[Piervma anul V nr. 1 (2003) 177-208]

DISaPLINARUGAaUNII IN ORTODOXIE §1PENTICOSTALISM (I)

de Ghi|;a Mocan

Rugaciunea este un fenomen universal. Fiecare simte

nevoia sa se roage, dovada fiind ominprezenta ei in toate religiile.

Chiar daca mai mult sau mai pupin con^tientizata, nevoia

rugaciunii este prezenta in om, asemenea celorlalte nevoi.1 Ea

constituie un aspect semnificativ §i universal al religiei, de la

primitivi la misticii moderni. Descrisa de unii cercetatori ca prim

mod de exprimare a religiei, ea este pentru religie ceea ce este

rapunea pentru filozofie. Potrivit diferitelor forme de literatura

religioasa, rugaciunea este considerata ca eel mai pur ?i esenpal

element al religiei.2 In principiu, rugaciunea este (1) o exprimare a

omagiului adresat lui Dumne^eu\ (2) o exprimare apropriilor nevoO

Conceptul de rugaciune este aplicat in prezent oricarei

comumuni adresate lui Dumnezeu. In sensul comuniunii adresate

divinitapi, rugaciunea corespunde foarte bine religiilor teiste, iar

sub aspect filozofico-teologic ea trebuie vazuta prin prisma

1 G.O. Stone, ,,Prayer" in AW Dictionary of Christian Ethics <& Pastoral Theology,

David J. Atkinson, David F. Field, Arthur Holmes, Oliver CDonovan - eds.,

Downers Grove, InterVarsityPress, 1995, p. 683-684.

2 Potrivit filozofului american William James, ,,fara rugaciune nici nu poate fivorba de religie". Gelebra carte a lui Augustin, Confesiuni, nu este altceva decato lunga rugaciune adresata Qeatorului §i MantuitoruluL

3 W.L. Liefeld, jjPrayer", in The International Standard Bible Encyclopedia, GeoffreyW. Bromiley- ed., vol. 3, Eerdmans, Grand Rapids, 1986, p. 937.

178 Ghita Mocan

omnisdentei si a benevolentei lui Dumnezeu. Doctrina omniscienj:ei

divine, care este o parte insemnata a teologiei crestine, suspne ca

Dumnezeu cunoaste toate lucrurile ce se cer a fi cunoscute.

Plecand de la acest principiu, inseamna ca rugaciunea nu este o

informare a lui Dumnezeu in legatura cu nevoile noastre. Astfel,

precunoasterea divina poate sa anticipeze acjiunea umana sub

aspectul timpului, dar ea nu se poate substitui acestei acpuni. Pe

de alta parte, benevolenta lui Dumnezeu se leaga in mod special

de rugaciunea de cerere sau petitionary. Modul in care Dumnezeu

raspunde rugaciunilor adresate Lui scoate in evidenja bunatatea

Lui fapa de oameni. Chiar si in situapile cand raspunsul divin

intarzie, putem vorbi despre aceeasi benevolenpa divina.4

Formele pe care le ia rugaciunea in lumea religioasa - desi

sunt yariate - includ: bemdictia (binecuvantarea), litania (alternarea

declarapilor, a titulaturilor divinita^ii, a petipilor si a raspunsului),

rugaciunea ceremoniala si rugaciunea liberd (care nu are forma fixa).5

Astfel, rugaciunea cunoaste doua forme principale: persona/a si

liturgica. Ambele tipuri au fundament bibHc potrivit Evangheliei

dupa Matei 18.19. Astfel, indiferent de maniera, noi ne exprimam

dragostea pentru Dumnezeu si-1 oferim ofranda vietii noastre.

Rugaciunea este asadar reverenta, dar in acelasi timp plina de sfiala

si persisten^a, nu pentru ca Dumnezeu ne aude foarte greu, ci

pentru ca noi trebuie sa ne punem in acord cu voia Lui. Sub

aspect liturgic, rugaciunea este ,,painea vie" a Bisericii. Prin ea

Biserica rezista atacurilor lui Satan (Mt. 26.41; Ef. 6.13-20),

primeste darurile harului (FA 4.31), lucreaza la zidirea sufleteasca

a credinciosilor (Ef. 6.18; lac. 5.15; lloan 5.16), isi fortifica

4 George I. Mavrodes, wPrayer" in Rout/edge Encyclopedia ofPhilosophy, CD-ROM

edition.

5 Adalbert G. Hamman, ,,Prayer"s in Encyclopedia Britannka, 2002.

Disciplina rugaciunii in ortodoxie gi penticostalism (I) 179

proclamarea (Col. 4.3,4) si se pregateste cum se cuvine pentru

reveriirea Domnului (Apoc. 22.20) .6

In ceea ce priveste rugaduma liturgicd, ortodoxia cunoaste un

intreg set de invajiaturi. Teofan Zavoratul, citat de Tomas Spidlik,

spunea: ,,Gne se indeparteaza de ceremoniile exterioare, se

indeparteaza de rugaciunile Bisericii, iar cine se indeparteaza de

rugaciunile Bisericii, se lipseste de marea fagaduin^a a Domnului:

unde vor fi adunap. doi sau trei in numele Meu si Eu voi fi in

mijlocul lor (Mt. 18.20)". Discutand despre acest aspect, acelasi

autor aminteste doi mari ganditori ortodocsi: S. Bulgakov, care

vorbeste despre ,,realismul riturilor rasaritene" si B. Bobrinskoy,

care vorbeste despre ,,caracterul lor euharistic".7 Asadar,

important rugaciunii liturgice este sus^inuta fara echivoc in

teologia rasariteana.

Cu radacini adanci in fundamentalismul american al

secolului XIX, penticostalismul se dezvolta din ,,grupurile de

sfinjienie" ce urmau linia teologica a lui Charles Grandison Finney

(1792-1875), Asa Mahan (1800-1889) si Phoebe W. Palmer (1856-

1928). Apoi, continuand pe aceeasi linie istorica, penticostalismul

este o simbioza intre invapatura wesleiana despre sfinp*e $i

,,doctrina celei de-a doua binecuvantari" desprinsa din Faptele

6 E.P. Qowney, ,,Theology of Prayer", in New Dictionary of Theology, Downers

Grove, InterVarsity Press, 1988. Pentru amanute referitoare la rugadunea

liturgica §i incadrarea ei in pastorala primara, vezi Petre Vintilescu, Istoria

liturghiei inprimek trei veacuri^ Bucurejti, Nemira, 2001.

7 Tomas Spidlik, Spiritualitatea Rasaritu/ui cre$tin> vol. I, trad. loan lea Jr., Sibiu,

Deisis, 1997, p. 347. Tot in acest context trebuie subliniat pericolul pe care-1

sesizeaza autorul: formalismui. Preluand dintr-una din scrierile lui loan Cassian,

el conclude ca muljimea rugaciunilor poate impiedica simplitatea ,,rugaciunilor

curate". Vezi, de asemenea, John Meyendorff, wEcumenical Pra)«n an

Orthodox Perspective", The Ecumenical Review, nr. 1,2002.

180 _^ Ghita Mocan

Apostolilor 2. Doctrina sfin^eniei a lui John Wesley (1703-1791)8 a

fost continuata §i transmisa pana in zorii secolului XX de catre

denominatiunea metodista §i de cateva institutii educapionale de

prestigiu, in care §i Asbury College §i Kentucky Seminary. De

asemenea, trebuie amintip. ?i cauVa reprezenta^i de mare influenpa

cum ar fi: Oswald Chambers (1874-1917) si Paget Wilkes (1871-

1934). Acestia au reusit sa pastreze intacta inva^atura wesleiana

legand sfin^enia de transformarea vie^ii interioare, fara a fi

preocupati prea mult de celelalte aspecte exterioare.9

Concep^ia penticostala asupra spiritualitapi, deci implicit a

rugaciunii, este rezultatul unei confluen|:e a mai multor inrauriri

dogmatice: pietism, puritanism, wesleyanism, cre^tinatatea afro-

americana ^i miscarile de sfin^enie ale secolului XIX. In cele ce

urmeaza, vom aborda patru componente majore ale rugaciuni si,

in cadrul fiecareia, vom urma aceeasi schema: argumentarea

biblica, tradipa crestina rasariteana, autori moderni ortodocsi;

pozijia penticostala generala; (5) particularita^ile Bisericii

Penticostale din Ronmnia.

I. Camcterul indtspensabi/iX rugaciunii

Sub aspect biblic, inca din perioada patriarhilor, rugaciunea

s-a dovedit a fi indispensabila oamenilor. Autorul carfii Genesa

(4.26) spune ca de pe vremea lui Enos ,,au inceput oamenii sa

cheme numele Domnului". Rugaciunea din aceasta perioada nu

era nici pe departe una magica peti^ionara, ca in cazul paganilor.

8 Un amplu articol biografic este: T. R Albin, ,,Wesley, John", in New

Dictionary of Theology, Downers Grove, InterVarsityPress, 1988, p. 718-720.

9 J.W. Ward, »Pentecostalist Theology" §i J. I. Packer, ^Holiness Movement",

in AW Testament Tbeo/qgy, Sinclair B. Ferguson & David F. Wright - eds.,

Downers Grove, InterVarsityPress, 1988, p. 314-315, 502-505.

Disciplina rugaciunii in ortodoxie si penticostalism (I) 181

Ea era personala, bazata pe revelau'a lui Dumnezeu insusi. Un

exemplu ilustrativ este Enoh, a carui umblare cu Dumnezeu a fost

considerata o expresie ideala de rugaciune intr-o comuniune

continua cu Dumnezeu (Gen. 5.22-24).

In viata marilor oameni ai Vechiului Testament rugaciunea

s-a dovedit a fi indispensabila. Moise se roaga deseori cu startlingpentru a cunoaste voia Domnului pentru popor, pasajele din Exod

33 si 34 fiind unele dintre cele mai inal^atoare texte despre marile

intalniri dintre om si Dumnezeu. Judecatorii cer intelepciune sicalauzire prin rugaciune (1.1). In vremuri de opresiune ei cer lui

Dumnezeu sa-i protejeze si sa-i scape (3.15; 4.3; 6.6-8). Cantarile

Deborei si ale lui Barac sunt tipuri de rugaciune de mare

profunzime (cap. 5). Solomon cere, prin rugaciune, intelepciune(limp. 3.5-9). Vieple lui Ilie si Elisei sunt caracterizate de o

disciplina serioasa in ceea ce priveste rugaciunea (limp. 17.19-22).

Garturarul Ezra ne este prezentat ca un om ce traia intr-o

atmosfera de rugaciune (Ezra 7.27; 8.22; 9.6-15). Neemia, la

randu-i, a inceput lucrarea cu rugaciune (Neem. 1.5-11) si acontinuat-o cu o atitudine rugativa (2.4; 4.4,9).10

In Noul Testament rugaciunea este, de asemenea, prezenta.Printre iudeii din vremea Domnului Isus exista un sistem bine pus

la punct in privin^a rugaciunii.11 Isus Hristos insa a asezat-o dupa

standardele Tatalui si i-a scos in evident caracterul indispensabil.In invaj:atura si in practica Lui gasim o sumedenie de situa|ii incare rugaciunea este asezata la loc de cinste. Specific Mantuitorului

10 W.L. Iiefeld, MPra>«rw, in The International Standard Bible Encyclopedia,Geoffrey W. Bromiley- ed., vol. 3, Eerdmans, Grand Rapids, 1986, p. 932-933. Vezi, de asemenea, §i minujiosul studiu al lui L. Paul Moore, Jr., ,,Prayerin the Pentateuch", in Bibliotheca Sacra, voL 98, nr. 391,1941.11 Potrivit religiei iudaice, dimineafa ji seara evreii se rugau la ora 3, respectiv 9.La fel de bine impamantanit era §i obiceiul de a muljumi lui Dumnezeu pentrumasa (cf. Deut. 8.10).

182 Ghita Mocan

- mai ales in contextul iudaic - era modul de adresare pentru

Dumnezeu cu ,,Ava", adica ,,Tata" sau ,,Taticule'\ Apoi

important si complexitatea inchinarii este pusa in valoare prin

rugaciunea Tatdl nostm, moment in care Domnul ii va inva^a pe ai

Sai despre caracterul indispensabil al acesteia. Domnul Isus a

vorbit despre patru coordonate ale rugaciunii: (1) increderea. Oricecredincios trebuie sa aiba incredere in relapa sa cu Dumnezeu si,

in virtutea acestei increderi, sa purceada la rugaciune. (2) lertarea.

Apasatoarea nevoie de iertare nu poate fi indeplinita decat printr-o

atitudine rugativa corecta. (3) Persistenta. Necesitatea staruin^ei in

rugaciune, ca o particularitate a lui Luca, este o conditie

elementara a ascultarii ei (vom reveni la acest aspect). (4)

Comuniunea. In special in acceppunea lui Matei (18.19), Domnul

avea in vedere §i dimensiunea colectiva a rugaciunii.12

In ceea ce priveste rugaciunea personala in gandirea

Parinplor Bisericii, studiul ieromonahului Gabriel Bunge este de

neocolit. Plecand de la principalele enunpri biblice despre

rugaciune si trecandu-le prin tradipa patristica rasariteana, Bunge

postuleaza rugaciunea drept o relajionare a fiinpei umane cu

Dumnezeu, ,,in care creatura se intoarce spre Creatorul ei, si anume

atunci cand rugatorul cautafafa lui Dumnezeu (Ps. 26.8); si se roaga

ca Domnul sa strdluceascdpeste elfata Sa (Ps. 79.4)".13 Asadar, pasaje

insemnate din Scriptura ne reveleaza un Dumnezeu personal, care

12 J.D.G. Dunn, ,,Prayer^, in Dictionary ofJesus and the Gospels, Joel B. Green,

Scot McKnight, I. Howard Marshall - eds., Downers Grove, InterVarsity

Press, 1992, p. 617-624.

13 G. Bunge, Practica rugaciuniipersonate dupa tradijja Sjinfilor Parinfi, Sibiu, Deisis,

2001, p. 19. In introducerea acestei carpi autorul se intreaba nedumerit cum

este posibil ca intr-o societate ce abunda de scrieri filocalice sa existe un

interes atat de scazut pentru rugaciune ?i contemplarea marepei lui

Dumnezeu.

Disciplina rugaciunii in ortodoxie gi penticostalism (I) 183

,,se intoarce" spre om pentru a-1 mantui §i pentru a-i oferisatisfacpa unei ample relapi cu EL

Subliniind important §i obligativitatea rugaciunii, un altautor mistic ortodox, Vladimir Lossky,14 afirma:

,,Unirea cu Dumnezeu nu se poate savarji in afara rugaciunii,

caci rugaciunea este legatura personala a omului cu

Dumnezeu. Puterea rugddunii impline§te taina unirii noastrv cu

Dumnezeu - spune Grigore Palama - cad rugaciunea este legatura

Japturilor cuvdntatoare cu Creatorul lor. Ea este mai desavar?ita

decat lucrarea virtuj^lor, fiind conducatoarea coruluivirtujilor. Totalitatea virtufilor trebuie sa slujeasca desavarjiriiin rugaciune, pe de alta parte, virtujile nu pot fi statoraicedaca mintea nu este indreptata in mod statornic sprerugaciune."

Autorul plaseaza rugaciunea pe o pozipe centrala indezvoltarea viepi cre^tine practice. Toate virtuple (oricare ar fiacestea) i§i pierd valoarea prin absen|a rugaciunii. ,,Lucrarea

virtuplor" este astfel direct dependents de prezen^a §iprofunzimea rugaciunii in via^a credinciosului. Nu putem vorbi de»unirea cu Dumnezeu" fara de rugaciune, iar Lossky a ingles

interrelapa virtute-rugaciune intr-o maniera magistrala. Rugaciuneaeste indispensabila, ajadar, §i sub aspect moral.

La randu-i, reputatul teolog ortodox roman, DumitruStaniloae, spunea:

»Nevoia de rugaciune a omului credincios este in afara deorice indoiala. Cu cat este mai puternica credinja, cu atat estemai puternica ?i nevoia de rugaciune... Dar in societatea de

14 V. Lossky, Teologia misticd a Biseridi de Rasarit, Editura Bonifaciu, 1998, p.186. Acelaji autor vorbe§te mult mai pe larg despre subiectul unirii cuDumnezeu in Vedetva lui Dumm^eu, Bucure§ti, Editura Institutului Biblic ji deMisiune alBisericii Ortodoxe Romane, 1995.

184 Ghita Mocan

astazi constatam o slabire a credinjel Prin urmare §1 un fel deindiferen^a fa$a de rugaciune. Poate ca nojiunea de societate

secularizata nu indica o societate total necredinciosa, ci o

societate in care majoritatea membrilor nu practica

rugaciunea decat foarte rar, in momente excep^ionale".15

Cresterea spirituals a omului, dobandirea chipului lui

Hristos, indumnezeirea lui sunt posibile numai prin aportul

concret si indispensabil al rugaciunii. Neajunsul semnalat de

profesorul Staniloae de a ne ruga numai ,,in momente

exceptionale" este tocmai rezultatul acestui fapt: crestinul a

inceput sa rninimalizeze puterea rugaciunii. Dumitru

Meghesansubliniaza si el legatura profunda ce exista intre

rugaciune si conformarea cu Hristos (via^a virtuoasa). Astfel, prin

rugaciune, womul nu adreseaza un monolog lui Dumnezeu, ci

coboara in adancimile fiin^ei sale dornice de sens, unde are loc

intalnirea cu inefabilul, prin unirea cu Dumnezeu"16. A§a se

produce conformarea cu Hristos, umanul fiind ,,invaluit in

inefabilul transcendent si ridicat la starea de puntate pentru a-si

putea impropria Lumina lumii (loan 8.12)"17. A fi in Hristos

inseamna, dupa cum spuneau Paring Bisericii, a fi in acea stare de

inviere, stare unde nu se poate ajunge decat prin rugaciune. Aceasta

insa are sens doar cand produce asemanarea cu Hristos.

Accentuarea necesita^ii rugaciunii in patristica rasariteana a

condus la o multitudine de defini^ii, etapizari si clasificari a

rugaciunilor. Dintre acestea putem sintetiza trei definipi general-

valabile: (1) Cererea de lucruri bune de la Dumnezeu (Vasile eel Mare);

15 D. Staniloae, Rugaciunea lui Iisus // experienta Duhului Sfant, Sibiu, Deisis, 1995,

p. 23. Vezi §i §tefan Iloaie, ,,Ascetica ?i mistica in teologia parintelui

Staniloaie", in Studii teologice, XLYE, nr. 4-6,1994.

16 D. Meghe§an, Rugaciune /; umanism, Oradea, Biblioteca Revistei Familia,

1996, p. 13.

17 Mem

Disciplina rugaciunii in ortodoxie gi penticostalism (I) 185

(2) Inditarea mintii spre Dumne%eu\ (3) Convorbirea minfii cu Dumnezeu

(Evagrie Ponticul). loan Damaschin, prin sinteza pe care o face

gandirii patristice anterioare, une§te intre ele prima si a doua

definite astfel: ,,Rugaciunea e inalparea mintii spre Dumnezeu sau

cererea de la Dumnezeu a bununlor potrivite", formula ce va fi

reluata ?i in gandirea occidentals (in special de catre Toma

d'Aquino). Prin urmare, rugddunea de cerere presupune aducerea

smerita a nevoilor umane la cuno^tin^a lui Dumnezeu. Plecand de

la modelul rugaciunii Tatal nostru^ paring rasariteni au incurajat

dobandirea tuturor lucrurilor trebuincioase, de§i prioritare raman

cele ceregti. Apoi, urcusul mintii spre Dumnezeu - aspect ce va fi

dezbatut mai jos - are in centru ,,inimaw (kardia), care se une^te in

mod tainic cu ,,mintea" (nous), toate facultaplle omului tinzand,

prin rugaciune, spre Dumnezeul unic.18 Prin urmare, ,,pentru

crestin, intreaga lui via^a este centrata pe rugaciune, singura forpa

capabila de a reda persoanei umane profunzime, stabilitate §i sens,

ea fiind mediul propice devenirii umane".19

Astfel, dupa cum remarca si D. Meghe^an, ,,prin rugaciune

crejtinul se pogoara in adancul fiin^ei sale, unde se petrece o

chenoza pentru devenirea lui sau pentru intruparea lui din omul

vechi in eel nou".20 Aceasta ,,chenoza" este imposibil de atins fara

fundamentul rugaciunii personale si liturgice (comunitare).

Patrunderea in adancul propriei fiin^e, coborarea in noi,

presupune o disponibilitate interioara constants. Transformarea

este un fenomen ce nu poate fi atins decat printr-o introspec^ie

18 Tomas Spidlik, Spiritualitatea Rdsdritulm creftin, vol. I, trad. loan lea Jr., Sibiu,Deisis, 1997, p. 341-344.

19 D. Meghe§an, op. cit.t 1996, p. 18.

20 D. Meghe§an, op. at., 1996, p. 15.

186 Ghita Mocan

profunda si o meditare la ceea ce face Dumnezeu pentru om si,

deopotriva, la ceea ce trebuie sa faca omul pentru Dumnezeu.21

Inca de la apariu'a penticostalismului, rugaciunea a

constituit o components principals a viepi de credin|a. Chiar

evenimentul ce a dat na§tere mijcarii penticostale din America

(1901), s-a consumat intr-o atmosfera de rugaciune ce s-a

manifestat in ambele ei dimensiuni: personala si colectivd.

Penticostalii, in acord cu majoritatea crestinilor, considers ca

rugaciunea este actul central al inchindrii. Oamenii sunt facupi pentru

Dumnezeu si, in consecinja, pentru rugaciune. Rugaciunea este

activitatea teologica primara a credinciosilor penticostali, fapt care

se vede^atat in inchinarea personala, cat si in cea colectiva.22

In decadele formative din punct de vedere teologie, adica

1901-1929, disciplinele spirituale ocupau locul de frunte in

practica penticostala. In felul acesta rugaciunea era strans legata de

sfinpre §i calauzire in slujire. Prin intermediul ei, credinciosii

considerau ca Duhul Sfant ^i va desavarsi lucrarea pe toate

planurile, atat personal, cat $i bisericesc. Atat de mult a fost

accentuata disciplina rugaciunii, incat (in aceasta perioada de

inceput) exista o atitudine rezervata fa^a de once forma de

pregatire teologica. Aceasta atitudine nu a durat insa prea mult,

pentru ca in urmatoarea perioada de dezvoltare, intre 1929-1967,

se deschid scoli de teologie care vor contribui la sistematizarea

gandirii penticostale.23

Un caz care poate fi adus drept exemplu il constituie

raspandirea penticostalismului timpuriu in Africa. Aici, pe langa

21 Pentru detalii referitoare la introspecfia personala, vezi cartea lui Larry

Crabb, Schimban Iduntrica^ Quj, Logos, 2002.

22 Steve Land, Pentecostal Spirituality: A Passion for the Kingdom, Sheffield,

Sheffield Academic Press, 1993, p. 166.

23 Paul "W. Lewis, ,,100 Years of Theology", in Cyberjournal for Pentecostal

Charismatic Research.

Disciplina rugaciunii in ortodoxie gi penticostalism (I) 187

manifestarile native ale populatiei indigene, s-a putut constata o

accentuare deosebita a rugaciunii, atat in forma ei particulars, cat

gi in cea comunitara. Un exemplu potrivit ar fi migcarea de trezire

ce a avut loc in sudul Zairului, care a dus la aparipa cunoscutei

biserici din ISTKamba. Ea a fost condusa de un mare pionier

penticostal din aceasta zona a lumii, Simon Kimbangu. Dupa o

convertire spectaculoasa, el a imprimat bisericii un adevarat spirit

de rugaciune. In concep|ia gi practica lui, »rugaciunea este mai

importanta (chiar gi pentru slujitor) decat predica". El se ruga

staruitor in propria-i camaru^a, dar deseori se ruga gi in grupuri

mici. Necesitatea gi urgen^a rugaciunii era intr-adevar o

caracteristica a extinderii migcarii penticostale gi ea a devenit o

constanta in practica de zi cu zi.24

Potrivit lui Daniel Albrecht,25 penticostalii atribuie, in

general, inchinaiii urmatoarele conotajii principale: (1) Inchinarea ca

mod de viata cre§tina> traita gi in afara serviciilor §i activitapilor

bisericegti; toata viata este vazuta ca o inchinare sau un dar oferit

lui Dumnezeu; (2) Inchinarea ca parte componentd a liturghiei^ ca parte

din intregul sistem bisericesc; (3) Inchinarea ca element separate sau ca

rit de sine statator in interiorul principalelor componente

confesionale. Toate acestea reprezinta, intr-o oarecare masura,

inchinarea penticostala, insa accentul cade pe cea de-a treia

conota^ie: inchinarea ca element aparte. Sub acest aspect ea este

perceputa ca o veritabila hierofanie, ca o orientare profunda spre

Dumnezeu gi ca raportare sensibila la nevoile umane.

Intelegand prin hierofanie o manifestare pamanteasca a

sacrului, a sfinpeniei, a puterii divine sau a lui Dumnezeu, pentru

24 WJ. Hollenweger, Ventecosialism: Origins and Developments Worldwide, Peabody,

Hendrickson Publishers, 1997, p. 68.

25 Daniel E. Albrecht, ,,Pentecostal Spirituality: Ecumenical Potential and

Challenge", in Cyberjoumal for Pentecostal Charismatic Research.

188 Ghita Mocan

penticostalii contemporani inchinarea este o modalitate clar

delimitata de a se face apel la »prezenp lui Dumnezeu". Tocmai

datorita acestei credin^e puternice in manifestarea prezen^ei lui

Dumnezeu, penticostalismul acorda rugaciunii un loc privilegiat si

indispensabil. Experimentarea sfintei prezen^e consolideaza si da

forma spiritualitapi confesionale, experien^a concretizata in mod

primordial prin rugaciune. Atitudinea penticostala privitoare la

inchinare este esen^iala sub aspect practic. Inchinarea in general si

rugaciunea in special nu este privita ca ,,o activitate strict umana".

Ea implica o comuniune intre divinitate si umanitate, iar tocnfei

acest sentiment al asteptarii defineste practica acestei comuniuni.

Recunoasterea ,,divinitajii rugaciunii" este dovedita prin aceasta

traire personala, in care credincio§ii penticostali ,,Il a§teapta pe

Dumnezeu sa vina la aceasta intalnire mistica".26 Cu toate ca

inchinarea presupune si elemente ritualiste, toate acestea nu pot

determina sau controla prezen^a divina. Numai Duhul Sfant poate

sa inipeze, sa ghideze, sa facilitezle si sa conduca inchinarea.

In ceea ce priveste orientarea profunda spre Dumnezeu, ea

se leaga strans de caracterul hierofanic al rugaciunii penticostale.

Indeosebi in inchinarea de tip colectiv, dar si cu recomandari in

domeniul rugaciunii personale, crestinii penticostali sunt educati

sa-si concentreze gandirea si intreaga fiin^a asupra lui Dumnezeu

in splendoarea Lui. Toate elementele de ordin ritualist au menirea

de a-1 ajuta pe credincios sa-L perceapa pe Dumnezeu in mod

amplu si plenar. Datorita acestei combinapii ritual-atitudine, in

aceasta privinja avem de-a face in mod implicit si cu slujirea pusa

in slujba iconomiei inchinarii. Toate actele umane indreptate spre

Dumnezeu sunt in^elese ca ,,expresii ultime ale umanita^ii

26Idem.

Disciplina rugaciunii in ortodoxie si penticostalism (I) 189

noastre".2? Astfel, in spiritualitatea penticostala, slujirea »curge"din inchinare si o completeaza intr-o maniera fascinanta.

In fine, perceperea inchinarii ca ocazie indispensabilapentru exprimarea nevoilor reprezinta, in practica penticostala, un

element insemnat. Cu toate acestea, trebuie specificat caprezentarea propriilor nevoi ocupa un loc secundar in rugaciune,

locul principal fiind ocupat de realizarea unei bune legaturi cuDumnezeu. Respectand aceasta ierarhizare, penticostalii intrepnun program constant si susjinut de rugaciune, atat prin intalniri

speciale si regulate (unde mijlocirea pentru nevoile altora este si eaimportanta), cat si prin rugaciuni personale sau ,,de odaita".Potrivit lucrarii lui Steven J. Land2*, rugaciunea penticostala

cunoaste trei forme: (1) m cuvinte (in^elese); (2) Jam cuvinte; (3) cucuvinte neintekse. Prima categorie este cea mai uzitata in

penticostalism si reprezinta o dubla preluare: din Scriptura si dintradi^ia miscarilor de sfin^enie ce au influenjat teologiaconfesionala.

Aceasta tipologie are similitudini cu cea ortodoxa, undeinca din perioada patristica rugaciunea era privita ca o ac^iune ceimplica toate forjele si faculta^ile omului. Gu mentiunea ca inortodoxie aceste elemente sunt percepute drept ,,trepte alerugaciunii" - deci perspectiva este una progresiva, etapizata - elevizand aproximativ aceleasi planuri. Astfel, avem de-a face curugaciunea trupeasca (vocala) si cu rugaciunea launtricd (interioara).

Prima forma a rugaciunii este de fapt participarea cuvantuluinostru omenesc la Cuvantul creator al lui Dumnezeu si la for^a Sa

care acjioneaza in lume. Cea de a doua forma face apel la

,,in$elegerea discursiva" si implica deopotriva rnintea si inima, desimai exista si o rugaciune exclusiva a inimii sau a sim^irii. Tot in

27 Idem.

28 S. Land, op. at, p. 171-173.

190 . Ghita Mocan

aceasta sfera a rugaciunii interioare mai avem §i „rugaciunea

duhovniceasca" (contemplativa).29

Cert este ca teologii penticostali accentueaza practicarea

regulata a rugaciunii. Brandt §i Bicket indeamna: ,,Fiecare

credincios ar trebui sa-si determine §i sa-§i planifice programul

personal de rugaciune, caci altfel este improbabil sa se dezvolte o

via$a de rugaciune eficienta".30 Astfel, rugaciunea nu doar ca este

privita ca necesara, dar ihva^atura penticostala vorbe§te §i de o

programare a ei. De-a lungul intregii zile, credincio^ii sunt sfatuip.

sa-§i gaseasca timpul §i locul potrivit pentru rugaciunea personate.

Doctrina ,,programului personal" de rugaciune a capatat o

pregnanta deosebita rn miscarea penticostala, prin extinderea lui ?i

in planul inchinarii colecrive. Nu este de mirare, asadar, ca primele

treziri penticostale din zorii secolului XX au avut loc pe acest

fundal al rugaciunii personale ?i publice.

Accentul pus pe rugaciune ca principal mijloc de

comuniune cu Dumnezeu, locul ei indispensabil in via^a cre^tina §i

preocuparea pentru profunzimea ei sunt doar cateva dintre

elementele ce definesc atitudinea penticostala fa^a de acest act

religios. In ^ara noastra, mai ales din cauza condi|iilor neprielnice

impuse de regimurile politice, slujitorii ^i credincio^ii penticostali

29 Tomas Spidlik, op. «/., vol. I, p. 345.

30 Robert L. Brandt ji Zenas J. Bicket, Dithul tie ajuta sa tie rugam> Oradea, Life

Publishers, 1998, p. 390. & L. Brandt chiar i§i ofera exemplul personal

spunand: ,,Via^a mea de rugaciune a fost radical schimbata din momentul in

care i-am txasat un curs anume. Pentru un timp indelungat am pus deoparte in

intregime ora de pranz, cinci zile pe saptamana. Prima umatate de ceas din

ziua de luni a fost destinata exclusiv muljumirilor, iar cea de-a doua pentru

meditate asupra persoanei §i lucrarii lui Isus. Marfea era un timp de cereri cu

caracter general. Miercurea, timpul era dedicat concentrarii asupra unei vieji de

plinatate a Duhului. Rugaciunea de joi era in legatura cu lecturile din epistole

pe care le faceam in acea perioada. Vineri timpul era ocupat cu rugaciuni

pentru unele nevoi deosebite."

Disciplina rugaciunii in ortodoxie ?i penticostalism (I) 191

au gasit in rugaciune alinare, siguran^a si putere. Hirjuite in toatefelurile - mai ales in timpul comunismului - bisericile penticostales-au inmul^it intr-un mod surprinzator. Fara o teologie speciala arugaciunii (vorbim aici despre perioada precritica), cre?tinatateapenticostala a practical insa rugaciunea intr-un mod inal^ator.

Schematic vorbind, penticostalismul romanesc intelegecaracterul indispensabil al rugaciunii astfel:

1. Rugaciunea^ pornejte dintr-o nevoie naturald a omului,reprezentand principalul mod de a relua partasia cuDumnezeu, rugaciune intrerupta in Eden.

2. Rugaciunea nu este o disciplina opfiona/a, inainta§ii nogtriremarcandu-se printr-o practicare serioasa a ei.Insemnarile personale ?i marturiile apropia^ilor lor suntelocvente in acest sens. Biruin^a crestinului asuprapacatului ?i a lumii era clar legata de via^a de rugaciune aacestuia.

3. Rugaciunea are de-a face cu intreaga persoana <>i nu vizeazadoar anumite par^i componente ale ei. Giiar daca inprimele decade rugaciunea pentru bobavi era plasata invarful priorita^ilor (chiar ?i familia fondatoruluiGheorghe Bradin experimentand-o), slujitorii au reugitsa-i educe pe credincio^i in spiritul rugaciunii de zi cu zi.

II. Caracterul contemp/atwiX rugaciunii

Rugaciunea este una dintre cele mai sublime forme decomuniune dintre om si Dumnezeu. Termenul comuniune descriede fapt esen^a rugaciunii ?i implica nu doar adresarea omului catreDumnezeu, ci insasi constien^a prezen^ei Lui. Astfel, comuniune

192 Ghita Mocan

inseamna sa-I permitem lui Dumnezeu sa ni se descopere prin

Scriptura si Duhul Sau ?i sa ne comunice gandurile Lui.Exclamapa psalmistului David este ilustrativa in aceasta privinjja.

In faja majestap lui Dumnezeu el spunea: ,,Ori de cate ori zic:«Mi se clatina piciorul!» bunatatea Ta, Doamne, ma sprijine§te

intotdeauna" (Ps. 94.18).Domnul Isus Hristos ne este prezentat de catre

evangheU>ti (§i in mod special de catre Luca), drept un ,,om alrugaciunii". Insa nu-L descoperim doar ca un om al rugaciunii

publice, declarative, ci ca unul care se roaga cu consecven^a si care

vade§te o atitudine reveren^ioasa. Retragerile in singuratate (decele mai multe ori pe munte), parta?ia personala cu Tatal inrugaciune ^i implicarea intregii fiin^e (cum a fost inainteacrucificarii) erau lucruri obijnuite in inchinarea Mantuitorului.31

De?i nu avem detalii explicite in acest sens, putem sa consideram

ca alegerea unor ore lini§tite (noaptea sau diminea^a, devreme),precum ?i solitudinea aproape permanenta, sunt indicii clare aleactivitapi meditative. Stand in prezen^a Tatalui, Domnul Isus Iicontempla intreaga mare^ie, pe care o cunostea atat de bine din

§i la apostolul Pavel observam unele accente mistice si

contemplative. Astfel, Pavel vorbe?te despre el ca despre ,,un

mistic" (cf. viziunii din 2Cor. 12.1-4), dar nu face niciodata oteologie mistica exacerbata. Teologiasa, dupa cum sublinia F.F.Bruce,32 se fundamenteaza wpe Isus, Implinitorul promisiunilor §i

31 Doua analize edificatoare in privin^a rugaciunii din Ghetsimani ar fi: CraigA. Blaising, ,,Gethsemane: A Prayer of Faith", in Journal of the Evangelical

Theological Society, vol. 22, nr. 4,1979; A Eugene Thomson, ,,0^ Lord's Prayerin the Garden", in Bibliotheca Sacra, vol. 97, nr. 385,1940.

32 Cf. ,,Was Paul a Mystic?", in Reformed Theological Review, nr. 34, 1975, p. 66-

75, apudVX. CBrein, ,,Mysticism", in Dictionary ofPaul and His Letters, Gerald

Disciplina rugaciunii in ortodoxie §i penticostalism (I) 193

scopurilor salvifice ale lui Dumnezeu; pe Isus eel crucificat si

inafyat; pe Isus, inj:elepciunea divina care a adus la viaja tot ce

exista, pe Isus care, aici si acum, traieste in vieple oamenilor plin

de DuhuT. Celebrul concept paulin al trairii in Hristos (Fil. 1.13;

2.1) sau in Domnul (Fil. 1.14; 2.24) eviden^iaza indubitabil rela^ia

profunda ce se stabileste intre credincios si Dumnezeul lui, relape

care a capatat denumirea de ,,misticism paulin".33 Prin urmare,

trairea crestina presupune si aceasta dimensiune contemplative,

dimensiune care este pusa eel mai bine in eviden^a prin practicarea

disciplinelor spirituale, inclusiv rugaciunea.

Sub aspect dogmatic, contemplarea (meditajia) se incadreaza

intre disciplinele spirituale personale, alaturi de studiu, simplitate^

cumpatare, sacrificing solitudine, tdcere, confidenfd si castitate (aceasta din

urma comportand caracteristici specifice). Astfel, contemplarea nu

este direcjionata asupra unei uitari moniste (asa cum se intampla

in cazul altor religii), ci se focalizeaza nemijlocit asupra lui Hristos

§i a lucrarii Sale.34 loan Bunea35 foloseste o expresie specifica ce

poarta numele de ^restaurarea cogitapei". Aceasta ,,consta in aceea

ca omul trebuie sa introduca in mod constient in actul sau de

ra^ionare o dimensiune care transcende empiricul,

epistemologicul, prin aceea ca se adreseaza credin^ei, cea a

revela^iei". Abia din aceasta stare va putea avea loc adevarata

restaurare ontologica, imposibila altfel decat prin rugaciune.

F. Hawthorne, Ralph P. Martin, Daniel G. Reid - eds., Downers Grove,

InterVarsityPress, 1993, p. 625.

33 Un promotor remarcabil in aceasta privinja a fost Albert Schweitzer (1875-

1965), in lucrarea sa The Mysticism of St. Paul, Londra, A & C Black, 1931.

Pentru amanunte biografice vezi: R. M. Price, ,,Albert Schweitzer", in Sinclair

B. Ferguson, David F. Wright, op. «/., p. 623-624.

34 K T. Forster, ,,Spiritual Disciplines", in David J. Atkinson, David F. Field,

Arthur Holmes, Oliver CDonovan, op. dt.t p. 311-312.

351. Bunea, op. tit., p. 7-8.

124 _ Ghita Mocan

Cu toate ca principiul contemplau'ei sau a trairii mistice in

crestinism a fost pusa uneori pe seama filozofiei, este clar ca

Parinpi Bisericii s-au confruntat cu o dilema. Experienta divina

trebuia situata numai pe planul rafiunii sau trebuia admis un contact

nemijlodt cu Dumne^eu, dincolo de once intermediar, concept sau

imagine? Raspunsul care s-a dat acestei intrebari a fost ca realitateaspirituals, in sens cregtin, nu poate fi identificata cu cea

intelectuala in sensul grec. Imaginea tradijionala propusa este cea alui Moise urcand pe Sinai, de unde inva^am ca, o data ajun?i peultima treapta a speculapiei, alegem o alta cale, cea a,,necunoa?terii" ?i cea a ,,iubiriiw sau a ,,extazului'\36 Astfel, de?i s-

au facut si exagerari37, autorii ortodocsi au accentuat foarte multaceasta latura contemplativa a rugaciunii. Aceasta va fi dezvoltata

prin binecunoscuta tema rasariteana a ,,supranaturaluluiconstient".

O minutioasa analiza etimologica a termenului,,contemplare" {theoria), precum si devenirea acestuia de la Platon

incoace, ne este oferita intr-unul din studiile lui Cristian Badili^a.38Astfel, citandu-1 pe Karl Albert, autorul sustine ca adevaratacontemplare nu este un proces de cunoastere

obiectiva/obiectivala, ci ,,un extaz indumnezeitorJ> {entheo^a).Sensul primar al lui theoria era ,,ambasada>J, iar eel secundar era

,,sarbatoare>}. Dar, pentru ca eel de-al doilea sens a fost preluat infilozofie si mai apoi in teologia patristica, contemplarea rezida inacea comuniune cu divinitatea, o comuniune sarbatoreasca si plinade satisfacjii. Profesionistii contemplapei purtau numele de theoroi

36 Tomas Spidlik, op. tit.y vol. I, p. 51.

37 De amintit aici ar fi mi$car*a mesahnitd. Mesalienii au insistat prea mult penecesitatea simpirii starii de har §i au fost condamnaji de Biserica spre sfar§itulsecolului IV.

38 C Badilija, Platonopolis sau Impacarea cufih^pfia, Iajii, Polirom, 1999, p. 99.

Disciplina rugaciunii in ortodoxie si penticostalism (I) 195

si, altfel spus, ,,pneau sub ochi divinitatea si se ingiijeau de

tradipile prescrise pentru a o cinsti".39

Andrew Louth, a carui opera incepe sa fie din ce in ce mai

cunoscuta in $ara noastra, explica intr-o maniera ampla

fenomenologia contemplated In Originik tradifei mistice cre^tine^^

Louth explica realitatea trairii mistice pornind de la fondul

germinativ platonic care, dupa o evolu^ie antrenanta, ajunge la

Dionisie Areopagitul intr-o faza esenjialmente crestina. Astfel, in

ciuda denaturarilor moderne ale termenului, contemplafia este

in^eleasa in maniera antica si patristica, adica folosindu-se de nous,

,,minte". Nous-\A era mai mult un organ al unirii mistice decat ceea

ce se sugereaza prin cuvintele noastre ,,minte" sau »intelect"

(rapune). De aici avem ji noesis, care este o forma de gandire mai

adanca, mai contemplativa. ,,Este esenjial - subliniaza Louth - sa

dam ceea ce am putea numi o conota^ie mistica unor cuvinte pe

care in mod normal le inpelegem intr-un sens limitat".41 Dincolo

de linia precregtina ?i respectiv iudaica a lui Platon, Filon si Plotin

(dar dependenta de aceasta), contempla^ia crestina se contureaza

incepand cu mistica lui Origen.

Evagrie Ponticul, un autor patristic preocupat de trairea

mistica, imparte, wcalea sufletului" in trei faze: praktike, physike si

theologia. Praktike este faza in care sufletul dezvolta practica

virtuulor, iar ea presupune whesychia", via^a linistita. Physike

reprezinta faza contempla^iei naturale, iar theologia e cunoasterea

Sfintei Treimi. Uneori insa Evagrie imparte viata spirituals numai

in doua: praktike si theoritike, adica ,,plinul activita^ii" (al efortului)

" Ibidem, pAOO.

40 Traducere Elisabeta Voichi^a Sita, Sibiu, Deisis, 2002.

41 A Louth, op. rit., p. 17. Ga argument autorul ofera un extras din prefa^area

facuta de Stephen IvfecKenna traducerii Etmeadelor lui Plotin.

196 Ghita Mocan

§i ,,plinul contemplapei" sau ,,al rugaciunii". Asadar, theologia este

domeniul rugaciunii (al \vi proseuche), pentru Evagrie ea nefiind o

activitate, ci o stare (katastasis). In lucarea sa Despre nigdciune, el

spune: ,,Starea de rugaciune e o dispozitie nepatimasa, ca§tigata

prin deprindere, care rapeste mintea iubitoare de in^elepciune

spirituals printr-o dragoste desavarsita". Prin aceasta stare, sufletul

trebuie sa fi atins apatheia desavar^ita, adica starea de ,,nepatimire"

sau impasibHitate, de eliberare de patimi.42 Evagrie accentueaza

atat de mult acest adevar, incat va spune in aceeasi lucrare: «Daca

esti teolog, te rogi cu adevarat, daca te rogi cu adevarat, esti

teolog'^ Spiritualitatea rasariteana nu uita niciodata ca - a?a cum

spune Spidlik - numai prin praxis se ajunge la theoria. Astfel,

eshatologismul autentic crestin nu poate degenera in asteptare

pasiva sau cvietista.43

loan Scararul are in lucrarea Scam un capitol intreg (cap.

VIII) unde vorbeste despre bucuria plansului sau ,,Plansul care

aduce bucurie". Vorbind despre pre^ioasa imbinare dintre plans si

rugaciune, el scria:

,,Gand stai la rugaciune, cutremura-te ca §i vinovatul ce sta

inaintea judecatorului, pentru ca prin infap§area §i simjirea tasa stingi mania Dreptului Judecator. Qci acesta nu poate

trece cu vederea sufletul care, ca ?i vaduva indurerata, se

prezinta inaintea Lui, oferindu-I ostenelile sale ciluineostenit."44

42 Ibidem, p. 144, 152. In continuarea dezbaterii, autorul remarca una dintre

aprecierile facute de Bousset, care susyinea ca Evagrie se situeaza indeosebi,,pe terenuj pieta^ii practice".

43 Toma§ Spidlik, op. til, vol. I, p. 97.

44 Scam Raiu/uiy Timi?oara, Amarcord, 2000, p. 245. Pentru detalii privitoare la

acest subiect vezi: Irenee Hausherr, Teologia lacrimilor. pldnsul'// strapungerea inimii/aparinfii rdsdriteni, trad. Mihai Vladimirescu, Sibiu, Deisis, 2000.

Disciplina rugaciunii in ortodoxie si penticostalism (I) 197

Atitudinea in contemplare este asadar importanta. Modul

in care credinciosul se raporteaza la Dumnezeu este esential si-i

determina inchinarea. In general, Parinpi Rasariteni au accentuat

reveren^a profunda si tematoare faja de Dumnezeul unic, acea

,,oferire a ostenelilor" credinciosului. Astfel, caracterul sobru,

chiar dramatic, in care este descrisa rela^ionarea contemplativa, a

fost firul rosu al misticii ordodoxe nu doar in perioada patristica,

ci si dupa aceea (impactul scrierii lui loan Scararul asupra luiSimeon Noul Teolog este emblematica).

Contemplarea nu este posibila in orice condijii. Trebuie ca

mai intai credinciosul sa inve^e sa se recukaga. Plecand de la

invapatura Domnului Isus (,,Tu cand te rogi, intra in odai^a ta,incuie usa dupa tine..."), este clar ca rugaciunea de calitate are

nevoie de o separare mentala de toate celelalte si de o concentrare

a fiinpei asupra divinitapi. Reculegerea nu trebuie inteleasa ca o

stare pasiva, ci ca una activa, prin care se urmareste un bine

interior extrem de pretios. Aceasta tacere interioara ajuta sufletul

sa se regaseasca si sa se ridice mai increzator spre Dumnezeu.

Lossky45 merge si el pe aceeasi linie, afirmand ca profunzimea

contemplapei rasaritene este data de abordarea apofatica a

acesteia. Astfel, ^apofatismul este o tending spre deplinatatea tot

mai desavarsita, schimband cunoasterea in necunoastere, teologia

conceptelor in contemplare, dogmele in traire a tainelor

inefabile".46 Aceasta transformare a conceptelor si aceastavalorizare contemplativa a lor este vazuta de Lossky drept o

consecinja fireasca a apofatismului rasaritean. Mai mult decat atat,

apofatismul este considerat ,,o teologie existenjiala care angajeazaintreaga fiin^a, punand-o pe calea unirii, silind-o sa-si schimbe, sa-

45 V. Lossky, Teobgia mistica..., p. 213-224.46 Ibidem, p. 215.

198 Ghita Mocan

si transforme firea pentru a ajunge la adevarata «gnoza», care este

contemplarea Sfintei Treimi".47

Dupa cum explica loan Bunea48, omul care intra in legatura

spirituala cu Dumnezeu are parte de ni^te train absolutbinecuvantate:

,,La credinja in caracterul personal al lui Dumnezeu §i

certitudinea prezen^ei Sale, se adauga actul insu?i al relajiei viidintre om §i Dumnezeu. Orice rugaciune presupune relajiavitala a unui spirit marginit cu Spiritul nemarginit.

Rugaciunea este o venire in atingere a omului cu Dumnezeu,

un refugiu, o atingere nemijlocita, o unire intre eu §i Tu. Inaceasta relajie tainica ce se efectueaza intre spiritul marginit §i

eel nemarginit, trebuie sa cautam forfa morala a crejtinilorvirtuosi ji jertfelnici."

La randu-i, Gabriel Bunge surprinde foarte bine caracterulcontemplativ ^i intim al rugaciunii cand spune:

,,Lucrarea launtrica prin excelenja este rugaciunea^ in intreaga

bogajie de^semnificajii pe care aceasta o are in Scriptura §i

Tradijie... In rugaciune, mai exact in practica rugaciunii,

devine evidenta esenja faptului de a fi cre?tin, modul in carecredinciosul se raporteaza la Dumnezeu ?i la semenii sai. Deaceea, intr-o formulare pregnanta am putea spune: numaiprin rugaciune cre^tinul este in mod efectiv el insu§i."49

Aceasta identificare a lucrarii launtrice cu insa§i rugaciunea

este un element fundamental in mistica cre^tina. Bunge surprinde

foarte bine aceasta identificare. Absen^a rugaciunii profunde

47 Ibidem. Vezi, de asemenea, §i perspectiva iudaica asupra elementului contem-

plativ in Alan Lew, ,,Prayer and the Use of Meditation", in American JewishCongress, nr. 1,2000.

481. Bunea, Psihologia rugaciunii, Quj, Limes, 2002, p. 53.

49 G. Bunge, op. at., p. 17.

Disciplina rugaciunii in ortodoxie si penticostalism (I) 199

inseamna automat absenja unei lucari sau a unei vie^i launtricecorespunzatoare. §i aceasta traire interioara este suspnuta prinrugaciune in primul rand.

Desigur ca orice atitudine contemplative are nevoie de unfundament concret. Paring duhovnicesti ai ortodoxiei - dupacum subliniaza si D. Staniloae50 - au propus ca fundament:meditarea asupra cuvintelor ScripturiL Teologul roman discuta aceasta

profunda relate citandu-1 pe Isaac Sirul: „... citirea dumnezeiestilorScripturi intare^te mintea si mai ales adapa rugaciunea, fiindlumina min^ii care are aceasta citire drept calauza pe cararea ceadreapta gi semanatoare de conpnut in contemplarea rugaciunii...facand mintea sa dobandeasca subuVime si in^elepciune".

Spre exemplu, in cazul lui Origen, in^elegerea Scripturilornu este un simplu exerci^iu academic, ci o experienja religioasa.Experien^a descoperirii sensului Cuvantului lui Dumnezeu este

exprimata deseori intr-un limbaj mistic, Origen vorbind despre o},de?teptare brusca", inspire si iluminare. Astfel, prin aceastaadancire a Scrijpturii, omul intra tot mai adanc in comuniune cuDumnezeu.51 §i loan Cassian a fost preocupat de acest aspect. Inopinia lui Mstalpii de sprijin ai vieul ascetice sunt Scriptura ?irugaciunea;, Scriptura indrurna spre rugaciune prin lucrarea Duhului

Sfant. Lectura Scripturii trebuie sa fie o rugaciune autentica,personala, iar meditatia asupra textului scripturistic ii permitecalugarului sa descopere, dincolo de text, prezenja Celui care ilinspira. Este vorba aici de un dialog, de o rugaciune in caresufletul ramane tacut, lasandu-L pe Dumnezeu sa vorbeasca si in

50 D. Staniloae, op. dt.t p. 24. Despre injelesul mai larg al utilizarii Scripturii sejpoate consulta ?i I. Constantines^ MDespre insemnatatea Sfintei Scripturi",valndrumatorbisericesc//patriarhic, nr. 5,1988.51A Louth, op. at., p. 98.

200 Ghita Mocan

acest fel sa poata percepe inefabilul."52 Cassian a accentuat,

potrivit lui A. Lilley,53 dezvoltarea unui caracter si a unei vie^i

interioare in care rugaciunea trebuie sa fie o expresie naturala si

spontana. Ea este privita ca un ideal, ca o discipline in sensul

literal, nu ca un act ocazional.

Continuand in aceeasi maniera, Teofan Zavoratul spunea:

,,Rugaciunea insa§i este aparipa in inima noastra a

urmatoarelor sentimente faja de Dumnezeu: a sentimentului

de umilinja, de devotament, de muljumire, de lauda, decerene, de zdrobire, de pocainja, de supunere, de muljumire,de lauda, de cerere, de zdrobire, de pocainja, de supunerefa$ de voinja lui Dumnezeu j»i a semenului. Toata grijanoastra trebuie sa se indrepte spre aceea ca in timpul actelor

noastre de rugaciune sufletul sa ni se umple de aceste

sentimente §i de altele asemanatoare lor, ca atunci cand limba

cite§te rugSciuni sau urechea le aude $i trupul face

inchinaciuni, inima sa nu fie goala, ci sa starneasca unoarecare simjamant indreptat spre Dumnezeu. Cand atare

sentimente exista, actul nostru de rugaciune este rugaciune,

iar cand nu exista, nu este inca rugaciune".54

Latura emopionala, a inirnii este accentuata profund de

Teofan. Fara un set de sentimente corespunzatoare fa^a de

Dumnezeu, care sa eviden^ieze umilin]:a si reveren^a, rugaciunea

nu poate avea impactul dorit. Aceasta preocupare trebuie sa fie

,,toata grija noastra". Desi exista pericolul exacerbarii dimensiunii

emo^ionale, paring rasariteni n-au facut rabat de la ea si s-au ferit

de o rarionalizare nepotrivita. In general, Parintii Bisericesti afirma

52 K Rus, ,,Ioan Cassian", in Dictionar enciclopedic de literaturd cn$tind din primulmilemu, Bucure^ti, Lidia, 2003, p. 128.

53 A. L. Lilley, Prayer in Christian Theology, 1924.

54 Teofan (Govorov), Slova K Vladimirskoy pastve, p. 496; apud K.C Felmy,Dogmatica experientei ec/e%a/e, Sibiu, Deisis, 1999, p. 187.

Disciplina rugaciunii in ortodoxie si penticostalism (I) 201

ca »intre suflet §i rugaciune exista o legatura dinamica, sufletul este

inal^at de catre rugaciune la Dumnezeu si, in fa$a lui Dumnezeu

fiind, vorbeste cu El revarsandu-se intreg inaintea Lui, iar

Dumnezeu I se comunica. De aceea, in rugaciune nu este esenu'al

ce spui, ci faptul ca esti in relate personals cu Dumnezeu, ca stai

de vorba cu El, ca te ridici la El si El se coboara la tine" .55

Vladimir Lossky explica pe larg aspectul contemplativ in

inchinarea Bisericii de Rasarit. Cu toate ca si in rugaciunea activa

(prin cuvinte) contemplarea dumnezeirii este prezenta intr-o

oarecare masura, dincolo de limita acesteia avem rugaciunea fara

de cuvinte, numita si „contemplativa". Cand ajungem la aceasta

din urma, ,,inima se deschide in tacere inaintea lui Dumnezeu".

Abia atunci, spune Lossky citandu-1 pe Isaac Sirul, ea este

,,puterea care misca toate stradaniile omenesti, ale intregii vieji

duhovnicesti", deoarece ,,este convorbirea cu Dumnezeu care are

loc in taina".56 Astfel, ,,cand sentimentele incep, incetul cu incetul,

sa incalzeasca inima, rugaciunea devine un suspin al inimii spn

Dumnezeu. Devenita o stare a inimii, rugaciunea confine deja toate

elementele dorite intr-o rugaciune. O contemplate superioara e

rezervata insa celor ale^i, cand elementul spiritual il covarseste pe

eel trupesc si chiar gandurile si sentimentele omenesti, cand

rugaciunea se implineste in adancurile Duhului, in tacerea a tot ce

e omenesc, in extaz."57

55 Nkolae Mladin, Teologia Morala Ortodoxd, Bucurejti, EIBMBOR, 1980, p. 50;

apudl. Bunea, op. cit., p. 10.

56 V. Lossky, Teologia misticd...^ p. 186.

57 Tomas Spidlik, op. tit., vol. I, Sibiu, Deisis, 1997, p. 346. Vezi ji sinteza

oferita de Eugen Jurca in Experienfa duhovniceascd ft cultivana puterilor sufletefti,

Timi§oara, Editura Marineasa, 2001, p. 254-276. E. Jurca injelege prin

rugaciunea contemplativa nu doar rugdciunea inimii sau rugdciunea lui Isus, ci

,,contemplarea $i legatura noastra permanenta cu Dumnezeu, de-a lungul

202 Ghita Mocan

Contemplapa rugaciunii este privita in ortodoxie nu ca

modalitate, ci mai degraba ca scop. »Telul propriu-zis al rugaciunii

nu este conpnutul cererilor, ci mai degraba faptul ca omul sa vina

in spajiul sacru in prezenja lui Dumnezeu si sa se deprinda in a sta

inaintea lui Dumnezeu".58 Aceasta atitudine nu ingaduie rugaciunii

sa devina doar un apel moral sau un simplu mijloc de informare.

Ea are deci toate sansele sa ramana o partasie adevarata si intimacu Dumnezeu.

Datorita radacinilor protestante ale penticostalismului,

trebuie specificat ca exsita trei piloni pe care teologia penticostalase fixeaza in ceea ce priveste contemplarea. Urrnand »tripla cale" a

Reformei, cei trei piloni sunt: (1) Curafirea de pdcat; (2) lluminanaDuhului Sfant\ (3) Unirea cu Dumne^euP Poate fi observat foarte

bine accentul teocentric, inabtasii nostri in|:elegand relatia om-

Divinitate intr-o maniera trinitariana. Apropierea de Dumnezeu sicontemplarea corecta a Lui inseamna o unire cu toate cele trei

Persoane ale Trinitajii, idee prezenta cu prisosin^a si in scrierile

patristice.60 De fapt, dupa cum arata si Jack P. Lewis61 intr-o

intregii zile, care umple timpul dintre cele doua momente obi§nuite alerugaciunii cuprogram^ de dimineapi ?i seata" (nota, p. 254).

58 K.C Felmy, op. cit, p. 187. Aceasta contemplare ca scop este expusa deautor drept particularitate a Bisericii de Rasarit in raport cu celelalte. Pentruaprofundarea acestei dimensiuni se poate consulta §i Jean-Louis Chretien,,,Qivantul ranit", in Fenomenokgie p teologie, Ia§i, Polirom, 1996, p. 37-75.

59 Richard F. Lovelace, ,,Evangelic5 Spirituality: A Church's HistorianPerspective", fa.Journal oj'EvangelicalSociety, vol. 31, nr. 1,1988, p. 27.

60 Pentru o ampla analiza, vezi Charles Fee Feinberg, MPrayer and Its Relation

to the Three Persons of the Godhead", in Bibliotheca Sacra, vol. 96, nr. 383,1939.

61 Gf. wThe Day of Creation: A Historical Survey of Interpretation, Journal ofthe Evangelical Society, vol. 32, nr. 4,1989. Un studiu complex in ceea ce privegte

inchinarea teocentrica ne este oferit §i de Terry L. Johnson, ,,LiturgicalStudies", in Westminster TheologicalJournal, voL 60, nr. 1,1998.

Disciplina rugaciunii in ortodoxie si penticostalism (I) 203

maniera laborioasa, intreg procesul contemplativ nu este altceva

decat o reiterare a partasiei primilor oameni cu Dumnezeu in

gradina Edenului. Dar daca atunci era un proces-reflex, acum el

este unul care cere voinj:a si efort personal.

Datorita faptului ca miscarea penticostala s-a nascut pe un

fundal afro-american - William Seymour (1870-1922) a fost de

origine africana - ea a preluat inca de la inceput uriele aspecte

definitorii. De remarcat ar fi oralitatea, o teologie de tip narativ,

prezen^a viziunilor in inchinarea personals si publica, promovarea

rugaciunilor pentru vindecare etc. Pe langa acestea, exista o alta

mostenire care ne intereseaza intr-un mod special: partidparea la eel

mat inalt nivel al meditatiei // rugddunii. Aceasta practica penticostala a

contemplapiei, care a capatat accente dogmatice in urmatorii ani,

avea drept scop tocmai motivarea credinciosilor in vederea luarii

unor decizii capitale pentru via^a spirituala.62 Trebuie insa precizat

ca fundamentul acestor manifestari nu se gaseste in practia

penticostala afro-americana, ci in Sfanta Scriptura.

In ceea ce priveste partea elaborata a doctrinei penticostale,

rugaciunea este vazuta mai intai ca ,,o chestiune de iubire, inainte

de a fi orice altceva".63 Plecand de la acest deziderat, accentul nu

va cadea pe gasirea metodei ideale sau a unei tehnici rigide, fiindca

,,cea mai inalta forma de rugaciune este rela^ia de iubire dintre

doua inimi (a credinciosului si a lui Dumnezeu) batand in acelasi

ritm. Pasirea alaturi de Dumnezeu in dulcea comuniune a

rugaciunii constituie o relate personala in desfasurare".64 La

intrebarea: ,,Cum poate cineva sa dezvolte aceasta dragoste?",

Brandt si Bicket raspund:

62 WJ. Hollenweger, op. at., p. 18.

63 Robert L. Brandt gi Zenas J. Bicket, op. rit.y p. 387.

64 Robert L. Brandt §i Zenas J. Bicket, op. cit., p. 387.

204 Ghita Mocan

wGrijile §i confortul viejii ii atrag pe oameni §i ei devin atajap. de

orice, cu excepjia lui Dumnezeu. Aceasta relaj^e a iubirii care este

lacoma dupa comuniunea sfanta cu Dumnezeu nu vine in suflet doar

fiindca este ceruta. Ea trebuie cultivata §i hranita pana atinge

maturitatea. Ea incepe cu practicarea cu regularitate a disciplinei

rugaciunii ?i apoi cre§te cu statornica credinciojie, devenind o

minunata relate a iubirii, stabilita intre credincios §i Tatal ceresc.

Rugaciunile sunt ascultate $i transmise spre cer pe linia iubirii.65

Aceasta disciplinare personala in ceea ce private

rugacivinea reprezinta un prim pas pe acest drum devotional.

Apropierea de Dumnezeu, nu pentru ceface, ci pentru ce este El,

reprezinta o victorie indubitabila. In felul acesta rela^ionarea de tip

copil-tata devine intr-adevar posibila, iar rugaciunile nu sunt

altceva decat 6 sublima comunicare purtata ,,pe linia iubirii". De

precizat ca pe aceea^i linie s-a scris destul de mult in mediul

evanghelic in a doua jumatate a secolului trecut. Lucrarea lui

Thomas Merton (1915-1968), Contemplation in a World ofAction?*

reprezinta numai una dintre multe altele. Aici autorul i§i propunea

sa lege cum se cuvine teologia mistica de experien^a religioasa a

crestinilor. Intr-un anume fel, contemplarea capata in sfera

protestanta ji, prin prelungire, si in cea neoprotestanta, aceasta

funcpe coroborativa, reunind dimensiunea teoretica si cea

aplicativa.67

Insa, asa cum am spus deja, in gandirea ortodoxa,

contemplarea fara meditarea specific^ asupra Cuvantului lui

Dumnezeu este searbada si superficiala. In mod similar, Brandt si

Bicket aprofundeaza aceasta latura scripturistico-meditativa

spunand:

65 Ibidem, p. 388.

^^Londra, 1971.

67 P. N. Hillyer, ,,Mystical Theology", in Sinclair B. Ferguson, David F.

Wright, op. tit., p. 448-449.

Disciplina rugaciunii in ortodoxie si penticostalism (I) 205

,,Medita$ia presupune cugetare asupra lui Dumnezeu §i asupra

Givantului Sau. Evocand din memorie un adevar sau altul, il

analizam pe toate fejele pana cand rugaciunea sau meditajia este

perfect aliniata acelui adevar (cf. Ps. 1.2). Contemplarea este o stare

mistica de conjtienja a prezenjei Fiin^ei Divine, este actul

concentrarii minjii §i atenjiei inspre Dumnezeu. Deprinderea urechii

de a asculta ce vrea Dumnezeu sa spuna devine o aplicajie si un rod

al meditapei §i contemplarii.

Actul ajteptarii ca Dumnezeu sa faca o mijcare ne dezvolta o

convingere interioara §i o a§teptare plina de speranja ca El va interveni

§i Se va revela... Incercarea de a dezvolta in noi^arta de a a§tepta

inaintea lui Dumnezeu necesita o abordare gradata. Incepe cu un timp

de doar cateva minute zilnic, dar de buna calitate. Consecvenpa este

importanta."68

Contemplapa nu este o concentrare asupra propriei fiin|e,

ci - la fel ca in gandirea rasariteana - este ridicarea minpi spre

Dumnezeu. §i, pentru ca revelajia Sa completa se gase^te in

Scriptura, este natural sa ne folosim de ea drept fundament.

Prezenja Domnului langa noi, precum §i receptarea ei ca atare,

este un lucru care nu vine de la sine. Autorii penticostali vorbesc

despre no deprindere a urechii" (in sens spiritual, evident), in

vederea acestui tip de relate. Ca exercipi spiritual se indeamna la

un inceput modest (,,doar cateva minute zilnic"), pentru ca, pe

masura ce cre^tem spiritualicegte, timpul de partapie sa creasca si

el. Exista, asadar, o imitate de idei intre autorii ortodocsi si cei

penticostali in aceasta priivn^a, cu men^iunea ca penticostalismul

nu face diferen^a intre monahi si mireni. Aceasta maniera de a

privi (si infaptui) lucrurile este recomandata tuturor credinciosilor.

68 R Brandt ?i Z. Bicket, opuit., p. 393-394. Pentru o abordare evanghelica a

acestei problematici, vezi Richard J. Foster, Disciplinele spiritual Guj, Logos,

1996, p. 25-45; John Owen, Thinking Spiritually, Londra, Grace Publications

Trust, 1989; AW. Tozer, In cdutana lui Dumnezeu, Quj, Logos, 1993.

206 Ghita Mocan

Autorul penticostal Paul Y. Cho69 subliniaza ?i el o

progresie in rugaciune. Astfel, pe cei ,,tineri in credinja" ii

caracterizeaza nevoia de a aduce propriile cereri/nevoi inaintea lui

Dumnezeu. Rugaciunea de cerere, oricat de personate ar fi ea, nu

constituie decat o prima faza in ihtregul proces al inchinarii

personale. A te opri la acest nivel inseamna a te complacea intr-o

maniera superficiala de a-u' trai via^a spirituals. ,,Urrnatorul nivel alrugaciunii, mai presus de cerere^ este cdutarea. Aceasta nu

diminueaza cu nimic valoarea cererii in rugaciune. Ceea ce este

mai mare nu micsoreaza valoarea celei mai mici, dar cea mai mica

este intotdeauna inclusa in cea mai mare".70 Prin urmare, similar

cu inva^atura patristicii rasaritene, autorii penticostali nu au nici orepnere sa indemne la o rugaciune contemplativa, care sa

depajeasca cererile imediate §i care sa se ancoreze in desfatarea

ne^rmurita a prezen^ei Domnului Hristos. Ideea centrala este ca

nu poate exista contemplare fdra pre^enta Duhului in credindos. Potrivit

apostolului Pavel, o data cu convertirea sau ,,nasterea din nou",Duhul preia controlul asupra omului ji-1 calauze^te spre Impara^iaCerurilor (Gal. 3.2,5; Rom. 2.29; 7.1)/i Prin prezen^a Sa

nemijlocita §i edificatoare, Duhul lui Dumnezeu aqioneaza asupra

facultaplor intelectuale §i emo^ionale ale omului, conducandu-1spre cele mai inalte culmi ale trairii spirituale.

Printre manifestarile (oarecum) romane^ti ale

contempla^iei, mai bine zis un accesoriu al ei, se numara inchiderea

ochilor in timpul rugaciunii. De^i ea nu este intalnita in Scriptura, a

fost totusi adoptata gra^ie avantajelor de ordin practic.Intrerupand contactul vizual cu tot ce este in jur, crestinul se

69 Paul Y. Qio, Rugdciunea: cheia treyrii, Oradea, Life Publishers International,2000, p. 83-88.

70 Ibidem, p. 85.

71 Don Jackson, »Luke and Paul: A Theology of One Spirit from TwoPerspectives", mjournalofthe Evangelical Society, vol. 32, nr. 3,1989, p. 337.

Disciplina rugaciunii in ortodoxie si penticostalism (I) 207

poate concentra mai bine in rugaciune si trairile lui spirituale pot

avea o calitate superioara. Din cauza pericolului distragerii atenpei

in timpul actului rugaciunii, aceasta practica este recomadata maiales in inchinarea colectiva.

Un aspect ocazional, dar subliniat frecvent in slujbele

religioase din bisericile penticostale romane^ti ($>i nu numai), este

invkarea credinciosilor la o contemplare speciala a suferin^elor lui

Hristos cu ocazia Qnei Domnului (a Euharistiei). Recunoscut ca

eel mai insemnat act de cult in Biserica Penticostala, GnaDomnului se bucura de o aten^ie speciala §i de un respect

profund. Problematica vredniciei in vederea participarii la acest

sacrament implica in primul rand o via^a activa de rugaciune, in

special rugaciune de cercetare personals si cain^a. Sub aspect

liturgic si colectiv, slujba divina propriu-zisa este canalizata spre

aceastajneditare care vizeaza ceea ce a facut Hristos pentru noi pe

cruce. In mod deosebit rugaciunile care se fac la aceasta slujba

sunt insufle^ite de adorau'e si profunda recunostin^a pentrusuferin^ele Mantuitorului. Sentimentele, imagina^ia si dimensiuneacongnitiva sunt angrenate deopotriva in acest proces contemplativmenit sa-1 aduca pe credincios intr-o inchinare sublima.

Prin urmare, trasaturile definitorii ale contemplafieipenticostale ar putea fi rezumate astfel:

1. Accentuarea trairii emotionak in rugaciune, chiar daca

aceasta atitudine ^i are propriile riscuri. Pericolul

alunecarii spre un sentimentalism superficial nu trebuiesa anuleze implicarea intregii fiin$e in inchinare.

2. Folosirea unor gesturi ce ajuta la concentrare, dintre acestea

eel mai uzual fiind obiceiul de a include ochii larugaciune (deja discutat intr-un paragraf anterior).

208 Ghita Mocan

3. Fundamentarea meditafiei pe textul Sfwtei Scripturi^ ceea ct

presupune memorarea pasajelor biblice §

transformarea lor in imagini vii, care sa poata action;

in mod pozitiv asupra minpii §i a inchinarii.

(Partea a Il-a a acestui studiu - intr-un numar viitor.)