Discriminarea in jurisprudenta CEDO

Art. 14: „Exercitarea drepturilor şi libertăţilor recunoscute de convenţie trebuie să fie

asigurată fără nicio deosebire bazată în special pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii

politice sau orice alte opinii, origine naţională sau socială, apartenenţă la o minoritate

naţională, avere, naştere sau orice altă situaţie”.

Protocolul nr. 12: „Exercitarea oricărui drept prevăzut de lege trebuie să fie asigurată

fără nicio discriminare bazată, în special pe sex, pe rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice

sau orice alte opinii, origine naţională sau socială, apartenenţa la o minoritate naţională, avere,

naştere sau oricare altă situaţie.”

Art. 14 din Convenţie

-nediscriminarea în exercitarea drepturilor si libertăţilor prevăzute de Convenţie

Protocolul 12 adiţional

-principiul general al nediscriminării.

CARACTERIZARE:

-Caracter autonom dar nu independent;

-Principiul nu are o existenţă independentă;

-Invocat doar cu privire la drepturile şi libertăţile pe care le reglementeză Convenţia;

-Se interzice orice discriminare doar cu privire la aceste drepturi şi libertăţi;

SCOP

Împiedicarea oricărei discriminări privitoare la drepturile şi libertăţile garantate în

situaţia în care există modalităţi diferite de a se conforma dispoziţiilor sale.

NOTIUNEA DE DISCRIMINARE

Convenţia interzice:

a) tratamentul diferenţiat al persoanelor aflate în situaţii similare;

b) cazurile în care un individ este mai bine tratat decât altul fără justificare adecvata.

Sunt 13 motive de discriminare: sex, rasa, culoarea pielii, limba nationala, religie,

opinii politice, orice alte opinii ale unei persoane, origine nationala, origine sociala,

apartenenţă la o minoritate naţională, avere, nastere, o discriminare ce ar putea rezulta din

orice alta situatie.

Lista are caracter indicativ, nu limitativ;

1

Alte exemple: - distinctia intemeiata pe grad in armata;

- distinctia de instanţe pe criterii de orientare sexuală la încredinţarea unui

copil.

JURISPRUDENTA

Affaire linguistique belge/Belgique

Discriminarea trebuie să aibă o justificare obiectivă şi rezonabilă – într-o societate

democratică este o astfel de discriminare aceea care urmăreşte un „scop legitim” şi respectă

„un raport de proporţionalitate rezonabil între scopul urmărit şi mijloacele utilizate pentru

realizarea lui”.

A distinge nu înseamnă a discrimina

Statul poate crea inegalităţi de drept destinate a înlătura sau a atenua consecinţele unor

inegalităţi de fapt.

Ex. impozitul progresiv, aplicarea majorităţii proporţionale în Irlanda de Nord faţă de

scrutinul majoritar în Marea Britanie.

Pentru a exista discriminare, situaţiile de fapt trebuie să fie comparabile.

- Orice diferenţă de tratament nu înseamnă obligatoriu discriminare

- Pot fi create diferenţe, cu condiţia ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă şi

obiectivă.

Marja de apreciere a statului

Statele au o marjă de apreciere în a determina dacă şi în ce măsură diferenţele între

situaţii analoage sau comparabile sunt de natură să justifice distincţiile de tratament juridic

aplicate.

Întinderea marjei de apreciere

- Scopul legitim

- mijloacele utilizate

- raport de proporţionalitate mjloace/scop

Criterii utilizate de CEDO

a) Aplicarea de tratament diferenţiat unor situaţii comparabile sau analoage

b) Discriminarea să aibă o justificare obiectivă şi rezonabilă

- Urmăreşte un scop legitim

- Raportul de proporţionalitate

2

Aplicarea de tratament diferenţiat unor situaţii comparabile sau analoage

a) situaţia tatălui faţă de cea a mamei privitoare la obţinerea unei alocaţii de concediu ca

părinţi ai unui copil nou-născut;

b) calitatea de proprietari ai unor suprafeţe de teren sub o anumită limită prevăzută de lege cu

calificarea subsecventă de „mici proprietari de terenuri” şi cea de „mari proprietari de

terenuri”, prin raportare la obligaţia legală impusă micilor proprietari de a aduce terenurile la

constituirea unui „fond de vânătoare într-o comună dată” (Bughartz/Elvetiei 1994);

c) diferenţa de tratament întemeiată pe naştere între copii născuţi din căsătorie sau din afara

căsătoriei, dar recunoscuţi de tatăl lor, şi copii din afara căsătoriei, dar beneficiari ai unei

„scrisori de legitimare” prevăzută de legislaţia naţională cu scopul de a înlocui recunoaşterea

de paternitate, pentru a stabili legături de familie „recunoscute din punct de vedere juridic”, cu

efecte, printre altele, şi pe plan succesoral (Camp şi Bourimi/Olandei, 2000);

d) diferenţa de tratament cu privire la drepturile succesorale, existentă la epoca faptelor între

copii născuţi din afara căsătoriei, unul „natural legitimat” ulterior, celălalt „adulterin”,

e) distincţia între locatarii chiriaşi ai unor locuinţe aparţinând persoanelor publice şi cei au

unor locuinţe proprietate particulară (Strunjak şi alţii/Croaţiei, 2000).

Discriminarea să aibă o justificare obiectivă şi rezonabilă

a) diferenţa de tratament între naţionali şi străini cu privire la acordarea unor prestaţii sociale

sub forma „alocaţiilor de urgenţă”

b) aceeaşi diferenţă existentă în legislaţia naţională între bărbaţi şi femei privitoare la

acordarea unor „indemnizaţii şi alocaţii forfetare” femeilor văduve şi mamelor văduve, nu

însă şi bărbaţilor văduvi (Willis/Marea Britanie, 2002);

c) anularea unui certificat de urbanism acordat proprietarului unui teren după vânzarea

terenului în cauză, în timp ce alte certificate emise în aceleaşi condiţii au fost menţinute.

d) diferenţa de tratament între mamă şi tată cu privire la încredinţarea copilului minor, acesta

fiind încredinţat mamei numai datorită orientării sexuale a tatălui;

e) preferinţa acordată de instanţa supremă naţională tatălui în încredinţarea după divorţ a

copiilor născuţi din căsătorie, chiar cu luarea în considerare a „tensiunii psihologice” pe care

ar putea-o suferi copiii, în urma acestei încredinţări, datorită apartenenţei mamei la mişcarea

religioasă „martorii lui Iehova” care nu permite efectuarea, în caz de necesitate, a transfuziilor

sangvine.

f) urmăreau un scop legitim

3

- apărarea intereselor familiei în privinţa discriminării în materie succesorală între copiii din

căsătorie şi cei din afara căsătoriei

- protejarea „sănătăţii şi drepturilor copiilor”, în cazul referitor la orientarea sexuală

- concepţiile religioase ale părinţilor.

g) mijloacele folosite au fost apreciate ca disproporţionate prin raportare la scopul urmărit,

astfel că discriminările puse în discuţie erau de natură să încalce dispoziţiile art. 14 din

Convenţie.

Nu constituie o discriminare nerezonabilă

a) obligaţia membrilor unei familii de a purta acelaşi nume comun,

b) privarea de dreptul la vot a persoanelor condamnate pentru nesupunere civică;

c) judecarea unui ministru şi, pentru motive de „conexitate”, judecarea unui co-acuzat

împreună cu ministrul de către instanţa supremă, prin privarea de alte grade de jurisdicţie;

d) imunitatea de jurisdicţie în materie civilă acordată membrilor forţelor armate pentru

pagubele corporale produse altor membri ai acestor forţe, dacă ea are la bază un sistem de

indemnizare directă şi automată de către stat, sistem care era, în ansamblul său, echitabil

(Dyer/Marii Britanii, 1983);

e) impunerea unor condiţii deosebite pentru adoptarea unui copil din străinătate, prin raportare

la cele necesare adopţiei unui copil din propria ţară, având în vedere problemele deosebite de

integrare pe care le poate pune adoptarea unui copil străin (X/Olandei, 1981);

f) excluderea de la posibilitatea atacării cu apel a unor decizii pronunţate de jurisdicţii

inferioare a căror competenţă este limitată la o anumită valoare a litigiului;

g) faptul de a face să asiste la şedinţă, în sala de judecată, persoana deţinută, acuzată de crimă,

într-o „cuşcă de sticlă”, dar , în stare de libertate co-acuzatul inculpat pentru comiterea unui

delict (Auguste/Franței, 1990);

h) condiţia unui procentaj identic de semnături în fiecare circumscripţie teritorială pentru a se

putea prezenta o candidatură la alegerile senatoriale, cu consecinţa unui număr diferit de

semnături impus, în funcţie de populaţie, fiecărei circumscripţii (Serqueda/Spaniei, 1995).

Raportul de proporţionalitate necesar între mijloacele folosite şi scopul urmărit

a) diferenţa existentă în legislaţia franceză între copilul născut în afara căsătoriei, „legitimat”

apoi în urma căsătoriei părinţilor şi cel adulterin în privinţa dreptului la succesiune

- scopul invocat de guvern – „protecţia familiei tradiţionale” – poate fi considerat ca

legitim,

4

- nu a găsit „nici un motiv de natură a justifica discriminarea întemeiată pe naşterea în

afara căsătoriei.

- nu se pot reproşa copilului adulterin fapte ce nu-i sunt imputabile

- în situaţia dată, „ nu a existat un raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele

utilizate şi scopul urmărit” (Mazurek/Franței, 2000).

b) protecţia drepturilor altor moştenitori poate constitui un scop legitim

c) prin plasarea discuţiei pe terenul proporţionalităţii măsurii excluderii de la succesiune a

copilului lui de cujus, născut după moartea sa din relaţia de concubinaj pe care el a întreţinut-

o cu mama copilului aflat în imposibilitate absolută de a fi recunoscut

d) o asemenea măsură apare ca disproporţionată faţă de scopul urmărit (Camp şi

Bourimi/Olanda, 2000).

e) Curtea a arătat că statele au un interes legitim în a exclude persoane care au suferit

condamnări penale de la exercitarea profesiei de expert-contabil, ceea ce înseamnă că această

măsură apare ca urmărind un scop legitim;

f) totuşi , spre deosebire de aplicarea unor pedepse pentru infracţiuni majore, o condamnare

pentru refuzul de a purta uniforma militară din motive religioase sau filozofice nu denotă

„necinste şi turpitudine morală” de natură a pune în discuţie capacitatea persoanei în cauză de

a exercita această profesie, astfel că refuzul înscrierii ei pe tabelul profesiei constituie „o

sancţiune disproporţionată” şi nu mai urmăreşte un scop legitim, neavând o justificare

obiectivă şi rezonabilă” – Curtea a constatat în această cauză încălcarea art. 14 în raport cu

art. 9 din Convenţie Thlimmenos/Grecia, 2000.

Jurisprudenţă ROMÂNIA: Moldovan, Cobzaru, Stoica.

Jurisprudenta CEDO ROMANIA: Beian, Drihan.

Ratificare Protocolul 12:

- 18 ratificări (Albania, Andorra, Croaţia, Cipru, Finlanda, Ucraina, Marea Britanie, etc. )

- 19 semnări fără ratificare (Austria, Belgia, Cehia, Islanda, Grecia, etc.)

- 10 nu au semnat (Franţa, Monaco, Lituania, Polonia, etc.).

5