negustorul, care
ceruse la început o sut��aptezeci
�i cinci de ruble pe br��ar�,l�ss
din pres
dou�zeci �i cinci de ruble —
logodnicul sim�i o nemul�umire. Ar
fi pl�tit cu
drags
inim��i dous
sute, dacs
i s-ar fi cerut atâta — a�a de
mult ar fi
dorit ss
pl�teascs
cât mai scump.
— Nu-i nimic cs
fac cadouri de pe acum, rosti el
încântat, când
pornirs
amândoi mai departe. Nu-i vorba
acolo de o societate înalt�, ci de
ni�te oameni foarte simpli.
Copiilor nevinova�i le plac micile
daruri, ad�ugs
Truso�ki cu un surâs pozna��i
vesel. Adineauri, Alexei
Ivanovici, mi s-a
p�rut cs
a�ir�mas surprins când v-am spus
cs
fata are cincisprezece ani.
Dar tocmai asta nu-mi iese din
cap. Parcs
ov�d pe feti�s
cum merge la
�coals
cu geanta subsuoar�, plins
de caiete �i de peni�e, hi-hi!
Tocmai
gentu�a asta m-a robit. Ss
vs
fac o m�rturisire, Alexei
Ivanovici, pe mine
nevinov��ia ms
atrage îndeosebi. Asta valoreazs
în ochii mei mai mult
decât frumuse�ea. Chicote�te cu
vreo prietens
într-un ungher �i râde cu
hohote, Doamne-Doamne! �i când
stai �i te gânde�ti: de ce? Vezi
cs
tot
hazul îi stârnit de pisicu�a care
a s�rit de pe scrin pe
p�tu�,f�cându-se
ghem... Nu sim�i aici mireasms
de m�r dat în pârg? Dar ce
spune�i, s�-mi
scot doliul ori nu?
— Cum vre�i.
— Îl scot!
Pavel Pavlovici î�i lus
p�l�ria din cap, smulse panglica
de doliu �i-o
aruncs
în strad�. Velceaninov z�ri în
ochii s�i str�lucind o razs
de
speran�s
în momentul când Truso�ki î�i puse
iar��ip�l�ria pe capu-i
ple�uv.
"Dar oare ce-i sincer în
atitudinea lui? se gândi,
indispus, Velceaninov.
Ce rost are de fapt insisten�a
puss
de dânsul ca s�-l înso�esc? Are
într-adev�r încredere, dups
spusele lui, în generozitatea
sentimentelor
mele? (Aceasts
presupunere era pentru el aproape
o ofens�.) În definitiv,
oare-i un farsor, un imbecil sau
un «etern so�»? în orice caz, e
ceva intolerabil!"
XII
La familia Zahlebinin
Familia Zahlebinin era într-adev�r
"foarte onorabil�" dups
p�rerea
exprimats
deun�zi de Velceaninov. Zahlebinin
era un func�ionar superior
— om cu vaz�. �i povestirile lui
Pavel Pavlovici despre veniturile
lor
corespundeau realit��ii: oamenii
parcs
o duc bine, dar dacs
ar muri capul
familiei, nimic n-ar r�mâne pe
urma lui.
B�trânul Zahlebinin îl primi
extrem de cordial pe Velceaninov
�i din
vechiul "adversar" se preschimbs
numaidecât în prieten.
— Felicit�rile mele pentru
solu�ionarea favorabils
a procesului, rosti
cu un aer amabil �i plin de
prestan�s
gazda, întâmpinându-l. Eu în
permanen�s
am fost pentru împ�ciuire. Iar
Piotr Karlovici (avocatul lui
Velceaninov) este un om foarte
pre�ios în privin�a asta. A�a,
ve�ic�p�ta
vreo �aizeci de mii de ruble f�rs
tevatur�,f�rs
amân�ri, f�rs
sâcâieli...
Altfel, daravera ar fi putut
t�r�g�ni vreo trei ani...
Velceaninov fu prezentat de
îndat��i doamnei Zahlebinina, o
persoans
în vârst�, planturoas�, cu fa�a
vulgar��i obosit�. Apoi se ivirs
fetele,
rând pe rând, sau perechi-perechi.
Era o întreags
trup�. Velceaninov
num�rs
vreo zece-dou�sprezece, apoi se
l�ss
p�guba�. Unele intrau, altele
ie�eau. Dar printre dânsele se
aflau �i vecine — prietene din
vilele de
al�turi. Vila familiei Zahlebinin
era o construc�ie mare din bârne
de lemn,
durats
într-un stil necunoscut, bizar, cu
tot felul de acareturi ridicate la
diferite epoci, în mijlocul unei
livezi mari. Dar �i alte trei-
patru vile din
preajms
aveau ie�irea în aceasts
livad�, care devenise astfel
comuns
—
ceea ce contribuise desigur la
apropierea fetelor cu megie�ele
lor.
De la primele cuvinte, Velceaninov
î�id�du seama cs
era a�teptat �i
cs
sosirea lui, în calitate de
prieten al lui Pavel Pavlovici,
care dorea ss
fie
prezentat, fusese anun�ats
dinainte aproape solemn. Expert în
acest
domeniu, el deslu�i numaidecât în
toate acestea o inten�ie
particular�.
Primirea excesiv de cordials
ap�rin�ilor, un anumit aer al
fetelor �i
îndeosebi îmbr�c�mintea lor (de�i,
de altfel, era zi de s�rb�toare)
îi trezirs
o
b�nuials
cs
Pavel Pavlovici îi întinsese o
curs�. Cine �tie? F�cuse, în
privin�a lui, ni�te insinu�ri,
care puteau avea aerul unor
adev�rate
avansuri, anun�ându-l ca un om
diin "înalta societate", un
cavaler
tomnatic, cu avere, plictisit de
celibat, care pesemne-i hot�rât ss
puns
cap�t situa�iei sale �iss
se a�eze la casa lui, "cu atât mai
mult cu cât
primise de curând o mo�tenire".
Parcs
era avuts
în vedere în privin�a asta
îns��i domni�oara Zahlebinina,
Katerina Fedoseevna, cea mai
vârstnic�,o
persoans
de dou�zeci �i patru de ani, pe
care Pavel Pavlovici o descrisese
ca pe o fiin�s
minunat�. Ea se distingea în mod
deosebit printre surorile
sale prin toaleta-i îngrijit��i
prin originala coafurs
ap�rului s�u bogat.
Surorile �i celelalte fete p�reau
ferm convinse cs
Velceaninov venise
"pentru Katia" �ics
sosise la "vedere". Privirile �i
chiar unele cuvinte,
strecurate pe furis
în cursul zilei, îl convinsers
cs
b�nuiala lui era
întemeiat�. Katerina Fedoseevna
era o fats
înalt�, blond�, plin�, cu o
fa��extrem de dr�g�la��, cu o fire
potolit�, �ov�ielnic�, chiar
somnolent�...
"Ms
mir cs
asemenea persoans
ar�mas pâns
acum nem�ritat�, se gândea
f�rs
voie Velceaninov, privind-o cu
pl�cere. Chiar dacs
n-are zestre �ioss
se l�b�r�eze în curând — dar pâns
una alta se vor g�si destui
amatori
pentru dânsa"...
Toate surorile celelalte erau
destul de dr�g�la�e, iar printre
vecine
Velceaninov remarcs
câteva figuri agreabile, sau chiar
frumoase. Totul
Începu s�-l distreze. De altfel,
chiar �i venise cu anumite
gânduri.
Nadejda Fedoseevna, a �asea fiic�,
liceana, presupusa logodnics
a lui
Pavel Pavlovici, se l�ss
a�teptat�. Velceaninov era
ner�bd�tor s-o vads
—
ceea ce îl surprinse �i-l f�cu ss
râds
de el însu�i. În sfâr�it, ea se
ar�t�, �i
apari�ia ei f�cu impresie. O
înso�ea o prietens
vioaie �i ager�, Maria
Nikiti�na, o brunets
de vreo dou�zeci �i trei de ani,
zeflemist��i sprintens
la minte, guvernanta unor copii
mici într-o familie vecin�,
cunoscut�.
Dups
cum s-a observat îndat�, Pavel
Pavlovici se temea foarte mult de
ea.
Era socotits
ca f�când parte din familia
Zahlebinin, iar fetele o pre�uiau
în
cel mai înalt grad. Pesemne acum
Nadia avea cea mai mare nevoie de
dânsa. De la prima vedere,
Velceaninov î�id�du seama cs
toate fetele din
familie, ca �i prietenele lor,
erau împotriva lui Pavel
Pavlovici, iar când sosi
�i Nadia, în�elese cs
nici aceasta nu-l putea suferi.
Pricepu totodats
cs
Pavel Pavlovici habar n-avea de
situa�ie sau nu voia ss
aibs
habar. Nadia,
net�g�duit, era mai frumoass
decât toate surorile sale — o
brunets
m�run�ic�, cu înf��i�are de
s�lb�ticiune �i cu îndr�zneals
de nihilist�... o
ho�oaics
de dr�cu�or, cu ochi foco�i, cu un
surâs fermec�tor, de�i uneori
cam mali�ios, cu buze �i din�i�ori
admirabili, zvelt�, trass
prin inel. I se
citeau pe fa�s
gândurile care începeau ss
i se z�misleascs
în minte —
într-o expresie hot�rât�, mândr��i
copil�reascs
în acela�i timp. Fiecare
pas, fiecare cuvânt îi tr�dau pe
cei cincisprezece ani ai s�i.
Mai târziu se afls
cs
Pavel Pavlovici într-adev�rov�zuse
pe Nadia
pentru întâia oars
cu o geants
de mu�ama în mân�, pe care acuma,
bineîn�eles, n-o mai purta cu
dânsa.
Înmânarea br���rii d�ruite n-avu
de loc succes �i produse chiar o
impresie dezagreabil�.Cum o v�zu
pe logodnics
intrând, Truso�ki se �i
apropie de Nadia, cu un zâmbet
care tr�da încântarea de sine.
F�cu darul
sub pretextul "pl�cerii sim�ite
rândul trecut cu prilejul
frumoasei roman�e
cântate de Nadejda Fedoseevna la
pian". Se încurc�, nu-�i încheie
perora
�ia, r�mase pierdut locului,
întinzând �i vârând în mâna
Nadejdei Fedoseevna
cutiu�a cu br��ara, de care ea nu
voia ss
se ating�,ci — ro�ind de
ru�ine �i de mânie — î�i duse
repede mâinile la spate. Fata se
întoarse
semes
spre maic�-sa, r�mase nedumerit�,
�i îi spuse cu voce tare:
— Nu vreau s-o iau, maman!
— Ia-o �i mul�ume�te-i, rosti
tat�l cu o severitate calm�,
nemul�umit
�i el, de fapt. Z�u nu era nevoie,
nu era nevoie! morm�i el dojenitor
c�tre
Pavel Pavlovici.
Neavând ce face, Nadia lus
cutiu�a �i, pogorându-�i ochi�orii
în
p�mânt, f�cu o reveren�s
ca feti�ele, adics
î�i frânse scurt genunchii �i
numaidecât îi dezdoi violent, ca
zvârlits
de un resort în sus. O sors
se
apropie ss
vads
cadoul. Nadia îi întinse cutiu�a,
f�rs
s�-i deschids
capacul, ar�tând prin asta cs
nici n-avea de gând ss
se uite în�untru.
Br��ara, scoass
din cutie, trecu din mâns
în mâns
pe la to�i, care o privirs
în t�cere, unii chiar cu un gând
ironic. Mama numai bolborosi
câteva
cuvinte cum cs
br��ara e frumoas�. Lui Pavel
Pavlovici îi venea ss
intre în
p�mânt de ru�ine.
Velceaninov scoase societatea din
încurc�tur�, începând ss
vorbeascs
însufle�it, cu voce tare,
ag��ându-se de primul gând care-i
fulgers
în
minte, �i nu trecurs
nici cinci minute, cs
Velceaninov atrase aten�ia
tuturor celor din salon. St�pânea
la perfec�ie arta de a purta o
conversa�ie
într-o societate monden�, adics
artade a ap�rea absolut sincer �i
de a
ar�ta, în acela�i timp, c�-i
socoate pe ascult�tori la fel de
sinceri. Când era
necesar el se putea preface cu o
excep�ionals
naturale�e drept omul cel
mai vesel �i mai fericit de pe
lume. �tia de asemenea ss
strecoare cu mults
abilitate un cuvânt de spirit, o
aluzie hazlie, un calambur, ca din
întâmplare,
f�rs
nici o inten�ie... când de fapt
vorba de duh, calamburul, ba
chiar conversa�ia în întregime
fusesers
uneori preg�tite cu mult înainte,
înv��ate pe de rost �i folosite în
nenum�rate ocazii. Dar de data
asta se
manifesta nu numai arta lui, se
asociase la ea �i însu�i
temperamentul
s�u. Era în verv�. Parc�-l atr�gea
ceva. Avea o deplin��i victorioass
certitudine
cs
peste câteva minute to�i ochii
ace�tia vor fi îndrepta�i spre el.
To�i oamenii ace�tia îl vor
asculta numai pe dânsul, vor vorbi
numai cu el,
vor râde numai de glumele sale.
Într-adev�r izbucnirs
în curând râsete.
Treptat intrars
în vorb��i al�ii. Velceaninov
st�pânea la perfec�ie �tiin�a de
a antrena societatea în discu�ii.
Trei �i patru glasuri r�sunau
uneori în
acela�i timp. Figura plictisit��i
ostenits
a doamnei Zahlebinina aproape se
lumins
de bucurie. Acela�i lucru se
petrecu �i cu Katerina Fedoseevna
care asculta, privind ca
fermecat�. Nadia îl fulgers
cu privirea pe sub
sprâncene. Se vedea cât de colo cs
era pornits
împotriv�-i. Împrejurarea
aceasta îl înt�rât��i mai mult pe
Velceaninov. "R�ut�cioasa" Maria
Nikiti�na izbuti ss
strecoare o observa�ie destul de
ustur�toare pe seama
lui. N�scoci cs
Pavel Pavlovici l-ar fi prezentat
aici în ajun ca pe un prieten
din copil�rie, ad�ugând la vârsta
lui prin aluzii directe nici mai
mult, nici
mai pu�in decât �apte ani, b�tu�i
pe muchie. Dar Velceaninov îi
pl�cu
chiar �ir�ut�cioasei Maria
Nikiti�na. Atunci Pavel Pavlovici
se îngrijors
de-a binelea. Cuno�tea desigur
calit��ile amicului s�u �i la
început chiar
se bucurase de izbânda lui, chiar
chicoti el însu�i �i intrs
în vorbs
cu
dânsul. Dar c�zu încet, încet pe
gânduri, cine �tie din ce pricin�,
�i pân�-n
cele din urms
chiar se posomorî — ceea ce se
citea limpede pe figura lui
alarmat�.
— Ei bine, v�dcs
sunte�i un musafir de care gazda
n-are nevoie ss
se
ocupe pentru a-l distra, conchise,
înveselit, b�trânul Zahlebinin,
ridicându-
se de pe scaun ca ss
se urce în biroul s�u de la etaj,
unde se preg�tise
ss
rezolve câteva hârtii, de�i erazi
de s�rb�toare. �i închipui�i-v�,vs
socoteam cel mai mohorât ipohondru
din tot tineretul. Vede�i ce
gre�eals
f�ceam?
În salon se afla un pian.
Velceaninov întrebs
cine e muzical �i se
adress
de-a dreptul Nadiei.
— Mi se pare cs
dumneavoastr��ti�iss
cânta�i?
— Cine v-a spus? îl întrebs
scurt Nadia.
— Mai deun�zi v-a divulgat Pavel
Pavlovici.
— Nu-i adev�rat! Nu cânt decât în
glum�. De altfel nici n-am voce.
— Nici eu n-am voce, totu�i cânt.
— Nu vre�iss
ne cânta�i ceva? Atunci �i eu oss
vs
cânt, zise Nadia,
rotindu-�i ochi�orii. Dar nu acum,
ci dup�-prânz. Nu pot ss
suf�r muzica,
ad�ugs
ea, mi-e lehamite de pian. La noi
to�i cânts
din gurs
sau la pian,
de diminea�s
pâns
seara, mai ales Katia.
Velceaninov se ag��s
pe loc de remarca asta �i afls
cs
numai Katerina
Fedoseevna se ocupa temeinic de
pian. De aceea o rugs
numaidecât ss
le
cânte ceva. Tuturor le pl�cu
invita�ia f�cuts
Katiei, iar maman se îmbujors
chiar la fa�s
în culmea pl�cerii. Katerina
Fedoseevna se scul�, zâmbind, se
apropie de pian �i dintr-o dat�,
pe negândite, ro�i pân�-n vârful
urechilor.
Îi veni ss
intre în p�mânt de ru�ine,
gândindu-se cs
cogeamite fat�, oare
împlinise dou�zeci �i patru de
ani... �i încs
atât de planturoas�, totu�i se
îmbujoreazs
ca o copil�: iats
ce se citea limpede întip�rit pe
fa�a ei, când
se a�ezs
ss
cânte. Executs
o bucats
de Haydn �i o cânts
cu precizie, de�i
f�rs
expresivitate, fiind emo�ionat�.
Dups
ce ispr�vi, Velceaninov l�uds
excesiv, dar nu pe interpret�, ci
pe Haydn �i îndeosebi acea mics
partiturs
cântat�. Iar Katerinei Fedoseevna
îi f�curs
atâta pl�cere laudele adresate
lui Haydn, nu interpretei, care le
ascults
cu o infinits
recuno�tin�s
�i fericire,
încât Velceaninov o privi
involuntar cu �i mai mults
duio�ie �i
luare-aminte: "Ehei, dar e�ti tare
de treab�!" se aprinse parcs
gândul
acesta în privirile lui, pe care
to�i le pricepur��i mai ales
Katerina
Fedoseevna.
— Ave�i o livads
minunat�! se adress
dintr-o dats
tuturora
Velceaninov, uitându-se la u�ile
cu geamuri ale terasei. �ti�i
ceva? Ss
mergem în livad�!
— Haidem, haidem ! r�sunar��ipete
vesele, ca �i cum Velceaninov ar
fi ghicit cea mai mare dorin�s
a tuturora. În livad�, cu to�ii,
petrecurs
pâns
la prânz. Doamna Zahlebinina, care
de mult nu dorea altceva decât ss
trags
un pui de somn, de asemenea se
ar�ts
bucuroass
ss
iass
cu toats
lumea la plimbare, dar r�mase,
prev�z�toare, într-un fotoliu de
pe terass
ca ss
se odihneascs
un pic �i adormi pe loc.
Raporturile dintre Velceaninov
�i fete ajunsers
din ce în ce mai familiare �i mai
amicale. Din vilele
învecinate se apropiars
de grup încs
doi-trei tineri: un student, altul
abia
licean. Fiecare se avânts
c�tre fata lui, pentru care �i
venise de fapt. Al
treilea tân�r era un b�iat foarte
sumbru �i ciufulit, în vârsts
de vreo
dou�zeci de ani, cu ochelari
alba�tri cât roata carului, care —
încruntat �i
cu grabs
— începu ss
vorbeascs
cu Maria Nikiti�na �i cu Nadia. Îl
m�surs
aspru pe Velceaninov �i se purts
cu dânsul ca �i cum ar fi fost de
datoria
lui s�-l priveascs
cu un dispres
suveran. Câteva fete propusers
ss
treac�,
cât mai repede, la jocuri. La
întrebarea lui Velceaninov despre
ce distrac�ii
era vorba, i se r�spunse c��tiau
fel de fel de jocuri, iar seara
obi�nuiau ss
joace "de-a proverbele". To�i se
a�azs
în cas�, iar cineva iese în curte.
Cei
r�ma�i aleg o zical�, de pild�:
"Cine se scoals
de diminea�s
departe
ajunge". Când este chemat cel de-
afar�, fiecare dintre asisten�i —
rând pe
rând — trebuie ss
se preg�teasc��is�-i spuns
câte o fraz�, în care ss
se
g�seascs
unul dintre cuvintele zicalei. Iar
ghicitorul trebuie ss
descopere
proverbul întreg.
— Trebuie ss
fie foarte amuzant! f�cu
Velceaninov.
— Ba-i cât se poate de
plictisitor, r�spunsers
în cor dou�-trei voci.
— Ne mai juc�m �i "de-a teatrul",
rosti deodats
Nadia, adresându-se
lui Velceaninov. Vede�i copacul
acela gros cu b�nci de jur
împrejur. Acolo,
dups
trunchiul lui, ss
zicem c�-s culisele, iar în ele se
ad�postesc actorii,
de pild�: regele, regina,
prin�esa, primul-amorez — dups
cum vrea fiecare.
Pe urms
iese câte unul la iveals
f�rs
nici o ordine �i spune tot ce-l
taie
capul... ei... uneori iese ceva
distractiv.
— Da, trebuie ss
fie dr�gu�! ad�ugs
Velceaninov.
— Ba de loc! î�i vine ss
mori de plictiseal�, urms
Nadia. De fiecare
dats
începutul mai are haz, dar
sfâr�itul e f�rs
nici o noims
fiindcs
nimeni
nu se pricepe ss
încheie. Poate numai datorits
dumneavoastrs
ss
iass
de
aici ceva mai amuzant. Crezusem cs
sunte�i prietenul lui Pavel
Pavlovici.
Când colo, v�dcs
Truso�ki doar s-a l�udat. Sunt
foarte bucuroass
cs
a�i
venit... pentru o "anumit�"
împrejurare, rosti ea privindu-l
foarte serios �i
insistent, apoi se îndrepts
spre Maria Nikiti�na.
— De-a proverbele ne vom juca
desear�, îi �opti confiden�ial lui
Velceaninov o prietens
de-a fetelor, aproape neobservats
pâns
atunci de
dânsul �i cu care nu schimbase
nici un cuvânt. Desears
cu to�ii au ss
facs
haz pe seama lui Pavel Pavlovici.
Nici dumneavoastrs
n-o ss
vs
da�i în
l�turi.
— Ah, ce bine a�if�cut cs
a�i venit! Altfel, la noi e
îndeob�te mare
plictiseal�, i se adress
prietenos o alts
prieten�, pe care n-o b�gase chiar
de loc în seams
pâns
atunci — o ro�covans
pistruiats
cu o mutri�oars
stra�nic de hazlie, îmbujorats
de ar�i�s
�i de alerg�tur�, �i care r�s�ri
Dumnezeu �tie de unde...
Nelini�tea lui Pavel Pavlovici
sporea din ce în ce mai mult. Pâns
la
urm�, Velceaninov izbuti ss
se împrieteneascs
pe deplin cu Nadia în
livad�. Nu se mai uita la dânsul
pe sub sprâncene ca adineaori �i
pesemne
p�r�sise gândul de a-l diseca mai
în am�nun�ime, ci râdea cu hohote,
se
zbenguia �i de vreo dous
ori îl apucs
chiar de mân�. Era nespus de
fericit
�, iar pe Pavel Pavlovici nici nu-
l b�ga în seam�, parcs
nici n-ar fi
existat. Velceaninov se convinse
cs
se alc�tuise o adev�rats
conspira�ie
împotriva lui Pavel Pavlovici.
Nadia, în mijlocul unei mul�imi de
fete, îl
tr�gea pe Velceaninov într-o
parte, iar alte prietene în ceats
îl momeau pe
Pavel Pavlovici, sub felurite
pretexte, în cu totul alts
direc�ie. Dar acesta se
smulgea numaidecât din gloata lor,
alerga drept la Velceaninov �i la
Nadia,
�iî�i vâra brusc capul ple�uv
între dân�ii, ciulindu-�i
nelini�tit urechea ca
ss
prinds
orice vorb�. La urms
nici nu se mai sinchisea.
Naivitatea
gesturilor �i a mi�c�rilor sale
era surprinz�toare. Velceaninov nu
putu ss
n-o remarce în chip deosebit pe
Katerina Fedoseevna, care se
l�murise cs
Velceaninov nu venise pentru
dânsa, ci se interesa v�dit de
Nadia. Dar
figura ei r�mânea tot atât de
calm��i de blânds
ca �i mai înainte. P�rea
fericits
cs
f�cea parte din aceea�i societate,
putând asculta spusele noului
musafir, dar ea, s�r�cu�a, nu era
în stare ss
între�ins
cu abilitate o
conversa�ie.
— Dar ce surioars
admirabils
e Katerina Fedoseevna, spuse
deodats
Velceaninov Nadiei, la ureche.
— Ah, Katia! Nu-i pe lume un
suflet mai bun decât al ei. E
îngerul
nostru protector. Sunt
îndr�gostits
de dânsa! exclams
ea cu încântare.
Sosi �i vremea prânzului la orele
cinci �ise v�zu cât de colo cs
nu era
vorba de o mass
obi�nuit�, ci de una preg�tits
dinadins pentru musafir. Pe
mass
î�if�curs
apari�ia câteva feluri destul de
complicate pe lângs
cele
obi�nuite. Iar unul din ele era
atât de ciudat, încât nimeni nu
�tia cum se
nume�te. Afars
de vinurile curente de mass
se ivi, de buns
seams
tot în
vederea oaspetelui, o sticls
de Tokay. La desert se servi, sub
un pretext
oarecare, �ampanie. Dups
ce b�u un pahar mai mult, b�trânul
Zahlebinin
c�p�ts
cea mai buns
dispozi�ie �i izbucnea în râs la
toate glumele lui
Velceaninov. La sfâr�it, Pavel
Pavlovici nu se mai putu st�pâni.
Vru �iel ss
producs
efect �if�cu un calambur. Izbucni
o explozie de râs în capul mesei
unde se afla Truso�ki, a�ezat
lângs
doamna Zahlebinina.
— Papa! Papa! Pavel Pavlovici a
f�cut un calambur, exclamars
într-un
glas dous
fete mijlocii din familia
Zahlebinin.
— Aha, va ss
zics
face �i el jocuri de cuvinte.
Spune�i-mi �i mie ce
calambur a f�cut? r�spunse cu o
voce gravs
b�trânul, zâmbind îng�duitor,
în a�teptarea calamburului.
Cu greu în�elese gazda în ce
consta jocul de cuvinte.
— A! da, psalmodie, nedumerit,
b�trânul. Hm! În sfâr�it, alts
dats
are
ss
spuns
ceva mai reu�it, �i gazda râse,
înveselindu-se.
— Pavel Pavlovici, nu-i cu putin�s
ss
izbute�ti în toate, îl z�d�ri în
gura mare Maria Nikiti�na. Dar
vai! Doamne! S-a înecat cu un os!
exclams
ea �is�ri de pe scaun.
Se produse înv�lm��eal�. Dar Maria
Nikiti�na asta �i urm�rea. Pavel
Pavlovici se înecase numai cu vin,
repezindu-se ss
bea ca s�-�i ascunds
jena. Dar Maria Nikiti�na îi
asigura pe to�i, jurându-se cs
era "un os de
pe�te, cs
v�zuse cu ochii s�i, �ics
din asta se moare".
—S�-i d�m un pumn la ceaf�! strigs
cineva.
— Are dreptate! adeveri cu glas
tare Zahlebinin, iar amatoare se
�i
înf��i�ar�: Maria Nikiti�na,
prietena cea ro�covans
(poftit��i ea la mas�)
�i, în sfâr�it, îns��i st�pâna
casei — care se însp�imânts
la culme — cu
to�ii voiau s�-l loveascs
în ceafs
pe Pavel Pavlovici.
Truso�ki s�ri de lamas��i,
smucindu-se din încle�tarea
tuturor,
câtva timp se v�zu nevoit ss
le explice îndelung cs
totul fusese numai o
înecare cu vin �ics
tusea îi va trece neîntârziat —
pâns
ce lumea î�id�du
seama cs
la mijloc nu fusesers
decât ghidu�iile Mariei Nikiti�na.
— Dar zurbagie mai e�ti! vru ss
se adreseze sever doamna
Zahlebinina
c�tre Maria Nikiti�na, dar nu se
putu st�pâni �i pufni într-un râs
nebun, cum rar i se întâmpla, ceea
ce m�ri hazul tuturor.
Dups
prânz, cu to�ii ie�irs
la cafea pe teras�.
— �i de ce zile minunate avem
parte! l�uds
b�trânul natura cu
efuziune, privind cu pl�cere
livada, numai cs
n-ar strica un pic de ploaie.
Ei, ms
retrag acuma ca ss
ms
las pu�in la odihn�, iar voi
distra�i-v�.
Distreaz�-te �i tu, îi spuse lui
Pavel Pavlovici, b�tându-l u�urel
cu palma
pe um�r, pe când se retr�gea.
Dups
ce coborârs
cu to�ii în livad�, Pavel
Pavlovici se repezi dups
Velceaninov �i-l apucs
de mân�.
— Numai o clip�,vs
rog, îi spuse încet, fierbând.
Amândoi o luars
pe
oc�r�ruie lateral�, mai retras�.
— Nu, ss
avem iertare... nu, nu... aici nu
vs
mai las, îi �opti el, înecându-
se de furie �i apucându-l de
mânecs
pe Velceaninov.
— Cum? Ce anume? îl întrebs
Velceaninov, holbând ochii.
Pavel Pavlovici, îns�, îl privi
'�ints
în t�cere, molf�ind în gol din
buze,
cu un surâs mânzesc.
— Încotro a�i luat-o? Unde
sâmte�i? Totu-i gata pentru joc!
se auzirs
vocile fetelor, chemându-i
st�ruitor.
Velceaninov ridics
din umeri �i se îndrepts
spre societatea tinerilor.
Pavel Pavlovici se lus
în fugs
dups
dânsul.
—Ms
prind cs
v-a cerut o batist�, spuse lui
Velceaninov Maria
Nikiti�na. Data trecuts
de asemenea �i-o uitase acas�.
— Ve�nic �i-o uit�, ad�ugs
una din fetele mijlocii ale
gazdei.
— Iar �i-a uitat batista! Pavel
Pavlovici �i-a uitat batista.
Maman,
Pavel Pavlovici are iar��i
guturai! r�sunars
mai multe glasuri.
— �i de ce nu-mi cere singur? Vai
ce om timid sunte�i, Pavel
Pavlovici!
îngâns
t�r�g�nat doamna Zahlebinina. Cu
guturaiul nu-i de glumit.
Vs
trimit numaidecât o batist�. �i
oare de ce cap�ts
ve�nic guturai?
ad�ugs
st�pâna, retr�gându-se, bucuroass
de prilejul de a se întoarce în
cas�.
— Am dous
batiste în buzunar �i nu-s de loc
gutun�rit! strigs
în
urma-i Truso�ki. Dar gazda pesemne
nu-l auzi �i peste pu�in timp, pe
când
Pavel Pavlovici se �inea gr�bit
dups
ceilal�i, cât mai aproape de Nadia
�i de
Velceaninov, o jupâneass
îl ajunse cu sufletul la gur��i-i
aduse o batist�.
— Hai ss
juc�m, ss
juc�m de-a zicalele! se
auzir��ipete din toate
p�r�ile, parcs
Dumnezeu �tie ce s-ar fi a�teptat
tineretul de la proverbe.
Alesers
un loc �i se a�ezars
pe b�nci. Îi c�zu Mariei Nikiti�na
rândul
la ghicit. I se ceru ss
se îndep�rteze cât mai mult �iss
nu trags
cu urechea.
În lipsa ei se împ�r�irs
cuvintele. Maria Nikiti�na se
întoarse �i ghici
într-o clipit�.
Dups
Maria Nikiti�na urms
tân�rul ciufulit, cu ochelari
alba�tri. Fa�s
de dânsul se luars
înc��i mai multe m�suri de paz�:
fu îndatorat ss
stea
lângs
chio�c, cu fa�a întoarss
spre gard. Tân�rul cu înf��i�area
sumbrs
î�i
îndeplini îndatoririle cu dispre�,
sim�indu-se parcs
înjosit. Când fu strigat,
juc�torul veni la adunare, dar nu
izbuti ss
ghiceascs
nimic, de�i trecu de
câte dous
ori pe la fiecare partener,
ascultându-l. Gândi mult �i se
posomorî,
dar nu ie�i nimic din cugetarea
lui.
Cu to�ii râsers
de dânsul.
— Ce zicals
stupid�! morm�i, plin de
indignare, tân�rul �i, jignit, se
retrase la locul s�u.
— Vai ce plictiseal�! se auzirs
mai multe voci. Veni �i rândul lui
Velceaninov. I se porunci ss
se ascund��i mai departe decât
ceilal�i. Nici
el nu ghici zicala.
— Stra�nics
plictiseal�!r�sunar��i mai multe
glasuri.
— Acuma ms
duc eu, zise Nadia.
— Nu, nu, acuma-i rândul lui Pavel
Pavlovici. Ss
meargs
Pavel Pavlovici!
�ipars
cu to�ii în cor, înviorându-se cât
de cât.
Pe Truso�ki îl condusers
pâns
la gard, într-un col�. Îl a�ezars
acolo cu
fa�a întoars�. Pusers
pe ro�covans
s�-l p�zeasc�, nu cumva ss
se uite
înapoi. Pavel Pavlovici î�i mai
veni în fire �i se înveseli chiar,
c�utând s�-�i
îndeplineascs
cu sfin�enie îndatorirea. St�tu ca
un bu�tean cu ochii la
gard, f�rs
ss
îndr�zneascs
a-�i întoarce capul. Ro�covana îl
p�zea de la
vreo dou�zeci de pa�i mai în
spate, dups
chio�c, cât mai aproape de
ceilal�i, f�cându-�i cu emo�ie
semne din ochi c�tre fetele
celelalte. To�i, cu
oarecare nelini�te, parcs
se a�teptau la ceva. Preg�teau
ceva. Deodat�,
ro�covana f�cu de dups
chio�c ni�te semne cu mâinile.
Într-o clip�, to�i
s�rirs
în picioare �i o luars
la fug�.
— Fugi�i, fugi�i �i dumneavoastrs
! îi �optirs
lui Velceaninov vreo zece
glasuri, alarmate din pricins
cs
el r�m�sese pe loc.
— Ce înseamns
asta? Ce s-a întâmplat? întrebs
Velceaninov, luând-o
la fugs
dups
ceilal�i.
— Mai încet, nu striga�i! L�sa�i-l
ss
se holbeze la gard, iar noi s-o
lu�m la s�n�toasa. Uite �i Nastia
a fugit.
Într-adev�r, ro�covana alerga de
rupea p�mântul, parcs
cine �tie ce
s-ar fi întâmplat, �if�cea semne
cu mâinile. În sfâr�it, ajunsers
cu to�i
dincolo de ele�teu, pe partea
cealalts
a livezii. Sosind pe urmele lor,
Velceaninov v�zu cât de violent se
certa Katerina Fedoseevna cu
celelalte
fete, mai ales cu Nadia �i cu
Maria Nikiti�na.
— Katia, drag�, nu te sup�ra! o
s�ruts
Nadia.
— Bine-bine, n-am ss
spun mamei nimic, dar eu nu mai
r�mân aici,
fiindcs
nu-i frumos ceea ce face�i. Ce
trebuie ss
gândeascs
bietul om acolo,
în fa�a gardului!
Katia plecs
de mil�. Ceilal�ir�masers
pe loc, neîndupleca�i �i
neîndur�tori. Fetele insistars
st�ruitor pe lângs
Velceaninov ss
se prefac�,
când îi va ajunge Pavel Pavlovici,
ca �i când nu s-ar fi petrecut
nimic.
— Iar acuma haide�iss
ne juc�m de-a prinselea! strig�,
încântat�,
ro�covana.
Pavel Pavlovici ajunse la grupul
de tineri peste vreun sfert de
ceas.
Zece minute st�tuse pesemne lângs
gard. Jocul de-a prinselea se
încinsese
de-a binelea �i avea succes. To�i
�ipau foarte veseli... Pierzându-
se cu firea
de furie, Truso�ki s�ri de-a
dreptul la Velceaninov �i-l apucs
iar��i de
mânec�.
— Pentru câteva clipite, rogu-v�!
— O, Doamne, ce-o mai fi vrând �i
�sta cu clipitele lui?!
— Vrea s�-i cears
din nou o batist�, se auzirs
voci în urma lor.
— De data asta dumneavoastrs
sunte�i pricina... dumneavoastrs
ave�i toats
vina... rosti Pavel Pavlovici,
cl�n��nindu-i din�ii.
Velceaninov îl întrerupse �i-l
sf�tui împ�ciuitor ss
fie mai vesel, altfel
to�i or s�-�i bats
joc �i mai r�u de dânsul:
— De aceea v��i înt�rât�, fiindcs
vs
sup�ra�i, când toats
lumea e
bine dispus�.
Spre mirarea lui, sfatul s�u îl
determins
pe Pavel Pavlovici s�-�i
schimbe cu totul atitudinea. Se
lini�ti numaidecât. Se amestecs
printre
juc�tori, ca �i cum el ar fi fost
vinovatul. Lus
parte la toate partidele �i
câtva timp fu l�sat în pace,
primit la joc ca �i ceilal�i. În
jum�tate de ceas
î�i redobândi veselia. La toate
partidele, când trebuia s�-�i
aleags
o
pereche, el se oprea îndeob�te la
tr�d�toarea cea ro�covans
sau la una
dintre surorile Zahlebinin. Spre
uimirea lui, Velceaninov observs
cs
Truso�ki nu îndr�znea aproape
niciodats
ss
intre în vorbs
cu Nadia, de�i
se gudura neîntrerupt pe lângs
dânsa sau în preajma ei. Situa�ia
de
persoans
neluats
în seams
sau chiar urâts
de ea, el o socotea drept ceva
necesar parc��i natural. Dar în
cele din urms
i se întinse o nous
curs�.
Jucau de-a v-a�i ascunselea.
Juc�torii aveau voie s�-�i schimbe
locul
la fug��iss
se piteascs
mai bine în alts
parte. Pavel Pavlovici izbutise ss
se facs
nev�zut într-un tufi�, dar apoi,
pe când alerga în c�utare de alt
ad�post,i se n�z�ri ss
intre în cas�. Fu z�rit.
Izbucnir��ipete. El urcs
scara, s�rind treptele, �i se
strecurs
într-o c�m�ru��, unde era un
locu�or
cunoscut dups
un scrin — numai bun de ascuns.
Ro�covana înss
zburs
pe urma sa, se furi�s
în vârful degetelor pâns
la u�s
�i o închise frumu�el
cu cheia. Ca �i mai înainte, to�i
se oprirs
din joc �i fugirs
iar��i dincolo de
ele�teu, la cel�lalt cap�t al
livezii. Peste vreo zece minute,
Pavel Pavlovici —
v�zând cs
nimeni nu-l cauts
— se uits
printr-o ferestruic�. Nimeni nu se
mai z�rea pe aproape. El nu cutezs
ss
strige, temându-se ss
nu-i de�tepte
pe p�rin�i. Jupânesei �i
îngrijitoarei li se poruncise cu
str��nicie ss
nu se
iveasc��iss
nu r�spunds
la chemarea lui Pavel Pavlovici.
I-ar fi putut
deschide Katerina Fedoseevna, dar
ea — intrând în od�i�a sa �i
a�ezându-se pe pat ca ss
mai reflecteze un pic — adormise
bu�tean, pe
negândite. A�acs
Truso�ki st�tu închis vreme de un
ceas încheiat. În
sfâr�it, începurs
ss
apar�, ca din întâmplare, câte
dou�-trei fete.
— Pavel Pavlovici, de ce nu veni�i
la noi? Ah, ce mai veselie e
acolo! Ne
juc�m de-a teatrul. Alexei
Ivanovici a jucat rolul de "prim-
amorez".
— De ce nu coborâ�i, Pavel
Pavlovici? Sunte�i uimitor! i se
adresau
din treac�t alte fete.
— Cine-i uimitor? r�suns
întrebarea doamnei Zahlebinina,
care
tocmai se trezise �i se hot�râse,
în sfâr�it, ss
facs
o plimbare prin livad��i
ss
arunce o privire la jocurile "de
copii" în a�teptarea ceaiului.
— Cine altul decât Pavel
Pavlovici! îi r�spunse cineva,
ar�tându-i prin
gesturi fereastra, în care se
z�rea mutra lui Truso�ki, palids
de furie, cu o
strâmb�turs
în loc de zâmbet.
— Ce pofts
ss
stai închis, singur, când to�i se
veselesc! spuse mama,
cl�tinând din cap.
Între timp, Velceaninov c�p�t�, în
sfâr�it, de la Nadia l�murirea
cuvintelor rostite de dânsa
adineauri cs
"se bucurs
de venirea lui dintr-o
anumits
pricin�". Explica�ia avu loc pe o
alee mai dosnic�. Maria Nikiti�na
îl aduse dinadins pe Velceaninov,
care tocmai lua parte la ni�te
jocuri �i
începuse ss
se plictiseasc�, îl petrecu pâns
pe aleea l�turalnic�, unde îl
l�ss
singur cu Nadia.
— M-am convins pe deplin, ciripi
ea cu un gl�su�or iute �i
îndr�zne�,
cs
nu sunte�i de loc un prieten atât
de bun al lui Pavel Pavlovici, cum
se
l�udase acesta. Am socotit cs
numai dumneavoastrs
îmi pute�i face un
serviciu a�a de important. Iats
br��ara odioas�, zise Nadia,
sco�ând
cutiu�a dintr-un buzun�rel, vs
rog insistent ss
i-o înapoia�i numaidecât,
fiindcs
eu n-am s�-i adresez, personal,
nici o vorbs
în toats
via�a. De altfel,
pute�is�-i spune�i acestea ca din
partea mea �iss
ad�uga�i ca nu cumva
ss
mai îndr�zneascs
pe viitor a da buzna aici cu
cadouri. Restul am ss
i-l
aduc la cuno�tin�s
prin al�ii. Vre�is�-mi face�i
pl�cerea asta, îndeplinindu-
mi dorin�a?
— Vai, pentru numele lui Dumnezeu,
vs
rog ss
ms
dispensa�i de a�a
ceva! exclams
în gura mare Velceaninov,
ap�rându-se cu mâinile.
— Cum adic�?Ss
vs
dispensez? r�mase uimits
Nadia de refuzul s�u
�i-�ic�scs
ochii mari la dânsul, pierzând
dintr-o dats
tonul preg�tit
dinainte. Era gata chiar ss
izbucneascs
în plâns, când Velceaninov pufni
de râs.
— Nu cs
as
fi... mi-ar face chiar mare
bucurie... dar am eu socotelile
mele cu dânsul...
— �tiam cs
min�ise: nu sunte�i prietenul lui!
îl întrerupse, ner�bd�toare,
Nadia, plins
de înfl�c�rare. Niciodats
n-am ss
ms
m�rit cu dânsul,
s��ti�i asta! Niciodat�! Nici nu-
mi intrs
în cap cum a îndr�znit ! Trebuie
s�-i înapoia�i numaidecât br��ara
asta resping�toare. Altfel, ce-as
putea ss
fac? Vreau cu tot dinadinsul s-o
capete neap�rat chiar azi, în
aceea�i zi
când a dat-o — �iss
sufere afrontul. Iar dacs
va încerca el ss
ms
pârascs
tatei, atunci va vedea ce-o ss
p��easc�.
De dups
un tufi��â�ni, cu totul pe
nea�teptate, tân�rul ciufulit, cu
ochelari alba�tri.
— Trebuie s�-i înapoia�i br��ara,
t�b�rî acesta asupra lui
Velceaninov,
m�car în numele dreptului femeii,
dacs
sunte�i într-adev�r la în�l
�imea problemei...
Dar nu-�i ispr�vi vorba. Nadia îl
trase din r�sputeri de mânec��i îl
îndep�rts
de Velceaninov.
— Vai Doamne, prost mai e�ti,
Predposâlov! r�cni ea. Pleacs
de aici!
Piei din fa�a mea! �iss
nu mai îndr�zne�ti a trage cu
urechea. �i-am
poruncit doar ss
nu te apropii! b�tu ea mânios din
picioru�e.
�i chiar dups
ce tân�rul o zbughi din nou în
tufi�uri, Nadia, ca
scoass
din fire, m�sura aleea la dreapta
�i la stânga, cu amândous
palmele împreunate, sc�p�rând din
ochi�ori.
— Nici nu vs
vine ss
crede�i ce pro�ti sunt! izbucni
ea, oprindu-se în
fa�a lui Velceaninov.
Dumneavoastrs
vede�i numai latura ridicol�. Dar
întreba�i-ms
pe mine cum ms
simt!
— Dar acesta pesemne nu-i el? Nu-i
a�a? Nu-i el? întrebs
cu un
zâmbet pe buze Velceaninov.
— Bineîn�eles cs
nu-i el. Dar cum v-a�i putut
închipui cs
ar fi el?
surâse Nadia, ro�ind. Nu-i decât
un prieten de-al lui. Dar cum a
fost în
stare s�-�i aleags
asemenea prieten? Nu pricep,
pentru nimic în lume. De
altfel, �sta are reputa�ie de
"viitor om de ac�iune". Eu înss
nu în�eleg
nimic... Alexei Ivanovici, altuia
n-am cui ss
ms
adresez. Pentru ultima
oar�: îi da�i înapoi br��ara ori
nu?
— Ei bine, o dau. Unde-i?
— Ah, ce dr�gus
sunte�i, �i ce bun! se bucurs
pe loc Nadia întinzându-
i cutiu�a. În schimb, am ss
vs
cânt toats
seara, c�ci eu cânt foarte
frumos... ca s��ti�i... am min�it
cs
nu-mi place muzica. Ah, dacs
a�i mai
veni pe la noi, m�car o singurs
dat�... ce bucuroass
as
fi! V-as
povesti
totul, totul, totul — �i încs
multe altele... c�ci sunte�ia�a de
bun, a�a de
bun ca... ca surioara mea, Katia!
�i, într-adev�r, când intrs
în cass
pentru ceai, Nadia cânts
dous
roman�e cu o voce încs
neformat��i nepuss
la punct, dar destul de
pl�cut��i de puternic�. Când se
întoarsers
cu to�ii din livad�, Pavel
Pavlovici �edea comod instalat
împreuns
cu p�rin�ii la masa de ceai, pe
care fierbea un mare samovar lângs
serviciul de ceai din por�elan de
Sevres. Pesemne chibzuia, împreuns
cu b�trânii, despre ni�te treburi
foarte serioase — deoarece urma ss
plece peste dous
zile pentru nous
luni.
Nu aruncs
nicio c�ut�turs
celor veni�i din livad��i
îndeosebi lui Velceaninov.
Se vedea cât de colo cs
Truso�ki nu "pârâse", totul
r�mânând
deocamdats
în lini�te �i pace.
Când înss
începu ss
cânte Nadia, veni numaidecât �i
Pavel Pavlovici.
Fata nu r�spunse într-adins la o
întrebare directs
a lui, dar acest lucru
nu-l intimids
pe Truso�ki �i nici nu-l f�cu
s��ov�ie. Se posts
dups
speteaza scaunului ei �i întreaga
lui înf��i�are ar�ta cs
acesta era locul lui
pe care nu-l va ceda nim�nui.
— E rândul lui Alexei Ivanovici ca
ss
ne cânte, maman! Alexei Ivanovici
vrea ss
cânte ceva! strigars
în cor aproape toate fetele,
înghesuindu-se
în jurul pianului, la care se
a�ezs
Velceaninov, plin de încredere în
sine,
gata ss
se acompanieze singur.
Se apropiar��ib�trânii, �i
Katerina Fedoseevna, care r�m�sese
cu
dân�ii �i servise ceaiul în ce�ti.
Velceaninov alese o roman�s
a lui Glinka,
aproape necunoscuts
tuturor:
Când î�i deschizi cu gra�ie
guri�a,
Întreci în gângurit chiar
hulubi�a...
Velceaninov cânts
roman�a numai pentru Nadia, cea
mai apropiats
de dânsul din întreaga asisten�s
�i care st�tea chiar lângs
cotul s�u. �i
pierduse de mult vocea, dar din
r�m��i�ele acesteia se putea
deduce
calitatea ei de odinioar�.
Velceaninov auzise roman�a asta
pentru întâia
oars
acum vreo dou�zeci de ani, pe când
era student, cântats
de însu�i
Glinka la o serats
artistic��i literars
numai cu b�rba�i, în casa unui
prieten al defunctului compozitor.
Fiind în verv�, Glinka cânts
din gur��i
la pian buc��ile preferate din
compozi�iile sale, printre care �i
roman�a de
mai sus. Nici vocea lui Glinka nu
mai era faimoas�, dar Velceaninov
p�stra
în amintire impresia extraordinars
produss
tocmai de roman�a aceasta.
Un virtuos cânt�res
de salon n-ar fi repurtat nicicând
un asemenea
succes. În aceasts
roman�s
intensitatea pasiunii spore�te �i
se înal�s
cu
fiecare vers, cu fiecare cuvânt.
Tocmai grada�ia atât de perfects
ar fi f�cut
ca orice nots
fals�, o cât de mic��arjare sau
denaturare — care îndeob�te
trec neobservate la opere — ss
distrug��iss
deformeze tot sensul buc��ii.
Pentru a cânta bine o bucats
a�a de mic�, dar extraordinar�,
era absoluts
nevoie de perfec�iune, de o
adev�rat��i deplins
inspira�ie, de o pasiune
autentics
sau o deplins
în�elegere a poeziei sale. Altfel,
roman�a ar fi p�rut
nu numai neizbutit�, ci
inexpresiv��i poate chiar �ocant�.
Nu s-ar fi putut
exprima un sentiment de dragoste
atât de intens, f�rs
a provoca o impresie
dezgust�toare, dar firescul �i
simplitatea au salvat totul.
Velceaninov î�i aducea aminte cs
pe vremuri reu�ea ss
interpreteze
foarte bine aceasts
roman��. Aproape î�i însu�ise
maniera de a cânta a lui
Glinka. Iar acum, de la primele
note, de la cele dintâi versuri, o
adev�rats
înfl�c�rare îi cuprinse inima,
înfiorându-i vocea. Cu fiecare
cuvânt al roman
�ei, pasiunea izbucnea �i se
dezv�luia. În ultimele versuri se
dezl�n�uia patima. Velceaninov
cânts
ultima strofs
a roman�ei cu privirile
scânteietoare îndreptate spre
Nadia:
Ss
te privesc în ochi am cutezan�a
�i-�i sorb pe buze, nu-�i ascult
roman�a.
Pe gurs
vreau ss
te s�rut mult, mult
�i cântul inimii s��i-l ascult.
Atunci Nadia sim�i o înfiorare în
tot trupul, ba se cl�tins
chiar,
dându-se un pic înapoi. I se
îmbujorars
obrajii ca para focului �i, în
aceea�i clip�, Velceaninov citi pe
fa�a-i ru�inat��i cam speriats
ca o
sclipire de în�elegere. O
încântare �i în acela�i timp o
nedumerire lic�rirs
pe figurile tuturor
ascult�toarelor. Fiecare parcs
g�sea nepotrivit modul
acesta de a cânta �i totu�i toate
chipurile tinere�ti ca �i to�i
ochi�orii lor
str�luceau �i scânteiau �i parcs
mai a�teptau ceva. Fa�a Katerinei
Fedoseevna era a�a de radioas�,cs
Velceaninov o g�si aproape
frumoas�.
— Splendids
roman��! morm�i, pu�in încurcat,
b�trânul Zahlebinin,
dar n-o g�si�i... prea tare? E
pl�cut�, dar prea tare...
— Într-adev�r, prea tare... d�du
ss
încuviin�eze doamna Zahlebinina,
dar Pavel Pavlovici nici n-o l�ss
s�-�i ispr�veascs
vorba. S�ri înainte �i,
pierzându-�i firea, o apucs
de mâns
ca un nebun pe Nadia �i o
îndep�rts
de Velceaninov, la care se repezi
�i, �intuindu-l cu o c�ut�turs
pierdut�,î�i
mi�cs
în gol buzele tremurânde.
—Vs
rog, o clipits
numai! rosti cu greu Truso�ki, în
cele din urm�.
Velceaninov î�id�du seama cs
un r�gaz chiar de o clips
l-ar putea
face pe acest domn ss
comits
un act de zece ori mai nerod. De
aceea îl
apucs
în grabs
de mân��i, f�rs
ss
ia în seams
nedumerirea general�, îl
scoase pe teras��i amândoi
coborârs
scara, ajungând în livada unde
între
timp se întunericise.
— În�elege�ics
trebuie ss
pleca�i numaidecât, împreuns
cu mine?
spuse Pavel Pavlovici.
— Ba nu în�eleg de fel...
—Vs
aduce�i aminte? rosti Pavel
Pavlovici cu o �oapts
dezn�d�jduit�.
Mai �ine�i minte cs
mi-a�i cerut ss
vs
spun totul, totul, în mod deschis,
adics
"ultimul cuvânt"... Vs
mai aminti�i? Ei bine, afla�ics
a sosit vremea
ss
rostesc cuvântul acesta.... �i
acum haidem ss
plec�m!
Velceaninov se gândi o clip�, îl
mai privi o dats
pe Pavel Pavlovici �i
consim�iss
plece. Retragerea lor anun�ats
pe nea�teptate îi nemul�umi pe
b�trâni �i revolts
la culme pe toate fetele.
— Lua�im�car încs
o cea�cs
de ceai..., îi pofti doamna
Zahlebinina.
— Dar pe tine ce te-a apucat? se
adres�, sever �i nemul�umit,
b�trânul c�tre Pavel Pavlovici,
care zâmbea încântat de sine �i nu
rostea
nici un cuvânt.
— Pavel Pavlovici, de ce ni-l
lua�i pe Alexei Ivanovici?
gângureau
tânguitor fetele, fulgerându-l din
când în când cu priviri îndârjite.
Iar
Nadia îi aruncs
o privire a�a de mânioas�,cs
el nu-�i putu st�pâni o
grimas�, dar nu se d�du b�tut.
— Pavel Pavlovici a avut
amabilitatea s�-mi aducs
aminte, �i-i sunt
recunosc�tor pentru asta, de-o
afacere extrem de important�, de
care era
câtpe ce ss
uit, rosti Velceaninov, surâzând.
Apoi el strânse mâna st�pânului,
se înclins
înaintea st�pânei �ia
fetelor, în special fa�s
de Katia, ceea ce se remarcs
de c�tre cei prezen�i.
—Vs
mul�umesc pentru vizita ce ne-
a�if�cut �i oricând vom fi
bucuro�i, cu to�ii, de a vs
vedea, încheie insistent b�trânul
Zahlebinin.
— Suntem încânta�i, ad�ugs
cu c�ldurs
st�pâna.
—Ss
mai veni�i, Alexei Ivanovici! Mai
poftim pe la noi! se auzirs
nenum�rate voci de pe teras�, când
Velceaninov lus
loc în calea�cs
împreuns
cu Pavel Pavlovici.
Iar un gl�scior �opti mai
încetinel:
—Ss
mai veni�i, dragul nostru Alexei
Ivanovici!
"Asta-i ro�covana!" î�i zise
Velceaninov.
XIII
De partea cui se înclins
balan�a?
Velceaninov se putea gândi la fata
cea ro�covan�. Dar între timp un
sentiment de ciud��i de regret îi
împov�ra sufletul. De altfel, în
tot cursul
acestei zile, petrecute parcs
a�a de vesel, triste�ea nu-l
p�r�sise aproape
deloc pe Velceaninov. Înainte de a
fi cântat roman�a, el nu �tia cum
s�-�i
goneascs
urâtul. Poate de aceea o �i
cântase cu atâta ardoare.
"�i m-am putut înjosi eu pâns
într-atâta, încât ss
uit totul !" începu
el s�-�i facs
repro�uri, dar î�i goni în grabs
gândurile sumbre. De altfel, i
se �ip�ru umilitor faptul de a se
tângui. Mai mare pl�cere i-ar face
ss
se
supere pe careva.
— Do-bi-to-cul! �opti furios
Velceaninov, c�tând cu coada
ochiului
spre Pavel Pavlovici, care �edea
t�cut al�turi de dânsul în
calea�c�.
Pavel Pavlovici t�cea cu
înc�p��ânare, poate concentrându-
se �i
preg�tindu-se. Cu un gest
ner�bd�tor, Truso�ki î�i scotea
din când în când
p�l�ria din cap �iî�i �tergea
fruntea cu o batist�.
— Transpirs
! se îmbufna Velceaninov.
O singurs
dats
îl întrebs
Pavel Pavlovici pe birjar: dacs
vine furtuns
ori nu?
— �i încs
ce furtun�! Vine negre�it! Toats
ziulica a fost z�duf.
Cerul într-adev�r se întunecase.
Fulgere sc�p�rau în zare. Se
întoarsers
în oras
pe la zece �i jum�tate.
—Vs
înso�esc pâns
acas�, se adress
prevenitor Truso�ki lui
Velceaninov,
când ajunsers
aproape de casa acestuia.
— Îmi închipui. Dar vs
anuns
cs
ms
simt cam bolnav...
— N-am ss
vs
re�in prea mult. N-o ss
stau mult.
Când ajunsers
acas�, Pavel Pavlovici intrs
pentru o clips
la port�reasa
Mavra.
— De ce-a�i dat pe la poart�? îl
întrebs
aspru Velceaninov, când Truso
�ki îl ajunse din urm�. Amândoi
intrars
în camer�.
—A�a, mai nimic... pentru
birjar...
—S��ti�ics
n-o ss
vs
dau nimic de b�ut.
Musafirul nu r�spunse, Velceaninov
aprinse lumân�rile, iar Pavel
Pavlovici se l�ss
numaidecât într-un fotoliu.
Velceaninov se opri încruntat
drept în fa�a lui.
—Vs
f�g�duisem ss
vs
spun �i eu "ultimul" meu cuvânt,
rosti gazda
cu înver�unare l�untrics
pe care �i-o putea încs
st�pâni. Iat�-l: socot cât
se poate de sincer cs
toate chestiunile dintre noi sunt
tran�ate... a�acs
nici nu mai avem ce ss
vorbim. Ms
auzi�i? N-avem despre ce vorbi. De
aceea oare n-ar fi mai bine s-o
lua�i numaidecât din loc, ca ss
pot închide
u�a dups
dumneavoastr�?
— Bine, atunci ss
încheiem socotelile, Alexei
Ivanovici! rosti cât se
poate de blajin Pavel Pavlovici,
c�tându-i drept în ochi.
— Cum? So-co-te-li-le? r�spunse
Velceaninov, extrem de surprins.
Ce
expresie ciudat�! Despre ce
socoteli poate fi vorba? Aha! N-o
fi acesta
"ultimul cuvânt" al dumneavoastr�,
pe care a�if�g�duit adineaori ss
mi-l
dest�inui�i?
— Tocmai acesta-i!
— N-avem ce socoteli ss
mai încheiem. Ele au fost de mult
încheiate!
îl înfrunts
cu mândrie Velceaninov.
—A�avs
închipui�i? rosti Pavel Pavlovici
pe un ton hot�rât �i, împletindu-
�i degetele amânduror mâinilor, le
întinse bizar înainte, în dreptul
pieptului.
Velceaninov nu-i r�spunse �i
începu ss
m�soare odaia în lung �i în
lat cu pa�i ap�sa�i. "Oare n-o fi
vorba de Liza? De Liza?" gemu în
sine.
— Atunci spune�i-mi ce socoteli
vre�iss
încheiem? i se adress
Velceaninov
dups
ot�cere destul de lung�.
Între timp, Truso�ki, �inând mai
departe mâinile în fa��, îl
urm�rea cu
ochii cum se plimba prin camer�.
—Ss
nu vs
mai duce�i de loc pe acolo, rosti
aproape în �oapts
Pavel
Pavlovici, cu un ton de implorare,
�i se s�lts
scurt de pe scaun.
— Cum? Va ss
zics
numai despre asta voia�is�-mi
vorbi�i? spuse cu
un râs înveninat Velceaninov.
Drept ss
vs
spun, pe ziua de ast�zi m-a�i
uluit, izbucni el sarcastic, dar
î�i schimbs
pe loc expresia figurii. Asculta
�i-m�, relus
cu triste�e vorba, într-un elan de
sinceritate, cred cs
niciodat��i prin nimic nu m-am
înjosit în via�s
ca ast�zi. Mai întâi, am
primit ss
vs
înso�esc, în al doilea rând — prin
comportarea mea de acolo.
Totul a fost atât de meschin, de
jalnic... M-am degradat, m-am
tic�lo�it,
primind invita�ia... uitând pe ce
lume ms
g�sesc... Apoi mai este ceva! Dar
î�i lus
seama numaidecât. Asculta�i-m�: m-
a�i luat azi prin surprindere,
eram surescitat, bolnav... De
altfel, n-am de ce ss
ms
justific! N-am ss
mai
calc niciodats
pragul casei aceleia. Vs
asigur cs
nu ms
atrage nimic acolo,
conchise el cu fermitate.
— Adev�rat? Chiar a�a e? exclams
Pavel Pavlovici în culmea
bucuriei.
Velceaninov îl privi cu dispre��i
începu ss
m�soare din nou odaia.
— Pesemne v-a�i hot�rât ss
fi�i fericit cu orice pre�? nu-l
r�bds
inima
pe Velceaninov ss
nu remarce.
— Da, da! adeveri în surdins
Pavel Pavlovici, într-o explozie
de naivitate.
"E un tip grotesc, î�i zise
Velceaninov. E mai curând prost
decât r�u.
Asta înss
nu ms
prive�te. Nu pot decât s�-l
ur�sc... �i nici m�car asta nu
merit�!"
— Într-adev�r, eu sunt "eternul
so�"! recunoscu Pavel Pavlovici,
zâmbind supus �i resemnat. De mult
vs
cuno�team expresia asta, Alexei
Ivanovici... Încs
din vremea când locuiam împreuns
în ora�ul T... Multe
expresii de-ale dumneavoastrs
mi-au r�mas întip�rite în minte
dintr-un an
întreg. Rândul trecut, când a�i
vorbit aici despre "eternul so�",
mi-am dat
numaidecât seama despre cine putea
fi vorba.
Mavra intrs
cu o sticls
de �ampanie �i cu dous
pahare.
—Ss
nu vs
fie cu sup�rare, Alexei Ivanovici,
�ti�i doar cs
nu ms
pot
lipsi de asta. Dar ss
nu mi-o lua�i în nume de r�u.
Socoti�i-ms
drept un
om str�in �i mai prejos de
dumneavoastr�...
— Bine, încuviin�s
cu scârbs
Velceaninov... Dar vs
asigur cs
nu ms
simt de loc bine.
— Vai de mine... n-am s-o lungesc
prea mult... doar dous
minute!
îndrugs
Pavel Pavlovici. Numai un singur
p�h�rel, altfel gâtlejul...
D�du peste cap paharul cu l�comie
�i se a�ez�, aruncând o privire
aproape duioass
asupra lui Velceaninov. Mavra
ie�i.
— Ce mâr��vie! murmurs
gazda.
— Asta s-a petrecut numai din
pricina prietenelor sale, rosti,
înviorat,
Pavel Pavlovici, revenindu-�i de-a
binelea în fire.
— Cum? Ce? A, sunte�i cu gândul
tot la întâmplarea aceea...
— Numai prietenele ei sunt de
vin�. �i-i încs
a�a de tân�r�!... Face pe
grozava de prea mults
cochet�rie, z�ua�a! E chiar
adorabil! Mai târziu, va
fi cu totul altfel. Voi fi robul
ei, gata s�-i fac toate voile. Ba
va fi împresurats
de respect... va avea societate...
În sfâr�it, se va putea transforma
cu
timpul.
"Ar trebui, totu�i, s�-i înapoiez
br��ara!" se gândi, preocupat,
Velceaninov,
pip�ind cutiu�a din buzunarul
hainei.
— Chiar dumneavoastrs
a�i remarcat cs
sunt hot�rât s�-mi refac
fericirea. Eu trebuie neap�rat ss
ms
însor, Alexei Ivanovici, urms
confiden�ial �i pu�in mi�cat Pavel
Pavlovici. Altfel ce-o ss
iass
din mine?
Vede�i doar singur! �i ar�ts
cu degetul spre sticl�. Iar asta
nu-i decât o
parte din... calit��ile mele. Nu
pot tr�if�rs
însur�toare �if�rs
o adora�ie. O
voi adora �i voi reînvia.
"�i de ce mi-o fi spunând toate
acestea?", î�i zise Velceaninov,
gata ss
pufneascs
în râs. De altfel, toate acestea
îi p�reau f�rs
sens.
— Spune�i-mi, vs
rog, de-a dreptul de ce m-a�ic�rat
acolo? îl apostrofs
Velceaninov. Ce nevoie a�i avut de
mine?
— Cass
fac un experiment..., se fâstâci
Pavel Pavlovici.
— Ce experiment?
—Ss
urm�resc efectul... În�elege�i-m�,
Alexei Ivanovici, eu abia de-o
s�pt�mâns
ms
duc pe acolo în calitate de...
rosti el, din ce în ce mai
emo�ionat. Când v-am întâlnit
ieri, mi-am zis: "Eu încs
n-am v�zut-o într-o
societate de oameni str�ini, adics
fa�s
�i de al�ib�rba�i..." Era un gând
stupid... Îmi dau perfect de bine
seama abia acum... �i absolu' de
prisos.
�ineam înss
la asta cu tot dinadinsul." din
pricina caracterului meu
nefericit... Truso�ki î�i în�l�s
capul �i ro�i.
"Oare e adev�rat ce spune?" se
gândi Velceaninov în culmea
mir�rii.
— �i care-i rezultatul? întrebs
el cu glas tare. Pavel Pavlovici
zâmbi
dulceag �i parcs
viclean.
— Nu s-au petrecut decât
copil�rii, pline de dr�g�l��enie!
Prietenele ei
poarts
toats
vina. Vs
rog ss
ms
ierta�i, Alexei Ivanovici, pentru
comportarea
mea prosteascs
fa�s
de dumneavoastr�. N-am ss
mai fac, �i niciodats
n-are ss
se mai întâmple a�a ceva.
— Dar nici eu n-o ss
ms
mai ar�t pe acolo, zâmbi
Velceaninov.
— Asta-i �i dorin�a mea.
Velceaninov se sim�i scârbit �i
rosti enervat:
— Doar nu-s eu singurul b�rbat de
pe lume... mai sunt �i al�ii...
Pavel Pavlovici ro�i din nou.
— Îmi pare r�uss
aud din gura dumneavoastrs
asemenea vorbe,
Alexei Ivanovici, �ivs
rog ss
ms
crede�ics
prea mult o respect pe Nadejda
Fedoseevna...
— Scuza�i-m�, scuza�i-m�, n-am
avut inten�ia ss
fac vreo insinuare...
totu�i mi se pare cam surprinz�tor
faptul cs
mi-a�i supraapreciat
posibilit��ile de a pl�cea...
�i... cs
v-a�i pus n�dejdea în mine cu
atâta
încredere...
— Am avut încredere, bazat tocmai
pe cele ce se petrecusers
odinioar
�.
— Dac�-i a�a, înseamns
cs
dumneavoastrs
ms
socoti�i �i acum drept
un om de onoare? zise Velceaninov,
oprindu-se scurt în fa�a lui
Truso�ki.
În alts
împrejurare, s-ar fi îngrozit el
însu�i de o întrebare a�a de
naiv��i de nea�teptat�.
— Totdeauna v-am socotit a�a,
rosti Pavel Pavlovici, coborându-
�i
ochii în p�mânt.
— Bineîn�eles, f�rs
îndoial�... Dar nu despre asta-i
vorba. Voiam
numai ss
spun cs
în ciuda oric�ror... idei
preconcepute?
— Da, în ciuda ideilor
preconcepute!
— Nici când a�i sosit la
Petersburg?
Velceaninov nu se putu st�pâni de
a pune aceasts
întrebare sim�ind
el însu�i cât de nelalocul ei îi
era curiozitatea.
— Chiar când am sosit la
Petersburg, vs
socoteam omul cel mai
onorabil de pe lume. Totdeauna v-
am stimat, Alexei Ivanovici.
Pavel Pavlovici î�i ridics
ochii �i îl privi f��i�,f�rs
nici o sfial�, pe
adversarul s�u. Velceaninov sim�i
deodats
o îngrijorare. N-ar fi vrut,
pentru nimic în lume, ss
se producs
vreo izbucnire nepotrivit�,
provocats
de dânsul.
— V-am iubit, Alexei Ivanovici, se
hot�rî dintr-o dats
Pavel Pavlovici
,s�-�i deschids
sufletul, �i în anul acela, cât
a�i stat în ora�ul T., v-am
iubit. Dumneavoastrs
nu v-a�i dat seama, urms
Truso�ki cu un tremur în
glas, care îl îngrozi pe
Velceaninov. Eu ms
aflam pe o treapts
inferioars
în
compara�ie cu dumneavoastr�, cass
ms
fi putut observa. Dar poate nici
nu avea vreun rost. În cursul
acestor nous
ani din urm�, mi-am amintit
adesea de dumneavoastr�, fiindcs
un an ca acela n-am mai avut în
toats
via�a mea. În ochii lui Pavel
Pavlovici sc�p�rs
o lumins
stranie. Ms
urm�reau
expresii �i idei de-ale
dumneavoastr�. Îmi revenea�i în
memorie ca un
om care nutre�te cele mai bune
sentimente, o persoans
cultivats
în mod
remarcabil, înzestrats
cu mults
inteligen��. "Marile idei nu ne
vin atâta de
la o minte mare, cât de la o inims
mare", vorba asta dumneavoastrs
a�i
spus-o, poate a�i �i uitat-o, eu
înss
mi-o aduc aminte. V-am socotit
totdeauna
ca un om cu inims
mare �i am crezut în
dumneavoastr�... ne�inând
seama de nimic...
Un tremur îi înfiora b�rbia.
Velceaninov se însp�imânt�.
Trebuia ss
puns
cap�t, cu orice pre�, acestor
efuziuni nea�teptate.
— Destul, vs
rog, Pavel Pavlovici, morm�i el,
iritat, �i ro�i. De ce? De
ce? r�cni. De ce vs
lega�i de un om bolnav, iritat,
aproape aiurind, �i-l
târâ�i prin toate taini�ele
acestea... În vreme ce toate nu-s,
de fapt, decât
vedenii, miraj, minciun�, ru�ine,
falsitate... f�rs
nici o m�sur�... Într-adev
�r �sta-i lucru de c�petenie, �i
cel mai ru�inos, cs
nu-i nici o m�sur�.
Totu-i o nerozie. Amândoi suntem
ni�te oameni vicio�i, nesinceri �i
tic�lo
�i... �i dacs
vre�i, dacs
vre�i, vs
dovedesc numaidecât! Nu numai cs
nu
ms
iubi�i, ci ms
urâ�i din r�sputeri �i min�i�if�rs
ss
vs
da�i singur seama.
M-a�i luat �i m-a�i dus acolo nu
ca ss
face�i ce-a�i spus — adics
ss
vs
pune�i la încercare logodnica...
(ce-i mai poate trece unui om prin
cap!)
Iats
care-i adev�rul: m-a�iv�zut ieri
�i v-a cuprins iar��i furia.
M-a�i dus acolo ca ss
mi-o ar�ta�i �is�-mi spune�i: "O
vezi cum arat�!
Ei bine, ea va fi a mea. Ian
încearc��i acum!"... M-a�i
înfruntat. Cine �tie?
Poate singur nu v-a�i dat seama.
Dar acesta-i adev�rul, l-a�i
sim�it foarte
bine... Dar pentru a face asemenea
provocare, e nevoie neap�rat de
ur�.
�i, într-adev�r, ms
urâ�i!
Velceaninov alerga prin odaie,
r�cnind. Se sim�ea jignit,
ofensat,
umilit mai cu seams
la gândul cs
se înjosea astfel înaintea lui
Pavel
Pavlovici.
— Am vrut ss
ms
împac cu dumneavoastr�, Alexei
Ivanovici, se ap�rs
brusc Truso�ki, pe un ton hot�rât,
prin cuvinte scurte �i
întret�iate. Iar
b�rbia începu s�-i tremure din
nou.
O furie s�lbatics
îl cuprinse pe Velceaninov, ca �i
cum ar fi suferit cea
mai cumplits
ofens�.
— Repet încs
o dat�, urls
Velceaninov, v-a�i ag��at de un om
bolnav,
d�râmat, ca s�-i smulge�i în delir
nu �tiu ce cuvânt irealizabil pe
care
acesta nu voia s�-l rosteasc�.Ss
d�m lucrurile pe fa��. Noi facem
parte din
lumi deosebite, ss
vs
intre o dats
asta în cap... apoi... apoi între
noi se afls
un mormânt! încheie el,
bâiguind... �i dintr-o dats
î�i veni în fire.
— De unde pute�i �ti... Fa�a lui
Pavel Pavlovici se crisp��i se
f�cu
albs
ca varul, de unde pute�i �ti ce
înseamns
pentru mine acest mic
mormânt în inima mea! r�cni
Truso�ki, p��ind spre Velceaninov
�i lovindu-
se cu pumnul în piept cu un gest
ridicol, dar cumplit. Cunosc �i eu
acest mormând micu�, amândoi st�m
fa�s
în fa�s
la stânga �i la dreapta
lui, dar spre mine se afls
mai mare parte de mormânt decât
spre dumneavoastr
�... Cu mult mai mare... bâlbâia
Truso�ki în delir, continuând ss
se
loveascs
cu pumnul în piept. Da, mai
mare... mai mare...
Deodat�, un sunet neobi�nuit al
clopo�elului de la u�s
îi dezmetici pe
cei doi parteneri. Cineva sunase
a�a de tare, vrând parcs
ss
sf�râme
clopo�elul din prima smucitur�.
— Nimeni nu suns
a�a la mine, rosti încurcat
Velceaninov.
— Dar nici la mine n-o fi sunând,
�opti înfrico�at Pavel Pavlovici,
care
î�i veni �i el în fire,
preschimbându-se pe loc în vechiul
Pavel Pavlovici.
Velceaninov se încrunt��i se duse
ss
deschids
u�a.
— Dacs
nu ms
în�el, sunte�i domnul Velceaninov?
se auzi din antreu
o voce tinereasc�, sonor�, plins
de o neobi�nuits
încredere în sine.
— Ce dori�i?
— Am o informa�ie precis�, urms
vocea r�sun�toare, cs
în momentul
acesta se afls
la dumneavoastrs
un oarecare Truso�ki. Trebuie s�-l
v�d
neap�rat chiar acum.
Lui Velceaninov i-ar fi f�cut
pl�cere s�-l dea afars
pe scar�,cu o
loviturs
de picior, pe acest domn umflat în
pene. Dar, dups
o clips
de
gândire, se d�du înl�turi �i îl
l�ss
ss
intre în�untru.
— Iat�-l pe domnul Truso�ki,
intra�i!
XIV
Sa�enka �i Nadenka
În odaie intrs
un b�rbat foarte tân�r, cam de
vreo nou�sprezece ani,
poate �i mai pu�in — atât de
tinereascs
îi era figura frumoas�, mândr��i
încrezut�. Era îmbr�cat
convenabil, cel pu�in tot ce
purta, îi �edea bine.
Întrecea pe omul de staturs
mijlocie. Un p�r negru, bogat, �i
ni�te ochi
negri mari �i seme�id�deau
fizionomiei sale o expresie
aparte. Numai
nasul îi era cam plinu��i un pic
avântat în sus. F�rs
aceste mici cusururi,
ar fi fost o frumuse�e de b�iat.
El intrs
în cass
cu un aer important.
— Mi se pare cs
am ocazia de a vorbi cu domnul
Truso�ki, spuse
r�spicat, subliniind cu deosebits
pl�cere cuvântul "ocazia" — l�sând
astfel
a se în�elege cs
n-avea nici o onoare �i nici o
pl�cere de a sta de vorbs
cu
domnul Truso�ki.
Velceaninov începu ss
priceaps
cum st�teau lucrurile. Prin mintea
lui
Pavel Pavlovici fulgers
ob�nuial�. Pe fa�s
i se întip�ri nelini�tea. Totu�i,
nu se d�du b�tut.
— Neavând onoarea de a vs
cunoa�te personal, r�spunse cu
prestan
�s
Truso�ki, b�nuiesc cs
nici nu exists
vreo posibilitate de a sta de
vorbs
cu dumneavoastr�.
— Asculta�i-ms
mai întâi �i numai dups
aceea da�i-vs
cu p�rerea,
rosti tân�rul cu o des�vâr�its
încredere în sine.
Apoi str�inul î�i puse monoclul cu
rama de baga, care-i atârna de un
�nur �i privi lung sticla de
�ampanie de pe mas�. Dups
ce cercets
îndestul
butelia, musafirul î�i scoase
monoclul, se întoarse iar��i spre
Pavel Pavlovici
�i spuse:
— Alexandr Lobov.
— �i ce-i aceea Alexandr Lobov?
— Eu sunt. N-a�i mai auzit de
mine?
— Nu.
— Într-adev�r, cum m-a�i fi putut
cunoa�te? Drept vorbind, vin cu o
chestiune importants
care vs
prive�te îndeaproape. Dar mai
întâi, da�i-mi
voie ss
ms
a�ez. Sunt obosit...
— Lua�i loc, zise Velceaninov.
Dar tân�rul se �ia�ezase înainte
de a fi primit invita�ia, Cu toats
durerea de piept care i se
înte�ea, pe Velceaninov îl
interesa aceasts
mics
obr�znic�tur�. Pe figura lui
dr�g�la�s
�i rumens
de adolescent Velceaninov
întrez�ri un aer de îndep�rtats
asem�nare cu Nadia.
— Sta�i jos �i dumneavoastr�, se
adress
tân�rul lui Pavel Pavlovici,
f�cându-i un gest neglijent cu
capul spre scaunul din fa��.
— Nu-i nimic, pot sta foarte bine
�i-n picioare.
—Oss
obosi�i... Domnule Velceaninov,
pute�ir�mânea �i
dumneavoastrs
aici.
— De altfel, nici n-am de ce ss
ms
duc. Eu ms
aflu doar acass
la
mine.
— N-ave�i decât! De altfel, as
dori ss
fi�i de fa�s
la explica�ia pe care
voi avea-o cu domnul acesta.
Nadejda Fedoseevna mi-a vorbit în
termeni
destul de m�gulitori despre
dumneavoastr�.
— Ian te uit�! Când a apucat ss
vorbeasc�?
— Îndats
dups
plecarea dumneavoastr�. Chiar acum
vin de acolo.
Iats
cum stau lucrurile, domnule
Truso�ki, începu el cu jum�tate de
gur�,
r�sturnat în fotoliu, întorcându-
se spre Pavel Pavlovici care
r�m�sese în
picioare. Noi, adics
eu �i Nadejda Fedoseevna, ne iubim
de mult �i ne-am
dat unul altuia cuvântul, iar
dumneavoastrs
vs
pune�i de-a curmezi�ul
nostru. Am venit pentru a vs
face propunerea ca ss
vs
da�i la o parte.
Sunte�i dispus s-o accepta�i?
Pavel Pavlovici �ov�i o
clip�.P�li, dar un surâs mali�ios
îi întinse
buzele.
— Nu-s dispus câtu�i de pu�in, îi
retezs
el vorba în chip laconic.
— Vass
zics
a�a... f�cu tân�rul �i se r�suci
în fotoliu, punându-�i
picior peste picior.
— De altfel, nici nu �tiu cu cine
vorbesc, ad�ugs
Pavel Pavlovici, �i
îmi zic cs
n-are nici un rost ss
continu�m discu�ia.
Cu aceste cuvinte Truso�ki g�si �i
el de cuviin�s
ss
se a�eze.
— V-am spus doar cs
oss
obosi�i, observs
în treac�t tân�rul. Adineaori
am avut prilejul ss
vs
aduc la cuno�tin�s
cs
numele meu este Lobov
�ics
eu �i cu Nadejda Fedoseevna ne-am
dat unul altuia cuvântul. Prin
urmare, nu pute�i spune, ca
adineaori, cs
nu �ti�i cu cine ave�i de-a face.
De asemenea a�i gre�i dacs
v-a�i închipui cs
n-am avea despre ce vorbi.
Chestiunea nu ms
prive�te numai pe mine, ci �i pe
Nadejda Fedoseevna,
pe care o sâcâi�if�rs
ru�ine. Vede�i deci cs
exists
motiv pentru explica�ie.
Rosti printre din�i vorbele
acestea, ca un filfizon, abia
catadicsind ss
pronun�e cuvintele. �i puse din
nou monoclul �i, cât vorbi, d�du
impresia
cs
prive�te ceva.
— Da�i-mi voie, tinere...,
exclam�, fierbând, Pavel
Pavlovici.
Dar "tân�rul" i-o retezs
numaidecât:
— În orice alts
împrejurare v-as
fi interzis s�-mi spune�i
"tinere",
acum înss
trebuie ss
recunoa�te�ics
tinere�ea este avantajul meu
principal fa�s
de dumneavoastr��i ast�zi, de
pild�,a�i fi dorit din tot
sufletul — când a�id�ruit br��ara
— ss
fi fost m�car un pic mai tân�r.
— Ah, �âncule! murmurs
Velceaninov.
— În orice caz, stimate domn, se
corects
cu demnitate Pavel Pavlovici,
motivele invocate de
dumneavoastr�, pe care le socot
îndoielnice �i lipsite
de cuviin��, nu-mi par de naturs
ss
justifice continuarea convorbirii
noastre. Acestea sunt ni�te
chestiuni copil�re�ti �if�rs
noim�. Mâine îl voi
vizita �i voi sta de vorbs
cu prea stimatul Fedosi
Semionovici. Iar pentru
moment vs
rog ss
ms
l�sa�i în pace.
— Admira�i demnitatea acestui om,
exclams
tân�rul, scos din fire,
adresându-se cu înfl�c�rare lui
Velceaninov. Nu-i destul c�-i
gonit de
acolo. Cs
scoate lumea limba la el! El mai
vrea ss
se ducs
mâine acolo
pentru a ne denun�ab�trânului. Nu-
i asta o dovad�, om înc�p��ânat ce
sunte�i, cs
vre�iss
lua�i fata cu de-a sila,
cump�rând-o de la ni�te oameni
care au c�zut în mintea copiilor
�i care, datorits
unei barbarii sociale, î�i
p�streazs
puterea asupra ei? Ea v-a ar�tat
doar, cu vârf �i îndesat,
dispre�ul. Nu v-a înapoiat chiar
ast�zi necuviinciosul cadou —
br��ara
dumneavoastr�? Ce vre�i mai mult?
— Nimeni nu mi-a înapoiat nici un
fel de br��ar�... �i nici nu-i
posibil
a�a ceva, zise Pavel Pavlovici,
cutremurându-se de indignare.
— Cum se poate? Oare domnul
Velceaninov nu v-a înmânat-o?
"Uf, dracu ss
te ia!" se gândi Velceaninov.
— Într-adev�r, rosti el,
încruntându-se, Nadejda Fedoseevna
mi-a
încredin�at ast�zi aceasts
cutioar�, cass
v-o transmit dumneavoastr�,
Pavel Pavlovici. N-am vrut s-o
iau, dar ea a st�ruit... iat-o...
mi-e necaz
c�...
Scoase din buzunar cutiu�a �i,
fâstâcit, o întinse lui Pavel
Pavlovici
care r�mase înm�rmurit.
— De ce nu i-a�i predat-o pâns
acum? se adress
cu severitate tân�rul
lui Velceaninov.
— N-am avut prilejul, se încrunts
acesta.
— Curios!
— Cuum?
— E cel pu�in curios, n-am
dreptate? Ss
zicem înss
c�-i o simpls
neîn�elegere.
Velceaninov sim�ic�-i vine ss
sar��is�-i trags
o urecheals
b�ie
�andrului. Nu se putu înss
ab�ine de a nu izbucni în râs la
adresa acestuia,
b�ie�andrul izbucni �i el îndats
în râs. Pavel Pavlovici nu râdea.
Dacs
Velceaninov ar fi prins privirea
n�prasnics
a acestuia a�intits
asupra sa în
timp ce râdea de Lobov — ar fi
în�eles cs
omul acesta trecea în clipa aceea
o anumits
limits
primejdioas�. Velceaninov nu-i
v�zu privirea, dar î�id�du
seama cs
trebuie s�-l sus�ins
pe Truso�ki.
— Domnule Lobov, asculta�i-m��i pe
mine, începu Velceaninov pe un
ton prietenesc, f�rs
ams
pronun�a asupra unor alte aspecte
ale chestiunii,
în care nu �in ss
ms
amestec, mi-as
îng�dui ss
vs
atrag aten�ia cs
Pavel
Pavlovici, cerând mâna Nadejdei
Fedoseevna, se bucurs
în primul rând de
consim��mântul acestei familii
respectabile, iar în al doilea
rând are o
situa�ie frumoas��i onorabil��i,
în sfâr�it, avere... prin urmare,
e firesc ss
se mire v�zând un asemenea rival —
un om poate admirabil înzestrat,
dar
atât de tân�r, încât nu poate fi
luat drept un rival serios... �i
de aceea are dreptate invitându-vs
ss
pune�i cap�t discu�iei.
— Ce înseamns
un om "atât de tân�r"? Dar eu am
împlinit de-o luns
nou�sprezece ani. Dups
lege de mult am dreptul ss
ms
însor. Asta-i!
— Dar care tats
s-ar putea hot�rî ss
vs
dea în prezent fiica, chiar
dacs
a�i fi multimilionar în
perspectivs
sau cine �tie ce binef�c�tor al
omenirii? Un tân�r de nou�sprezece
ani nu poate r�spunde nici pentru
el
însu�i, iar dumneavoastrs
vre�iss
vs
lua�i pe con�tiin�s
�i viitorul unei
alte persoane, adics
al unei copile ca �i
dumneavoastr�. De altfel, gestul
acesta nici nu-i tocmai nobil, ce
zice�i? Mi-am permis ss
vs
vorbesc astfel,
fiindcs
singur m-a�i ales ca arbitru între
dumneavoastr��i Pavel Pavlovici.
— Vass
zics
îl cheams
Pavel Pavlovici! remarcs
tân�rul. Nu �tiu de ce
mi se n�z�rise c�-l cheams
Vasili Petrovici? Drept vorbind,
f�cu tân�rul
c�tre Velceaninov, spusele
dumneavoastrs
nu ms
surprind de loc. �tiam
cs
to�i sunte�i o ap�. De mirare e
doar faptul cs
despre dumneavoastrs
auzisem vorbindu-se ca despre un
om oarecum modern. De altfel,
toate
astea sunt fleacuri. Iats
care-i adev�rul: nu numai cs
nu m-am comportat
r�u în aceasts
chestiune, dups
cum v-a�i permis ss
afirma�i, ci cu totul
dimpotrivs
— �i voi încerca ss
vs
l�muresc. Mai întâi noi ne-am
angajat
unul fa�s
de cel�lalt prin cuvântul nostru
de onoare. În plus eu i-am
f�g�duit
formal, în prezen�a a doi martori,
cs
dacs
ea se va îndr�gosti vreodats
de altcineva sau pur �i simplu se
va c�ics
s-a m�ritat cu mine �i va vrea
ss
se despart�, atunci eu îi voi
înmâna o declara�ie cum cs
as
fi fost
infidel, care va sprijini la locul
în drept cererea ei de desp�r�ire.
Dar înc��i
mai mult: în caz când eu nu m-
a��ine de cuvânt �ias
refuza s�-i dau
declara�ia cuvenit�, atunci — ca
un mijloc de asigurare — voi emite
chiar
în ziua nun�ii noastre, în
favoarea so�iei, o poli�s
în valoare de o suts
de
mii de ruble... A�acs
dacs
ms
voi înc�p��âna �i nu voi da
declara�ia
amintit�, ea va putea protesta
poli�a, iar eu voifi tras la
r�spundere În
chipul acesta totul va fi
asigurat. Prin urmare, nu
periclitez cu nimic
viitorul nim�nui. Asta în privin�a
primului punct.
— Pun r�m��ag cs
toate acestea le-a n�scocit acela,
cum îi zice,
Predposâlov? exclams
Velceaninov.
— Hi-hi-hi! chicoti mali�ios Pavel
Pavlovici.
— De ce-o fi chicotind domnul
acesta? A�i ghicit ! Ideea a fost
a lui
Predposâlov. Nu-i a�acs
solu�ia-i ingenioas�? Astfel, se
paralizeazs
complet absurditatea legii. Eu am
inten�ia, bineîn�eles, s-o iubesc
ve�nic.
Ea înss
se t�v�le�te de râs.N�scocirea
înss
e abil�. Nu-i a�a?Ba e �i
nobil�. Mul�i s-ar hot�rî oare ss
facs
a�a ceva?
— Dups
mine, gestul nu-i numai lipsit de
noble�e, ci e pur �i simplu
mâr�av.
Tân�rul ridics
din umeri.
— Spusele dumneavoastrs
nu ms
surprind câtu�i de pu�in, zise el
dups
un r�stimp de t�cere. Toate
acestea nu ms
mai minuneaz�. Predposâlov
v-ar fi retezat-o pe loc,
spunându-vs
cs
modul dumneavoastrs
de a
judeca cele mai elementare lucruri
provine din pervertirea celor mai
obi�nuite sentimente �i no�iuni,
în primul rând datorits
unei vie�i tr�ite
proste�te, iar în al doilea rând
datorits
trând�viei. Între altele, poate cs
n-am ajuns încs
ss
ne în�elegem unul pe altul. Eu,
totu�i, am auzit numai
vorbe bune despre dumneavoastr�.
Ave�i vreo cincizeci de ani, nu?
—Ss
ne ocup�m acum de chestiunea
noastr�.
— Scuza�i-mi lipsa de discre�ie �i
nu mi-o lua�i în nume de r�u.
Continuu: nu sunt de loc un
multimilionar în perspectiv�, cum
a�i binevoit
avs
exprima (ce idee n�stru�nic�!).
Sunt cel ce ms
vede�i. În schimb, am
deplins
încredere în viitorul meu. N-am ss
ajung nici erou, nici
binef�c�torul
cuiva, dar îmi voi asigura via�a
mea �i aso�iei mele. În prezent n-
am,
bineîn�eles, nimic. Din copil�rie
am crescut în casa lor...
— Cum a�a?
— Foarte simplu! Eu sunt de fapt
fiul unei rude îndep�rtate a
doamnei
Zahlebinina. Când to�i ai mei s-au
pr�p�dit �i n-au l�sat singur pe
lume, în vârsts
de opt ani, b�trânul m-a luat la
dânsul. Apoi m-a dat la
liceu. Omul acesta are inims
bun�, dacs
vre�is��ti�i...
— �tiu...
— Da. Are înss
p�reri prea învechite. Totu�i,
este bun la suflet. Eu
am ie�it de mult de sub tutela
lui. Doresc s�-mi câ�tig singur
pâinea,
r�mânându-mi obligat numai mie
însumi.
— Când v-a�i emancipat? îl întrebs
Velceaninov.
—Ss
fie vreo patru luni.
— Acuma totul se l�mure�te.
Sunte�i prieteni din copil�rie. �i
ave�i
vreo slujb�?
— Da, o func�ie particular�, în
biroul unui notar public, cu leafs
de
dou�zeci �i cinci de ruble pe
lun�. Asta-i numai deocamdat�. Dar
când
i-am cerut mâna, n-aveam nici
atâta. Lucram pe vremea aceea la
calea
ferats
pentru zece ruble. Doar pâns
una alta...
— Dar a�if�cut familiei cerere în
toats
regula?
— Desigur, cerere formal�, �i încs
mai demult, de vreo trei
s�pt�mâni.
— �i care a fost r�spunsul?
—B�trânul a izbucnit în hohote de
râs, apoi s-a mâniat r�u de tot,
iar pe Nadia au închis-o în od�ile
de sus. Ea înss
îndurs
eroic orice. De
altfel, toats
încurc�tura s-a produs fiindcs
b�trânul are un ghimpe
împotriva mea din pricins
cs
am p�r�sit postul de la
departamentul unde
ms
c�p�tuise el, acum patru luni,
înainte de a fi intrat la calea
ferat�.E
un b�trân, cum v-am mai spus, tare
cumsecade. Acass
e vesel, apropiat...
Dar cum trece pragul
departamentului, nici nu-l mai
cuno�ti. Parc�-i
Jupiter a�ezat pe tron. I-am dat,
desigur, a în�elege cs
manierele sale
nu-mi erau pe plac. De fapt îns�,
buclucul s-a iscat datorits
unui ajutor al
�efului de birou. Acest domn a
avut n�stru�nica idee de a se
plânge precum
cs
eu m-as
fi purtat "grosolan" cu dânsul,
când în realitate nu i-am
spus decât c�-i un "neevoluat". I-
am l�sat pe to�i în plata Domnului
�i
acum lucrez la un notar public.
— Dar la departament avea�i leafs
mai mare?
— Moft! Era un post extrabugetar!
Tot b�trânul îmi d�dea bani de
între�inere — vs
spun doar c�-i om bun. Totu�i, noi
nu ced�m. Dou�zeci �i
cinci de ruble pe lun�,
bineîn�eles, nu-i suficient.
N�d�jduiesc, îns�,cs
voi
lua parte la administrarea
mo�iilor p�r�ginite ale contelui
Zavileiski.
Atunci voi trece de-a dreptul la
trei mii. Sau poate ms
fac procurist. Azi se
cauts
oameni. Ian te uit�! Ce mai
tunete! Vine furtun�! Bine c-am
izbutit
ss
ajung înainte de începerea
vântoasei. De-acolo doar pe jos am
luat-o, �i
mai mult am alergat.
— Dar, da�i-mi voie, dac�-i a�a,
cum de-a�i izbutit ss
sta�i de vorbs
cu Nadejda Fedoseevna de vreme ce,
pe lângs
toate acestea, nu mai
sunte�i primit acolo?
— Peste gard, bineîn�eles! Ce, nu
se poate? N-a�i observat-o deun�zi
pe ro�covan�? râse el. Ei, bine,
ea-i aceea care are grijs
de noi... apoi o mai
avem �i pe Maria Nikiti�na. Numai
cs
e o bestie aceasts
Maria Nikiti�na!
De ce vs
strâmba�i? Vi-e teams
de tr�snet?
— Nu, mi-e r�u, mi-e foarte r�u,
rosti Velceaninov, chinuit de
subita
lui durere de piept. Se sculs
din fotoliu �i încercs
ss
se plimbe prin odaie.
— Înseamn�, desigur, cs
vs
deranjez! Nu vs
deranja�i. Numaidecât! �i
tân�rul s�ri de la locul s�u.
— Banu ms
deranja�i de loc, nu-i nimic,
rosti din polite�e Velceaninov.
— Cum nu-i nimic, când "pe
Kobâlnikov îl doare burta"? V-
aduce�i
aminte de personajul din �cedrin?
Vs
place �cedrin?
— Da.
— �i mie. Haide, Vasili... ah,
pardon, Pavel Pavlovici, ss
punem cap�t
odat��i odat�! se adress
el, râzând amical, lui Pavel
Pavlovici. Ca ss
vs
intre mai bine în cap, mai
formulez o dats
întrebarea: sunte�i dispus ss
renun�a�i chiar mâine în mod
oficial, fa�s
de b�trâni �i în prezen�a mea, la
orice preten�ie în privin�a
Nadejdei Fedoseevna?
— Nici prin gând nu-mi trece,
spuse Pavel Pavlovici, sculându-se
de
pe scaun cu un aer de ner�bdare �i
de îndârjire, �ivs
rog încs
o dats
ss
ms
l�sa�i în pace... toate nu-s decât
copil�rii �i prostii.
—B�ga�i de seam�, îl amenin�s
el cu degetul pe Truso�ki, zâmbind
plin de înfumurare, vede�iss
nu vs
în�ela�i în socoteli! �ti�i la ce
poate
duce asemenea gre�eal�? Din partea
mea, vs
previn cs
peste nous
luni,
dups
ce ve�i fi f�cut fel de fel de
cheltuieli �i dups
mults
tevatur�, când vs
ve�i reîntoarce aici, ve�i fi
nevoit ss
renun�a�i singur la Nadejda
Fedoseevna,
iar dacs
nu ve�i renun�a va fi înc��i mai
r�u pentru
dumneavoastr�. Iats
ce vs
a�teapts
dacs
vs
înc�p��âna�i. Trebuie ss
vs
fac
atent cs
juca�i rolul câinelui care p�ze�te
claia de fân... ierta�i-mi
compara�ia, nici el nu m�nânc�,
dar nici pe altul nu-l las�.Vs
repet din
spirit umanitar: gândi�i-v�,
încerca�iss
vs
gândi�i temeinic, cel pu�in o
dats
în via��.
—Vs
rog ss
ms
sl�bi�i cu morala
dumneavoastr�!r�cni, mânios,
Pavel Pavlovici. Iar cât prive�te
aluziile dumneavoastrs
infame, voi lua
chiar mâine m�surile mele, ni�te
m�suri severe!
— Aluzii infame? Ce vre�iss
spune�i? Dumneavoastrs
în�ivs
sunte�i
un infam, dacs
vs
vin în minte asemenea lucruri.
Pentru rest voi a�tepta
pâns
mâine, dar dac�... Vai, alt
tr�snet! La revedere! Încântat de
cuno�tin
��, se adress
tân�rul lui Velceaninov.
�i o zbughi afar�, zorit pesemne
ss
scape de furtun��i de ploaie.
XV
Încheierea socotelilor
—A�iv�zut? A�iv�zut? izbucni Pavel
Pavlovici c�tre Velceaninov de
îndats
ce plecs
tân�rul.
— Într-adev�r nu prea ave�i noroc!
rosti într-o doars
Velceaninov.
N-ar fi sc�pat vorba asta, dacs
nu l-ar fi exasperat durerea care
îi
sporea în piept. Pavel Pavlovici
s�ri ca ars.
— �i, în definitiv, care-i rolul
dumneavoastrs
în chestia asta? Nu
mi-a�i înapoiat br��ara din
comp�timire, hai?
— N-am prins momentul...
— Vi se rupea inima de
mizericordie, ca un adev�rat amic
fa�s
de alt
adev�rat amic?
— Fie �ia�a, vs
comp�timeam, r�spunse Velceaninov,
sim�ind un
început de înt�râtare. Totu�i îi
povesti pe scurt cum primise
br��ara �i
cum Nadejda Fedoseevna aproape îl
for�ase cu de-a sila ss
primeascs
propunerea ei.
— Crede�i-m�, n-as
fi luat-o pentru nimic în lume. Am
�ia�a destule
nepl�ceri.
— Vi s-au aprins c�lcâiele �ia�i
acceptat, chicoti Pavel Pavlovici.
— Asta-i o nerozie din partea
dumneavoastr�. De trebuie ss
vs
g�sesc
scuze. A�iv�zut doar adineaori
altfel, cs
nu eu sunt eroul principal, ci
al�ii.
— Totu�i vi s-au aprins
c�lcâiele...
Pavel Pavlovici se a�ez��iî�i
umplu un pahar.
—Vs
închipui�ics
am ss
cedez în fa�ab�ie�andrului? Am s�-
l pun cu
botul pe labe, uite a�a ! Chiar
mâine am ss
ms
duc acolo �ioss
pun
lucrurile la punct. Vom scoate
toate fumurile din c�pu�orul �sta
de copil...
D�du peste cap paharul �iî�i turns
încs
unul, c�p�tând un aer
dezghe�at, pe care nu-l avea mai
înainte.
— Ian te uit�, Nadenka �i Sa�enka,
dr�g�la�ii de pui�ori! Hi-hi-hi!
Truso�ki î�i pierdu firea de
mânie. Un fulger sc�p�rs
orbitor. Bubui
un tr�snet cumplit �i ploaia
începu ss
toarne cu g�leata. Pavel Pavlovici
se
ridic��i închise fereastra.
— �i cum v-a întrebat adineaori
b�ie�andrul: "Nu vs
teme�i de
tr�snet?" Velceaninov ss
se teams
de tr�snet! Apoi cu Kobâlnikov al
lui,
parcs
a�a-i zice, da, Kobâlnikov... Dar
despre cei cincizeci de ani, ce
ave�i
de spus? Vs
mai aminti�i? rosti mali�ios Pavel
Pavlovici.
— Iar dumneavoastr�, cum s-ar
zice, v-a�i instalat aici, observs
Velceaninov,
de-abia îng�imând cuvintele de
durere. Eu ms
culc... Dumneavoastrs
face�i ce �ti�i.
— Nici un câine nu se ds
afars
pe o vreme ca asta! ad�ug�,
jignit,
Pavel Pavlovici, aproape bucuros
de a fi avut prilejul ss
riposteze.
— Bine, n-ave�i decât ss
r�mâne�i aici... be�i...
pute�is��i dormi�i
aici! bolborosi Velceaninov, apoi
se culcs
pe divan �i gemu u�urel.
—Ss
dorm aici? Dar n-o ss
vs
teme�i?
— De ce? întrebs
Velceaninov, ridicându-�i deodats
capul.
— De unde s��tiu eu? Data trecuts
parcs
v-a�i speriat sau poate
numai mi s-a n�z�rit a�a...
— Sunte�i un prost! nu se mai putu
st�pâni Velceaninov �i se
întoarse furios cu fa�a la perete.
— Fie �ia�a! f�cu Pavel Pavlovici.
Bolnavul, cum se întinse în pat,
�i adormi. Dups
starea de tensiune
nervoass
din ziua aceea, pe lângs
puternica zdruncinare a s�n�t��ii
sale
din ultima vreme, parcs
se frânse ceva într-însul. Îi
sl�birs
puterile, se
sim�ea neputincios ca un copil.
Dar durerea birui. Îi învinse �i
oboseala, �i
somnul. El se trezi peste o or�,
�i se ridics
în capul oaselor, gemând de
durere. Furtuna se potolise. În
odaie st�ruia fum gros de �igar�,
sticla era
goal�, iar Pavel Pavlovici dormea
pe cel�lalt divan — întins pe
spate, cu
capul culcat pe perna divanului,
îmbr�cat cum fusese, �i cu ghetele
în
picioare. Monoclul îi lunecase din
buzunar �i spânzura, prins de
cap�tul
unui �nur, pâns
aproape de du�umea. P�l�ria z�cea
al�turi tot pe podea.
Velceaninov se uits
posac la el, dar nu-l trezi. F�cu,
cocârjat, câ�iva pa�i
prin odaie, fiindcs
nu mai avea putere ss
stea culcat, �i gemea, gândindu-
se îndelung la boala lui.
Velceaninov avea unele temeri
asupra durerilor din piept �i,
bineîn
�eles, nu f�rs
motiv. Crizele acestea îl
încercasers
încs
mai demult, dar îl
apucau foarte rar — o dats
la un an sau la doi ani. �tia cs
provin de la
ficat. La început sim�ea, într-un
punct al pieptului la lingurics
sau mai
sus, — cao ap�sare surd�, slab�,
dar sâcâitoare. Durerea cre�tea
mereu,
uneori �inea câte zece ore în �ir,
�i ajungea în cele din urms
atât de violent
�, ap�sarea devenind de nesuferit,
încât bolnavul întrez�rea spectrul
mor�ii.
La ultima crizs
de anul trecut, dups
o durere progresivs
de zece
ceasuri, bolnavul se lini�tise în
cele din urm�, dar puterile i se
sleisers
într-atâta, încât de abia î�i
putea mi�ca mâna. Iar medicul îi
d�duse voie,
în toats
ziua aceea, ca unui copil de
��,ss
bea numai câteva linguri�e de
ceai slab �iss
m�nânce doar o f�râms
de pâine, muiats
în sup�.
Durerea îl apuca din diferite
cauze, dar totdeauna dups
o zdruncinare
a nervilor. Îi trecea de asemenea
în chip ciudat. Uneori, ni�te
simple
comprese calde curmau imediat
durerile de la bun început, în
prima jum�tate
de ceas. Alteori, ca-n timpul
crizei din urm�, nici un mijloc nu
ajutase
la nimic. Durerea îi trecuse numai
luând doze repetate �i progresive
de
vomitive. Doctorul i-a m�rturisit
mai târziu cs
b�nuise cs
pacientul fusese
otr�vit. Mai era mult pâns
la ziu�. Velceaninov înss
nu prea voia ss
trimits
dups
medic în toiul nop�ii. De altfel,
nici nu-i prea avea la inims
pe doc-
tori. În cele din urm�,se v�zu
biruit de durere �i începu ss
geam�. Gemetele
îl trezirs
pe Pavel Pavlovici, care se ridics
de pe divan �ise a�ezs
în
capul oaselor. Cât�va vreme el
trase înfrico�at cu urechea,
privindu-l
nedumerit pe Velceaninov, care
aproape alerga prin amândous
od�ile.
Sticla de b�utur�, pe care o b�use
pesemne prea repede, îl ame�ise cu
totul �i îll�ss
îndelung buimac. În sfâr�it, el se
dezmetici �i se repezi la
Velceaninov, care bâigui ceva
drept r�spuns.
— Asta-i din pricina ficatului,
�tiu eu! se însufle�i deodats
la culme
Pavel Pavlovici, a�a i se întâmpla
exact la fel �i lui Piotr Kuzmici
Polosuhin,
din pricina ficatului. Pentru asta
trebuie oblojeli. Piotr Kuzmici
totdeauna
î�i punea oblojeli. Din asta po�i
muri. Ss
dau o fugs
pâns
la Mavra, ce
spune�i?
— Nu-i nevoie, nu-i nevoie! rosti
enervat, Velceaninov. Nu-mi
trebuie
nimic.
Dar Pavel Pavlovici, Dumnezeu �tie
de ce, aproape se pierdu cu firea,
parcs
ar fi fost vorba de salvat
propriul s�u fiu. Nu vru s��tie de
nimic �i
st�rui din r�sputeri, recomandând
pri�ni�e �i pe deasupra dou�-trei
c�ni
de ceai slab, b�ute una dups
alta — "nu numai fierbin�i, ci
clocotite". În
sfâr�it, d�du o fugs
pâns
la Mavra — nemaia�teptând învoirea
gazdei.
Amândoi a�â�ars
focul la buc�t�ria nefolosits
permanent �i pusers
samovarul.
Între timp, oaspetele izbuti s�-l
culce pe bolnav, îl dezbr�c�, îl
înveli
cu plapuma �i,în mai pu�in de
dou�zeci de minute, preg�ti ceaiul
�i prima
pri�ni��.
— Astea-s farfurii înc�lzite,
încinse! rosti, aproape încântat,
musafirul,
a�ezând pe pieptul bolnav al lui
Velceaninov, o farfurie
înfierbântat�,
învelits
într-un �ervet. Oblojeals
mai buns
nu exist�. Alta nu avem cum ss
o facem — pe când farfuriile, pe
onoarea mea, sunt un leac cum nu
se mai
afl�. Le-am încercat pe Piotr
Kuzmici cu mâinile mele. Altfel
po�is��i mori
din asta! Bea ceai, soarbe-l! Nu-i
nimic dacs
te op�re�ti! Via�a-i mai scumps
decât cochet�ria...
Truso�ki o z�p�ci cu totul pe
Mavra care dormea de-a-n
picioarele.
Schimbau farfuriile la fiecare
trei-patru minute. Dups
a treia farfurie �ia
doua cea�cs
de ceai clocotit, b�ut pe
ner�suflate, Velceaninov sim�i
deodats
ou�urare.
— Ehei, dacs
am alinat pu�in durerea e semn
bun, slavs
Domnului!
exclams
Pavel Pavlovici �i alerg�,
bucuros, dups
alts
farfurie �i dups
alt
ceai.
— Totu-i ss
izgonim durerea! S-o facem ss
dea înapoi! repeta el la
fiecare minut.
Într-o jum�tate de ceas, durerea
se ogoi cu totul. În schimb,
bolnavul
r�mase a�a de sleit de puteri, cs
nu maivru ss
suporte "nici m�car o
farfurioar�", oricât ar fi st�ruit
Pavel Pavlovici. Ochii gazdei se
închideau
de sl�biciune.
— Vreau ss
dorm, ss
dorm! repeta Velceaninov, istovit.
—A�a-i! încuviin�s
Pavel Pavlovici.
—R�mâne�i peste noapte aici... cât
îi ceasul?
— Aproape dou�... f�rs
un sfert.
— Dormi�i la mine.
—Oss
dorm, o ss
dorm.
Peste un minut, bolnavul îl chems
iar��i pe Pavel Pavlovici.
— Dumneavoastr�, dumneavoastr�,
bâigui gazda, când oaspetele se
apropie de dânsul �i se aplecs
asupr�-i... dumneavoastrs
sunte�i mai bun
decât mine. În�eleg totul,
totul... vs
mul�umesc.
— Dormi�i, dormi�i! �opti Pavel
Pavlovici �i, în grab�, se
îndrepts
în
vârful degetelor spre divanul s�u.
Adormind, bolnavul auzi cum
Truso�ki, în prip�,î�ia�ternu
înceti�or
patul, î�i scoase hainele �i, în
sfâr�it, stinse lumân�rile, apoi,
abia respirând
ca ss
nu facs
zgomot, se întinse pe divanul s�u.
F�rs
îndoial�, Velceaninov adormi
foarte curând dups
stinsul lumân
�rilor �i dormi un r�stimp, î�i
aminti limpede mai târziu. Dar în
tot timpul
cât dormi, pân�-n clipa
de�tept�rii, viss
c�-i treaz �i se zvârcole�te în
pat, neputând a�ipi, cu toats
sl�biciunea lui. Vis�, în sfâr�it,
cs
începuse
ss
aiureze, fiind treaz, �ics
nu putea goni nicicum vedeniile
înv�lm��ite în
preajm�-i, de�i avea con�tiin�a
deplins
cs
era vorba de un delir, nu de o
realitate. Vedeniile p�reau ni�te
cunoscu�i. Odaia gemea parcs
de lume, iar
u�a dinspre antreu era dats
în l�turi. Oamenii intrau buluc �i
se înghesuiau
pe scar�. La masa, puss
în mijlocul camerei, �edea un om
ca �i-n visul
de acum o lun�. Ca �i atunci, omul
acesta st�tea cu coatele rezemate
pe
mas�, dar nu voia ss
vorbeasc�. Acuma purta înss
op�l�rie rotunds
cu
panglics
de doliu. "Cum? Nu cumva �i atunci
fusese tot Pavel Pavlovici?"
se gândi Velceaninov. Dar,
aruncându-�i ochii la înf��i�area
omului taciturn,
se convinse cs
acesta era parcs
altcineva. "Dar oare de ce poarts
doliu?" î�i zise, nedumerit,
Velceaninov. G�l�gia, zarva �i
larma persoanelor
înv�lm��ite în jurul mesei erau
îngrozitoare. Oamenii ace�tia
p�reau
mai porni�i împotriva lui
Velceaninov decât în visul
anterior, îl amenin�au
cu pumnii strân�i �ir�cneau ceva
din r�sputeri, f�rs
s�-�i fi putut da
seama ce anume spuneau. "Bine-
bine, dar totul nu-i decât un vis
urât? se
gândi el. �tiu cs
n-am mai putut adormi �i sta
culcat �i m-am ridicat în
picioare, a�a de mult sufeream !"
Totu�i oamenii, strig�tele �i
gesturile lor
— într-un cuvânt — totul era a�a
de real �i de firesc, cs
avea uneori îndoieli:
"Ss
fie într-adev�r numai o
halucina�ie? Doamne, ce-or fi
vrând oamenii
ace�tia de la mine? Dar... dacs
nu aiurez, cum ar fi fost cu
putin�s
ca
strig�tele acestea ss
nu-l fi trezit din somn pe Pavel
Pavlovici? C�ci iat�-l
cs
doarme aici pe divan!" În sfâr�it,
lucrurile se petrecurs
aidoma ca �i în
visul cel�lalt. To�i se îmbulzirs
spre scar��i se bulucirs
în u��, deoarece
de pe scars
d�dea buzna în�untru o alts
gloats
de oameni. Ace�tia duceau
ceva cu dân�ii, ceva mare �i greu.
Se auzeau r�sunând pe trepte pa�ii
ap�sa�i ai hamalilor. Se strigau
de zor unii pe al�ii, cu
r�suflarea t�iat�.
Cei din odaie r�cnirs
într-un glas: "Îl aduc, îl aduc!"
Ochii tuturora sc�p�rar
�, privindu-l �ints
pe Velceaninov. To�i îi ar�tau
prin gesturi scara,
amenin��tori �i triumf�tori. F�rs
a se mai îndoi de realitatea
visului, totul
p�rând aievea, Velceaninov se
ridics
în vârful degetelor ca ss
vad�, peste
capetele mul�imii, ce anume
aduceau oamenii în odaie? Inima îi
zvâcni ca
nebun��i deodats
— întocmai ca în visul de
odinioars
— se auzirs
trei
semnale foarte puternice de
clopo�el. Sunetele erau a�a de
limpezi, precise
�i distincte, cs
asemenea z�ng�nit nu putea fi
auzit numai în vis. În aceea
�i clip�, Velceaninov scoase un
r�cnet �i se trezi.
El nu se repezi înss
ca odinioars
la u��. Ce gând îi comands
prima
mi�care? Dar avusese el oare, în
clipa aceea, vreun gând? Înss
cineva
parcs
i-ar fi suflat la ureche ce
trebuie ss
fac�. Velceaninov s�ri din pat �i
d�du buzna cu mâinile întinse
înainte, ca �i cum s-ar fi ap�rat
sau ar fi
respins un atac, în direc�ia
divanului unde dormea Pavel
Pavlovici. Amândous
mâinile se lovirs
de o alts
pereche de mâini îndreptate asupra
lui, �i
le în�facs
cu putere. Însemna cs
cineva se afla aplecat peste
dânsul. Draperiile
erau l�sate, dar nu st�ruia în
odaie un întuneric bezn�, fiindcs
în
camera de al�turi, care n-avea
asemenea draperii, se strecura o
lumins
slabs
ca de amurg. Deodat�, ceva
îngrozitor de dureros îi t�ie
palma �i
degetele mâinii stângi, iar el
î�id�du pe loc seama cs
apucase un t�is
de
cu�it sau de brici, pe care îl
strânsese puternic cu mâna. În
acela�i timp,
auzi zgomotul surd al unui obiect
pr�v�lit pe podea.
Velceaninov era de trei ori mai
voinic decât Pavel Pavlovici, dar
lupta
dintre dân�ii durs
mult — vreo trei minute încheiate.
Îl doborî în curând la
p�mânt �i îi r�suci mâinile la
spate. Dar ii veni din senin pofta
de a i le
lega înd�r�t. �inând strâns pe
ucigas
cu mâna stângs
r�nit�, se apucs
ss
caute cu dreapta �nurul de la
draperii. Nu-l g�si vreme
îndelungat�, dar,
în cele din urm�, îl prinse �i-l
rupse de la fereastr�. Mai târziu
se ar�ts
surprins de vigoarea aproape
supranaturals
puss
în efortul f�cut. În aceste
trei minute nici unul, nici
cel�lalt nu scoase vreun cuvânt.
Se auzeau
numai r�sufl�rile lor adânci �i
zgomotele surde ale luptei. În
sfâr�it, legându-
i mâinile întoarse la spate,
Velceaninov î�i aruncs
adversarul pe du�umea,
se sculs
în picioare, trase draperia �i
ridics
pu�in storul. Deschizând
fereastra spre strada singuratic�,
gazda v�zu cs
se luminase de ziu�. St�tu
câteva clipe, tr�gând adânc aer
proasp�t în piept. Era ora patru
�i ceva.
Închise fereastra, se duse alene
la dulap, scoase un prosop curat
�iî�i legs
strâns mâna stângs
ca ss
opreascs
sângele care curgea mereu. La
picioare
z�ri pe covor briciul deschis, îl
ridic�, îl închise, îl puse în
cutia de b�rbierit,
uitats
de diminea�s
pe m�su�a de lângs
divanul pe care dormise Pavel
Pavlovici �i, vârând cutia în
birou, încuie sertarul cu cheia.
Dups
aceea
Velceaninov se apropie de Pavel
Pavlovici �i începu s�-l cerceteze
cu privirea.
Între timp, Truso�ki izbuti, cu
mults
greutate, ss
se ridice de pe covor
�iss
se a�eze în fotoliu. Era
dezbr�cat, f�rs
ghete, numai în c�ma��. La
spate �i pe mâneci c�ma�a sa avea
pete de sânge — dar nu sângele
lui, ci
cel curs din mâna r�nits
a lui Velceaninov. Era,
bineîn�eles, Pavel Pavlovici,
dar nu l-ai fi recunoscut la prima
vedere, dacs
l-ai fi întâlnit din
întâmplare — atât de mult i se
schimbase înf��i�area. �edea,
îndreptându-
�i anevoie �alele, datorits
mâinilor legate înd�r�t. Avea fa�a
desfigurat�,
chinuit�, verzuie, înfiorats
din când în când de un tremur. Îl
privea pe
Velceaninov cu o c�ut�turs
fix�, cam tulbure, ca �i cum n-ar
fi putut
deslu�i lucrurile înconjur�toare.
Zâmbi tâmp �i ar�tând cu capul
c�tre
carafa de pe mas�, rosti scurt,
aproape �optind:
— Olecu�s
de ap�!
Velceaninov îi turns
aps
într-un pahar �i-i d�du de b�ut
din mâna
lui. Pavel Pavlovici se repezi,
însetat. Dups
vreo trei înghi�ituri, Truso�ki
ridics
u�or capul, privi �ints
figura lui Velceaninov, care �edea
în fa�a lui
cu paharul în mân�, nu rosti nici
un cuvânt, apoi urms
ss
bea. Potolindu-
�i setea, r�sufls
u�urat. Gazda î�i lus
perna �i hainele, dups
aceea
intrs
în odaia de al�turi, încuindu-l pe
Pavel Pavlovici.
Durerea din ajun îi trecu cu
totul. Dar Velceaninov sim�i din
nou o
sfâr�eals
istovitoare dups
efortul extraordinar la care î�i
supusese for�ele,
r�s�rite în mod miraculos. Încercs
o vreme ss
reconstituie întâmplarea,
dar gândurile îi r�m�sesers
încâlcite. �ocul fusese prea
puternic. Ba î�i
închidea ochii, uneori, r�mânând
a�a chiar câte zece minute, ba se
cutremura
din tot trupul �i se trezea,
atunci î�i aducea aminte de toate
cele,
î�i ridica pu�in mâna care-l
durea, înf��urats
în prosopul ud de sânge, ,�i
se cufunda în gânduri, cu
înfrigurare... Un singur lucru
izbuti Velceaninov
s��i-l deslu�eascs
foarte limpede, �i anume cs
Pavel Pavlovici încercase
într-adev�rs�-l înjunghie. Poate
cs
cu un sfert de ceas mai înainte
nici el
însu�i încs
nu fusese hot�rât s�-l înjunghie.
Cutia cu brice, care îi c�zuse
sub ochi abia în ajun, poate nu-i
trezise nici un gând �i doar o
înregistrase
cu mintea (de obicei bricele
st�teau totdeauna în birou,
închise sub cheie,
�i numai în diminea�a aceea le
scosese Velceaninov ca s�-�i
potriveascs
musta�a �i favori�ii —ceea ce
f�cea câteodat�). "Dacs
ar fi avut de gând ss
ms
ucid�, încs
mai demult, — atunci �i-ar fi
preg�tit desigur din timp un
pumnal sau un pistol, nu s-ar fi
bazat pe bricele mele pe care nu
le v�zuse
niciodats
pâns
ieri", îi trecu prin minte.
În sfâr�it, b�turs
ceasurile �ase. Velceaninov se
de�tept�, se îmbr�cs
�i se duse la Pavel Pavlovici.
Descuind u�a, el nu-�i putu da
seama de ce-l
f�cuse prizonier pe Truso�ki �i
nu-i d�duse drumul ss
plece numaidecât.
Spre uimirea lui prizonierul era
complet îmbr�cat. G�sise pesemne
un
mijloc de a se dezlega. �edea
într-un fotoliu, dar se sculs
în picioare, când
intrs
în odaie Velceaninov. P�l�ria �i-o
�inea în mân�. Privirea lui
alarmats
parcs
încerca ss
spun�, cu toats
graba:
"Nu mai spune nimic... nici nu
face ss
începi... n-ai despre ce ss
vorbe�ti..."
— Pleca�i! rosti Velceaninov.
Lua�i-vs
cutiu�a cu br��ara! ad�ug�.
Pavel Pavlovici se întoarse de la
u��, lus
repede cutioara de pe mas�,
o vârî în buzunar �i ie�i pe u��.
Velceaninov r�mase în prag ca ss
încuie
dups
dânsul. Privirile li se
încruci�ars
pentru cea din urms
oar�. Truso�ki
se opri brusc. Î�i încruci�ars
privirile, timp de vreo cinci
secunde... ca �i
cum ar fi �ov�it. În sfâr�it,
gazda ridics
f�rs
vlags
mâna:
— Hai, duce�i-v�! rosti
Velceaninov cu jum�tate de gur��i
încuie u�a
cu cheia.
XVI
Analiza
Un sentiment puternic �i
neobi�nuit de bucurie îl cuprinse
pe Velceaninov.
Se sfâr�ise ceva. Avusese loc un
deznod�mânt. Triste�ea ap�s�toare
de odinioars
îl p�r�si, se spulber�. Cel pu�in
a�ai se p�rea. Starea aceasta
sufleteascs
durase cinci s�pt�mâni. Î�i ridica
uneori mâna în sus, privea
prosopul jilav de sânge �i morm�ia
în sine: "Nu, nu, de data asta
totul s-a
sfâr�it!" �i, în cursul acestei
dimine�i, pentru întâia oars
în ultimele trei
s�pt�mâni, aproape nici nu se mai
gândi la Liza — ca �i cum sângele
curs
din degetele sale r�nite l-ar fi
eliberat de obsesie.
�id�du perfect de bine seama cs
trecuse printr-o primejdie
n�prasnic
�. "Ace�ti oameni, se gândi el,
care nu �tiu, cu o clips
mai înainte, dacs
au ss
înjunghie ori nu pe cineva, tocmai
oamenii ace�tia, când încape un
pumnal în mâinile lor tremur�toare
�i cum simt cea dintâi �â�niturs
de
sânge fierbinte pe degetele lor,
nu numai cs
te înjunghie, ci «hâr�ti!» î�i
reteaz��i capul, z�ua�a!"
Velceaninov nu putu r�mâne acas�,
ci ie�i în strad�, convins cs
trebuie ss
facs
neap�rat ceva sau cs
se va petrece f�rs
îndoials
ceva cu el.
Umbls
pe str�zi, a�teptând. Îl st�pânea
o puternics
dorin�s
de a se întâlni
cu cineva, cu care ss
intre în vorb�, fie chiar �i cu un
necunoscut. Gândul
acesta, îl duse la un medic pentru
a-i pansa cumsecade mâna.
Doctorul, o
veche cuno�tin��, îi cercets
rana �i îl întrebs
de curiozitate cum de i s-a
putut întâmpla un astfel de
accident. Velceaninov încercs
ss
scape de r�spuns
printr-o glum�, apoi izbucni în
râs �i era cât pe ce s�-i
povesteascs
adev�rul, dar se st�pâni. Medicul
îi lus
pulsul �i, aflând despre criza lui
din ajun, îl convinse ss
ia un calmant, pe care îl avea la
îndemân�. Iar în
privin�ar�nii, doctorul îl lini�ti
spunându-i cs
nu era cazul ss
se a�tepte la
cine �tie ce urm�ri grave.
Pacientul pufni în râs �i-l
încredin�s
cs
rana
avusese chiar urm�ri excelente. De
dous
ori în aceea�i zi, Velceaninov se
sim�i împins ss
povesteascs
întreaga p��anie �i altora — o
dats
chiar unui
om cu totul necunoscut, cu care
intrs
în vorbs
la o cofet�rie. Pâns
atunci
nu putea suferi ss
lege convorbiri cu str�ini, în
locuri publice.
Colinds
prin magazine, cump�rs
un ziar �i trecu pe la croitorul
s�u
ca s�-�i comande un costum de
haine. Ideea de a vizita familia
Pogorel�ev
continua s�-l indispun�. De aceea
nu se mai gândi la ea. De altfel,
nici nu
se putea duce la dân�ii la vil�,
întrucât el se a�tepta la nu �tiu
ce eveniment
aici, în ora�. Mâncs
de prânz cu poft�, intrs
în vorbs
cu chelnerul �i
cu un vecin de mas�.B�u o jum�tate
de sticls
de vin. Nici nu-i trecea prin
minte posibilitatea de a-i reveni
criza din ajun. Era convins cs
boala-i
trecuse cu totul chiar în momentul
când, adormind seara într-o stare
de
istovire, se de�teptase peste o
or��i jum�tate, s�rise din pat �i-
l aruncase
pe ucigas
la p�mânt cu o for�s
herculean�. Spre sear�,
Velceaninov sim�i
ame�eli. Ceva asem�n�tor delirului
de asears
din timpul somnului îl
apuca, din când în când. Se
întoarse acass
în amurg �i, intrând în�untru,
se sperie de odaia lui. Locuin�a
ise p�ru sinistr�, înfior�toare. O
m�surs
cu pa�ii de câteva ori în lung �i-
n lat. Trecu chiar pe la
buc�t�rie, unde nu
intra mai niciodat�. "Aici
înfierbântasers
ei azi-noapte farfuriile" — îi
fulgers
prin minte. Z�vorî u�a, bine de
tot, �i aprinse lumân�rile mai
devreme decât de obicei. Î�i
aminti în curând c�, cu jum�tate
de ceas mai
înainte, trecând pe la poart�, o
chemase pe Mavra �i o întrebase
"dacs
în
lipsa lui de-acass
nu d�duse pe la dânsul Pavel
Pavlovici", ca �i cum ar fi
putut într-adev�rss
treac�.
Dups
ce se z�vorî cu grij�, Velceaninov
descuie biroul, scoase trusa
de b�rbierit �i lus
briciul "din ajun" ca s�-l
priveasc�. Pe mânerul alb de os
r�m�sesers
mici pete de sânge. Puse briciul
înapoi în trus��i o încuie în
sertar. I se f�cu somn. Sim�ics
trebuie ss
se culce numaidecât, altfel "a
doua zi nu va mai fi bun de
nimic". Ziua de mâine îi ap�rea,
nu �tiu cum,
ca o zi predestinat��i "final�".
Dar acelea�i gânduri, nedomolite
�i irezistibile,
care în cursul întregii zile nu-l
p�r�sisers
nici o clips
pe strad�, se
înv�lm��eau acum insistent în
capul s�u bolnav. �i el gândi,
gândi, gândi
într-una �i mults
vreme îi fu cu neputin�s
ss
adoarm�...
"Dac�-i în afars
de orice îndoials
cs
lui Truso�ki îi venise din
întâmplare
gândul de a ms
înjunghia, medita el mai departe,
oare nu-i trecuse
cumva prin minte ideea aceasta �i
mai înainte, m�car a�a, ca un
simplu
gând într-o clips
de mânie?" G�si unr�spuns straniu
la aceasts
întrebare:
"Pavel Pavlovici voia s�-l ucid�,
dar gândul omorului nu trecuse
niciodats
prin creierul viitorului asasin".
Într-un cuvânt: "Pavel Pavlovici
voia s�-l
ucid�, dar nu �tia cs
voia s�-l ucid�. Toate acestea n-
au nici o noim�,
totu�i asta-i realitatea! î�i zise
Velceaninov. Nu venise Truso�ki
aici s�-�i
caute slujb��i nici pentru
Bagautov — de�i umblase dups
post �i trecuse
pe la Bagautov, ba turbase chiar
de necaz, când acesta încetase din
via��.
Pe Bagautov îl ura ca pe o
zdrean��. Pentru mine, venise, de
fapt, �io
luase pe Liza..."
"Iar eu, ms
a�teptam eu oare c-o ss
m�... Înjunghie?" Adeveri: se
a�teptase, �i anume — tocmai din
momentul când îl v�zuse în cupeu
urmând sicriul lui Bagautov. "De
atunci parcs
am început ss
a�tept ceva...
dar, bineîn�eles, nu asta: cs
are ss
ms
înjunghie...
Oare fusese sincer, sincer cu
adev�rat, exclams
din nou Velceaninov,
ridicându-�i deodats
capul de pe pern��if�cându-�i
ochii mari, adics
sincer în tot ce-mi dest�inuise în
ajun... nebunul acesta despre
iubirea lui
fa�s
de mine, când îi tremura b�rbia,
iar el se lovea cu pumnul în
piept?
A fost foarte sincer! încuviin�s
el, aprofundând �i analizând
neîntrerupt
situa�ia. Acest Quasimodo din
ora�ul T. era suficient de prost
�i de
generos ca s�-l îndr�geascs
pe amantul so�iei sale, la care
dou�zeci de ani
nu observase nimic. Ms
stimase timp de nous
ani, îmi venerase memoria �i
re�inuse "cuget�rile" mele. O,
Doamne, iar eu habar n-aveam de
toate
acestea! Nu-i cu putin�s
ss
fi min�it asear�! Dar oare ms
iubea ieri, când
îmi spunea, declarându-mi iubire:
«Hai ss
încheiem socotelile». Da, ms
iubea, urându-m�. Asta-i, de
altfel, iubirea cea mai
puternic�...
E posibil, ba chiar e sigur, cs
îi f�cusem o impresie prodigioass
în
ora�ul T., prodigioas��i
«pl�cut�». Tocmai se putuse
întâmpla una ca asta
cu un asemenea Schiller cu masca
lui Quasimodo. Îmi exagerase de o
suts
de ori calit��ile fiindcs
îl uluisem în însingurarea lui
filozofic�... Ar fi
interesant s��tiu prin ce anume îl
uluisem? Poate prin mânu�ile mele
�i
prin îndemânarea de a le trage pe
degete. Ace�ti Quasimodo se
pr�p�desc
dups
estetic�. Uf, se pr�p�desc! O
pereche de m�nu�i e de ajuns
pentru
câte un suflet mult prea nobil,
mai ales când face parte dintre
«eternii
so�i». Restul îl completeazs
ei singuri �i chiar se iau la
b�taie pentru
dumneata, dac��ii la asta. Apoi
cât de tare supraapreciazs
el mijloacele
mele de cucerire! Poate tocmai
aceste mijloace de cucerire îl
uimisers
pe
Truso�ki mai mult decât orice.
Gândi�i-vs
numai la exclama�iile lui de
atunci: «Dac��i omul acesta,
atunci în cine de pe lume ai mai
putea ss
te
încrezi?» Dups
asemenea strig�t te prefaci în
fiar�...
Hm! Venise aici «ca ss
ms
îmbr��i�eze �iss
plâng�» — dups
cum se
exprimase el însu�i în chipul cel
mai viclean cu putin��... adics
venise la
mine ca ss
ms
înjunghie, dar cu motivarea cs
vine «ss
ms
îmbr��i�eze ,�i
ss
plâng�»... O adusese �i pe Liza.
Te pomene�ti cs
dacs
m-ar fi podidit �i
pe mine lacrimile poate m-ar fi
iertat într-adev�r, c�ci stra�nic
�inea ss
ms
ierte! Dar chiar de la prima
întâlnire, totul s-a transformat
în fandoseli de
be�iv, în nerozii grote�ti �i în
�ivlituri dezgust�toare de muiere
ofensat�.
(â�i pusese singur coarne...
coarnele acelea... deasupra
frun�ii.) De aceea
el �i venea beat ca, fandosindu-
se, ss
se poats
exprima. Treaz, n-ar fi fost
în stare. Îi pl�cea ss
se fandoseasc�... uf! grozav îi
mai pl�cea. Uf, ce
bucuros fusese când ms
silise ss
ms
s�rut cu dânsul! Atunci nu �tia
precis cum se vor ispr�vi
rela�iile dintre noi: ms
va îmbr��i�a sau ms
va
înjunghia? S-a întâmplat,
bineîn�eles, cum e mai bine, i-au
izbutit
amândou�. Cea mai fireascs
solu�ie! Da, da, naturii nu-i plac
mon�trii. De
aceea ea-i suprims
prin «solu�ii fire�ti». Cel mai
resping�tor monstru este
cel cu sentimente nobile. �tiu
asta din propria-mi experien��,
Pavel
Pavlovici! Pentru un monstru
natura nu-i mams
bun�, ci ma�ter�. Dacs
na�te un monstru, natura nu-l
cru��, ci-l pr�p�de�te — �i pe
buns
dreptate. Îmbr��i��rile �i
lacrimile atotiert�toare nu li se
iarts
în zilele
noastre nici unor oameni cinsti�i,
darmite unor in�i cum suntem noi
amândoi, Pavel Pavlovici!
Da, Truso�ki fusese destul de
prost ca ss
ms
ducs
la logodnica lui. O,
Doamne! La logodnic�! Numai un
asemenea Quasimodo putea z�misli
ideea de «a rena�te într-o via�s
nou�» prin intermediul
nevinov��iei
domni�oarei Zahlebinina! Dar
dumneavoastrs
nu sunte�i vinovat, Pavel
Pavlovici. Nu sunte�i vinovat.
Dumneavoastrs
sunte�i un monstru �i nu
pute�is�vâr�i decât fapte
monstruoase. Chiar gândurile �i
speran�ele vs
sunt tot a�a. De�i monstru, v-a�i
îndoit de ideea dumneavoastr�. De
aceea
a�i avut nevoie de înalta
sanc�iune a lui Velceaninov,
stimat cu atâta
evlavie. Vs
trebuia aprobarea lui Velceaninov,
confirmarea din partea-i cs
visul nu-i vis, ci realitate. Ms
dusese la logodnics
dintr-o stims
evlavioas�,
crezând în noble�ea sentimentelor
mele, în speran�acs
acolo, lângs
o tuf�,
ne vom îmbr��i�a, poate, �i vom
v�rsa o lacrim�, cât mai aproape
de
nevinov��ia întruchipats
de logodnic�! în sfâr�it acest
«etern so�» fusese
dator, obligat chiar, ss
se pedepseascs
m�car o dats
pentru toate cele �i,
ca ss
se pedepseascs
definitiv, a �i pus mâna pe
brici... ce-i drept, din
întâmplare... dar a pus mâna.
«Totu�i l-am înjunghiat cu
pumnalul...
totu�i a sfâr�it prin a înjunghia,
de fa�s
cu guvernatorul!» Fiindcs
veni
vorba, oare avusese Truso�ki un
gând, cât d cât, în aceasts
privin�s
—
când îmi relatase povestea cu
cavalerul de onoare? Avusese oare,
într-adev
�r, în capul lui ceva, atunci
noaptea, când se sculase din pat
�i st�tuse în
mijlocul od�ii? Hm! Nu, atunci
st�tuse doar în glum�. Se sculase
pentru
nevoile sale �i, v�zând cs
ms
speriasem de dânsul, nici nu-mi
r�spunsese
timp de zece minute, fiindcs
îi pl�cuse neînchipuit de mult cs
fusese în
stare ss
ms
înfrico�eze... Într-adev�r, atunci
i se n�z�rise poate ceva,
pentru întâia oar�, când st�tuse
în întuneric...
Totu�iss
nu fi uitat ieri pe mass
briciul, poate nu s-ar fi
întâmplat
nimic. Nu-i a�a? Nu-i a�a? Nu ms
ocolea înainte vreme? Nu mai d�dea
câte dous
s�pt�mâni pe la mine? Nu se
ascundea de mine, fiindu-i mils
de
mine? Nu l-a ales întâi pe
Bagautov, �i nu pe mine? Nu s�rise
noaptea ca
ss
înfierbânte farfuriile, gândindu-
se la o diversiune — ss
treacs
de la
pumnal la duio�ie! Voia ss
ms
scape �i pe mine, �i pe dânsul —
prin
farfuriile acelea încinse!"
Capul bolnav al fostului "om de
lume" mai lucrs
mult în felul acesta,
gândind verzi �i uscate, pâns
se lini�ti. Se trezi a doua zi cu
acela�i cap
bolnav, dar cu o teroare absolut
nou��i cu totul nea�teptat�.
Teroarea asta îl cuprinse pe
Velceaninov (�i om de lume) în
urma
fermei sale convingeri, care se
înt�ri pe nea�teptate în mintea
lui, în faptul
cs
el în persoan��i din proprie
ini�iativs
os�-�i încheie fr�mânt�rile
suflete�ti, ducându-se chiar
ast�zi la Pavel Pavlovici. De ce?
Pentru ce? Nu
�tia nimic, �i, dezgustat, nici nu
voia s��tie. Un singur lucru era
limpede
în capul lui,: cs
se va duce cu un rost.
Aceasts
stare de demen�s
— altfel n-o putea numi nici el —
se înfirips
într-atât, încât c�p�t�, pe cât e
cu putin��, un aspect rezonabil �i
un
pretext destul de firesc. Astfel
î�i închipuise încs
de ieri cs
Pavel Pavlovici
se va întoarce la hotel, se va
încuia bine de tot �i... se va
spânzura, ca acel
casier despre care îi povestise
Maria Sâsoevna. Gândul acesta din
ajun se
pref�cu în mintea lui, încetul cu
încetul, într-o convingere f�rs
sens, dar
foarte ferm�. "Adics
de ce ss
se spânzure nerodul?" se întreba
el mereu. �i
reaminti �i cuvintele Lizei... "De
altfel, �i eu, în locul s�u, m-as
fi spânzurat"
— îi trecuse �i lui prin minte,
într-un rând.
— În sfâr�it, în loc ss
se ducs
la mas�, se îndrepts
spre Pavel Pavlovici.
"Am s-o întreb doar pe Maria
Sâsoevna", î�i zise el. Dar pâns
ss
apuce
a ie�i în strad�, se opri deodats
în poart�.
"Nu cumva, nu cumva, exclams
Velceaninov, f�cându-se la fa�s
stacojiu de ru�ine, oare nu cumva
am ss
ms
târ�sc pâns
acolo numai �i
numai «ca s�-l îmbr��i�ez �iss
izbucnesc în plâns»? Nu cumva
lipsea doar
mâr��via asta f�rs
noims
pentru a completa toats
înjosirea mea?"
Dar Providen�a oamenilor cinsti�i
�i cumsecade îl salvs
pe Velceaninov
de "mâr��via asta f�rs
noim�". De-abia ie�i în strads
când se ciocni
nas în nas cu Alexandr Lobov.
Tân�rul era zorit �i emo�ionat.
— Tocmai veneam la dumneavoastr�.
Amicul vostru Pavel Pavlovici...
— Ce? S-a spânzurat? bâigui
buimac, Velceaninov.
— Cine ss
se spânzure? �i de ce? î�i holbs
ochii Lobov.
— Nimic-nimic... zic �i eu, numai
a�a, într-o doar�... continua�i,
vs
rog...
— Uf, la dracu, dar ce idee
caraghioas�! Nu s-a spânzurat de
loc (de
ce ss
se fi spânzurat?). Dimpotriv�, a
plecat de aici. Cu pu�in mai
înainte
l-am urcat în tren �i l-am
expediat. Uf, ce mai bea omul
�sta! Trei sticle am
dat gata... �i Predposâlov, cot la
cot cu noi. Dar stra�nic mai bea
Truso�ki,
stra�nic! A cântat în vagon, �i-a
amintit de dumneavoastr�, �i-a
fluturat
mânu�a la plecare, mi-a dat în
grijs
ss
vs
transmit salut�ri. Mare canalie!
Spune�i �i dumneavoastr�. Nu-i
a�a? Tân�rul era într-adev�r
cherchelit.
Drept dovads
îi sticleau ochii, avea fa�a
îmbujorat��i i se împleticea limba
în gur�. Velceaninov bufni în
hohote de râs.
— Vass
zics
a�i încheiat-o cu Bruderschaft!
Ha-ha! V-a�i îmbr��i�at �i
a�i izbucnit în plâns. Ah, ce
Schilleri îmi mai sunte�i! Poe�i!
—Vs
rog ss
nu ne vorbi�i de r�u. �ti�ics
acolo a renun�at cu totul. A
fost la vil��i ieri, a fost �i
azi. Stra�nic ne-a mai încondeiat
pe noi. Pe
Nadia au încuiat-o într-o camers
la mezanin. �ipete �i lacrimi...
Dar n-o ss
ced�m... Vai, ce mai bea, ce mai
bea! �ti�i doar ce "mauvais ton"
este, adics
nu chiar "mauvais ton", ci cum ss
spun... �i despre dumneavoastrs
î�i aducea
mereu aminte. Dar se poate compara
el cu dumneavoastr�? Sunte�i
oricum o persoans
respectabil�, care cândva a f�cut
parte într-adev�r din
înalta societate �i de-abia acum
a�i fost nevoit ss
o evita�i, parcs
din pricina
s�r�ciei... Dracu s��tie... cs
n-am prea descurcat bine toate
spusele
lui.
— Aha, va ss
zics
el v-a vorbit despre mine cu
asemenea expresii?
— El, el, dar nu vs
formaliza�i. A fi un adev�rat
cet��ean valoreazs
mai mult decât a apar�ine înaltei
societ��i. Dups
mine, în vremurile
noastre, nici nu �tii pe cine
trebuie ss
stimezi în Rusia. Cred cs
sunte�i de
acord cu mine cs
asta-i o boals
gravs
a secolului, când nu �tii pe cine
ss
stimezi — nu-i a�a?
—A�a-i, a�a-i! Dar ce mai e cu el?
— Cu el? Adics
cu cine? A, da! Oare de ce ne tot
spunea: Velceaninov
este în vârsts
de cincizeci de ani, dar �i-a
tocat averea. De ce spunea dar �i
nu �i? Râdea din toats
inima �i repeta acela�i lucru de o
mie de ori. S-a
urcat în vagon �i s-a pus pe
cântat, apoi pe plâns. Era ceva
dezgust�tor,
lamentabil s�-l vezi a�a beat. Uf,
cum nu-i pot suferi pe oamenii
pro�ti. S-a
apucat ss
zvârle bani cer�etorilor pentru
ve�nica pomenire a sufletului
Lizavetei — pesemne, nevast�-sa?
— Nu, fiica.
— Dar ce ave�i la mân�?
— M-am t�iat.
— Nu-i nimic, are ss
treac�... Dar Pavel Pavlovici,
duc�-se dracului,
bine c-a plecat! Pun r�m��ag cs
unde s-o fi ducând el, numaidecât
are ss
se însoare din nou — nu-i a�a?
— Dar �i dumneavoastrs
vre�iss
vs
c�s�tori�i?
— Eu? Cu mine-i altceva! Sunte�i
cam pozna�. Dacs
dumneavoastrs
ave�i cincizeci de ani, Truso�ki a
împlinit desigur �aizeci. Vede�i,
e nevoie
de pu�ins
logic�, dragul meu! De altfel,
trebuie s��ti�ics
alt�dat�, tare
demult, aveam convingeri pur
slavofile. Ast�zi înss
a�tept zorii dinspre
Occident... �i acum la revedere!
Ce bine-mi pare cs
v-am întâlnit f�rs
a
mai fi nevoie ss
intru la dumneavoastr�. Nu mai
st�rui�i, nu intru, n-am
când...
�i câtpe ce eras-o ia la
s�n�toasa.
— Uf, unde mi-i capul? zise
tân�rul, întorcându-se. Doar am
fost
trimis la dumneavoastrs
cu o scrisoare. Iat-o! De ce n-a�i
venit s�-l
conduce�i la gar�?
Velceaninov se întoarse acas��i
deschise plicul adresat lui.
În plic nu era nici un rând de la
Pavel Pavlovici. În schimb, se
afla
acolo o alts
scrisoare. Velceaninov recunoscu
numaidecât scrisul. Misiva
era veche, hârtia îng�lbenit�,
cerneala decolorat�... fusese
scriss
acum
vreo zece ani lui, la Petersburg,
la dous
luni dups
plecarea sa din ora�ul T.
Dar scrisoarea aceasta nu-i fusese
expediat�. În locul ei,
Velceaninov
primise un alt text. Acest lucru
reie�ea limpede din scrisoarea
îng�lbenit�,
în care Natalia Vasilievna î�i lua
r�mas bun de la dânsul pentru
totdeauna
— întocmai ca �i în scrisoarea
primits
—m�rturisindu-i dragostea pentru
al'tul, totu�i nu-i ascundea
sarcina. Dimpotriv�, îi f�g�duia
ca o consolare
c�-i va trimite printr-o ocazie
copilul care urma ss
vin�. Îl încredin�acs
obliga�iunile lor devenisers
altele, prietenia dintre dân�ii
fiind astfel pecetluits
pentru ve�nicie... Drept vorbind,
era pu�ins
logics
în toate acestea, în
schimb, unicul �el p�rea l�murit:
s-o scuteascs
de dragostea lui. Îi îng�duia
chiar ss
treacs
pe la dân�ii peste un an, ca ss
vads
copilul. Dumnezeu
�tie de ce se r�zgândise �i
expediase o alts
scrisoare în locul acesteia.
Când o citi, Velceaninov se
îng�lbeni la fa��, dar î�i
închipui �i figura
lui Pavel Pavlovici, g�sind
scrisoarea �i citind-o pentru
prima oars
înaintea
besactelei familiale din lemn
negru cu incrusta�ii de sidef.
"Pesemne p�lise �i Truso�ki ca un
mort, î�i zise Velceaninov,
z�rindu-
�i din întâmplare chipul în
oglind�... Pesemne o citea, î�i
închidea
ochii, apoi îi deschidea brusc din
nou cu n�dejdea cs
scrisoarea se va
preface dintr-o dats
într-o simpls
hârtie alb�... F�cuse aceasta
desigur de
vreo trei ori în �ir."
XVII
Eternul amant
Trecusers
aproape doi ani de la întâmplarea
povestits
de noi. Îl
întâlnim pe domnul Velceaninov
într-o frumoass
zi de var�, într-un vagon
pe una din noile noastre linii de
cale ferat�.C�l�torea spre Odesa
ca ss
se
întâlneascs
de pl�cere cu un amic �i, în
acela�i timp, având �i un alt
scop,
la fel de atr�g�tor. Acest prieten
urma s�-i puns
la cale o întrevedere cu o
doamns
extrem de frumoas�, pe care
Velceaninov dorise încs
mai demult
s-o cunoascs
mai îndeaproape. F�rs
a intra în am�nunte, ne vom limita
la
observa�ia c�, în ultimii doi ani,
Velceaninov se schimbase foarte
mult sau,
mai bine zis, se îndreptase. Din
vechea-i ipohondrie nu mai
r�m�sese
aproape nici o urm�. Din
feluritele "amintiri" �i nelini�ti
— consecin�e ale
bolii sale — care îl împresurasers
la Petersburg în urms
cu doi ani, în
timpul procesului interminabil, îi
mai r�m�sese în suflet o ru�ine
ascunss
când se gândea la perioada aceea
de sl�biciune, units
cu lipsa de curaj. Se
consola în parte, spunându-�ics
starea aceasta nu-i va mai reveni
�ics
niciodats
nimeni nu va afla nimic despre ea.
În epoca aceea, e adev�rat,
Velceaninov rupsese rela�iile cu
societatea, î�i neglija chiar
îmbr�c�mintea
�i tr�ia retras, �i toats
lumea, bineîn�eles, observase
lucrurile acestea.
Reap�ru, îns�, cu o înf��i�are
sp��it�, totodats
îns�, atât de ref�cut��i de
încrez�toare, încât "to�i" îi
iertars
numaidecât r�t�cirea vremelnic�.
Chiar
aceia, pe care într-o vreme
Velceaninov încetase s�-i salute,
au fost cei
dintâi care l-au recunoscut în
noua ipostaz��i i-au întins mâna,
f�rs
s�-i
puns
întreb�ri sâcâitoare, parcs
între timp ar fi fost plecat
undeva departe
pentru afacerile sale personale,
care nu priveau pe nimeni, �i s-ar
fi întors
de curând.
Cauza principals
a acestei fericite transform�ri a
fost, se în�elege,
rezultatul procesului. Velceaninov
c�p�ts
numai vreo �aizeci de mii de
ruble — lucru desigur m�runt, dar
foarte însemnat pentru dânsul. El
se
sim�i dintr-o dats
cu picioarele pe teren solid. �i
reg�si vass
zics
echilibrul moral. �tia acum cu
siguran�s
cs
nu-�i va mai toca "precum un
prost" �i ace�ti ultimi bani, cum
î�i tocase primele sale dous
averi —
ajungându-i cu chibzuials
pentru toats
via�a. "Oricât s-ar cl�tina
edificiul
lor social �i orice ar trâmbi�a
unul �i altul, gândea el uneori,
observând
toate aceste lucruri miraculoase
�i inimaginabile care se petreceau
în
juru-i �i în întreaga Rusie,
oamenii pot ss
se schimbe, de asemenea ideile,
dar eu sunt sigur cs
voi avea totdeauna la dispozi�ie
barem prânzul acesta
fin �i gustos, pe care îl savurez
acum — ceea ce înseamns
cs
sunt preg�tit
pentru orice." Acest gând
mângâietor, care friza voluptatea
puse deplins
st�pânire pe el încetul cu încetul
�i produse o radicals
transformare a lui,
chiar fizic�,ca ss
nu mai vorbim de cea moral�.P�rea
un alt om, în
compara�ie cu "hârciogul", de acum
doi ani, pe care l-am zugr�vit,
erou al
unor întâmpl�ri cu totul
nepl�cute. C�p�tase o privire
vesel�, senin�, de
om a�ezat. Pân��i zbârciturile
urâte, care începusers
mai demult ss
i se
adune în jurul ochilor �i pe
frunte, aproape disp�ruser�. I se
schimbs
chiar culoarea fe�ei —mai alb�,
mai rumens
în ultimul timp. În momentul
de fa��, Velceaninov �edea pe o
canapea confortabils
într-un vagon de
clasa întâi, prads
unui gând pl�cut. În sta�ia
urm�toare era un nod de c�i
ferate, de acolo pornea la dreapta
o alts
linie. "Dacs
as
lua-o la dreapta, as
putea face, dups
dous
sta�ii, o vizits
unei doamne cunoscute, de curând
întoarss
din str�in�tate, care se afls
acum într-o însingurare
provincial�,
negr�it de agreabils
pentru mine �i foarte
plictisitoare pentru dânsa. Ar fi
deci cu putin�s
s�-mi folosesc timpul într-un mod
nu mai pu�in interesant
decât la Odesa, cu atât mai mult
cu cât nu-i târziu ss
ms
duc dups
aceea
�i la Odesa..." Dar el st�tea în
cump�n�, neputându-se hot�rî.
A�tepta
parcs
"un imbold". Între timp, trenul se
apropie de gar��i aici imboldul nu
se l�ss
a�teptat.
În gara aceasta trenul st�tea
patruzeci de minute �ic�l�torii
puteau
lua prânzul. Chiar la intrarea în
sala de a�teptare de clasa întâi
�i a doua
se îngr�m�diser�, ca de obicei, o
mul�ime de oameni gr�bi�i �i
ner�bd�tori,
�i, poate tot dups
obicei, izbucni un scandal. O
doamn�, frumu�ics
foc,
dar parcs
prea împopo�onats
pentru voiaj, coborî dintr-un
vagon de clasa
a doua, aproape târând cu amândous
mâinile dups
dânsa pe un ofi�eras
de ulani, un tinerel chipe�, care
se zb�teaca ss
scape din ghearele ei.
Ofi�era�ul cel tinerel era beat
turt�, iar doamna, mai în vârst�,
o ruds
de-a
lui, dups
toate probabilit��ile, nu-l l�sa
nici un pic din mân�, temându-se
pesemne ss
n-o zbugheascs
de-a dreptul la bufetul cu b�uturi
spirtoase.
Între timp, în înghesuial�, ulanul
se ciocni nas în nas cu un
negustora�,
aburit �i el, ajuns în ultimul hal
de necuviin��. Acest negustoras
se
împotmolise în gars
de dous
zile, bând �i aruncând bani în
dreapta �i în
stânga, înconjurat de tot soiul de
cheflii, �i nu putea prinde nici
un tren ca
s�-l ducs
mai departe. Se iscs
o sfad�. Ofi�erul zbiera,
negustora�ul înjura,
iar doamna — în culmea dezn�dejdii
— c�uta s�-l trags
pe ulan de lângs
cel�lalt cert�re�, exclamând pe un
ton plin de implorare: ,rMitenka!
Mitenka!"
Scena aceasta îi p�ru
negustora�ului din cale-afars
de scandaloas�.
Ce-i drept, toats
lumea râdea. Dar negustora�ul se
indigns
mai mult
pentru moralitatea ofensat�, cum i
se p�rea lui.
— Ian te uit�: "Mitenka!" rosti el
în chip de dojan�, maimu��rind
gl�sciorul sub�irel al cucoanei.
N-ave�i ru�ine nici m�car fa�s
de lume!
Se apropie, cl�tinându-se, de
doamna care se pr�v�li pe cel
dintâi
scaun ce-i ie�i în cale, tr�gând
dups
sine �i pe ulan. O m�surs
cu dispres
din cap pân�-n picioare �i
psalmodie, t�r�g�nând cuvintele:
— Târfs
ce e�ti, târfs
ordinar�!
Doamna d�du un �ip�t ascu�it �i se
uit�, rug�toare, în juru-i,
a�teptând
salvare de undeva. Era ru�inat��i
îngrozit�. �i, culmea ghinionului,
ofi�erul s�ri de pe scaun �i,
vociferând, se aruncs
asupra negustora�ului,
dar lunec��ic�zu gr�mads
înapoi pe scaun. Hohotele de râs
sporirs
în
jur. Dar nimeni nu se gândea s�-i
vins
în ajutor. Îi lus
ap�rarea numai
Velceaninov, care îl în�f�cs
de guler pe negustor, îl r�suci în
loc �i îl
proiects
la vreo cinci pa�i mai departe de
doamna însp�imântat�.A�a se �i
încheie scandalul. Negustora�ul se
calms
subit, atât datorits
izbiturii, cât
�i staturii impun�toare a lui
Velceaninov. Prietenii s�i cheflii
îl luar��i-l
dusers
numaidecât cu dân�ii. Chipul
impun�tor al acestui domn elegant
avu o influen�s
considerabil��i asupra celor ce o
luasers
în derâdere pe
doamna. Râsetele încetars
ca prin farmec. Ro�ind �i cu
lacrimi în ochi,
doamna rev�rss
asupra binef�c�torului un potop de
mul�umiri. Ulanul
bâigui �i el: "mu�mes, mu�mes!" �i
vru ss
întinds
mâna lui Velceaninov,
dar, în loc ss
facs
gestul acesta, se r�zgândi brusc
�i se culcs
pe scaun,
întinzându-�i picioarele pe ele.
— Mitenka! gemu dojenitor doamna,
plesnind din palme.
Velceaninov era satisf�cut �i de
aventur��i de deznod�mântul ei.
Doamna îl interesa. Era, evident,
o provincials
cu niscaiva p�r�lu�e,
îmbr�cats
luxos, dar f�rs
gust, cu maniere cam ridicule —
adics
întrunea
toate calit��ile pentru a asigura
succesul unui fante din Capitals
cu
anumite scopuri în privin�a
femeilor. Se încinse între dân�ii
o discu�ie.
Doamna începu cu înfl�c�rare ss
povesteasc��i se plânse de so�ul
s�u
care, tam-nesam, disp�ruse din
vagon... din cauza asta se
întâmplasers
toate cele... c�ci el, când
trebuie ss
fie de fa��, dispare ve�nic, cine
�tie
unde..."
— Avusese �i el vreo nevoie...,
bolborosi ulanul.
— Vai, Mitenka! plesni ea iar��i
din palme.
"Vai de capul lui b�rbat-su! Ce-o
ss
mai p��eascs
el!" se gândi
Velceaninov �i propuse:
— Cum îl cheam�?Ms
duc s�-l caut.
— Pal Palici, r�spunse ulanul.
— Pe so�ul dumneavoastrs
îl cheams
Pavel Pavlovici? o întrebs
cu
v�dits
curiozitate Velceaninov �i deodats
un cap ple�uv, binecunoscut, se
ivi între el �i doamn�. Într-o
clip�, îi r�s�ri înaintea ochilor
livada familiei
Zahlebinin, jocurile nevinovate �i
cre�tetul chel care se b�ga
sâcâitor între
dânsul �i Nadejda Fedoseevna.
— În sfâr�it, ai ap�rut! �ips
isteric so�ia.
Era într-adev�r Pavel Pavlovici,
care — uimit �i înfrico�at — îl
privea
pe Velceaninov, ca �i cum ar fi
încremenit înaintea unei vedenii.
R�mase
atât de uluit, încât un timp nu
pricepu nici o iots
din mustr�rile violente
pe care i le adresa so�ia cu o
extrems
volubilitate. În sfâr�it, se
cutremurs
�iî�id�du seama dintr-o dats
de situa�ia lui penibil�. În�elese
tot, �i vina
lui, �i ce-i cu Mitenka �ics
acest "musiu" (nu se �tie de ce
so�ia sa astfel îl
numea pe Velceaninov), "a fost
îngerul nostru p�zitor �i
salvator, pe când
dumneata ve�nic o iei din loc,
când trebuie ss
fii de fa��".
Velceaninov izbucni dintr-o dats
în hohote de râs.
— Dar bine, noi suntem prieteni,
prieteni din copil�rie, exclams
acesta, adresându-se doamnei
mirate �i cuprinzând cu mâna
dreapt�,
familiar �i protector, umerii lui
Pavel Pavlovici, care zâmbea acru.
Nu v-a
vorbit niciodats
despre Velceaninov?
— Nu, nu mi-a vorbit niciodat�, se
z�p�ci pu�in so�ia.
— Atunci prezenta�i-ms
so�iei dumneavoastr�, amice
tr�d�tor!
— Acesta-i, Lipacika, într-adev�r
domnul Velceaninov, iat�-l...,
începu Pavel Pavlovici, dar se
încurcs
în chip ru�inos.
So�ia se îmbujors
la fa�s
�i îl fulgers
cu ochi furio�i, pesemne pentru
cs
o numise "Lipocika".
— Închipui�i-v�, nici nu m-a
în�tiin�at cs
s-a c�s�torit, nici la nunts
nu m-a invitat, dar dumneavoastr�,
Olimpiada...
— Semionovna, îi sufls
Pavel Pavlovici.
— Semionovna! îngâns
brusc ulanul care adormise
adineaori.
— Ei, bine, Olimpiada Semionovna,
ierta�i-l pentru mine, de dragul
întâlnirii a doi amici... E un sos
bun la suflet! rosti Velceaninov
�i,
prietene�te, îl lovi pe um�r, cu
palma, pe Truso�ki.
— Eu, inimioara mea, ms
îndep�rtasem numai pentru o'
clip�,d�du
ss
se scuze Pavel Pavlovici.
— �i-ai p�r�sit nevasta, l�sând-o
de râsul lumii! relus
numaidecât
Lipocika. Când ai mai mults
nevoie de dânsul, ia-l de unde nu-
i... iar când
nu-�i trebuie — hop �i el!
— Da, da, când n-ai nevoie de el,
e prezent... mai ales când n-ai
nevoie..., îi �inu isonul
ofi�erul.
Lipocika aproape se sufoca de
emo�ie. �id�dea seama cs
n-avea nici
un rost discu�ia asta fa�s
de Velceaninov. Ro�i, dar nu se
mai putea st�pâni
�i izbucni:
— Când nu-i cazul, e�ti extrem de
precaut, �tii ss
iei atâtea precau�iuni!
— Pân��i pe sub pat... cauts
aman�i... pân��i pe sub pat, când
nu-i
nevoie..., deodats
se înfl�c�rs
teribil pân��i Mitenka.
Dar cu Mitenka nu mai era nimic de
f�cut. De altfel, totul se sfâr�i
în
cele mai bune condi�iuni. Se legs
o amici�ie la toart�. Pavel
Pavlovici fu
trimis dups
cafea �i sup�. Olimpiada
Semionovna îi explics
lui Velceaninov
cs
ei veneau acum din ora�ul O. unde
î�i avea postul b�rbatul s�u.
Aveau
ss
petreacs
dous
luni la �ar�, undeva nu departe,
la patruzeci de verste de
sta�ie. Au acolo o cass
minunat��i o livad�, vor primi
oaspe�i, au �i vecini.
Iar dacs
Alexei Ivanovici ar fi atât de bun
�i ar vre ass
le facs
o vizits
în
"însingurarea lor", ea l-ar
întâmpina ca pe un înger p�zitor,
c�ci nu-�i
poate aminti f�rs
ss
se îngrozeascs
de ceea ce s-ar fi putut întâmpla,
dac�... etc. etc. — într-un
cuvânt, "ca pe un înger
p�zitor"...
— �i salvator, �i salvator, st�rui
cu înfl�c�rare ulanul.
Velceaninov mul�umi, declars
cs
ar fi încântat, cs
dispune de timp �i
nu are nici o ocupa�ie �ics
invita�ia Olimpiadei Semionovna îl
încânts
cu
deosebire. Legars
o conversa�ie vesel�, în cursul
c�reia Velceaninov plass
dou�-trei complimente. Lipocika
ro�i de încântare �i, când se
întoarse
Pavel Pavlovici, ea îi declars
cu entuziasm cs
Alexei Ivanovici a avut
amabilitatea de a accepta
invita�ia ei, primind ss
petreacs
cu dân�iio luns
întreags
la �ar�.Af�g�duit chiar cs
va veni peste o s�pt�mân�. Pavel
Pavlovici surâse, încurcat,
�it�cu. Olimpiada Semionovna
ridics
din umeri
spre so�ul s�u �iî�i în�l�s
ochii la cer. În sfâr�it, cu to�ii
se desp�r�ir�. Încs
o dats
mul�umiri, iar��i "înger p�zitor",
din nou Mitenka". Iar Truso�ki î�i
conduse so�ia �i pe ulan, ca ss
ia loc în vagon. Velceaninov î�i
aprinse un
trabuc �i începu ss
se plimbe pe peronul acoperit din
fa�ag�rii. �tia cs
Pavel Pavlovici va veni într-un
suflet ss
stea de vorbs
cu dânsul pâns
la
semnalul de plecare. Întocmai a�a
se petrecurs
lucrurile. Truso�ki se
înf��i�s
f�rs
z�bavs
cu o întrebare alarmat�,
întip�rits
în ochii s�i �i în
întreaga expresie a fe�ei.
Velceaninov izbucni în râs, îl lus
"prietene�te" de
cot pe Pavel Pavlovici, tr�gându-l
pâns
la banca cea mai apropiat�, �i îl
a�ezs
lângs
dânsul. T�cu îns�, dorind ca
Truso�ki ss
înceaps
vorba.
— Vass
zics
oss
veni�i la noi? bâigui acesta,
trecând f�rs
ocol la
chestiunea principal�.
— Eram sigur! Ah, cum nu v-a�i
schimbat de loc! pufni în râs
Velceaninov.
Nu cumva v-a�i putut închipui,
barem o clips
în mod serios, zise el,
lovindu-l u�or cu palma pe um�r,
cs
as
fi în stare ss
vin la dumneavoastrs
în vizit�, �i încs
pentru o luns
întreag�, ha, ha!
Pavel Pavlovici nu mai putu de
bucurie. — Atunci înseamns
cs
n-o ss
veni�i? exclams
el, f�rs
s�-�i ascunds
câtu�i de pu�in încântarea.
— N-am ss
vin, n-am ss
vin ! râse Velceaninov, plin de
sine.
Totu�i, nici el singur nu-�i putea
da seama de ce i se p�rea a�a de
comics
scena aceasta. Dar pe m�surs
ce î�i urma cursul discu�ia, cu
atâta
el însu�i se delecta mai mult.
— Oare-i adev�rat? Vorbi�i serios?
�i Pavel Pavlovici tres�ri de
ner�bdare �i de nelini�te.
— V-am spus o dats
cs
n-am ss
vin. Uf, ce om sucit mai sunte�i!
— Atunci ce-o s�-i spun? Ce
explica�ii îi voi da Olimpiadei
Semionovna, peste o s�pt�mân�,
când va vedea cs
n-a�i venit?
— Mare încurc�tur�! spune�i-i cs
mi-am rupt un picior sau altceva,
indiferent ce!
— N-are ss
ms
cread�, îngâns
t�r�g�nat Pavel Pavlovici, cu un
gl�scior jalnic.
— �ioss
vs
certe? râse mai departe
Velceaninov. Dar bag de seam�,
bietul meu amic, cs
tremura�i înaintea preafrumoasei
dumneavoastre
consoarte. Nu?
Pavel Pavlovici încercs
ss
zâmbeasc�, dar nu putu. Era
desigur foarte
bine cs
Velceaninov renun�ase la vizit�.
Dar a-�i permite unele
familiarit��i
în privin�a so�iei sale — asta nu-
i convenea de loc. Truso�ki se
întunecs
la
fa��. Velceaninov î�id�du seama.
Se auzi al doilea semnal de
clopo�el.
Dintr-un vagon, de la distan��, un
gl�scior sub�irel îl chems
nelini�tit pe
Pavel Pavlovici. Acesta se
fr�mânta în loc, dar nu r�spunse
la chemare.
Mai a�tepta pesemne ceva de la
Velceaninov, desigur încs
o promisiune cs
nu va veni.
— Din ce familie se trage so�ia
dumneavoastr�? îl întrebs
Velceaninov,
ca �i cum n-ar fi observat
nelini�tea lui Pavel Pavlovici.
— E fiica protopopului nostru,
r�spunse cel�lalt, tr�gând cu
coada
ochiului la vagon �i ciulind
urechile.
— Aha, în�eleg, pentru frumuse�ea
ei. Pavel Pavlovici f�cu din nou o
grimas�.
— Dar Mitenka �sta cine-i?
— �sta-i a�a,cum ss
zic... o ruds
îndep�rtats
din partea mea... fiul
unei veri�oare defuncte... îl
cheams
Golubcikov... a fost scos din
armats
pentru un bucluc... dar a fost
reprimit de curând... noi l-am
echipat... e un
biet tân�rf�rs
noroc...
"Totu-i în ordine... Situa�ia e
normal�...", î�i zise Velceaninov.
— Pavel Pavlovici! r�suns
din nou o chemare îndep�rtats
dintr-un
vagon, cu o intona�ie înc��i mai
nervoas�.
— Pal Palici! se auzi o alts
voce r�gu�it�.
Truso�ki se fr�mânta din nou,
nemaig�sindu-�i astâmp�r. Dar
Velceaninov îl prinse cu putere de
bra��i-l opri pe loc.
— Vre�iss
ms
duc numaidecât la so�ia
dumneavoastr��iss
povestesc
cum a�i vrut ss
ms
înjunghia�i, ai?
— Ce? Cum? se însp�imânts
cumplit Pavel Pavlovici. Ss
vs
fereascs
Dumnezeu!
— Pavel Pavlovici! Pavel
Pavlovici! se auzirs
iar��i voci.
— Hai, duce�i-v�! îll�s�, în
sfâr�it, Velceaninov, râzând din
toats
inima.
—A�adar n-o ss
veni�i? �opti, aproape
dezn�d�jduit, pentru ultima
oar�, Pavel Pavlovici �i-�i duse
mâinile înainte, palms
spre palm�, cu
degetele împreunate.
—Vs
jur cs
n-o ss
vin. Goan�! Ave�i s-o p��i�i,
ave�i s-o p��i�i!
Dups
aceste vorbe Velceaninov îi
întinse cordial mâna �i tres�ri.
Pavel
Pavlovici nu-i d�du, �i el, mâna.
Ba chiar �i-o retrase pe-a lui.
R�suns
cel de-al treilea semnal de
clopot.
Într-o clip�, se petrecu în
sufletele amândurora o
transformare ciuda
t�. În inima lui Velceaninov
tres�ri �i se frânse ceva parc�.
El nu mai
râdea ca acum câteva clipe, ci,
furios, îl apucs
de um�r, cu putere, pe
Pavel Pavlovici.
— Dacs
eu vs
întind mâna asta, �i Velceaninov
îi ar�ts
palma stângs
cu cicatricea vizibils
at�ieturii, dumneavoastrs
a�i putea ss
n-o refuza�i,
rosti în �oapts
cu buze palide, tremurânde...
Pavel Pavlovici p�li de asemenea.
Îi tremurau �i buzele sale.
Convulsii
îi schimonosirs
fa�a.
— Dar Liza? �opti el repede
printre din�i.
Buzele îi tres�rirs
brusc. Obrajii �ib�rbia i se
cutremurar�. Îl podidirs
lacrimile. Velceaninov r�mase
încremenit în fa�a lui, ca o
statuie.
— Pavel Pavlovici! Pavel
Pavlovici! r�sunar��ipete din
vagon, ca �i
cum ar fi fost înjunghiat cineva.
Apoi se auzi un fluierat.
Truso�ki se dezmetici, lovi din
palme �i o rupse la fugs
ca un
bezmetic. Trenul porni. Totu�i, el
apucs
ss
se aga�e �iss
sar�, din mersul
trenului, tocmai în vagonul s�u.
Velceaninov r�mase în gar��i numai
pe
înserat porni mai departe pe
aceea�i rut�, cu alt tren. N-o lus
înss
spre
dreapta, la doamna din provincie,
c�ci nu se sim�ea în apele lui.
Mai târziu
îns�, stra�nic regret�.
Top Related