Lista distorsiunilor cognitive

1. Stilul de gândire de tipul “totul sau nimic”: tendinţa de a aprecia lucrurile în culori extreme: alb-negru. Daca un anumit lucru nu a fost realizat perfect, acesta va fi considerat un esec. Astfel, o tanara care face cura de slabire si mananca o lingurita de inghetata isi spune : „dieta mea este total compromisa”. Gandul negativ o supara atat de mult incat pana la urma mananca toata cutia de inghetata.

2. Suprageneralizarea: tendinţa de a considera ca un eveniment negativ singular reprezinta un model care se va repeta la nesfarsit, utilizand termini ca “totdeauna”, “niciodata”. Tanarul parasit de iubita isi va spune : “niciodata n-o sa-mi gasesc o prietena”.

3. Filtrarea mentala cu concentrare asupra negativului: tendinţa de a alege un singur eveniment negativ si a se concentra atat de puternic asupra acestuia incat intreaga realitate devine deformata si intunecata. Astfel, daca un autor a auzit mai multe comentarii elogioase referitoare la cartea sa si doar unul negativ, el va fi obsedat zile in sir doar de respectivul comentariu critic.

4. Desconsiderarea pozitivului: tendinţa de a respinge toate experientele positive, afirmand ca acestea nu conteaza. Astfel, daca on persoana a realizat un lucru bun, isi va spune fie ca acel lucru nu este suficient de bun, fie ca oricine altcineva ar fi procedat la fel.

5. Desprinderea unor concluzii pripite: Se referă la interpretarea negative a unor situatii atunci cand nu exista suficiente date care sa stea la baza concluziilor formulate.In aceasta categorie sunt incluse :- citirea gandurilor: a conchide in mod arbitrar ca cineva îţi este ostil,

fara să verifice acest lucru.- ghicirea viitorului: a prezice faptul că lucrurile vor lua o întorsătură

nefericită.Astfel, înainte de a da un examen, subiectul isi spune : “voi cădea cu siguranta la acest examen”.

6. Amplificarea: tendinţa de a exagera importanta problemelor sau defectelor şi de a minimaliza calitatile.

7. Judecata afectiva: tendinţa de a presupune că stările afective negative reflectă realitatea. “Mi-e frică să zbor cu avionul. Asta înseamnă că este foarte periculos să calatoreşti cu avionul” sau : “Mă simt inferior si asta înseamnă că nu este nimic de capul meu” etc.

8. Imperativele categorice: tendinţa de a gandi ca lucrurile trebuie neaparat sa corespunda dorintelor sau expectatiilor personale. Astfel, un student eminent isi spune, dupa ce a dat un examen greu : “nu ar fi trebuit sa fac atatea greseli”, iar o tanara, la randul ei, gandeste astfel : “el trebuie neaparat sa ma iubeasca si sa se comporte asa cum doresc eu”.Afirmatiile de tipul “trebuie neaparat”, referitoare la propria persoana, genereaza culpabilitate si frustrare, in timp ce acelasi tip de afirmatii cu privire la ceilalti sau la lumea inconjuratoare conduc la suparare si frustrare. (“El nu ar fi trebuit sa fie atat de incapatanat si certaret”)

9. Etichetarea

Reprezinta o forma a tipului de gandire “totul sau nimic”. Astfel, in loc sa-si spuna : “am facut o greseala”, subiectul isi adauga o eticheta : “sunt un ratat”.Etichetarea reprezinta o modalitate irationala de a gandi, pentru ca oamenii nu pot fi identificati in totalitate. Oamenii reprezinta fiinte reale, in timp ce “ratatii”, “frustratii” sau “nebunii” nu sunt altceva decat abstractiuni care genereaza mânie, anxietate, frustratie si imagine de sine scazuta.Etichetele negative pot fi aplicate si altor personae. Astfel, daca cineva ne-a facut o nedreptate, avem tendinta de a-l cataloga drept un om rau.

10. Personalizarea si blamarea – Tendinţa de a te simţi responsabil pentru o situatie pe care nu o controleazi pe deplin. Astfel, o sotie maltratata de sot isi poate spune : “daca as fi mai buna la pat, el nu m-ar mai bate”. Exista insa si personae care procedeaza invers, blamandu-i pe altii sau imprejurarile pentru necazurile lor si ignorand modul in care ei au contribuit la aparitia problemelor respective. “Casnicia mea merge atat de prost deoarece sotul meu este total iresponsabil.” Blamarea altora nu da rezultate bune, pentru ca persoana blamata se va simti transormata in “tap ispasitor” si va avea tendinta de a arunca inapoi vina asupra celui care a blamat-o.

11. Realizarea unor comparaţii inechitabile: a se compara în permanenţă numai cu persoane care au performanţe superioare lui.

12. Orientarea plină de regrete către trecut

13. Orientarea “ce ar fi dacă”

14. Respingerea contraargumentelor

15. Intoleranţa la frustrare