Când e mai bine să taci, decât să vorbești?

Cu cel ce nu te ascultă cu poftă nu te întinde la convorbiri lungi, ca să nu-l dezguşti şi să nu-l faci a te urî, cum e scris: „Cel ce înmulţeşte cuvinte va fi urât” (Sirah 20, 7).

Nu vorbi aspru şi cu glas tare, pentru că amândouă sunt foarte urâte şi produc suspiciunea că eşti gol şi prezumţios. Nu vorbi de tine, de afacerile tale ori de relaţiile tale, decât la mare trebuinţă; iar atunci, cât mai scurt şi mai concis posibil. Dacă ţi se pare că alţii vorbesc de dânşii prea mult, nu te sili a-i imita, chiar presupunând că ale lor cuvinte ar fi smerite.

Vorbeşte cât mai puţin de aproapele tău şi de cele ce-l privesc pe dânsul, acolo şi când este nevoie pentru binele lui (când vorbeşti adu-ţi aminte să păzeşti porunca Sfântului Talasie: „Alege din cele cinci feluri de vorbire numai trei. De al patrulea nu te folosi des, iar de al cincilea fugi” – Filocalie, p. 460).

Cele trei feluri de vorbire, după Nicolae Katascliepinos, sunt „da”, „nu” şi „desigur”. Al patrulea este „îndoiala”, iar al cincilea „obscurul”.

Vorbeşte despre lucrurile ce ştii că sunt adevărate ori neadevărate, evidente (clare), iar despre cele dubioase şi necunoscute nu vorbi.

Ori, cum spune Vlemide în Logica lui, sunt cinci feluri de cuvinte: „numire”, când numim pe cineva; „întrebare”, cu care întrebăm; „rugare”, cu care ne rugăm; „hotărâtor”, când hotărâm şi vorbim în mod sigur şi „poruncire”, când poruncim în chip autoritar. Foloseşte în vorbirea ta numai primele trei, iar modul hotărâtor şi poruncitor să nu-l foloseşti.

Despre Dumnezeu vorbeşte cu toată înclinarea ta! Mai ales de dragostea şi bunătatea Lui! Dar cu frică, având în vedere că şi atunci poţi cădea în greşeală. De aceea, să preferi a asculta când alţii vorbesc despre acestea, păzind cuvintele lor în cele mai dinăuntru ale inimii.

Iar despre celelalte când vorbesc, glasul lor numai să atingă auzul tău, dar mintea să stea ridicată la Dumnezeu. Chiar când e nevoie să asculţi pe cel ce vorbeşte ca să-l înţelegi şi să-i răspunzi, ridică-ţi mintea la Cer, unde locuieşte Dumnezeul tău: cugetă la înălţimea Lui şi gândeşte-te că vede totdeauna nimicnicia ta.

Cercetează bine toate lucrurile care-ţi vin în inimă a le vorbi, înainte ca ele să treacă pe limbă şi vei afla multe cărora e mai bine să nu le dai drumul din gură. Dar în legătură cu aceasta să ştii că și din cele ce ţi se par bune de spus sunt multe care e mai bine a le îngropa în tăcere. De aceasta îţi vei da seama după ce va trece acea convorbire.

(Sfântul Nicodim Aghioritul, Războiul nevăzut, Editura Egumenița, Galați, pp. 81-83

Pentru o viață fericită

Pentru o viață fericită renunță la prejudecăți, la etichete, la bârfă, la a condamna.Pentru o viață fericită iubește din toată inima, iubirea este mărgăritarul cel mai scump din coroana credinţei.Pentru o viață fericită primește-l pe Dumnezeu în sufletul tău, pune-L pe primul loc în viața ta, lasă-L să-ți îndrume pașii pe căile cunoscute doar de El.Pentru o viață fericită oferă totul cu dragoste, fii bun cu toți semenii, ajută, iartă, încurajează, găsește mereu să spui o vorbă bună.Pentru o viață fericită înconjoară-te de oameni frumoși, care știu să scoată ce este mai bun din tine, persoane care te respectă, te iubesc.

Pentru o viață fericită râzi din toată inima, zâmbește tuturor, privește cu încredere spre viitor.Pentru o viață fericită mulțumește în fiecare zi pentru toate. Pentru o viață fericită bucură-te de tot ce ai, de toate binecuvântările, de tot ce te înconjoară.Pentru o viață fericită alungă gândurile negre și învață să gândești frumos, pozitiv.Pentru o viață fericită caută să găsești în toate doare ce este bun.Pentru o viață fericită lasă toate grijile în sema lui Dumnezeu.Pentru o viață fericită caută fericirea în lucrurile simple.

Suntem tare caraghioși când ne certăm. Semănăm cu doi cocoși. Și nici măcar nu ne certăm pe ceva serios. Întotdeauna ne certăm de frică. De frica de a nu ne pierde. Să nu crezi niciodată ce îți spun. Să crezi doar ceea ce simți.. 

Nu întotdeauna vorbele conțin adevăr..Chris Simion

Doamne, aminteste-mi !

Când mi se pare că bucatele nu sunt atât de gustoase, aminteşte-mi de aceia care nu au ce pune pe masă.

Când mi se pare că am puţine îmbrăcăminte, aminteşte-mi de aceia care nu au nici măcar o haină.

Când mi se pare că aşternutul nu este atât de moale, aminteşte-mi de aceia care nu au unde să-şi plece capul.

Când sunt nemulţumit de locuinţa mea, aminteşte-mi de aceia care trăiesc pe stradă.

Când mă plâng de serviciu, aminteşte-mi de aceia care nu au un loc de muncă.

Când mi se pare că nu arăt perfect fizic, aminteşte-mi de aceia care nu se pot da jos din pat.

Când mă plâng de o durere banală, aminteşte-mi de aceia care mai au doar o zi de trăit.

Când mă plâng de prieteni, aminteşte-mi de aceia care trăiesc în singurătate.

Când nu ştiu să valorez libertatea, aminteşte-mi de aceia care au pierdut şansa la libertate.

Când nu ştiu să preţuiesc viaţa, aminteşte-mi de aceia care ar da orice să supravieţuiască.

Când ignor tot ce e frumos în jur, aminteşte-mi de aceia care ar vrea să vadă dar sunt orbi.

Când aştept miracole, aminteşte-mi că eu însumi sunt unul din ele.

Când uit ce am, aminteşte-mi să preţuiesc valoarea lucrurilor mai înainte de a le pierde

Viaţa duhovnicească în 5 puncteArhimandrit Teofil Părăian, ucenic al Părintelui Arsenie Boca

În ce priveşte angajarea într-o viaţă religioasă autentică, într-o viaţă creştină, aşa cum o vrea Dumnezeu, într-o viaţă ortodoxă, aşa cum o vrea Biserica, eu de obicei dau un program care constă în cinci puncte.

1. Cel dintâi punct de angajare, cel dintâi lucru de prezentare în faţa lui Dumnezeu, îl socotesc a fi participarea credinciosului la Slujbele Bisericii. La mine vin oamenii care nu merg la biserică şi eu le atrag atenţia totdeauna ce înseamnă sa mergi duminica la biserică. Mai întâi de toate, duminica nu-i a noastră, ci e a lui Dumnezeu! Nu-i o zi liberă, ci e o zi a lui Dumnezeu; nu-i o zi în care putem face ce vrem, nu-i o zi de care dispunem, ci este o zi în care trebuie sa facem lucrul lui Dumnezeu. Iar lucrul lui Dumnezeu, între altele, este participarea la sfintele slujbe; participarea zic, nu numai asistare. Credincioşii noştri toţi trebuie să ştie că la slujbe nu asistăm, ci la slujbe participăm.

Toţi slujim la măsurile noastre: preoţii la măsura de preot, episcopii la măsura de episcop, diaconii la măsura de diacon, cântăreţii la măsura de cântăreţi, coriştii la măsura de corişti, credincioşii de rând la măsura de credincioşi de rând, dar toţi trebuie sa ştie că participă, nu se duc să vadă un spectacol, nu se duc să facă nişte aprecieri asupra felului cum se desfăşoară slujba, ci se duc la biserică să-i slujească lui Dumnezeu! Să răspundă cu „Amin!” la cele ce le spune preotul la ecfonise, să răspundă „Doamne miluieşte!” la ceea ce cer acest răspuns, să răspundă cu „Dă, Doamne!” la ceea ce înseamnă îndemn de a cere ceva de la Dumnezeu… Deci toate acestea se fac pentru a se şti clar de către credincioşi că participă realmente la slujbă […].

Şi mai este ceva: slujbă la biserică nu e totdeauna! Rugăciune poţi să faci mai des acasă, dar dacă neglijezi slujba la biserica eşti căzut totuşi de la rânduiala Bisericii!

2. Al doilea punct de angajare într-o viaţă religioasă autentică este rugăciunea. Rugăciunea, în special rugăciunile de dimineaţă şi de seară, rugăciunile de program şi rugăciunea de la masă. Sunt nişte rânduieli ale credinţei noastre pe care le împlinim dintr-o necesitate. Datoria aceasta de a te ruga dimineaţa şi seara trebuie împlinită! Lipsa acestei rugăciuni înseamnă absentare de la împlinirea unei datorii. Dimineaţa, cât ai fi de grăbit, trebuie să-ţi găseşti timp să te rogi! Cinci – zece minute dimineaţa, cinci – zece minute seara, cu conştiinţa care trebuie neapărat împlinită; apoi rugăciunea la masă este o deprindere cu care unii dintre noi ne-am pomenit în viaţa aceasta şi pe care o împlinim cu bucurie şi pe care ar trebui s-o împlinească toţi credincioşii. S-a cam părăsit rânduiala aceasta de rugăciune! Unii se închină şi apoi se apucă de mâncare; nu-i destul! Măcar „Tatăl nostru”, aşa cum am pomenit noi în copilărie, trebuie să-l spunem înainte de a ne apuca să mâncăm […].

3. Al treilea punct din programul de angajare într-o viaţă duhovnicească este citirea Sfintei Scripturi, citirea din Noul Testament. Eu am zis că ar fi bine ca toţi credincioşii noştri care pot citi şi care au Noul Testament, să citească în fiecare zi două capitole din el. Nu ţine mai mult de cinci-zece minute treaba aceasta, dar e o chestiune de mare importanţă! De ce? Pentru că prin aceasta ţi se împodobeşte mintea cu gândurile lui Dumnezeu.Dumnezeu a adus în lumea aceasta Cuvântul Său, exprimând gânduri. Adică, este vorba de gânduri bune care generează alte gânduri bune. Pentru că toate ale omului pornesc de la gândul omului şi atunci este foarte important să-ţi agoniseşti nişte gânduri bune, pe care de unde le poţi lua? De unde sunt! Unde sunt? Păi, dacă-i vorba de Cuvântul lui Dumnezeu din Evanghelie, fără îndoială că trebuie să aduci Cuvântul lui Dumnezeu în conştiinţa ta […].

4. Al patrulea punct de program e rugăciunea de toată vremea, adică rugăciunea cu care se mântuiesc călugării, acea rugăciune care astăzi a început să fie luată mai mult în seamă şi de care ştiu mulţi dar pe care-o împlinesc mai

puţini aşa cum trebuie: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul”. Este un mijloc prin care se dă har de la Dumnezeu.

5. Al cincilea punct din program este postul. În Biserica noastră există zile de post, există zile hotărâte pentru post. Omul trebuie să-şi rânduiască viaţa după învăţătura Biserici, şi anume, trebuie să ţină zilele de post, zilele hotărâte pentru post – cu mâncare de post.

Sursa: Cuvinte către tineri, Editura Omniscop, Craiova, 1998, pp. 71-74.

Astăzi nu ai voie să …

Astăzi nu ai voie să fii trist. Să fii deprimat. Să te gândești la ceea ce ai fi putut face.Astăzi nu ai voie să renunți. Să abandonezi. Să te ascunzi în spatele eșecurilor.Astăzi nu ai voie să-ți pui măști. Să te folosești de scuze. Să găsești motive pentru care nu ai reușit în ceea ce ți-ai propus.Astăzi nu ai voie să te simți diferit. Incert. Lipsit de curaj.Astăzi nu ai voie să spui „ nu pot ”, „ nu știu” „ e prea târziu”, „ sunt obosit”, „ voi încerca mâine”.Astăzi nu ai voie să renunți la speranță și încredere, la prezent și la oportunități, la clipa de față și la provocările care o însoțesc.Astăzi nu ai voie să nu fii tu. Să alegi ceea ce este mai ușor. Să iei în brațe trecutul și să-ți plângi visele neîmplinite.Astăzi nu ai voie să-ți deplângi alegerile care ți-au modelat viața. Să încetezi să mergi. Să eziți. Să-ți fie teamă.Astăzi nu ai voie să te simți umilit, simplu, sărac, nelalocul lui.Astăzi nu ai voie să greșești. Să uiți ceea ce ești. Cine ești. De unde vii. Ce poți face.Astăzi nu ai voie să gândești negativist. Deplasat. Să fii cuprins de îndoieli și frământări.Astăzi nu ai voie să privești spre cer și să nu vezi răsăritul. Apusul. Promisiunea Tatălui Ceresc. Magia universului. Frumusețea vieții. Spectacolul naturii.Astăzi nu ai voie să tergiversezi lucrurile. Să amâni visele. Să-ți abandonezi principiile. Să te lamentezi.Astăzi nu ai voie să eșuezi. Să nu crezi în forța ta interioară. În calitățile care vorbesc de la sine despre tine. În sufletul tău frumos, capabil de atât de multe emoții plăcute.Astăzi nu ai voie să nu iubești. Să nu spui cuvinte plăcute. Să nu te folosești de iertare, generozitate, blândețe și armonie pentru a face bine. Să nu zâmbești și să nu dansezi plin de mulțumire sufletească.Astăzi nu ai voie să-ți spui minciuni. Neadevăruri care nu fac decât să te arunce în întuneric.Astăzi nu ai voie decât să strângi în brațe oamenii pe care îi iubești, să te bucuri de prezența lor, să te simți binecuvântat de iubirea lor, să îi respecți și să te respecți simțind doar sentimente frumoase.Astăzi, și în toate zilele de „ astăzi” care vor urma …

Vă doresc să fiți atât de fericiți încât să puteți împărți tuturor fericire,să fiți atât de bogați încât să aveți mereu ce dărui,să fiți atât de frumoși încât să înfrumusețați tot ce vă înconjoară

și să fiți atât de iubiți încât fiecare bătaie a inimii voastre să însemne iubire! La mulți ani, vouă și celor dragi pe care îi sărbătoriți

Nu lăsa să treacă niciodată o zi fără :

- să mulțumești pentru ceea ce ai– să zâmbești– să iubești din tot sufletul– să ai regrete– să încercat totul– să fi profitat de fiecare oportunitate– să fi iertat fiecare slăbiciune a celor care te-au rănit– să-ți pui visele pe primul plan– să arați generozitate– să fii împăcat cu tine însăți– să faci bine– să-ți respecți semenii– să înveți din greșeli– să ai încredere în forțele tale– să visezi și să lupți pentru îndeplinirea lor– să vezi cu adevărat lumea– să înțelegi viața și să-i iubești frumusețea– să adresezi cuvinte plăcute, calde, mângâietoare– să întinzi o mână de ajutor acolo unde este nevoie de un braț puternic– să-ți urmezi instinctele fără însă să-ți uiți principiile– să-ți suni prietenii și să-i întrebi de sănătate– să fii un copil bun, un părinte exemplar, un coleg care lucrează în echipă și nu singur– să fii convins că ceea ce faci este bine și că drumul pe care mergi este cel potrivit– să te înarmezi cu răbdare, pace și curaj– să te rogi pentru sănătate trupească, mentală și sufletească– să-ți încredințezi planurile în mâinile Tatălui– să înalți o rugăciune și să crezi din tot sufletul că va fi ascultată

Ai atât de multe motive pentru care ar trebui să privești fiecare zi cu recunoștință și entuziasm.Atât de multe provocări și miracole.Atât de multă frumusețe nebănuită în fiecare moment al zilei.Ești binecuvântat, nu uita.Memorează fiecare motiv și în momentele dificile permite-i inimii să le recite.

O pravilă de rugăciune veche de veacuri, care s-a dovedit că dă roade !

Rugăciunea metaniei

E nevoie ca toţi creştinii să aibă in fiecare zi un răgaz închinat rugăciunii personale. Iată, în cele ce urmează, o pravilă de rugăciune veche de veacuri, care s-a dovedit că dă roade bune dacă este săvârşită zilnic:

Rugăciunile de dimineaţă, la trezirea din somn;

Rugăciunile de seară (Pavecerniţa Mică şi Acatistul Maicii Domnului) înainte de culcare;

Trei şimguri de metanii de câte 33 de noduri către Hristos (adică 100 de „Doamne Iisuse…”);

Un şirag dc metanii de câte 33 de noduri către Maica Domnului (adică 33 de „Preasfântă Născătoare-de-Dumnezeu…”);

40 de închinăciuni;

Un capitol din Noul Testament 

Cele câteva roade agonisite în fiecare zi printr-o asemenea sfântă deprindere se vor aduna încet-incet şi. intr-o zi, vor da un seceriş bogat, care ne va urma in viaţa de apoi 

Când ne pregătim să stăm înaintea împăratului şi Dumnezeului nostru şi să-I vorbim. trebuie să luăm seamã la :nai multe lucruri. Mai întâi, sufletul nostru trebuie să fie cu totul cuprins de iertare pentru ceilalţi. Apoi, avem neapărată nevoie de multă smerenie şi de o adâncă zdrobire a inimii – mai ales când Îl rugăm pe Dumnezeu să ne ierte greşelile. Mai mult, ar fi bine să înţelegem că, pentru a spori în rugăciune şi a ne bucura de roadele Rugăciunii lui lisus. trebuie să ne străduim să păzim toate poruncile lui Hristos – căci rugăciunea neîncetată este un dar de la Dumnezeu, pe care Dumnezeu îl face celor ce s-au dovedit robi ai Săi credincioşi.

Aceasta înseamnã că e nevoie, printre altele: să ne păzim simturile; să postim în zilele şi răstimpurile rânduite de Biserică să ne pocăim sincer pentru păcatele noastre; să ne spovedim păcatele unui duhovnic ; să mergem la biserică în fiecare Duminicã şi la marile praznice; să primim Sfânta Împărtăşanie cât mai des cu putinţă (după cuvenita pregătire); să cercetăm Scripturile; să ne păzim gura şi gândurile neîntinate de judecata şi osândirea celorlalţi; să iertăm pe toatã lumea, orice ne-ar fî făcut; să avem smerenie; să avem duh de multumire şi recunoştinţă către Dumnezeu pentru toate (atât bune. cât şi rele); să avem. cu adevărat, dragoste şi milă pentru fraţii noştri; să izgonim orice gând viclean, întinat şi păcătos care caută să ne pătrundă în minte.

În încheiere, vă punem înainte cuvintele unui uriaş al rugăciunii din zilele noastre, Sfântul Siluan Athonitul. Iată ce ne povăţuieşte el: „Să ne smerim, şi Domnul ne va da a cunoaşte puterea rugăciunii lui lisus. Învaţă-te smerenia lui Hristos, şi va da ţie Domnul a gusta îndulcirea rugăciunii. Iară dacă voieşti curat a te ruga, fii tu smerit, înfrânat, curat te spovedeşte şi te va iubi rugăciunea. Fii ascultãtor, din cuget bun supune-te stăpânirilor, şi fii mulţãmit cu toate. şi atunci mintea ţi se va curăţi de cugete deşarte. Amintcşte-ţi că Domnul te vede, şi teme-te, nu cândva să mâhnești întru ceva pe fratele; nu-losândi şi nu-l întrista, fie şi prin înfăţişarea-ţi – şi Duhul Sfânt te va iubi, şi Însuşi întru toate îţi va ajuta” (Cuviosul Siluan Athonitul, pag. 307).

-Cel mai folositor fel de a citi Noul Testament este să începem de la primul capitol al Evangheliei după Matei şi să citim pe rând capitol (după capitol, toate cele patru Evanghelii, Faptele Apostolilor. Epistolele şi în sfârşi Apocalipsa. Când ajungem la capăt, o luăm din nou de la început.

-Dacă vrem să mãrim pravila de rugăciune – deşi pare un lucru bun şi evlavios – trebuie să primim mai întâi binecuvântarea Părintelui nostru duhovnicesc, ca să păşim pe „pământul cel tare’ al smereniei.

-Zilele de post rãnduite de Biserica Ortodoxă sunt: l) fiecare miercuri şi vineri; 2) Postul Paştilor (din Lunea Curată până în Sâmbăta Marc); 3) Postul Adormirii Maicii Domnului (de la l până la 15 august); 4) Postul Crăciunului (de la 15 noiembrie până la 24 decembrie); 5) Postul Sfinţilor Apostoli (din lunea de după Duminica Tuturor Sfinților până pe 29 iunie); 6) 29 august (Taierea Capului Sfântului loan Înainte-Mergătorul); 7) 14 septembrie (Înălţarea Sfintei Cruci); 8) 5 ianuarie (ajunul Arätării Domnului).

-Pentru un studiu amănunţit despre taina spovedanici şi insemnătatea Părintelui duhovnicesc, vezi Sfăntul Nectarie din Eghina, Despre pocăință și spovedanie (Editura Egumeniţa, 2004)

Un zâmbet de al tău poate scoate un suflet din cea mai neagră zi al lui.O îmbrățișare a ta poate face un om să meargă mai departe chiar în momentul în care el a renunțat să mai lupte.O vorbă caldă și înteleaptă poate să îi redea inimii fericirea și curajul în Hristos.Zi cu pace la umbra lui Hristos.

"Ştiţi ce înseamnă să iubeşti pe cineva? Să-l aduci în tine. Să nu-l laşi lângă tine. Să nu-l laşi departe de tine. Să-l aduci aproape de tine. Să-l îmbrăţişezi. Să-l transferi din afară înlăuntru. Să-l aduci în suflet. Să poţi zice: „Te port în mine, te port în suflet, te port în visuri, te port în braţe”. Şi dacă nu spui lucrul acesta şi dacă nu poţi spune lucrul acesta, să ştii că nu iubeşti. Nu-i iubeşti nici pe cei despre care crezi că-i iubeşti. Nu-i iubeşti pe aceia de care vrei să scapi. Nu-i iubeşti pe aceia pe care nu-i apropii. Nu-i iubeşti pe aceia pe care nu-i ajuţi. Nu-i iubeşti pe aceia pe care nu-i mângâi. Nu-i iubeşti pe aceia pe care-i bruschezi. Să luăm aminte la toate lucrurile acestea şi să ştim că iubirea aduce şi durere când nu poţi face ceva pentru omul pe care-l iubeşti.”

Cartea Proverbelor (23:7) afirmă răspicat:"Omul devine ceea ce gândeşte în inima sa."Acest aforism de aplică tuturor condiţiilor şi circumstanţelor în care trâieşte omul. Noi devenim literalmente ceea ce gândim, caracterul nostru nefiind altceva decât suma totală a gândurilor noastere.- James Allen –

Aveam 18 ani, el 28. El mai fusese casatorit, dar sotia nu il intelegea, si au divortat. Toate acestea imi flatau foarte tar e orgoliul infantil. Ma flata si faptul ca el era sufletul oricarei petreceri, organizatorul tututror distractiilor. Toata lumea il iubea: l-am indragit si eu. Ne-am casatorit, am facut nunta; imi aduc aminte de cuvintele mamei lui:Esti sigura ca vrei sa te mariti cu el? Si inca cum! Bineinteles ca voiam sa ma marit cu el. Mai tarziu am inteles ca nu-mi dadeam deloc bine seama ce inseamna sa fii maritata cu un asemenea om. Trebuie sa recunosc ca era un sot grozav: gatea, spala ,facea curat cu bucurie, mergea la magazin, ma ocrotea ca pe un copil mic. 

Devenind insa sotul meu, nu a incetat a fi ”sufletul tututror petrecerilor”, pe cand eu voiam ca el sa fie doar al meu, voiam un camin confortabil, voiam copii. Seara il asteptam tot timpul de la petreceri si intalniri cu prietenii, plangeam si ma framantam din pricina gandului ca merit ceva mai bun. Au urmat certuri indelungi, cu lacrimi si cu pretentii din partea mea ca el s-o termine cu stilul de viata dinainte.

El se opunea , spunea ca pentru mine o sa faca totul. Au trecut asa trei ani – trei ani de lacrimi si framantari, o

sarcina nereusita. Intr-o buna zi, nu l-am mai asteptat: mi-am adunat lucrurile si am plecat. Au urmat reprosuri din partea rudelor lui, acuzatii din partea rudelor lui, acuzatii din partea mamei lui, insistente din partea lui sa ma intorc si promisiuni ca vom incepe o viata noua.

Eu nu voiam sa ma intorc, nu mai voiam deja nimic, si nu m-am intors. A urmat procedura de divort, care m-a aruncat in depresie prin faptul ca nimanui nu-i pasa de tragedia familiei noastre: o femeie dura, fara sa arunce macar o privire,a semnat actul de divort, si uite ca numai suntem sot si sotie, sutem doi straini… 

La inceput, ma delectam in libertatea mea; dar dupa o scurta vreme mi-am dat seama, ca atunci cand vad in magazine sectia cu imbracaminte barbateasca mi se strange inima. Ma uitam la pantofi, la cravatele si la camasile pentru barbatesti, si ma gandeam cu tristete ca nu am pentru cine sa cumpar toate lucrurile astea , cu toate ca imi doresc foarte tare. Voiam atat de mult sa am grija de cineva, sa ma ingrijorez pentru cineva, sa ma grabesc catre casa catre cineva dupa ce termin lucrul-sa ma grabesc,nu asa,la o intalnire, ci la familia mea, acasa. Atunci am hotarat ca vreau foarte tare sa ma marit. Si n-are decat sa fie schiop, n-are decat sa fie ciupit de varsat de vant, numai sa nu bea si sa n-aiba alte obiceiuri daunatoare. Si l-am gasit. Nu bea, nu fuma, nu era ciupit de varsat de vant si nici schiop, ba chiar era foarte atragator; in fiecare zi venea la mine cu flori si dadea dovada de atentie si grija in fel fel si chip. Am inceput sa traim impreuna, si nu dupa mult timp ne-am casatorit. 

Acum s-ar fi parut ca visele mele se implinesc: aveam o familie, aveam cui sa impletesc pulovere, cui sa gatesc mancare gustoasa. S-a dovedit insa, absolut pe neasteptate, ca pe langa ”obiceiurile daunatoare” ,barbatii mai au si altele…De exemplu, ca nu le place sa-si schimbe ciorapii, ci incearca sa ii ascunda in locuri unde nimeni nu o sa afle comoara lor; pot sa scormoneasca cu o mana dezgustata in farfurie, dand la o parte ceapa si morcovul; pot sa aranjeze lucrurile dupa principii cunoscute numai de ei si urmaresc vigilent ca nu cumva sa le mute cineva din loc; pot sa refuze sa aiba de-a face cu prietenii tai si , in general, sa-ti impartaseasca interesele.Lista poate continua la nesfarsit, si chiar daca anumite puncte vi se vor parea fleacuri, pentru mine toate acestea alcatuia o tragedie… Atunci mi-a “picat fisa”ca in viata nu exista idealuri si ca daca in acel moment nu voi rezista, ci o voi rupe cu acel om, ma va astepta iarasi fie singuratatea chinuitoare si ”icursiunile” melancolice prin magazine, fie un alt barbat, dar cu apucaturi noi. 

Atunci am inceput sa ma gandesc ca exista o predestinare in viata omului. Trebuie spus ca amandoi sotii mei purtau aceleasi nume, amandoi aveau surori mai mici cu aceleasi nume, parintii lor traiau in apartamente identice, cu acelasi numar. Bineinteles, erau niste coincidente, dar ele m-au facut sa ma gandesc ca de soarta nu poti fugi si ca trebuie sa ma resemnez si sa imi construiesc singura fericirea, cum se spune, ”din ce a fost”. Dupa ce am analizat tot ce imi place si tot ce nu-mi place la sotul meu, am inteles cu mare mirare ca in el partile bune sunt, totusi, mult mai mari, iar cu multe dintre lucrurile care ma iritau pot, totusi, sa ma impac. Si a inceput lupta cu mine insami-anume cu mine insumi! I-am impartasit pasiunile si interesele, am inceput sa-i aranjez lucruile asa cum ii place lui, sa gatesc pe gustul lui. 

Nu pot spune ca imi venea usor, dar la acel moment ni se nascuse deja o fiica, iar felul cu care m-a ocrotit in timpul sarcinii si felul cum avea grija de fetita noastra si dragostea cu care ne inconura, mi-au ”luat cu mana” toate suferintele. Masini de spalat automat nu erua pe atunci, scutecele nu se uscau, si sotul meu usca noaptea un munte intre de scutece, cu fierul de calcat, se scula mereu la fetita, iar dimineata mergea la munca. 

Dupa aceea au venit imediat anii perestroikai, cu salariile neplatite si vremuri de foamete. Sotul meu a facut totul ca noi sa simtim cu cat mai putin acele greutati. Se inhama la orice munca, fugea prin oras cautand mancare, stand ore intregi la coada la alimente pentru copii. Nici nu pot sa imi inchipui ca era o vreme, cand era gata sa numai rabd si voiam sa divortez de omul acesta. Nu ca as fi pastrat ani intregi sentimentul de recunostinta care m-a inundat la un moment dat, dar ma straduiam sa inchid ochii la cele rele si sa vad numai cele bune. Si stiti ce ra interesant?

Indata ce ma impacam, calcandu-mi pe inima, cu o apucatura incomoda a sotului pentru mine, dupa o vreme o lasa chiar el balta. Asta, mi se pare, arata ca toate incercarile pe care ni le trimite Dumnezeu, trebuiesc strabatute, nu evitate. O dovada este si faptul ca sotul meu a inceput a-l atrage bautura. Atunci cand ne-am cunoscut nu punea pic de alcool in gura, era absolut indiferenta fata de bautura-insa inteleg ca aceasta incercare de care am fugit in tinerete si ca daca voi incerca iarasi sa o evit ma voi intoarce acolo de unde am plecat… In anul urmator se vor implini 20 de

ani de cand ne-am casatorit. Fiica noastra este deja adulta, si cand ma gandesc la anii care au trecut, gasesc tot mai putine, zile nefericite, si rasar amintiri numai din cele fericite. 

Si acum ne mai putem ciondani, si cred ca vom mai ”incrucisa lancile” nu o data, insa stiu ca acesta este sotul MEU, aceasta este viata MEA, aceasta este familia MEA si nu am unde fugi de ea. In ciuda faptului ca sunt multumita de felul cum a decurs viata mea, de-a lungul a toti acesti ani imi aduc aminte de primul sot. Nu am reprosuri sa-i fac, ci am un sentiment de parere de rau, de vinovatie fata de el.Apasator sentiment… 

Gresela multor tinere perechi este urmatoarea:ele sunt convinse ca sunt facute pentru fericire si dragoste, si nu inteleg ca fericirea familiala trebuie sa si-o creeze, sa o adune firmitura cu firmitura, ca fericirea noastra este lucrurl mainilor noastre, inimilor noastre.

(Elena,43 de ani)

Free yourself from negative people. Spend time with nice people who are smart, driven and like-minded. Relationships should help you, not hurt you. Surround yourself with people who reflect the person you want to be. Choose friends who you are proud to know, people you admire, who love and respect you – people who make your day a little brighter simply by being in it. Life is too short to spend time with people who suck the happiness out of you. When you free yourself from negative people, you free yourself to be you – and being you is the only way to truly live.

Mai jos ai 45 de învățături de la un bătrân de 90 de ani. Fii deschis, cunoaște și învață!

1. Viața nu e corectă și totuși e bună.

2. Când ai îndoieli, continuă făcând încă un mic pas.

3. Viața e prea scurtă ca să nu te bucuri de ea.

4. Serviciul nu va avea grijă de tine când vei fi bolnav. Prietenii și familia vor avea grijă.

5. Nu cumpăra lucruri de care nu ai nevoie.

6. Nu trebuie să câștigi fiecare discuție în contradictoriu. Rămâi mereu cinstit cu tine însuți.

7. Când plângi, fă-o alături de cineva. E mult mai sănătos decât să o faci singur.

8. Este în regulă să fii supărat pe Dumnezeu. Poate rezista loviturilor tale.

9. Fă economii pentru lucrurile care contează cu adevărat.

10. Când vine vorba de ciocolată, a i te împotrivi este în zadar.

11. Fă pace cu trecutul tău ca să nu-ți saboteze prezentul.

12. Este în regulă să-ți lași copilul să te vadă plângând.

13. Nu-ți compara viața cu a celorlalți. Nu ai nici o idee despre cum e călătoria lor.

14. Dacă o relație trebuie să fie un secret, nu trebuie să faci parte din aceasta.

15. Totul se poate schimba cât ai clipi. Nu-ți face griji. Dumnezeu nu clipește.

16. Ia o gură mare de aer. Iți liniștește mintea.

17. Scapă de lucrurile care nu-ți sunt folositoare. Dezordinea te trage în jos mai mult decât crezi.

18. Orice nu te ucide, cu adevărat te face mai puternic.

19. Niciodată nu e prea târziu ca să fii fericit. Totuși, asta ține numai de tine și nu de altcineva.

20. Când vine vorba de a face ceea ce iubești în viață, nu lua ”NU” ca pe un răspuns.

21. Arde lumânările, folosește așternuturile frumoase, poartă o lenjerie interesantă. Nu le salva pentru o ocazie specială. Azi e o zi specială!

22. Pregătește-te bine și apoi lasă-te dus de val.

23. Fii excentric acum! Nu aștepta să fii bătrân pentru a purta haine mov.

24. Cel mai important organ pentru sex este creierul.

25. Nimeni nu este responsabil de fericirea ta înafară de tine.

26. De fiecare dată când ai parte de un așa-zis ”dezastru”, întreabă-te: ”În 5 ani va mai conta chestia asta?”

27. Întotdeauna alege Viața.

28. Iartă dar nu uita.

29. Ceea ce cred ceilalți oameni despre tine nu este treaba ta.

30. Timpul vindecă aproape orice. Oferă-i timp Timpului.

31. Oricât de bună sau de rea e o situație, se va schimba.

32. Nu te lua prea în serios. Nimeni altcineva nu o face.

33. Crede în miracole.

34. Dumnezeu te iubește pentru ceea ce este El, nu pentru ceea ce ai făcut sau nu ai făcut.

35. Nu analiza viața. Profită de ea acum și fă cât mai bine tot ce faci.

36. Toată lumea îmbătrânește dar nu toată lumea moare tânăr.

37. Copiii tăi au o singură copilărie.

38. Tot ce contează cu adevărat la final este că ai iubit.

39. Ieși afară în fiecare zi. Miracolele te așteaptă pretutindeni.

40. Dacă ne-am putea arunca cu toții, problemele într-o mare grămadă și am vedea problemele celorlalți, probabil că am răsufla ușurați.

41. Invidia este o pierdere de timp. Acceptă ceea ce ai deja, nu ceea ce crezi că ai nevoie.

42. Tot ce e mai bun e pe cale să se întâmple.

43. Indiferent cum te simți, ridică-te, îmbracă-te și du-te!

44. Dă-ți prioritate.

45. Viața nu e legată cu o fundă dar tot e un cadou.

Sfantul IOAN Gura de Aur zice: "Aveti un ban? Cumparati cerul! Nu aveti bani? Daruiti un pahar cu apa, o paine, si veti primi Raiul. Dati lucruri pieritoare si veti primi fericirea vesnica. Miluiti pe cel sarac si chiar daca veti tacea la Judecata, o mie de guri va vor lua apararea".

Bătrânii... de care ne împiedicăm pe străzi şi prin autobuze, la care ne uităm urât atunci când sunt stângaci prin magazine... cărora le spunem "boşorogi"... Nu le cunoaștem poveștile de viață, nu știm cât au pierdut și cât au suferit... Nu știm cât au trudit, cum au iubit și cât de nedreptățiți au fost în viața lor...Oare nu putem fi mai buni cu ei? Nu-i putem respecta? Trebuie să ajungem la vârsta şi la neputinţa lor, pentru a-i înţelege? Mulți dintre ei sunt trişti şi singuri... Universul lor e limitat la Icoana de la capătul patului şi la puţinele tabieturi zilnice... Trăiesc din amintiri şi suferă de dor şi din cauza viselor neîmplinite. Unii își aşteaptă sfârşitul, pentru că nu mai au nicio perspectivă. Nu au planuri și nu ştiu ce le aduce ziua de mâine... Tânjesc după o vorbă bună, după puțină căldură și considerație, după o îmbrățișare a unui copil, a unui nepoțel... Ai încercat vreodată să vorbeşti cu un bătrânel? Ai încercat vreodată să-i oferi un ajutor? Un zâmbet, un „bună ziua”, o mâna întinsă atunci când coboară din autobuz? Nu cred că nu vă înduioşează mâinile lor fragile, îmbătrânite, pătate de timp... N-ar trebui să ne „împiedicăm” de bătrâni și nici să-i facem să se simtă nedoriţi, inutili şi neiubiți...Bătrânii sunt sensibili și fragili ca niște copii. Devin neputincioși și uituci și au nevoie de atenție specială, de răbdare, de înțelegere și de iubire...

Cu drag, în amintirea unui om pe care îl port în suflet și pe care îl puteți cunoaște citind povestea postată aici:http://www.irinab.com/2011/07/despre-prietenie.html

Viata este doar un moment. Un moment care e numai al tău. Este o călătorie plină de libertate ce-ți dă șansă să alegi ceea ce trebuie să faci. Tot ceea ce ai făcut, ție ți-ai făcut. Dacă ai făcut bine, bine vei avea și mulțime de martori vor mărturisi pentru tine, pentru binele făcut și vei fi pomenit în veac cu bucurie de toți cei pe care i-ai bucurat.

Însă de-ai făcut rău, cu ce te vei alege? Cum vor mărturisi ce-i ce ți-au fost în preajmă despre tine. Cum ți se va arăta cu degetul faptele tale rele, care pe lângă faptul că le-ai făcut, le-ai și înmulțit printr-un exemplu prost.

Cine vorbeşte mult nu se poate să nu păcătuiască."

Nu sunt foarte mulţi oameni care stiu să vorbeasca puţin, atunci când sunt întrebaţi, şi să spună exact ce e nevoie să spună, nimic mai mult.

"Cine vorbeşte mult nu se poate să nu păcătuiască."Proverbe 10:19Mă întrebam... de ce e nevoie ca un om să fie încet la vorbire? mai ales un om credincios?Pentru că vorba puţină, dar dreasă bine, înseamnă a avea răbdare, înţelepciune şi pricepere. Dacă te trezeşti demulte ori ca gura ta vorbeşte fără tine, inseamnă ca ai o problemă în a fi stăpân chiar pe tine insăţi.În cartea Proverbe am regăsit foarte multe versete, care vorbesc despre priceperea si iscusinţa aceasta, de a şti să-ţi "ţii buzele" sau de a inviora sufletul altora, printr-o vorbire înţeleaptă.Omul care se grăbeşte mereu să spună câte ceva, ca să fie şi el auzit si să se simtă băgat în seamă, poate face multe prostii.Spune un verset foarte bine, că "şi un prost ar trece de înţelept dacă ar tăcea" Prov 17:28, dar cred ca nu este cazul să vorbim despre acest aspect, ci mi-aş dori doar să ne gândim foarte bine, cât bine face altora vorbirea noastră sau cat rău poate face ea.

De unde putem învăţă să vorbim ce trebuie şi cum trebuie?

Spunea cineva odată, că atunci cand vrei să spui ceva anume trebuie să înveţi să gândeşti cu o clipită înainte dacă ceea ce urmează sa spui va avea consecinţe bune sau rele. Şi dacă crezi că vor fi rele, atunci fă tot posibilul şi ţine-ţi buzele, stăpâneşte-ti gura, fii stăpân pe propriul tău trup.A învăţa să spui ce trebuie si când trebuie, ţine foarte mult de dobândirea înţelepciunii. Iar înţeleciunea o putem primi şi învăţa numai de la Dumnezeu, prin viaţa trăită cu El, prin cunoaşterea Cuvântului Său.Mai este un verset care aş vrea sa-l împărtaşesc cu voi şi poate chiar să mă ajutaţi sa-l înţeleg mai bine decât, cred că l-am inţeles."Căci din prisosul inimii vorbeşte gura"Matei 12:34

Ce inseamnă acest prisos?Înseamnă surplus de ceva anume, nu?Şi atunci care ar fi problema acestui surplus? este el bun au rău? Dacă suntem sinceri cu noi, ne putem da seama destul de usor, ca acest surplus, este de obicei răutate, invidie, egoism sau nervozitate. Şi dacă inima noastră mai dă şi pe din afară din acestea , atunci e o problemă.Ca şi copii ai lui Dumnezeu suntem datori să căutăm să fugim, să scăpăm de acest surplus rău şi să umplem inima cu tot ce este din Dumnezeu, cu gânduri împăciuitoare, multumitoare, altruiste, etc; tot ce inseamnă viaţa în Dumnezeu.Vorba noastră poate de multe ori chiar ucide, fără să vrem noi acest lucru. Cum? Foarte usor. Vorbeşte cuiva de sus, cu ignoranţă, cu mandrie.Bârfeşte pe cineva şi fă-l să se simtă un nimic.Ceartă pe cineva fără motiv, doar aşa ca să te descarci, şi îţi garantez că acel om nu mai are mult şi poate să-şi pună capăt vieţii lui sufleteşti, viselor frumoase, dorinţelor şi nu se ştie dacă şi vieţii lui trupeşti, dacă cumva tocmai in acel moment i s-a umplut paharul amărăciunii.Concluziile la toate aceste gânduri puteţi să le trageţi fiecare.

Cât de usor mai putem arunca de acum incolo orice vorbă?Cât de atenţi trebuie să fim cu sufletele din jurul noastru, asupra cărora vrem noi sau nu vrem, avem o influienţă?Cum să facem să adunăm un surplus bun in inima noastră?Mai pot bârfi lesne pe cineva, cand stiu ca oricum va afla odata despre aceasta, si că bârfa este un mod de a injosi pe cineva in fata alteia?Ce ton trebuie să folosesc in cuvintele mele, ca ele să nu afecteze imaginea sau starea persoanei cu care stau de vorba....

Bărbatul și femeia.

Bărbatul este cea mai elevată dintre creaturi. Femeia este cel mai sublim ideal.Dumnezeu a făcut pentru bărbat un tron, pentru femeie un altar.Tronul exaltă, altarul sfinţeşte.Bărbatul este creierul, femeia este inima.Creierul primeşte lumină, inima primeşte iubire. Lumina fecundează, iubirea reînvie.Bărbatul este puternic prin raţiune, femeia este invincibilă prin lacrimi.Raţiunea convinge, lacrimile înduioşează sufletul.Bărbatul este capabil de eroism, femeia – de orice sacrificiu.Eroismul înnobilează, sacrificiul aduce sublimul.Bărbatul are supremaţia, femeia are intuiţia.Supremaţia semnifică forţă, intuiţia reprezintă dreptatea.Bărbatul este un geniu, femeia este un înger.Geniul este incomensurabil, îngerul este inefabil.Aspiraţia bărbatului este către gloria supremă, aspiraţia femei este îndreptată către virtutea desăvârşită.Gloria face totul măreţ, virtutea face totul divin.Bărbatul este un cod, femeia este evanghelia.Codul corijează, evanghelia ne face perfecţi.Bărbatul gândeşte, femeia intuieşte.A gândi înseamnă a avea creier superior.A intui, simţind înseamnă a avea în frunte o aureolă.Bărbatul este un ocean, femeia este un lac.Oceanul are o perlă care îl împodobeşte, lacul, poezia care-l luminează.Bărbatul este un vultur care zboară, femeia – o privighetoare ce cântă.A zbura înseamnă a domina spaţiul, a cânta înseamnă a cuceri sufletul.Bărbatul este un templu, femeia este sanctuarul.În faţa templului ne descoperim, în faţa sanctuarului îngenunchem.Bărbatul este plasat acolo unde se sfârşeşte pământul, femeia acolo unde începe cerul.

Victor Hugo

Adevărata iubire nu vorbeşte despre sine, adevărata iubire este cea care nu are nevoie să fie numită pentru a fi recunoscută."

Monseniorul Vladimir Ghika

ntr-o seară, un tânăr se apropie de un bătrân şi-l întrebă: Cum pot fi sigur că ceea ce fac eu în viaţă este pe placul lui Dumnezeu?

Bătrânul, surâzând îi spuse: Într-o noapte, adormind, am visat următoarele: o bicicletă cu două locuri, un tandem şi ... L-am văzut pe Dumnezeu în spatele meu, pedalând. După un timp, Dumnezeu mi-a sugerat să schimbăm locurile. Am fost de acord şi, ... din acel moment, viaţa mea s-a schimbat, viaţa mea n-a mai fost aceeaşi. Dumnezeu îi dădea vieţii mele, fericire şi emoţii. Ce s-a schimbat, când am inversat locurile?

Când conduceam eu, cunoșteam pe de rost strada, curbele, suișurile, coborâșurile. Era aceeaşi stradă monotonă, era … aceeaşi. Era întotdeauna drumul cel mai scurt între două puncte.

Dar ... când a început să conducă El, El ştia scurtături nemaivăzute, sus între munţi, traversam locuri stâncoase cu viteză maximă, aproape să-mi rup gâtul. Tot ceea ce reuşeam să fac era să mă ţin în şa. Chiar dacă părea nebunesc, El îmi zicea: Pedalează! Pedalează!

Când deveneam îngrijorat, Îl întrebam: Doamne, unde mă duci?Dar, El nu-mi răspundea nimic, doar surâdea.Deodată, nu ştiu cum, am început să am încredere. Repede, am uitat viaţa monotonă şi am intrat în aventură şi ziceam: Doamne, mi-e teamă! Dar El, se uita înapoi, îmi lua mâna şi, dintr-o dată, mă linişteam.

M-a dus printre oameni de care aveam nevoie, oameni care m-au vindecat, m-au acceptat şi s-au bucurat. Ei ne-au dat daruri pentru drum, pentru călătoria noastră. Dar ... Dumnezeu mi-a zis:Împarte darurile primite, sunt bagaje în plus, sunt grele.Şi ... le-am împărţit persoanelor cu care ne întâlneam în drum şi, mi-am dat seama că, atunci când împărţeam, eram eu cel ce primeam şi totuşi bicicleta noastră era uşoară.

La început nu m-am încrezut în El, mă gândeam că mă va duce cine ştie unde. Dar ... El cunoştea secretele bicicletei, ştia cum să o încline când venea o curbă, ştia să sară ca să evite locurile stâncoase, zbura ca să evite locurile înfricoşătoare. Iar eu, învăţ să tac şi să pedalez în locurile cele mai ciudate, încep să mă bucur de panorama care se iveşte la orizont, de vântul care îmi bate în faţă şi de … tovarăşul meu de drum.

Şi ... când nu mai sunt sigur că pot merge înainte, El îmi surâde şi-mi zice: Nu te îngrijora! EU CONDUC, TU PEDALEAZĂ!

Decalogul lui Savatie Baştovoi !

1. Să nu uiţi că trebuie să moriCând aveam doi ani, am căzut din sania înhămată la cal, iar tata s-a dus fără să mă observe. Tata era pădurar pe atunci şi întâmplarea a avut loc chiar la poarta cantonului din Oricova. Când calul a pornit, eu am căzut pe spate, în zăpadă, amestecându-mă cu cerul alb de iarnă. Atunci am avut pentru prima oară descoperirea singurătăţii şi a morţii. Nu am plâns şi nici nu am strigat. Ţin minte că eram îmbrăcat într-o salopetă albastră cu glugă. M-am întors tăcut în casă, la mama, mergând atât de încet, încât să-i dau răgaz tatei să mă ajungă din urmă.

2. Să nu uiţi că trebuie să iubeştiCel mai cumplit lucru care i se poate întâmpla unui om este să nu fie iubit. Dar cred că şi mai cumplit este să nu iubeşti. Întotdeauna mi-a fost uşor să iubesc oamenii, să mă bucur că-i văd. De aceea, nu am avut nicio piedică în a înţelege Evanghelia. Când făceam vreo bazaconie, mamica îmi spunea: „Du-te de la mine, nu te mai iubesc”. Asta era pentru mine pedeapsa supremă, pe care eu o trăiam ca pe o izgonire din Rai. Sfântul Isaac Sirul spunea că focul iadului nu este altceva decât dragostea pierdută pe care eşti condamnat să o contempli veşnic.

3. Să nu preţuieşti în bani ceea ce Dumnezeu ţi-a dat în darAm înţeles asta în adolescenţă. Eu fiind elev la Liceul de Artă („Octav Băncilă”) din Iaşi, mama m-a dus la Petersburg

să văd Ermitajul. Acolo, am stat la o familie de abhazi, o femeie divorţată cu doi copii, dar foarte descurcăreaţă. O chema Izolda şi ea mi-a cumpărat prima mea chitară. Dumnezeu să-i dea sănătate! Avea grătar şi făcea mulţi bani. Eu niciodată nu am văzut atât de mulţi bani. Vindea frigărui noaptea, până spre dimineaţă, că erau nopţile albe. Uneori ieşeam şi eu cu ei, că era interesant. Ei făceau şi vindeau frigărui, iar eu desenam într-o mapă pe care o sprijineam pe genunchi. Cât oamenii mâncau, eu aveam timp să le „fur” portretele. Un bărbat chel şi vesel s-a apropiat de mine şi a început să exclame: „Păi ăsta sunt eu! Sunt chiar eu! Cât să-ţi dau ca să mi-l vinzi?”. Eu zic, vi-l dau aşa, eu nu vând. Şi i-am dat acel portret. Bărbatul totuşi mi-a dat un dolar, era în 1991. Apoi s-a dus. Eu am rămas cu acel ban. L-am pus într-un caiet şi nu l-am folosit niciodată.

4. Să nu crezi răulDe câte ori am crezut un rău despre cineva, am avut doar de pierdut. M-am simţit murdar, părtaş la o lucrare de urâţire a omului. Am vorbit şi eu de rău, iar timpul mi-a demonstrat de fiecare dată că nu am avut dreptate. Prefer să greşesc prin a-mi păstra o părere bună despre un om rău decât să ajung să cred o vorbă proastă despre un om bun. Orice rău este o minciună. Răul, aşa cum spunea fericitul Augustin, nu există. Răul este o mare absenţă, absenţa binelui şi a iubirii. De aceea, a crede răul este totuna cu a te cufunda în absenţă, în minciună.

5. Să nu te crezi pierdutEu sunt o fire înclinată spre deznădejde, cunoscând toate relele care ies din această cădere sufletească. Dar într-o zi mi-a venit gândul salvator. Mi-am zis că Dumnezeu cunoştea căderile mele, şi cele trecute, şi cele viitoare şi totuşi m-a creat, iar Dumnezeu nu aduce pe nimeni pe lume spre pierzare. Dacă ne-am născut înseamnă că Dumnezeu şi-a pus toată încrederea în noi. E o mare încurajare să te gândeşti că Dumnezeu are încredere în tine. La disperare omul e capabil de orice rău, el se porneşte cu război împotriva propriei fiinţe, având parcă o plăcere demonică din a-şi călca propriile principii, practic sinucigându-se spiritual. Cred că orice duhovnic adevărat îşi începe sfătuirea de după spovedanie prin cuvintele: „Să nu deznădăjduieşti”.

6. Să nu te crezi sfântSfântul Siluan Athonitul zicea: „Două gânduri să nu le primeşti şi să nu le crezi, primul că nu te vei mântui şi al doilea că eşti sfânt”. Să nu te crezi mai bun ca alţii. Lucrarea pe care o faci, prin darul lui Dumnezeu, poate fi mai bună decât a vecinului, dar asta nu înseamnă că tu eşti mai bun ca el, doar lucrarea e mai bună. Darurile date de Dumnezeu nu se iau înapoi, dar oricine se mândreşte cu lucrările sale ajunge să se întunece şi să folosească darul prosteşte, după care ajunge să-şi piardă demnitatea.

7. Să nu te pui chezaşDe câte ori m-am pus chezaş pentru cineva, am încurcat oamenii şi am făcut rău. De când mă ţin minte, mă băgam să salvez pe toată lumea. Narcomani, beţivi, femei bătute de bărbat şi aşa mai departe. N-am salvat pe nimeni, numai necazuri, bani furaţi, lucruri dispărute, probleme cu vecinii. Am ajuns la concluzia că dacă vrei să ajuţi pe cineva, ajută cât te ţin curelele, dar fără să implici şi alţi oameni. Asta înseamnă să te pui chezaş pentru cineva, să garantezi că el se va îndrepta, că te reprezintă. Mare greşeală. Odată am citit din Pildele lui Solomon sfatul acesta: „Să nu te pui chezaş”. Noi, când citim Scriptura, înţelegem şi reţinem doar atât cât am experimentat, celelalte cuvinte nici nu le vedem.

8. Să nu te răzbuni de două oriRăzbunarea este un păcat, dar este omenească. Scriptura spune să nu pedepseşti de două ori pentru aceeaşi greşeală, principiu care a ajuns şi în dreptul roman. Pot înţelege un gest de răzbunare, deşi e mai bine să nu te răzbuni, dar mă înstrăinez de omul care se răzbună de două ori, adică la nesfârşit, pentru o singură greşeală. Când m-am răzbunat o dată, a mai mers cum a mai mers, m-a iertat Dumnezeu, dar când m-am răzbunat a doua oară, s-a întors totul în capul meu şi am ajuns să înţeleg că m-am războit cu mine însumi.

9. Să nu învingi cu orice preţOamenii care caută să fie învingători cu orice preţ, în cele din urmă, pierd totul. Prefer să fiu considerat învins uneori pentru a-mi păstra şansa să înving la urmă. Odată un episcop român mi l-a lăudat pe Adrian Năstase (se întâmpla prin 2004): „Vă daţi seama, omul acesta (Adrian Năstase) a avut doar note de zece, niciun nouă! E extraordinar, nu-i aşa?”. Eu i-am răspuns: „Eu nu am încredere în oamenii care au avut numai note de zece”. „De ce?”, m-a întrebat episcopul surprins. „Pentru că ei nu ştiu să piardă, iar omul care nu ştie să piardă te vinde pentru o victorie

vremelnică”.

10. Să nu râzi de ruşinea nimănuiCând eram mic, am auzit băieţii mai mari râzând de cineva care a fost prins într-un păcat ruşinos. Apoi, de fiecare dată când mă întâlneam cu acel om sau auzeam vorbindu-se de el, îmi venea în minte, fără să vreau, păcatul pe care îl făcuse. Dar nicodată nu am spus cu buzele mele acel păcat şi m-am purtat aşa cu acel om ca şi cum nu aş şti nimic. Nici acum, când el a murit, nu pot spune ce am auzit, pentru că nu vreau să-i răscolesc ruşinea.

Rugăciune pentru căsătorie !

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, Cel Ce ai zis: “Căutati mai întâi Împărătia lui Dumnezeu, si toate celelalte se vor adăuga vouă”, dăruieste-mi toate cele de trebuintă pentru a putea merge pe calea mântuirii.

În mâinile Tale este viata mea si fără Tine nu pot cunoaste nici împlinirea si nici bucuria cea adevărată. Stiind aceasta si având dorinta de a purta crucea căsătoriei, Te rog să mă ajuti să găsesc făptura potrivită mie alături de care să înfrunt marea vietii acesteia.

Ajută-mă, Doamne, ajută-mă, cum numai Tu mă poti ajuta. De multe ori ispita singurătătii mi-a rănit inima, de multe ori diavolul deznădejdii a lovit în poarta sufletului meu. De atâta durere, inima mea s-a strâns, si nu este nimeni care să îmi aline durerea.

La Tine alerg, Doamne, nădejdea mea, întărirea mea, lumina vietii mele. Ajută-mă să am o familie bineplăcută Tie, o familie peste care să se reverse multimea binecuvântărilor Tale.

Fereste-mă, Doamne, de tot răul. Fereste-mă si de o alegere gresită. Fereste-mă de minciuni, de răutate si de desfrâu. Să nu mă însele frumusetea cea degrab trecătoare, ci să caut mai ales frumusetea sufletească. Să nu mă orbească dragostea pătimasă si nici să nu mă biruie patimile si poftele.

Tu stii, Doamne, nepriceperea si slăbiciunea mintii mele. Izbăveste-mă prin harul Tău de neputintele care mă apasă.

Vino în ajutorul meu, Iubitorule de oameni! Dăruieste-mi întelepciune si răbdare. O, grea este crucea răbdării, si greu îmi este să nu fiu covârsit de ea. Dar în Tine îmi pun nădejdea.

Ajută-mă, Doamne, să iubesc Biserica, să stărui în rugăciune si să am râvnă pentru împlinirea poruncilor Tale. Să mă spovedesc ori de câte ori umbra păcatului va tulbura mintea mea, mai înainte ca gândul murdar să devină faptă. Dăruieste-mi ca primind dezlegare de păcate să-mi îndrept viata după cum Îti este bineplăcut Tie.

Fă să-mi fie mie familia cale de mântuire, cale de bucurie. Să nu caut împlinirea cea înselătoare cu care mă ademeneste această lume, ci să caut dragostea pe care ai binecuvântat-o la nunta din Cana Galileii.

Să îmi fie familia prilej pentru a-Ti multumi în fiecare zi. Si la vreme potrivită, dăruieste-mi, Doamne, copii credinciosi si sănătosi, care să ducă o viată curată si sfântă.

Rugători aduc pentru mine pe toti sfintii, pe mai marii cetelor îngeresti, pe Înaintemergătorul Tău, pe înteleptii Apostoli, si împreună cu acestia pe Preacinstita si Preacurata Maica Ta, ale căror rugăciuni primeste-le, Milostive Hristoase al meu, pentru folosul meu si pentru mântuirea mea.

Că Tu Însuti esti, Bunule, sfintirea si luminarea sufletelor noastre si Tie după cuviintă, ca unui Dumnezeu si Stăpân, toti slavă Îti înăltăm, în toate zilele. Amin.

APRECIAZA-TI SOTUL !

Apreciezi un barbat pentru ceea ce face pentru tine, si il admiri pentru ceea ce este el. Este posibil sa apreciazi un barbat, dar sa nu-l admiri. Insa pentru o relatie fericita trebuie sa practici cei trei A – accepta, admira apreciaza. Fara acestea trei degeaba casa straluceste, si mancarea e gustoasa.

Ca sa-ti apreciezi sotul cu adevarat trebuie sa treci peste lucrurile superficiale, cum ar fi aspectul fizic, venitul ori statutul social. Cauta sa apreciezi adevaratele valori, cum ar fi onestitatea, bunatatea, generozitatea, blandetea, credinta, sensibilitatea, trasaturi de caracter pe care nimeni nu le poate observa mai bine ca tine. 

Fii sensibila la darurile sale intelectuale, si la talentele pe care le are. Trebuie sa fii atenta si sa apreciezi lucrurile pe care le face pentru tine- in special cele marunte, care ar putea trece neobservate.Nu pierde ocazia sa-l apreciezi cand face lucruri cum ar fi ca iti deschide usa, cara cumparaturile sau alte lucruri grele, are grija de copii, te ajuta cu treburile casnice, face reparatii in gospodarie. 

Arata-ti aprecierea pentru efortul sau de a castiga bani pentru familie.Poate gandesti ca aceasta este responsabilitatea lui, deci de ce ar trebui sa-i multumesti fiindca isi face datoria? Doar pentru ca ceva e de datoria noastra nu inseamna ca nu vrem sa fie apreciat. Nerecunostinta, chiar si pentru ceva perceput ca datorie, este un defect serios la oricine.

Daca nu gasesti nimic de apreciat la el, atunci poti face cateva lucruri.Intai trebuie sa crezi in valoarea lui, si sa privesti la partea sa buna. Un citat din Goethe spune: “daca vei trata un om dupa cum este el, el va ramane asa cum este,dar daca il tratezi dupa cum ar putea si ar trebui sa fie, el va deveni un om mai bun”.

Un alt lucru este sa-ti amintesti de lucrurile bune pe care le-a facut in trecut si sa le apreciezi acum.Cateodata asta poate fi motivatia care il va face sa continue.

Privind la calitatile lui, mai mult decat la defecte, vei gasi ceva de apreciat. De obicei, ceea ce pare a fi un defect poate ascunde o calitate pe care folosirea celor trei A o poate scoate la iveala.

"Rețeta de mântuire" a părintelui Paisie Aghioritul pentru toți cei osteniți și împovărați

Limitați-vă nevoile materiale pentru că acestea creează poveri înfricoșătoare și neliniști.

Nu râvniți la oamenii care au bani, confort, slavă și putere, ci la cei care trăiesc în virtute, înțelepciune și dreaptă credință.

Nu cereți de la Dumnezeu lucruri care întăresc numai trupul, ci cereți, în primul rând, ceea ce este bun și folositor pentru suflet.

Schimbați-vă viața, descoperiți sensul vieții, câștigați timpul pe care l-ați pierdut în călătoria voastră de până acum pe acest pământ.

Nu vă încredeți în cugetul oamenilor lumești.

Vindecați-vă de bolile care domină în viața oamenilor care nu au învățat să postească, să se înfrâneze, să se roage și să nădăjduiască.

Nu deznădăjduiți, Dumnezeu este pretutindeni și îl iubește pe om.

Tăiați orice relație cu răul, trăiți liber, în acord cu voia lui Dumnezeu.

Arătați-vă credința și prin faptele dragostei față de aproapele.

Hotărâți-vă, ce vreți mai mult: să plăceți lumii sau să vă întoarceți lângă Dumnezeu.

Aproape toate problemele încep de la gură (de la felul în care vorbești, adică) și de asemenea de la cât de mult depinzi de patimile tale.

Să o iubești pe soția ta mai mult decât pe tine însuți. Cu faptele, nu cu vorbele. Și să nu-i vorbești niciodată urât, fiindcă de fiecare dată limba ucide și distruge dragostea. De asemenea, să luați aminte că unii părinți îi răsfață pe copiii lor și le fac toate voile. Și când răsfeți prea mult pe copil, devine egoist și o va lua pe o cale strâmbă. Mulți părinți au grijă să dea copiilor lor mai mult lucruri materiale. Aceasta este o greșeală. Trupul are multe pofte materiale, dar viață scurtă. Sufletul are veșnicie: alt drum, altă călătorie. Sufletul nu sfârșește în pământ, ci la Dumnezeu. Astăzi toți se ocupă de trup, iar nu de nevoile sufletului lor.

- Și care sunt nevoile sufletului, părinte?

- Iată, cum să-ți zic? Nevoile sufletului sunt felurite. Și bucuriile sufletului sunt altele decât cele ale trupului. Trupul ușor îl mulțumești, sufletul nu. Dacă ai bani și te duci într-un magazin mare, trupul este mulțumit. Dar ce poți să găsești pentru sufletul tău într-unul din magazinele acelea mari, cum le zice, supermarketuri, da. Sufletul are nevoie de alte lucruri. Sufletul are nevoie de pace, liniște, comunicare cu Dumnezeu. Pentru a se întreține trupul, este nevoie de bani și de pâinea cea de toate zilele, dar sufletul, pentru a se întreține, are nevoie de talanți dumnezeiești: pâinea cea cerească. 

dacă cunoaşterea este puterea bărbatului, puterea femeii e gingăşia. Cerul binecuvântează întotdeauna casa celei care trăieşte pentru bine. Soţia devotată îi arată soţului său cea mai deplină încredere, nu ascunde nimic de el. Ea nu ascultă acele vorbe de admiraţie ale oamenilor străini pe care nu i le-ar putea povesti, împarte cu el fiecare sentiment al său, fiecare nădejde, fiecare dorinţă, fiecare bucurie şi fiecare amărăciune. Când se simte dezamăgită sau jignită, poate avea ispita de a căuta compasiune povestindu-şi trăirile prietenilor apropiaţi: nimic nu poate fi mai distructiv decât acest lucru, atât pentru propriile ei interese, cât şi pentru refacerea păcii şi fericirii din casa ei. Amărăciunile de care ea se plânge străinilor rămân răni nevindecate. Soţia înţeleaptă nu împărtăşeşte nefericirea sa tainică nimănui, în afara domnului său, pentru că numai el poate şterge, prin răbdare şi dragoste, toate neînţelegerile.

(Sfânta Muceniță Alexandra, Cum să întemeiem o familie ortodoxă, Editura Sophia, București, 2011, p. 67)