39 Ion Iancu Vale - climate.literare.roclimate.literare.ro/arhiva/39.pdf · 3 nr. 39 februarie 2011...

of 40 /40
Revistă premiată cu medalia şi diploma „Pamfil Şeicaru“ pentru literatură 2008 Director fondator: Ion Iancu Vale 39 Anul 5 februarie 2011 Revistă literară şi de cultură românească Fondată: mai 2007

Transcript of 39 Ion Iancu Vale - climate.literare.roclimate.literare.ro/arhiva/39.pdf · 3 nr. 39 februarie 2011...

Page 1: 39 Ion Iancu Vale - climate.literare.roclimate.literare.ro/arhiva/39.pdf · 3 nr. 39 februarie 2011 Ion Iancu Vale Din ce în ce mai cu-rios, fascinat de diversi-tatea imaginilor,

Revistă premiată cu medalia şi diploma „Pamfil Şeicaru“ pentru literatură 2008

Director fondator:Ion Iancu Vale39

Anul 5februarie

2011Revistă literară şi de cultură românească

Fondată: mai 2007

Page 2: 39 Ion Iancu Vale - climate.literare.roclimate.literare.ro/arhiva/39.pdf · 3 nr. 39 februarie 2011 Ion Iancu Vale Din ce în ce mai cu-rios, fascinat de diversi-tatea imaginilor,

2

nr. 39 � februarie 2011

Din biblioteca revistei „Climate literare“

Din biblioteca revistei

Climate literare

În acest număr prezentăm sculpturi alemarelui artist Constantin Brâncuşi.

Page 3: 39 Ion Iancu Vale - climate.literare.roclimate.literare.ro/arhiva/39.pdf · 3 nr. 39 februarie 2011 Ion Iancu Vale Din ce în ce mai cu-rios, fascinat de diversi-tatea imaginilor,

3

nr. 39 � februarie 2011

Ion IancuVale

Din ce în ce mai cu-rios, fascinat de diversi-tatea imaginilor, turistulmai făcu vreo câţiva paşi.Deodată, fu cuprins de osenzaţie ciudată, neliniş-titoare. Se simţea intensprivit. Şi nu ştia de undeşi de la cine vine aceaprivire. Se întoarse şi în-lemni. O sudoare rece,începu să i se prelingăsub cămaşa subţire cucare era îmbrăcat...

Vegetaţia luxuriantăîn care predomina unverde profund, aproapelichid, îl asaltă cu şo-canta şi agresiva ei săl-băticie. Copaci înalţi cepăreau că se scurg dincer, cu coroane uriaşe şitulpini drepte, ca strun-jite, strânşi în îmbrăţişa-rea densă a arbuştilor seîntreţeseau într-un orga-nic şi inexpugnabil zidvegetal. Ici-colo flori car-nivore, spectral şi aprinscolorate prindeau întrepetalele lor înşelătoareinsecte nesăbuite pe care

le devorau, deschizându-şi din nou cupolele flo-rale pentru a sechestra oaltă pradă.

Reptile de mărimi şispecii diverse şi multealte târâtoare se strecu-rau printre tulpini,crengi şi frunze, într-unpermanent dute-vino,aparent ilogic. Soarele seîntrezărea pulverizat desita deasă cancerigenă aflorei grele tropicale. Pă-ienjenişul de lumină erapermanent tulburat desăgetarea unor papagaliviu coloraţi, a vreuneişopârle zburătoare saude hărjoana tembelă acârdurilor de maimuţeagăţate de lianele ceuneau cerul cu pămân-tul. Aerul părea gros,material şi nemişcat denici o adiere.

Pe trunchiul unui ar-bore doborât de cine-ştiece furtună, stătea el. Cu

ochii galbeni, dilataţi, îlţintuia pe om cu o privirece emana o forţă parali-zantă, magnetică. Guramare, dreptunghiulară,deschisă, descopereadantura strălucitoare,puternică şi agresivă afelinei. Trupul lung, ro-tund şi dungat se spriji-nea pe membre solide şiflexibile, terminate înlabe mari cu ghearele canişte sişuri de os,înfipteîn lemnul trunchiului decopac. Cu urechile semeţridicate, aştepta parcăun semnal pentru a searunca într-un salt ma-gistral şi ucigaş. Hipno-tizat, omul rămase cabătut în cuie. Ar fi vrut săse întoarcă şi să fugă, darpicioarele şi întregulcorp refuzau să-l asculte.Ar fi vrut să strige, darnu putea scoate nici unsunet din gura încleştatăde teamă. Şi ochii uriaşei

pisici, galbeni-verzui, îlpriveau în continuarefix, hipnotic...

Printr-un efort su-prem, reuşi în cele dinurmă să-şi revină. Îşimişcă nesigur picioarele,întinse o mână tremu-rândă, întoarse tabloul şiurmarit de privirea deza-probatoare a suprave-ghetoarei, ieşiclătinându-se din expo-ziţia de pictură.

Ajuns în stradă, răsu-flă fericit. Îşi şterse faţaşiroind de năduşeală cuo batistă şi cu o bucurienedisimultă privi avidaglomeratia citadina siisi aprinse o tigara’ dincare incepu sa traga cunesat.

EDITORIAL��� Text despre o stare

sub teroare

În loc de editorial

FântânarulGeorge Filip,

Montreal

Mi-au trebuit mai multe veacuriSa sap fântâna demnitatiiEu fântânar si eu stapânulPe ciutura umanitatii.S-adap cu znaga de cuvintePrivighetori, lastuni si corbiSi-n zilele de sarbatoareSa spal picioarele le orbi.

În primavara mea eternaVreau nemurirea sa o spântecSi ignetele de povaraAs vrea sa le prefac în cântec.Iar la fântâna mea curata

Sa fiu si sluga si stapânCa botezat cu tinereteE prea târziu sa fiu batrân.

Veniti la cumpana o clipaSi ascultati cum cânta apaEu am urcat în josul taineiCu târnacopul si lopataSi-acum, daca sorbiti racoareÎnmiresmati de dalbul spumiiSa stiti macar ca apa vineDin stra-strafundurile lumii.

Un fântânar cu palme lateCum tuturor ne e menireaSa transpiram o viata intreagaSa se adape omenirea.De nu sapam se surpa totulSi vremii i-am sorbi otravaDar fântânarii omenirii

Mai pot sa-i smulga Terrei, lava.

Veniti si beti din apa lumiiJivine si hulubi si fluturiCrezul pamântului pulseazaÎn sfintele de dud din ciuturiSi nu va temeti, apa esteSa ne adape telegariiDar câteodata, se întâmplaSa ne lipseasca fântânarii.

Acest poem e smuls din mineSau din a timpului cadentaSi am sapat si sap, sapa-voiMânat de o efervescentaCe ma atrage spre adâncuriCu gresii si furtuni rebeleCa vreau sa sorb si sa-nchid ochiiLânga fântâna vietii mele.

Page 4: 39 Ion Iancu Vale - climate.literare.roclimate.literare.ro/arhiva/39.pdf · 3 nr. 39 februarie 2011 Ion Iancu Vale Din ce în ce mai cu-rios, fascinat de diversi-tatea imaginilor,

4

nr. 39 � februarie 2011

Poezie

Jalba hoţilordin închisoriDaţi-ne drumul din puşcărie,Daţi-ne posturi,Cu bune rosturi,Daţi-ne voie la tâlhărie,C-a sta în lanţuriCând alţii danţuriTrag fără frică sus la putere,Şi când ei furăFără măsură,E anarhie!… însă… tăcere:Ei au putere!…*Daţi-ne drumul, căci, cum sepoateNoi în catene,Pe când în peneDânşii se umflă, şi peste gloatePun pungăşealaŞi târnuiala?…Noi stăm la umbră pentru nimicaŞi… dânşii furăFără măsurăŞi, ei sunt liberi!… Nu cunoscfrica,Nu e nimica!…*Daţi-ne drumul: e nedreptateÎn puşcărieCa să ne ţieColegii noştri! Oh! ce păcate!…A noastră şcoalăA rămas goală,Căci toţi elevii au chilipire,

Au berechete,Grase budgete…Iar noi, acilea în amorţireStăm în lihnire!…*Daţi-ne drumul! fără zăbavă!Daţi-ne posturiCu bune rosturi,Daţi-ne totul: fiţi de ispravă!La tâlhărieŢara să fiePe mâna noastră a tuturor,Iar nu voi careAţi făcut stareS-o smulgeţi singurica din topor!…Daţi-ne drumul cu mare zor!…

Ion ProstulEra pe vremea când purtauCocoanele nişte turnuriŞ-un malacof piramidalŞi alte multe umpluturi…Ion Ciornei, un ţopârlan,Un românaş de viţă veche,Purtând suman, purtând iţariŞi-o ţurcănească pe ureche,A fost luat la militari…Da-n loc să dea de greu şi elIon ajunse vistavoi,Noroc! la domnul Colonel.Băiat voinic, făcea de toate:Era rândaş, spălătoreasă,Şi vizitiu şi bucătar,Şi sofragiu şi fată-n casă.Ion putea fi orişice,Mă rog, şi doică-ar fi putut;Dar moaşa casii l-a aflatCă are laptele bătut.Aşa, Ion cu colonelulLucra-ntr-o seară la grăpat.Când iată doamna înfoiatăSus în balcon s-a arătat.Ion numaidecât se-ntoarseSi se opri pe gânduri dus,Uitându-se plin de mirareLa malacoful cel de sus.Don’Colonelul îl întreabă:- Ce te-ai holbat aşa, ţigane?

- Mă mir, trăiţi, don’Colonel,Mă mir de ce văz la cocoane;Cu malacofu-aşa umflatCum poţi s-o pupi?că nu se poateNici să te-apropii.- Măi ce prost! Ţigan!

când vreau s-o pup, şi-l scoate.- Şi-l scoate? a răspuns Ion;- Aşa ţi-e vorba?… A-o-leu!- Aşa, trăiţi, don’ coronel…Aşa… o pup şi eu!

MagnummophtologicumUn împărat îşi puse-n gândSă facă-o mare carte,În care vorbele pe rândSă aibă toate parte.Voia un falnic monument,Un magnum oarecare…Atunci chemă pe un bătrân,Limbistul cel mai mare —Un om ce ştie pe de rostNu numai ce-i pe lume,Ci câte se petrec şi-n cerDin fir în păr anume —Şi-i zise: “Ştiu, de istorieDe mult că te-ai lăsatŞi că d-acuma numai limbiiPe brânci te-ai consacrat…Fă-mi dar şi mie ce te rog,Te voi plăti cu aur,Posterităţii să lăsămUn magnum, un tezaur.”“Prea bucuros, măria-ta,Primesc ce-aţi poruncit,Şi, ca să dau dovezi de limbă,Mă simt prea fericit.”Şi s-a pornit bătrânu-atunciLa lucru cu ardoare…Dar, vai! păcat! s-a-nţepenitCu limba în a mare.Oricum, noroc că-i spiritist —Lucrarea lui înaltă,Speranţă-avem: o va sfârşiDin lumea cealaltă…

IneditIon Luca Caragiale - poetul

Nenea Iancu

Page 5: 39 Ion Iancu Vale - climate.literare.roclimate.literare.ro/arhiva/39.pdf · 3 nr. 39 februarie 2011 Ion Iancu Vale Din ce în ce mai cu-rios, fascinat de diversi-tatea imaginilor,

5

nr. 39 � februarie 2011

Proză

Mircea HoriaSimionescu

Sarcopt - diplomatla Paris, om sever, juris-consult.

Scarlatina - priete-noasă. Poartă rochiiscurte, ca să i se VOdăpulpele apetisante.

Flebita - nobilă, dis-tinsă, tunsă scurt.

Tetanos - grec deş-tept, pletoric, magnific.

Cutana - soră cuOana, Dana, Marie-Jeanna.

Nephrite - gingaşă,pepită.

Cita şi Laringita -prietene devotate, senti-mentale.

Claucom - băiateconomicos, puţin preaînchis.

Hernia - activistă înComitetul Internaţional.

Dentoza - face abuzde bijuterii şi catifea.

Otita - „Fetiţa noas-tră nu merge azi laşcoală?" Otita, suavă,răspunde: „Mi-e lene..."

Krampa - KrampaFilipescu.

Exema - tantiExema face prăjituri de-licioase.

Platfuss - (nume defamilie): Hermann Plat-fuss.

Peritonita - brună

vorbăreaţă, suflet cre-dincios.

Spasma - CoanaSpasma din Doiceşti.

Maldemer - „L-amcunoscut. Maldemer Is-trătescu era cel mai bunmitralior din companie."

Migrena - calităţide regină, suflet de ar-tistă. Căsătorită cu unbrutar. Prescurtat:Migri.

Fibrom - înrudit cuChilom, avea acelaşi chipcerat şi aceeaşi mustă-cioară blondă...

Hemo Raggia - că-lător italian în ţările da-nubiene la 1864.

Alergia şi Aste-nia - mignone, tăioase,spirituale.

Hemoroidus -„Treci pe la HemoroidusGeorgescu şi con-vinge-lsă renunţe. Afacerea nue pentru el!”

Malaria - Măriile,Malariile, Anele... Proce-siune...

Hepatita - ca şi he-patatita lui BernardShaw.

Catalepsia - inde-cisă, foarte bogată. în-ainte de a împlini 50 deani se hotărăşte să facă ocălătorie în Scandinavia.Se îndrăgosteşte de unuldintre bărbaţii familieiKrupp şi începe o a douaviaţă.

Cistita - femeiefoarte activă.

Oreion – „Băiatulăsta are inimă gene-roasă, dar prea e neaju-torat, prea e tofolog.”

Enterita - pasio-

nală. Una, Enterita Pa-naitescu, trece drept ceamai raţională amantă aCapitalei.

„I. M. Potenza” -Firmă onorabilă, repre-zentantă a uzinelor deoţeluri speciale din Mi-lano.

Rinita - blondă ne-bunatică, piele arsă desoare.

Rabia - „Rabia Pra-porgescu, însoţită debuna sa prietenă Stoma-tita Gălăşanu - clientelenoastre vechi."

Kathar - tehnicianconstructor, neîntrecutîn organizarea şantiere-lor de locuinţe.

Oftica - fiicele luilordănescu: SoFica, Of-tica şi Paralipomena.

Gestia - corect:Congestia.

Wersat - Wersat deWind, expert.

Sinuzita - se îm-bracă în roşu şi negru, caromanul lui Stendhal.

Muzele Olimpu-lui Nou (str. loan celNou 60): Pleurezia, Ho-lera, Scabya, Cephalea,

Peri car dita şi Inhibiţia.Supuraţia - necin-

stită, uşuratică, bărbă-toasă.

Diabet - cf. DiabetMelidoneanu.

Frenia - femininăpână în vârful tocurilorascuţite. Frenia este osenzitivă de calitate,trăind stări sufleteşti cu-rioase ce se rezolvă în ex-plozii de dragoste. La onebăgare de seamă, fe-meia asta poate face pa-siuni. Frenia Popovici,dar şi Schizo Frenia Ma-iorescu.

Globulina - mi-cime sufletească, dimen-siuni reduse ale tuturormembrelor. De aici, o si-guranţă excepţională laspălatul vaselor fine.

Syphylys - personi-ficarea aristocraţiei, aşacum arăta ea în 1936.

Scyatika - nobleţeîn purtare, incertitudiniîn carieră. Se mărită cuoameni hotărâţi, vigu-roşi, muncitori, de felultraducătorilor dintr-olimbă într-alta.

Va urma

Dicţionar onomastic (13)

Page 6: 39 Ion Iancu Vale - climate.literare.roclimate.literare.ro/arhiva/39.pdf · 3 nr. 39 februarie 2011 Ion Iancu Vale Din ce în ce mai cu-rios, fascinat de diversi-tatea imaginilor,

6

nr. 39 � februarie 2011

Proză

Adrian Marino

Când, în principiu,devenisem „liberi", darne comportam, în conti-nuare, la fel de dresaţi,de nivelaţi şi de condiţio-naţi de ceauşism ca maiînainte. Reapărea ace -eaşi slugărnicie televi-zată. Că Lucia Hossu-Longin făcea acum, dupăfilme ceauşiste, Memo-rialul durerii, nu-ischimbă psihologia. Ser-vea - credea ea - doarunui alt „stăpân". Regă-seam apoi aceeaşi dispa-riţie a ideii de ierarhievalorică. Doar cu onuanţă mai pronunţatăde generalizată „bătaiepe burtă". În lumea lite-rară, pe care o cunoscceva mai bine, toţi sun-tem egali, „poeţi", „scrii-tori". Iar la cei ce aurefuzat, în conştiinţa lor,ceauşismul, reîntâlneam,în forme şi mai ostenta-tive, apolitismul, estetis-mul, evidenta dezideo -logizare, indiferenţa to-tală pentru orice fel demanifestare politică.

Am riscat un mic por-tret al acestui tip moral-intelectual detestabil, în„Fiziologia conformistu-lui" {Mozaicul, 2/1998),comentat favorabil (cines-ar fi aşteptat?) de Ghe-

orghe Grigurcu {Vatra,martie 1999). Acest„conformist" a devenit,de fapt, un tip specificnaţional. El trece ime-diat de partea puterii,care-i conferă poziţii so-cial-culturale, locuri laAcademie etc. Când vineînsă opoziţia la putere,conformistul se refu-giază în indiferentismdefensiv: „Eu nu fac po-litică" etc. Uneori mă re-volta cât de multe tele -foane primeam de la in-telectuali şi oameni decultură profesionişti întimpul emisiunilor BBCşi Europa Liberă. Semncă ei nu le ascultau, nu-iinteresau. De altfel nicijurnalele TV nu eraufoarte urmărite. Să mainotez, în sfârşit, vulgari-zarea limbajului, inclusivcel televizat, publicistic,tonul de agresivitate mi-tocănească gen CristianTudor Popescu sau Ma-rius Tucă (de unde a mairăsărit şi acest individ?),băşcăleala de tip Acade-mia Caţavencu, defula-rea resentimentară înstilul pamfletar deproas tă speţă (O exce-lentă tabletă de AnaBlandiana, „Băşcălia", înRomânia liberă, 6 martie1999). Când ne vom vin-deca de toate acestegrave defecte nu ştiu.

Ceea ce constatam,deocamdată, era conti-nuarea sistemului, pealocuri doar camuflată şicomercializată, deoareceromânul are un talentremarcabil (am maispus-o) de a simula şisalva aparenţele. Rămânferm la convingerea larg

împărtăşită că Româniaactuală este o ţară pro-fund comunizată, cu ace-leaşi structuri funda-mental comuniste tipice,anterioare anului 1989,dominată de întreaga„mitologie ştiinţifică acomunismului", dupăformula lui Lucian Boia.„Moştenirea bolşevică",excelent rezumată dejurnalista Roxana Iorda-che {România liberă, 17aprilie 1999), este şi ră-mâne dominantă.

Democraţia reală estede lupt încă formalii. So-cietatea civila, deocam-dată cel puţin, doar undeziderat pur ideologic.Preocuparea reformelorreale, de structură, însens capitalist-burghez,începând cu rezolvareadefinitiva a problemeiproprietăţii, nu se ob-servă. Iar parlamentul,prin absenteismul săucronic, a devenit aproapeo parodie. De altfel,mentalitatea asta estedominantă. A fost de-monstrată şi prin studiiprecise. Personal n-amînsă nevoie de nici o an-chetă socioideologică şide nici un sondaj, ca sănu acord nici un credit şinici o stimă acestui pre-tins parlament, care nucomemorează Revoluţiade la 1848. în schimb, îşiacordă diurne grase şitot felul de avantaje. Rars-a putut vedea o colecţiemai mare şi mai evidentăde nulităţi şi mediocri-tăţi, de improvizaţi şi ve-leitari, de carierişti şiobscuri demagogi, ca înacest grotesc pseudopar-lament, de după 1989 şi

1996. Cred că reprezen-tanţii PRM şi PUNR aubătut toate recordurilenulităţii insolite şi agre-sive. Cele câteva perso-nalităţi reale, do valoare,fac în acelaşi mediu toxico figură exotică, pur de-corativă.

O altă Românie? Eatrebuie să îndeplineascăo serie de condiţii minimale, începând cu eradi-carea concepţiei „ceau-şism fără Ceauşescu".Or, drama reală, pro-fundă, a României ac-tuale este că - trebuiereamintit mereu - Ceau-şescu a învins postum.Structurile sale econo-mice au rămas în esenţănedizolvate. Coloşii in-dustriali, total neproduc-tivi, adevărate găurinegre ale bugetului, n-aufost desfiinţaţi. Fiindcămentalitatea centralistăşi etatistă predomină peo parte. Iar pe de alta,aparatul de conducere şi„clasa muncitoare", in-ventată peste noapte dinmotive pur ideologice,trebuiau salvate cu oricepreţ. Ca să parafrazez peGheorghiu-Dej: „Avemnevoie de o puternică in-dustrie ca să avem oclasă muncitoare puter-nică şi deci un Partid pu-ternic". In acelaşi mod seexplică şi blocarea resti-tuirii proprietăţii, ruraleşi urbane, abuzivele legide „protecţia chiriaşilor",scandaloasa „lege a case-lor naţionalizate", con-form căreia locatariiactuali, toţi foşti demni-tari, pot să-şi cumperelocuinţele pe care leocupă de fapt ilegal.Operaţie echivalentă cuo a doua naţionalizare.

Va urma

Altă Românie (6)

Page 7: 39 Ion Iancu Vale - climate.literare.roclimate.literare.ro/arhiva/39.pdf · 3 nr. 39 februarie 2011 Ion Iancu Vale Din ce în ce mai cu-rios, fascinat de diversi-tatea imaginilor,

TheodorCodreanu

Că lucrurile stau aşa,în cazul de faţă, ne aratăşi faptul că Ion Budai-Deleanu este tratat deNicolae Manolescu înafara canonului vremii,el nerecunoscând litera-turii române fiinţareaîntr-un canon decâtodată cu paşoptismul,încât interpretarea luiBudai-Deleanu prin „ca-nonicitatea" cărtăres-ciană a înaintaşului de-venea inevitabilă şi ne-chibzuit „protocronică".Astfel de lecturi se ex-plică prin schizoidia din-tre sincronism şiprotocronism, din carestrălucitele intuiţii ma-no lesciene ies vlăguite şivulnerabile, întrucât elva apărea sincroniştilorca „protocronist" (v.Tudor Cristea), iar pro-tocroniştilor ca sincro-nist în exces. Capcana încare poţi cădea semna-lând protocronii de su-prafaţă este compara -tis mul de echivalare,practicat demult în isto-riile literare româneştiprin mania sursierismu-lui. Nicolae Manolescu,deşi pariază de o filosofiea diferenţierii, nu reu-şeşte întotdeauna săintre în spiritul canonu-lui, deoarece nu se poatedesprinde esenţial desincronismul unilaterallovinescian mulat pesaeculum, care ignorădimensiunea arheală.Or, diferenţierea se în-

făptuieşte prin raport cucentrul canonic arheal,iar nu cu norma care in-vită la sincronizare pre-zenteistă. Diferenţiereacreează singularităţipeste tendinţa omogeni-zantă a normelor.„Rămân în continuareuimit - mărturiseşte Ha-rold Bloom - de neînţele-gerea acestui adevăresenţial în ceea ce pri-veşte canonul occiden-tal: operele se încadreazăîn canon tocmai datorităsingularităţii lor, nu pen-tru că se conformeazăperfect unei ordini pree-xistente". De aici gre-şeala de a-i sili pe scrii -torii canonici să intre înclişeele fals canonice aletimpului, văzând, bu-năoară, în Eminescuconformitatea cu celedouă tipuri de roman-tism preluate de la VirgilNemoianu: Biedermeierşi High, reproducere avechiului poncif că poe-tul este un „romantic în-târziat", cu toate că d-lManolescu însuşi se vedenevoit să admită că Emi-nescu este şi un „postro-mantic". La fel, strădaniade a pune într-un pat allui Procust romancieriiromâni prin reducţia latipurile doric, ionic şi co-rintic, obsesie impusă şimanualelor şcolare.Aceeaşi contradicţie amâinilor penfieldiene!Complexul freudian al„distrugerii precursoru-lui" se manifestă la Nico-lae Manolescu în ce-ipriveşte, între alţii, pe

Eminescu, Blaga, G. Că-linescu sau Edgar Papu.Or, canonicitatea unuiLiviu Rebreanu, deexemplu, se verifică nuprin aplicarea reţeteiaşa-zisului roman doric,ci tocmai prin ruptura deaceasta, pe care NicolaeManolescu o ocultează,ca prizonier al unei ca-nonicităţi dogmatice,care ignoră ceea ceBloom numeşte singula-ritate.

Să se observe că, în le-gătură cu Edgar Papu,Nicolae Manolescu acomis o abatere. Ne-amfi aşteptat ca lui EdgarPapu să nu-i rezerve uncapitol aparte, ci să fieplasat, dacă nu ignoratintegral, pe lista autori-lor de dicţionar, ca şiAdrian Marino. Insă nu egreu de stabilit că deEdgar Papu avea o ne-voie „strategică": trebuiacombătut protocronis-mul. Din variata operă asavantului, autorul isto-riei n-are ochi decât pen-tru volumul Din clasiciinoştri şi, tangenţial, pen-tru Existenţa romantică.Fatalmente, trebuia sătreacă senin pe lângă Fe-ţele lui Ianus, căci acoloar fi putut descifra di-mensiunea protocronieioricărei culturi, chiar înspiritul „mâinilor" luiEscher. O concesie face,totuşi: recunoaşte căEdgar Papu este „temei-nic informat în istoriaculturii" şi aici vede„contradicţia": cum aputut asemenea erudit

să rămână legat de „ne-fericita idee protocro-nistă"?. Numai că pri -zonier al contradicţieieste d-l Manolescu, nu şiEdgar Papu. Teza cen-trală a protocroniei (careeste şi teza centrală a ca-nonului bloomian) vinedin dubla faţă a evoluţieiculturii: un ochi priveştespre trecut, altul spre vii-tor. (Nu e chiar pariulmâinilor manolesciene?)Numai aşa se poate răs-punde corect la întreba-rea nicasiană cum eposibil să apară cevanou? Astfel, se poate ieşidin prezenteismul pos-tmodernist, o încreme-nire în proiect, pe care,altminteri, d-l Mano-lescu o sesizează cu ad-mirabilă acuitate atuncicând descoperă maladiacare a cuprins generaţia2000. Pentru a explicitasimbolismul feţelor luiIanus (în sensul concep-tului de tradiţie din gân-direa lui Rene Guenon)în materie de cultură,Edgar Papu a recurs laun exemplu din sport, laîndemâna oricui: pentruca un atlet să cucereascăun nou record la sărituraîn lungime, el trebuie săse întoarcă cu mulţi paşiîn urmă spre a-şi faceelanul potrivit.

Va urma

7

nr. 39 � februarie 2011

Eseu

Istoria „Canonică” a literaturii române

Istoria literaturii la două mâini (6)

Page 8: 39 Ion Iancu Vale - climate.literare.roclimate.literare.ro/arhiva/39.pdf · 3 nr. 39 februarie 2011 Ion Iancu Vale Din ce în ce mai cu-rios, fascinat de diversi-tatea imaginilor,

8

nr. 39 � februarie 2011

Cronică

„Sigur, avem în faţă opoezie de inspiraţie creş-tină, scrisă cu dăruire to-tală şi o trăire, uneori,frenetică, până la senza-ţiei împlinirea totală apoetei se realizează însă,mai ales în jumătatea adoua a cărţii, în care fre-nezia sentimentului esteestompată de metaforă,printr-o relativă, minimădetaşare, precum laBlaga şi la Voiculescu”(Radu Cârneci)

După „Urme pe ză-padă” (1991) - debut edi-torial şi „Dincolo demăceşii roşii” (2008),Iuliana Paloda-Popescuvine „Cu (o) privighe-toare pe umăr”, unvolum de poezii pline detrăiri autentice, de „chi-

nuri” existenţiale şi decunoştinţe care ar facepe orice teolog să sesimtă bine.

„De dimineaţă,/înge-rul Domnului/a venit săîmi spună ceva!/Singu -ră,/cu privighetoarea peumăr,/am semnat legă-mântul tăce rii!./Scriu îninimă şi nu pot vorbi,/nu mai pasărea poatecân ta,/până când lacri -ma/se preface în mare/şivine îngerul/să o bea! ...”(p. 14)

Există o bucurie in-trinsecă a mărturisirii înversurile acestea, există opredispoziţie de renun-ţare la „EU”, există unzbor spre înalt. Cu privi-ghetoarea pe umăr, poe taIuliana Paloda- Po pescuse simte împlinită spiri-tual de harul divin - Harulpurtător de Dumnezeu,scriind o poezie profundumană, aproape tot ce o

conţine, devine stare su-fletească fundamentală.Cuvintele se dovedescsacre, pline de substanţăcuvântătoare. „La întru-parea sufletelor/îngeriispun mul te/căile intrării-n lumi nă sunt neştiute!/Cei ce visează păsări le în-chid în tăceri,/le dau boa -be de lacrimi, cuvintepierdute,/pe care păsări -le-nsetate le beau/şi înva -ţă să zboare şi învaţă săcânte!/Nimeni nu poa terupe umbra de os trup,/nimeni nu poate să cum-pere sufle te,/nimeni nuştie dacă urmele vin,/orise duc, ori dacă pot fi-nveşnicite!...”; (p. 39)

S-ar putea desprindedin aceste versuri, un în-treg „scenariu” dramatic,pentru că, face mărturi-sirea directă: întrupareîn verb a unei cunoaş-teri. Poezia creată de Iu-liana Paloda-Popescu, de

natură înfiorată, de pu-ternice aspiraţii spiri-tuale ca la Arghezi,Crainic ori Voiculescu,ne-o descoperă ca pe ocunoscătoare a sufletuluiîn ce are el arhetipal, îndeschiderea către spiri-tualitatea creştină.

În fine, poeta folo-seşte în ceea ce scrie,simbolul, parabola şi ale-goria; astfel, adâncimeaşi amploarea creează otensiune persuasivă,semne ale unei structurimeditativ-dialogale.

„Mai pune-mi, SfântăMaica mea/Ce-n toamnablândă m-ai născut/Dece mi-e mâna tot maigrea/Pe litera de înce-put!.../întins-au răiimulte praguri,/Dar eu cuTine le-am trecut/Deşi-nălţat-au sumbre stea-guri/Să cred că totul epierdut./Şi despletit-auape tulburi,/Pe toateînsă le-ai oprit/Ca-nvisul meu să crească mu-guri/Ce-n primăvară-auînflorit!/Cum picură înfaguri mierea,/Cuvântu-n mine-ai plămădit/Să-mbrace gândul şidurerea/Şi taina fără desfârşit!...” (p. 48)

Fulguraţiide Victor SteromIuliana Paloda-Popescu, Cu privighetoareape umăr, Editura Ramex Coms, Bucureşti,

2010, 94p., Prefaţă de Radu Cârneci

„Tăcerea - o alarmă-ntârziată -/Scormoneşte-n adânc,/Fug ce-ruri şi mări către noi, galopând.Valuri uriaşe-/Balene tolănite-/Ling ţărmul - potirul răbdării -/Sunt puiul lor/lepădat pe buzelemării,/Deşirând un ghem de mis-tere,/Peste visele-ţi tulburi, tă-cere” (p. 64)

Versul alb, sincopat şi neîncor-setat, redus la esenţă de expri-mare poetică, epitetelemetaforice, simboluri şi parabolerelaţionale, comparaţii sintagma-

tice, cu multe imagini asociative,dau poeziei marca Aurora Pordeacontinuitate în valoarea ideatică şiartistică, rezidând în puterea deconvingere. Sunt dese clipele mi-raculoase când autoarea spune un„monolog-dialogat” sub aripamarei poezii contemporane, inter-ferându-se cu realitatea spirituluisău. De aici, „vorbirea” într-o im-aginară, oglindă, constituie zes-trea structurală a poemelor – fieconcentrate laconic, fie laxe-diva-gate, traducând o esenţială cu-noaştere în ordinea echilibruluispiritual şi psihic. „Am vânturat0ceane de dureri, oceane/Le-am

deşertat în pustiuri.../E ora - mi-am zis -/E ora-n care nimeni să nuplângă!/E timpul s-amuţească of-tările,/E timpul să-mi strâng de-părtările,/Să pun aureole pefruntea nopţilor/Şi să mă-mbăt decandoarea tăcerilor.../E timpulsă-mi chem afluenţii,/Să-i dăruipomilor/Ce-şi scutură îngeri dinplete/ Spre binecuvântare/gSispământului” (p. 15)

Sunt aici, în acest poem auto-portretizat, stări de încordare ati-tudinală cum şi de meditaţie -

Aurora Pordea, Lira lui Eol,Editura Treira, Oradea, 2009

Victor Sterom

Continuare înpagina 17

Page 9: 39 Ion Iancu Vale - climate.literare.roclimate.literare.ro/arhiva/39.pdf · 3 nr. 39 februarie 2011 Ion Iancu Vale Din ce în ce mai cu-rios, fascinat de diversi-tatea imaginilor,

„Trei nuvele”, unamai frumoasa decât alta:„Consiliul”, „Teroareasărăciei” şi „Lumea satu-lui - văzută de pe terasavilei”. În prima nuvelă,dialogurile ar puteapărea absolut convenţio-nale, pândite de un di-dacticism evident altfel,de nu ar interveni măies-tria autorului, modulcumva aparte prin carestări, atitudini şi motiva-ţie, dau liantul unui buntext literar. Corneliu Ge-orgescu, pe sine se întoc-meşte şi radiografiază,„cu materialul clientu-lui” cum ar veni, conec-tând atent cele treiipostaze la ritmuri şi vâr-ste, cât mai convingător,după cum vedem. „Te-roarea sărăciei” ca şi„Lumea satului - văzută

de pe terasa vilei”, adievag între bine dozatulumor sorescian şi dra-matismul trăirii din ro-manele lui Marin Preda.„Story”-ul curge liniştit,personajele au viaţă/bio-grafie, la tot pasul se în-tâmpla câte ceva sărindafară din tiparele obiş-nuitului, iar „profesorulIonescu” se risipeşte mo-tivat (şi motivant) dinleagăn până-n cărunteţe,din „Fâşii de timp”, jur-nal-roman apărut înanul 2004 la EdituraTehnoplast CompanyS.R.L, până-n „Trei nu-vele”, volum apărut înanul 2010, la EdituraEurogema Exim. Dacăîntre cele două cărţiajunse la noi, autorul omai fi publicat încă unroman sau două în ace-

iaşi notă distinctă,putem vorbi chiar de osaga, care, cu nimic nuar ştirbi din întregul ast-fel întocmit, ci, dimpo-trivă, l-ar aşeza într-olumină de tot meritorie,sporindu-i valoarea. Plă-cerea descrierii, credibi-litatea personajelor,detaliul şi atitudinea,fragilitatea culorilor aş-ternute ne carnea ano-timpurilor, totulnuanţat, frazat, cumdoar marile spirite ştiusă exprime, fac din lec-tura cărţilor mai susamintite o sărbătoare.Ne asumăm superlati-vele, şi pariem fără re-zerve pe scriitorulCorneliu Georgescu înperspectiva altor lucrări,ce, cu siguranţă nu vorîntârzia sa apară.

P.S.: Despre impor-tanţi scriitori, ca şi des-pre bune cărţi, uncronicar nu povesteştemult, lăsând cititoruluibucuria intrării în „mira-col” pe cont propriu. El,cronicarul, spune doar,că, aia sau ailaltă i-auplăcut, şi din care pri-cină.

9

nr. 39 � februarie 2011

Cronică

de MihaiAntonescu

Consemnăriprieteneşti

Puţin, despremult mai mult

Corneliu Georgescu, Trei nuvele, Eurogema Exim, 2010

Cu voia timpului şi cu drept desigiliu asupra lui „dintotdeauna”înspre „oricând”, spiritul încheagăşi întocmeşte legi şi reguli pentrufiinţă, trăire şi ideal, întru luareaminte mai întâi, întru învăţăturăori încălcare a ei, spre a fi altceva.Mereu altceva. „Altceva” este lian-tul dintre trecut şi viitor, dorinţăniciodată ajunsă la plin, bătând înpoarta întocmirii „altfel” căci,atunci când nu-ţi mai ajung tipa-rele arhiştiute, musai într-unui

nou să-ţi torni gândul şi năzuinţa.Tiparul nu-i robie, ci semn de luatîn cunoştinţă şi de altfel întoc-mire. Contează ce şi cum turnăm,iar datul pe dinafară musai, alttipar necesită. În literatură, „în-tocmitorii” sunt „fiii vedeniei”cum bine îi numeşte Agron Tufaîntr-un poem dedicat lui IsmailKadare. Vedenia niciodată în-treagă a spiritului etern drumeţ, afiinţei unui neam, a definirii isto-rice.

Luan Topciu şi Renata Melo-naschi-Topciu întocmesc o „Anto-logie a poeziei albaneze” de laînceputuri şi până în prezent, ba-zându-se anume pe vârfurile eicele mai reprezentative, un peri-plu în Istoria valoric-transcen-dentă cum ar veni, cu convingereanecesităţii lucrului bine făcut, atrimiterii lui dinaintea celor ce aş-teaptă, întru luare la cunoştinţă şitemeinică învăţătură. E surprin-zător cum în atât de puţine cu-vinte, Luan Topciu reuşeşte săredea atât de mult. Scurtul expo-zeu din începutul antologiei, e maimult decât suficient să ne facem o

Noi, fiii vedeniei- spirit şi tipare -

Continuare înpagina 17

Page 10: 39 Ion Iancu Vale - climate.literare.roclimate.literare.ro/arhiva/39.pdf · 3 nr. 39 februarie 2011 Ion Iancu Vale Din ce în ce mai cu-rios, fascinat de diversi-tatea imaginilor,

10

nr. 39 � februarie 2011

Eseu

De ce Monarhie? Inprimul rând pentru că şi-a dovedit deja meriteleîn decursul istoriei Ro-mâniei, prin marele eirealizări, prin marelerespect ce a conferitŢării, ca un instrumentideal pentru a realiza as-piraţiile poporului. Şiconstituţia trebuie să fierespectată, dar şi apăratăde sus, de la un plan de-asupra partidelor poli-tice. Şi dacă luăm înconsideraţie conjunctu-rile prezentului, credemcă putem afirma cudreptate că:

1) O democraţie re-publicană, într-o ţarăfără tradiţie democra-tică, în special după 45de ani de dominaţie tira-nică, şi după mai mult deun deceniu de hibernarepolitică şi care a reuşit săsubmineze mentalitateaunui întreg popor, estefoarte periculoasă, deoa-rece rezultatul va fi înmod foarte predictibilanarhie, tendinţe mafio-tice, o continuare a ve-chiului regim sub scutulunei Mafii. Inevitabilvasta majoritate va su-feri, şi inevitabil o mino-ritate (care au învăţatcum să tragă sforile), vordeveni miliardari. Drep-turile acordate prin con-stituţie vor fi încălcate,

justiţia va fi la cheremulcelor la putere.

2) Democraţia nu seînvaţă peste noapte. Eatrebuie la început să fieprotejată de sus împo-triva celor care vor în-cerca să abuzeze de ea.Constituţia trebuie res-pectată şi apărată de ci-neva care nu îşidatorează poziţia savreunui partid politic,sau Mafiei.

3) La Conducereastatului nu poate fi decâto persoană de o absolutăprobitate, de-asupra tu-turor bănuielilor, la felca "soţia lui Cezar". Darpoliticieni români cin-stiţi sunt astăzi rarisimiîn România.

5) Din nefericire ro-mânii nu au prea multrespect pentru cei careexcelează în cinste şidemnitate. Ii venereazănumai după ce au murit,când nu le mai pot stricasocotelile. (Exemplele luiManiu şi Coposu suntîncă vii în minţile mul-tora dintre noi).

6) Şi motivul cel maiimperativ se pare că estefaptul că România numai are nici o altă op-ţiune. Până acum româ-nii nu au reuşit în nici unfel. Şi nimeni nu a venitcu alte soluţii concrete,realizabile. O situaţiecare fireşte nu poatecontinua până la infinit.Din multe puncte de ve-dere am alunecat pe

locul cam al 70-lea înlume cum a fost amintitmai sus, justiţia esteprea des o farsă, com-portamentul preşedinte-lui nu este totdeaunaideal, prea des face cevrea, şi populaţia suferă,iar suferinţele se mărescşi devin tot mai insupor-tabile.

Şi poate o ultimă ob-servaţie: de când Româ-nia şi-a deschis grani -ţele, după un regim co-munist, urmat de unaltul fără nume dar decisrepublican, România apierdut 2 milioane de lo-cuitori, aşa cum am aflatrecent. Pe când sub mo-narhie populaţia era încontinuă creştere, fluxulfiind în mod hotărât însens invers. Ceea ce artrebui să pună pe gân-duri pe oricine care esteîngrijorat de cest feno-men aşa de tulburător.

Şi totuşi sunt uneleaspecte (vârsta Majestă-ţii Sale, etc.) care arputea justifica legitimaîntrebare: "nu este oareprea târziu"? Ceea ce arfi fost singura salvareacum 14 ani, mai esteoare posibilă? Nu încer-căm să răspundem laastfel de întrebări deoa-rece această lucrare esteuna de istorie, chiar dacănu pentru istorici cinumai pentru marelepublic, analizând trecu-tul, atât faptele cât şişansele ratate în trecut.

De ce monarhie?de Francisc Ion Divorschak

fragment din volumul„Epoca monarhiei în România“

Page 11: 39 Ion Iancu Vale - climate.literare.roclimate.literare.ro/arhiva/39.pdf · 3 nr. 39 februarie 2011 Ion Iancu Vale Din ce în ce mai cu-rios, fascinat de diversi-tatea imaginilor,

11

nr. 39 � februarie 2011

Eseu

Al. Florin ŢENE

I. Firave idei de democraţiela începuturile literaturii

ROMÂNEÎn istoria Ţărilor Române de-

mocraţia prin cultură a apărutmult mai înainte decât democra-ţia promovată de politic.

Însăşi cuvântul grec demoskra-tos înseamnând: demos „popor” şikratos „putere”, ne duce cu gândulla faptul că această formă de guver-nare este menită să asigure egalita-tea cetă ţenilor în faţa legii, libertateacuvântului, a presei, a întrunirilor,partriciparea la guvernare prin insti-tuţile democratice, ca parlamentul,votul universal etc.

Aspiraţiile poporului românspre democraţie a existat aproapedintotdeauna. „Psaltira în ver-suri”(1673) a lui Dosoftei, tipărităîn Polonia la Uniev, este printreprimele lucrări literare în caresunt abordate unele elemente de-mocratice, într-o perioadă când„dreptatea umbla cu capul spart“şi dorinţa de libertate faţă de turcirăbufnea în versurile: „Ne-au suitpăgânii în ceafă/ Cu rău ce ne facşi ne cer leafă“. Însăşi faptul căGrigore Ureche aducând o seriede date în favoarea tezei sale des-pre originea comună a Valahilor şiMoldavilor, inclusiv atitudinea os-tilă faţă de cotropitorii turci încronica sa „Domnii ţării Moldoveişi viaţa lor“, este o formă de luptăîn implementarea unor firave ele-mente democratice în rândul po-pulaţiei din spaţiul Danubiano-

Carpato-Pontic. Acelaşi lucru seaflă şi în „Letopiseţul Ţării Mol-dovei “ a lui Miron Costin ( 1633-1691), în care prin faptul că aratăcum a venit la domnie AlexandruVodă Ilieş, cronicarul subliniazăstarea de mizerie a ţărănimii ca ofierbere”în greutăţi şi netocmele “din care pricină uşor au putut firăsculaţi împotriva stăpânirii.

În toată literatura începutuluiistoriografiei în limba română, in-clusiv în “Cronica Ţării Româ-neşti“ a lui Radu Popescu şi în“cronica anonimă” pe care N.Băl-cescu a publicato sub titlul “Isto-ria Ţării Româneşti dela 1689încoace, continuată de un anonim“ unde este zugrăvită epoca luiBrânoveanu. Descoperim aspira-ţiile ţărănimii spre o viaţă maibună şi sperând la firave ele-mente democratice şi sociale.

În acea perioadă Isaac Newtonpublica “ Principiile matematiceale filozofiei naturale“ (1687), iarfrancezul Nicolas Malebranchecăuta să înlăture de pe poziţiiidealist-teologice dualismul luiDescartes, scriind „Despre căuta-rea adevărului“ (1674-1675).

II. Idei democratice promovate de literatura

secolului al XIX-leaÎn literatura română de la sfâr-

şitul secolului al XVIII-lea şi înce-putul secolului al XIX-lea, prinreprezentanţii Şcoali Ardelene, seducea lupta împotriva instituţiilorpe care se sprijinea orânduirea feu-dală, împotriva obscurantismuluişi pentru luminarea poporului. Lu-

crările ce au făcut obiectul acestoridealuri au fost: „Istoria lucrurile şiîntâmplările Românilor” de Samu-iel Micu, „Hronica Românilor şi amai multor nea muri” de GheorgheŞin cai şi „Istoria pentru începutulRomânilor în Dachia” a lui PetruMa- ior. Prin scrierile lor aceştia aumilitat pentru i deea unităţii Româ-nilor. Atitudinea lor era văzută caprogresistă cu tendinţe democra-tice, de neacceptat de ocârmuitori.

Însă, ideile democratice înPrincipatele Române în secolulXIX au venit prin filiera literatu-rii şi artei promovate de boierii cudragoste de cultură ca Iancu Vă-cărescu şi Iordache Golescu, fra-tele lui Dinicu. Gheorghe Lazărdeschide în 1818, la Sf.Sava,prima şcoală superioară în limbaromână din Ţara Românească.Publică în 1820 un abecedar „Po-văţuitorul tine ri mii“, iar Constan-tin Dinicu Golescu scrie: „Însem -nare a călătoriei mele făcută înanii 1824, 1825, 1826 “, în paginilecăreia găsim imaginea vieţii ţără-nimii exploatate, metodele cu carese storceau birurile dela ţărani.

Un om cu idei înaintate a fostIonică Tăutu, un boiernaş moldo-vean, autor a unor pamflete poli-tice. Ca şi Dinicu Golescu, el aluptat cu arma scrisului pentrusmulgerea poporului din întuneri-cul inculturii şi pentru dreptateasocială într-un context democratic.

În slujba ideilor progresiste, înpreajma revoluţiei de la 1848, unrol important l-au avut publicaţiileperiodice. Ion Eliade Rădulescu,

Literatura în folosuldemocraţiei (1)

şi democraţia în slujba culturii la români,dar şi în folosul dictaturii comuniste

Page 12: 39 Ion Iancu Vale - climate.literare.roclimate.literare.ro/arhiva/39.pdf · 3 nr. 39 februarie 2011 Ion Iancu Vale Din ce în ce mai cu-rios, fascinat de diversi-tatea imaginilor,

12

nr. 39 � februarie 2011

***

cu sprijinul lui Kisseleff, editează„Curierul Românesc“, primul ziardin Muntenia. În acelaşi an apare,din iniţiativa lui Gh.Asachi , laIaşi, „Albina Românească”, iar în1836, Eliade adaugă gazetei saleun supliment literar: „Curierul deambe sexe”, urmat fiind de Asachi,care editează şi el „Alăuta Româ-nească” (1837).

În Transilvania, GheorgheBariţ scoate în 1838, la Braşov,„Gazeta de Transilvania“, căruia îiadaugă un supliment „Foaie pen-tru minte, inimă şi literatură“. Înacelaşi ritm cu transformările eco-nomico-sociale din principate,presa românească promoveazăidei democratice, pătruzând înmase.

În 1844, în urma înţelegerii cuIon Ghica şi cu N.Bălcescu, MihaiKogălniceanu scoate o altă re-vistă-“Propăşirea “. Numele revis-tei fiind socotit de cenzură prearevoluţionar şi democratic a făcutca să apară doar cu subtitlul “Foaie ştiinţifică şi literară“. Dupăcâteva luni de la apariţie, revista afost suprimată din ordinal luiMihai Sturza.

O parte activă la mişcarea re-voluţionară de la 1848, o au gaze-tele „Poporul Suveran” şi„Pruncul Român”, care apar întimpul revoluţiei, promovând ideirevoluţionar-democratice. În ul-tima publicaţie amintită din 8iulie 1848 C.Aricescu publică“Odă la eroina română, Ana Ipă-tescu “. Trebuie să spunem despre“Marşul Revoluţionar “ al tânăru-lui poet Ioan Catina. Ideile înflă-cărate ale acestui marş urmăreausă dinamizeze mulţimea în luptăpentru democraţie şi libertate.

„Finul Pepelei, cel isteţ ca unproverb“ - cum îl caracterizează înpoezia „Epigonii“ poetul Emi-nescu- Anton Pann (1794-1854 )nu a fost un simplu tipăritor de li-teratură populară. De remarcat înprivinţa ideilor ce le propagă este“Povestea vorbei “ care reflectă şicritică moravurile vremii, inclu-sive instituţiile de stat.

Mişcarea literară din Ţara Ro-mânească în secolul XIX, în caresunt evidenţiate idei democratice,cunoaşte un avânt deosebit princreaţia lui Vasile Cârlova, Gr.Ale-xandrescu, M.Kogălniceanu, IonEliade Rădulescu, Ion Ghica, N.Bălcescu, D.Bolintineanu, CezarBolliac,Alecu Russo, Vasile Alec-sandri, Costache Negruzzi, MihaiEminescu etc.

Era perioada când în Europa,mai ales în Franţa, Honore de Bal-zac(1799-1855 ) prin romanelesale dezvolta ideile unui roman-tism revoluţionar pus în slujba vi-ziunilor democratice ale vremii:„Iluzii pierdute“, „Istoria măririi şidecăderii lui Cesar Birotteau“, înGermania Berthold Auerbach(1812-1882 ) publică povestiri deinspiraţie rurală şi romane dincare transpiră idei democratice, lafel în Ungaria Gergely Csiky(1842-1891) dramaturg care prinpiesele “Proletarii “ şi “Mizerie cuzorzoane “ evocă lumea maghiarăcare aspira spre o societate demo-cratică.

III. Democraţia promovatăîn literatura română din

prima jumătate a secoluluial XX-lea

În secolul XX, până la cel de aldoilea război mondial, majorita-tea literaturii scrisă şi publicată deautori români promova ideile de-mocratice ale vremii.România eraintegrată în sistemul de valori eu-ropene.Revistele literare, o partedin ele, susţinute de FundaţiileRegale publicau o literatură cepromova idei democratice, oglin-dind realitatea socială a ţării. Eraperioada când apăreau romanelelui Rebreanu, Hortensia Papadat-Bengescu, Camil Petrescu, GibMihăescu, Ionel Teodoreanu, alţiromancieri şi nuvelişti, care prinoperele lor, scrise în deplină liber-tate de exprimare, oglindeau rea-lităţile sociale, inclusiv ideiledemocratice şi contradicţiile dife-ritelor ideologii ce străbăteau Eu-

ropa. Poeziile şi pamfletele luiTudor Arghezi erau o armă în fo-losul democraţiei, poemele luiAdrian Maniu, Demostene Botez,G.Topârceanu, Al.Philipide, CamilBaltazar, Aron Cotruş, Otilia Cazi-mir, Pillat, Fundoianu, Voronca ,Stancu, Crainic, Voiculescu,Blaga, făceau poezia paternităţii şiproză etnografică, alţii autohtoni-zau simbolismul şi se dedicaupoeziei roadelor, ortodoxiştii îm-părtăşeau doctrina miracolului,iar Lucian Blaga având propriadoctrină, a misterului. Tzara,Urmuz, Ion Barbu, Vinea, MateiCaragiale abordaseră dadaismul,suprarealismul şi ermetismul.După cum se observă era un evan-tai policrom de modalităţi de ex-primare a multitudinilor de idei,mulţumind din toate punctele devedere cititorii. Critica a lui Zari-fopol, Ralea, Vianu, PompiliuCostantinescu, Şerban Cioculescu,G.Călinescu, promova ideile de-mocratice şi etice din operele co-mentate, diversitatea stilurilor şiestetica acestora.

În această perioadă este pro-movată proza memorialistică,noul roman citadin, literatura fe-menină, poezia profesiunilor,poeţii provinciali şi noua genera-ţie cu filozofia neliniştii, aventuriişi experienţelor ( sunt promovatefilozofiile miturilor ale lui Pârvan,Nae Ionescu, Blaga ), şi noua ge-neraţie de romancieri gidieni,cum ar fi Mircea Eliade, Cela-rianu, Anton Holban, etc.

Însă, nu trebuie uitat că Raleaducându-se la Institutul de IstorieUniversală, unde era Iorga direc-tor, ca emisar din partea primi-ministrului Armand Călinescu,să-l anunţe că regale Carol al II ahotărât să-l asasineze pe CorneliuZelea Codreanu, Nicolae Iorga areplicat: „Mai bine l-ar asasina peArghezi“. Motivul era epigrama pecare o scrisese poetul la adresa luiNicolae Iorga: „E înalt ca un pro-ţap/, are barbă şi nu-i ţap A suptţara sub trei regi,/ Şi- are toţi co-piii blegi.” Va urma

Page 13: 39 Ion Iancu Vale - climate.literare.roclimate.literare.ro/arhiva/39.pdf · 3 nr. 39 februarie 2011 Ion Iancu Vale Din ce în ce mai cu-rios, fascinat de diversi-tatea imaginilor,

13

nr. 39 � februarie 2011

Eseu

Elena Buică,Canada

Ultima zi de vineri dinluna octombrie 2010 mi-a oferit momente specialeîn care se împleteau emo-ţii şi un interes afectiv pemai multe planuri. Ziuaaceasta a fost destinatăabsolvenţilor din ultimulan de curs al liceului ne-poatei mele Mara-ElenaNagy şi un asemenea eve-niment cu totul ineditpentru mine, m-a răscolitşi m-a trimis cu gândul întrecut, la cei aproape 40de ani de profesorat înRomânia, dar şi la un passpre viitorul pe care l-aşdori să se înfiripeze şi înînvăţământul românesc.Frumuseţea şi grija cucare a fost prezentat acestamplu eveniment, unic înviaţa de şcolar, a fostpentru mine şi un prilejîn plus de emoţie greu destăpânit printre lacrimipentru nepoata mea,aflată în mijlocul vâltoriievenimentului. Nu puteaisă te stăpâneşti respirândaerul din imensa sală despectacol a şcolii, unde s-a desfăşurat această săr-bătoare, un aer încărcatde emoţie încât credeaică e gata să spargă pere-ţii.

După terminarea îniunie a cursurilor liceului,la dechiderea următoru-lui an şcolar, absolvenţiiau urmat traseul stabilitcu mult timp înainte, pă-şind pe alte trepte ale în-văţământului saumergând la muncă.Acum s-au reîntâlnit laliceu cu întreg corpulprofesoral, inspectorişcolari şi părinţi, pentrua-şi lua rămas bun, a-şiprimi diplomele, premiile

şi să facă cunoscut cedrum de viaţă şi-au ales.

Visele, acele porţi des-chise spre eternitate, le-am văzut înscrise pechipurile lor. Îmbrăcaţiîn robe, absolvenţii au in-trat în şir indian în salăpe culoarele dintrescaune, în ritmul unuiimn înaţător executat şiîn aplauzele publiculuicare i-a primit ridicat înpicioare, semn de apre-ciere pentru efortul lordin timpul anilor deşcoală. S-au aşezat în lo-curile rezervate pentru eiaşteptând emoţionaţi săpăşească însoţiţi de pro-fesorii lor pe scenă, înspaţiul pregătit pentruaceastă zi îndelung aştep-tată. Când le-a fost greuîn timpul celor patru anide studii liceale, erau sus-ţinuţi de gândul îndrep-tat spre această zi cândvor păşi individual pescenă, asemenea unor ac-tori, în aplauzele sălii,într-un moment rezervatpentru fiecare în parte şipentru unii, poate unicpentru întreaga viaţă.Acum sosise această zi şiei trăiau din plin, cu toatăfiinţa lor, emoţii care setransmiteau ca un curentîn întreaga sală.

Ca să ajungă înaceastă zi, a fost posibilnumai după un efort sus-ţinut, departe de ideeacare ne-a stăpânit multăvreme că şcoala de pe pă-mântul american este su-perficială. Evaluareacunoştinţelor elevilor seface pe o scară mult maimare şi mai aproape de

valoarea reală, cu note dela 0 la 100. Absolvirea li-ceului este o încununarecu succes a examenelorsemestriale care leacordă 32 de credite,câte 8 credite pe an şco-lar. Pentru înscrierea lafacultate au nevoie de 30de credite, 2 credite suntconsiderate ca o even-tuală rezervă în caz căelevul renunţă în timpulunui semestru la un curssau două, dacă şi-aschimbat orientarea.Aceste credite le pot ob-ţine până la 21 de ani, darsunt foarte puţini cei careîşi fac aceste prelungiri.Unii chiar pot să îşi scur-teze perioada de şcolari-zare obţinînd credite şi întimpul verii, urmând cur-suri suplimentare saucursuri pe internet (on-line).

De cum am păşit înşcoală şi apoi în sala defestivităţi, am observatspiritul de organizare.Totul s-a desfăşurat con-form programului stabilitminuţios din timp. Aupregătit programe, aufăcut invitaţii unor perso-nalităţi ale învăţământuluidin Toronto, au pregătitscena împodobind-o cumulte flori, au pregătit ţi-nuta vestimentară, robele,cravatele, apoi discursu-rile, au pregătit şi unbufet. Un aspect deosebita fost modul cum au alesvaledictorianul. Acestaeste absolventul care vavorbi în numele tuturorelevilor, a generaţiei lor deabsolvenţi. S-a ales dintimpul anului şcolar tre-

cut, dintr-un număr de 4-5 absolvenţi cu notele celemai mari pe şcoală, apoielevii şcolii l-au votat peacela care a dovedit că estecel mai popular, cel maiaproiat şi bun coleg. Anulacesta a fost aleasă o fatăşi pe programul pe care l-am primit la intrare,numai fotografia ei a lu-minat cele câteva pagini,nu directori, nu profesori,ci reprezentantul elevilor,doar era sărbătorirea lor,nu?!

Invitaţii şi conducereaşcolii au luat loc pe scenălateral, în partea stângă.A venit din partea inspec-toratului o reprezentantă,iar din partea municipa-lităţii altă persoană. Auluat loc în acest grup di-rectorii din timpul celorpatru ani de studii şi unreprezentant din parteaelevilor care s-a ocupatcu problemele elevilor. Înpartea dreapta era aşezatquartetul Filarmoncii dinToronto care umplea salacu muzică în momentelede pauză, sau marca unmoment mai deosebit.Într-un loc bine plasat,era un pupitru cu un pro-fesor care citea biletul deprezentare al fiecărui ab-solvent. Într-un colţ alscenei erau mese cu di-plome şi flori. In mijloculscenei, în partea dinspate, tronau impunândrespect, două coloanecare sugerau poarta spreviitor pe care absolvenţiiurmau să o păşească înviaţă .

Deschiderea a facut-oquartetul muzical cuimnul Canadei cântat detoţi cei prezenţi. A urmat

Cea mai frumoasă zia liceanului canadian

Continuare înpagina 21

Page 14: 39 Ion Iancu Vale - climate.literare.roclimate.literare.ro/arhiva/39.pdf · 3 nr. 39 februarie 2011 Ion Iancu Vale Din ce în ce mai cu-rios, fascinat de diversi-tatea imaginilor,

14

nr. 39 � februarie 2011

Eseu

Radu Mihai CrişanÎn Rusia sunt egali cu

ruşii – de ce vin la noi?În Turcia le zâmbeşteegala îndreptăţire – cecaută la noi? Au n-auştiut ei sub ce condiţiinumai pot trece în Ro-mânia? Au n-au ştiut căîn această ţară nu pot fidecât cel mult suferiţi, căaceastă ţară, din neferi-cire pân-acum locul deluptă între roiurile Răsă-ritului şi aşezările Apu-sului, a ajuns să răsufleşi că e sătulă de stăpânipentru a nu mai voi stă-pâni evrei?

Ni pare rău de aceipuţini evrei cari, prin va-loarea lor personală, me-rită a forma o escepţie,dar restul…? Prin cemuncă sau sacrificii şi-a[u] câştigat dreptul de aaspira la egalitate cu ce-tăţenii statului român?Ei au luptat cu turcii, ta-tarii, polonii şi ungurii?Lor li-au pus turcii, cândau înfrânt tractatelevechi, capul în poale?Prin munca lor s-a ridi-cat vaza acestei ţări, s-adezgropat din învăluiriletrecutului această limbă?Prin unul din ei şi-a câş-tigat neamul românescun loc sub soare? Decând rachiul este un ele-ment de civilizaţie?”

„Prin legea monopo-lului băuturilor spirtoases-a hotărât ca numai ale-gători în comună săpoată fi cârciumari laţară. Cu drept cuvânt. Cegaranţii poate da o veni-tură, un nimene, unsudit cezaro-crăiesc căbăuturile nu vor fi falşi-ficate, cum şi sunt, decistricăcioase sănătăţii.Deja deputaţii ţărani dinadunarea adhoc s-auplâns prin memoriul lorcă aceşti oameni li otră-vesc băuturile, prefăcândzilele de odihnă legiuităîn zilele de omorârelentă şi sigură.

Astăzi, când un pre-fect opreşte de la acesttrafic pe un evreu, Pes-ther-Lloyd, organ redac-tat de evrei şi după elJournal des Débats(item) descriu scene săl-batice din Turkestan capetrecându-se în Româ-nia. Fie liniştiţi. Un fir depăr din capul sudituluichezaro-crăiesc n-a fostatins de nimeni, nici ave-rea lui mistuită de mâ-nele populaţiei româ -neşti.

Un agent al guvernu-lui unguresc zvârledintr-o şcoală zidită deromâni băncile afară, es-mite pe învăţător şi pepreot, îşi bate joc de unsat de grăniţeri cari de-pururea au luptat pentru

Casa de Austria, căroraMaria Terezia le-a cusutcu mâna ei proprie o fla-mură cu inscripţia Virtusromana rediviva, - făcut-au caz presa austrie-cească de aceasta? Nicivorbă. Dar un prefect dinRomânia cutează de aopri pe un evreu de avinde băuturi spirtoaseîntr-un sat? Persecuţie,pradă, nelegiuire”.

„Se-nţelege. Punândmâna pe presa euro-peană, care în genere numai are de ţintă lumina-rea, ci escitarea urelorîntre clase şi popoare,uşor li-e să spună oriceminciună patentă. Publi-cul cafenelelor, blazat deipercultura europeană şisetos de noutăţi de sen-zaţie, găseşte plăcere încitirea monstruozităţilorce se vor fi petrecând înRomânia. Evreii fac dinjurnalistica europeanăceea ce au făcut din bău-turile spirtoase la noi –otravă. Ei au încercat aotrăvi şi literatura ger-mană cu acele scrieri pecari oamenii c-un simţă-mânt mai firesc le nu-mesc francezo-ebraice,ei au introdus uşurinţapariziană în discuţiilecele mai grave, veninulîn relaţiile sociale; înAustro-Ungaria sumuţăpopor contra popor, înGermania confesie con-

tra confesie şi ginte con-tra ginte. Evreul care re-digează Pesther-Lloyd şisumuţă pe maghiari con-tra germanilor şi a celor-lalte naţionalităţi esteacelaş care prin Neuefreie Presse sumuţă pegermani contra maghia-rilor. În toate ţările ţincu cel tare, niciodată cucel apăsat, şi se unesc cuacela întru traficarea şiesploatarea puterilor po-zitive ale poporului”.

„Prigoniţi n-au fost lanoi evreii niciodată. Res-tricţiuni juridice au exis-tat pentru ei totdeauna,dar nu din cauza religiei.Ştefan-Vodă cel Mare în-tăreşte câtorva evrei, ve-niţi din Polonia, liber-tatea confesiei, dreptulde a-şi clădi sinagoge, undrept pe care turcii, aşa-numiţii noştri suverani,cari pe la 1560 au înce-put să ne calce tractatelenu l-au avut niciodată,deşi religia mozaică epentru spiritul ascetic şiîngăduitor al religieicreştine tot atâta de stră-ină ca şi cea mahome-tană. Afară de aceeaaveau dreptul liberei ne-gustorii cu manufacturistrăine, – dar aicea semărginea totul şi aşa ar fitrebuit să rămâie.

Va urma

„Înmulţirea claselor consumatoare şi scăderea claselor productive,iată răul organic, în contra căruia o organizare bună

trebuie să găsească remedii.“

Testamentul politic allui Mihai Eminescu (12)

Page 15: 39 Ion Iancu Vale - climate.literare.roclimate.literare.ro/arhiva/39.pdf · 3 nr. 39 februarie 2011 Ion Iancu Vale Din ce în ce mai cu-rios, fascinat de diversi-tatea imaginilor,

15

nr. 39 � februarie 2011

Proză

Mircea Cotârţă

Distanţa dintre Acraşi oraşul sfânt putea fiparcursă în mai multezile, dar necredincioşilorle era interzis să utilizezecalul pentru efectuareaacestei deplasări şi nunumai, în peninsulaArabă. Pe de altă parte,în Ierusalimul stăpânitde mameluci, creştiniinu erau bine primiţi.Pentru a pătrunde înoraş, cei ce nu credea înAllah trebuia să plă-tească un tribut şi săpoarte un semn distinc-tif: turban galben, evreii,roşu, samaritenii, albas-tru, creştinii, alb, maho-medanii. Cu toateacestea, când MarcoPolo a ajuns în Ierusa-lim, în oraş nu mai tră-iau decât doi evrei, fraţi,ce practicau vopsitulpânzelor şi stofelor, me-serie considerată umili-toare, în Ierusalimulaflat sub controlul mu-sulmanilor. Cu toateacestea, Marco Polo,tatăl său şi unchiul săuau reuşit să ajungă laSaint-Jean-d’Acre cupreţiosul lor ulei sfinţit.Nu au stat prea mult,continuându-şi călăto-ria, grijulii să respecteziua stabilită pentru în-tâlnirea cu hanul Kubi-lay. În toamna lui 1271erau în Laias (astăzi Yu-murtalik, în Turcia), portal fostului regat al Arme-niei, pe malul golfuluiAlexandretta. Pentru toţicei care se aventurau pedrumul mătăsii, Laiasera o oprire normală,clasică. Era punctul deplecare al expediţiilor te-restre către Persia şi din-colo de acest regat, până

în Asia Centrală. Întretimp, coincidenţă extra-ordinară sau semn de laDumnezeu, pe 23 oc-tombrie 1271, TebaldoVisconti fusese vizitat dedoi reprezentanţi ai cole-giului cardinalilor, care-l anunţară că fusese alesPapă. Vestea i-a fost datăcu şapte săptămâni în-târziere, deoarece alege-rea avusese loc în data de1 septembrie 1271. Astfel,Tebaldo Visconti a deve-nit Papa Grigore al X-lea. Noul Papă nu uitasevizita celor trei Polo şinici neobişnuita lor ce-rere. La rândul său a tri-mis un emisar în Laias,cerându-le să se întoarcăcât mai repede la Vati-can, cu o galeră specialpusă la dispoziţia lor decătre regele Armeniei.Marco Polo ne spune,într-un rar elan de bigo-tism, ceea ce nu-l preacaracteriza, că unchii săis-a dus imediat la Papă,ascultându-l cu foartemultă umilinţă. Trebuiesă spunem că, deşi ajun-seseră în Acra, cei trei

Polo nu au găsit niciuncălugăr amator să plecela curtea Marelui Han.Papa Grigore al X-lea nule-a dat decât doi călu-gări propovăduitori dinordinul dominicanilor:Nicolas de Vicence şiWilhelm de Tripoli.După cum se vede niciuncălugăr nu s-a înghesuitsă plece pentru a-l con-vinge că dreapta cre-dinţă era creştinismul,nu mahomedanismul.Nici gând să plece o sutăde călugări, aşa cum ce-ruse Kubilay Han. Peatunci, când Marco Poloera deja vârsta maturită-ţii, ardoarea creştină acruciadelor era pe sfâr-şite, cea de-a opta şi ul-tima cruciadă termi -nându-se lamentabil, în1270, cu moartea Sfântu-lui Ludovic, bolnav deciumă, în Tunisia. Înconsecinţă, cei trei Polos-au mulţumit cu ce le-adat Papa. Noul suveranpontif le-a acordat deasemenea o serie decarte şi privilegii, oficia-lizate de cancelaria Vati-

canului. După ce au pri-mit tot ce le-a dat Papa,au plecat în grabă spreLaias. Acum, aveau totce ceruseră. Imediat, aupărăsit PământurileSfinte. În Laias, au aflatcă armata sultanuluiBaybars este la porţileArmeniei şi ameninţă săatace regatul. Dar Nico-las de Vicence şi Wil-helm de Tripoli nu preaerau tentaţi să se sacri-fice pentru dreapta cre-dinţă. Drep urmare, fărăsă-i anunţe, îi părăseştepe tatăl şi unchiul luiMarco Polo, revenind laVatican. Cei trei nu au deales: îşi modifică planuliniţial şi pornesc pe dru-mul nordului, punându-şi toate speranţele înDumnezeu. Dar, în-ainte de a ajunge în AsiaCentrală, din cauza ame-ninţării Armeniei decătre musulmani, cei treiPolo au fost siliţi să facăun ocol, trecând prinPersia. În primăvara lui1272, când au pătruns înoraşul Tabriz, ei traver-saseră deja Cilicia şi celedouă Armenii: cea mareşi cea mică, actualmentepe teritoriul Turciei.Până atunci, Marco Poloavea o idee incompletădespre ceea ce însemnaOrientul. Cu Tabriz,mare cetate nobilă, el iaun prim contact cu ceeace era apogeul culturiiarabe. Această metro-polă medievală a lumiimusulmane era una din-tre marile etape obliga-torii, de neocolit de cătrecei ce călătoreau spreChina. Fusese cucerităde mongoli, dar, lucrurar la aceştia, cruţată.

Va urma

Minunata viaţăa lui Marco (VI)

Page 16: 39 Ion Iancu Vale - climate.literare.roclimate.literare.ro/arhiva/39.pdf · 3 nr. 39 februarie 2011 Ion Iancu Vale Din ce în ce mai cu-rios, fascinat de diversi-tatea imaginilor,

16

nr. 39 � februarie 2011

Cronică

Gheorghe Paun

De la început, m-a in-trigat titlul: “Sărutulperlă, la suflete pereche”(Editura Sitech, Craiova,2011). Nu foarte “citeţ”,ca să spun aşa. Am amâ-nat puţin lectura, deteamă că şi textul e la fel.Surpriză totală şi plă-cută! Cartea este scrisăfluent şi firesc, natural şicredibil, totul curge de lasine, cu cât treceau pagi-nile cu atât surpriza eramai mare - şi mai plă-cută. Îmi pare rău că dinlipsă de spaţiu, nu potrelua un paragraf, ori-care. Nici nu i-aş ziceroman (nici autorul nu-izice). Un lung poem dedragoste, în proză. “Cân-tarea Cântărilor” rostitămai ales dinspre Sula-mita. O Sulamită mo-dernă, care cântă lacalculator, direct pemess, prin mail (ar me-rita scrise cursiv celedouă neologisme), la celemai ciudate ore din zi şi,mai ales, din noapte. Unroman (să-i zicem totuşiastfel) epistolar, cu epis-tolele semnate doar deeroină - abia la pagina 53apare şi un mesaj de-albărbatului, pe total,foarte puţine şi foartescurte în toată cartea. Oîndelungă mărturisire adragostei, o continuăchemare, ceva amintiri,multă “filosofeală” (ter-men din carte), descrie-rea a multe şi mărunte

zilnice, de la serviciu(şcoală), de acasă (ceidoi eroi, îndrăgostiţi ire-mediabil, focos şi decla-matoriu, au familii, soţ şisoţie, copii chiar, aşacum se cade la 40 de ani,amândoi sunt în conti-nuare devotaţi consorţi-lor, doar că pe internetşi, din când în când, înrealitate, se întâlnesc, iarîntâlnirile reale nu suntdeloc platonice, lasăurme pe buze şi pe obraji- vieţi paralele, trăite pefuriş), din interminabi-lele drumuri prin ţară pecare eroina le face ca lu-crătoare la Epm.Aproape nu se întâmplănimic în cele două sutede pagini, chiar dacăsunt invocate câteva zecide localităţi - Epm e ofirmă de asigurări, cevade genul acesta, clienţiise caută la ei acasă, seorganizează seminarii delucru, ba chiar baluri la...Viena. Am fost dezamă-git să văd pe internet căexistă o asemenea firmăde asigurări, care chiarîşi premiază lucrătorii desucces, ducându-i la pe-treceri prin lume.

De ce dezamăgit?Pentru că, tot citind, amînceput să cred că auto-rul cu adevărat ne pro-voacă, deci semnul deîntrebare din titlu nu armai fi necesar: apare pe-riodic în carte afirmaţiaeroinei cum că ea “tră-ieşte virtual”, că chiareste o fiinţă virtuală, şi

tot periodic ea îi spunecelui atât de dorit “pă-mântean”. Şi altele ase-menea - reiau o partedintre sintagme, pentrudemonstraţie. “O să măalătur ţie şi o să devinpământeană” (p. 152).“Domnule pământean”(...). “Venim din lumi di-ferite” (p. 159). “Vreauceva cât se poate de ade-vărat” (p. 163), cu ulti-mul cuvânt scris cumajuscule. “Acum eşti înproporţie de 65% încăpământean” (p. 166).“Deci, nu te teme, pă-mânteanule” (p.173).Epm este o “rezervaţiede adevărăciuni” (p.213). “Am un chef nebunsă te duc în universulmeu atemporal” (p.226). Şi aşa mai departe,plus obsesia “punctelor”şi “trecerii la un nivel su-perior” (“Vreau nivelul 8şi o să-l fac” - p. 166;“Am făcut luna asta 400de puncte” - p. 190).

Un joc pe calculator!Un joc de roluri! “Mono-poly” de-a dragostea...Luceafărul eminescianparţial inversat, cu prea-frumoasa trăind în vis(pe calculator) şi îndră-gostită de un pămân-tean, pe care vrea să-ltragă spre ea! (Copertachiar arată două “cyber-fiinţe”, născându-se dinape...). Poate, şi maimult: nici măcar un joc,ci o existenţă virtuală“adevărată”. Nimic nueste joc, totul este joc,

cine mai ştie? Sau vis. Caîn viaţa finală, eternă,dar... într-un spaţiu in-formaţional, în punctulomega din fizică (maiîntâi, al iezuitului PierreTeilhard de Chardin),spre care tinde universulşi în care existenţa vacontinua în termeni debiţi, nu demolecule/substanţă,vorba (controversată dinplin) a lui Frank Tipler,vezi “Fizica nemuririi”,Editura Doubleday,1994. Sulamita există,sau doar este ca şi cândar fi? Pentru că, revin latitlul cel greu de citit,cartea mai are şi alte “co-duri”: “SP la SP” aş citititlul (“SP la putereaSP”?), iar alăturarea delitere nu e deloc întâm-plătoare. La pagina 206,scrise iarăşi aldin, găsimalte două SP-uri, primul- “Sufletul ca o perdea” -, titlu al unei cărţi ante-rioare a autorului, aldoilea, cu un rând maijos - “Soarele stând înPeştera ta” - cu “Peştera”scrisă cu iniţială majus-culă, ca să fie clar! Cevrea să fie SP, SorinCalea să ne spună, mie

Sorin Caleane provoacă(?)

Continuare înpagina 27

Page 17: 39 Ion Iancu Vale - climate.literare.roclimate.literare.ro/arhiva/39.pdf · 3 nr. 39 februarie 2011 Ion Iancu Vale Din ce în ce mai cu-rios, fascinat de diversi-tatea imaginilor,

17

nr. 39 � februarie 2011

***

impresie despre poezia albanezădintotdeauna, şi evoluţia ei întimp. Evoluţia nu înseamnă musaiieşirea din tipare, cât, necesitateaînlocuirii lor cu altele. Necesitateaînlocuirii tiparelor cu altele, emersul prin vreme şi timpul limită, punctând generaţii, moduri noide abordare, si, desigur, un câştigîn atitudine şi expresie. Aici, po-porul albanez, etern bolnav de iu-bire şi libertate, îsi are cumpănacea mai vie, cea mai însetată, pen-

dulând peste fântânile isto-riei personale. Asa deci, dela Girolamo de Prada, (1814-1903) unul din corifeii Re-naşterii Naţionale Albaneze,

şi până la contemporanul AgronTufa (1967) încap nouăsprezece„fii ai vedeniei”, vârfuri, tipare,biografii, lacrimi, speranţe. Pe câtde economicos întocmită, pe atâtde radial-benefică şi adânc pă-trunzătoare, această antologie pecare noi o vedem ca pe o indis-pensabilă unealtă de lucru pentruoricine vrea să aprofundeze isto-ria literaturii poporului albanez.El însuşi un cărturar şi un poet de

rafinată expresie lirică, Luan Top-ciu înscrie această „O antologie apoeziei albaneze”, apărută la Edi-tura Privirea în anul 2007, în ca-talogul celor mai bune, maiinteresante şi necesare lucrări ceajung la noi, cei dintotdeauna „fiiivedeniei” care este literatura, eter-nii ei bolnavi fără vindec. Căci,dacă vrei să faci „altceva” „al-tcumva” , voia spiritului cum arveni, musai trebuie să te raportezila un trecut, care istorie secheamă. La alte tipare, deci, carela timpul lor au fost de iubit, deluat în seamă, şi de urmat, până laa le reînnoi. Ave!

uşor -stresată. Discontinuitateareacţiilor afective marcate princuvânt ori prin libertăţile şi limi-tele sale, capătă dimensiuni su-biective. Încărcătură vădit re fle- xivă, discretă sau insinuantă me-lancoliei; trăirea persuasivă a con-fruntării cu realitatea diurnă,intră în relaţie conotativă cu poe-mul însuşi -pe de o parte - pe de

alta cu timpul în care a fost creat.Această - spunere - în expresiemodernă a poetei Aurora Pordease apropie de oficierea ceremo-nioasă a reflecţiei.

În fine, poeta îşi imaginează oascensiune în puritateft desăvârşităa cuvintelor în viaţa cărora seumple de toane atmosfera „Lirei luiEol”. „Ascult cum pâlpâie fo -cul/Sub creuzetul nebănuituluimeu început/Aud cum fierbe alia-jul/Destinat însufleţirii mele/Şiaburii ce-n patimi s-au încins/Se

ţes antene peste necuprins./Peunde mă căutaţi, voi, codri/ Nes-trăbătuţi şi-nveninaţi de dor?/Dincare ne-ncepute adâncuri/ Dezgro-paţi tiranic tăcerile?/ Spre ce înăl-ţimi solitare/Sunaţi a chemăriicântare?/De voi ieşi din sufletulvostru,/Sub jugul nădejdii târând/Discrete poteci-artere şi vene princare/Se scurge istoria fiinţei./Pri-viti-mă, sorb seva vremii/Purificatăprin filtrul iubirii/ Şi-mi pârguiescseminţele ce-aşteaptă/Sărutul ne-mărginiri...” (p. 17)

Noi, fiii vedenieicontinuare din pagina 9

Aurora Pordeacontinuare din pagina 8

Răspuns latoate întrebările

Poemul Maicii Tereza

Oamenii nu sunt întotdeaunarezonabili.Uneori se comportă ilogic,iraţional

Şi atât de egoist...Nu contează. Lasă-i, oricum.Dacă te porţi omeneşte cu eiTe acuză că ai un motiv ascuns.Nu contează.Poartă-te întotdeaunala fel de bine.Dacă ai o carieră de succesÎţi vei câştiga mulţi prieteni falşiŞi chiar mai mulţiduşmani sinceri.Nu contează.Tu mergi pe drumul tău.Dacă eşti onest şi ai o inimăDeschisăOamenii te vor înşela,Vor profita, râzând,de bunătatea ta.Nu contează. Tu fii onest şi bunîntotdeauna.Îţi iroseşti viaţa construind cevaCare poate fi distrus peste noapte.

Nu contează.Construieşte oricum.Dacă ai găsit pacea şi fericireaMulţi vor fi invidioşi pe tine.Nu contează. Fii cât se poate de senin şi fericit.Binele pe care-l faci aziVa fi sigur uitat mâine.Nu contează. Fă-l oricum,Întotdeauna.Dă lumii tot ce poţi mai bunŞi chiar dacă n-o să fie niciodată de ajuns,Nu contează. Iroseşte-te cât poţi mai bine.Frate, adevărul e simplu:Totul, pe lumea asta,E între tine şi Dumnezeu.N-a fost niciodată între tine şi ei.Şi numai asta conteazăcu adevărat.

Page 18: 39 Ion Iancu Vale - climate.literare.roclimate.literare.ro/arhiva/39.pdf · 3 nr. 39 februarie 2011 Ion Iancu Vale Din ce în ce mai cu-rios, fascinat de diversi-tatea imaginilor,

18

nr. 39 � februarie 2011

Cronică

Lucian Gruia

Coperţile celor douăvolume de versuri, publi-cate în anul 2010 de Me-lania Cuc, trebuie privitecu mare atenţie întrucât,prin comlementaritatealor, consolidează artapoetică a autoarei. Auto-portretul de pe volumulomonim /1/, reprezintăo femeie îmbrăcată încostum popular (suge-rând tradiţia) privindu-se în oglinda vieţii şiţinând o lumânareaprinsă în mână (flacăravieţii). Fundalul (viito-rul) pare destul de întu-necat şi femeia priveşte,pierdută în reverie, lu-mânarea consumată pejumătate. Amintirile vorreprezenta o bună parteîn economia acestuivolum autobiografic.Tehnica picturală va fifolosită cu precădere înrealizarea imaginilor su-gerate de versuri: „Auto-portret perfect/Şi oceaşcă de ceai chine-zesc./Stop cadru fărăegal/Printre/Lini i lefrân te din şale/Pe unecran uriaş./Şi vremea-ialbastră,/Şi nisipul everde/Scaieţii dau floa-re,/sămânţa germinea -ză/Pe buzele mele muş-cate/De sare./Sunt unom liber!/Strig mut./ Încăuşul de palmă/Mă as-

cund ca o pâine/Neagră,săţioasă,/Fără idealuri.”

A doua copertă repre-zintă o balerină-lebădă,întinsă pe asfalt /2/.Graţioasa pasăre estestrămutată din mediul eiacvatic nativ, pe asfaltulaspru al cotidianului ne-prielnic plutirii: „Aşteptcu capul sub aripă/Într-un arc de triumf/Ridicatcu palmele din apă şilut.”; „Mă ridic înpoante,/Dau din aripi/Trec cu moarte-mi premoarte...”

Pornind de la acesteobservaţii, putem întregiarta poetică a poetei,prozatoarei, pictoriţei şicomentatoarei literareMelania Cuc. Complexi-tatea preocupărilor ei ar-tistice o fac să încercetransformarea poeziilor

sale în mici spectacole deartă totală, în care lu-mina, culoarea, mişcareaşi muzica „se-ngână şi-şirăspund.” Textele decu-pează scenete sau sec-venţe cinematograficesemnificative: „Loculmeu preferat este în pi-cioare/La galerie,/ Un -de/Studenţii fluieră diri -jo rul/Pe strapontină./Bat ritmu-n picioare/Şigolul, în aer./Dincolo decortina/Îmbâcsită cumilă creştină/Iapa albăpaşte miriştea/Poveştiireciclate de o mie deori/din lentilele sparte.”

Spectacolul mimat,expresionist, se dezvă-luie într-o gestică ele-vată: „Îmi las capul pegenunchi,/Vorbesc înlimbi moarte; Strig poe-mul cărnii invers. /.../

Mă vând pe bucăţi /.../Acum /Poate fi prea de-vreme/Să-ţi vinzi fra-tele,/Ca să-mi salvezipielea/întinsă ca oleoaică gemând/Pe po-dele.”

Scena este viaţa crudăîn care ne chinuim să su-pravieţuim: „Învăţ învie-rea mergând/Pe picioareşi iluzia asta con-tează/Ca o melodie pestecare/S-a suprapus sufle-tul.” Desigur, existenţane oferă şi momente defercire: „Şi mă dedau lamierea/Picurată sublimba ceasornicului.”

Melania Cuc scrieversuri firesc, aşa cumrespiră. Naturalitateaexpresiei este semnul ta-lentului. Imaginile seaglutinează într-o uni-tate problematizantă.Ludicul este uzitat pen-tru amortizarea tragicu-lui. Viziunea asupraexistenţei rămâne astfelsenină: „Mi-am făcut ba-gajul/ Din iluzii şi albiide pâine./Plătescscump/Jocul de-a prin-selea/Licurici/Pe bandacu lipici şi hârtie./Mi sepărea că-i/Uşor săzbor,/Să mor alergândcu un pas/În faţa vago-nului/Din care/Păpuşadin cârpe/Şi ruj râncedpe buze/Cântă numaipentru mine/Un cântecde leagăn.”

Melania CucPoezia spectacol

Sunt fildeş, colţCristi Iordache

Ce colţ de fildeş pieptul îmi străpunge!E hămesit şi dornic de sclipire,coboara-n valea mea când nu-i ajungecăldura şi a lumii pâlpâire.

Ce colţ de fildeş pieptul îmi loveşte,

de pândă la răscruce. Ia din mine!„Eşti doar un colţ, lumina-mi te orbeşte.Eu sunt mai tânăr, fiară, decât tine”.

Ce colţ amar! ” Veninul tău misteric,nu poate, pieptul meu, să îl răpună.Sunt fildeş, colţ, tu numai întunericşi te ucid să mori de moarte bună.

Pun două flori pe lutu-ţi şi senin,plec fildeş, colţ, te las, nimic. Amin!

Page 19: 39 Ion Iancu Vale - climate.literare.roclimate.literare.ro/arhiva/39.pdf · 3 nr. 39 februarie 2011 Ion Iancu Vale Din ce în ce mai cu-rios, fascinat de diversi-tatea imaginilor,

19

nr. 39 � februarie 2011

Poezie

singurstau singurnu nu singur am greşitîmi înfig picioarele într-un sac de pielefăcut la comandăla cea mai veche fabrică de sacide pe pământde acolo şi faraonul şi-a comandat unulcăruia din ce am înţeles încă-i pluteşteumbra undeva în marea roşiemă ghemuiesc în ellas o mică fereastră cât o nară de omca să pot lua din când în cândcâte un pumn de aerşi să pot privi spre cerdin această grămadă de gunoiunde sunt abandonat ca un prunc nedorit

umbra angelei furtuna

de câţiva ani am un obicei ciudatîn fiecare zi ies desculţ în curtea caseila ora trei după miezul nopţiiîi pipăi zidurile de parcă aş bea din tăcerea lormă rezem de trunchiul unui palmieriar el mângâindu-mă cu aerul din palma saîmi povesteşte tot felul de întâmplăriaseară mi-a spus că eu m-am născut într-o zi de toamnă la aceeaşi oră când a fost plantat în casă nu era nimic verde pe atunci în afară de el şi de ochii mamei

îşi aduce aminte de ea mereuavea o atingere caldăo umbră cuminte ce nu făcea niciodată vreun zgomotîi spăla frunzele adeseaîncât îl învidiau toţi copacii din juraşa îmi povesteşte palmierul până ce răsare soareleiar când încep să aţipesc scoate umbra mamei ascunsă bine în rădăcinimi-o întinde şi cheamătoate păsările să-mi cânte până-i adorm în braţe

Sânii Camelieimama se trezeşte în fiecare zi la oră fixăfoşnetul apei şi sunetul paşilorsunt muezinii care mă cheamă la plecăciune

îmi aduc aminte de faraonii din sânii camelieide nechezatul cailor în timpul îneculuiîmi aduc aminte de copacul de lângă podla umbra căruia tăceam îmbrăţişaţiiar maşinile pelerine se roteauîn jurul trupurilor noastreîn timp ce cădea peste noi la intervale egalecâte-o frunză moartăacum nu se mai aude nimicnici urmă de sunetprobabil mama îşi usucă tălpile umede în linişteiar camelia se foieşte goalăpe un cearceaf albundevape malul mării roşii

strigătnu nu strig cu urmele tale încă pe trup nu mă ungeţi cu apă sărată şi caldă apele curgătoare sunt limpezi şi recitu îmi astupi gura cu sânul îţi verşi toate cărările umbrite în sângele meunu nu strig cu gura plină de cruci şi de mormintelumina nu-i aici lumina nu-i aici sub pielea mea privesc în gol cu ochii abia deschişi şi umezitu îţi modulezi sunetele îmi faci semn plecându-teeu ridic din umeri nedumerit privind în golcu tălpile îndreptate spre cerca două lumânări aprinse

Poeme deMahmoud Djamal

Page 20: 39 Ion Iancu Vale - climate.literare.roclimate.literare.ro/arhiva/39.pdf · 3 nr. 39 februarie 2011 Ion Iancu Vale Din ce în ce mai cu-rios, fascinat de diversi-tatea imaginilor,

20

nr. 39 � februarie 2011

Eseu

CloacaNicolae N.

Tomoniu

În vara anului 1994,când am vizitat portulbelgian Anvers pentru avedea într-o expoziţie anavelor cu pânze briculşcoală constănţean „Mir-cea cel Bătrân”, nici pringând nu-mi trecea căacolo va fi construită ceamai genială şi mai pro-vocatoare operă Sci-Artdin lume.

Peste numai şase ani,comuna Peştişani, buri-cul artei moderne pe ma-pamond prin mareleConstantin Brâncuşi,avea un concurent serios:comuna Anvers, buriculunei noi ramuri a arteimoderne prin ideea luiWim Delvoye, un tiptrăsnit dar genial, ca şi ţă-ranul nostru din Hobiţa.

Ca idei lansate dedouă genii autohtone,comunele au aceiaşitalie. Dar ca populaţie,comuna Anvers ar ţine,cu al său aproape o ju-mătate de milion de lo-cuitori cam cât 120 decomune Peştişani. Co-muna Anvers se numeşteînsă aşa, de când france-zii au numit diviziunileadministrative din Bel-gia în timpul ocupaţieidin 1794, commune, An-vers fiind a treia ca su-prafaţă după comuneleTournai şi Couvin.

Comuna Anvers, înciuda anvergurii sale n-ar fi fost nimic însă pelângă comuna Peştişanidacă acolo nu s-ar fi năs-cut ideea lansării în Sci-Art, adică în conceptulcare îmbină arta cu şti-

inţa, a celei mai trăsnitemaşinării din toate tim-purile. În ce constă ea?Genialul ei inventator,Wim Delvoye, în colabo-rare cu cercetătorii de laUniversitatea din An-vers, au reuşit să repro-ducă tehnic întregulorgan digestiv al omului.Începând de la morişcamânată de un electromo-tor pentru masticare,până la digerarea hraneiîn stomac, apoi extrage-rea enzimelor printr-unficat, în fapt un organ-cuvă plin de tuburi, ex-tragerea ingredientelornecesare vieţii prin altetuburi spirale din plasticimitând intestinele uma -ne şi până la un furtunimitând maţul gros, totuleste ingineresc construit,umplând o cameră plinăde cuve şi racorduri con-trolate de un calculator.

Ei bine, toată aceastăsofisticată maşinărie,numită CLOACA, estemonitorizată de către ovarietate de instituţii şti-inţifice, unităţi de ali-mentaţie publică, pelângă mulţimile de gurăcască venite pentru avedea ce se petrece cupreparatele restaurante-lor locale. Şi ce credeţi căse petrece? Partea spec-taculoasă abia acumvine! După exact 27 deore de la introducereaproduselor alimentare înmoară, CLOACA des-carcă un mare şi împuţitexcrement gălbui, numitla noi mai pe româneşte,rahat, ca să nu-i zicemchiar direct …

Bine, bine dar ce areacest lucru cu arta? În ceconstă ideea genială? „Păistai să vezi!” ar zice jupânTitircă Inimă Rea din

piesa de teatru a lui Cara-giale. În România, ca şi înalte ţări de lumea treia,CLOACA a ajuns la unnivel nemaiîntâlnit al teh-nicii şi al artei. Acum doiani, nici un român n-ar fiputut răspunde la acesteîntrebări despre cloacădar astăzi îţi poate răs-punde oricine: CLOACAeste o creaţie artificială departid politic, care punemâna pe bugetul unui statla început de mandat iarla sfârşitul acestuia, alegă-torii se aleg cu un mare…rahat. N-a fost întot-deauna aşa şi nici nu tre-buia să se întâmple astfeldecât în dictaturile dinjurul Mediteranei. Dar înRomânia, a existat ungeniu, aidoma lui Brân-cuşi şi lui Wim Delvoye,care n-a fost prins când afurat voturi şi care i-aadunat în jurul lui pe toţiceilalţi hoţi şi trădători aialtor partide. O dată ma-şinăria construită deşapte servicii secrete, cemănâncă 8% din PIB-ulRomâniei, a dracului săfie ea dacă se strică! Şicondiţii inginereşti n-aredacă se dă cercetăriinoastre ştiinţifice doar0,089% din PIB şi e con-struită de o adunătură deoportunişti neşcoliţi.

Problema care sepune „e alta”, vorba lor.Ce facem, lăsăm pe bel-gieni să-şi revendiceCLOACA ca fiind inven-ţie proprie sau pârlituluide Wim Delvoye îi tra-gem un proces în instan-ţele europene pentru căa furat ideea produsuluifinal, excrementul, dinRomânia?

Eu zic că vom câştigala sigur! În primul rând,pentru că, CLOACA este

evident un cuvânt româ-nesc. Nu e comună sauprimărie care să n-aibă ocloacă. Nu mai vorbescpe la oraşe, unde cloacapieţelor, cloaca imobi-liară şi cea instituţionalăse formează imediatdupă alegeri.

În al doilea rând şi lao adică, belgienii nici n-au nevoie de excre-mente. Mai ales laAnvers. Când am fost laexpo ziţia de nave cupânze, pe chei existau pepuţin 300 de toalete eco-logice. Chimicale, pecare numai ei le ştiu,converteau rapid totulîntr-un praf ce se prelu-cra într-un crematoriumodern. Deci, nici gândde „moţaţi” pe lângă sin-drofiile lor publice, pecând la noi, în jurul bâl-ciurilor şi de-a lungul şo-selelor care duc acolo, eplin! Vorba moldovea-nului: „când vrei să-ţi re-pari maşina la margineadrumului, ai grijă să nucalci pe dânsul!”

Deci, lucru cert: in-stanţele europene ne-arda dreptate. Mai ales că,în ultimul an, salariile s-au micşorat, pensiile aufost impozitate, preţurileau crescut iar dacălumea nu-şi mai permitesă consume, de unde ex-cremente?

Vedeţi cât de bine lu-crează cloaca de la noi?Toată ziua cloaca miori-tică ne spune, prin mass-media, că modernizeazăstatul român şi noi nu-icredem…

Ia să se termine bel-gienii cu pretenţiile lor:CLOACA e 100% inven-ţie, şi mai ales artă, ro-mânească. Mai exact,înaltă artă românească!

Page 21: 39 Ion Iancu Vale - climate.literare.roclimate.literare.ro/arhiva/39.pdf · 3 nr. 39 februarie 2011 Ion Iancu Vale Din ce în ce mai cu-rios, fascinat de diversi-tatea imaginilor,

21

nr. 39 � februarie 2011

Poezie

PragurileVictor Sterom

Uşor mi-alunecă din mâini ideeaŞi.n tot ce credE frig de-a pururiMă las cuprinsDe ce-ar putea să-nsemneO taină-n plusO părere ca o vocabulăPe un platou de zăpadăÎmi face semne

Au îmbătrânit zăpezilePe trupul meuCa mâine se vor face puhoaieNervii lor sparţiVor stârni grele prevestiriFeerice dezastreÎn timp ce focul viu sunt euPe câmpiile eterneFără de margini fiind

Cu visul întrerupt ajungÎntre adânc şi floarea de colţPe trepte pe care nu le vădAşa cum s-au deşiratÎntâmplările meleLărgind cerul priveliştii

Să mai pot cuprindeLăcomia gândului până susPrivesc fantastica nemărginire

sunt chemarea suplăCe o adie întunericulPrin turla bisericiiAcum se face trecutulUn gol imens al morţiiÎn zidul în care s-a trasCu liliecii orbiTăcerea plânsă de tineIa forma nopţii

Valurile curg din mâna meaDinspre viaţă spre moarteLumini în jocul degetelorAud totuşi apropierea ceţiiÎnnoptând ţărmurileÎn dulcea absenţăNici nu simt că sunt singurNici nu-mi dau seamaCum trec veacurile

Mă umplu cu privireaStării de icoanăPecetluită în sângele meuŞi strâng în pumnTăcerea cuvântuluiŞi ritmul care urzeşteOri de câte ori vă strigSă-mi ţineţi lumina pe umeri

Dar mai ales întunericulPrin întunericcu respiraţia şoptităVăd sunete de violoncelUmbrele vântului de sub zăpadăO agonie de care mă apropiiCum somnul de o floareCând în oglinzi îmi moare visulCel ce te priveşte acumE urma sângelui meuŞi norul ultimei chemări

Îmi amintesc cum se întindeaStrigătul către celălalt malPrintr-un fum imaginarFrază cu frazăSe micşora în jurul meuClipa de deasupra valurilorUn tobogan de stafiiPână-n străfunduri vedeamÎntr-o petrecere dedincolo de timp

Sufletul meu ia formaUnui iepure care fugeÎnnebunind farurileÎntr-o altă dimensiuneAbsenţa născoceşteAceastă rătăcireCând voi începe călătoriaCa melcul prin altareMemorând frigul

discursul directorului,scurt frumos, emoţio-nant, având ca temă ma-joră ideea că pentrureuşita în viaţă, nu notelesunt edificatoare, ci per-severenţa, iar din parteainspectoratului şcolar, încuvinte alese, li s-a trans-mis succes în viaţă, iarabsolventa aleasă de co-legi ca să-i reprezinte, va-ledictorianul, a ţinut undiscurs în numele absol-ventilor de o alesă frumu-seţe.

A urmat punctul cul-minant. Fiecare absol-vent, îmbrăcat în robă, apăşit pe scenă şi s-a oprit

un moment între celedouă coloane, timp încare i s-a făcut prezenta-rea pe scurt a drumuluiales, apoi a păşit în mijlo-cul scenei, momentul luide maximă împlinire, cella care a visat cei patruani de liceu. I s-a înmanato cravata, a fost felicitatde directorul şcolii, a pri-mit diploma şi un fir su-perb de trandafir. Ceimerituoşi au mai avut ia-răşi un moment al lorspecial, au revenit pescenă pentru premii şi di-plome speciale.

E uşor de înţeles, de cenu m-am putut ridica în

picioare când nepoatamea a trecut pe scena,nici prima dată, nici adoua oară când a primitdiplomele şi a fost felici-tată de inspectoarea de lainvăţămantul şcolar siapoi de eleva care i-a luatlocul ca reprezentantă aelevilor cu problemeleşcolare. Mi s-a făcutinima cât un purice cândam văzut-o păşind mar-ţial între coloane, cu oprivire mândră, suprave-ghindu-şi bine emoţiile,de parca mi le-ar fi trans-mis numai mie, căci pă-rinţii erau în zorul mareal filmărilor şi al fotogra-fiilor.

Abia după ce au termi-nat cu problemele tehniceau dat şi ei drumul baie-

relor inimii, asemenea ce-lorlaţi părinţi din salăcare nu mai pridideau să-şi şteargă lacrimile. Auurmat felicitări, îmbrăţi-şări, sărutări…

Emoţiile nu ne-au pă-răsit nici la bufet. Îi ur-măream cum îşi luaurămas bun între ei. Tim-pul nu le mai îngăduia oaltă întâlnire. A doua ziplecau cei mai mulţi la fa-cultăţile de unde veniserăşi le acordaseră o săptă-mână de vacanţă (nuchiar vacanta, este ‘rea-ding week’ adica li se dadoar de citit) timp anumeacordat pentru această zi,considerată cea mai fru-moasă a liceanului cana-dian.

Cea mai frumoasă ziContinuare din pagina 13

Page 22: 39 Ion Iancu Vale - climate.literare.roclimate.literare.ro/arhiva/39.pdf · 3 nr. 39 februarie 2011 Ion Iancu Vale Din ce în ce mai cu-rios, fascinat de diversi-tatea imaginilor,

22

nr. 39 � februarie 2011

Cronică

Florentin Popescu

Deşi propagatorii cul-turii albaneze în Româ-nia nu sunt prea mulţi laora actuală (abia dacă sepot număra pe degete!),avem toate argumentelesă putem afirma că, decâţiva ani încoace, existăun adevărat curent în cepriveşte editarea scriito-rilor din această micăţară europeană, între alecărei nu puţine bogăţiispirituale poeţii ocupăun loc de prim rang.

Datorită eforturilor(adesea şi materiale!)unui poet, Baki Ymeri,mai ales literaţii din Ko-sova s-au bucurat şi sebucură de o prezenţă cutotul remarcabilă la noi.Paralel (ori dacă vreţi,concomitent) cu acesteeditări, din ce în ce maimulţi confraţi ai conde-ierilor din Kosova s-audovedit/se dovedesc a fitot mai interesaţi de cu-noaşterea literaturii carese scrie în acel ţinut ne-ocolit până în contempo-raneitate de vitregiileistoriei. Astfel, poeţi şiprozatori din generaţia(biologică) de mijloc(Marius Chelaru, MihaiAntonescu, Monica Mu-reşan, subsemnatul) auavut/au prilejul, graţieaceluiaşi infatigabil poetşi traducător care esteBaki Ymeri, să se fami-liarizeze cu creaţia koso-varilor, atât prin lecturipropriu-zise, cât şi graţieunor lansări de carte laBucureşti, în prezenţaautorilor kosovari. Ladouă astfel de lansări amparticipat şi eu, invitatfiind să prezint volumesemnate de Sali Bashotaşi, respectiv, Jeton Kel-

mendi. Impresiile deatunci – anume că autoridintr-o ţară mică scriuceea ce se poate numi cuun termen comun poeziemare – mi-au rămasneschimbate până azi,ceea ce am şi afirmat, dealtfel, la vremea respec-tivă în câteva recenziipublicate în reviste.

Şi iată că faptul de amă întâlni oarecum oca-zional şi întâmplător cutexte şi autori din Ko-sova n-a constituit ulte-rior o „temă decercetare” ori de investi-gaţii ceva mai amănun-ţite, a format pentru ocolegă scriitoare şi publi-cistă, Monica Mureşan,obiectul unor studii şilecturi extinse la maimulţi scriitori kosovari,pe care i-a recenzat în re-viste culturale, iar acuma strâns comentariile d-sale într-o carte intitu-lată (nici nu se putea

altfel!) Kosova literară,cu texte în ediţie bilin-gvă, română şi albaneză,în ideea uşor de înţelescă volumul va fi difuzatşi citit atât în Româniacât şi în locul de baştinăal poeţilor comentaţi.Culegerea, apărută laEditura Rafet din Râm-nicu Sărat (2010) şi edi-tată în colaborare cuUniunea Culturală a Al-banezilor din România,reprezintă, fără îndoială,unul dintre acele eveni-mente literare care nupot fi (şi nici nu trebuiesă fie!) trecute cu vedere,ca şi oportunitatea tipă-ririi ei în contextul (nunumai cultural, ci şi so-cial şi politic) actual,când armele au tăcut înKosova şi când kosovariisunt din ce în ce mai ho-tărâţi să-şi afirme atâtidentitatea cât şi valorile.

Doamna Monica Mu-reşan, acreditată ca

poetă şi prozatoare (apublicat cinci volume deversuri, unul de proză SFşi un altul de interviuri),fără a se fi specializat încritica şi istoria literară,a purces, după cum sin-gură mărturiseşte, la„ d e s c r i e r e a ”operelor/cărţilor asupracărora şi-a oprit atenţia,„emoţional, subiectiv şipasional”. Această măr-turisire, care poate filuată şi interpretată şi caun avertisment adresatcititorului, ori ca o „cap-tatio benevolentiae”, nudiminuează cu nimic in-teresul lecturii, ci, aşzice, dimpotrivă, îl spo-reşte. În fond, ieşirea dintiparele şi din canoanelecu care ne-au obişnuitmai toţi recenzenţii esteun gest salutar şi beneficatâta vreme cât autoareanu cade în păcatul deni-grărilor şi minimalizări-lor şi nici în cel alsuperlativelor laudative.Echilibrată în judecăţi,căutând în tot locul sădescopere şi să pună înlumină originalitateacelui pe care-l comen-tează, d-na Monica Mu-reşan a pornit îndemersul său critic de laideea că, fiind ei preapuţin ori chiar deloc cu-noscuţi publicului româ-nesc, poeţilor kosovaritrebuie să li se facă unportret cât mai exact cuputinţă. „Una din carac-teristicile poeziei alba-neze – zice d-na MonicaMureşan – este tocmaiacea punere a vieţii înslujba unor idei, anver-gura orizontului de viaţădeschis larg emoţieicreative, cu lait-motivul

Prezenţe literarealbaneze

la Bucureşti

Continuare înpagina următoare�

Page 23: 39 Ion Iancu Vale - climate.literare.roclimate.literare.ro/arhiva/39.pdf · 3 nr. 39 februarie 2011 Ion Iancu Vale Din ce în ce mai cu-rios, fascinat de diversi-tatea imaginilor,

23

nr. 39 � februarie 2011

***

auto-respectului şi res-pectului valorilor dintr-un spaţiu descrisemoţional, subiectiv şipasional, datorită uneicapacităţi reflexiv-filoso-fice.”

Aşa privind lucrurile,autoarea îşi structureazăvolumul în două mari ca-pitole: Kosova Literară şiPoeţi din Albania şi Ro-mânia (aceştia din urmăcircumscriindu-se „te-matic” şi spiritual ideiidominante a cărţii).Scriam ceva mai sus căd-na Monica Mureşan eo poetă şi, prin urmare,nu trebuie să ne mire

când descoperim că dăfiecărui text câte un titluoriginal: „Sali Bashota:Exilul sufletului”, „Mira-dije Ramiqi – închizândîn ramă culoarea iubirii”,„Ibrahim Kadriu: Lu-mina de veghe a poezieialbaneze”, „Lumea luiBasri Capriqi: un pârg alideilor”, „Nexhat Rexha:podoaba de aur a poezieialbaneze”, „Cu Adam Za-plluzha, când miturileplâng” etc., etc.

Impresionistă, dar şidescriptivă, construităpe argumentele susţi-nute de citate reprezen-tative (şi aici se cuvine aspune că d-na Monica

Mureşan deţine o anumeştiinţă a selecţiei, a decu-pării fragmentelor care îipot susţine aserţiunile),critica din acest volumeste în egală măsură unade întâmpinare, dar şi deiniţiere într-un universpoetic pe cât de diverstot pe atât de incitant şide original în polivalenţa„temelor” şi ideilor dinscrierile fiecărui autorsupus analizei. „Aceştipoeţi – notează cu în-dreptăţire d-l MariusChelaru, prefaţatorul cu-legerii - şi-au adus înlimba română nu doarpropriile creaţii, ci fie-care în parte în felul lui

ne-a deschis o fereastrăşi spre ce anume în-seamnă Kosova, nu doarîn literatură, ci întrutotul. Pentru că ei nuscriu doar despre pro-priile trăiri, ci (mulţi din-tre ei fiind implicaţi înactivităţi civice, politice,de conducere ş.a.) vor-besc şi despre conflictelecare au măcinat în ul-tima vreme acea zonă,despre problemele so-ciale, despre viaţa de zicu zi de la ei de acasă.Este un mozaic intere-sant nu doar de persona-lităţi, de viziuni literare,ci şi de reflectări alelumii din care provin.”

Prezenţe literare

Simion Bărbulescu

Vavila Popovici este opersonalitate distinctă aliricii contemporane, au-toare a mai multor vo-lume de versuri şi aaltora de proza, aparutedupa 1993 si pana azi...

Poezia pe care o scrien-are absolut nimic li-vresc, fiind una a frumu-seţilor tainice, rămasenemărturisite...

Individualitatea artis-tică a poetei remarcân -

du-se prin „osmoza întrerealul anost şi distilarealui în metaforă” (am citatdin Elena Cruceru şi Ta-tiana Visescu). La rândulsău, Aurel Gagiu reţineadrept realităţi indiscuta-bile „concizia, lipsa deostentaţie şi de aici pro-funzimea demersului li -ric”. Autoarea ştie să deafrâu liber sincerităţii, ca -re alungă posibilitatea deelaborare a construcţii-lor hibride, aride, lipsitede trăire şi de vitalitate...

În roman, Vavila Po-povici dispune de mij-loa ce de investigare psi -hologică, analiza sa fiindmatură şi adâncă. Un altcomentator subliniază şiprezenţa „multor consi-deraţii de ordin filozofic,social, politic” (vezi:Constantin Manuta). Amfi nedrepţi dacă dintreaceste comentarii n-amreţine şi pe cele ale re-gretatului poet NicolaeIoana care nota puţină-tatea informaţiilor des-

pre autor prin faptul căaceasta trăieşte departede viaţa literară, versu-rile ei fiind apreciate caadevărate perle poeticerelevând „o graţie a pro-funzimilor”.

Tuturor acestora leadaugăm intuiţia lui Ni-colae Manolescu de lade but, potrivit căreiapoezia Vavilei Popoviciar fi „corectă şi cuminte”.Acestor spicuiri din co-mentarii critice doresc săle adaug şi mărturisireapoetei într-un interviu re-cent, potrivit căreia poe-zia, literatura, constituie„un refugiu sufletesc”.

Sensibilitatea autoa-rei este cu precăderenostalgică, poeta înca-drându-se într-un post-modernism de facturăromantică, concepţia sade viaţă (Weltans-chauung) urmăreşte îm-binarea armonioasădintre sacru şi profan,într-o sinteză care o sin-gularizează in contextulcontemporaneităţii.

Comentarii critice

Page 24: 39 Ion Iancu Vale - climate.literare.roclimate.literare.ro/arhiva/39.pdf · 3 nr. 39 februarie 2011 Ion Iancu Vale Din ce în ce mai cu-rios, fascinat de diversi-tatea imaginilor,

24

nr. 39 � februarie 2011

Eseu

MOTTO :„Trecut şi viitor sunt

în sufletul său ca pădu-rea într-un sâmbure deghindă şi infinitul ase-menea, ca reflectareacerului înstelat într-unbob de rouă” - MihaiEminescu

AlexandruManafu Târgovişte

Nu pot încheia acesterânduri fără câteva gân-duri aparte pentru TI-NERII ŢÂRII mele, acestfilon de aur care, fără în-doială, se va ridica - nuîncape nicio îndoială -din gaura neagră a nepă-sării şi neştiinţei, în carese intenţionează a fiafundaţi, până la dezin-tegrare, fără a li seacorda nicio şansă.

Există agresiuni alecăror efecte persistămult timp, influenţândgeografia economică, ţe-sutul social şi conştiinţacolectivă.

Apărarea societăţiiromâneşti, a NeamuluiRomânesc, trebuie săprimeze împotriva oricuiîncalcă legea, dreptulginţilor, care vine din ve-chime, oricând, fărănicio prescripţie (pres-cripţia fiind promulgată

de cei ce protejează în-călcarea legii, de anu-mite interese comune cucei ce au încălcat-o).

Motorul schimbărilorpozitive într-o societateîl reprezintă tinerii, carerefuză să accepte un ade-văr relativ, mincinos,contestabil. Ei sunt cei cenu sunt legaţi de interesepolitice ori religioase demoment, ei sunt cei cecaută un adevăr absolut,ei sunt cei ce dispun deritmuri înălţătoare şi pa-siuni clocotitoare, ei suntcei care se vor aplecaasupra Istoriei Neamuluişi Ţării.

Suntem oameni, sun-tem creatori, creaţie şitotodată parte a creaţiei,aşa cum sunt milioane şimilioane de alte creaţii.Suntem minunatele ma-şini perfecte pe careDumnezeu le-a creat înmarea şi necuprinsa Luiînţelepciune, pentru a sebucura de ele. Din nefe-ricire însă, cea mai mi-nunată şi mai complexămaşină este şi cea maidiabolică din câte există.

Dumnezeu i-a datomului puterea de a de-cide, de a alege, dar, dinpăcate, a uitat să-i spunădirecţia. Prea puţini aleglumina, iar atunci când ofac, sunt excluşi de socie-tate. Trist, foarte trist.

Orizontul istoric alomului se amplifică pemăsura înregistrării deinformaţii şi de date noişi, în aceeaşi măsură,concluziile ce erau vala-bile pentru premergă-

tori, prezintă caracter şiaspecte nesatisfăcătoarepentru urmaşi, impu-nând o gândire nouăasupra cunoştinţelor, cutoată obiectivitatea.

Multe din cele afir-mate altădată se impun afi eliminate, deoarece su-feră de erorile inerenteale unei cunoaşteri limi-tate a faptelor istorice şi,mai ales, ale unei inter-pretări subiective.

Luaţi aminte la cespunea Napoleon Să-vescu: „Pentru lichidareaunui popor se începeprin a-i altera, a-i ştergememoria: îi distrugi cul-tura, cărţile, religia, isto-ria şi apoi vine altcinevacare îi va scrie alte cărţi,îi va da altă religie, altăcultură, îi va inventa oaltă istorie (de origine la-tină ori slavă, după mo-mentul politic).

Între timp, poporulîncepe să uite ceea ceeste sau ceea ce a fost, iarcei din jur vor uita şi mairepede; limba nu va fidecât un element de fol-clor care, mai devremesau mai târziu, va muride moarte naturală.Noile forme istorice voraduce elemente şi sim-boluri noi de adoraţie,care le vor îndepărta pecele originare.

Din vechiul start spi-ritual vor rămâne un-deva, la un etaj inferioral cunoaşterii, numai câ-teva cuvinte, expresii,tradiţii, impresii, frag-mente, nume de locali-tăţi, munţi şi ape, fără un

interes aparent.Formele vechi care,

cândva, au ocupat va-lenţa transcedentaluluivor fi deplasate de formenoi, care vor dicta com-ponenţa şi funcţiile nou-lui popor, aşa cum s-aîntâmplat cu noi".

Luaţi aminte, pentrucine e familiarizat cuideologia şi psihologiamaselor, nu este nimicnou. Ni se rezervă soartaunor marionete pe scenaexistenţei, dirijate de gu-vernul din umbră. Iarcând „...păpuşarul vastinge lumina, va pornimuzica şi vor începe săîntindă sforile. Una câteuna, blajine, marioneteleapar pe scenă, în luminareflectorului, jucându-şiinerente scena dinainteregizată cu multă grijă şipricepere de către păpu-şar.

La final, păpuşile bla-jine şi inerte, de altfel su-fletul spectacolului, staucuminţi, aruncate în cu-tiile lor prăfuite, iar pescenă, în lumina reflec-torului, apare păpuşarul,adunînd bucuros aplau-zele frenetice ale publi-cului". Putem accepta,conştienţi fiind, rolul demarionete şi locul stabi-lit pe scena vieţii de „pă-puşarul” modern alzilelor noastre? Subnicio formă!

Condiţiile noastre deviaţă sunt o oglindă a ati-tudinii noastre faţă deexistenţă.

Va urma

Gânduri şi reflecţii de final (5)din volumul „Cavaleria română“, editura CIEA, Bucureşti, 2010

Page 25: 39 Ion Iancu Vale - climate.literare.roclimate.literare.ro/arhiva/39.pdf · 3 nr. 39 februarie 2011 Ion Iancu Vale Din ce în ce mai cu-rios, fascinat de diversi-tatea imaginilor,

25

nr. 39 � februarie 2011

Teatru

Gheorghe Palel

IDOMENEU: Ce are de spusChalchas despre ăsta, oracolulcare întotdeauna ne-a scos dintoate-n care ne pricepem noi maipuţin ca el, dar ducem lupta?

CHALCHAS: Din nou voi su-păra pe Agamemnon!

MENELAU: Dar supără-l şispune-ne odată!

CHALCHAS: Vă spun doarlucruri bine cunoscute, pe care voinu le aflaţi acuma: Măritul Aga-memhon a răpit pe Criseisa fiicalui Criseu ce-i marele prelat al luiApollo şi tatăl fetei l-a rugat pe zeusă ne fărîme în întregime oasteadacă Atridul nu-i redă fiica şinumai astfel poate fi-mpăcatApollo zeul zilei şi-al luminii, con-ducătorul corului de muze, pro-tectorul profeţilor şi al meu slăvitsă-i fie numele în veci!

AGAMEMNON (izbucnind):Iar minţi! Oracol fals! Eşti ca opiază!

ACHILE: Nu te-nfuria. Ora-colul nu minte! In felul ăsta şi mai„mult îl superi pe marele Apollo.înţelege şi dă-o înapoi pe Criseisa!

AGAMEMNON: Asta nicio-dată!

CHALCHAS: Atunci victoriaAGAMEMNON (îl între-

rupe): Oracolul nu ştie a-mi pre-zice decît nenorociri şi supărare.Oracol fals! Să ştii, nu dau femeia!N-ai scos măcar o vorbă care miesă îmi aducă veste de bun augur.(către Achile:) Şi tu, astăzi, fă-cându-l să vorbească pe-acest ora-col în mijlocul grecilor ai spus căştii că marele Apollo ne-a pedepsitcă n-am dat lui Criseu fiica înapoi.

Şi nici n-o dau! Că vreau, cum v-am mai spus, să mă urmeze înArgos în palatul meu şi unde stăClitemnestra ce m-a blestemat şimi-a cobit ca zeii să mă piardă. Dedînsa nu mai vreau să ştiu. N-amdreptul să am şi eu pe lume o fe-meie? Nu-i cu nimic mai simplăCriseisa decit duşmana-mi Cli-temnestra, în toate: Corpul fru-mos şi mersu-i e plăcut, are talentla lucrul manual la care ţin atît demult Atrizii, eu nu mai vreauacum să mă despart de Criseisa!Mi-o doresc soţie. Şi ea mă vrea.S-o întrebăm pe dînsa!

ACHILE: N-o întrebăm pe oroabă, în consiliu, dacă robia ei elibertatea! Destul acestea-s mof-turi!

MENELAU: N-avem vremesă-i supărăm pe zei, să-ţi fie bine!Consiliul hotărăşte...

IDOMENEU (întrerupându-l):Aşa a hotărît acum consiliul: O dămpe Criseisa lui Criseu şi-n veci deveci, slăvit să fie Apollo!

AGAMEMNON: Prea bineştiţi, că pentru a învinge eu n-amcruţat nici viaţa fiicei mele. Dinrenunţări mi-e calea spre victorie.Să meargă solii şi să o aducă peCriseisa, noua-mi renunţare!

ARIS: Îndată o vom aduceprea slăvite! (Pleacă s-o aducă)

AGAMEMNON: Mi-e soartade necaz împresurată, mai multde mine se ocupă zeii şi regii greci.Că regele Achile pe voia cea mairea le face toate. Dar nu-i nimic,mă voi gîndi eu bine, o răzbunaretrebuie-luaţi seama! Ce ziciAchile, rege slăvit de Mirmidoni,fiu al zeiţei Thetis? Criseisa la tatălei se-ntoarce! Să-ţi răpesc pe dul-cea ta Briseisa care-i sclavă?

ACHILE: Briseisa e iubitamea! Nu-i sclavă, uiţi c-a fost în-săşi marea preoteasă la templulsacru închinat lui Joe în Cicilia,oraşul Lyrnese?!

AGAMEMNON: Ţi-o voi

răpi, Achile. Nedreptatea şi de lazei şi de la muritori m-a învăţatsă-ncerc şi eu să-mi iau o parte citde cit din fericire, vezi bine, doar:Tu totul, eu nimica.

ACHILE: De mi-o răpeşti, veisupăra pe Thetis zeiţa care mie-mieste mama iar ea desigur te va pe-depsi, şi eu, să ştii, n-am să maiintru în luptă şi am să stau în cor-tul meu la vorbe cu prietenul celmai iubit, Patrocle.

(Aris însoţit de patru sclavi,intră cu Criseisa.)

CRISEISA (către Agamem-non): Poruncă, prea slăvite!

AGAMEMNON: Te vei în-toarce la tatăl tău! Apollo însuşicere să i te întorci. Eu n-am altăputere, consiliul a hotărît aşa. IarChalchas a prevestit că-ntoarce-rea-ţi acasă are să-l îmbuneze peApollo. Deci te vei duce la Criseudegrabă.

CRISEISA: Dar te-am rugat,sţăpîne! Nu-mi fărîma un vis defericire! îţi sunt roabă.

AGAMEMNON: Nu maivorbi. Mi-e inima lovită şi de-alteprofeţii mai vechi. Doar ştii... Tedu cu bine! Cît mi-ai fost de dragăo ştiu doar zeii. îţi doresc drumbun!

(Criseisa iese însoţită de scla-vii care au adus-o)

(Intră grabnic) EURIPIU: Aîncetat cumplita ploaie de săgeţiostaşii mulţumesc lui Agamem-non că l-a înduplecat în bine peApollo.

ACHILE: Cum ai putut acrede Agamemnon că minte Chal-chas? Eu ţi-am spus ştii bine, ora-colele zeilor nu mint, dar nu-inormal şi nici nu-ţi şade binecând comandantul nostru tu fiind,te lepezi aşa de greu de mărunţi-şuri. Pentru iubire ai Venit laTroia?

Va urma

Agamemnon (10)

Page 26: 39 Ion Iancu Vale - climate.literare.roclimate.literare.ro/arhiva/39.pdf · 3 nr. 39 februarie 2011 Ion Iancu Vale Din ce în ce mai cu-rios, fascinat de diversi-tatea imaginilor,

26

nr. 39 � februarie 2011

Eseu

Nicolae Bălaşa

În viaţa de toate zilelene punem, cel puţin pe-riodic, întrebări degenul: ,,Ce este real şi ceeste simplă aparenţă?”,,,Am fost obiectivi în totce am întreprins?” ,,În cemăsură mintea noastrăcolorează sau chiar dis-torsionează lucrurile?”,sau ,,Poate minteaumană să ştie adevăruldespre viaţă şi cosmos?Puse sub acest aspect,întrebările anterioare aucaracter filosofic, însă,ele apar şi în mod obiş-nuit în cadrul interacţiu-nilor umane, acolo undetrebuie să distingem fap-tele de fantezie. Pro-blema percepţiei saucum formează minteanoastră impresii şi ideidespre lumea naturală, acelorlalţi şi a sinelui, estefoarte importantă pentruprocesul înţelegerii.

Pe tema percepţiei şimai ales despre nevoiaconstantă de dovezi ob-servabile pentru idei, ascris mult mai ales Fran-cis Bacon (Amintiţi-văproblema idolilor !).Dincolo de spusele sale,din studiile suficient devariate, se detaşeazăideile conform cărora,

ceea ce se poate observaeste, sau nu este tot tim-pul, exterior minţiiumane. După cum seştie, cele cinci simţurimajore ne informeazădespre înfăţişarea „lumiiexterioare” sau despresenzaţiile, durerile şi plă-cerile corpului, dar elenu ne dau acces la tot ceputem „observa” desprenoi înşine sau chiar des-pre realitate, în general.S-au întâmplat cazuricând chiar observatoriipregătiţi pot fi victimeale percepţiilor sau ob-servaţiilor greşite. Maimult, rezultatele fizicii şiastronomiei de azi ar fide ajuns pentru a dis-truge orice iluzie con-form căreia simţurilenoastre ne înşeală atâtatimp cât ele nu desco-peră în anumite cazuri,mai nimic direct (estevorba despre natura rea-lităţii la nivel microfizic,microbiologic sau ma-croastronomic).

Metodele empiriceale ştiinţelor naturale,toate variantele metodeideductive generale, per-manent consideră obser-vaţia senzorială ca primşi ultim pas şi criteriu devaliditate. Aceasta, des-igur, ajută la testareaobiectivităţii unei ipo-teze. Ideea ştiinţifică cla-sică a obiectivitaţii estetotal neadecvată ca stan-dard al adevărului, deoa-rece este fixată pe lumea

obiectelor şi, în această,,fixaţie naivă”, pierdedin vedere lumea subiec-telor. Cel care vede esteexclus în favoarea a ceeace este văzut.

Problema clasică acunoaşterii este relaţiadintre subiect şi obiect,care poate fi consideratăşi ca dilema ,,recepţie-proiecţie”. Minţileumane pot fi comparateşi cu un aparat receptorca radioul sau camerelede filmat şi în acelaşitimp cu aparatele repro-ducătoare, precum case-tele de playback sauproiectorul de filme. Di-lema care se creeazăconstă în întrebarea:mintea umană funcţio-nează sau poate func-ţiona simultan ca ambeletipuri de aparate? Pescurt, mintea percepeceea ce proiectează ea în-saşi? La această între-bare, pot fi formulate omulţime de răspunsuricare au în general ceva încomun şi anume:

1. Mintea, în condiţiinormale, percepe doarce este ,,dat” obiectiv dela altceva, decât ea în-săşi. (Adesea numit na-turalism sau ,,realismnaiv”).

2. Mintea percepeceea ce este dat obiectiv,dar mereu şi numai cuajutorul formelor ,,su-biective” sau ,,proiecţii”proprii, de cele maimulte ori ca interpretări

personale şi/sau sociale(numit uneori interacţio-nism sau constructi-vism).

3. Mintea creează totceea ce percepe sau con-cepe unele reprezentărila nivelul conceptual-perceptual relativ con-ştient, altelesubconştient sau „supra-conştient”. (numituneori solipsism, uneoriidealism ontologic, al-teori ,,mentalism”).

5. Mintea selecteazăpe larg şi respinge datele(fie conştient, fie în modobişnuit), în funcţie deun model mintal dobân-dit şi/sau în funcţie demediu (numit uneorigestaltism, un fel de rela-tivism perceptual).

6. Mintea percepemereu şi numai ,,feno-mene”, acestea însem-nând “orice reprezentăricare îi apar conştiinţei”.Fenomenele sunt recu-noscute ca fiind maimult sau mai puţin deorigine subiectivă sauobiectivă (numit feno-menalism sau fenome-nism).

Dincolo de toateaceste formulări, atâtatimp cât mintea indivi-dului exprimă sensuricare nu sunt conformecu realitatea, acele sen-suri sunt subiective. Dincercetările făcute, s-a ob-servat faptul că, ,,cu cât

Obiectiv - subiectivrelaţie duală în cadrul înţelegerii sau

formă speculativă de ameţit omenirea?!

Continuare înpagina următoare�

Page 27: 39 Ion Iancu Vale - climate.literare.roclimate.literare.ro/arhiva/39.pdf · 3 nr. 39 februarie 2011 Ion Iancu Vale Din ce în ce mai cu-rios, fascinat de diversi-tatea imaginilor,

27

nr. 39 � februarie 2011

***

este mai adevărată oabordare exprimată deminte, cu atât mai obiec-tiv, independent de min-tea subiectivă, estesensul”. În consecinţă,înţelegerea ar trebuimereu să înceapă de lafiecare din sferele noas-tre subiective de sensuripersonale. Înţelegereaeste produsul unui conti-nuu joc între percepţii şiconcepţii. Ca atare, noinu creem sensuri for-mând idei originale pecare să le proiectăm asu-pra lucrurilor sau eveni-mentelor, ci înţelegempe baza unor sensuriobiectiv formate care re-prezintă percepţii realeşi concepţii adevărate.Pe scurt, se poate spunecă mintea (subiectivă)oferă forma oricărei ex-presii de sens, în timp ceceva, independent deminte sau ,,în afara” ei,oferă conţinutul (obiec-tiv) R. C. Priddy, BeyondScience. On the Natureof Human Understan-ding and Regenerationof Its Inherent Values,http://home.no.net/rrpriddy/indexbey.html . Cu

alte cuvinte, putem vorbidespre ceva care devineinteligibil când i se găse-sesc corespondenţe cuexperienţa umană şicând are un anumit tipde utilizare sau scop.

Pe măsură ce înţele-gerea progresează la oanumită persoană, for-mele dezvoltate în mintedevin mai complicate şifoarte extinse. Înţelege-rea noastră progreseazăprin ,,autodezvoltare,perspectivele pe care lecuprinde cresc şi orizon-tul mintal este extins,descoperind astfel oparte mai mare din rea-litatea experimentată” ,ne spune Robert C.Priddy. S-a observat căîn anumite situaţii, deşidezinteresaţi, putemdescoperi sensul unorlucruri într-un mod maiobiectiv sau universal,chiar dacă nu putemajunge la o înţelegerecomplet neutră sauobiectivă.

Lucrurile care rămânnepătrunse definesc li-mita înţelegerii creaţieisau cosmosului. De celemai multe ori, mirarea(nu în sensul filosofic,

dat de către Descates) şiura apar din lipsa înţele-gerii, deci din limitele ei.Din acest motiv, a face osinteză a faptelor, valori-lor şi ideilor ce duc la în-ţelegere, necesită oabordare amplă şi din di-ferite sensuri. ,,Nuputem exclude din ca-drul înţelegerii nici ex-plicaţia cauzală, niciraţionamentul logic, niciinterpretarea teoretică şinici calităţile umane,precum sensibilitatea,respectul, identificareacompătimitoare sauaprecierea calitativă’’ (R.C. Priddy - ibidem). Pescurt, înţelegerea auten-tică nu exclude niciodatăastfel de elemente non-cognitive ca identificareapersonală, etică şi res-pectul pentru ceilalţi. Di-versele forme deactivitate mentală – gân-dire, memorie, analogie,interpretare, raţiune, in-tuiţie, precum şi alteoperaţii sau resurse ne-numite – ne permit sădescoperim conexiuni şirelaţii între posibileleobiecte ale intereselornoastre.

De asemenea, trebuie

ţinut cont de faptul că în-ţelegerea umană (înstructura sa holistică) nupoate fi separată de cali-tăţi umane ideale, pre-cum veridicitatea,simpatia şi empatia, de-oarece ele sunt chiar mo-tivaţia în căutareaînţelegerii. Orice formăde gândire care neagădreptatea sub formaunei moşteniri comuneşi a unui scop viitor alumanitaţii se separă eaînsăşi de sensul cel maiprofund şi mai sincer al,,înţelegerii”, care esteesenţial orientată spreîndeplinirea scopuriloruniversale.

Înţelegerea faptuluide a fi obiectiv sau su-biectiv stă la limita şianaliza tuturor factorilorcare determină activita-tea minţii noastre în-dreptate spre înde -plinirea celor mai înalteidealuri ale omenirii.

A ,,minţii noastre în-dreptate spre îndeplini-rea celor mai înalteidealuri ale omenirii” amspus anterior. Sunt oareobiectiv sau subiectiv înafirmaţie? Voi ce spu-neţi?

Obiectiv subiectiv...�

îmi spune doar că ne-a dat o carteinteligentă, “cu cheie”, care tre-buie citită (şi) dincolo de supra-faţa textului. Modern la suprafaţă,modern şi în adâncime, provoca-tor chiar. Cartea se încheie cu treipagini şi câteva rânduri scrise lapersoana a treia (curios e că per-sonajele scriu mai fluent decât au-torul; în general, textului i-ar fifolosit o corectură în plus), cu fra-zele din final, iarăşi scrise aldin

(reiau ultimele cuvinte ale erou-lui: “Te iubesc şi îţi dau acum să-rutul perlă...”), care parcă îl trimitşi pe Radu (am uitat! cei doi secheamă Ana şi Radu; pământea-nul e “cel care se bucură”, nu-iaşa?...) în lumea virtuală, cea încare pare a dispărea şi eroina.Prevăd cărţii o frumoasă carierăliterară. N-am fost entuziasmat decărţile de până acum ale autoru-lui, dar de data asta sunt.

Sorin Calea ne provoacă (?)continuare din pagina 16

Page 28: 39 Ion Iancu Vale - climate.literare.roclimate.literare.ro/arhiva/39.pdf · 3 nr. 39 februarie 2011 Ion Iancu Vale Din ce în ce mai cu-rios, fascinat de diversi-tatea imaginilor,

28

nr. 39 � februarie 2011

Eseu

Gavril Moisa

Oare câţi dintre ceide azi, intuiau sau gân-deau cu 2-3 ani în urmă,că Liga Scriitorilor dinRomânia, v-a cunoaşteîntr-un timp atât descurt o mişcare vecto-rială pe orizontală şi ver-ticală, că v-a lua oasemenea amploare, căse v-a bucura de un ase-menea interes, de laMarea cea mare şi pânăîn nordul ţării?

Liga Scriitorilor este oasociaţie profesională,deschisă, care nu se con-trapune altor uniuni,asociaţii, societăţi saufundaţii similare, pri-mind în rândurile sale,pe baza liberului con-simţământ şi a criteriilorde performanţă profe-sională, scriitori care sesimt solidari cu scopurileşi obiectivele L.S. şi nusunt membri ai altoruniuni de creaţie lite-rară(art.5/Stautul L.S.) .

În cadrul L.S. pot fiprimiţi şi alţi scriitori şiasociaţii de profil dinţară sau diaspora, careconsideră că această ao-ciaţie profesională, estemai reprezentativă pen-tru ei. Scopul principal alL.S. este încurajarea, sti-mularea şi promovareacreaţiei literare în rându-rile membrilor săi, pre-

cum şi în rândul publicu-lui larg, prin desfăşura-rea de activităţiculturale, literare şi ar-tistice, membrii ei pu-tând avea calitatea de:stagiari, titulari sau ono-rifici(pentru scriitoriconsacraţi şi de notorie-tate).

Înfiinţată la 10 oc-tombrie 2006 la Cluj Na-poca( din iniţiativa unorscriitori locali) şi pânăazi, Liga Scriitorilor aadunat sub aripile sale30 de filiale locale, în:Banat(Doina Drăgan),Bucureşt i (El i sabetaIosif), Vrancea(VictoriaVârtosu), Iaşi(Constan-tin Toni Dârţu), Dobro-gea(Alexandru Birou),Dolj (Nicu Vintilă), Bis-triţa (Menuţ Maximi-nian), Cluj Napoca(Iulian Patca), Braşov(Popescu C.Viorica), Vâl-cea (Petre Petria), Argeş(Steluţa Lucia Istră-tescu), Arad (SabinBodea), Hunedoara (IonVelica), Oradea (NicolaeIştoc), Târgovişte (IonIancu Vale), Gorj (PetruţVictor), din care 12 filialeîn străinătate astfel: Fi-liala Anglo-Saxonă (Ma-riana Zavati Gadner),Filiala Australia şi NouaZelandă (George Roşcaşi Ion Miclău), FilialaU.S.A. (Florentin Sma-randache), Filiala Serbia

(Vasile Barbu), FilialaSpania (Alexandru Pe-trescu), Fliala Franţa(Cornelia Cănurec), Fi-liala Italia (Gabriela Cio-banu), Filiala Canada(Virginia Mateiaş).

La nivelul filialelor seeditează 11 reviste lunareşi trimestriale. aproapetoate filialele şi-au con-stituit , coordonează şiconduc Cenacluri lite-rare proprii, la care par-ticipă membrii ligii, aiUniunii Scriitorilor, darşi alţi creatori(scriitori),nemembrii ai acestor or-ganizaţii profesionale.

În oraşele şi centrelede reşedinţă, filialele lo-cale au iniţiat şi organi-zat zeci şi sute deactivităţi şi manifestăriliterare şi cultural- artis-tice, contribuind la pro-movarea culturii,colaborând strâns cu Bi-bliotecile, Casele de cul-tuiră, Edituri, Asociaţii şiUniuni de creaţie, cu pu-blicaţiile locale, cu pos-turile de radio şi T.V. , cuConsiliile şi Administra-ţiile locale. Filialele lo-cale Vrancea şi Banat,au editat în cursul anului2010, două antologii lo-cale.

Sub egida Ligii, a fostînfiinţată Prima biblio-tecă privată din Banat,urmând înfinţarea în vii-tor a unui lanţ de biblio-

teci, în localităţile maiizolate de pe teritorulţării dar şi în comunită-ţile româneşti izolate depe mapamond.

Liga Scriitorilor dinRomânia funcţionează înbaza Încheierii civile nr.1531/CC/2007, eliberatăde Judecătoria Cluj Na-poca, Secţia civilă, fiindînscrisă la Agenţia Na-ţională de AdministraţieFiscală , cu codul nr.21998990/26.06.2007.Aceasta poate fi accesatăla adresa: http://liga-scriitorilor-români.com

Consiliul director alLigii: Ion Constanti-nescu, Al. Florin Ţene şiGavril Moisa.

Din anul 2008, LigaScriitorilor editează pu-blicaţia trimestrială,,Agora literară’’ (Redac-tor şef, Iulian Patca),care poate fi citită şi on-line pe adresa: http://agora-literară.com şi pa-tronează Cenaclul lite-rar,,Vasile Sav’’, din ClujNapoca. Liga şi filialelelocale au Siglă proprie ,realizată de către scriito-rul George Roşca dinAustralia.

Din anul 2010, Ligaacordă anual Premiul,,Virtutea Literară’’, con-stând din ,,Medalia Vir-tutea Literară’ ’şi o

Liga Scriitorilor dinRomânia - între

adevăr şi ficţiune

Continuare înpagina următoare�

Page 29: 39 Ion Iancu Vale - climate.literare.roclimate.literare.ro/arhiva/39.pdf · 3 nr. 39 februarie 2011 Ion Iancu Vale Din ce în ce mai cu-rios, fascinat de diversi-tatea imaginilor,

29

nr. 39 � februarie 2011

Cronică

,,Diplomă de excelenţă’’.La propunerea preşe-

dintelui Ligii Scriitorilordin România şi de expre-sie română de pretutin-deni, scriitorul şipromotorul cultural AlFlorin Ţene, în primă-vara anului 2008, înunanimitate a fost alesPreşedinte de onoare alLigii, scriitorul, istoriculşi filozoful Artur Sil-vestri(19.03.1953 - 30.112008), un om cu o operăşi personalitate com-plexă, un ctitor, encilo-pedist şi un spiri larg,plecat prematur în

lumea veşniciei.În perioada urmă-

toare, se intenţioneză în-fiinţarea în parteneriatcu Asociaţia Românăpentru Patrimoniu, aunei edituri, pentru pro-movarea scriitorilormembri sau nemembriai acestei organizaţiiprofesionale.

La această dată Ligase află în situţia desfăşu-rării demersurilor pen-tru obţinerea statutuluide organizaţie nonguver-namentală de utilitatepublică, aşa cum esteU.S. După patru ani de la

înfiinţare, Liga îndepli-neşte toate condiţiileprocedurale de recu-noaştere şi atestare, ne-existând motive derespingere şi dezamăgirea sutelor de membri câtnumără la această dată,înscriindu-se în linia ge-nerală, caracteristicămajorităţii statelor euro-pene.

Liga Scriitorilor esteun fenomen real, o com-ponentă de necontestatal actului literar şi cultu-ral actual, o prezenţă totmai activă şi autorizatăîn peisajul literar naţio-nal, un adevăr şi nicide-cum o ficţiune.

Liga Scriitorilor din România�

Melania Cuc

Într-o dezvrăjbirescriitoricească de ceamai elevată factură, cuun simţ al dimensiunilorfilososfice dublat de ra-ţiunea jurnalistului carelasă urme pipăibile,dinspre contemporanei-tate pentru viitorime, Al.Forin Ţene aduce înprim planul editorial alînceputului de an 2011, ocarte cu valenţe ce ţin decosmosul umanismului.

Portrete ale creaţieiimpersonale dar şi ac-cente care vin şi develo-pează elegant obârşiaautorului, ba, chiar şidestinul operelor vizate,sunt fixate în galeria deistorie literară cu vocaţieidubitabilă. Impresiilede critică literară suntaprofundate cu raţiune,translatate într-un sis-tem al valorilor intrisecşi care în paginile cărţiide faţă, devin docu-mente dublate de meta-foră.

Poemul, în sensul de

esenţă a ideii de creaţie, -sintagma pe care Al.Florin Ţene o exerseazăîn carte, este una ce ţinede instrucţia intelectualăidubitabilă a autorului.Curajos şi frumos în de-mersul său literar, Al.Florin Ţene leagă stărilede dinaintea marelui di-luviu-creativ de momen-tul în care Arta canoţiune are locul ei,major, în circuitul ideilorcare devin Cărţi. Trava-liul scriitorului aproapecă dispare în tumultulnunaţelor, în aria de pro-pagare a Ideii de unici-tate. Generos dar şiincisiv, dulce-amar încuvântul rostit, autorulstrăbate lungul şir al căr-ţilor pe care le-a citit, ascris despre ele focali-zând repere care , de cele

mai multe ori, scapă citi-torului de rând. Obişnuitcu exerciţiul de „eva-luare” a unui text, Al.Florin Ţene lasă impre-sia unei uşurinţe de ex-primare în cadrultemelor pe care le abor-dează, dar, dincolo defrumuseţea poematicăde care da dovadă în ex-primare, el demons-trează, cu o bază de datefilologice că este printrepuţinii umanişti din zi-lele noastre care are ideipersonale, care ştie săfacă fuziunea între ceeace se vede, se aude, sescrie în ultima vreme.

„Metafore care ţin demână ideile să nu rătă-cească” (titlu cam stufosdar care nuanţează pa-tima perenă a poetuluiAl. Florin Ţene) aduce

într-o singură uniunetipic editorială, diversi-tatea ideilor pentru care,în subsidiar, se duc ade-vărate bătălii de gen,contemporane. Carteade faţă este o mostră deeleganţă a discursuluidespre Artă, -arta caprag a desăvârşirii ope-rei umanităţii, a aceluitimp prin care se treierăcreatorii,- făcătorii demetafore. Fără hiatusuriîn lucrătura textului pecare îl desăvârşeşte, Al.Florin Ţene reuşeştesplendida „ţesătură” caredă paginile cărţii, im-pune prin seriozitatea cucare se implică în totceea ce face.

Avem în faţă încă unadin cărţile BUNE carevor rămâne în rafturilebiliotecilor ca o dovadă aspiritului umanităţii, lageneral, şi pe care scrii-torul a reuşit să-l împo-dobească cu încă ofărâmă de filosofie, cu ojerbă de idei îndrăzneţeşi care îi aparţin în în-tregime.

Dincolo demetaforă

Page 30: 39 Ion Iancu Vale - climate.literare.roclimate.literare.ro/arhiva/39.pdf · 3 nr. 39 februarie 2011 Ion Iancu Vale Din ce în ce mai cu-rios, fascinat de diversi-tatea imaginilor,

30

nr. 39 � februarie 2011

Eseu

Aurel AvramStanescu

Când satul se terminaşoseaua despărţea dis-tinct vegetaţia în două;în partea dinspre fluviu olizieră de sălcii, scorbu-roase, începea pădureastejarilor de luncă, plopi-lor şi frasinilor carearuncau arome sălbaticede ghindă, verdeaţă şifluviu domolit; iarba în-altă, grasă şi moale urcaînspre cetate iar dincoloîn zare, Dunărea, scăzutămult, lăsase o insuliţă.din bolovăniş şi nisip săiasă la iveală; peste şosease lăsau abrupt câtevacoaste prăpăstioase şi fă-gaşuri făcute de ploi; de-alul, aparent inaccesibil,era acoperit cu tufe dejnepeni crescute la în-tâmplare.

Lumina înţelegerii opătrunse brusc, încăl-zindu-i excesul de testos-teron din pântec; aveanevoie de el însă bărba-tul nu-i dădea posibilita-tea; o evita mereu deşi îivedea trupul, ca o clepsi-dră nesfârşită, tremu-rând când îşi expuneasingurătatea; îl urma întoate ideile trăsnite su-punând-o la încercărisuplimentare şi inutile;acum alerga după el aţâ-ţată de vâltoarea întrece-rii, fericită că îl urmeazăla doi paşi vrând să-i de-monstreze că-i egala lui.

Urcau şi îi simţii răsu-flarea aproape în ceafă, olăsă să se apropie maimult iar când îl prinse demână pricepu că n-opoate refuza la nesfârşit;îşi potoli ardoarea fugindmai încet şi trăgând-odupă el. Hormonii dan-sau neîntrerupt, transpi-

raţia şi mai ales dorinţaîşi arătaseră faţa; încetiniritmul… aveau peste 10minute avans faţă de cei-lalţi.

Acum escaladau cuefort cea mai înaltăcreastă a unui tel dinpreajma Capidavei, ce-tate părăsită de arhan-gheli, aşteptând vizitaunor cuceritori incon-ştienţi, ameţiţi de putere,bătându-şi joc de singu-rătate, neştiind că în cu-rând vor face ca cerul săse prăbuşească în ape peaceste meleaguri.

Totul pornise de la oprovocare în grup: că nupoate urca acel versantiar ea îl urmă fără ceamai mică ezitare.

S-au scurs neauziţi învârf şi s-au trezit pe unpodiş întins, printre mo-lizii pitici plantaţi în re-zervaţie care-i fereau deprivirile celorlalţi; seopri brusc întorcându-se spre ea; intraseră într-un con de umbră jilavă şiea, îşi ciocni voit, violent,trupul fremătând de allui; îşi lăsă sânii puter-nici să-l izbească în pieptşi alunecă spre pământdezlânată; surprins, an-trenat de căderea şi forţafemeii o urmă vrând s-oprotejeze însă ea îl cu-prinse în braţe din zbor;se prăbuşiră lent, cu în-cetinitorul, printre tufi-şuri; iarba aici erauscată, pârjolită şi deasăînsă tufele îi fereau decuriozităţi insalubre; câ-teva clipe cuprinşi de pa-siune n-au mai ştiut cefac.. sărutul care pândeade atâta vreme o copleşi;

grupul era departe; ui-tând unde se află gâ-fâind, întărâtaţi ca douăanimale flămânde secăutară scoţându-şi cehaine aveau de prisos; seuniră într-o frenetică,profundă şi neaşteptatărepezeală, agonizând deîncordare; dorinţa îi as-cunse până nu le maipăsă de nimic. În depăr-tare se auzeau nedesluşitgrohăiturile mistreţilor,de tundră, împletit cugeamătul lor, distributiv,amestecat cu şoapte dechin în chemările greie-rilor; perechea stoarsăde nerăbdări ştia că seaflă la adăpostul clipelornesfârşite intrate în gale-ria rătăcirilor.

Pasiunea care-o pân-dea de-atâta vreme îi li-nişti pe amândoi;rămaseră atemporali,nemişcaţi cu faţa agăţatade cer, dezgoliţi de senti-mentul inutilităţii, pri-vindu-se şi tăinuindu-şinehotărârile; razelelumii se scăldau pe chi-purile lor radioase. Se în-toarse spre elcercetându-l cu atenţie;începu să-l mângâie şialinte, întărâtându-l:

- Îi aşteptăm sau le-oluăm înainte?

Se furişară înapoiprintre copaci ca douăumbre fugare ţinându-se iarăşi de mâini dargrupul răsfirat se apro-pia; fuseseră zăriţi… deacum nu se mai fereau şialergau ca două victimedisperate căutându-şi si-hăstriile. Ceilalţi înţele-seră şi nu-i maiurmăriră, curând s-au

pierdut în cetate, prin ie-şirile nenumărate, în la-birinturile nesfârşitedintre pietre şi ziduripână găsiră în situltransformat, locuinţa is-păşită de tradiţii şi plinăde vise bizare moştenitedin viitorul tăinuit; zes-trea care-au găsit-o aicile era suficientă… nu letrebuia decât o mână defân răspândit la întâm-plare, mirosind a flori-cele albastre dinpăduricea de pe malulstrălucitor al Dunării.

Au luat maşina şi s-auscurs nevăzuţi prin ţinu-tul dobrogean; au par-curs într-o clipitădrumul, de la apa curgă-toare la Marea cea mare,trecând prin sate pără-site de arşiţa zilelor,ajungând în sfârşit laaltă cetate.

Histria, îi aştepta flă-mândă, gata să-şi sacri-fice mileniile depustietate.

Pelicanii majestoşi seabăteau în cohorte asu-pra lacurilor din jur. El,vroia să-i ofere peşte…un peşte deosebit să în-tărească legătura lor ne-întreruptă cu supuşenia,neîngrădită de perspec-tiva imprevizibilului.

Au lăsat papucul albpe un drum pierdut înnisip, bătut de căruţelebraconierilor, împotmo-lit în bălţi şi stufăriş.

Peisajul se schim-base… au zărit doi copiialergând dezlânaţi pelângă bălţi cu beţe înmâini iar ei… au luat-oîncetişor dezlegaţi de ju-răminte, îmbrăţişaţi, îm-pletind aripi eclectice,pândind şi aspirând la

Cetăţi pereche

Continuare înpagina următoare�

Page 31: 39 Ion Iancu Vale - climate.literare.roclimate.literare.ro/arhiva/39.pdf · 3 nr. 39 februarie 2011 Ion Iancu Vale Din ce în ce mai cu-rios, fascinat de diversi-tatea imaginilor,

31

nr. 39 � februarie 2011

Poezie

prinderea reginei peşti-lor… rândunica de mare;noi, muritorii avem oca-zia o singură dată înviaţă să-i cercetăm privi-rea aprinsă şi dinţii în-cleştaţi a moarte; lacherhana, lipovenii îi aş-teptau să-şi arate marfaascunsă de ochii binevoi-tori ai şefilor; ameţiţi înaroma aspră a viitoarelorprăzi le căzuseră canadă-n plus victimele…peştii solzoşi, argintii deun colorit indescifrabilaruncând iridescenţeinegalabile... ca de fieca -re dată erau uimiţi de va-rietatea sorturilor.. auvăzut păstrugi încovo-iate, moruni uriaşi cubutoane osoase şi pe mij-loc un simplu cartilajgălbui fluorescent; păs-trăvi de mare cu puncti-şoare de-un coloritimpresionant atingândtoată gama spectrală;anghile uriaşe cu sângeotrăvitor a căror vitali-tate îi uluia când trebuia

să le apuce corpul alune-cos; ele se rulau în jurulmâinii ca un blestem ce-l proferau necesităţii car-nivorelor… ciclică răzbu -nătoare vendetă; sta-vrizi, guvizi şi minuna-tele scrumbii albastre,lufari ambiţioşi, neîntre-cuţi la gust, labani argin-tii egali orientaţi, chefaliprăpăstioşi cu zalele cur-gând ca nişte râuri neîn-trerupte; la rând urmaubarbunii mustăcioşi,dragoni cu spini parali-zanţi, zarganul cu cioculşi spinarea verde, fosfo-rescentă; bogăţia măriile arătau cambule, cal-cani şi limbi de mare cunasturii gustoşi şi pălă-mida roz-vineţie, rechi-nii promiţători cu pieleaîntunecoasă şi aspră; ul-tima a apărut regina, ro-bustă cu aripile înfoiateîncingând lanţuri brune,roşcat-verzui pe spate;fâlfâindu-le, se decon-spira arătându-şi dor-sala albăstruie-roză şiburta gălbuie. Au tresăritrecunoscând-o fără tă-

gadă, şi-au rămas uimiţide frumuseţea ei nefi-rească!

Animalele prezentedin folclor: corbi, scorpii,cai, vulpi şi pisicile maro-nii completau tabloulvieţuitoarelor mării dinnăvod, alături de vestiţiicurcani sălbatici care sestrigau în curtea fără desfârşit a pescarilor; cândaveau nevoie, pescăruşiierau momiţi în plase cu omână de mărunţiş: cea-tal, hamsii, rizeafcă albă,gingirică, aterină şi baca-lia vicioasă fiindcă mareasecătuită refuza să maidea altceva drept hranăşi trebuia văzduhul de lu-mină să satisfacă cerereaneostoită a omului.

Au despicat mai multdecât suficient trecândprin spălătoria vieţii.

Sătui de risipă şi în-cărcaţi de patimi pârjo-lite, au plecat însprecetate unde-au găsit altălocuinţă lacustră acope-rită de aştrii; îşi clădeauîn nisip năzuinţele, pig-mentate într-un albas-

tru-cenuşiu întunecat şiprofeţii deşarte. Nu maiaveau ochi pentru nimicaltceva, răscolind numaipentru ei, vârtejul amin-tirilor; se vedeau stăpâ-nind rotocol, veşniciaîmpreună… asfinţitul îşilăbărţa chipul neîndes-tulat al clipelor mai lungica orice închipuiri; fan-tomatice linişti dintr-unapus indicibil, franjuratîn culori plăpânde… gal-ben-roşiatice întăreauviziunile; văzduhul al-bastru se destrămasegradat prin goblenuri îndegrade; lumina pătrun-sese peste zgomotul apă-sător al înserării; mareaînnegrită se bucura îm-pingând spuma valurilornesfârşite spre ţărm iarîntunericul, înstăpânitpe oriunde, aruncaumbre lungi spectrale.

Pluteau singuraticirăscolind secolele în aş-teptări; dezmăţul pregă-tit de natură a căzut cutoate stelele din cer… seapropia furtuna întâlni-rii cu astrul selenar!

Cetăţi pereche�

Poeme deNicu Tănase

Să juri căn-ai să mă omoriAm fost cu tine în altă lume,Am stat în ploaie amândoi,Ploua frumos, adânc , cu spume,Şi nu era pic de noroi.Ţi-am mângâiat pletele ude,Ce fericiţi am fost atunci,Ca doi copii fără de rude,Uitaţi de datini şi porunci.Am fost în altă viaţă , noi,Şi prin istorii ne-am jucat,Am stat în soare şi în ploi,Mamuţi şi miere am mâncat,

Ce lume am pierdut, fugindSpre iluzoria izbândă!De-atunci sperăm trăindMereu cu sufletul la pândă,Eu te iubesc şi acum din greu,Hai să fugim în acea lumeÎn care plouă mai mereuFrumos, adânc, cu calde spume,Iar când, în soare uneori,Mamuţi şi miere vom mânca,Să juri că n-ai să mă omoriDe primitiv te-oi săruta.

ÎmpăcareCum să trec şi-această stâncă,Cum să mă împac cu tine,Eu sunt glonţul ce aşteaptăÎmblânziri de carabine.

Nu în război, nu în aventură,Dorul vreau să-l risipesc,

De eşti puşcă, dragă puşcă,Eu îţi spun că te iubesc.

Cum să trec şi-această rană,Toamna ta întreg să fiu,Scoate gloanţele din minePână nu e prea târziu.

De nu te aşezi la masăDespre pace să vorbim,Lasă frunzele să cadă,Nici copaci să nu mai fim.

Pune ca balsam pe sufletUn sărut de armistiţiu,Să ne împăcăm spre searăÎn tranşee de solstiţiu.

Nu în război, nu în aventurăDorul vreau să-l risipesc,De eşti puşcă, dragă puşcă,Eu îţi spun că te iubesc.

Page 32: 39 Ion Iancu Vale - climate.literare.roclimate.literare.ro/arhiva/39.pdf · 3 nr. 39 februarie 2011 Ion Iancu Vale Din ce în ce mai cu-rios, fascinat de diversi-tatea imaginilor,

32

nr. 39 � februarie 2011

Cronică

Gheorghe A. Stroia

Nu pot să nu spun căexistă în viaţa noastrămomente, al căror sensnu-l putem desluşi. Căexistă lângă noi, înumbră sau într-o lumeimpusă artificial de cei-lalţi, oameni şi destinecare strălucesc, dar pe acăror lumină o recuzămcu încăpăţânare. Nu potsă nu mă simt mândru,să descopăr pe plaiurilevrâncene oameni caretrăiesc doar pentru ascrie, care nu respiră,decât pentru a aduce ce-lorlalţi o rază de spe-ranţă. Despre un astfelde om - Ion Lazăr daCoza - am aflat nu defoarte multă vreme. Cudeosebită emoţie, am în-ceput să citesc mai întâiversurile lui Ion Lazăr daCoza, strânse într-o cartede suflet, intitulată „La-birintul de zăpadă” (Edi-tura Salonul Literar,Focşani – 2002). M-amsimţit, pentru o vreme,ca un condamnat la ne-murire, ce fusese uitat înlabirintul timpului, fărăa găsi o cale de scăpare.Până când am realizat căsingura cale de evadaredin „labirintul de ză-padă” era să rostesc perând fiecare poezie ca peo incantaţie, pentru a măelibera din rutina coti-diană, care mă ţinea pri-zonier acolo. Carteadespre care aş dori să văvorbesc este o minunatăcarte de povestiri, intitu-lată „Crucea umbrelor”(Editura Palas, Focşani– 2008). Este remarca-bilă versatilitatea literarăa autorului, care trece cuuşurinţă de la simbolis-tica liricii la complexita-

tea unei cărţi de proză. Aş începe prin a vi-l

descrie pe autor, aşacum puţini îl cunosc:sensibil (delicat caaroma unei flori crescutepe povârnişul unui deal,sub soarele amiezii) dar,viguros şi stăpân pe sine( precum un falnic secu-lar gorun rătăcit prin pă-durea tânără). Iată cespune talentatul poetValeriu Anghel, care-iprefaţează cartea şi nedezvăluie un Ion Lazărda Coza, „Născut în ziuaechinocţiului de primă-vară-21 martie 1963, darînregistrat, printr-un ha-zard, pe 2 aprilie – ziuapăgubosului Tândală,zice el – Ion Lazăr, care,începând cu acest volum,îşi adaugă la nume denu-

mirea satului natal dinTulnicii Vrancei, n-aurmat, din cauza uneimaladii, decât cursurileunui liceu dintr-o locali-tate braşoveană. Con-strâns la un universlimitat, s-a dedicat scri-sului, explorând în felulacesta alte şi alte lumi.Prin anul 1987 avea sădebuteze cu un poem înrevista craioveană Ra-muri. Au urmat apoidouă premii la concursu-rile interjudeţene depoezie, în 2001 primindPremiul Salonului Lite-rar Dragosloveni (Vran-cea) pentru debut cuvolumul de poezii Labi-rintul de zăpadă. În de-cembrie 2006 debuteazăcu proză în revista ie-şeană Convorbiri Lite-

rare, iar cu volumul defaţă editorial ”

Ion Lazăr da Cozaeste o apariţie literară in-solită în peisajul vrân-cean, plaiuribinecuvântate de Dum-nezeu, care au dăruit is-toriei literaturii române- nume de valoare, scrii-tori şi poeţi de frunte. Ceeste oarecum caracteris-tic scriitorilor acestor lo-curi? Multe dintre lucră -rile acestora poartă oamprentă puternic lo-cală, o specificitate aunei lumi, deosebit depitoreşti. O lume în careundeva - uitate în nemu-rire - se păstrează obice-iuri şi tradiţii arhaice, ceuimesc încă prin origina-litate şi semnificaţii. Lu -cru, cu atât mai onorabilpentru literatura vrân-ceană, cu cât ne gândimcă istoria este întregulformat din istoriile unorlocuri, ale unor rădăciniadânc înfipte în pereni-tatea neamului româ-nesc. Aşa după cum scrieşi Ion Lazăr da Coza,care-şi identifică numelecu cel al localităţii natale,un semn de preţuire darşi de vehemenţă în pro-movarea unicităţii plaiu-rilor vrâncene. Recu -noaştem, din scrierilesale unele tradiţii şi obi-ceiuri strămoşeşti, pecare locuitorii de lamunte le mai practică şiastăzi.

În carte apar 12 po-vestiri – numărul 12 are(în sine) o simbolisticăaparte. N-aş dori să fac oincursiune în numerolo-gie dar, vreau să-i „de-monstrez” autorului căeste purtătorul unui des-

Ion Lazăr da Coza:

„Crucea umbrelor” sau„Construirea valorilor

unui destin pereverberanta nobleţea propriilor rădăcini”

Continuare înpagina următoare�

Page 33: 39 Ion Iancu Vale - climate.literare.roclimate.literare.ro/arhiva/39.pdf · 3 nr. 39 februarie 2011 Ion Iancu Vale Din ce în ce mai cu-rios, fascinat de diversi-tatea imaginilor,

33

nr. 39 � februarie 2011

***

tin promiţător, că are as-trele de partea sa şi căenergia care „ţâşneşte”din izvoarele fiinţei salesunt profunde şi sănă-toase. Nu ştiu dacă şi au-torul s-a gândit laaceasta dar, aş dori să-ireamintesc că (din maimulte puncte de vedere)- 12 este numărul apos-tolilor, dar şi al luniloranului, fiind consideratsimbolul echilibruluidivin. Echilibru care-l şidovedeşte prin scriereaunor pagini de proză cuintriga şi finalul foartebine conturate. Numărul12 e considerat a fi ve-chiul număr al încheieriiunui ciclu, întrucât sem-nalează sfârşitul copilă-riei şi primele stadii alematurităţii. Dacă ar fi săfacem o analogie, putemspune că prin acestvolum de proză, IonLazăr da Coza îşi dove-deşte că poate trece laurmătoarea etapă din ca-riera sa de scriitor: de lacea a poeziei – desprecare se spune că esteapanajul tinereţii, la ceaa maturităţii literare(proza). Iertată-mi fie,această scurtă parantezădar, am făcut-o pentruautor, să-i mai colorezpuţin zâmbetul şi să-itrimită o rază de spe-ranţă la lecturarea aces-tor rânduri.

Şi încheind paranteza„numerologică” de mai-sus, putem trece la lu-crurile de substanţă cepot fi spuse despre scrii-torul Ion Lazăr da Cozaşi despre scrierile sale.Am regăsit în paginilecărţii, multe întâmplări,pe care mi le aduc şi euaminte din copilărie. M-am revăzut copil, prin

rândurile acestei scrierişi am retrăit cu sufletulla gură fiecare cuvânt,fiecare frază. Ion Lazărda Coza se pricepe deminune să creeze mister,să învăluie în ceaţă per-sonajele, pe care apoi săle creioneze cu peniţa în-muiată în cărbune. În„Olarul”, autorul rela-tează despre obiceiurilefunerare de la ţară, cânduna dintre persoaneledragi călătoreşte spre oţară a umbrelor, din carenu se mai poate întoarce- decât ca amintire. În-tâmplarea ni-l dezvăluiepe autorul-copil având oaccentuată fragilitateemoţională, din care sin-gura scăpare nu poate fidecât mângâiereamamei sale. Tăcut şigânditor, copilul deatunci îşi adresează totfelul de întrebări tulbu-rătoare, care te poartă cugândul la întrebările pecare omul şi le-a adresatdintotdeauna: „de cemoare omul?”, „oare,moartea doare?”, „vamai veni cândva în-apoi?”. Autorul nu răs-punde în mod deliberatacestor întrebări, darcreează suspans şi în-carcă paginile cărţii cudoza aceea de profund,de uman, confirmându-se în egală măsură, la-tura sensibilă a perso- nalităţii sale. Partea des-criptivă a întâmplăriloreste amănunţită, se suc-ced o multitudine de deta-lii care, aşezate într-osuccesiune logică, nu bul-versează ci creează atmos-feră, încălzesc spiritul.

Ion Lazăr se pricepede minune să brodezecuvintele, înşirând în fie-care povestire un fir epic

limpede, clar, reuşindsă-şi păstreze o structurăaerisită, logică, raţio-nală. Deşi limbajul scrie-rilor din „Crucea um -brelor” este unul mo-dern, postarea cuvinte-lor în frază şi sonoritatealor este de multe ori unaarhaică, autorul inten-ţionând printr-un astfelde demers să creeze auraaceea de vechi, de auten-tic, să reconstituie vre-murile cât mai aproapede strălucirea lor origi-nară: „Săftica pierdeadin firea ei băieţească şialuneca blând, cu formeşi gesturi spre împlinireade mireasă. În anul acelaurşii munţilor s-au as-cuns mai devreme înbârloguri. Totuşi n-a fosto iarnă grea. M-am as-cuns în obşte, am încro-pit un gard, ca să ştie şialţii că acolo va fi loculrădăcinilor mele, am pusbolovani de temelie şi-am ridicat casă cum numulţi visau pe la frescebătrâne, făcătoare de mi-nuni. Vândusem eu toatemioarele şi toţi batalii,dar cu banii luaţi abiareuşisem să-i pun chipiude şindrilă… Gândul mi-era numai la Săftica. Toţio pofteau în horă, toţivroiau să o învârtă-n joc.Se arăta veselă şi zglobiecând dănţuia cu alţii. Seîmbujora. Când o che-mam eu,parcă îşi petre-cea duhovnicul la babesă-l descânte de deochi”(Alte veri). Prin stilulclar şi concis de a po-vesti, dar şi prin culoareape care autorul o dă per-sonajelor sale, am revă-zut (de multe ori) firulepic ale operelor marilorprozatori (Marin Preda,Ioan Slavici, Ion Creangă

şi de ce nu – construcţiasintactică a frazelor luiFănuş Neagu).

Deşi multe dintre po-vestiri au fost scrise într-un registru grav, ele auun subtil umor de cir-cumstanţă, ce reuşeştesă descreţească frunteacititorului şi să-i redeapofta de lectură. Perso-najele cărţii sunt creio-nate cu foarte mareatenţie, sunt pitoreşti,unele parcă desprinsedin poveştile neamului,altele continuând filonulde aur al unor scrierimemorabile (Moro-mete). Destinele perso-najelor cărţii suntdeseori tragice, autorullăsând povestirilor saleun final deschis, uşorambiguu, incitându-şicititorul la completareaacestora fie prin „con-struirea” unui scenariupropriu, fie prin inter-pretarea mesajului definal. Unele secvenţe alecărţii sunt de facturăfantastică, acestea confe-rind povestirii în sine, odoză de mister - fie deinedit, fie de poveste(Comoara). Dedicaţiilepovestirilor cărţii suntadresate unor personali-tăţi vrâncene de care au-torul este legat afectiv şicărora le datorează înce-puturile sale literare.Sunt nominalizaţi poeţi,precum: Dumitru Pri-cop, Gheorghe Sbârciog,Constantin Ghiniţă, IonPanait, Corneliu Fotea,întraţi deja în valorile depatrimoniu ale culturiivrâncene şi naţionale.Prin rostirea unor astfelde nume, autorul ne ilus-trează fondul său sufle-

Continuare înpagina următoare�

Page 34: 39 Ion Iancu Vale - climate.literare.roclimate.literare.ro/arhiva/39.pdf · 3 nr. 39 februarie 2011 Ion Iancu Vale Din ce în ce mai cu-rios, fascinat de diversi-tatea imaginilor,

34

nr. 39 � februarie 2011

Poezie

tesc: senin, curat şi plinde recunoştinţă faţă deoameni – în genere. Ceeste special în proza luida Coza? Un fioraproape liric, care-i tră-dează veleităţile poetice,o emulaţie unică, ce te„prinde” prin relatărilesale de calitate. Spre fi-nalul cărţii, autorul re-vine cu povestiri dintimpul nostru, în careproblemele legate de in-tegrarea europeană şicreşterea punctului depensie sunt aprig dezbă-tute, ca într-o poiană alui Iocan. Sentimentulpe care ţi-l dă o astfellectură este acela de con-fort, de profunzime, pur-tând o simbolistică

specială. Scrierea de faţăeste – cu certitudine – oscriere puternică, pur-tând amprenta unică aautorului – originalitate,forţă şi vitalitate. PentruIon Lazăr da Coza, scri-sul este un perpetuummobile, care îl animă, îlrevigorează, îi ascutesimţurile şi mintea. Lamasa sa de scris, autorulse simte în elementulsău, se simte împlinit şio dovedeşte din plin,creînd pagini memora-bile. Lumina degajată descrierile lui Da Coza estespecială: este lumina su-fletului care scrie dindragoste faţă de oameni,din dorinţa sa de înţele-gere şi confirmare a unoradevăruri. Pot spune – şieste un punct de vedere

strict personal – despre„Crucea umbrelor”, căeste „jurnalul nescris” alunui sat, ale unor rădă-cini de care autorul sesimte foarte mândru şieste îndreptăţit să sesimtă astfel. Vă îndemnsă citiţi povestirile din„Crucea umbrelor”, pen-tru a vă încărca cu sec-venţe de veritabilăliteratură, scrise cu patosşi cu o rară sensibilitate.

Sunt sigur că vocea auto-rului – cu timbrul săuunic – o vom auzi, calede multe scrieri de acumîncolo, pe care n-oputem primi decât cubucurie, de fiecare dată.Îi urez vrânceanului - cemusteşte de talent - drumbun pe calea pe care se re-găseşte din plin, aceea aunei vocaţii şi a unei forţecreatoare spectaculoase !

Ioan Lazăr da Coza�

Iubire printre aștri Mă-mbăt cu-a mea iubire,Cu chipul drag din sufletŞi-ncerc în crunta-mi fireSă-i fac şi Ei un loc de umblet.

Dar draga mea iubită,Doar efemeru-l gustă,Iar tot ce este-astral,Se pare c-o dezgustă.Sunt prins de Ea cu focul,Ce-mi arde tot în suflet,Şi nu-i găsesc în veşnic,Acea cale de umblet.

Ştiam c-aşa va fi,

Dar tot speram că, poate,Veni-va-n Timp o zi,Să le-mplinesc pe toate.

Acum mă-ntorc rănit,Acasă, printre aştri,Să gust iarăşi din cupa,Înţelepciunii Geniilor sihaştri.

Si-atunci privirea-mi va răzbate,Către firavul Cerc de jos,În care tot ce-i efemer se zbate,Făr’ de folos, Făr’ de folos.

TalazurileDe ce se-ntorc doar doi pescari,Din trei plecaţi în larg?Oh! Sunt sigur că talazurile mari,

Au sfărâmat încă un mic catarg,Ducând către străfunduri,Bărcuţa amărâtului pescar,Ce strigă disperat la cei scăpaţi,Dar e-‘n zadar,Căci de-l ajută, Sortiţi vor fi să piară şi ei,Alături de acel pescarcu soart-amarăŞi astfel, de pe ţărmu-‘nsinguratde grabnica-‘nserare,Nici cei pescari rămaşin-or să se vadă-n zare.

GândaculTu ai făcut din mine-un ucigaş,Gândac rebel ce rătăceaiprin baia casei mele,În amintirea mea tuŢi-ai făcut făgaş,Şi mi-ai lăsat în suflet trăiri grele.

Tot mă gândesc că drepteu nu aveam,Ca să opresc din drumul ei o viaţă,Mai bine te-aruncam pe geam,Chiar dac-afară era frig,zloată şi ceaţă.

Debut poetic

MihaiArdeleanu

Page 35: 39 Ion Iancu Vale - climate.literare.roclimate.literare.ro/arhiva/39.pdf · 3 nr. 39 februarie 2011 Ion Iancu Vale Din ce în ce mai cu-rios, fascinat de diversi-tatea imaginilor,

35

nr. 39 � februarie 2011

Eseu

Brăduţ Florescu,Thailanda

României i-a dispărutrostul. E o ţară fără rost,în orice sens vreţi voi. Oţară cu oameni fără rost,cu oraşe fără rost, cudrumuri fără rost, cubani, muzică, maşini şiţoale fără rost, cu relaţiişi discuţii fără rost, cuminciuni şi înşelătoriicare nu duc nicăieri.Există trei mari surse derost pe lumea asta mare: familia (bătrânii), pa-mântul şi credinţa.

BătrâniiRomânia îi batjoco-

reşte cu sadism de 20 deani. Îi ţine în foame şi înfrig. Sunt umiliţi, brus-caţi de functionari, uitaţide copii, călcaţi de ma-şini pe trecerea de pie-toni. Sunt scoşi la vot, cavitele, momiţi cu un kilde ulei sau de mălai decare, dinadins, au fostprivaţi prin pensii derahat. Vite slabe, flă-mânde şi bătute, asta auajuns bătrânii noştri.Câini ţinuti afară iarna,fără măcar o mână depaie sub ciolane. Dar, cee cel mai grav, sunt nefo-losiţi. O fonotecă vie deexperienţă şi înţelep-ciune a unei generaţiicare a trăit atâtea groză-vii e ştearsă de pe bandă,ca să tragem manelepeste. Fără bătrâni nuexistă familie. Fără bă-trâni nu există viitor.

PământulCare pământ? Cine

mai e legat de pământ în

ţara aia? Cine-l mai areşi cine mai poate rodiceva din el? MajestateaSa Regele Thailandeisustine un program carese intituleaza „Suffi-ciency Economy“, princare oamenii sunt încu-rajati sa creasca pe langacase tot ce le trebuie: unfruct, o leguma, o gaina,un purcel. Foarte inteli-gent. Daca se întamplavreo criza globala de ali-mente, thailandezii vorsupravietui fara ajutoarede la tarile „prietene“. Lanoi chestia asta se nu-meste „agricultura desubzistenta“ si lui tantiEuropa nu-i place. TantiEuropa vrea ca taraniisa-si cumpere rosiile sisoriciul de la hypermar-keturi frantuzesti si ger-mane, ca de-aia avemUE. Cantatul cocosilordimineata, latratul veselal lui Grivei, grohaitul luiGhita pana de Ignat, cor-codusele furate de la ve-cini si iazul cu salcii sibroaste sunt imagini pecare castratii de la Bru-xelles nu le-au trait, nu lepot întelege si, prin ur-mare, le califica dreptniste arhaisme barbare.Sa dispara! Din betivii,lenesii si nebunii satuluise trag astia care ne con-duc acum. Neam de ne-amul lor n-a avutpamant, ca nu erau înstare sa-l munceasca. Nustiu ce înseamna paman-tul, cata liniste si cata

putere îti da, ce povestiîti spune si cat sensaduce fiecarei dimineţi şifiecărei seri. I-au urat în-totdeauna pe cei care setrezeau la 5 dimineaţa şiplecau la câmp cu ciorbaîn sufertaş. Pe toţi gân-gavii şi pe toţi puturoşiiăştia i-au făcut comuni-ştii primari, secretari departid, şefi de puşcăriisau de cămine culturale.Pe toţi ăştia, care au nea -mul îngropat la margi-nea cimitirului, de milă,de silă, creştineşte.

CredinţaO mai poartă doar bă-

trânii şi ţăranii, câţi maisunt, cât mai sunt. Unstrai vechi, cusut cu firde aur, un strai vechi,greu de îmbrăcat, greude dat jos, care trebuieîmpăturit într-un felanume şi pus la loc înlada de zestre împreunăcu busuioc, smirnă şiflori de câmp. Pus bine,că poate îl va mai purtacineva. Când or să moarăoamenii ăştia, o să-l ia cuei la cer pe Dumnezeu.Avem, în schimb, o va-riantă modernă de cre-dinţa, cu fermoar şi arici,prin care ţi se văd şi ţâ-ţele şi portofelul burdu-şit. Se poartă la nunţi,botezuri si înmormân-tări, la alegeri, la inunda-ţii, la sfinţiri de sedii şiaghesmuiri de maşini lu-

xoase, la pomenireaeroilor Revoluţiei. Se ac-cesorizează cu cruci fă-cute în grabă şi cu un„Tatăl nostru“ spus pejumătate, că trebuie sărăspunzi la mobil. Scuze,domnu’ părinte, e ur-gent.

Fugim de ceva ca săajungem nicăieri. Nevindem pământul să facăăştia depozite şi vile deneam prost pe el. Nesunăm bunicii doar deziua lor, dacă au maiprins-o. Bisericile se în-mulţesc, credincioşii seîmpuţinează, sfinţii depe pereţi se gândesc se-rios să aplice pentru vizade Canada. Fetele noas-tre se prostituează pânăgăsesc un italian bătrânşi cu bani, cu care se mă-rită. Băieţii noştri furăbancomate, joacă la po-kere şi beau de stingpentru că ştiu de la tele-vizor că fetele noastrevor bani, altfel se prosti-tuează. Părinţii noştripleacă să culeagă căp-şune şi să-i spele la c**pe vestici. Iar noi faceminfarct şi cancer pentrumultinaţionalele lor,conduse de securiştiinoştri. Sună-ţi familia,pune o sămânţă într-unghiveci şi aprinde o lu-mânare pentru vii şipentru morţ i.

România,o ţară fără rost?

Page 36: 39 Ion Iancu Vale - climate.literare.roclimate.literare.ro/arhiva/39.pdf · 3 nr. 39 februarie 2011 Ion Iancu Vale Din ce în ce mai cu-rios, fascinat de diversi-tatea imaginilor,

36

nr. 39 � februarie 2011

Eveniment

Într-o atmosferă desărbătoare, în data de 17ianuarie 2011, au fost ce-lebraţi cei 161 de ani dela naşterea marelui poetMihai Eminescu la Li-ceul Teoretic “Petru Cer-cel” din Târgovişte.

Activitatea, iniţiată şicoordonată de bibliote-car Gabriela Stroescu, aavut drept obiective: evi-denţierea rolului biblio-tecii şcolare în educaţiatinerilor, îmbogăţireauniversului de cunoaş-tere, dezvoltarea creati-vităţii literar-artistice,îmbogăţirea cunoştinţe-lor cu privire la viaţa ma-relui poet, memorareacelor mai semnificativedintre poeziile emines-ciene, dezvoltarea inte-resului pentru lectură,utilizarea metodelor cla-sice şi moderne pentruinformare şi comuni-care.

Pentru atingerea o -biec tivelor au fost impli-caţi elevii clasei a X-a Fîndrumaţi de profesorVeronica Lică şi bibliote-car Gabriela Stroescu.

La acţiune au partici-pat: Profesor Aurelia Că-liman, directorulLiceului Teoretic “PetruCercel” din Târgovişte şiprofesor Iustin Gro-pescu, consilierul educa-tiv al liceului.

Activitatea a cuprinsurmătoarele secţiuni:1. Să ştim mai multedespre Mihai Emi-nescu, prezentări reali-zate de elevii CristinaComan şi MihaelaBucur. 2. Să ne amin-tim de Eminescu, filmdocumentar despre viaţascriitorului, prezentat debibliotecar GabrielaStroescu 3. Eminescu

inedit, prezentari dema teriale în care suntsur prinse întâmplăriinedite din viaţa poetu-lui: corespondenţa dedra goste dintre VeronicaMicle şi Mihai Eminescu(Stângaciu DumitrescuSebastian), despre socie-tatea vremii – petrecereatimpului liber, teatru,parcuri, vestimentaţia(Ro xa na Chiţescu şi Ele -o nora Câmpeanu), cri-tică literară (DianaPetcu) 4. Colaje reali-zate de elevi – concursla care au participat ele-vii: Roxana Chiţescu,Eugenia Gavrilă, Mădă-lina Vârjoghe, David Co-jocaru, Lavinia Badea,Mădălina Râncă. 5. Pre-zentare de carte. Ex-poziţie realizată şiprezentată de elevi cu-prinzând diferite ediţiiale volumelor de poeziiale lui Eminescu, albumede romanţe pe versurilelui Eminescu, dicţionareşi cărţi ilustrate. 6.Omagierea lui Emi-nescu - „Luceafărulpoeziei româneşti” -concurs de recitări din li-rica eminesciană. Au in-trat in concurs poeziile„Eu nu cred în Iehova”recitată de MihaelaBucur, „Lacul” recitată

de Chiţescu Roxana,„Când însuşi glasul” reci-tată de Raluca Mototo-lea, „Mai am un singurdor” recitată de SilviaPencea, „Odă (în metruantic)” recitată de DavidCojocaru, „Crăiasa dinpoveşti” recitată de Lavi-

nia Badea, „Şi dacă” reci-tată de Marian- Alexan-dru Matei.

În încheierea activită-ţii organizatorii au înmâ-nat tuturor elevilordiplome de participare şipremii. La secţiunea Co-laje realizate de elevilocul I a fost acordat ele-vei Chiţescu Roxana iarlocul al II-lea elevelorGavrilă Eugenia şi Vârjo-ghe Mădălina. La secţiu-nea Concurs „Dor deEminescu” premiul I afost acordat elevei BucurMihaela pentru recitareapoeziei „Eu nu cred niciîn Iehova” iar premiul alII-lea, elevului CojocaruDavid pentru recitareapoeziei „Odă (în metruantic)”.

Elevii şcolii “Prof.Paul Bănică” din Târgo-vişte au participat, cuocazia aniversării zileide naştere a poetuluiMihai Eminescu, laspectacolul “Vreme tre -ce, vreme vine…” orga -ni zat de bibliotecarCătălina-Valentina Să-vulescu împreună cuprofesorii catedrei delimba şi literatura ro-mână a şcolii şi în parte-neriat cu Casa CorpuluiDidactic Dâmboviţaprin bibliotecar Ma-nuela-Elena Dragoş.

În cadrul activităţii,organizată în cancelariaşcolii, au răsunat poe-ziile şi cântecele com-puse pe versurilepo e tului Mihai Emi-nescu, prezentate deelevii claselor primare.

Elevii claselor a III-aşi a IV-a au prezentat unmontaj literar închinat

marelui poet iar eleviiclaselor I şi a II-a auparticipat la concursulde recitări ai cărui pre-mianţi cu locul I au fostelevii: Raluca Mateoiu,Miladia Gheorghe şiŞtefan Gusti.

A avut loc şi un con-curs de desene şi colajecu tematică emines-ciană la care au partici-pat toţi elevii şcolii.Premianţii acestui con-curs au fost elevii: AnaDiaconescu, CristinaIor dache şi CătălinaPre da.

În încheiere au fostînmânate diplome şimedalii câştigătorilor şidiploma de participaretuturor elevilor şi cadre-lor didactice care aucontribuit la reuşitaacestei activităţi.

Pagină realizată deManuela-Elena Dragoş

Vreme trece, vreme vine…

Dor de Eminescu

Page 37: 39 Ion Iancu Vale - climate.literare.roclimate.literare.ro/arhiva/39.pdf · 3 nr. 39 februarie 2011 Ion Iancu Vale Din ce în ce mai cu-rios, fascinat de diversi-tatea imaginilor,

37

nr. 39 � februarie 2011

Eveniment

Nu de prea multăvreme Iulian Mărculescua părăsit aceste melea-guri pământene, lăsândîn urma lui regrete şi la-crimi, pentru că aşa cumveţi vedea în continuarea fost o persoană şi opersonalitate de o excep-ţională condiţie umană.Cu şase ani în urmă, cuocazia împlinirii a 80 deani de viaţă şi a apariţieivolumului al doilea acărţii sale „Jurnal în pia-tră şi şiţă“ (a mai publi-cat cărţile „Jurnalul unuianalfabet“ şi „După 30de ani“), bunul său prie-ten, prof. dr. Radu Nego-escu, scria în prefaţaacestei cărţi:

„Iuli adună 80 de anidintre care vreo 70 pe-trecuţi la maşina decusut, cu un ochi în sfo-ricele iar cu altul afarăprin vitrina larg deschisăcătre fârtaţii din Pietro-şiţa pentru a înregistraîntâmplările despre careface astăzi, cum binespune Ion Iancu Vale,încă-mărturisire.

Dacă ochii sunt astfelocupaţi, mintea, ehei,colindă prin văi şi munţi,pe la horoabe şi schiturialergând după iele maimult sau mai puţin dâm-boviţene, după miros defân cosit, după parfumde ţuică trasă din scurt...Cu ochii şi mintea astfelocupate nu e de mirare,că vreo cusătură va fi fostluat-o razna spre sudăl-misire de la Nea Nică în-

ainte ca, în anii libertăţiide astăzi, Iuli să stea maiales la masa de scrisdecât la Zingerul stră-moşesc al anilor 30.

Iuli din viaţă estesimplu, sincer şi credin-cios aşa cum ar fi să fietot pietroşiţeanul acestor8 decenii din urmă dacănu l-ar fi, într-o măsură,scâlciat frecuşul cu rău-tăţile acestei lumi.

Iuli din carte punepeste viaţa zilnică a Pie-troşiţei harul talentuluisău ce limpezeşte spreslăvi şi posteritate gân-dul curat, alungând lafund zgura păcatelornoastre, individuale saude obşte.

Astfel desprinzândlimpezimea de suflet debalastul neputinţeloromeneşti, Iuli face lu-crare ziditoare, inspiratăde Pietroşiţa dar rezo-nând cu mulţi dintre me-gieşii noştri norddâmboviţeni şi poatechiar cu sufletul româ-nesc „ in toto”.

Dacă în volumul întâiIuli vorbeşte de timpuripreistorice, pentru Pie-troşiţa tineretului actual,

ce nu împiedică totuşi ci-tirea lui pe nerăsuflate,volumul doi ne pune pemasă istorii contempo-rane ale majorităţii azi-trăitorilor. Este deaşteptat ca unul sau altulsă se regăsească chiar înlitera textului după cumtoţi se vor bucura rein-spirând filtrate prin sen-sibilitatea lui Iuli,spiritul ( pneuma) locu-rilor şi evenimentelorcare le-au marcat vieţile.

Prin asemenea între-prinderi se clădeşte spi-ritul comunitarîndreptat spre senin şipace, adică spre Dumne-zeu, înainte de aplecareaspre mândrie deşartăsau competiţie arţăgoasă

cu alţii.Discursul este tonic.

Sinceritatea – elibera-toare – poate scandalizape unii, dar nu pe omulliber Iuli Mărculescucare ne propune ( cu voiede la Oriţa totuşi) decon-spirarea unor întâmplăride viaţă personală cerămân de obicei bine pi-tite. Ironia şi autoironiaîl lasă să-şi ia zborul sprecântecul de senin şi voiebună la toate meselesale, de scris, de croito-rie, de petrecere – undeîl aşteptăm cu drag încontinuare.”

Acum, nenea Iuli numai poate fi aşteptatdecât în vise, căci „oame-nii buni nu mor, eirămân în visele şi amin-tirile celor care i-auiubit“. Şi mulţi vor fi ceicare îl vor visa şi îşi voraminti de el de acum în-colo, „Jurnalul în piatrăşi şiţă“ fiindu-i chezaş deneuitare.

A consemnatIon Iancu Vale

Iuli Mărculescu nu mai este,„Jurnalul în piatră şi şiţă“ rămâne

Page 38: 39 Ion Iancu Vale - climate.literare.roclimate.literare.ro/arhiva/39.pdf · 3 nr. 39 februarie 2011 Ion Iancu Vale Din ce în ce mai cu-rios, fascinat de diversi-tatea imaginilor,

38

nr. 39 � februarie 2011

***

Stimată prietenă/prieten,Stimată colaboratoare/colaborator,

Aşa cum ai observat din analiza website-ului www.an-treprenorial.ro, proiectul cu titlul „Stimularea spiritului an-treprenorial şi a mediului de afaceri prin îmbunătăţireaperformantelor întreprinderilor şi dezvoltarea competen-ţelor manageriale şi antreprenoriale” se va derula pebaza unui parteneriat încheiat între Universitatea din Cra-iova (Beneficiar) împreună cu un partener transnaţional(INSTITUTO DE FORMACION INTEGRAL - Spania) şi doiparteneri din România (SC EULINK PRO SRL Bucureşti şiSC GLOBAL COMMERCIUM DEVELOPMENT SRL Bucu-reşti).

În data de 17 decembrie 2010 a fost inaugurat Cen-trul-pilot Targovişte, centru de coordonare a activităţiipentru întrega Regiune Sud-Muntenia. La acest centru auînceput înscrierile pentru Grupul-ţintă, grup care va cu-prinde persoane care au domiciliul sau locul demuncă/locul de studiu în zona urbană a judeţelor Argeş,Călăraşi, Dâmboviţa, Giurgiu, Ialomiţa, Prahova, Teleor-man.

În grupul ţintă se pot înscrie persoane din conduce-rea IMM-urilor, întreprinzători, angajaţi, persoane intere-sate de iniţierea unei afaceri (mai multe detalii privindmodalităţile concrete de instruire sunt date în anexa 6).

Practic, orice micro-intreprindere sau IMM care do-reste să îşi îmbunătăţească capacitatea antreprenorialăpoate face acest lucru prin integrarea în cadrul acestuiproiect (a se vedea Obiectivele specifice din cadrul web-site-ului www.antreprenorial.ro). De asemenea, orice per-soană, fie tânără, fie adultă, ce doreşte să iniţieze oactivitate poate găsi forme de instruire sau de consiliereantreprenorială, prin intermediul acestui proiect.

Sloganul „Investeşte în oameni“, slogan specific fon-dului FSE-POSDRU, este o realitate concretă care ajutăla educaţia continuă a celor cu spirit antreprenorial.

Concret, înscrierea în Grupul-ţintă înseamnă, înaceastă etapă, completarea Anexelor 1, 3 si 4, ţinândcont de precizările din Anexa 5. În măsura în care sunteţiinteresaţi de forma/conţinutul acestui proiect, vă rugămsă ne contactaţi fie în scris, fie telefonic.

Pentru detalii suplimentare (ANEXE) accesaţi website-ul http://www.antreprenorial.ro.

Cu deosebită stimă, Nicolae POSTACoordonator local - Centrul Pilot TârgovişteTelefon:0721 001 010E-mail: [email protected]: www.antreprenorial.ro

La moartea tateiA fost în vara asta un vifor nepereche

O ceaţă-adâncă, groasă se revărsa din cerSe auzea un vuiet ca de nebună streche

Vibra strident lumina ca o vergea de fier

Mustea în loc de apă leşie din izvoareŞi-un corb cu cioc de plumb pe casă-ncremenea

Mişcarea şi viaţa se închegau sub soareUrla câinele-n poartă şi tatăl meu murea

Cu slăbiciune mâna-i se întindea spre mineŞi se răcea încet în palma mea de foc

În curte creşteau ruguri de lacrimi şi suspinePlângeau măicuţa, fraţii cu casa la un loc

Când ultimul răsuflet m-a-nfiorat pe faţăŞi-o lacrimă-i căzu din ochiu-ncremenit

S-a răsucit în pieptu-mi un hohot ca o aţăŞi-o poartă grea, de fier spre zare s-a trântitPleca nu-prea-bătrânul, nemângâiatul tata

Un brad neaplecat de vânturi şi de ploiPrivirea-i de mătase şi-o inimă ne-alta

Le înghiţea pământul, le ascundea de noi

Ţipa pe mine carnea şi nu puteam să plângFiindcă s-a dat cu totul şi-n loc nimic n-a vrut

Decât să fim cu toţii pe lângă el - un crângDe arşiţe şi geruri neatins şi nebătut

La fruntea lui icoană lucrată în argintMi-am revărsat preaplinul de remuşcări ascunse

Mă iartă-acuma tată în ceasul ăsta cruntDe câte ţi-am greşit şi vrute şi nevrute

Şi plimbă-te senin prin verzile păduriCăci eu mi-oi ţine drumul ce-mi e predestinatŞi vino-n miez de noapte prin vise să mă furi

Să mă-ncălzească iar surâsul tău brumat.

IIV

Page 39: 39 Ion Iancu Vale - climate.literare.roclimate.literare.ro/arhiva/39.pdf · 3 nr. 39 februarie 2011 Ion Iancu Vale Din ce în ce mai cu-rios, fascinat de diversi-tatea imaginilor,

39

nr. 39 � februarie 2011

***

Ion Iancu Vale pag. 3George Filip 3I.L. Caragiale 4Mircea Horia Simionescu 5Adrian Marino 6Theodor Codreanu 7Victor Sterom 8, 21Mihai Antonescu 9Francisc Ion Divorschak 10Al. Florin Ţene 11Elena Buică 13Radu Mihai Crişan 14Mircea Cotârţă 15Gheorghe Păun 16Maica Tereza 17Lucian Gruia 18Cristi Iordache 18Mahmoud Djamal 19

Nicolae N. Tomoniu 20Florentin Popescu 22Simion Bărbulescu 23Alexandru Manafu 24Gheorghe Palel 25Nicolae Bălaşa 26Gavril Moisa 28Melania Cuc 29Aurel Avram Stănescu 30Nicu Tănase 31Gheorghe A. Stroia 32Mihai Ardeleanu 34Brăduţ Florescu 35Manuela-Elena Dragoş 36Ion Iancu Vale 37Ion Iancu Vale 38Nicolae Posta 38Cristi Dumitrache 39

În acest număr au semnat...

Adresa redacţiei principale:Aleea Arcaşilor, bl. 36, sc. B,ap. 23, Târgovişte, România

Telefoane: 0722 702 578, 0741 732 122

E-mail: [email protected]

Tehnoredactare: Florin-Lucian Dragoş � 0730 863 602 � [email protected] � Culegere text: Reta Sofronie � Corectură: Manuela-Elena Dragoş

Revistă editată de Societatea cultural istorică „ARM“ Târgovişte � ISSN 1843-035X

Redactor-şef (fondator): Mircea Cotârţă, Redactor principal (fondator): Sbastian DrăganColegiul redacţional: Grigore Grigore, Gheorghe Palel, Nicu Tănase, Florea Turiac

Apare sub egida Consiliului Judeţean Dâmboviţa prin Centrul Judeţean deCultură Dâmboviţa şi cu concursul Fundaţiei „Renaşterea Pietroşiţei - Ruralia“

Redacţii asociate - România: Bacău, Bistriţa, Braşov, Cluj-Napoca, Bucureşti, Deva, Focşani, Iaşi,Suceava, Turnu Severin, Hunedoara, Mangalia, Olăneşti, Oradea, Ploieşti, Vrancea);Alte ţări: Canada, Danemarca, Elveţia, Franţa, Gibraltar, Israel, Italia, Macedonia, RepublicaMoldova, Serbia, S.U.A., Ucraina. - Fotoreporter: Tiberiu Rusescu.Răspunderea deontologică a materialelor publicate aparţine exclusiv semnatarilor

Dragi cititori,Urmare a nenumă-

ratelor apeluri de aju-tor în găsireapersoanelor dispăruteîn urma cutremuruluidin Christchurch, insti-tuim „Celula de Criză”a revistei Pagini Româ-neşti în Noua Zeelandă,pentru a putea fi maiorganizaţi şi eficienţi înprimirea şi transmite-rea informaţiilor.

Pentru cei din ţarăcare doresc să afle in-formaţii despre cei

dragi, vom încerca săaflăm rapid aceste in-formaţii pentru dum-neavoastră. Pentru ceicare deţin aceste infor-maţii, vă rugăm să nile transmiteţi imediat,pentru a le putea trans-mite mai departe înRomânia sau în lume.

Adresa noastră de

e-mail este: [email protected]

Telefonul mobil:Cristi Dumitrache0064210575124

Orice detalii aveţi,vă rugăm să ni le trimi-teţi de urgenţă la datelede contact de mai sus.Suntem în permanentcontact cu părintele

Emanuel Crainic din

Christchurch şi cu am-

basadorul României la

Canberra, domnul

Mihai Stuparu.

Mulţumim pentru

orice informaţii şi să

speram că îi vom găsi

sănătoşi.

Numai bine,

Cristi Dumitrache

„Pagini româneşti

din Noua Zeelandă”

Celula de crizăNoua Zeelandă

Page 40: 39 Ion Iancu Vale - climate.literare.roclimate.literare.ro/arhiva/39.pdf · 3 nr. 39 februarie 2011 Ion Iancu Vale Din ce în ce mai cu-rios, fascinat de diversi-tatea imaginilor,

40

nr. 39 � februarie 2011

Gardă la cuvânt