DOCTRINA TRUMAN

După moartea lui Roosvelt, în 1945, la președinția Statelor Unite ale Americii a venit

Harry Truman.1 Acesta era cel de-al 33-lea președinte al acestui stat.2

1 Corneliu Nicolescu, America. Războiul mondial. Războiul rece. Destindere, Editura CA Publishing, Cluj-Napoca, 2010, p. 11.2 http://ro.wikipedia.org/wiki/Harry_S._Truman, accesat la 06.12.2013.

Harry Truman s-a născut în Missouri pe data de 8 mai 1884. 3 Și-a petrecut mare parte

din tinerețe la ferma familiei sale.4

Ajuns la președinția Americii avea să se confrunte cu suspiciunile puterii legislative pe

care aceasta le avea față de liderul executivului în acea vreme.5

Pe planul politicii economice interne, va reuși să impună adoptarea unei legi

importante: „Legea forței de muncă”; aceasta prevedea ca Guvernul să asigure creșterea

economică, înființând Biroul de Consilieri Economici (îi ajuta pe președinte să crească

procesul de integrare a celor întorși acasă după război și să crească procentul de producție și

puterea de cumpărare). Deși a încercat o rezolvare a problemei de factor intern, teama de

comunism a oprit acest lucru.6

Truman și-a exploatat capacitatea de a reface „Noua Orientare” a lui Roosvelt,

propunând o serie de reforme liberale, ce au caracterizat președinția sa.7 Acesta este

considerat ca inițiatorul „Cruciadei anticomuniste” de după război.8

Imediat după război, tensiunile cu URSS au crescut, perioada marcând începutul

Războiului Rece.

La 21 februarie 1947 britanicii au informat autoritățile americane de faptul că ei nu

mai erau capabili să asigure bunăstarea în Grecia și Turcia și să oprească pericolul comunist

ce le pândea. 9

Grecia prezenta, după patru ani de război, un mare avantaj pentru URSS. Dispunând

de resurse puține pentru supraviețuire, fiind o țară destul de săracă după război, având destui

partizani comuniști care să mobilizeze masele, cu o armată și administrație dominate de

corupție și abuzuri, era o țintă ușoară în fața comunismului.10

Marea Britanie, care deținea pe teritoriul Greciei 40 000 de oameni și care îi acorda

acesteia sprijin militar și financiar, fiind și ea într-o situație grea după război, nu mai era

capabilă să îi acorde ajutor.11 Prin urmarea, aceasta le va cere americanilor să suporte costurile

3 David McCullough, Truman, Editura Simon & Schuster, New York, 1992, p. 37.4 http://ro.wikipedia.org/wiki/Harry_S._Truman.5 Corneliu Nicolescu, op. cit.6 Ibidem, p. 13.7 Ibidem, p. 17-18.8 Ibidem, p. 13.9 Ibidem, p. 166.10 André Fontaine, Istoria Războiului Rece, vol. II, Editura Miltară, București, 1992, p. 49.11 Ibidem.

conflictului din regiunea de E pentru a salva Grecia și Turcia de comunism. Truman va

accepta această idee și va decide să acorde acestora sprijin. 12 De fapt, ajutorul american era

cerut nu doar pentru stoparea expansiunii comuniste, ci și pentru menținerea și dezvoltarea

relațiilor economice.13

Ceea ce era greu de făcut pentru Truman era să mobilizeze sprijinul public și pe cel al

Congresului. Nu era ușor pentru americani, deoarece tradiția lor spunea că nu trebuie să se

amestece în conflicte străine.

Secretarul de Stat, George Marshall, propusese, la 17 februarie, în fața Congresului un

plan de asistență economică pentru Grecia și Turcia, însă majoritatea congresmanilor erau

sceptici. Secretarul Dean Acheson a prezentat problema ca fiind una gravă, ce necesita clar

intervenția lor, căci, altfel, ar fi lăsat cale liberă sovieticilor în Asia, Europa de V și pe

câmpurile petrolifere din Orientul Mijlociu. Convinși, congresmanii l-au lăsat pe Truman să

rezolve problema în ochii opiniei publice (a fost și condiția cu care au acceptat planul). 14

Astfel, la 12 martie 1947, Truman a solicitat în cadrul unei sesiuni a Congresului suma

de 400 milioane de dolari pentru acordarea de sprijin Greciei și Turciei.15 Greciei urmau să-i

fie acordați 250 milioane de dolari, iar Turciei 150 milioane de dolari.16

Trebuie să spunem că dinainte de anunțarea doctrinei, la 6 martie 1947, Truman a ținut

un discurs la Universitatea Baylor, prin care a afirmat că dezvoltarea relațiilor economice

depinde de americani.17

Revenind la sesiunea Congresului, Truman a afirmat și faptul că SUA era obligată să

acorde sprijin oricărui stat liber „care luptă împotriva încercărilor de subjugare aparținând

unor minorități armate sau unor forțe din exterior”. Doctrina ce o enunța va fi cunoscută sub

numele de „Doctrina Truman”, doctrină ce îi va da, practic, Americii, rolul de polițist

internațional. Această doctrină, votată la mijlocul lunii mai, va pune bazele politicii americane

din timpul Războiului Rece.18

12 Corneliu Nicolescu, op. cit., p. 166-167.13 David McCullough, op. cit., p. 562.14 Corneliu Nicolescu, op. cit., p. 167.15 Ibidem.16 André Fontaine, op. cit., p. 51.17 David McCullough, op. cit.18 Corneliu Nicloescu, op. cit., p. 167-168.

O lună mai târziu, administrația Truman va propune un nou plan de asistență

economică în vederea reconstrucției Europei.19

Pe 5 iunie 1947, Secretarul de Stat, George Marshall, a fost invitat la Harvard pentru a

primi diploma de absolvire. Având acordul lui Truman, Marshall a ținut aici un discurs prin

care explica faptul că politica americană trebuie să ajute statele care „suferă de foame, sărăcie,

disperare și haos”. Preciza că politica nu era îndreptată împotriva vreunei doctrine sau stat și

că avea porțile deschise și pentru URSS și sateliții săi.20

Reacțiile europene la discursul lui Marshall din 5 iunie 1947 de la Universitatea

Harvard au fost favorabile. Politica sa va fi descrisă de londonezul „Times” ca fiind „politic

curajoasă și economic constructivă„, fiind privită cu simpatie și de agenția „ France Press”.21

Desigur, Truman vedea ajutorul ca unul ce ar înlătura condițiile economice precare din

Europa ce ar fi putut fi speculate de comuniști, dar și ca pe un plan de pe urma căruia SUA ar

putea să-și intensifice vânzările, beneficiind de piețele de desfacere din V Europei. Planul,

cunoscut sub denumirea de „Planul Marshall” (după numele Secretarului de Stat care îl

promovase) a fost văzut de izolaționiștii de stânga și de dreapta ca fiind „o pomană dată de

America”. Cu toate acestea, planul a avut succes. Suma de 17 miliarde de dolari a fost alocată

pentru refacerea economică a 16 state pe o perioadă de 5 ani. Europa de Vest a prosperat, la

fel și afacerile americane din acea perioadă.22

Deși, după cum a enunțat Truman, porțile planului erau deschise și pentru URSS,

aceasta a refuzat să ia parte la plan din 2 motive: și ea trebuia să participe cu bani pentru

refacerea Europei centrale și de V și nu putea cheltui banii după bunul plac, fiind ținută o

evidență asupra scopului în care erau cheltuiți banii americani. Refunzând să ia parte la plan,

Rusia va garanta, fără să vrea, succesul acestuia.23

Știm că reacția sovietică va fi rapidă și categorică: la jumătatea lui 1947 aduce în

Ungaria un guvern comunist, în februarie 1948 și în Cehoslovacia; va iniția Blocada

Berlinului, pe care Truman o va contracara cu „Operațiunea Vittles” (crearea unui pod aerian

prin care populația Berlinului era aprovizionată). 24

19 Ibidem.20 David McCullough, op. cit., p. 563.21 André Fontaine, op. cit., p. 97.22 Corneliu Nicolescu, op. cit.23 David McCullough, op. cit., p. 565.24 Corneliu Nicolescu, op. cit, p. 169-170.

Sprijinul acordat Germaniei de V s-a intensificat, începându-se pregătirile pentru

crearea unei alianțe de securitate colectivă a Atlanticului (înființarea NATO în 1949) și

înființându-se RFG. Ca răspuns la provocare, URSS a creat RDG și a înființat o alianță

militară rivală, Pactul de la Varșovia (1955).25

Prin urmare, toate aceste acțiuni prin care, practic, SUA și URSS împărțiseră Europa

de după război în două tabere militare rivale au ca punct de început politica americană ce

fusese enunțată anterior de Doctrina Truman.

BIBLIOGRAFIE

25 Ibidem, p. 171-171.

Fontaine, André, Istoria Războiului Rece, vol. II, Editura Miltară, București, 1992.

McCullough, David, Truman, Editura Simon & Schuster, New York, 1992.

Nicolescu, Corneliu, America. Războiul mondial. Războiul rece. Destindere, Editura CA Publishing, Cluj-Napoca, 2010.

http://ro.wikipedia.org/wiki/Harry_S._Truman.