Dimitrie...Editura „Litera Internaþional“ O. P. 33; C.P. 63, sector 1, Bucureºti, România...

Dimitrie

LEGENDE ISTORICE

BOLINTINEANU

Colecþie iniþiatã ºi coordonatã de Anatol Vidraºcu ºi Dan VidraºcuConcepþia graficã a colecþiei: Vladimir Zmeev

Ilustraþii: Emil ChildescuCoperta: Isai Cârmu

REFERINÞE ISTORICO-LITERARE:

Titu Maiorescu, Garabet Ibrãileanu,George Cãlinescu, George Ivaºcu, Nichita Stãnescu,

C. Gh. Marinescu, Z. Ornea, Gabriela Omãt,Alexandru Piru

Editura „Litera Internaþional“O. P. 33; C.P. 63, sector 1, Bucureºti, România

tel./fax (01) 3303502; e-mail: [email protected]

Grupul Editorial „Litera“str. B. P. Hasdeu, mun. Chiºinãu, MD-2005, Republica Moldova

tel./fax +(3732) 29 29 32, 29 41 10, fax 29 40 61;e-mail: [email protected]

Difuzare:

S.C. David D.V.Comprod SRLO. P. 33; C. P. 63, sector 1, Bucureºti, România

tel./fax +(01) 3206009

Librãria „Scripta“str. ªtefan cel Mare 83, mun. Chiºinãu, MD-2012,

Republica Moldova, tel./fax: +(3732) 221987

Prezenta ediþie a apãrut în anul 2001 în versiune tipãritãºi electronicã la editura „Litera Internaþional“ ºi

Grupul Editorial „Litera“.Toate drepturile rezervate.

Editori: Anatol ºi Dan VidraºcuLectori: Ion Ciocanu, Petru Ghencea

Tehnoredactare: Irina Platon

Tiparul executat la Combinatul Poligrafic din ChiºinãuComanda nr. 11418

CZU 821.135.1-343B 66

Descrierea CIP a Camerei Naþionale a CãrþiiBolintineanu, Dimitrie

Legende istorice: versuri/ Dimitrie Bolintineanu; col. iniþ. ºi coord.Anatol ºi Dan Vidraºcu; conc. gr. col./ Vladimir Zmeev/ coperta Isai Câr-mu./ ilustr. Emil Childescu. µ Ch.: Litera, B., Litera Int., 2001 (CombinatulPoligrafic). µ 280 [p]. µ (Bibl. ºcolarului, serie nouã, nr. 219)

ISBN 973-8358-24-3. µ ISBN 9975-74-372-2821.135.1-343

ISBN 973-8358-24-3 © LITERA INTERNAÞIONAL, 2001ISBN 9975-74-372-2 © LITERA, 2001

CUPRINS

Tabel cronologic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .7

D i n v o l u m u l P O E Z I ID E D . B O L I N T I N E A N U

a t â t c u n o s c u t e c â t = i i n e d i t e1865

LEGENDE ISTORICE

Cea din urm[ noapte a lui Mihai cel Mare . . . . . . . . . . . . . . . . . 12Preda Buzescu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 13Muma lui +tefan cel Mare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 14Fata de la Cozia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 16Un osta= rom`n ]nchis peste Dun[re . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 17Mircea la b[taie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 18Mihai sc[p`nd stindardul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 19Mircea cel Mare =i solii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 20C[pitanul de v`n[tori . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 22M[rioara . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 23Doamna lui Neagu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 25Cupa lui +tefan . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 26Sora Ana . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 28Daniel Sihastru . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 30Fiastrii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 31Întoarcerea lui Mihai . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 32Miron Costin . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 33Monastirea Putna . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 34N[vala lui |epe= . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 35Apa B`rsei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 36Grozea vornicul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 38Mihai revenind de la Dun[re . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 39Domnul Mavrogheni . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 40B`rlad . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 41

Baia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 43Codrul Cosminului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 45+tefan la moarte . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 47Dumbrava Ro=ie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 48Maria Putoianca . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 50Muma lui Mihai . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 50

BASME

Mihnea =i baba (dupã o tradi\ie) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 53O noapte la morminte . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 59Zina-Doamna . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 62F[t-Frumos . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 66Dochia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 68

REVERII

O fat[ t`n[r[ pe patul mor\ii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 73Scopul omului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 74La lampa mea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 75Pl`ngerile poetului rom`n . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 77Fericirea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 77Moartea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 79Un t`n[r rom`n murind ]n str[in[tate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 80Proscrisul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 81Elegie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 82Elegie la o t`n[r[ fat[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 83De=ertul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 84Mor\ii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 86Fecioara . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 87O cugetare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 89O patim[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 90C`ntec . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 90Mum[ t`n[r[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 91Invoca\ie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 92C`ntece =i s[rut[ri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 92La o rondurel[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 94

Ziua bun[ la \ar[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 95Timpul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 97La +tefan Golescu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 100La Constantin Negri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 100Mireasa morm`ntului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 102La un orb . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 103La un amic s[rac . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 104La un martir . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 105La un schelet . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 106La flori . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 107La uitare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 108La rom`ni . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 109La piramide . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 110La \ar[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 115La Rom`nia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 116La pizm[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 117La un avut . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 119La unire . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 121La un poet . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 121La avere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 123La Cilia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 124Clavecinul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 125La b[ile Cleopatrei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 127Od[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 131O umbr[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 131Un regres . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 132La... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 133La... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 134Fecioara dimine\ii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 134La o n[lucire iubit[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 135La ziua aniversal[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 136

DIVERSE

Mihai =i c[l[ul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 137C`ntec na\ional . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 138

C`ntec . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 138Plopul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 139L[utarul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 140La o dam[ rom`n[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 143

D i n P O E Z I I L E V E C H I +I N O IA L E D L U I D I M I T R I E B O L I N T I N E A N U

1855

Moartea lui Mihai Viteazul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 146Visul lui +tefan cel Mare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 148|epe= =i solii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 150Lui V. Alecsandri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 151

M E L O D I I R O M ~ N E

Fost-ai tu frumoas[, tu, Patria mea! . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 154În timpul de c[dere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 155Fecioara Daciei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 156}n florile pl[p`nde din c`mpurile noastre . . . . . . . . . . . . . . . . 158Buciumul =i fluierul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 159Avu=i tu zile m`ndre . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 164La Danubiu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 166La un nor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 168În \[ri str[ine =i-au scuturat . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 169

L E G E N D E S A U B A S M E N A | I O N A L EÎ N V E R S U R I

1858

+ir’te m[rg[rite (}n=ir[-te m[rg[rite) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 172Viersul mumei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 174Copila=ii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 175C[pri\a de aur . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 177Ziorina . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 181Stefan cel t`n[r =i doamn[-sa . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 182

Dromichete . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 183

B { T { L I I L E R O M Â N I L O R( F a p t e i s t o r i c e )

1859

Ana-doamna . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 186Cetatea Alb[ (Akerman) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 193Rovina . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 197Cahul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 199Solii lui |epe= la Mohamet . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 204Fecioara de la Prut . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 206B[t[lia de la Varna . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 207Dou[ lupte . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 212Mihai ]n Transilvania . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 214Domnul Iona=cu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 218Cop[cenii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 219Luarea Hotinului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 221Vornicul Dumitru . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 223Mihai la Vidin . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 223Coroba . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 224Lupta ]ntre rom`ni . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 226Siretul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 227Glubavii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 228Clejanii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 230|u\ora . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 231Cornul lui Sas . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 233Petru +chiopul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 234Gherghi\a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 235Consiliul secret . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 237+erb[ne=ti . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 239Mustafa-Pa=a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 241C[lug[renii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 242B[t[lia pe ghea\[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 246Movila lui R[zvan . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 248

Braha c[pitanul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 249M[rirea lui Mihai . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 251Petru =i Asan . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 253

L E G E N D E N O Ic u n o t e d i n c r o n i c i l e r o m â n i l o r

1862

M`nia lui +tefan . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 256Aprodul Purice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 257Copilul din cas[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 258Petru Rare= . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 259Barnoschi-domnul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 261Mihai =i ucig[torul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 262

Referin\e istorico-literare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 264

7

TABEL CRONOLOGIC

1825 S-a n[scut Dimitrie Bolintineanu, ]n Bolintin-Vale, jude\ul Giurgiu.Este fiul lui Enache Cosmad, arom`n de origine, negustor, arenda=,apoi func\ionar, =i al Anic[i, n[scut[ Bolintineanu. A r[mas orfande mic =i a fost crescut de o m[tu=[ a sa, la Bucure=ti. Aici ]nva\[ la=coala de la Col\ea =i la Colegiul Sf. Sava.

1841 Viitorul scriitor este copist la Secretariatul Statului.1842 Dimitrie Bolintineanu ]=i face debutul literar, ]n Curier de ambe

sexe, cu elegia O fat[ t`n[r[ pe patul mor\ii, care-i aduce de labun ]nceput celebritatea.

1843 Scriitorul devine membru al Societ[\ii Fr[\ia =i al Asocie\iei Literarea Rom`niei. Aceasta din urm[ ]i asigur[ o burs[ pentru Paris, unde]n 1846—1848 studiaz[ la Collège de France =i activeaz[ ]n cadrulSociet[\ii Studen\ilor Rom`ni.

1847 }n timpul studiilor la Paris, apare prima carte a scriitorului, Colec\iedin poeziile domnului D. Bolintineanu, ]n tipografia lui C. A. Rosetti=i Vinterhalder, „cu fondurile Asocia\iei Literare“.

1848 }mpreun[ cu al\i tineri rom`ni afla\i p`n[ atunci ]n capitala Fran\ei,Dimitrie Bolintineanu se ]ntoarce la Bucure=ti, unde particip[ activla preg[tirea =i declan=area revolu\iei.19 iunie Apare primul num[r al gazetei Poporul suveran, redactat[de Dimitrie Bolintineanu.1 august Scriitorul este ales ]n Comitetul central electoral, ]n vedereadesemn[rii viitorilor deputa\i ]n Adunarea Constituant[ a Rom`niei.13 septembrie O=tile turce=ti ajung`nd la Cotroceni cu scopul de a]n[bu=i revolu\ia, Dimitrie Bolintineanu, ]mpreun[ cu NicolaeB[lcescu =i cu al\i frunta\i ai revolu\iei, face parte din deput[\iacare protesteaz[ ]n fa\a lui Faud-effendi ]mpotriva amesteculuiPor\ii Otomane ]n treburile interne ale |[rii Rom`ne=ti.Cur`nd este arestat, ca =i ceilal\i frunta=i ai revolu\iei, =i transportatcu ghimia pe Dun[re. Dimitrie Bolintineanu reu=e=te s[ evadeze =iia calea exilului.

CUPRINS

Dimitrie Bolintineanu

8

1849 30 octombrie Dimitrie Bolintineanu sose=te la Paris, unde seintegreaz[ ]n activitatea desf[=urar[ de ceilal\i exila\i rom`ni careparticipaser[ la revolu\ia din 1848.28 noiembrie Dimitrie Bolintineanu este ales membru al comisieipentru cercetarea fondurilor cheltuite ]n timpul revolu\iei.2 decembrie Scriitorul semneaz[, al[turi de al\i frunta=i ai revolu\iei,statutul Asocia\iei rom`ne, constituit[ ]n scopul de a imprimaactivit[\ii emigran\ilor rom`ni la Paris o eficien\[ sporit[.

1851 15 aprilie Apare, la Paris, primul num[r al revistei Albumul pelerinilorrom`ni, pe care Dimitrie Bolintineanu ]l scrie singur ]n ]ntregime.(Publica\ia a mai ap[rut, ]n acela=i an, la 30 mai =i la 30 iunie.)Vede lumina tiparului prima variant[ a romanului Manoil.

1855 }n revista lui Vasile Alecsandri Rom`nia literar[, care ap[rea la Ia=i,au fost publicate o seam[ de poezii ale lui Dimitrie Bolintineanu =iromanul s[u Manoil ]n ]ntregime.La Bucure=ti, vede lumina tiparului volumul Poezii vechi =i noi aledlui Dimitrie Bolintineanu. Editate sub ]ngrijirea lui G. Sion.La Ia=i, ]n Tipografia rom`no-francez[, apare, ]n volum aparte,„romanul na\ional“ Manoil.

1856 }n urma c`torva c[l[torii ]ntreprinse de Dimitrie Bolintineanu ]nto\i anii de exil de dup[ 1848, ]i apare volumul C[l[torii ]n Palestina=i Egipt.

1857 19 octombrie Scriitorul patriot asist[ la istorica =edin\[ a Divanuluiad-hoc din Moldova, ]n care s-a votat Unirea \[rilor rom`ne=ti.

1858 }n sf`r=it, Dimitrie Bolintineanu ob\ine dreptul de a se ]ntoarce ]nPatrie. Se stabile=te la Bucure=ti, consacr`ndu-se activit[\ii de crea\ie.Colaboreaz[ la ziarul Rom`nul. Editeaz[, ca „redactor responsabil“,ziarul umanist D`mbovi\a. Tip[re=te volumele C[l[torii pe Dun[re=i ]n Bulgaria, Legende sau basme na\ionale ]n versuri, Melodiirom`ne =. a.

1859 Dimitrie Bolintineanu salut[ cu entuziasm =i sprijin[ activ, pringazeta sa D`mbovi\a, alegerea lui Alexandru Ioan Cuza domnitoral Principatelor Rom`ne Unite =i ]nf[ptuirea reformelor preco-nizate de el.Public[ volumul de poezii B[t[liile rom`nilor (Fapte istorice).

1860 Accept[ func\ia de comisar ]n Comisia Dun[rean[.Este consilier intim al lui Alexandru Ioan Cuza ]n vizita acestuia laConstantinopol.

Legende istorice

9

Apare bro=ura scriitorului Vizita domnitorului Principatelor Unitela Constantinopol.

1861 Deoarece nu admite spiritul conciliant =i compromisurile,demisioneaz[ din func\ia de comisar ]n Comisia Dun[rean[.12 mai Este desemnat ministru secretar de stat la DepartamentulTrebilor Str[ine =i ad-interim la Departamentul Controlului.16 iulie Dimitrie Bolintineanu este reintegrat ]n func\ia de comisar]n Comisia Dun[rean[.13/25 septembrie Este reprezentant personal al lui AlexandruIoan Cuza la Conferin\a de la Constantinopol a puterilor garante]n problema Unirii depline a Principatelor Rom`ne. Ca urmare,public[ lucrarea Cestiunea Unirii la Constantinopole, pledoariefervent[ pentru dreptul na\iunii rom`ne de a-=i proclama ea ]ns[=iUnirea deplin[.

1862 Dimitrie Bolintineanu public[ volumele Legende noi cu note dincronicile rom`nilor =i Elena, roman original de datini politic-filozofic.

1863 Scriitorul face parte din guvernul lui Mihail Kog[lniceanu, cel maiimportant organ executiv din timpul Unirii, ]n calitate de ministrual cultelor =i instruc\iunii publice.Colaboreaz[ intens la revistele Buciumul, Reforma, Zimbrul. Pu-blic[ volumele C[l[torii la rom`nii din Macedonia =i Muntele Athossau Santa Agora, Via\a lui Mihai Viteazul f[cut[ pentru]n\elegerea poporului, Via\a lui +tefan cel Mare, Via\a lui Vlad|epe=-Vod[ =i Mircea cel B[tr`n.

1864 Dimitrie Bolintineanu demisioneaz[ din guvernul Kog[lniceanu =ieste numit, de c[tre domnitorul \[rii, membru al Consiliului deStat.

1865 Apar, ]n dou[ edi\ii consecutive, Poezii de D. Bolintineanu at`tcunoscute c`t =i inedite.

1866 Public[ volumele Florile Bosforului, Eumenidele sau satire politice,Ielele =i, ]n traducere personal[ ]n limba francez[, Brises d’Orient.

1867 Apar Conrad, poem ]n patru c`nturi =i note explicative, C[l[torii laIerusalim ]n s[rb[torile Pa=telui =i ]n Egipt, edi\ia a II-a, C[l[torii]n Asia Mic[, Mihai Viteazul condamnat la moarte, dram[ ]n treiacte, +tefan-Vod[ cel Berbant, dram[ ]n patru acte ]n versuri.

1868 Dimitrie Bolintineanu public[ volumele Alexandru L[pu=neanu,dram[ ]n trei acte ]n proz[, Dup[ b[taia de la C[lug[reni, dram[


10

]n trei acte ]n versuri, +tefan Gheorghe-Vod[ sau Voi face doamneitale ce ai f[cut tu jup`nesei mele, dram[ istoric[ ]n cinci acte,+ase drame istorice noi (M[rirea =i uciderea lui Mihai Viteazul,Despot-Vod[, Mihnea-Vod[ care-=i taie boierii, PostelniculConstantin Cantacozin, Br`ncovenii =i Cantacozinii, Sorin). I sejoac[, la Bra=ov, drama Dup[ b[taia de la C[lug[reni.

1869 Tip[re=te volumele Poezii din tinere\e nepublicate ]nc[, Domniiregulamentari =i istoria celor trei ani de la 11 februarie p`n[ast[zi, Via\a lui Cuza-Vod[, edi\ia a II-a, rev[zut[ =i ad[ugit[,Cartea poporului rom`n. Cuget[ri filozofice =i politice ]n raportcu starea actual[ a Rom`niei, Nep[sarea de religie, de patrie =ide dreptate la rom`ni, Rom`nia roab[ la austro-ungari,Traianiada, poem[ epic[, Via\a lui Traian August, fondatorulneamului rom`nesc.

1870 22 martie Dimitrie Bolintineanu scoate un num[r unic al revistei„D`mbovi\a“, scris ]n ]ntregime de el ]nsu=i.Public[ o nou[ versiune a poemei epice na\ionale Traianiada,culegerea de satire politice Menadele, c[r\ile Pl`ngerile Rom`niei,Via\a lui Vlad |epe= =i Mircea-Vod[ cel B[tr`n, edi\ia a II-a, Via\a=i faptele lui Mihai Viteazul, edi\ia a II-a, rev[zut[, schimbat[ =iad[ugit[, Via\a =i faptele lui +tefan-Vod[ cel Mare, edi\ia a II-a,rev[zut[ =i corectat[.

1871 Scriitorul se ]mboln[ve=te grav =i este internat la Spitalul Pantelimon.S[rac lipit p[m`ntului („lipsit chiar de p`inea de toate zilele“),colegii de breascl[ ]ncearc[ s[-l ajute, Cezar Bolliac propun`nd s[ ise acorde o recompens[ na\ional[. Aceast[ propunere nefiindacceptat[, ei caut[ alte modalit[\i de a-i veni ]n ajutor celebruluiscriitor =i om politic al timpului.

1872 Obiectele aflate ]n posesia lui Dimitrie Bolintineanu sunt v`nduteprin loterie public[. Vasile Alecsandri, Costache Negruzzi =i al\iscriitori c`=tig[ c[r\ile =i dulapul bibliotecii colegului lor, ]ns[ cavechi =i devota\i prieteni ai suferindului le las[ ]n continuare ]nposesia lui. La 20 august, ]n Spitalul Spiridon din Bucure=ti, scriitorulse stinge din via\[, l[s`nd urma=ilor o bogat[ =i variat[ crea\ieliterar[ =i publicistic[.

Legende istorice

11

Din volumul

P O E Z I ID E D. B O L I N T I N E A N Uatât cunoscute cât º i inedite

1 8 6 5


12

CEA DE PE URMÃ NOAPTEA LUI MIHAI CEL MARE

Ca un glob de aur luna strãluceaªi pe-o vale verde oºtile dormea;Dar pe-un vârf de munte stã Mihai la masãªi pe dalba-i mânã fruntea lui se lasã.Stã în capul mesei, între cãpitaniªi recheamã dulce tinerii sãi ani.Viaþa noastrã trece ca suava rouãCând speranþa dulce ne surâde nouã.Astfel astã datã viaþa lor cura;Cugetele triste nu-i mai turbura;Luna varsã raze dulci ºi argintoase;Austrul le suflã coamele pletoase;Cãpitanii toarnã prin pahare vinªi în sãnãtatea lui Mihai închin.Dar Mihai se scoalã ºi le mulþumeºteªi luând paharul astfel le vorbeºte:µ „Nu vã urez viaþã, cãpitanii mei!Dimpotrivã, moarte, iatã ce vã cei!Ce e viaþa noastrã în sclavie oare?Noapte fãrã stele, ziuã fãrã soare.Cei ce rabdã jugul º-a trãi mai vor,Meritã sã-l poarte spre ruºinea lor!Sufletul lor nu e mai presus de fierulCe le-ncinge braþul, iau de martur cerul!Dar românul nu va câmpuri fãrã flori,Zile lungi ºi triste fãrã sãrbãtori.

LEGENDE ISTORICE

CUPRINS

Legende istorice

13

Astfel e vulturul ce pe piscuri zboarã:Aripile taie-i, cã ar vrea sã moarã!Astfel e românul ºi român sunt euªi sub jugul barbar nu plec capul meu.“

PREDA BUZESCU

De trei zile lupta n-a mai încetatªi tãtarul pare c-a înaintat.Dar Buzescu Preda vede cu durereFloarea României ce pe vale piere.Trece înainte pe un cal în jocCe varsã din ochii-i flacãre de foc.Strigã cu tãrie cetelor zdrobiteCe la glasu-i mândru se întorc uimite.Iatã cã nepotul hanului tãtarTrece pe-un sãlbatec, ager armãsar.Unde se aratã pe întinsa valePrin oºtirea noastrã îºi deschide cale.Iar Buzescu Preda cum îl întâlni,Îi ieºi-nainte ºi-astfel îi vorbi:µ „Dacã nu þi-e fricã ºi-ai credinþã-n tine,O, tãtare! vino sã te baþi cu mine!“

Ei descãlecarã atunci amândoiªi se iau la luptã ca doi juni eroi.Ochii tuturora catã cu mirareLa Buzescu Preda ºi tãtarul mare.Ei se bat la raza stelei cei de foc,Flacãrile-i albe pe-a lor zale joc.Vântul rãcoreºte fruntea lor udatãªi mânia dulce sufletul le-mbatã.

CUPRINS


14

Ei se bat în spade µ spadele se frâng;ªi se iau la braþe µ se smucesc, se strâng.Când tãtarul scoate o secure micãSi lovind pe Preda, pavãza îi stricã.Dar el cu mãciuca astfel îl loviIncât deodatã câzu ºi muri.

Iar dupã aceasta, oastea româneascãPleacã ºi învinge horda tãtãrascã.

MUMA LUI ªTEFAN CEL MARE

I

Pe o stâncã neagrã, într-un vechi castel,Unde curã-n poale un râu mititel,Plânge ºi suspinã tânãra domniþã,Dulce ºi suavã ca o garofiþã;Cãci în bãtãlie soþul ei doritA plecat cu oastea ºi n-a mai venit.Ochii sãi albaºtri ard în lãcrimeleCum lucesc în rouã douã viorele;Buclele-i de aur cad pe albu-i sân,Rozele ºi crinii pe faþã-i se-ngân.Însã doamna soacrã lângã ea vegheazãªi cu dulci cuvinte o îmbãrbãteazã.

I I

Un orologiu sunã noaptea jumãtate.În castel în poartã oare cine bate?

CUPRINS

Legende istorice

15

µ „Eu sunt, bunã maicã, fiul tãu dorit;Eu, ºi de la oaste mã întorc rãnit.Soarta noastrã fuse crudã astã datã:Mica mea oºtire fuge sfãrãmatã.Dar deschideþi poarta... Turcii mã-nconjor...Vântul suflã rece... Rãnile mã dor!“Tânãra domniþã la fereastrã sare.µ „Ce faci tu, copilã?“ zice doamna mare.Apoi ea la poartã atunci a ieºitªi-n tãcerea nopþii astfel i-a vorbit:µ „Ce spui, tu, strãine? ªtefan e departe;Braþul sãu prin taberi mii de morþi împarte.Eu sunt a sa mumã; el e fiul meu;De eºti tu acela, nu-þi sunt mumã eu!Însã dacã cerul, vrând sã-ngreuiezeAnii vieþii mele ºi sã mã-ntristeze,Nobilul tãu suflet astfel l-a schimbat;Dacã tu eºti ªtefan cu adevãrat,Apoi tu aice fãrã biruinþãNu poþi ca sã intri cu a mea voinþã.Du-te la oºtire! Pentru þara mori!ªi-þi va fi mormântul coronat cu flori!“

III

ªtefan se întoarce ºi din cornu-i sunã;Oastea lui zdrobitã de prin vãi adunã.Lupta iar începe... Duºmanii zdrobiþiCad ca niºte spice, de securi loviþi.


16

FATA DE LA COZIA

Trâmbiþa rãsunã sus pe coasta verde;Armia lui Þepeº printre brazi se pierde.µ „Iatã! strig vitejii, mândrul cãpitanCe-a ucis cu mâna-i paºa musulman!“

Domnul îl sãrutã ºi cu bucurie:µ „Spune-mi, vrei tu aur, ranguri sau soþie?Dacã vrei avere, da-þi-voi cât vei vrea;Dacã vrei soþie, da-þi-voi fata mea!“

µ „Doamne! nu voi aur, nici onori deºarte:N-am venit în lupte sa-mi trag aºa parte;Plângerile þãrii braþul mi-a-narmat;Pentru-a ei scãpare astãzi m-am luptat.Iar de este vorba sã-mi dai soþioarã,Aflã cã eu însumi sunt o fetiºoarã!“

La aceste vorbe junele frumosCoiful îºi aruncã, pãru-i cade-undos.Toatã adunarea vede cu rãpireO fetiþã dulce ca o fericire.Domnul se rãpeste de mândreþea ei.µ „Care din boierii-mi vrei bãrbat sã iei?“

µ „ Doamne, zise fata, vrei sã fiu soþieUnui din ostaºii care-mi place mie?Toþi sunt bravi la luptã, nu ma îndoiesc;Însã pe-al meu mire voi sã îl iubesc.“

Domnul fiu s-aruncã l-ale ei picioareªi cu o vorbire dulce rugãtoare:

CUPRINS

Legende istorice

17

µ „Fii a mea domniþã ºi îþi jur pe cerPentru tine-n lume sã trãiesc, sã pier!“

La aceste vorbe tânãra fecioarãRumenind la faþã ca o roziºoarã:µ „Dacã vei iubirea-mi sã o dobândeºti,Pentru þarã, doamne, sã mori, sã trãieºti!“

UN OSTAª ROMÂN ÎNCHISPESTE DUNÃRE

Porumbiþã întristatã!Eu ca tine sunt strãin,ªi-ntr-o þarã depãrtatãTu cânþi tristã, eu suspin!

Însã tu ai aripioare,Poþi te-ntoarce când vei vrea;Iar eu plâng în închisoareDupã dulcea þara mea!

Tu ai poate-o sorioarãCe te cheamã ne-ncetat;Iar eu am o drãguºoarãCe în lacrimi am lãsat.

Însã tu ai aripioare,Poþi te-ntoarce când vei vrea,Iar eu gem în închisoareDupã mândruliþa mea!

CUPRINS


18

Zboarã, pasãre curatã!ªi te-ntoarnã-n þara ta:Iar eu, floare aruncatãPe alt þãrm, mã voi usca!

MIRCEA LA BÃTAIE

Armia maghiarã þara a-nvelit;Soarele vãzând-o, a îngãlbenit.

Dar bãtrânul Mircea nu se înspãimântã:Cu o micã ceatã de voinici s-avântã.

Nu cã el voieºte þara a scãpa,Ci va sã-mplineascã datoria sa.

Unde este timpul cel de bãrbãþieCând murea românul pentr-o datorie!

Pe un cal ce muºcã spumã în zãbale,Printre zi ºi noapte el îºi face cale.

µ „Fraþii mei! vorbeºte falnicul bãtrân,Dumnezeu voit-a ca sã mor român.

Cel ce a sa viaþã þãrii sale-nchinãPiere ca lumina într-a sa luminã.Ce e-n viaþa þãrii viaþa unui om?Ce e-n primãvarã floarea unui pom?Ceea ce prin stele este-o stelioarãªi-n nemãrginire un minut ce zboarã.

CUPRINS

Legende istorice

19

ªoimul când se vede prins de vânãtori,Spun cã îºi sfãrâmã cuib ºi puiºori.Astfel decât lanþul braþul sã le-ncingã,Ce-i român, ce-i nobil astãzi sã se stingã.“

Unde este timpul cel de bãrbãþieCând murea românul pentr-o datorie?!

MIHAI SCÃPÂND STINDARDUL

Noaptea se întinde ºi din geana saArgintoase lacrimi peste flori vãrsa.Dar setos de lupte, în vãi depãrtate,Un erou în noapte încã se mai bate.Singur el se luptã în acele vãiUnde mâna morþii a culcat pe-ai sãi.Dar sub mii de braþe trebuie sã cazã:Trece printre unguri fãrã ca sã-l vazã;ªi stindardul þãrii el înfãºurândCãtre sân îl strânge înapoi cãtând.ªi în umbra nopþii armãsaru-i zboarãCa o-nchipuire albã ºi uºoarã.Spre o apã latã calul s-a-ndreptat;De maghiari rãzboinici fuge-nconjurat.Luna dupã dealuri mergând sã se culceÎi aratã calea ºi-i surâde dulce.

Cei ce îl preurmã se opresc pe maluri:Dar Mihai cu calul se aruncã-n valuriªi de ceea parte singur ajungândEl îmbrãþiºeazã calu-i spumegând.

CUPRINS


20

Apoi scoate frâul încã alb de spumeªi îi zice: „Liber mergi de-acum în lume!“

MIRCEA CEL MARE ªL SOLI I

Într-o salã-ntinsã, printre cãpitani,Stã pe tronu-i Mircea încãrcat de ani.

Astfel printre trestii tinere-nverziteUn stejar întinde braþe veºtejite.

Astfel dupã dealuri verzi ºi numai floriStã bãtrânul munte albit de ninsori.

Curtea este plinã, þara în miºcare;Soli trimiºi de Poartã vin la adunare.

Toþi stau jos mic, mare, tânãr ºi bãtrân...Era nobil omul când era român.

Solii dau firmanul. Mircea îl citeºte,Apoi, cu mãrire, astfel le vorbeºte:

µ „Padiºahul vostru, nu mã îndoiesc,Va sã facã þara un pãmânt turcesc.

Pacea ce-mi propune este o sclaviePânã ce românul sã se batã ºtie!“

La aceste vorbe sala-a rãsunat;Dar un sol îndatã vorba a luat.

CUPRINS

Legende istorice

21

µ „Tu, ce într-aceastã naþie creºtinãStrãluceºti ca ziua într-a ta luminã,

Tu, o, doamne, cãrui patru þari se-nchin.Allah sã te þie, dar eºti un hain!“

În murmurã surdã vorbele-i se-neacã.Cavalerii trage spadele din teacã.

Mircea se-ndrepteazã iute cãtre ei:µ „Respectaþi solia, cãpitanii mei!“

Apoi cãtre solii Porþii el vorbeºte:µ „Voi, prin care ºahul astãzi mã cinsteºte!

Mircea se închinã de ani obosit;Însã al sãu suflet nu e-mbãtrânit:

Ochii sãi sub gene albe ºi stufoaseCu greu mai îndreaptã sãgeþi veninoase;

Dar cu toate astea fieru-i va lovi,ª-albele lui gene încã n-or clipi.

Cela ce se bate pentru a lui þarã,Sufletu-i e focul soarelui de varã.

Mergeþi la sultanul care v-a trimis,ª-orice drum de pace, spuneþi cã e-nchis!“

Apoi cãtre curte domnul se îndreaptã.µ „Fericirea þãrii de la noi s-aºteaptã.


22

De deºarte vise sã nu ne-nºelãm:Moarte ºi sclavie la strãini aflãm.

Viitor de aur þara noastrã areªi prevãz prin secoli a ei înãlþare.

Însã mai-nainte trebuie sã ºtimPentru ea cu toþii martiri sã murim!

Cãci fãrã aceasta lanþul ne va strângeªi nu vom ºti încã nici chiar a ne plânge!“

CÃPITANUL DE VÂNÃTORI

Lãutarii cântã, hora se-nvârteºteªi un cal în spume d-odatã s-opreºte.µ „Pace vouã, oaspeþi cu genele albe,Mume tinerele cu aure salbe!Bunã ziua, vouã, juni dãnþuitori,Vouã, copiliþe, tineri criniori!Oºti nenumãrate þara ne robeºteªi pe unde trece câmpul înnegreºte.Soarele e galben, norii-l învelesc,Râurile albe în sânge roºesc.Cum sub o secure cade-o dumbrãvioarã,Floarea þãrii noastre sub fier se doboarã.Dacã e vreunul ce simte-ntre voi,Vie a combate º-a muri cu noi!“

Soarele în abur ca un foc roºeºte.Lãutarii cântã, hora se-nvârteºte:

CUPRINS

Legende istorice

23

µ „Peste zece sute cãpitan sunt euªi ca zece sute bate pieptul meu.Ceata mea-i frumoasã, agerã, uºoarãªi pe cai în spume ce ca vântul zboarã.Iar voinicii noºtri se chem vãnâtori,Au lãnci veninoase, iar la suflet flori.“

Lumea-l înconjoarã, ziua se sfârºeºte.Lãutarii cântã, hora se-nvârteºte:µ „Viaþa în sclavie este o povarã,Iarnã nesfârºitã fãrã primãvarã.Însã þara noastrã nu e scrisã-n cerPrintre cele sclave ce prin veacuri pier.Cãci românul încã ºtie a se bateªi urãºte viaþa fãrã libertate.Astfel o pãdure când s-a veºtejit,Pasãrea suspinã, cheamã-al ei sfârºit.“

Nu ºtiu cãpitanul dacã-a aºteptat,Dar cu doua sute voinici a plecat.

MÃRIOARA

µ „Dragul dulce-al vieþei meleLa oaste s-a dus,ªi de-atuncea soare, stele,Toate au apus!

Mâna mea l-a lui plecareCalu-i a-nfrânat.ªi-ntr-o dulce sãrutareInima mi-a dat.“

CUPRINS


24

Astfel cântã MãrioaraDup-al ei iubit,ªi pe faþã-i lãcrimioaraDulce a-nflorit.

Însã iatã cã soseºteMândrul ei amorªi în noaptea ce domneºteSpune al sãu dor.

µ „În câmpia sângeroasãFraþii mi-am lãsatªi la tine-a mea frumoasã,Iatã c-am zburat.

Cãci, vezi tu, o, dulce nume,Înger ce iubesc!Fãrã tine-n astã lumeNu pot sã trãiesc.“

µ „Ce zici tu, o, neferice,Mândrul meu iubit!Aºadar eu nu-þi voi zice:Bine ai venit!

Dar de nu poþi fãrã mineÎn lume-a trãi,La bãtaie eu cu tine,Haide, voi veni!“

Amândoi pe cai s-aruncãªi prin noapte zbor,

Legende istorice

25

ªi trecând prin verdea luncãCântã cu amor:

µ „Dacã nu poþi fãrã mineÎn lume-a trãi,Pentru þarã, eu cu tineDulce voi muri.“

DOAMNA LUI NEAGU

Neagoe cel Mare în al sãu palatCe domneºte p-Argeº zice întristat:µ „Monastirea noastrã nu e sãvârºitãªi a mea avere este isprãvitã!Dragi ostaºi, ce ziceþi, nu ar fi pãcatCa sã înceteze lucrul minunat?“µ „Biruri noi pe þarã pot ca sã se puie!“Au rãspuns ostaºii ca sã îl mângâie.Zic ºi ei decide biruri pe româniDe la cei mai tineri pân’ la cei bãtrâni.Doamna intrã-n salã. Graþiile sclaveÎmpletesc cu roze zilele-i suave.Ochii uzi de rouã spre pãmânt se-nclin;Rumenind la faþã ea vorbeºte lin:µ „Voi vreþi biruri nouã! Neagoe, te teme!Mâine toatã þara o sã te blesteme.Astã monastire ce atât iubeºti,Printre fum de lacrimi poate s-o priveºti!Iatã diamanturi! Vinde-le ºi-urmeazãNobila lucrare ce te inimeazã.

CUPRINS


26

Cãci aceste scule nu le pot purtaCând femei pe faþã lacrimi vor pãstra.“Zice ºi aratã un paner de aurUnde închisese gingaºul tezaur.Ea îl dã. ªi faþa ca un frag cocând,Rumenã surâde, drãgãlaº ºi blând.Un bãtrân se scoalã ºi-asfel le vorbeºte:µ „Inima strãbunã încã vieþuieºte.Þara care naºte astfel de femei,Meritã ºi viaþa ºi mãrirea ei.Cãci sã ºtiþi cu toþii cã un neam se faceMare sau se pierde cum femeii place.ªi acum voi zice: Doamne! pot sã mor,Cãci vãzurã ochii-mi mântuirea lor!“

CUPA LUI ªTEFAN

Într-o monastire din trecut rãmasã,În domneasca salã se întinde masã.Misail prezidã ast banchet voiosªi în timpul mesei zice dureros:

µ „ªtefan dupã moarte lãsã moºtenireArcul sãu ºi cupa l-astã monastire.Cu Cantemireºtii leºii au venitªi prãdând locaºul, arcul au rãpit;

Însã nu rãpirã cupa minunatã!Ea trãieºte încã, de mirare!... Iatã!“El aratã cupa... Toþi s-au minunat.Ea era sãpatã dintr-un matostat.

CUPRINS

Legende istorice

27

Servii varsã-ntr-însa dulce tãmâioasã.Fiecine-nchinã pentru o frumoasã.Când la cel din urmã rândul a venit,Misail ia cupa ºi-astfel a vorbit:

µ „Unde este timpul cel de vitejie?Timpul de mari fapte?... Vai! n-o sã mai vie?A cãzut Moldova, cãci orice româniSe roºesc la gândul a mai fi stãpâni.

Ei îmbracã manta de înþelepciune;Dar ca sã-ºi ascunzã trista slãbiciune.Dar înþelepciunea fãrã-a cuteza,E ca cutezarea fãrã-a cugeta.

Când vedem sfioasã patria românã,Ne-aducem aminte vorba cea bãtrânã:Cel ce e mai aproape de mormântul sãuLa ideea morþii tremurã mai rãu!

ªtefan nu mai este... Însã o sã vieAlþi ªtefani cu viaþã ºi cu bãrbãþie:Dacã timpul d-astãzi ne apasã greu,Viitorul este al lui Dumnezeu!

Însã pân’ sã vie lanþul sã ne rupã,Nu va mai bea nimeni din aceastã cupã;Când un suflet mare se va arãta,Hârburile cupei le va aduna.“

Zice,-aruncã cupa ºi o sparge-n trei...Nimeni n-a strâns încã hârburile ei.


28

SORA ANA

De când a ucis prin ºtireP-acel bun Cantacuzin,Doamna Ghica-n monastireSe ascunde cu-al ei chin.

µ „Sorã Anã, Anioarã!Sã nu-þi vazã faþa ta!Gelozia ei omoarãTot ce-o poate supãra.

Chipul tãu e rupt din soare;Sânul tau din criniori,Pãru-þi din a serii boare;Buzele-þi din foc de zori.

Ochii i-ai rãpit din mare,Sufletu-þi e smuls din vânt;De la flori a ta suflare;Gându-þi de la duhul sfânt!“

Sora nu dã ascultareVorbelor ce i s-a zis,Înaintea doamnei pareCa un fraged, dulce vis.

µ „Spuneþi, maici fermecãtoare,Fãrã fricã de pãcat,Pruncul meu cu cosicioare,Cine mi l-a deocheat?

Sora Ana cea plãvie?Sora Ana negreºit!...

CUPRINS

Legende istorice

29

S-o zideascã în chilie!...“ªi chilia s-a zidit.

Sora Ana, Anioarã,Asfel roagã pe zidari:µ „Sã-mi lãsaþi o ferestioarã,În ferestrele mai mari,

Ca sã nu se veºtejeascãFaþa mea ca-ntr-un mormânt;Pânã sã se dovedeascãCã nevinovatã sânt!

Eu sunt tânãrã, le spune,Traiul mi-e atât de drag!Loc puþin eu þiu în lume,Rãu puþin eu pot sã fac.“

µ „Nu se poate, copiliþã!Doamna astfel a voit.Tacã-þi draga ta guriþã!N-ai nimic de dobândit!“

µ „Spuneþi, darã, maicei meleCã în lume nu mai sânt,Ca sã verse lãcrimeleSã înece-acest pãmânt...“


30

DANIEL SIHASTRU

Sub o râpã stearpã, pe un râu în spume,Unde un sihastru a fugit de lume,Cu vãrsarea serii un strãin sosi.µ „ªtefan al Moldovei vine a-þi vorbi!“µ „ªtefan al Moldovei, Daniel îi spune,Sã aºtepte-afarã! Sunt în rugãciune.“µ „Bunule pãrinte! Sunt rãnit ºi-nvins;Însãºi a mea mumã astãzi m-a respins!Viu sa-þi cer povaþa dacã nu-i mai bineTurcilor Moldova d-astãzi sã se-nchine?“Daniel Sihastru domnului a zis:µ „Ma înºealã-auzul ori eu am un vis?Capul ce se pleacã paloºul nu-i taie,Dar cu umilinþã lanþu-l încovoaie!Ce e oare traiul, dacã e robit?Sãrbãtoare-n care nimeni n-a zâmbit?Viaþa ºi robia nu pot sta-mpreunã,Nu e totd-odatã pace ºi furtunã.Doamne! tu ai dreptul a schimba-n mormânturiPentru neatârnare, oameni ºi pãmânturi;Dar nu ai p-acela ca sã-i umileºti!Poþi ca sã îi sfarâmi; dar nu sã-i robeºti!Dacã mâna-þi slabã sceptrul þi-o apasã,Altuia mai harnic locul tãu îl lasã!Cãci mai bine este supus lãudat,Decât cu ruºine domn ºi atârnat!“

Dupã-aceste vorbe, ªtefan strânge-oºtireªi-nvingând pãgânii nalþã-o monastire.

CUPRINS

Legende istorice

31

FIASTRII

Sub Mihai Viteazul s-a fãcut unire;Dar fiastrii umblã pentru despãrþire.La Pãtraºcu domnul, al lui Mihai fiuÎntr-o zi s-aratã ºi-ãst limbaj îi þiu:

µ „Nu mai vrem unire noi cu þara voastrã;Cãci ea ne dãrâmã neatârnarea noastrã!“Dar rãspunde unul din cei cinci boieriCe Mihai numise mari consilieri:

µ „Turcii vã insuflã astã cugetare,Cãci unirea face neamul nostru tare;ªi ei vor sã vazã pe acest poporSlab, ca sã-l supuie lanþurilor lor.

Sfântã Românie! Oare nu suspini?Carnea ta se vinde la barbari strãini?Sângele ºi viaþa-þi sunt puse-n vânzare,ªi tu, dragã þarã, stai în nepãsare!

A slãbit poporul cel nebiruit?Sângele lui tânãr oare-a putrezit?Ca sã vazã astãzi, fãrã de simþire,Pe cei rãi ai þãrii dându-o pierire?

ªi ce poate dânsul cât de tare-ar sta,Când cei mari lucreazã la robia sa?Când cârmaci molateci vasul duc spre stâncã,Altui vas, tãria ce-i ajutã încã?

Voi nu vreþi unirea vechiului popor,Cãci stãpânii voºtri încã nu o vor.

CUPRINS


32

Dacã cu robia ce vã umileºteV-aþi dedat, cât viaþa, fãrã ea lipseºte;

Cereþi neamul vostru a se despãrþi!...Mergeþi lipovenii a vã stãpâni!...Þãrile române ori vor fi unite,Ori vor fi în parte la strãini robite;

Dar vor fi unite de nu astãzi, mâine:Cãci tiranul trece... patria rãmâne!“µ „Piarã toþi fiastrii!“ oastea a strigat,Þara ºi poporul încã-au repetat.

Dar fiastrii þãrii fãrã de ruºineMerg s-aducã-n þarã oºtile strãine.

ÎNTOARCEREA LUI MIHAI

De la lungi rãzboaie, Mihai cu mãrireIntrã-n capitalã cu a lui oºtire.El se urcã-n tronu-i mândru ocolit.Cei ce au puterea astfel i-au vorbit:µ „Doamne! Focul arde în aceastã þarã.Încã ieri cu urã mulþi se rãscularã.Dar rãzvrãtitorii s-au întemniþatªi prin zelul nostru þara a scãpat.“µ „Voi zdrobi rãscoala ce þara uraºte;Dar voi sparge încã pricina ce-o naºte:Dacã astã þarã umblã-a se scula,Este semn cã n-aveþi simpatia sa.Lui Rodolf voi scris-aþi cã e rãzvrãtire,

CUPRINS

Legende istorice

33

Cã ai noºtri catã cu a lui unire.Dacã cel ce-o cere e rãsculãtor,Þara mea, eu însumi sunt rãzvrãtitor...Am învins pãgânii, i-am gonit afarã;Dar a lor sãmânþã o gãsesc în þarã.Ea-nconjoarã tronul pentru a-l rãciDe inima þãrii, apoi a-l lovi.Neputând acuma tronul sã loveascã,Ea îi urcã scara ca sã îl mânjeascã.Tronului nu-i pasã de loviri strãineCa d-acea trãdare ce s-ascunde-n sine.Planta nu se teme de cei ce-o jignesc,Ca de viermi ce-n sânu-i nasc º-o veºtejesc.De aº ºti cã sceptrul se robeºte vouãªi oricui sã fie, eu l-aº rupe-n douã!Jugul celor barbari oare l-am spart eu,Ca sub jugul vostru sã-mi plec capul meu?Prinºii fie liberi! Au cuvântu-mi dat.Voi intraþi în noaptea d-unde v-am luat!“

MIRON COSTIN

µ „Mari dureri ai, sorioarã.De-mi rupi inima gemând?...“µ „Mari dureri ma înconjoarã!...“Zice Mãrioara blând.

ªi al morþii vãl se-ntinsePeste faþa ei de crin.Viaþa-i tânãrã se stinseÎntr-un dureros suspin.

CUPRINS


34

Miron plânge cu suspineªi mai zice dureros:µ „Cui mã laºi aici pe mine,Suflet dulce ºi frumos?“

Dar în salã se aratãDe la curte un trimis,Sã ucigã astã datãCronicarul cel proscris.

Mãrioara blândã moare,Miron cade înjunghiatªi în ziua viitoareDouã cruci s-au ridicat.

Dar pe groapa lor cea sfântã,Cum dã vânt de primãveri,Douã pãsãrele cântã,Cântã ale lor dureri.

MONASTIREA PUTNA

Sub un chip de înger, într-un vis ferice,Domnului Vasile gândul rãu îi zice:µ „Monastirea Putna, ãst locaº plãcut,S-a zidit pe aur de un domn avut.Mergi ºi o dãrâmã pâna-n temelieªi-ei gãsi tu aur sã faci alte-o mie“.

Iar Vasile-domnul d-aur pãtimaº,Pune sã dãrâme ãst frumos locaº.

CUPRINS

Legende istorice

35

Când ostaºii sapã pânã-n temelie,Un bãtrân cãlugãr zice cu mânie:

µ „Domnii mari nãlþarã sfinte monastiriSã aminte þãrii zile de mãriri.Tu le surpi, o, doamne! Tu nu le-nþelegi,Cãci tu nu ai fapte de urmaºi sã legi.Când un domn la aur inima-ºi robeºte,Tronul se degradã, þara veºtejeºte.Însuºi ca magnetul tragi ºi însuºeºtiAurul oriunde poþi sã îl gãseºti.Dar te teme, doamne, sã nu tragi la tineCuiele de aur ce de tronu-þi þine.“. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .Domnul nu ascultã în a lui orbie,Sapele rãstoarnã vechea temelie.Domnul ºi boierii între ei se cert...Însã ce gãsirã? µ Un mormânt deºert.Pe mormânt sunt scrise litere strãbune.Un tãlmaci citeºte ºi la toþi le spune:µ „Din comori ce strângem pe acest pãmânt,Iatã ce-i al nostru: un tãcut mormânt!“De atuncea domnul pierde-a lui domnieªi curând în urmã moare-n sãrãcie.

NÃVALA LUI ÞEPEª

Noaptea-i furtunoasã, ºi superbul domnÎn deºert mai cheamã fugãtorul somn:O gândire mare sufletu-i îmbatã;Printr-o faptã rarã sã triumfe catã.

CUPRINS


36

Printre noapte, ploaie, tunete de foc,Cu cinci mii de roºii el îºi face loc:Cum furtuna cade p-ape dormitoareSi d-odatã-nalþã valuri mugitoare,În ordia turca roºii nãvãlesc...

Turcii se deºteaptã, strigã, s-ameþesc.Sunetele d-arme, strigãte turbate,Printre vijelie zbor amestecate;Caii calcã rânduri de fãrãmãturi;Sângele ca ploaia curã din sãcuri.

Mohamed sub cortu-i dulcea pace catã;Vise graþioase sufletu-i îmbatã.Uºile, la cortu-i, iatã, se smicescªi pe cal apare domnul românesc.Mohamed p-o poartã repede dispare...Printre umbra deasã cautã scãpare.

Când pe fruntea nopþii ziorile se joc,Domnul cu românii las al luptei loc;Dar sultanul cearcã spãimã-atât de rarã,Cât, la miezul zilei, fuge spre hotarã.

APA BÂRSEI

Ca un fluviu d-aur, splendidã luminã,Peste patru taberi, varsã luna plinã.Turcii ºi tãtarii somnului se dau;Ungurii, la mese, grijile-nºelau.Astfel prin furtunã, printre nopþi, pe mareLopãtarii varsã tânãra cântare.

CUPRINS

Legende istorice

37

Dar ªerban nu doarme, cãci dulcele somnRar rãsfaþã geana unui mare domn.Grijile, în horã, turbure se duceÎncotro lumina mai splendidã luce.

Cãtre astea, cântul pãsãrii prin floriSpune cã se varsã fragedele zori.Domnul cãtre ceruri-nalþã rugãciune,Apoi dã semnalul, trompeta rãsunã.

Lupta se începe, cetele tãtarePasã înainte, strigã cu turbare.Turcii le sprijinã; turcii ºi tãtariSe îndes, s-amestec... Sprinteni armãsariNecheazã, spumeazã... Armele rãsunã;Tremurã pãmântul... Muntele detunã,Soarele pãleºte... Apele roºesc...Pãsãrile-n aer zborul lor opresc.Omul se îmbatã d-omenescul sânge...Muma cãtre sânu-i copilaºul strânge.Ungurii rezistã furiei cei vii,Dar cum în suflarea negrei vijeliiArborii rezistã, câteva minute,Apoi îºi sfãrâmã crãcile bãtute,Astfel stau maghiarii cu-nfocatul dor,Cu puterea dalbã sufletelor lor.Dar-necaþi d-a noastrã crâncenã putere,Iatã cã se pleacã, bãrbãþia piere.Dar atunci începe cruda mãcelare.Furia scãpatã, urlã cu turbare.Caii calcã în sânge pânã la copiþi,Calcã ºi sfãrâmã morþii ºi rãniþi.


38

Strigãte, trufaºe, celui ce învinge,Se confund cu plânsul celui ce se stinge,Astfel cum bacanta, l-al plãcerii loc,Vine despletitã ºi cu ochii-n foc,ªi cu voluptate, ºi nesãturatã,De plãceri sãlbateci ºi de vin se-mbatã.Secheli s-abate. Zilele-i se curmã,Patru mii de nobili în mormânt îl urmã.

GROZEA VORNICUL

Iar prin lungul apei, prin dumbrãvi, s-aratã,Pasã, pe tãcute, o mãreaþã-armatã:Armia lui Rareº, domnul lãudat.Luna p-a lor cale raze-a semãnat.Ungurii cu spaimã somnul dulce lasãªi la datorie fiecare pasã...La lumina stelei, cei armaþi s-opresc...Din ambele taberi, bravii se privesc.

Lupta-ncepe crudã: buciumele sunã,Caii lor necheazã, vãile rãsunã.Zorile se scaldã p-azurul ceresc,Pe armele roºii de sânge-omenesc,Dar lumina spune cetelor maghiareCã numai prin fugã pot afla scãpare.

Zapoliu aude cu plãcere vie...La moldavii noºtri pasã-n bucurie.Cheamã cãpitanul care-a comandat;Tinde mâna dreaptã ºi l-a sãrutat.

CUPRINS

Legende istorice

39

Apoi dã lui arme rari ºi preþioase,Aur îi oferã ºi sãgeþi frumoase.Grozea, cãpitanul, armele-a primit:µ „Iau eu arcu-acela la luptaºi dorit,Dar auru-þi, doamne, nu mi se cuvine.Domnul Petru Rareº m-a trimis pe mineSã sfãrâm vrãjmaºii într-acest rezbelNumai pentru stima care-þi poarta el.“

MIHAI REVENIND DE LA DUNÃRE

Domnul României cãtre þarã vineStrãlucit de-nvingeri de prin þãri vecine.Lasã sã purceadã corpu-i de soldaþiªi ramâne-n urmã cu ºase bãrbaþi.Dar le vine ºtire cã-n dumbrava deasãÎl pândesc cinci sute turci, oºtire-aleasã.

Printre-a serii umbrã cu-ai sãi scutieriDomnu-atacã-ndatã cinci sute-ieniceri.Turcii în bãtaie strigã cu putere,Iar eroii noºtri se lupta-n tãcere.O minune mare! Turcii sunt învinºi!Numai domnul taie patrusprece inºi!Apoi urmã calea-i. Iarã luna plinãLe aºterne drumul cu flori de luminã.

CUPRINS


40

DOMNUL MAVROGHENI

Domnul Mavrogheni pleacã cu oºtireªi, chemând boierii, zice cu mãrire:µ „Astãzi este timpul sã vã rãzboiþiªi prin dalbe lupte sã vã nemuriþi.Cela ce roºeºte a trãi-n robie,Cãtre-o mândra moarte sã-mi urmeze mie!“L-aste sfinte vorbe, vai! boierii-au râs!ªi cu ironie domnului au zis:µ „Portul nu ne iartã, doamne, a ne bate!“Nobilã mânie sufletu-i strãbate,Dar frângându-ºi dorul iarã le-a vorbit:µ „Ce? în þara unde viaþa a domnitAstãzi nu mai este nici un suflet mareCe sã batã încã de neatârnare,Pe câmpia unde numãrau pe floriÎn trecut vitejii ageri luptãtori?Nu mai e scãpare pentru ãst pãmânt!Inimile voastre sunt un trist mormânt,Unde nici o floare nu mai înfloreºte,Unde nici o razã nu mai strãluceºte!Sã-mi aducã caii ãstor mari boieri,Lor le dau eu ranguri pentru cavaleri!Ei merg la bãtaie, fãrã-mpotrivire,Numai lor se cade cinste ºi mãrire.“Astfel zice domnul trist ºi abãtut.Însã din mulþime iatã au pãrutCãpitani de frunte, plini de vitejie,De amorul þãrii ºi mãrinimie.µ „În aceste locuri, deºi suferim,Însã pentru þarã mergem sã murim!“

CUPRINS

Legende istorice

41

Ei plecarã-ndatã sã se rãzboiascã;La Tismana bate armia nemþeascã.

BÂRLAD

Turcii intrã-n þarã, trec, se grãmãdesc,Alþii totd-odatã la hotar murgesc.Dar ªtefan cel Mare cu oºtile saleSpre Bârlad se duce ºi-i aºteaptã-n cale.Un boier îi zice: µ „Doamne! Mulþi mai sânt,Mulþi se varsã turcii pe acest pãmânt!“ªtefan îi rãspunde: µ „ªi mai bine-mi pare.Nu vom sta noi nimeni fãrã de lucrare.“Zice. Late valuri cetele-i pornesc.Pulberea se-nalþã, armele lucesc.Domnul pune oastea sub trei capi de þarã.Avangarda pleacã... Lupta-ncepe-amarã.Numãrul lor mare pe moldavi îi strânge.Soarele s-ascunde sub un nor de sânge,Noaptea împrumutã zilei val de dor,Negurã ºi pâclã pe pãmânt cobor.Cum din munþi coboarã douã repezi unde,Se-ntâlnesc pe cale, scot mugiri profunde,Apoi preunate, pe un singur pat,Spumegã ºi-aleargã, ºi-alergând se bat.Astfel se-ntâlnirã ambele armateªi d-a lor lovire par împovãrate.Oameni puºi sã sune, prin adânci pãduri,Sunã din cimpoaie, buciume, tamburi.Turcii stau ºi-ascultã larma depãrtatã!Cu trei alte armii cred cã-au sã combatã.

CUPRINS


42

Râul îi constrânge. Umbra ce s-a-ntinsÎndoieºte spaima. Focul lor s-a stins.Cei mai mari s-adunã... Ce vor face oare?Buciumele sunã, rãspândesc teroare.Unul ia d-a fuga... Toþi îl urmãresc,Ca pulberea în vânturi toþi se risipesc.ªtefan îi preurmã, fuga lor nu-i scapã.Mulþi, cuprinºi de spaimã, sar ºi pier în apã.Alþii, între dânºii singuri se ucig,Alþii-n spada noastrã, nãvãlind, sã-nfig.Astfel multe paseri, prin furtuni turbate,Zboarã risipite, par înspãimântate!Unele s-aruncã peste râpi ºi mor,Altele pe sânul celor ce le-omor.Râul spumã sânge. Turburile-i valuri,Strânse de cadaveri, se revars pe maluri.ªtefan pretutindeni îi doboarã-amar,Dându-le gonire pânã la hotar,Cum pe calea coasei, pe întinse crânguri,Maldãrul cel verde zace rânduri, rânduri!Astfel pretutindeni zac ºi morþii lor.Corbii, cete late, peste dânºii zbor.

Dar ªtefan cel Mãre capii oºtii-uneºteLa voioase mese ºi-astfel le vorbeºte:µ „Raz-acestei lupte petrecutã-n noriLuce ca lumina soarelui la zori,Dar a sa luminã foarte lucitoare,Sã nu ne rãpeascã prin a sa vulvoare.Fala e un soare mândru, strãlucit,Ce orbeºte ochiul care l-a privit.“Astfel zice domnul. Cupele-aurite

Legende istorice

43

Cheamã, prin toaste, zile strãlucite.Tinere fecioare cununau cu flori,Cu-a lor dulce mânã, bravii vingãtori.Altele, pe harpe, cântã dulce, lin,Gloria românã ºi-al Moldovei chin.Iar ªtefan ascunde faþa-i strãlucitãÎn regala-i mantã cu aur mândritã.

BAIA

I

Trage-þi încã-o datã spada fulgeroasã,Þarã de mari fapte, þara mea frumoasã.Un minut în viaþã tu te-ai odihnitªi pe pãru-þi mândru florile-au pãlit!Dulcile surâderi pe buze fecioareStinsu-s-au la umbra grijii gânditoare.Peste tot rãsunã cântece de dorCu suspine triste îngânate-uºor!

I I

Cetele maghiare pe câmpii s-adun,La cetatea Baia tabãra lor pun,Mateiaº soleºte marelui ªtefanCa sã-l recunoascã drept un suzeran.Dar eroul nostru încã-i dã de ºtire:µ „Pânã ce românii, mândri de mãrire,Pentru þarã moartea vor dispreþui,Mâinile de lanþuri nu-ºi vor umili!“

CUPRINS


44

III

În cetatea veche ungurii-au rãmasªi-n plãceri molateci inimile las.Într-o noapte tristã, într-o sãrbãtoare,Ei înºealã dulce grija gânditoare.Viaþa, dezbrãcatã d-ale ei dureri,Curã pentru dânºii plinã de plãceri.Dar p-atunci românii cu cel cãlcãtorNu beau dintr-o cupã viaþa þãrii lor.P-a fecioarei frunte, aste sãrbãtoriNu puneau plãpânde ºi suave flori.

IV

Noaptea toate seamãn mai spãimântãtoare,Moartea le-mprumutã vãlul de teroare.Conjuraþi d-odatã, în orgia lor,Ei se dau ca mieii la cei ce-i omor.ªtefan pune focul. Flacãra s-uneºteCu teroarea morþii ºi pe toþi uimeºte.Zorile se varsã. Pe cetatea latãCãtre cer se-nalþã flacãra turbatã.Junele bacante, bete, despletite,Mai cãtând cu gura sãrutãri dorite,Cu amanþii tineri, spectacol amar!Într-un râu de flãcãri, repede dispar.

Iar Corvin cel mare, revãrsând suspine,Cu trei rãni ºi singur fuge cu ruºine.

Legende istorice

45

CODRUL COSMINULUI

I

Vânturile negre, într-a lor turbare,Nu bat faþa mãrii fãrã încetare;Iar tu, dragã þarã, pace nu mai ai!Nu se ºterse bine sângele pe plaiªi alt râu de sânge mâine o sã-l ude!Mâine, alte lupte! Alte doruri crude!Fiii tãi trec viaþa sub armele lor;Pruncii lor îi uitã, pãrãsiþi în dor!Iatã, vântul luptei geme cu turbare!Un minut, o, þarã, câtã dezmierdare!Crude au sa fie luptele ce vin!Dar nepieritoare fi-vor cel puþin;Ale tale lupte, splendide, sublime,Te-or scãpa de moarte pe viitorime!

I I

µ „Nu a geme numai ºi-a vãrsa suspineE lãsat la inimi nobile, sublime!Plângerea purcede din suflet robitUnei vieþi trândave ce l-a umilit!Cel brav nu s-abate când cel rãu îl frânge,Ci cu arma-n mânã se îmbatã-n sânge.“Astfel strigã ªtefan ºi cu bravii sãiPleacã cu urgie la Cosmin în vãi.Au intrat polonii pe vãi la Cosmin;Între douã mãguri ei coboarã lin.Soarele rãsare; focul splendid luce,P-armele lor mândre cade ºi strãluce.

CUPRINS


46

Liberã de grijã, moarte sau robie,Inima lor zboarã cãtre bucurie.Gândul lor întrece pasurile lor,Cãtre dulcea þarã alergând cu dor.Dar mai sus de mãguri cei din þarã vin,Herãstrez stejarii câþi pe râpi se-nclin;P-ale lor tulpine aninaþi îi lasã;Iar mai jos de dânºii armiile pasã.Un semnal, ºi-aceste cete vor pieri.Soarele dispare... Ceru-ngãlbeni! ...Munþii-nalþi, vechi, scutur coama lor virginã,Arborii se miºcã, se-nvârtesc, se-nclinã.Umbra se mãreºte... Aerul tãiat,Strâns, s-aruncã-n valuri, vâjâie turbat.Muntele tresare! Trãsnete, mugiri,ªuierãri bizare, vaiete, rãcniriSã ridic în aer, cresc, se variazã,ªi, din munte-n munte, trec, se repeteazã,Brazii vechi ca lumea peste tot s-abat,Cad din râpã-n râpã; oriºiunde bat,Stâncile, pe cale, gem, trãsnesc ºi saltã,Se sfãrâmã, pleacã, bubuiesc, tresaltã...Cerul ºi pãmântul parcã se lovesc,Parcã se confundã ºi se nimicesc.ªi-unde se revarsã pe vãile-adânci,Alþi munþi se formeazã din copaci ºi stânci.Muntele rãmâne negru dezvelit;Râul schimbã cursu-i, geme nãbuºit;Caii, cavalerii, cetele fãloase,Armele iau forme crude ºi hidoase,Râuri largi de sânge din pãmânt þâºnesc,Codri-n fum ºi-n umbrã saltã, clocotesc!...

Legende istorice

47

ªtefan însã vine cu a lui armie.Ce mai e cu viaþã, sfãrâmã c-urgie.

ªTEFAN LA MOARTE

ªtefan, domnul þãrii, pe cei mai mari uneºteLa Suceava veche ºi-astfel le vorbeºte:µ „Fiul meu cel june! Voi, români doriþi!Moartea mã culege dintr-ai mei iubiþi.Dorul pentru viaþã nu mã-ntristã foarte;Omul chiar când naºte face-un pas spre moarte.Viaþa-i ca fantasma cu chipul plãpândCe prin nopþi s-aratã ºi se stinge blând.Omu-i ca un vierme ce-n þãrânã pareUn minut vederii ºi, lucind, dispare.Dar mã-ntristã foarte norul furtunosCe pe cerul þãrii trece neguros;Soliman ce mâine poate se preparãA lovi cu moarte draga noastrã þarã.Ungurul cel falnic se supune lui.În poloni credinþã nu mai poþi sã pui.Un pilot cu minte prin furtuna tareNu desface toate pânzele ce are.Astfel pân’ ce fieru-i nou sã-l încercãm,Cu temeiuri bune þara sã-nchinãm.Iar de-ar vrea sã surpe legi ºi dalbe date,Sã muriþi cu toþii pentru libertate!Nimeni nu e în lume mai dispreþuitCa cel rob ce poartã jugul mulþumit,Nimic nu ne-nsuflã hulã ca poporulCe doreºte viaþa cu robia, dorul!

CUPRINS


48

E mai demn, mai nobil, oameni ºi pãmântFaþa lor sã-ºi schimbe sub un dalb mormânt,Decât în robie neamul sã trãiascãªi de-a lui ruºine lumea sã roºeascã!“

DUMBRAVA ROSIE

I

Albert face ºtire lui ªtefan cel Mare:µ „Sã depui puterea ºi-armele barbare!“Pentru-aceste zise, domnul îi scriaAste vorbe dalbe: µ „Vino de le ia!“Iar la-ai sãi le zice: µ „În aceastã lumeCât cerescul soare va purta un nume,Nimeni nu va spune, cât am vieþuit,Cã a cãlcat strãinul ãst pãmânt iubitªi-a gãsit în þarã cugete-njosite,Inimi degradate, braþe putrezite!Nu cãtaþi mulþimea celor ce sosescªi ascund în umbrã soarele ceresc.Inima la doruri e mai cãlduroasã,Steaua-n noapte luce, e mai luminoasã!“Zice; cere calu-i... Brava lui armieSpre câmpia luptei pasã cu mândrie.

I I

Ce-ai fãcut vitejii plini de bãrbãþie,O, trufaºe rege! Ieri, tu, cu mândrie,Le-mpãrþeai al þãrii lãudat pãmânt,Astãzi n-au nici locul unui strâmt mormânt.

CUPRINS

Legende istorice

49

Plângi, trufaºe rege, cãci a ta mândrieA lovit cu moarte splendida Lehie!

III

Mii de pluguri arã. La fiece plug,Zece câte zece robii leºi se-njug.Astfel arã câmpul; iar prin arãturi,Tot cu dânºii ªtefan seamãnã pãduri.

IV

Doi trimiºi de unguri la ªtefan sosesc.µ „Doamne! Toþi creºtinii azi te fericesc.Dar, ilustre ªtefan, toþi se roagã þie,Pentru robii voºtri prinºi în bãtãlie...“Astfel zic trimiºii. Dar ªtefan cel MareIatã cum rãspunde plin de turburare:µ „La vecinii noºtri prãzi noi nu cãtãm,Însã când ne calcã, ºtim sã ne-apãrãm.Nu-i în datul nostru cruda tiranie,Dar un aspru-exemplu am voit sã fie.Din aceastã faptã naºte-vor dumbraveCe-ar vorbi prin veacuri d-armele moldave...Noi scriem istoria nu pe cãrþi ce pier,Ci pe frunþi de popoli cu paloº de fier!“


50

MARIA PUTOIANCA

Maria cade roabã. E dusã la Divan.Acolo se prezintã superbului sultan.E junã ºi frumoasã sub ostãºeºti veºtminte!Frumoasele-amazoane, ea mândru ne aminte.E-naltã ºi subþire, ca bradul copilaº;Pe albu-i sân, pãr negru se varsã drãgãlaº.Cum planã întristarea pe cugete senine!Iar gura-i e o rozã cu sânge ºi cu vine.µ „De ce-ai luat veºtminte ºi arme de bãrbãtCa sã te lupþi cu turcii? sultanul a-ntrebat.Urmat-ai tu în luptã vreun ostaº ce-þi place?“ªi a Mariei faþã mai rumenã se face.µ „Nu am urmat pe nimeni, ºi, dacã arme port,Voi sã-mi rãzbun prin sânge pãrintele meu mort.“µ „Mulþi turci ucis-ai oare? Eu pot a-þi da iertareDe n-ai ucis nici unul!“ La astã întrebare,Maria îi rãspunde: µ Îti jur pe Dumnezeu,Ucis-am numai nouã, ºi mult îmi pare rãu!Îmi trebuia o mie ca sã rãzbun un tatãA cãrui scurtã viaþã fu de virtuþi bogatã.“Sultanul cu mirare pe fatã auzi:µ „Fii liberã, trãieºte! Eºti demnã a trãi!“

MUMA LUI MIHAI

Lânga Olt la monastireVine un ostaº din plaiªi întreabã cu grãbire:„Unde-e muma lui Mihai?“

CUPRINS


52

Teodora se închinã;Roagã pentru fiul sãu.„-Maicã schimnicã, suspinã,Nu mai este fiul tãu!Ce nu au putut rãpunePatruzeci de lupte mari,Au rãpus, vai! îþi voi spune,Douã sãbii de tâlhari!“µ „Sub a morþii grea lovire,El, cãzând, s-a apãrat?“µ „Prins în lance, cu mãrire,Scump el viaþa lui a dat.“µ „Adevãr tu spui... El esteFiul meu cel prea iubit...Dar poþi tu a-mi face vestePe români de i-au unit?“µ „N-a putut el sã-i uneascã,Singuri nefiind uniþi.Toþi voiesc ca sã domneascãªi-aºteptând, toþi sunt robiþi!“µ „ªtirea ta e tristã foarte,Nu cã fiu-meu a murit,Dar cã chiar prin a lui moartePe români n-au dezrobit.“Astfel zice doamna mareªi-n chilie s-a închis,Pânã ce de întristareOchii-n lacrimi i s-a-nchis.

Legende istorice

53

BASME

MIHNEA ªI BABA(dupã o tradiþie)

I

Când lampa se stinge la negrul mormântAtinsã de aripi, suflatã de vânt;Când buha se plânge prin triste suspine;Când rãii fac planuri cum au a reþineÎn barbare lanþuri poporul gemând;Când demoni ºi spaime pe munþi se adunãDe urlã la stele, la nori ºi la lunã,Într-una din peºteri, în munte râpos,Un om oarecare intrã curajos.

I I

În peºterea CarpaþilorO oarã ºi mai bineVezi templul pacinaþilorCe cade în ruine.

Aci se fac mistereleDe babe blestemate,Ce scot la morþi artereleªi hârcele uscate.

Aci se fierb ºi oaseleÎn vase aurite,

CUPRINS


54

Aci s-adun frumoaseleCând nu mai sunt dorite.

O flacãrã mistericãDã palidã luminã;Iar stâlpii în bisericãPãreau cã se înclinã.

ªi liliecii nopþilorCe au aicea locul,Ascunºi în hârca morþilor,Umblau sã stingã focul.

O babã, ce oroareleUscaserã în lume,Tot rãscolea vulvoarele,ªoptind încet un nume.

I I I

S-aude un zgomot de paºi pe aproape,Cum calcã strigoiul când va sã dezgroapeO tânãrã fatã... Colo... Ascultaþi!Sã fie satana cu ochii de focuri?µ „Hei! Cine sã calce în negrele-mi locuri,Se-ntreabã bãtrâna... aici nechemaþi!...“Ea zice, ºi-n umbrã un om se aratãCu ochii de sânge, cu fruntea uscatã,Teribil ca locul în care intra.µ „Bãtrânã, el zise, îþi fã datoria!“ªi vorba-i, cum geme în zid vijelia,Din colþuri în colþuri grozav rãsuna.

Legende istorice

55

BÃTRÂNA

Ascultã-mã, doamne, aveam în oºtimeUn fiu oarecare vestit în mulþimePrin luptele sale; era fiul meu;Plãcut ca seninul, frumos ca o floareªi pentru aceasta mai stam eu sub soare.Era pentru mine al meu Dumnezeu,ªi pentru aceasta m-am dat în pierzare.Sã-l fac între oameni ferice ºi mare,Am dat al meu suflet la negrul tartar.Tu ºtii mai departe. Ce? gemi de turbare!Vrei sângele mumei, tu vrei rãzbunare,Loveºte! Na sânul, tirane barbar!Cãci viaþa îmi este acum blestematã.O! cum nu pot oare sã sorb astã datãªi zilele tale, ºi sângele tãu!Dar nu pot, cãci fiu-meu în ultima-i stareOpri orice mânã a da rãzbunare.Tirane! Vezi prada-þi, vezi cugetul sãu.Pe urmã, c-o mânã uscatã ºi arsã,Într-una din hârce un sânge ea varsã,ªi, dându-l lui Mihnea, îi zise: Sã bei!E sângele fiu-meu, na! soarbe-l mai tare,E cald ºi e tânãr, cum vrei tu, barbare;Na, soarbe, sau eu sorb p-al tãu, de nu vrei.

IV

Toþi morþii din mormânturi,Cu ghearãle-ncleºtate,Ca frunzele uscateCe zbor când suflã vânturi,


56

Spre Mihnea alerga;Iar vârcolacii serii,Ce chiar din lunã piºcãCând frunzele se miºcãÎn timpul primãverii,Þipând, acum zbura.ªoimanele ce umblãCa vijelii turbate,Colore deºirateCu forma ca o turlã,Din munþi în vãi cãlca.

V

Un glas în mulþime teribil gemuªi ceata infernã îndatã tãcu.

VI

BLESTEMUL

Oriunde vei merge sã calci, o, tirane,Sã calci p-un cadaver ºi-n visu-þi sã-l vezi,Sã strângi tu în mâna-þi tot mâini diafaneªi orice þi-o spune tu toate sã crezi.Sã-þi arzã plãmânii d-o sete adâncãªi apã, tirane, sã nu poþi sã bei,Sã simþi totd-auna asuprã-þi o stâncã,Sã-nclini a ta frunte la cine nu vrei.Sã nu se cunoascã ce bine vei face!Sã plângi! însã lacrimi sã nu poþi vãrsa,ªi orice dorinþã, ºi orice-þi va placeSã nu poþi, tirane, sã nu poþi gusta!

Legende istorice

57

Sã crezi cã eºti geniu, sã ai zile multeªi toþi ai tãi moarã; iar tu sã trãieºti!ªi vorba ta nimeni sã nu o asculte,Nimic sã-þi mai placã, nimic sã doreºti!

VII

Aºa vorbi bãtrânaªi Mihnea tremurã.Iar naiba, ce fântânaO soarbe într-o clipãªi tot de sete þipã,La dreapta lui zburã.

El are cap de taurªi ghearã de strigoi.ªi coada-i de balaur,ªi geme cu turbareCând baba tristã pare;Iar coada-i stã vulvoi.

Iar nagodele-urâteCa un mistreþ la cap,Cu lungi ºi strâmbe râteCu care de pe stâncãRâm marea cea adâncãªi lumea nu le-ncap;

ªi ºase legioaneDe diavoli blestemaþiTreceau ca turbilioaneDe flãcãri infernale,Cãlãri toþi pe cavaleCu perii vulvoiaþi.


58

ªi mii de mii de spaimeVeneau din iad râzândPe Mihnea sã defaime,Cãci astfel baba areMijloc de rãzbunarePe mort nesupãrând.

VII I

Mihnea încalecã, calul sãu tropotã,Fuge ca vântul;

Sunã pãdurile, fâºâie frunzele,Geme pãmântul;

Fug legioanele, zbor cu cavalele,Luna dispare;

Cerul se-ntunecã, munþii se clatinã,Mihnea tresare.

Fulgerul scânteie, tunetul bubuie,Calul sãu cade;

Demonii râserã; o, ce de hohote!Mihnea jos sare.

Însã el repede iarã încalecã,Fuge mai tare;

Fuge ca crivãþul; sabia-i sfârâieÎn apãrare.

Aripi fantastice simte pe umere,Însã el fuge;

Pare cã-l sfâºie guri însetabile,Hainele-i suge;

Baba p-o cavalã iute ca fulgerulTrece-nainte,

Slabã ºi palidã, pletele-i fâlfâiePe oseminte;

Legende istorice

59

Barba îi tremurã, dinþii se clatinã,Muge ca taur;

Geme ca tunetul, bate cavaleleCu un balaur.

IX

O, ce de hohote! Râserã demonii,Iadul tot râse!

Însã pe creºtetul munþilor, zorileZilei venise.

O NOAPTE LA MORMINTE

Mergeam pe cãi sãlbatice,Cãtam adãpostire;Iar fantasme lunaticeRâdeau p-o monastire.

Lãtra departe câineleLa duhuri neguroase,Scoteau din groapã mâinileScheletele hidoase.

Pe munþi, regina nopþilorPãruse gãlbenindã,Aºa cum fruntea morþilorSe vede suferindã.

Atunci trecurã ieleleDe mâini în horã prinse;

CUPRINS


60

ª-un abur toate steleleÎndatã le cuprinse.

Þipa în sânul norilorVulturi cu grele pene.ªi vuietul prigorilorSe auzea alene.

Un fulger!... Norul fumegã;Iar tunetul rãspunde,ªi ploaia cade, spumegãÎn turburoase unde.

Apoi s-aud rãsuneteDe vaiete, suspine;Înspãimântat de tunete,Un mort veni spre mine.

În prejmul monastirelor,Umblând, mã rãtãcisem;La locul cimitirelorVãzui cã mã oprisem.

MORTUL

„Deschideþi, schelete, aceste mormânturi,Cãci ploaia se varsã pâraie din nor,Cãci vântul mã bate, ºi câini mã-nconjor,ªi ielele albe duc hora pe vânturi.

Asearã, când umbra cãdea pe pãmânt,Ieºii sã vãz luna jucând pe ruine,Cãci douã schelete gemeau lângã mineªi-un verde balaur zbura prin mormânt.

Legende istorice

61

Dar luna s-ascunde d-odatã-n furtunãªi astfel ca spicul de vânturi uscat,Vârtejul pe mine în vãi m-a zburatPe unde infernul sabatul adunã.

Schelete tãcute, am fost împãrat;Cum soarele trece din lume în lume,Din poluri în poluri zbura al meu nume,Din poluri în poluri eram lãudat.

Precum un luceafãr strãluce prin stele,Luceam printre prinþii din epoca mea;Dar, vai! amãgire! Virtutea-mi lipseaªi sceptrul se sparse în mâinile mele!

Toþi îmi spunea mie cã lumea e-a mea,Cã pot p-un capriciu s-o calc în picioare;Cã orice dorinþã, de rãuvoitoare,Un semn, ºi-mplinitã sã-mi fie putea.

Dar ochii satanei în noapte luminã,Ca douã steluþe ce-n nori strãlucesc,Ca doi cãrbuni roºii ce-n umbrã roºesc,ªi negrele-i aripi pe capu-mi se-nclinã!

Credeam eu acestea, ºi-aºa am urmat!Pâraie de sânge vãrsam cu cruzime,ªi-aceast-omenire ce geme în crimeUn cap vream sã aibã ca eu sã-l abat.

Dar câinii mã latrã ºi corbii crocnesc!Colo pe morminte joc albele iele,Ce râde cu hohot de oasele mele,Iar ochii satanei în noapte lucesc!“


62

În cele din urmã furtuna trecuseªi toatã natura cu-ncetul tãcuse.

Scheletul acela ce morþii rugaseLa locul sãu umed intrarea sã-i lase,În groapã intrã,Iar echo departe apoi repetã:

„Dar ochii satanei în umbrã luminã,Ca doi cãrbuni roºii în noapte roºesc,Ca douã steluþe ce-n nori strãlucesc,ªi negrele-i aripi pe capu-mi se-nclinã!“

MOARTEA

Iatã, mãre, iatã!Moartea se aratãCu perii zburliþi,De lacrimi stropiþi,De ºerpi împletiþi;Naltã ºi uscatã,De boale urmatã,Boale furioase,Boale gãlbegioase,Din aripi plesnindCa iesme rânjind.

ZINA-DOAMNA

Zina-doamna se coboarãPe-ale serii dese scãri,

CUPRINS

Legende istorice

63

Scuturând din aripioarãAle lunii sãrutãri.

Printre valuri fugãtoareDe luminã ce treceauªi sub albele-i picioareCrini de aur se spãrgeau.Pe cosiþele-i râzândeMii de raze s-aninauªi în aurele blândeGraþios se legãnau.

Mii de pãsãri poleiteCântã-n arbori înfloriþi,Unii-n roade aurite,Alþii încã-abia-nverziþi.Iar pe unde ea se duce,Unde paºii-i rãtãcesc,Pãsãrile cânt mai dulce,Florile îmbobocesc.

Alba, juna zinuliþãªade sub un plop de-argintªi ascultã în cosiþãVântul nopþii murmuind.Dar mai colo-n depãrtareAuziþi un dulce cânt,Rãsunând cu desfãtarePrintre pomi ºi printre vânt?

µ „Stele dulci ºi drãguliþe!Unde este zina mea,


64

Ce vã poartã în cosiþeªi vã are tot cu ea?Spuneþi mie, vioreleCare-n ochii-i strãluciþi!Spuneþi, mãrgãritãreleCe sub buze-i înfloriþi!

Cosicioara-i strãluceºteCa-arcul ploaiei printre norªi pe faþã-i pârguieºteFloricica de bujor.Este mândrã ºi uºoarãCa un flutur aerosScuturând din aripioarãRoua plaiului voios.

Spuneþi mie, florioare!Aþi vãzut un pãstorelCe-are-n plete flori din soareªi la brâu un fluierel?El e viaþa vieþii mele.Pentru dânsul am venitPrintre flori ºi printre steleDin eternul înflorit.“

La luimina cãlãtoare,Iatã, trece-un pãstorelCe-are-n plete flori din soareªi la brâu un fluierel.µ „Vino, dulcea mea iubitã!ªi pe anii-mi râzãtori,Din cosiþa-þi înfloritã

Legende istorice

65

Scuturã-ale vieþii flori.“Zina-doamna se uimeºte;Turnã chipu-i rumenel;Alba-i mânã rãtãceºtePrintre pãru-i aurel.

µ „Du-te! Du-te de la mine!Du-te! Eu nu te iubesc!“ªi se-neacã în suspine.Lacrimile-i râuresc.ªi c-o vorbã înfocatã:µ „Vino! vino! zise ea,ªi din viaþa mea te-mbatã,Tu eºti fericirea mea!“

Zice ºi cu rãsfãþareÎi dã scumpele-i comori,Sânul ei de desfãtareªi guriþa ei de flori.

Printre umbrele tãcuteMii de raze se strecor,Zbor ca visele plãcuteÎntr-un negru viitor.Stelele scânteietoareLegãnate strãlucescªi-n cereasca lor vulvoareSe topesc ºi înfloresc.Iar în vânturi profumate,Flutureii auriþiPeste florile rouateSe balanþã adormiþi.


66

Printre flori ºi printre rouãZinele voioase zborªi din genele lor plouãUn torent scânteietor.

FÃT-FRUMOS

Într-o zi cu dulce soare,Drãgãlaºul Fãt-Frumos,Prin troiene de ninsoare,Trece mândru ºi voios.Pentru dalbe pãsãrelePoartã arc sãgetãtor,Pentru fete tinerelePoartã-n faþã flori ce-omor.El zãreste-o porumbiþãCu cap mic ºi poleit;ªi, sub aripa-i liliþã,Cu sãgeþi o a rãnit.Pe troiene de ninsoareSângele s-a-mprãºtiatªi la razele de soareÎn flori dulci a înviat.

µ „De-aº avea o fetiºoarãCu cosiþe gãlbiori,Rumenã ºi albioarãCa cel sânge scurs în flori,ªi s-o fac sã mã iubeascãMãcar numai într-o zi;Apoi moartea sã soseascã,

CUPRINS

Legende istorice

67

Cã ferice aº muri!“µ „De te-i þine de cuvinte,Eu pe fatã þi-o voi da!“Zice-ieºind ca din morminteUn om negru în manta.

µ „Dã-mi copila ce-mi lipseºte,Într-o zi, apoi sã mor!“µ „Ai cu mine º-o gãseºte,ªi te-mbatã de amor!“

Omul negru îl conduceSub o stâncã-ntr-un palat,Cãtre-o fatã albã, dulce,Precum el a fost visat:Rumenã ºi albuliþãªi cu perii bãlãiori,Cu grumazi de porumbiþãªi cu flori pe sâniori.

µ „Vin’, cereascã-nchipuire!Strigã albul vânãtor,Sã mã-mbeþi cu-a ta iubire,Apoi fericit sã mor!“Copiliþa ruºinoasãPleacã ochii suspinândªi pe fruntea ei frumoasãTrece mâna-i cugetând.

*La palat e nuntã mare:Preoþi, oaspeþi sunt chemaþi,


68

Junii miri de desfãtareªi de-amor sunt îmbãtaþi.Dar, minune negânditã!Omul negru a sosit.µ „Iatã pofta-þi împlinitã!Zise mirelui iubit.ªtii tu vorba de-altãdatã?Iatã fata; eºti iubit.Eu sunt moartea ne-mpãcatã,Dupã vorbã, am sosit!“

µ „Moarte!-nceatã de-a mã cere!Alþii-n lume te-au chemat;Mergi de curm-a lor durere,Al lor plâns neîmpãcat!Eu sunt june, sunt ferice;Nu voi încã ca sã mor!Bucuria încã-aiceÎnfloreºte cu amor!“L-ale candelelor flãcãriTotu-n negru se îmbrãca;Florile se schimbã-n lacrimi;Cântecele înceta.

DOCHIA

Candela licurãtoareStrãluceºte-ncetior,Ascultaþi?... Un pas uºor!...Luna mai dând o vulvoareSe ascunde într-un nor.

CUPRINS

Legende istorice

69

Umbra Dochiei uºoarã,Pãtrunzând închise porþi,Vine, -apare, se strecoarãÎn cãmara-acestor soþi.

E frumoasã, biata fatã!Însã chipu-i e pãlit,Într-un giulgiu e înfãºatã,Ca un om ce a murit;

Umbra, candela aprinse,La oglindã se-aºezã,ªi din suflet suspinã;Apoi feþele ei stinseEa cu lacrimi le spãlã.

Domnul se deºteaptã-ndatãªi deodatã-a tresãritCa tot omul fericitCe al morþii glas deodatãÎmprejur a auzit.

µ „Fugi, o, umbrã întristatã!Fugi! Eu nu te mai iubesc.Ah! mã lasã sã trãiesc.Iatã, ziua se aratã,Umbrele se risipesc!“

µ „Dar eu sunt a ta Dochie;Lângã tine-i locul meu...Scoalã, dragã; eu sunt, eu...Pe-a ta viaþã ºi junieMi-ai jurãt, sufletul meu!“


70

µ „Fugi, o, umbrã! ºi mã lasã;Sã nu scoli mireasa mea.Þi-oi da aur cât vei vrea;Dar te du din astã casãSã nu se sperie ea.“

µ „Morþii nu au trebuinþãDe-avuþie pre pãmânt.Viu din tristul meu mormântCa sã-þi cer a ta credinþã,Al tãu dulce jurãmânt.“

µ „Fugi! ºi peste piatra-þi receCandele voi atârna;Mândre flori voi semãna,Încât cela ce va treceS-a opri ºi-a lãcrima!“

µ „Oh! nu! Eu voi, drãguliþã,Lângã tine sã trãiesc;Mi-este frig, º-acum voiescÎngheþata mea guriþãLa-al tãu foc s-o dezmorþesc!“

Zise ºi cu-o mânuºiþãEa vestmintele-ºi strângea,Sã se culce se gãtea;ªi din mândra ei cosiþãFloricelele scotea.

µ „Fugi, o, umbrã fericitã!Nu e aici locul tãu,Du-te în mormântul rãu!Pe-a mea inimã rãpitãAlta-nclinã capul sãu.“

Legende istorice

71

µ „Nu-þi mai sunt eu dragã þie,Viaþa sufletului meu?Ah! dar ce þi-am fãcut eu?Doamne, doamne, spune-mi mieCare fu pãcatul meu?

Dar tu plângi, o, mândrioare?Ah! tu plângi? mai zise ea.Pentru ce, inima mea,Curg aceste lãcrimioareCe-ard ca focul mâna mea?...

Te mâhneºte-a mea mustrare?Nume dulce ce iubesc!Spune, sã nu-þi mai grãiescVorbe aspre ºi amare,Lucruri care te mâhnesc?

Vino, vin’; sã ne cunune,Drãguºorul meu bãrbat!Ah! tu nu ºtii ce-am rãbdat,Al meu mire drag ºi june,Sã te vãd tot depãrtat!

Când gândesc cã o femeieCapul ei ºi-a odihnitPe-al tãu sân, al meu iubit,Soare, stele-aº vrea sã pieieÎntr-un ceas nefericit!

Martori sunt în nopþi senineStelele la al meu dor;Morþii care mã-nconjor


72

ªi la tristele-mi suspineSe deºtept din somnul lor.

Moartea cea fãrã-ndurare,Vãzând cât am suferit,Însãºi ea s-a îmblânzit;Ca sã curme-a mea-ntristareCãtre tine a venit.

A venit... Ea ne cununã...Vino, scumpul meu bãrbat!Vin’, cãci ora a sunat,Sã trãim d-aci-mpreunãÎn al mormintelor pat.

Vin’, cãci umbrele se-ndeasã...Vezi? ce bine m-am gãtit!Cum mi-e pãrul împletit!Vezi ce tânãrã mireasãAi tu, mândrul meu iubit!“

Ea vorbeºte cu cãldurãªi pe sânu-i se pleca,Calde lacrimi revãrsa.Iar micuþa-i rece gurãA lui frunte sãruta.

Dar cocoºii-n luncã cântã...Umbra-atunci a tresãrit...µ „Ah, te las, al meu iubit!Cãci se-aratã ziua sfântãªi-n cer zori au rumenit!“

Legende istorice

73

REVERI I

O FATÃ TÂNÃRÃPE PATUL MORÞII

Ca robul ce cântã amar în robie,Cu lanþul de braþe, un aer duios,Ca râul ce geme de rea vijelie,Pe patu-mi de moarte eu cânt dureros.

Un crin se usucã ºi-n laturi s-abateCând ziua e rece ºi cerul în nori,Când soarele-l arde, când vântul îl bate,Când grindina cade torente pe flori;

Aºa fãr’ de veste pe zilele meleO soartã amarã amar a bãtut,ªi astfel ca crinul de viscole rele,Pe patu-mi de moarte deodat-am cãzut.

Abia-n primãvarã cu zilele melePlãpândã ca roua abia am ajuns,Atuncea când cântã prin flori filomele,O crudã durere adânc m-a pãtruns.

Amarã e moartea când omul e june,ªi ziua-i frumoasã, ºi traiul e lin,Când pasãrea cântã, când florile spuneCã viaþa e dulce ºi n-are suspin!

Sã moarã bãtrânul ce fruntea înclinã,Ce plânge trecutul de ani obosit;

CUPRINS


74

Sã moarã ºi robul ce-n lanþuri suspinã,Sã moarã tot omul cu suflet zdrobit!

Iar eu ca o floare ce naºte când plouãCreºteam, pe cununã sã am dezmierdãri,ªi mie amorul cu buze de rouãCu inimã dulce îmi dã sãrutãri.

Ca frunza ce cade pe toamnã când ningeSuflatã de vânturi aici pe pãmânt,Ah! juna mea viaþã acuma se stingeªi anii mei tineri apun în mormânt!

SCOPUL OMULUI

Spre þãrmul ce se pierde în noapte ºi în ceaþãCurând o sã atingã al vieþi-mi vas fragil.ªi mã întreb pe mine aici, în astã viaþã,De când trãiesc în doruri, la ce am fost util?

ªi sunt mai mult în lume ca umbra trecãtoareCe-o lacrimã aruncã în cursu-i d-un minut,Ce nici nu înveleºte, nici dã acestui soareMai multã strãlucire, nici farmec mai plãcut?

Mã-ntreb ce este oare a noastrã misiune,Noi, care-aici în viaþã n-avem decât o zi?Noi, ale cãror fapte, þãrânã, falã, numeSe spulberã în vânturi-nainte d-a luci?

Cãrarea mea în lume se ºterge de sub soare:Amara calomnie pãleºte-al sãu color.

CUPRINS

Legende istorice

75

Tot omul lasã-n urmã-i ce lasã-o dulce floare:Parfumul d-o secundã pe vântul trecãtor.

A unei soarte astfel, vai! preþuia durereaCe inimile noastre adapã cu venin?Necazul unei mume ce ºi-a zdrobit plãcereaVeghind cum se formeazã al ei prunc pentru chin?

Acest argil molatec ce vântu-o sã rãpeascã,Ori meritã onoarea sã poarte-n al sãu sânO flacãrã de spirit, rãsfrângere cereascã,Ce ca un rob ascultã de lut ãst crud stãpân?

Aºa mã-ntreb ºi Domnul rãspunde blând dorinþei:„Tot ce trãieºte-n lume are cuvânt profund,O floare sã profume în capistea fiinþei,O razã sã-aureascã abimul fãra fund;

O lacrimã s-aline un suflet în durere,ªi roua sã fragide arºiþele de zi,ªi tu s-aduni p-o frunte sãrutul de plãcere.O, muritor! iubeºte, cã mâine vei peri!“

LA LAMPA MEA

Tu te consumi, o, lampã! dând raze luminoase.La lucrul meu ca tine eu însumi mã consum,Voind a da luminã acestei þãri frumoaseCe relele supun.Avem aceeaºi þintã, aceeaºi misiune,Dar tu de când servi mie, o lampã-ai ruginit,

CUPRINS


76

Si eu de când serv þãrii, vai! trebuie a spune?Cu inima-am slabit!ªi n-am produs nimica! Acum ca altãdatãCopiii sãi cei vitregi în taberi se dezbin.Acum ca mai-nainte ea este-ngenucheatãSub jugul cel strãin!Nu simte nici durerea ce suferã de hearã,Nu simte nici ruºine de umilinþa sa,Nu simte cã mai bine într-un mormânt sã piarãDecât a se pleca!Tu ºtii, o, dragã lampã! acele nopþi amare,Trecute în veghere, ca sã-i aflãm cântãri,Prin care sã-i aprindem, în sufletul ei mare,Frumoasele-aspirãri!Dar vântul de la dânsa au dus aceste cânturi;Ea nu le-a ascultat.Tot astfel ºi suspinu-i s-a mestecat pe vânturiªi lacrima-i cu sânge în râuri a picat!Cântarea libertãþii acum e înecatãDe strigãtul acelor ce cheamã arzãtor,Sã-i urce la putere ºi sã devie-ndatãTirani, la rândul lor!ªi sufletele slabe ºi fãrã de mãrire,L-a patimilor voce, mai repede alerg,Tirani ºi robi în noaptea de moarte rãtãcire,Deopotrivã merg.Luminã încã lampã o odã, o cântare,ªi dacã ºi d-acuma noi nu vom izbândi,Atunci, având dovadã cã nu mai e scãpare,Chiar eu te voi zdrobi.

Legende istorice

77

PLÂNGERILE POETULUI ROMÂN

µ „O, pentru ce, poete, în cânturile taleTu plângi aceastã þarã în care te-ai format?ªi florilor ce creºte în astã verde valeLe spui cu ochii-n lacrimi cã iarna-a-naintat?

Dar ce lipseºte oare acestor þãri frumoase?Nu vezi locuitorii cât sunt de mulþumiþi?Cã nimeni nu se plânge de zile dureroaseª-aceasta dovedeºte cã ei sunt fericiþi.

Când plângi aceastã þarã tu eºti în amãgire;Legi, arte, instituþii în sânu-i înfloresc;Tot ce chezãºuieºte o dulce fericire,O dulce-ndestulare, nimica nu lipsesc.“

µ „Nimica nu lipseºte din câte zici tu mie,Aici pãmântul nostru e binecuvântat,El varsã râuri d-aur; dar îþi voi spune þie:Lipseºte libertatea, ºi tot e întristat.“

FERICIREA

În fundul unei râpe, mugind adânc, albeºteUn râu ce umbra serii ascunde de acum.Pe munte luna blondã se-nalþã ºi priveºteDin norul ei cum focul s-acopere sub fum.

ªi stelele, flori d-aur, în spaþiu drag se scaldã.Azurul le aspirã cu sete de amor.

CUPRINS


78

Rãcoarea se revarsã; ºi-n inima mea caldãS-aprinde deodatã un simþimânt de dor.

O, inimã, te-mbatã de vise, de plãcere,Ce-þi dã natura þie în sânu-i fericit!Întoarce lumii cupa unde-ai bãut durereCrezând cã bei delicii din visul aurit!

Vai! Fericirea n-are în lume rãdãcinã!În darn doreºte omul aice pe pãmânt,Uitând cã timpul schimbã pe oameni în þãrânãªi tot se risipeºte pe al durerii vânt!

O, farmec drag al vieþii! O, magicã naturã!Tu îmi îmbeþi simþirea ºi gândul meu mãreºti!Dar poþi lungi tu viaþa ce cãtre moarte curã?Poþi spune ce-i ursita fiinþei omeneºti?

A regreta trecutul, a cere viitorul,ªi a vedea în viaþã dorinþele pierind,ªi a lãsa prezentul sã-ºi ia în lacrimi zborul,A aspira la falã, ºi-a se-amãrî dorind,

A geme-n sãrãcie precum ºi în avere,Pe piatra þãrânoasã, pe patul aurit,A geme-n întuneric, a geme la putere,Acesta este-al lumii destin neîmblânzit.

ªi ce îmi pasã mie de visul ce ne-mbatã,De imortalitatea ce-atât ne-a legãnat?Voi face bine-n viaþã sã merit o rãsplatã?În sufletul meu arde un foc mult mai curat!

Legende istorice

79

MOARTEA

ªtiu unde am a merge, ºtiu ce m-aºteaptã încã,Cã viaþa e fãclie expusã-n aspru vântPe care o sã treacã curând o noapte-adâncã...Dar ce e bunã viaþa în faþã c-un mormânt?

În darn al nostru suflet vom îmbãta în viaþã,Cu razele puterii în darn ne-am coperi,În darn dorim a soarbe a gloriei dulceaþãCând tot ne strigã nouã: „Tot este pentru-o zi!“

Acel ce trece viaþa de lacrimi învelitãVa zice celui mare: „Eºti tu mai fericit?Ce? Moartea doar nu varsã ºi-n cupa-þi auritãVeninul în plãcerea ce þie a zâmbit?“

Cel tare îi rãspunde cu recea sa zâmbire:„E adevãr cã moartea ne secerã pe toþi.Eu mor culcat pe aur ºi pietre de profire,Tu mori pe lutul rece: tu nici sã mori nu poþi!“

Ferice cel ce spune când catã sã coboareÎn negrele morminte, l-ai sãi buni cunoscuþi,Aceste vorbe sfinte: „Ferice cel ce moareCu fruntea cununatã de stimã ºi virtuþi!“

CUPRINS


80

UN TÂNAR ROMÂNMURIND ÎN STRÃINÃTATE *

Cum pasãrea ce pleacã în locuri depãrtateSe-ntoarce iar în þara de unde a plecat,D-o suvenire dulce, vai! inima mea bateªi zboarã spre pãmântul în care s-a format.

Cãci am vãzut adesea pe muma doritoareCopilului sãu dulce, o lacrimã ºtergând.Eu nu aveam o mumã sã-mi ºteargã-a mea plânsoare,Eu nu aveam pe nimeni, ºi am trecut plângând.

Dar hora graþioasã a zilelor juneleAcum se întrerupe, eu trebuie sã mor!Frumoasã rondurelã, pe aripile teleÎn þara mea iubitã, de ce nu pot sã zbor!

O! moarte, mai aºteaptã, cãci eu sunt tânãr încã.Pe douãzeci de roze îmi numãr anii mei!O! moarte, crudã moarte, abia-am ajuns sub stâncã,ªi tu, din vârfu-i numai, ai dreptul sã mã cei!

Când toamna vieþii vine, o frunte se-ntristeazã,Amorul rupe arcul ºi zboarã râzãtor.Ghirlanda auritã de vise înceteazãªi imima ce-ngheaþã nu simte nici un dor.

Aºa acel ce trece pe-o vale-ncântãtoareªi-adunã toatã floarea ce el a întâlnit,Mai cautã sã vazã d-a mai rãmas vro floare,ªi dacã nu mai vede, se duce mulþumit.

* Goga, mort la Paris (n. a.).

CUPRINS

Legende istorice

81

Iar eu a cãrui viaþã fu numai poezie,Ghirlandã împletitã de graþii ºi d-amor,Voiam sã gust suava-i ºi dulce ambrozieªi-n aurora zilei eu nu voiam sã mor!

Aºteaptã, dragã moarte, ca sã mai vãz o datãAcele vãi frumoase în care m-am nãscut,Sã simþ, murind, pe sânu-mi o lacrimã-nfocatã,Sã-mbrãþiºez pãrinþii ºi fraþii ce-am avut!

Dar, vai! deºartã rugã, cãci viaþa-mi se va stingeCu soarele de astãzi pe-acest strãin pãmânt,ªi fruntea mea cu roze, ah! nimeni nu va-ncinge,ªi nimeni nu va plânge pe tristul meu mormânt.

PROSCRISUL

O, vãi încântãtoare, dumbravã înverzitã,Ce-aþi desfãtat adesea copilãria mea,Cascade murmuroase, ºi tu, a mea iubitã,O, dulcea mea frumoasã, nu te voi mai vedea!

Proscris, în a mea þarã eu nu mã voi re-ntoarce:ªi ochii mei în lacrimi va-nchide un strãin;Dar cãtre voi adesea gândirea voi întoarceªoptind al vostru nume în ultimu-mi suspin.

O frunzã dezlipitã de ramura sa verdeÎngãlbeneºte-ndatã, nu poate exista:Asemenea proscrisul ce patria îºi pierde,Pe aripile morþii înclinã fruntea sa.

CUPRINS


82

ªi-aicea stânca neagrã ascunde fruntea-n ceaþã,ªi-aici doi ochi albaºtri în lacrimi strãlucesc,ªi-aicea valea are cascade ºi verdeaþã;Dar þara e strãinã, nu pot sã le privesc.

Ah! tânãra ghirlandã ce fruntea mea încingeUsuce-se acuma, eu nu simt nici un dor,Cãci inima-mi zdrobitã nimic n-o mai atinge;Departe d-a mea þarã, eu voi acum sã mor!

Cãci am vãzut pe frate dând dulce sãrutare,Pe frate cu cãldurã la sânul sãu strângând;Eu nu aveam un frate sã-i spun a mea-ntristare,Eu nu aveam pe nimeni ºi am trecut plângând.

Aºa o pãsãricã pe calea sa pierdutãTot zboarã înainte neîncetat cântând,Cãci pentru dânsa nu e dumbravã cunoscutã,Nici floare ce-i e dragã sã-ºi puie capul blând.

Proscris, în a mea þarã eu nu mã voi re-ntoarce,ªi ochii mei în lacrimi va-nchide un strãin;Dar cãtre ea adesea gândirea voi întoarceªoptind al sãu scump nume în ultimu-mi suspin.

ELEGIE

De lacrimi înfocate, vai! genele-mi sunt plineªi mâna-mi acum rece pe harpã a-ngheþat;Strãinã mi-este lumea d-acuma pentru mine,Cãci ce-am iubit în viaþã ca visul a-ncetat.

CUPRINS

Legende istorice

83

Aveam un frate tânãr a cãruia junieCa râuºor de lapte luase cursul lin,Ce în a sa ferice, plãcere, bucurie,Zicea cu vorbã dulce: „Eu nu voi sã suspin!“

Aveam ºi-un tatã încã, amic cum ºi pãrinte,A cãrui gene albe în plâns au fost albit.Dar vai! ei dorm acuma în tristele morminte,Copilul lângã tatã, precum au vieþuit.

Iubeam o copiliþã, o tânãrã suflare,O floare matinalã ce creºte surâzând,Ce fãrã sã adune în viaþã-o sãrutareÎn dimineaþa vieþii a încetat cântând.

Tot ce-am iubit în lume a încetat din viaþã,ªi iarba primãverii sub paºii-mi s-a uscat;Al vieþii mele soare s-a stins colo în ceaþãªi anii mei de tineri în dor s-au întristat.

Eu am trecut ca floarea aici în astã lume,Dar inima-mi zdrobitã atât a pãtimit!Ah! d-aº fi fost o floare purtând un dulce nume,Aº fi trecut prin viaþã ºi n-aº fi suferit.

ELEGIE LA O TÂNÃRÃ FATÃ

Eu trec pe frunza ce-ngãlbeneºteªi cade tristã sub arbore jos;Eu trec pe valul ce murmuieºte;Eu trec pe cântul melodios.

CUPRINS


84

Aºa strãinul cântând se duceªi varsã lacrimi pe calea sa,Eho al vãii cu ºopotã dulce,Trecând, ne spune cã el ofta.

Eu sunt ca iarba primãvãroasãCe vântul toamnei o va usca.O, tu, fetiþã dulce, frumoasã,Atunci pe mine nu mã uita!

Dar, vai! se uitã acel ce moare,Astfel în gându-þi voi fi uitat.Fecioara pune la sân o floare,Dar o aruncã când s-a uscat.

DEªERTUL

Primeºte-mã în sânu-þi, naturã, bunã mumã,Auzi cum al meu suflet suspinã-n doru-i greu!Eu þie îþi voi zice ce dor adânc consumã

Acum sufletul meu.

Ãst suflet înflorise în vise de juneþe.Aºa în primãvarã un câmp a înflorat.Dar visele cãzurã sub vântul de tristeþe,

Sub plânsu-mi înfocat.

Aºa un arbor pare în toamna ce soseºte:El poate sã-nfrunzeascã în timpul de plãceri;Dar inima-mi zdrobitã ce viaþa pãrãseºte

Nu are primãveri.

CUPRINS

Legende istorice

85

Ea nu mai are viaþã, nu are nici iubire.S-a stins a sa luminã d-al chinurilor vânt.Din valul întristãrii se-mbatã cu rãpire

Ca ºi un trist mormânt.

Nu! Focul nu aprinde cenuºa ce se stingePe care el a ars-o c-un suflu furios.Tot astfel p-acest suflet d-acum nu-l mai atinge

Elanul generos.

A inimii juneþe s-adapã de credinþã:Dar inima-mi nu crede d-acum în viitor.Din dimineaþa lumii trãim noi cu dorinþã

ªi tot gemem în dor!

Frumoase zile, nouã, de soartã n-au fost date!O singurã dorinþã mãcar nu s-a-mplinit!Nici sã vedem în lume o oarã de dreptate?Vai! Rãul crud domneºte oriunde ai privit.

Neamicul cel mai mare al omului e omul.Voi, stânci pe care iarna îºi face-al ei locaº,Colnice, unghiuri sterpe din care creºte pomul,

Tu, vulture trufaº,

În sânul vostru aspru primiþi a mea fiinþãCe-a fãrâmat-o lumea în tot ce are sfânt,Voi nu-mi puteþi întoarce juneþe ºi credinþã;

Dar daþi-mi un mormânt!


86

MORÞII

N-o sã mai vie ziua când am sã las ãst soareCe nu îmi dete viaþa decât sã pãtimesc?Sub o durere crudã, vai! inima mea moare!

ªi eu tot mai trãiesc!

Nu eºti sãtulã, soartã, acum d-atâta fiere,D-atâta apãsare sub care m-ai zdrobit?D-atâta suferinþã, tu, palidã durere,

Ce, nu ai obosit?

Durerea vrea o pradã ºi prada-i muritorul!Dar e nãscut el oare aici a suferi?Aceasta-i este viaþa ce-o risipeºte dorul?

Cuvântul lui d-a fi?

Plãcerile plãpânde ºi-atâta de doriteCe într-a vieþii umbrã pe suflete se-nclin,Au fost dar ca sã facã mai vii ºi mai simþite

Durerile ce vin?

Aºa când cerul nopþii în negurã dispare,Prin umbra vijeliei s-aratã dragi luimini;Dar ele fac mai aspre, mai negre, mai amare

Acele-ntunecimi.

Cãci ce sunteþi voi, oare, o, fericiri frumoase,Mai mult ca niºte flacãri în nopþi de mare dor?Voi aþi lucit pe viaþã-mi ca raze mângâioase,

P-abisuri ce-nfior,

CUPRINS

Legende istorice

87

ªi când lãsarãþi ochii sã vazã-aici în viaþãTot ce ne înspãimântã, tot ce e dureros,Luarãþi iute zborul, vã stinserãþi în ceaþã,

Cântând melodios.

Vãzui-naintea serii pierind de lângã mineFiinþele plãpânde ce-n viaþã mã iubeau!O, Doamne! dacã astfel cãta ca sã decline,

De ce se mai nãºteau?

Ferice cel ce poate ferice sã-mplineascãDeºertul trist ce moartea alãturi i-a fãcut,Prin vise cã în ceruri odatã-o sã-ntâlneascã

Pe cei ce a pierdut!

Aceastã mângâiere nu este datã mie!Pe cei pierduþi odatã, noi n-o sã-i mai vedem!Sunt morþi sã nu mai nascã, sunt duºi sã nu mai vie,

Sã nu-i mai revedem!

FECIOARA

Plângeam pe sânu-i fraged un plâns d-amarãciuneªi lacrimi înfocate pe frunte-mi se scura,Cãci tânãra verginã ºoptea o rugãciuneSuavã ca amorul ce-n sânu-i palpita.

Era un înger dulce ce-n visurile meleD-atunci întotdauna plângând am întâlnit;Aºa ca o fantasmã ce-n noapte fãrã steleTrecând printre morminte, ºopteºte: am trãit!

CUPRINS


88

Odatã, dimineaþa când vesel se rãsfrângePurpura matinalã ce omu-i zice zori,Când muritorul palid, sub lanþul ce îl strânge,Salutã aurora în cerul fãrã nori;

Mergeam atunci la dânsa cãtând la alba lunãCe-n unda aurorii cu-ncetul se-neca.Frumoasa copiliþã lucra la o cununãDe rozi ce-n rãsfãþare pe sânu-i se juca.

Cu flori înconjuratã ca cerul cu luminã,La candela murindã ea tristã cãuta;Iar aurele-i bucle ca spice ce se-nclinãªi strãlucesc sub rouã, în lacrime uda.

„O, vin, iubite, vino, cãci iatã vântul bateªi floarea dimineþii curând va veºtezi.Veni-va cãlãtorul din locuri depãrtateªi ochii sãi în lacrimi nu o va mai gãsi.

Dar vino lângã mine ºi moartea-mi va fi dulcePe ale tale braþe când capul voi pleca.Aºa drumaºul serii în câmp voind sã culce,Ferice-i când p-o floare îºi pune fruntea sa!

Acel ce-mi dete viaþa la moarte mi-o expune,Unui strãin cu aur va mâna s-o dau euªi n-am spre apãrare decât a mã supune,ªi n-am a le rãspunde decât suspinul meu.“

Acolo unde luna din cale se opreºteªi lasã o cãtare mai dulce pe pãmânt,Acolo unde mirtul mai vesel înfloreºteAcum eu merg adesea ºi plâng p-al ei mormânt.

Legende istorice

89

O CUGETARE

Vedeþi acele mãgureÎnalte, furtunoase?Acolo cugetãrileSunt libere, frumoase.

De-acolo cãutãrileCuprind vechea Dacie,Colonia romanilorCe piere sub robie.

Acolo-n vârful stâncilorO cugetare dulceCa faþa junei vergineÎn umbrã îmi strãluce:

µ „Aceste þãri eroicePot sã se dezrobeascãªi numele românilorDe falã sã luceascã!“

Dar coborând din mãgurãSã merg în valea mare,Fecioara dulce, candidã,Stã, râde ºi dispare.

Revin’ bãlaie verginãCu coame plãvioare,ªi-aratã calea-n negurãAcestor dragi popoare.

CUPRINS


90

O PATIMÃ

Vai! Un foc mã arde! Ard ºi tremur eu!Ca un crin în vânturi saltã pieptul meu.Ochii-mi varsã lacrimi ºi totdeodatãRazele-aurorii în faþã-mi se-aratã.Cugetele mele sunt ca niºte noriªi totdeodatã ca dulcile zori.Blestem muritorii º-ale lor suspineªi totdeodatã aflu toate bine,Când pe carul morþii eu voiesc sã zbor,Când gãsesc cã viaþa e numai amor.ªi cu toate astea dorul meu cel mare,Dulcea mea l-ar stinge cu o sãrutare.

CÂNTEC

Valuri de aur, mãrgãritare,Purpurã, roze ºi diamantDin carul zilei de amarantRevarsã Febus fãrã-ncetare.

Soarele dulce ºi luminosÎntotdauna o sã-ncãlzeascã,ªi câmpul verde o sã-nfloreascã,ªi o sã fie cerul frumos.

Iar eu ca frunza ce-ngãlbeneºte,Din zi într-alta fruntea înclin,ªi al meu suflet rece, strãin,Vai! nu mai simte, nu mai iubeºte!

CUPRINS

Legende istorice

91

MUMA TÂNÃRÃ

I

Lãutarii cântã hore graþioase;Tinerii feciori

Catã dupã pãrul fetelor frumoaseSã rãpeascã flori.

Ca dulci fragi de câmpuri albele fetiþeDulce rumenesc,

Apãrând cu mâna mândrele cosiþe,Sãrutãri pe gurã las de le rãpesc.

I I

µ „Dar tu, femeie tânãrã,De ce stai gânditoare?În gene-þi vãz o lacrimãCa roua pe o floare.Vezi! pruncul tãu ne farmecãCu chipul sãu cel dulce;Ca fluturul sub auru-i,El sub cosiþã luce.Da’ tu-l priveºti ºi lacrimaÎn gene-þi strãluceºte...O, spune, mumã tânãrã!Ce cuget te rãpeºte?“µ „Când ochii mei îl cautã,Eu cerc durere-amarã,Gândind cã-n cursul anilorVa fi rob el în þarã!“

CUPRINS


92

INVOCAÞIE

O, Doamne-al bunãtãþii, putere creatoare,De care niciodatã eu nu m-am îndoit,Tu, ce ai pus amorul în inimi simþitoareªi floarea aurorei cu rouã-ai învelit;

Tu, ce-ai sãdit în inimi speranþa ºi credinþa,Cãci una fãrã alta nu poate exista,Ce-aduci dupã durere surâsul ºi dorinþaªi dupã vijelie un soare-a lumina;

Ce fãrã încetare dai zilelor lumine,ªi câmpului verdeaþã, ºi paserii cântãri.ªi frunzelor ºoptire, ºi undelor suspine,ªi pe vergine buze suave sãrutãri;

Aruncã o cãtare asupra þãrii mele;Ea este ca o barcã pe un ocean plutindCând geme uraganul în noapte fãrã stele,Ce încã o suflare º-o vom vedea pierind.

Trimite-ne, o, Doamne, lumina ta cereascã,Cãci lungã fuse noaptea în care suspinãm:Ca sã vedem furtuna ce va sã ne rãpeascãªi sub un mal ferice un port sa cãutãm!

CÂNTECE ªI SÃRUTÃRI

µ „Ia harpa de aur, poetule june,ªi cântã, cãci ochii-mi de lacrimi sunt plini.Iar pentru aceasta, pe frunte-þi voi pune

Ghirlande de crini.“

CUPRINS


94

µ“În darn tu vei pune, suflare curatã,Pe frunte-mi ghirlande, eu tot voi muri,Vai! Roua nu poate p-o floare uscatã

A re-ntineri.“µ“Ia harpa de aur ºi fã sã rãsunePalatul acesta, d-aure cântãri,Iar pentru rãsplatã pe frunte-þi voi pune

Eu dulci sãrutãri.“

Apoi copiliþa cu cât sãruta,Cu atât poetul mai dulce cânta.

LA O RONDURELÃ

Pãsãricã trecãtoareCe eterul strãbãtând,Legãnatã pe-aripioare,Vii din patrie cântând,

Te salut cu bucuriePe acest pãmânt strãin,Unde nimene nu ºtieDe-s voios sau de suspin!

Numai þie, drãguoarã!Îþi voi spune dorul eu:Depãrtat de þãrioarã,Nu mai tace plânsul meu!

D-aurele legãnatãÎn eterul înflorit,

CUPRINS

Legende istorice

95

Du-te, du-te, încã-o datãÎn pãmântul fericit.

Iarã noi prin þãri strãinePlângem þara ta cu dor,Triºti de ale ei suspine,Însetaþi d-al ei amor.

Când în þara-nstrãinatãÎncã te vei înturna,Vino, dragã, înc-o datãPe ai tãi a cerceta.

Însã la a ta privireDe-ar fi unul mai puþin,Nu-ntreba de-a lui lipsireDin pãmântul cel strãin.

Pe mormântu-i de tãcerePãrãsit de trecãtori,Mergi ºi cânt-a lui durere,Mergi ºi sparge lãcrimiori!

Z IUA BUNÃ LA ÞARÃ

Þarã dulce ºi frumoasã,Tu, ce-ai fost gloria mea,Eu mã duc, fii sãnãtoasã!Nu ºtiu de te-oi revedea.Dar ce-mi pasã oare mieDacã pe pãmânt strãin,

CUPRINS


96

Dacã în cãlãtorieMoartea îmi va zice: vin’!Vai! în sânu-þi dulce, oareSunt eu mai puþin strãinCând pe toatã ziua moareVisul sufletului lin?Iarã se ridicã norul.Vasul tãu nu este-n port,Vânturi rele ca ºi dorulCãtre negre stânci te port.Mâine va veni strãinulSã te prade, þara mea!Mâine îþi vor smulge sânul,Mâine te-or îngenuchea.ªi tu n-ai nici mângâiereaApãrându-te, sã mori.Ei þi-au degradat durerea!ªi mormântu-þi n-are flori!Þi-au fãcut cununi de spineCa iudeii lui Isus,ªi râzând amar de tine,„Ai unirea!“ ei þi-au spus!Dar ei þi-au luat din mânãArmele ce ai avut.Dragã patrie românã,Ce rãu oare le-ai fãcut?La strãini te-or da-n prãdare,Vai! ºi pe cãmaºa taFiii vitregi cu turbareSorþii lor vor arunca.Te-au lãsat în slãbiciune,Fãrã legi, sã putrezeºti

Legende istorice

97

ªi prin dulce moliciuneTe-au lãsat sã te slãbeºti!Când chiar fiii-þi te ucide,Ce blestemi pe cel strãin?Þara mea se sinucide!Moartea este-n al ei sân!Fiii tãi nu vor dreptatea,S-a vãzut atâþia ani!Ei invoacã libertateaCa sã fie ei tirani!Cãtre-acestea, dragã þarã,Tu poþi încã a trãi,Numai cei ce te-ncãrcarã,Numai ei vor veºtezi.Astfel toamna când soseºteFrunzele în pomi pãlesc,Vântul aspru le rãpeºte,Putrede se risipesc.Dar când primãvara vinePomul a reînverzit,Paseri cu cântãri sublimeNouã viaþã i-a vestit.

TIMPUL

Pe malul cel verde ce râul stropeºte,Un om dupã cale puþin s-odihneºte,

Visând fericit!

Iar razele zilei cu umbrele seriiSub ochii-i se luptã în sânul tãcerii

Pe val adormit.

CUPRINS


98

Pe mãgurã luna se-nalþã-atunci plinãªi varsã pe fluviu un val de luminã,

Un brâu lucitor;

Eterul albastru cu stele auriteSe scaldã prin valuri uºor încreþite

De vântul uºor.

Pe fluviul luciu o barcã s-aratãCu pup-auritã, cu flori cununatã,

Cu vãl de satin,

Cu june fecioare ca visuri frumoaseCe-n viaþa fugindã se-nclin amoroase

P-al nostru trist sân;

Un om cu cosiþe ºi gene albite,Cu braþe secate, cu feþe pãlite,

Cu coasa de fier,

Apare în barca cu dalbe fecioare:E timpul; iar ele sunt blândele oare

Ce vin ºi iar pier.

ªi barca se duce prin valuri purtatã;Iar grupa de fete de visuri se-mbatã,

De viaþã se-ncânt;

Cosiþa lor saltã sub aurea dulceªi flacãra lunii pe brâul lor luce,

ªi iatã cum cânt:

„Vin’ cu noi, strãine june,Sã te-mbeþi de rãsfãþãri,

Legende istorice

99

Vin’ pe tinere cununeDe adunã desfãtãri!Vin’ cu roze de-mpleteºteAnii tãi ce fugãtori,Pân’ ce timpul nu coseºteAle vieþii tale flori!Sã n-amâi plãcerea dulce!Timpul este-amãgitor:Ce rãpeºte nu mai duceFragedului muritor.Astãzi toate pentru tineJos în lume strãlucesc,ªi plãcerile divineCu-a ta viaþã se-mpletesc.Mâine se vor stinge toateCa parfumul serii-n vânt,Al tãu suflet mâine poateS-o preface în mormânt.Timpul trece, vin’ mai tare!Toate câte-n viaþã placTrec cum trece-o sãrutare;Toate lacrime se fac.Vin-acum la fericire!Mâine fi-va prea târziu,Vino pânã ai simþire,Pânã sufletul þi-e viu!“

Spre barca ce fuge pe fluviu la valeStrãinul îndreaptã cãtãrile sale,

Ce râurã dor;

Întinde-a sa mânã ºi sufletu-i bate,Rãpit de dorinþe ce viu îl strãbate

De vise d-amor;


100

Dar vasul se duce ºi-n umbrã dispare.Se stinge cu-ncetul cereasca cântare

Pe râul tãcut.

În darn cãlãtorul s-o urme se-ncearcãªi râuri de lacrimi ai sãi ochi îneacã,

Cãci timpu-a trecut.

LA ªTEFAN GOLESCU

S-a gãsit ºi pentru tineHulitori, cu un cuvânt!Pentru ei nimica bineNu mai este pe pãmânt!Fruntea ta cea fãrã patãTurburã pe hulitori.Cobea nopþii-i mai turbatãCând e cerul fãrã nori!Tu surâzi cu bunãtateCalomniilor ce zbor;Nici o urã nu strãbateSufletul tãu iertãtor!

LA CONSTANTIN NEGRI

O, Negri! inamicii a tot ce dã mãrireªi viaþã României nu-þi vor putea iertaCã ai luat o parte de lauri la Unire

Prin insistenþa ta!

CUPRINS

Legende istorice

101

A face-un singur popol, o singurã domnieDin douã; a restrânge atâþia postulani,Crezi tu cã o sã facã vrodatã bucurie

Acestor sclavi tirani?Cuvântul datorie spre þarã e un nume!ªi patria, o umbrã, mãrirea, un eres!A face sã rãmâie dispreþuitã-n lume,

ªi-n umbrã mai ales;A pune interesul persoanelor-nainteDe interesul þãrii; a nu simþi vrun dorCând jugul rãu apasã aceste locuri sfinte,

Aceasta-i legea lor!Ei nu ºtiu cã ruºinea, cã viaþa degradatãA þãrii lor pe dânºii d-odatã îi lovesc,Cã arborul când cade, ºi frunzele-i d-odatã

Cu el se ofilesc.Întrebe pe un vierme ce naºte într-o floareDe-i pasã dacã planta, plãpând locaº al sãu,E verde ºi frumoasã sau veºtezeºte, moare

Sub dintele lui rãu?Întrebe-l dacã ºtie cã floarea ce-el devoarãOdatã veºtezitã, surpatã pe pãmânt,El însuºi se abate ºi trebuie sã moarã?

Sa intre în mormânt?Nu face însã astfel vâslaºul cel cu minte:El îngrijeºte vasul a nu cãdea pe stânci,Cãci vasul spart, el însuºi coboarã în morminte,

În undele adânci!Unirea are încã mulþi inamici puternici,Cãci noaptea ºi cu ziua se-ngânã depãrtatªi pãsãrile nopþii, simþindu-se netrebnici,

S-agitã ne-ncetat!


102

Nu! Noaptea nu îºi lasã umbra ce ea apucãDecât când e respinsã de soarele ceresc.Ne trebuie luminã, ca noaptea sã se ducã

Cu cei ce o doresc!

MIREASA MORMÂNTULUI

Fost-a când în noapte aurora luce,Când se luptã omul cu adâncu-i chin,Pe atunci când somnul, mincinos ºi dulce,

Curmã-al sãu suspin.

Ea era tãcutã, tristã florioarã!Fruntea-i visãtoare dulce se-nclina,’N aurul cosiþei mâna-i albioarã

Distractã juca.

Vino mai aproape! dulcea mea,-mi vorbeºte,Ascunzându-ºi ochii plini d-amor ceresc,Tânãra mea viaþã cursul îºi opreºte,

Pentru totdauna eu te pãrãsesc.

ªi uitarea tristã mâine o sã vieCu-ochii plini de lacrimi pe al meu mormânt,Dorul ce m-apasã nimenea nu-l ºtie

Pe acest pãmânt.

Rara-i frumuseþe arde de splendoare.Sã rugãm! îmi zise, în genunchi cãzând.Ochii plini de moarte ºi de lãcrimioareSe-nãlþau la ceruri amoros ºi blând.

CUPRINS

Legende istorice

103

Când se curmã ruga, dulcea ei cãtareSe-nturna spre mine plinã de amor.Peste ochii-i geana cade cu-ntristare

Consumatã-n dor.

LA UN ORB

Tu n-ai vãzut prin ochii-þi lumina niciodatã.O noapte fãrã fund

Vederea ta absoarbe ºi viaþa þi s-aratãUn râu ce geme-n umbrã ºi umbrele-l ascund.

Da, tu ghiceºti lumina prin ochii minþii tele,Printr-înºii, tot despici.

Prin ei tu mergi la bine ºi te fereºti de rele,Prin ei d-amorul þãrii atât de drag ne zici!

Sunt însã orbi în lume de inimã, de minte.Acestii, c-un cuvânt,

Meritã ca sã-i plângem de tine înainte,Trãiesc orbi în luminã ºi morþi în viaþã sânt!

Orb este cel ce catã lumina sã opreascãÎn cursu-i regulat,

Ce crede-aceastã viaþa ironie cereascã,Cã lumea moºtenire la cei vicleni s-a dat!

Insecte mici de noapte ce luptã cu vulvoareaªi arse-n sânu-i, pier.

Dar tu nu eºti ca dânºii! Speranþa ºi amoareaRevarsã p-a ta faþã lumini ce vin din cer.

’

CUPRINS


104

LA UN AMIC SÃRAC

Bogaþii în mijlocul plãcerilor nebuneTresar de multe ori,

Crezând cã umbra morþii pe fruntea lor se pune,ªi cã se schimbã-n lacrimi ale ursitei flori!

Tu ºtii cã tot ce are o formã se zdrobeºte,Tu ºtii, amicul meu,

Cã dupã om în viaþã nimic nu mai trãieºteDecât virtutea dalbã a sufletului sãu.

De îþi lipseºte þie o casã strãlucitãCu marmor rãpitor

ªi dacã locuinþa de toþi e pãrãsitã,Tu ºtii ce preþ a pune pe vizitele lor;

Tu ºtii cã interesul conduce astã lume,ªi-aceºti trãitori morþi

Speculã simþimântul, virtute, falã, nume,ªi pe a þãrii viaþã aruncã ai lor sorþi.

La poarta sãrãciei, nu, câinii nu s-adunã!ªi tu, ce-ai deºirat

Dupã a lumii frunte râzânda ei cununã,Ce trebuie sã cugþi-nainte ai aflat!

Ferice cel ce poate, de orice lanþ-nainte,Sã spargã jugul sãu,

Acela singur poate sã meargã în morminteDe orice lanþuri Iiber, cum tu faci, dragul meu!

CUPRINS

Legende istorice

105

LA UN MARTIR

Tu, ce mori cu fericire,Pentru ceilalþi muritori,Cine eºti tu, o, martire?Cine te trimite ori?Eºti om? Zi un zeu mai bine,Cãci adesea ai cãzutPe când nu laºi dupã tineNici un nume cunoscut!Norul oare se gândeºteCând se sparge, ca sã deaVãii ce îngãlbeneºte,Viaþa, frãgezimea sa,Dacã lasã dupe sineNume bun p-acest pãmânt?O, martire, porþi în tineVoia unui nume sfânt!N-ai în viaþã nici o oarã,Tu nu ai nimic al tãu.În martiri ce ei omoarãEi ucid pe Dumnezeu!Mergi, fãramã, risipeºteAl tãu suflet ºi-al tãu lut!Pentru þarã te jertfeºte!Cerului va fi plãcut.Cei rãi au sã calomnieNumele ºi-al tãu mormânt.Un tâlhar are sã fieLângã tine, un om sfânt!Cãci pe viaþa mai curatãCalomniile-omeneºti

CUPRINS


106

Lasã mai adâncã patã,Trebuie sã te gândeºti.Oameni fãrã de onoareVor huli onoarea ta,Sufletele târâtoareGloria îþi vor lua.A eroilor þãrânã,Pe acest pãmânt de orbi,Este ca întotdaunaPrada turmelor de corbi.

LA UN SCHELET

Ce-ai fost tu aici în lume?Rege sau un sclav nedemn?Cãci pe frunte-þi nici un numeNu ne spune nici un semn.Regi sau sclavi, tot se abate.Oasele ce le-a rãmasAu aceeaºi greutate,Pentru cela ce le-a tras.Sceptrul, lanþul nu lãsarãPeste braþe urma lor,Pe nici unul nu cruþarãOarele în zborul lor.Regi ºi sclavi ce au sã facã?Nu sunt tot un trist pãmânt?D-opotrivã nu-i atacãViermele cel de mormânt?Unul beat d-a lui trufie,Altul de al sãu lung dor,

CUPRINS

Legende istorice

107

Se deºteaptã cu urgieCând se curmã viaþa lor.Vai! Amar acelui careZi ferice n-a avut!ªi cu-a vieþii chiar perzareN-a trãit nici un minut!Tu, schelet, ne-aduci aminteCã e scurt al vieþii pasªi-orice cugetã, ce simt,Vai! ca tine a rãmas!Poate cã ai fost ferice.Tristã urmã, noi nu ºtime,Gura ta parcã ne-ar zice:„Timpul trece, sã iubim!“

LA FLORI

Flori frumoase! Sunteþi oareDulci surâsuri de la zori?Cãci p-a lor încingãtoareVoi luciþi, o, scumpe flori!

Sunteþi sufletele blândeFetelor ce nu mai sânt?Ah! ca ele de plãpânde,Treceþi viaþa pe pãmânt!

Sunteþi vise auriteCe din cer se risipesc?Cãci ca ele-mbãlsãmiteFoile vã strãlucesc.

CUPRINS


108

Sunteþi raze fugãtoareCe plutesc prin sãrbãtori?Ca lumini de sãrbãtoare,Voi luciþi, suave flori.

Sunteþi lacrime divineDup-al frumuseþii sân?Cãci cu voi în zile lineGraþiile se îngân!

Vai! Ca voi strãlucitoareSufletu-mi avea plãceriªi ca voi nestãtãtoareAu pierit în lungi dureri.

Voi pe sânul primãveriiCãtre viaþã aþi venit.Numai eu nu iau dureriiAnii care mi-a rãpit.

LA UITARE

Tu eºti o ferice floareCe în câmpul morþii creºti:Pururea surâzãtoare,Dorurile lecuieºti.

Între cei rãmaºi în viaþãªi-ntre cei ce nu mai sânt,Tu reverºi o dulce ceaþã,Tu ascunzi al lor mormânt.

CUPRINS

Legende istorice

109

Ca o mânã înfloritãLacrimile ºtergi plãcutªi durerea infinitãO goneºti cãtre trecut.

Dar cu tine, orice rele,Orice bunuri se topescªi pe urma fugii tele,Noi dorinþe înfloresc.

În durerea lui amorulTe consultã multe ori;Tu îi vindeci dulce dorulCu-ale tele triste flori.

ªi când vinul se revarsã,Când ospeþii dãnþuiesc,Sânul tãu pe lume varsãUn parfum dumnezeiesc.

LA ROMÂNI

Români! Ce faceþi oare mormintele strãbune?Orice popor ar fi

Ce n-are monumente, aceste mari cununeDe secoli de mãrire, nu are drept a spuneCã este el un popol! Nici are drept a fi!

Mormintele se aflã; dar, turme rãtãcite,Români! de robi tirani,

Ce au trecut pe þarã cu inimi înjosite,

CUPRINS


110

Lãsarã sã se surpe; erau prea strãlucite;ªi ei, prea orbi, sã rabde lumina-acelor ani!

Vai! Secolii din urmã deschiserã intrareStrãinilor pierduþi,

În paturi nopþiale, aceste sanctuareDe unde altãdatã, spre falã ºi mirare,Nãºteau eroii þãrii ºi dalbele virtuþi.

Strãinii risipirã þãrâna strãmoºeascã,ªi ce n-au risipit,

Românii dãrâmarã!... O, þarã româneascã!Fii demnã prin virtute de fala strãmoºeascã,Sau leapãdã un nume ce tu ai umilit!

LA PIRAMIDE

I

Acei ce vã-nãlþarã pierirã în uitare.De cincizeci evi, pe dânºii s-a-nchis al lor mormânt,Þãrâna lor perit-a l-a vântului suflare,

P-acest deºert pãmânt.Popoare noi venit-au ºi au trecut din viaþãMai multe tronuri mândre d-atunci s-au rãsturnat,ªi lumea fugãtoare schimbat-a a sa faþã

În cursu-i minunat.Chiar mintea omeneascã luat-a o schimbare;De zeii sãi poetici ºi cerul a scãpat;Iar voi, o monumente d-eternã admirare,

Nestrãmutate-aþi stat!

CUPRINS

Legende istorice

111

I I

Colo se aratã valea dalbã, verde,Unde Nilul vesel, ºerpuind, se pierde

Printre sicomori.Cairul înalþã albele-i palate,Vesele moschee, graþios sãpate

’N marmurã cu flori.

III

Dar mai colo se zãreºteCel deºert spãimântãtor,Unde viaþa îºi opreºtePasu-i verde, râzãtor.

Amblemã de tãcere a tristelor mormânturiÎn care tot adoarme, plãcere, lungul chin;În care numai pasul fantasticelor vânturi

Deºteaptã un suspin.Unde vântul ce omoarãNalþã munþii de nisip,Ce pe fiecare oarãSchimbã forma, se risip.

Dar luncile deºarte atât sunt de mãreþe,Atât de melancolici, cât ochiul privitor,

Ce catã tinereþe,Se-nturnã sã ascunzã o lacrimã de dor!

IV

Dar ziua se abate. µ Pe undele pãliteA mãrii de nisip,

Se luptã umbra tristã cu razele ei muteCe-n noapte se risip.


112

Iar formele lor albe se schimbã cu durerePe fiece minut,

ªi tremurânde-noatã în umbrã ºi-n tãcereSub vãlul lor tãcut.

V

Dar colo pe hotarul deºertelor tãcuteEra odinioarã acel vestit Memfis.Luminile, ºtiinþa ºi artele plãcuteFãcuserã acolo al lumii paradis.Aici era cetatea cu magice palate,Aici locuitorii trãiau ca-n sãrbãtori:Dar una datã moartea aice se abateªi mâna lor îngheaþã pe cupe ºi pe floriD-atuncea, în tãcerea anticelor deºerte,ªacalul cel sãlbatic se plânge întristatªi vânturile-ntoanã lugubrele concerteÎn vechile ruine ce timpul a-nfruntat.

VI

Voi, umbre nevãzute, o, fii de-nchipuire!Sculaþi-vã odatã din ãst tãcut mormânt!Iar tu, lumina vieþii, învie c-o zâmbire

Al lor trufaº pãmânt!Tãcere! Iatã noaptea!... O umbrã se aratã,

Rãsare din pãmânt!Ea face semn cu mâna-i plãpândã ºi uscatãSi mii de alte umbre se-nalþã din mormânt.Trei regi ce ridicarã aceste piramide,Trei umbre, în tãcere s-aºazã la benchet.

Legende istorice

113

Trei cupe aurite, la stelele splendideRidicã deodatã o mânã de schelet.O tânãrã prinþesã s-aºazã în tãcereªi cheamã lângã sine fantastici trecãtori.ªi intonând armonii d-amor ºi de plãcere,Deschide vãlu-i d-aur pe sânul ei de flori.Dar iatã se aude o surdã nechezare

De ageri cursieri;Cambis pãºeºte-n capul popoarelor barbare,Mii þipete se-nalþã în sânul desei seri.O luptã cruntã-ncepe ºi armele în vânturiRãsunã cu tãrie pe braþele de os;Iar cetele-egiptene reintrã în mormânturiªi aerul rãsunã d-un zgomot fioros.Eroul macedonic în urma lor apare.El trage dupe caru-i popolii cei cuprinºi.Aceste turme sclave se luptã cu turbareSã-nvingã în robie alþi popoli neînvinºi!Oh! nu mai e speranþã d-aceastã omenire!Tu, dulce libertate ce lumea-ai amãgit,Ori nu ai fost tu oare decât închipuire?...O, popol, înceteazã d-a cere-o fericirePe care nu ºtii însuþi s-o laºi la cel robit!

Dar cine sparge încã nisipurile dalbe?Soldaþii lui preurmã al sãu car aurit.Ei sunt fieroºi ºi falnici ºi pletele lor albe

Sub arme au albit.O mantã de purpurã pe umerii-i s-abate,Iar brâul lui luceºte ca cerul înstelat.Alãturi stã amanta-i; divina-i voluptate

Pe toþi a fermecat.


114

El trece; dar s-aratã ordiile pãgâne.Sub paºii lor pãmântul în doliu s-a-nvelit.Dar ei chiar se strecoarã ºi-n urmã nu rãmâneDecât o suvenire de dor ce a pierit.Dar cine e eroul a cãrui strãlucire

Pe toþi a întrecut?Soldaþii lui sunt palizi de lungã nedormire.Ei n-au nimic în faþã ºi-n vorbe neplãcut.Eroul îi conduce în valea glorioasã,În purpurã, în aur el nu-i învestmântat.Un redingot albastru, o ºlapã colþuroasãAcoperã scheletu-i, de vânturi legãnat.Dar ochiul lui strãluce de-o flacãrã strãinã

La ceilalþi muritori!Tãcere! Mamelucii s-adunã, se dezbinãPrin umbra nopþii deasã pe caii lor uºori.El face semn din mânã... Ostaºii lui s-adunã.Scadroanele s-avântã prin câmpul nisipos.O luptã crudã-ncepe ºi armele rãsunãPe albele schelete ce strãlucesc la lunã,

Pe hârcele de os.

Dar mamelucii zboarã prin câmpii cei sãlbaticiCa pulberea în vânt,

ªi umbrele lor mute, cu caii lor fantastici.Reintrã în mormânt.

O, tu, sublimã umbrã a unui zeu mãrit,Tu ai trecut în lume ºi globu-a tresãrit,ªi tronurile mândre sãltarã spãimântate,ªi regii coborârã cu frunþile plecate,Pe noul domn al lumii, smeriþi întâmpinând,ªi dreptul vechi cu fricã la poale-i aruncând.

Legende istorice

115

Orice putere, suflet, ºi viaþã, ºi tãrie,Voinþã, libertate, adâncã energie,O zi într-un om singur, unic s-au concentrat.ªi jugul lumii veche mãreþ a sfãrâmat.El este, Bonaparte, sau flacãra divinãDe care Creatorul formã a lui þãrânãAºa cum form-un fulger ºi-un vânt vijeliosªi îi aruncã-n aer ºi urlã furios,ªi când se-mplinã aste proiecte-adânci, sublime,Al vieþii Domn le cheamã în negrele abime.

LA ÞARÃ

Pilotul are ochii prin nopþi de vijeliePe al busolei ac,

ªi regii ce plecarã sã afle pe mesie,O stea strãlucitoare priveau pe cer cu drag.Tu, þara mea frumoasã, în þinta de mãrire

La care tu pãºeºti,Ce stea împodobitã de sfântã strãlucireÞi-aratã a ta cale cu razele-i cereºti?Eºti junã, eºti frumoasã, ai munþi ºi stânci râpoase,Ai râuri argintii,Ai vãi cu plete d-aur, pãduri verzi ºi umbroaseªi pulbere de turme, femei cu ochii vii.Prosperitate, pace, amorul ºi plãcerea

În sânu-þi locuiesc.ªi cãlãtorii care nu îþi cunosc durerea,Rãpiþi de-atãtea daruri, stau ºi te fericesc.Dar astã soartã dulce ce oare-þi foloseºte,

O, þarã de amor!

CUPRINS


116

A spiritului pâine, lumina îþi lipseºte,ªi toate-aceste bunuri pierd farmecele lor!Dã toate-aceste daruri p-o zi de luminare,O, dulce þara mea!Tu ai nãscut în lume ºi liberã ºi tare,ªi astãzi ignorinþa înclinã fruntea ta,Strãinul ce te ºtie, plângând l-a ta durere,La numele tãu bun,Îºi zice: aceastã þarã în întuneric piere!Cu-oþetul te adapã, cu spini te încunun!Acele certe surde ce-n sânul tãu rãsunã,O, þarã, te slãbesc!ªi cauza lor fie în fundu-i cât de bunã,Tot pe strãini servesc.Fii, þara mea, unitã, de vei sã fii tu mare!În cap cu al tãu domn,Aºteaptã! Ziua vine ºi fericit e careLa dulcea ei sosire n-o fi surprins de somn!

LA ROMÂNIA

Astfel cum se-nclinã crinulFãrã viaþã ºi color,Când un vierme-i roade sânulFraged ºi desfãtãtor;Astfel, dulce Românie,Tu începi a te fana,ªi nimic n-aduce þieViaþa ºi mãrirea ta!Dragã, moartea locuieºteChiar în sânul tãu frumos.

CUPRINS

Legende istorice

117

Unde mergi ea te-nsoteºte;Orice faci e de prisos.Când în dorul ce te-abateTu încaleci sã combaþi,Un fiastru urcã-n spateªi iþi zice sã abaþi!Când pe râul organizãriiVasul tãu vrei a-l purta,Un fiastru, al pierzãrii,Pune mâna-n cârma sa.Unde mâna ta plãcutãScrie fericire,-amor!Altã mânã nevãzutãScrie-ndatã: urã, dor!Când tu faci o faptã bunãFiii tãi o veºtezesc,Rozele p-a ta cununãCum le pui se ofilesc!ªi speranþa ta se curmã!Cu nimica nu te-mpaci!Toþi s-aratã pentru cârmã;Dar eu nu mai vãz cârmaci!

LA PIZMÃ

Pizmã, tu eºti rãsplãtireaFaptelor celor mai mari!Tu stingi pacea ºi iubireaªi faci zilele amari.

Tu faci ca sã nascã calomnia rea;Ãst cãrbun ce arde fruntea ce atinge

CUPRINS


118

Dar care mânjeºte, dupã ce se stingeÎnsuºi pe acela care îl þinea.

Tu-mpleteºti cununa morþiiLa maptirii renumiþi,Tu tragi jos în lume sorþiiRegilor neodihniþi.

Pizmã, oriºiunde naºte o virtute,Un talent, un merit, un prezent ceresc,Ale tele umbre palide ºi muteNasc deopotrivã ºi le învelesc!

În colibã tu nãscutã,Fugi de dânsa ne-ncetat,ªi cu forma ta plãcutãÎn palaturi ai intrat.

Tu faci de pãleºte viaþã, tinereþe,Dulce bucurie între muritori,Fragedã junie schimbi în bãtrâneþeªi prefaci în lacrimi ale vieþii flori!

Nimãnui nu dai cruþare!Când se varsã-al tãu fior,Regii sunt a ta suflareªi pãlesc pe tronul lor.

Cei ce-i înconjoarã cearcã-a ta putere,Inima se umple cu al tãu venin,Care o îmbatã ºi o schimbã-n fiere,Ura-nlocuieºte amorul divin.

Legende istorice

119

Eu te vãz pe orice faþã,De la domni pânã la sclavi.Fumul tãu pe toþi rãsfaþã,Pe cei slabi ºi pe cei bravi.

Tu inspiri adesea pana care scrie,Vorba roditoare unui orator,Ce combate crâncen oarba tiranie,ªi reverºi mânia pânã în amor.

Lauzi cu neruºinarePe acei ce slabi gândeºti,ªi pe cel ce merit areÎl ascunzi, când nu-l loveºti.

Cum în bãtãlie vulturul de pradãUrmã o armatã, ºade priveghind,ªi când se doboarã corpuri în grãmadã,Se aruncã-asupra-i însetat crocnind,

Astfel tu aºtepþi în noapteLaurii a se-mpletiªi cu ne-mpãcate ºoapteTe repezi a le zdrobi.

LA UN AVUT

Da, dintre toþi avuþii din astã þarã micã,Acela care ºtie mai bine-a risipiComorile de aur cu arta cea anticã,

Eºti tu, nu te-ndoi!

CUPRINS


120

Porfirul ºi ivorul, ºi aurul îngânãLocaºul tãu ferice în gustul cel mai finÎn luxul cel mai splendid la care-a artei mânã

Dã sufletu-i divin.La masa ta de oaspeþi cu inime voioaseCristalul rivalizã cu porþelanul dalb,ªi rozele, ºi crinii, cu june graþioase,

Cu gâtul lor cel alb.În cupe râde vinul în spume-mbãlsãmiteªi face sã recheme pe zeii cei uitaþi,ªi roabele antice sã vãd înlocuiteDe servi muiaþi în aur ca fiii de-mpãraþi!Dar poþi a-mi spune mie cum în apropiereD-a trece astã vale pe care ai albit,Tu mai înalþi palaturi la viaþã ºi plãcere,

Când viaþa s-a finit?ªtii dacã de la tine ºi pânã la morminteMai este loc d-o noapte, sãrmane pieritor?Te-ascunzi fricos, de moarte, bãtrân fãrã de minte,

Când tu eºti muritor?În darn vei da tu aur arhangelului morþii,El nu primeºte mitã, ºi-atuncea, vai! în plâns,Vei înþelege oare cã, împotriva sorþii,

În darn averi ai strâns.Vei pãrãsi palatul, femeile frumoaseªi oaspii tãi, ºi servii, ºi toþi te vor lãsa.Moºtenitorii însã la mesele-þi luxoase

Bând, vai! te vor uita!

Legende istorice

121

LA UNIRE

„Aºadar nici Unirea, a României soartãNu poate sã o schimbe aicea pe pãmânt?În cãrþile ursitei ea este scrisã, moartã,Cu celelalte neamuri ce astãzi nu mai sânt?“Aºa rãsunã tristã cântarea desperãriiA celor ce vãd umbra plãpândei lor fiinþiMai mare decât umbra nemãrginitã-a þãriiªi a viitorimii! Bãrbaþi cu mici credinþi!Nu! nu! Unire dragã! tu nu faci ce zic ei!Un râu, ieºind din sânul sorgintei ce îl varsã,E mic, dar cât se scurã, cât trece printre vãi,Se umflã, se lãþeºte ºi mare se revarsã.Aºa ºi tu vei creºte, cu timpul o, Unire!Pieri-vor ºi tiranii ºi robii demni de ei,Ursita îþi pãstreazã, în viitor, mãrire,ªi viaþã, ºi putere sã dai la fraþii mei.Atunci aceste patimi ce nu cunosc cuvânt,Ce nu cunosc nimica a fi mai sus de ele,Unire! se vor stinge ca niºte nori la vântCe-nconjurã de umbrã lumina unei stele.Al lebedei pui este, când a venit la viaþã,Urât; nimic nu spune cã va veni o ziÎn care o sã fie o pasãre mãreaþã.Aºa, Unire sfântã, tu eºti ursitã-a fi.

LA UN POET

O, poete, muza taA pierdut a sa junie,ªi suava poezie

CUPRINS


122

Ce pe toþi îi îmbãtaCu torente d-armonie?Unde rozele-au zâmbit,Spinii le luarã locul;Floarea morþii, siminocul,Peste crini a rãsãrit.Gheaþa-nlocuieºte focul!Nu ºtim noi cã-aice josE o vale de suspine?Catã sã o ºtim prin tine,O, poetul meu frumos,Cu cântãri dulci ºi divine!Cerul roza-a nãscocit.Prin parfum sã ne rãpeascã,Boarea sã ne rãcoreascã,ªi poetul fericitInima sã-ntinereascã.Iarã tu, poetul meu,Poþi sã verºi veninul tãuÎn cântãrile senine,Dar atât cât sã faci bineªi sã nu îneci în rãuZilele cele puþine.Pãsãrile negrei seriSunt destule sã cobeascãVijelii, sã veºtejeascãFlorile de primãveri,ªi tirani ca sã loveascã.Tu încinge lira taCu a zeilor cununã,ªi cum varsã dulcea lunãPentru toþi lumina sa,Varsã inima ta junã!

Legende istorice

123

LA AVERE

Fericire-adevãratãEste a se mulþumiCu ursita ne-mpãcatã,Oriºicare ea ar fi.Fericit e cel ce ºtiePentru þarã a muri!Mai curând mort vrând sã fieDecât rob a vieþui.Fericit e cel ce-n lume,Fãrã de a fi roºit,Poate încã a ne spuneCu mândrie: sunt cinstit!Muritori, gândiþi la moarte!Strigã orele ce zborªi nu uitã sã ne poarteViaþa pe aripa lor!În mormânt ce-þi foloseºteAurul ce-ai aduna?ªi în lume cât trãieºteCine-i sigur a-l pãstra,Dacã însuºi el se-nturnãCãtre muma lui pãmânt,Dacã toate au la urmãRezultatul un mormânt?Falã,-onoare ºi virtuteSingure mai dãinuiesc.Faptele mari ºi plãcuteUrma noastrã o vestesc.

CUPRINS


124

LA CILIA

Cum palida rozã se-ntoarce de ploaie,Roºeºte, surâde la viaþã voios,Sub roua ce-o scaldã, sub vântul ce-o-ndoaie,Sub soarele zilei, o, suflet frumos!O, dulce Cilia, din lânceda stareTe-nturni cãtre viaþã ca roza la ploi.Din zi-n zi pe faþã fericea repare,Purpurã, surâsuri ºi farmece noi!A ta mânuºiþã se-mplinã, s-albeºte,ªi braþul se umflã sub dragi aluniþi,ªi sânul tãu, dragã, iar se rotunjeºte,Bãrbia se-ntinde ºi face gropiþi.În ochii-þi un soare mai viu acum luce,Zãresc sãnãtatea pe tot corpul tãuVãrsând crini ºi roze cu mâna ei dulce,ªi hora de graþii urmând pasul tãu.Amorul în umbrã aºteaptã, vegheazã,Aruncã asuprã-þi un hor de visãri,Dorinþa în sânu-þi roºind, s-aripeazã,ªi buza-þi s-aprinde de dulci sãrutãri.În timpul acesta, amara ta soarte,Rugai ca sã scape al tãu aºternut,D-aceastã bãtrânã ce-i zice toþi moarte;Opreste-mi dar mie întâiul sãrut.

CUPRINS

Legende istorice

125

CLAVECINUL

Cum sub vise d-aur frageda juneþePare la vederea minþii omeneºti,A pãrut în salã, dulcea frumuseþe,Sub graþii cereºti.Adunarea toatã repede-ntorceaOchii, cu plãcere, cãtre dulcea mea.Între pãru-i negru strâns în cosiþeleAlbele camelii se pierdeau plãcutCum prin geana nopþii, depãrtate steleScântei un minut.Fiecare sunet ce-orologiul vãrsa,Sufletu-mi, lovindu-l, crud îl fãrãma,Astfel sunã-n inimi orice loviturãDe ciocan pe cuiul tristului sicriuUnde se întinde dulcea creaturãCare noi iubim.Ea-nþelese doruI ce mã-mpovãraªi de rozioare faþa-ºi scutura.M-adora pe mine dulcea mea frumoasã?Cine poate spune misteru-i divin!Se-ntrista tãcutã, se punea sfioasãLâng-un clavecin.Mâinile-i p-octavuri se jucau uºorDeºteptând lugubre sunete de dor.Ochi aprinºi de flacãri ce-i îndivinau,În nãscânde lacrimi dulce se scãldau.Ca plãpânda rouã peste-o rozioarãCe la zori deschide graþiosu-i sin,Rãtãcea surâsul p-a sa buzioarãCu purpur divin.

CUPRINS


126

Sub orice miºcare, formele-i lumeºtiRãspândeau tezauri de graþii cereºti.Danþul urmã cursu-i... Muzicile sunã;L-a plãcerii undã sufletele zbor;Numai eu cu râderi, vorbe de minciunã,Ascundeam crud dor.Cãci la faptul zilei fost-am preursit,Ca sã las pãmântul inimii dorit.Vocea-i adoratã, dulce,-amãgitoare,Dar învãluitã de profundu-i chin,Se-ntruni cu-aceste vorbe-ntristãtoare,Dureros suspin:„Dacã ºi cerul încã-a voitOchii-mi d-acuma sã nu mai vazãChipul tãu dulce ce mã-nviazã,Decretul soartei fie-mplinit!Uitã-mã-ndatã! La ce vei duceCu tine dorul unei simþiriDin care nu ºtii decât trudiriªi niciodatã farmecu-i dulce!Vai! Pentr-un suflet ce s-a zdrobit,Uitarea-i floarea vindecãtoare,Floare ce creºte surâzãtoareÎn câmpul morþii cel veºtezit.Eu mã voi stinge p-acest pãmântCa crinul dulce ce-n lacrimi piereªi nimeni ºtie cruda-i durereCe-i pleacã fruntea cãtre mormânt.Când te-i întoarce din întâmplare,Afla-vei toate la locul lor,Pline de viaþã, juneþe,-amor,Precum fusese l-a ta plecare.

Legende istorice

127

Ochii tãi poate m-or cãuta...Eu voi fi lipsã, vai! dintru toate.Atunci la mine gândi-vei poateªi ochii-þi de lacrimi s-or îneca!“Astfel rãspândeºte tânãra-i cântare.Dalbe lãcrimioare-nrouã faþa sa.Sufletul ei fraged, într-o cãutare,Se pãrea cã-mi da.Au trecut pe viaþa-mi zile de durere,Chipul ei cel dulce de când n-am zãrit.Dar nimic nu stinge din a mea vedereÎngeru-mi dorit.Iar când vãz femeie lângã-un clavecin,Inima-mi exalã un adânc suspin.

LA BÃILE CLEOPATREI

I

Sã stãm p-aceastã stâncã ce se prevede-n valuri!Aceste scãri tãiate în lespezi de granitRecheamã o reginã ce-n umbr-acestor maluriVenea sã rãcoreascã al ei sân înflorit.

Vedeþi aceastã scarã de dalbe mozaiceCe duce cãtre bãi?

Picioarele-i plãpânde cãlcat-au pe aiceCând trupa graþioasã de vergine finice,Ierihoene roze puneau sub paºii sãi.

CUPRINS


128

I I

Dar soarele se culcã... Tãcere!... O femeieApare-n acest loc!

Cosiþa-i voluptoasã, în aure, scânteieªi brâu-i scump rãspândã torente dulci de foc.

Ca soarele în raze-i ea arde în voluptate.O mantã de reginã pe umeri râura.Iar albele ei sclave, de vise îmbãtate,Tapete preþioase aºtern în calea sa.

Pe lespede de marmur cu aur poleiteMantila-i purpuroasã se miºcã... A cãzut,ªi sclavele-i suave, ca vise înflorite,Formeazã împrejuru-i un cerc nestrãbãtut.

Dar iatã steaua dulce din umbrã se ridicãPe umedele-i scãri

ªi razele-i tãcute rãsfaþã-a lor cosicãªi albele lor sânuri cu dalbe sãrutãri.

Cãci grupa cestor vergini, folatre, tinerele,Prin valurile limpezi, prin raze se juca,Lucind ca vise dalbe ce-n nopþi amari ºi grele

Vin a ne înºela.

Pe albele tunice în flori d-argint cusute,Se sparge-al stelei foc,Când vesele, uitânde, în undele tãcute,

Fecioarele se joc.

Dar alba lor reginã cu genele umbroase,P-o lespede-auritã, rãpitã ºade-n dor.


130

„O, dulce tinereþe! O, zile mult frumoase!Nu-i oare cu putinþã s-opriþi al vostru zbor?“

Aºa vorbi regina. Din harpa-i auritãAtrage cântec dulce, curmat de dulci oftãri.Iar vocea-i întristatã, cu cântecu-i unitã,Lãsã sã se auzã aceste suspinãri:

„În darn cerem sã-nturne frumoasa tinereþe,Fatalei noastre sorþi!

Cãci zilele umane sunt flori de frumuseþeNãscute în grãdina neîmpãcatei morþi!

Oh! cursul vieþii trece cum trece-o sãrutareAicea pe pãmânt!

Putere, fericire ºi nume mândru, mare,Nu vor putea sã-mpuie la viermii din mormânt.

O floare se usucã de criveþe bãtutã;Dar soarele cel dulce o poate-ntineri.Iar tu, o, vanã umbrã! odatã abãtutã,

Nu vei mai înflori!

Dar unde-i frumuseþea a cãrei dulce razãAtâta fermeca,

Cât August niciodatã n-a vrut ca sã mã vazã,De fricã sã nu pice în fermecarea sa!ªi unde-mi e puterea, averile-mi pompoase

ªi populii-umiliþi?ªi voi, gentile turme de inimi graþioase,Frumoºii mei iubiþi?Ah! toate-acele bunuri lucirã-n dimineaþã

D-un farmec strãlucit;Dar la apusul zilei, a morþii tristã ceaþã

Tot a învãluit!“

Legende istorice

131

Aºa cântã regina ºi mâna-i diafanãPe marmuru-nflorit

C-un ac de aur mândru a scris: o lume vanã!...ªi-ndatã a pierit.

ODÃ

O Doamne, cu tron d-aur, cu fulgerul în mânã,Ce locuieºti în cer,

Aruncã o privire pe patria românã,P-aceste dulci popoare ce în durere pier!ªi tu, Marie dulce cu coama auritã,

Cu ochii lãcrimaþi!Oh! faceþi o minune popoarelor iubitã!Din trista lor cãdere românii înãlþaþi!La voi e cu putinþã tot ce la oameni pare

Neputincios ºi greu,Cãci niciodatã omul prin slaba-i cugetareNu va ghici natura-þi, putere, Dumnezeu!Dar tu, ce-nalþi un munte când trebuinþa cere,

Al zilei imperatór!Înalþã ºi gândirea românului ce piere,Luminã al lor suflet în noaptea cea de dor!

O UMBRÃ

Stinsu-s-a timpul desfãtãtorCând printre horul de dulci fecioareCu frumuseþea strãlucitoareTreceai în lume, umbrã ce-ador!

CUPRINS


132

D-acum-nainte, vai! niciodatãNici o fiinþã nu va putea,Aici în lume, o, dulcea, mea,Sã-þi vazã faþa ta adoratã!Ca din dormire azi mã deºtept,Mi-aduc aminte vorbele tele,Cu ochii umezi de lãcrimele,Mi-ai zis: „În ceruri eu te aºtept!În ceruri poate sã se uneascãUmbrele noastre, o, dragul meu!“D-atunci în lume, drag aºtept euAceste vorbe sã se-mplineascã.O, timp, repede caru-þi fugos,Rãpeºte-mi viaþa fãrã plãcere.Sufletu-mi geme plin de durere,Ia-mã pe caru-þi alunecos!

UN REGRES

Viaþa trece în durere,Dorurile nu mai tac.Orice vise de plãcereToate lacrime se fac.Zile, seri desfãtãtoareTrec p-al lumii dulce sân,Nasc ºi sting orice suspinCu suavele lor oare:Pentru mine noapte-amarã,Noapte ce nu are zori,S-a întins cu întristarePeste anii-mi trecãtori.

CUPRINS

Legende istorice

133

LA. . .

Ce distanþã infinitã!Câte râuri, câte mãri,Te despart, a mea iubitã,D-ale mele sãrutãri!Însã sufletu-mi se duceCãtre tine ne-ncetatªi pe sânul tãu cel dulceDoarme dulce legãnat.Eu prin vis te vãz tot junã,Cu-ochii plini d-amor divin,Cu cosiþa latã, brunã,Râurând pe albul sân.Buzele dulci, parfumate,Sufletu-þi ceresc trãdândPrin cuvinte înecateD-un suspin adânc ºi blând,ªi rãpitã de plãcere,Murmurându-mi: „Te iubesc!“Apoi iarã în tãcere,Recãzând, amor ceresc!ªi în alba-þi mânioarãAscunzându-þi faþa linCa o razã rumeoarãCe s-ascunde dup-un crin.Astãzi cine îmi va spuneO, suav ºi dulce dor!Dacã-n sânul tãu cel juneNu s-a stins ai tãu amor?Cãci se zice c-o iubireÎn al femeilor sân,

CUPRINS


134

Trece ca o fericire,Ca un zefir pe un crin!

LA. . .

Când o floare în durerePierde dulcele-i miros,Veºtezitã, cade, piere!Suflet dulce, amoros!Ca aceastã dulce floare,Tu perduºi al tãu amor,Dar nu pari suferitoare,Nu pleci capul tãu sub dor,Ci mai junã, mai voioasã,Tu surâzi la desfãtãri,A ta buzã voluptoasãCatã alte sãrutãri!

FECIOARA DIMINEÞII

Vãzui fecioara, vis rãpitor!De dimineaþã lângã-al ei mire;Plinã de viaþã, de fericireDorinþe d-aur, extaz, amor.

Pe alba-i frunte purta cununeªi p-a sa faþã roze ºi criniDe tinereþe, de viaþã plini,Îngânau dulce inima-i junã.

CUPRINS

Legende istorice

135

Purpura dulce ºi poleitãDe dulci surâderi se legãnaPe mica-i gurã precum ar staP-o rozã o razã, dulce-auritã.

ªi fiecine zicea rãpit:Iatã mireasa lângã-al ei mire!Oh! bucurie! O, fericire!Natura toatã dulce-a zâmbit.

Dar seara vine, ºi pe pãmântVãzui fecioara, cine va spune?Fãr-alte roze ºi-alte cununeDecât acelea dupã mormânt.

Vãzui mormântul fãcându-i caleªi cum se-nchise pe sânu-i blând,Vãzui uitarea vesel ºtergândDin calea vieþii urmele sale.

LA O NÃLUCIRE IUBITÃ

Dulce fantasmã, unde eºti oare?Luat-ai zboruI lin cãtre cer,Ca fluturelul, ce în eter,Legãnat zboarã pe aripioare?O, înger dulce al vieþii mele!Al tinereþii vis fugãtor!Eºti pe pãmântul acest de dor,Sau arzi ferice sus între stele?

CUPRINS


136

Dacã pãmântul ai pãrãsit,Spune-mi, ferice ºi dulce nume,Sã las îndatã viaþã ºi lume,Sã zbor la tine, ce am iubit!

LA ZIUA ANIVERSALÃ

Zi aniversalã! Zi de bucurie,Ce aºteptam atâta într-a mea junie!Ce-mi aduci tu oare pe acest pãmânt?Dulce fericire sau al meu mormânt?Când veneai odatã, zi de bucurie,Câte dulci dorinþe n-aduceai tu mie!Câte mâini iubite mâna-mi nu strângea!Cupa unui frate cupa mea lovea.Ochii unei mume, plini de lãcrimioare,Mã cãtau ca floarea pe un dulce soare!Astãzi eu sunt singur, în strãin pãmânt!Maica mea iubitã doarme în mormânt.Oaspeþii în juru-mi nu se mai adunã;Cupele, la masã-mi, vai! nu mai rãsunã!Casa pãrinteascã cade la pãmânt;Iarba verde creºte pe coperãmânt.Pasãrea de noapte geme fãrã seamã;Câinele în lanþuri când ºi când mã cheamã.Când se va întoarce tânãru-i stãpân,Nu-l va mai cunoaºte, cãci va fi bãtrân,Inimii îi place sã se amãgeascã...Tot sperând cã viaþa poate sã-i zâmbeascã,Dar p-aceastã faþã roze de mai sânt,Ele-s flori d-acele triste de mormânt.

CUPRINS

Legende istorice

137

DIVERSE

MIHAI ªI CÃLÃUL

Cu Mihai se vede tânãra domniþãTremurând de spaimã ca o porumbiþã;Printre geana-i lungã ai ei ochioriArd ca douã stele ce lucesc la nori.

„De ce plângi? întreabã bravul cu mirare,Eu mor pentru þarã ºi neatârnare.De aceea, dragã, sa te voioºeºtiªi cu flori cosiþa sã þi-o împleteºti.Cel ce pentru lege, pentru þarã moareVede a sa moarte ca o sãrbãtoare!“

µ „Pleacã capul!“ strigã palidul cãlãu.Iar Mihai întoarce spre el capul sãu.Fierul se ridicã... Popolul ºopteºte;Vã uitaþi!... Cãlãul se împleticeºte;Fierul sãu aruncã... Cade fermecatSub cãutãtura mândrului bãrbat.

Fetele-ncununã pãrul lor cu flori,Tot românul strigã de mai multe ori:„Cel ce pentru lege, pentru þarã moareVede a sa moarte ca o sãrbãtoare!“

CUPRINS


138

CÂNTEC NAÞIONAL

µ „Tu, ce-ai salbã gãlbioarã,Tu, ce eºti o garofiþã,Frumuºicã, bãlãioarã,Cu inele pe cosiþã:Cum adun pe floricicãFlutureii miere nouã,Lasã, dulce frumuºicã,Pe guriþã-þi s-adun rouã!“µ „De am salbã gãlbioarã,Nu sunt floare garofiþã,Iar de sunt eu bãlãioarã,Dar n-am rouã pe guriþã.Iar de vrei sã-þi fiu soþieªi de vrei sã-þi fiu iubitã,Mergi atunci la bãtãlieCãci e þara, vai! robitã!“

CÂNTEC

Noaptea cade-ntunecoasã,Oastea trece la bãtaie,Iar pe stânca aburoasãArde luna cea bãlaie.Ai, bãieþi, p-acele maluriUnde armia s-adunã,Unde Oltul geme-n valuriSã ne batem împreunã.Mândra mea cu faþã albãªi cu buze rumenite

CUPRINS

CUPRINS

Legende istorice

139

Dete spre aceastã salbãªi paftale aurite,Dete salbã la domnieªi paftale ºi rochiþã.Însã mie, însã mieMi-a dat dulcea ei guriþã.

PLOPUL

Eu aveam un plop de valeVerde ca un smãrãndel.Trecãtorii stând în caleÎnnopta cãtând la el.

Însã toamna a venit,Plopul meu s-a veºtezit.

Dacã prinþul ce domneºteAr fi vrut a mi-l schimbaPe coroana ce luceºteCa un soare-n fruntea sa,

Încã nu aº fi schimbatPlopul meu ce s-a uscat.

Vârfu-i peste stânci pletoaseDe departe îl vedeam,ªi-nnoptând prin vãi râpoaseDupã el mã îndreptam.

Însã toamna a venit,Plopul meu s-a veºtezit.

CUPRINS


140

Dacã tânãra domniþãPlopul meu mi-ar fi cerut,Dându-mi dulcea ei guriþãªapte ani ca s-o sãrut,

Nici atunci eu n-aº fi datPlopul meu ce s-a uscat.

LÃUTARUL

Într-o noapte furtunoasãPrinþul cu-ai sãi cavaleriÎntr-o salã luminoasãSe-mbãtau de dulci plãceri.

Cupele de aur sunã,Candelele strãlucesc;A plãcerilor cununãDamele drag o-mpletesc.

Noaptea este foarte rece;Iar afarã-un cãlãtorPrin furtuna nopþii trece,Intonând cântãri de dor.

µ“Aduceþi îndatã-aicePe drumaºul lãutar!“Scutierilor le ziceDomnul casei cel barbar.

Lãutarul se aduce,Coamele-i voios se joc;

CUPRINS

Legende istorice

141

Faþa-i palidã ºi dulce;Ochii-i varsã dulce foc.

µ „Cântã nouã, lãutare,Tu, ce-n lume ai nãscutPentru-a noastrã desfãtare,Pentru-al nostru trai plãcut!“

Lãutarul, cu mândrie,Sparge harpa de pãmânt.µ „Pentru inimi de robieNu voi, doamne, eu sã cânt!

Dacã cânturile meleJune suflete rãpesc,Ale voastre inimi rele,Inimi moarte, nu-nfloresc.

Astfel vântul dezveleºteCu-al sãu fraged sãrutatCrinul care-mboboceºte,Dar nu crinul cel uscat!“

Zice ºi pe loc dispare;Dar prin vânturi care gem,Oaspeþii, cu-nfiorare,Auzirã ãst blestem:

„Voi, ce tartárul v-a revãrsatÎn nopþi fatale de voluptateCu nori de crime ºi de pãcatePe faþa lumii ce-aþi insultat;


142

Voi, ce daþi moartea chiar în amorCa ºerpi ce-n ora lor de-nrodire,De voluptate ºi fericire,Turbaþi omoarã complicii Ior;

Voi, ce cu hulã la cei mai tariTârâþi josita voastrã cerbice,ªi pentru omul cel nefericeAveþi dispreþuri crude barbari;

Fãrã de cuget, nici Dumnezeu,Fii de minciunã ºi înjosire,Astãzi cu cruda-mi dispreþuire,Pe voi sã cazã blestemul meu!

S-aveþi repaos într-un mormântNumai când corpul ars de durereRãci-va-n lume orice plãcerePrin desecatul sãu osãmânt!

S-aveþi vedere; rãu sã zãriþi!Auz, º-auzul sã vã înºale,Gurã ºi vorbe fãrã de cale;Inimi, ºi numai chin sã simþiti.

Pe cât trãi-veþi p-acest pãmânt,Fapta cea bunã ce-þi face-n lumeSã se topeascã fãrã de numeCum piere-n spaþiu urma de vânt!“

Astfel cântã cu durereLãutarul rãtãcit,

Legende istorice

143

Iar în sala de plãcereCandelele au pãlit.

Mâna-ngheaþã pe pahare,Florile se sting pe loc;Iar în sala latã pareO columnã grea de foc.

Pe columna-nflãcãratãAste litere ziceau:„Viaþa voastrã-i blestematã!...“Oaspeþii amar plângeau.

LA O DAMÃ ROMÂNÃ

„Tu vrei sã-þi spun, acuma, de ce nu te iubesc?Ei bine! mã ascultã ºi aflã ce gândesc:Eºti junã si frumoasã ca roza de câmpieªi ochiul tãu durerea o schimbã-n bucurie.Iar fruntea ta se pleacã sub gându-þi amorosCa crinul primãverii în vãntul cãlduros.Pe buza-þi rumeoarã, trecând a ta suflare,Într-un parfum de roze îºi ia a sa schimbare;Dar când tot spui cât neamul îþi e strãlucitor,Amoru-ntoarce capul ºi fuge râzãtor.

Sã te iubesc, pe tine? Dar inima ta-i veche,ªi generozitatea nu-ncântã-a ta ureche.Vãz sufletul tãu, dragã, sub vãlu-i graþios,S-ascunde ca un vierme prin crinul cel frumos.Patriotism, virtute, frumoasã cugetare

CUPRINS


144

Sunt niºte simþãminte ce inima-þi nu are.O formã analogã ea, dragã, de-ar aveaAr fi cu plete albe ºi dinþii i-ar cãdea.Aºa te vede însã al meu tânãr amorªi de aceea, dragã, el zboarã râzãtor.

Arunc-a ta privire pe-o inimã uscatãCe egoismu-nchide ºi micºorarea-mbatã,Pe-o inimã ce-i mutã ca un mormânt fiorosLa tot ce este nobil, plãcut ºi generos;

Aceea va-nþelege când tu vorbeºti în lumeDe aur, de cordele, de titluri ºi de nume.Eu voi o vale verde ca tinereþea mea,ª-o floare graþioasã sã plec capul pe ea:ª-acolo l-a mea þarã, visând eu în tãcere,S-adorm pe sânu-i dulce, cu fragedã plãcere.

Dar tu vrei aur, titluri; ºi tânãru-mi amorLa sunetul monetei s-avântã râzãtor.

De vrei sã-mi fii iubitã, vin’ cãtre þãrmul vieþii,În care tot e dulce ca visul tinereþii,Acolo, dragã dulce, atât te voi iubi,Cât râul de plãcere în calea-i s-ar opriªi stelele în spaþiu s-ar sparge voluptoaseLa ale gurii mele ºoptiri armonioase.

Dar vai! a ta gândire, pe când eu îþi vorbesc,S-avântã dupã titluri ce visele-þi rãpesc,ª-amorul meu, o, dragã, tu vezi, s-avântã, zboarã,Râzând de bãtrâneþea ce inima-þi conjoarã.“

D i n P O E Z I I L E V E C H I ª I N O IA L E D L U I

D I M I T R I E B O L I N T I N E A N U

1 8 5 5


146

MOARTEA LUI MIHAI VITEAZUL

Lui C. Negri

Pe câmpia Turzii, pe un verde plai,Tabãrã oºtirea marelui Mihai.Acolo, în cortu-i, domnul se gândeºte:Fericirea þãrii inima-i rãpeºte.Are-o presimþire ce l-a turburatªi pe mâna-i mândrã capul a plecat.În deºert speranþa inima-i rãsfaþã;Lacrimile udã gânditoarea-i faþã.Înaintea celor ce îl ocolea,Cu o mantã d-aur el se ascundea.Cãtre cãpitanii ce îl înconjoarã:µ „Dragii mei! Iertaþi-mi astã lãcrimioarã!E o slãbiciune de care roºescToþi câþi au un suflet tare, bãrbãtesc.Însã sunt minute când natura cereDe la cel mai tare partea-i de durere...Astãzi pot sã numãr mai la nouã aniDe când noi ne batem cu atâþi duºmani.Este-adevãrat, am fãcut, în lume,Neamului acesta cel mai mare nume.Însã, ce-i mãrirea, fãrã de folos?Ceea ce-i în noapte focul mincinos!Singurã mãrirea nu-i destulãtoare,Nu voi foc de stele, ci voi foc de soare.Câte mii de inimi moartea n-a-ngheþat?ªi în câte case dorul n-a intrat?Þara este-n lacrimi ºi se pustieºte.

CUPRINS

Legende istorice

147

Floarea tinerimii câmpul înveleºte.ªi în raza slavei unde strãlucim,Vãz, pe nesimþite noi ne mistuim!Astãzi lupta noastrã orice luptã curmã;Ea va fi lovirea cea mai de pe urmã.Astãzi este timpul ca sã isprãvim.Sau români ne pierdem, sau români trãim!“

Asfel le vorbeºte... Dar doi soli sosirã,Doi trimiºi ai Bastei. Capii toþi ieºirã.

µ „Basta vã trimite? Spuneþi ce doreºte!Basta, iarã Basta!... nu mai isprãveºte!“µ „Ce doreºte? zice unul din cãlãi,Basta porunceºte la vasalii sãi!“µ „Sã porneºti îndatã banda ta în þarã!“Îi rãspunse celalt cu o vorb-amarã.µ „Mergeþi, zise domnul, l-al vostru stãpân!Spuneþi-i cã nu e încã un românCare sã dea arma pân-a nu se bate!De-i bãrbãt, aice vie a combate!“µ „Este timp!...“ ºopteºte un ucigãtor.Celalt trage iute paloºul uºorªi c-o loviturã repede ºi tareÎl împlântã-n sânul eroului mare.Cãpitanii iute sar, mi-l înconjor,Dar Mihai le zice: „Fraþilor, eu mor...Spuneþi doamnei mele sã nu se mâhneascãªi-n iubirea þãrii fiii mei sã-i creascã.Când vor fi în vârstã, sã le spuie eaCã nu voi rãzbunã pentru moartea mea;Numai pentru þarã ºi neatârnareSânul lor sã simtã sfânta rãzbunare!


148

Iarã voi, tovarãºi, mie îmi juraþiNiciodatã mâna cu strãin sã daþi!“

La aceste vorbe cade-ntr-al sãu sânge.Toat-a lui oºtire cu durere-l plânge.Apele pe cale stau ºi se opresc;Pãsãrile-n aer triste ciripesc.Moartea cu-a ei mânã faþa lui atinge;Inima-i îngheaþã, vorba i se stinge.Iar viaþa-i mândrã zboarã cãtre nori,Ca mirosul dulce unei stinse flori.

VISUL LUI ªTEFAN CEL MARE

Seara rãspândeºte umbrele-i uºoare.ªi melancolia trece gânditoare.

Dar ªtefan cel Mare, rãtãcit prin vãi,Dintr-un corn de aur cheamã bravii sãi.

Inima-i zdrobitã ca a lui oºtire;Þara-i întristatã ca a lui gândire!

Pe un colþ de piatrã ºade el în dor;Vântul suflã pãru-i lung, fluturãtor.

Pentru-ntâia oarã inima lui plânge!Ochii lui revarsã picãturi de sânge.

Acolo dã capul somnului mijindCe-i închide ochii cu-aripa-i d-argint.

Iatã cã-i apare o fecioarã junã,Ale cãrei plete strãlucesc la lunã,

CUPRINS

Legende istorice

149

Negre ºi bogate sub cununi de flori;Ochii ei asuprã-i cad pãtrunzãtori;

Cad ca douã raze, dulci ºi cãlduroase,Mâna ei atinge coamele-i undoase.

µ „Ce? Eroul mare, umbra a grãit,Însuºi el suspinã ºi s-a îndoit?

Înþeleg fricosul ce ascuns loveºte,Robul ce sãrutã jugul ce-l striveºte;

Dar un suflet mare, suflet de bãrbat,Nu-nþeleg, o, ªtefan, cum s-a întristat!

Mergi pe a ta cale, nu sta niciodatã!Urmã datoria care þi-e lãsatã!

Orice-mpiedicare, stavili, vor pieri;Cu-orice-mpiedicare þar-a ta va fi!“

Pe un nor de aur zboarã ea cu falã;Un parfum de roze pasul ei exalã.

ªtefan se deºteaptã, ºterge faþa sa,Unde-o lãcrimioarã dulce se scura.

Luna argintoasã râde printre nori,Dulcea filomelã cântã între flori;

Iar la focul lunii, când mi se deºteaptã,Vede-a lui oºtire care îl aºteaptã.

Vede cãpitanii ce îl înconjorÎn tãcerea nopþii le vorbeºte lor:

µ „Fraþilor de arme, fala romãneascã!Dacã o sã piarã þara pãrinteascã,


150

Dacã-n cartea soartei este însemnatA pieri poporul cel mai lãudat,

Cel puþin atuncea piarã vitejeºteRemuºcând toiagul care îl loveºte,

Ca un ager ºarpe ce lovit ºi-nvins,Cautã sã muºte cel ce l-a atins!

Astfel e românul, ºi-n a lui cãdereCine îl rãneºte, dupã dânsul piere!

Astfel e românul, astfel sã pierim,ªi-n cãderea noastrã chiar sã ne mãrim!“

Mii de glasuri strigã... Luna bucuroasãDintr-un nor de aburi pare mai voioasã;

Stelele de aur mai cu foc lucescªi-n adâncul nopþii vãile mugesc:

µ „Astfel e românul, astfel sã pierim,ªi-n cãderea noastrã chiar sã ne mãrim!“

ÞEPEª ªI SOLI I

Temerea domneºte peste Bucureºti;Popolul îneacã curþile domneºti;Cãci doi soli venirã de la-mpãrãþieªi aduc lui Þepes ºtreang ºi mazilie.Toþi boierii þãrii veseli însoþescªi cu pompã mare spre palat pornesc.Tepeº îi primeºte într-a sa mândrie.Solii-nainteazã... µ „Doamne, pace þie!Însã înceteazã de a mai domni.

CUPRINS

Legende istorice

151

Sau te pregãteºte astãzi a muri!“La aceste vorbe toþi sunt în unireªi toþi trage pala spre a lui lovire.µ „Ce? ªi voi, rãspunde domnul turburat,Cu duºmanii þãrii moarte mi-aþi jurat?Ascultaþi, voi, care mai aveþi simþireDe români ºi lacrimi în nenorocire!Viaþã ºi domnie le nesocotesc:Ale mele lupte vouã-o dovedesc;Însã þiu la þarã, þiu la neatârnare;Þiu ca sã-mi fac neamul lãudat ºi mare!Am fost foarte aspru, ºi-ale mele mâiniAu vãrsat atâta sânge de români!Dar al vostru sânge ce mi se tânjeºte,Îl plãtea cu lacrimi cel ce vã vorbeºte.

În mijlocul celor ce mã-nconjurau.ªi pe o coroanã þara lor trãdau,Nu puteam într-altfel face eu unire,Ca sã scap românii de a lor robire.Darã, braþu-acesta este sângerat,Însã-al þãrii duºmani nu l-au cumpãrat!“

La aceste vorbe, ceata ostãºeascãStrigã cu poporul: „Tepeº sã trãiascã!“Speriaþi, boierii prin ferestre scap;Iar pe soli îi bate cu piroane-n cap.

LUI V. ALECSANDRI

Tu, din a cãrui lirã s-exalã-etern ºi linUn cânt suav ºi dulce ca fumul dupã crin;Tu, ce când laºi pe harpã-þi o mânã fugãtoare,Tragi graþiile-n horã ºi joacã râzãtoare;

CUPRINS


152

Tu, ce încânþi cu farmec prin cântul tãu plãcut,Vei spune mie oare, de ce tu ai tãcut?

Am auzit cã lira lãsând-o la o parte,În cârmuirea þãrii ai fi luând tu parte;Cã pãrãsind eterul cu stele semãnat,În pulberea arhivei tu capul ai plecat,Urmând mulþimii lumii ce crede din vechimeCã fãrã post nu este în viaþã nici un bine!N-ar fi mai bine însã, înalte arhivar,Decât sã pui pe cale al patriei greu car,La tine la moºie, prin vãi desfãtãtoare,S-arãþi a ta putere pe cerbi ºi cãprioare?ªi dacã nu eºti meºter la arma de vânat,Sã prinzi cu undiºoara puicuþele din sat?

Dar nu, iubite frate!... Tu ai o datorieFrumoasã, sfântã, sacrã, spre dulcea poezie...De-aceea cãtre þelu-þi nainte sã te-avânþi.Decât sã fii ministru, mai bine e sã cânþi.Un cântec ce exprimã o-naltã cugetarePlãteºte-o lege nouã ce trece în uitare.Ce-þi pasã dacã unii într-altfel se gândescÎn cercul de-ntuneric în care se gãsesc!

Ia zborul tãu în secoli cu muzele uºoareªi de þãrân-arhivei te ºterge pe picioare.Ia lira ta de aur de roze semãnatã,Ia-þi fluierul d-ivoriu ºi cântã înc-o datã;Îmbatã-ne de fumul suavei poezii,Pe când ambiþioºii viseazã la domnii!Nu este nici un bine a fi în lume mare:Înaltul arbor cade l-a vântului suflare;În vârful naltei stânce ce-ºi pierde fruntea-n noriNu nasc mai niciodatã suave, mândre flori.

Legende istorice

153

M E L O D I I R O M Â N E

1 8 5 8


154

FOST-AI TU FRUMOASÃ, TU,PATRIA MEA!

Ca frumoasã, dulce ºi plãcutã rozã,Ce voios surâde rumenelor zori,Ca fluture d-aur ce, venind din floriC-un torent de raze, dulce se repozãPe ghirlanda verde printre sãrbãtori:

Ca vergina junã care, la festine,În antice timpuri candidã pãrea,Semãnând pe cale florile divineViselor poetici-graþioase, line;Fost-ai tu frumoasã, tu, patria mea!

Ca torente turburi ce prin nopþi fataleRâurã gemânde, spumã furiosªi prin stânci sãlbatici se doboarã jos,Fiii tãi din munte coborau spre vale,Cu paloºe mândre, cu suflet voios.

Ale tele fiice ca vise ce luceªi prin nopþi de chinuri amãgesc uºor,Neputând la luptã calul a conduce,Revãrsau prin inimi inima lor dulcePlinã de virtute ºi de sfânt amor!

Astãzi tot slãbeºte, se preface, piere!Cel ce cunoscuse strãlucirea ta,

CUPRINS

Legende istorice

155

Astãzi sã te vazã, tristã decãdere,Inima-i ar geme ruptã de durere,Ochii sãi în lacrimi i s-ar îneca!

Aþi vãzut voi roza care se-mlãdieConservând ferice frumuseþea sa;Dar pe care viaþa nu mai revifie,Nu-i mai dã coloare, frãgezime vie,Farmecele sale cu care-ncânta!

Astfel strãluceºte rara-i frumuseþeCe pe toþi încântã, farmec înzeit!Dar pierit-a viaþa care dã juneþe,Inima, voinþa, dalba tinereþe,Tot e veºtezit!

Nu chemaþi acele suflete sublimeCe pãºtea cu falã, vechiul, dalb pãmânt!Nu pot a rãspunde decât prin suspine;Inima-mi se rupe cugetând în mineªi plângând dulci zile care nu mai sânt!

ÎN TIMPURI DE CÃDERE

În timpuri de cãdere, de lacrimi ºi de dor,În splendide festine,

Mai mulþi, uitând al þãrii preadulce, sfânt amor,Cãtau prin dezmierdare sã-mbete viaþa lor,Sã-nece-a lor ruºine.

În muzicã ºi danþuri se scurã timpul linªi viaþa lor zâmbeºte;

CUPRINS


156

La mesele molateci cu fericire-nchinÎn dalba sãnãtate tiranului strãin

Ce þara le robeºte!

Dar când se stinge focul nebunei desfãtãri,ªi pacea lor se stinse!

Mesenii varsã lacrimi, eterne suspinãri,Cãci lanþul ce trecuse pe sânul dulcei þãri

Pe braþul lor se-ntinse.

Oh! cine poate spune cât ei au suferitRobiþi aici în lume?!

Pierit-au sub lovirea chiar celor ce-au dorit,ªi nimeni niciodatã d-atunci n-a mai ºoptit

Al lor odios nume!

FECIOARA DACIEI

I

Plângeþi crinul tânãr ce, mutãt de vânt,Naºte lângã piatra tristului mormânt!

I I

Abia se formã foile,A morþii mânã recePe fruntea sa cea tânãrãCu rãsfãþare trece.

Îºi pierde frãgezimileªi splendida coloare;

CUPRINS

Legende istorice

157

Îngheaþã, piere repedeSurâsu-i, dulcea floare.

În darn înturnã feþeleCãtând la raza vieþii,La sãrutarea soarelui,La roua dimineþii;

La graþioase aureCe-l lasã-n întristareªi nu-i rejunã zileleCu dulcea lor suflare.

În line horuri fluturiiPlutesc pe lângã sine,Dar nu-i culege lacrimaCu sãrutãri divine.

Iar viermele mormântuluiAl sãu crud mire pare;Îi soarbe restul zilelorCu rece sãrutare.

III

Astfel este soarta verginei Daciei!Vine cununatã de farmec ceresc,Dar abia cu roze graþiile pletesc,

Florile juniei,

ªi plãpânda-i frunte se pleacã pe dor.Sufletul ei pierde cerescul tezaurCum pierd flutureii graþiosul aur

Din aripa lor.


158

Omul cu frumoasã, nobilã gândire,Nu culege dulce sãrutarea sa;Sufletele sclave, fãrã de mãrire,Viaþã, poezie, crud îi vor seca.

ª I FLORILE PLÃPÂNDEDIN CÂMPURILE NOASTRE

ªi florile plãpânde din câmpurile noastre,Nãscute pe mormântul vitejilor strãbuni,Sunt mult mai râzãtoare ca sufletele voastre,

O, fraþii mei cei buni!

Oh! sufletele voastre sunt întristate foarteLa vechea strãlucire sunteþi nepãsãtori;La cântece fatale de doliu ºi de moarte,

Cãtaþi ascultãtori!

Eu vã respect durerea ce viaþa vã-nconjoarã,Cu voi, întotdauna vãrs lacrime chiar eu.Dar lacrimile-alinã durerea voastrã oarã,

O, mare Dumnezeu!

Adeseori un popol ce cade sub durere,Durerile-i amare lui însuºi e dator!Sã plângã cel ce pierde speranþã ºi putere,Ce meritã-al sãu dor!

Dar inima ce-i plinã de viaþã, de mãrire,La moarte ºi la doruri priveºte cu dispreþ!Aºa fãcea pe timpul de falã, fericire,

Românul cel mãreþ.

CUPRINS

Legende istorice

159

În inimile voastre de ce nu pot eu oareSã vãrs cãldura sacrã ce-ncinge sânul meu?Atunci aþi trece viaþa cum trece-o sãrbãtoareÎnalte Dumnezeu!

O, fraþi d-o suferinþã, d-o þarã, d-o durere,Se cade ca proscrisul ce voi aþi blestematS-atingã sânul vostru cu flori de mângâiere,El, cel nemângâiat!...

BUCIUMUL ªI FLUIERUL

BUCIUMUL

În darn moduli, o, fluiere,Cântãri de falã pline,Cãci moartea naºte-n sufleteCa viermi în flori divine.

A fost un timp de glorie;Azi piere sub durere;O suvenire tulburePrin noapte luce, piere

Ca visele plãcerilor,A cãror umbre linePlutesc în sânul dorului,În ziua care vine.

S-a stins în umbra timpului!Fatalã moliciunePreparã luptãtorilorMolatice cunune.

CUPRINS


160

FLUIERUL

Cugetãri amare! duceþi negrul zborSufletelor slabe ce s-abat de dor;Însã voi, speranþe dulci ºi tinerele,Împletiþi cu roze cântecele mele!

Inima românãN-a perdut juneþea cea vieþuitoare,

Nici viteaza-i mânã,De plãceri molatici, n-a slãbit sub soare.

BUCIUMUL

Nu-mi mai vorbiþi de patrie,Cãci plânsul mã supune:În mijlocul plãcerilorÎntristã tristu-i nume.

Plãpânda, blândã pasãreCând cade sub prinsoareÎºi muºcã fierul lanþuluiªi bate-n aripioare.

ªi fiicele Carpaþilor,Gingaºele cãpriþe,Când cad în prada lupilor,Se apãr din corniþe,

Dar fraþii-mi n-au virtuþileNici ãstor dulci fiinþe:Plecaþi, se pleacã timpuluiªi lungii suferinþe.

Legende istorice

161

FLUIERUL

Totdauna-n lacrimi nu s-or risipiInimile june,

Mâine cavalerul pe fugar în spumePe câmpul de lupte mândru va porni;Paloºul cel splendid va luci cu falã

Pe coifuri de fier;ªtirea triumfalã

Gloria românã va purta la cer.Dincolo de noapte, zorile luminã;Dincolo de doruri, viaþa luce linã;Numai ochii celor ce de moarte-s pliniNu pot sã pãtrunzã dulcile-i lumini.

BUCIUMUL

Vãzut-am iarna luncileUscate, tristãtoare,Dar azi cu flori dulci, magice,Se coper râzãtoare.

Vãzut-am fruntea vergineiPãlitã, dureratã,Dar azi cu dulce purpurãI-e faþa semãnatã.

Dar zilele, dar secolii,Sub care totul piere,Nu schimbã, dulce fluiere,A þãrii grea durere!


162

Pãmânt al suferinþelor!Te pleacã ºi suspinã,Cãci pentru tine soareleÎn negurã declinã!

Iar tu, gingaºe fluiere,’Mpletit cu flori divine,Precurmã melodiileDe tinereþe pline!

În darn mai cânþi; accentele-þiD-amor ºi libertate,În inimile morþilor,Cum crezi cã pot strãbate?

Aºa cereascã pasãreModulã pe morminte,Dar nu mai miºcã sufletulAcelui ce nu simte.

Azi sufletul românuluiE rece ca pãmântulCând iarna-ngheaþã fluviul:Mai mut e ca mormântul!

Pãmântu-n timpii rozelorCu dulci flori se-ncununãªi, sub lovirea fierului,Mormintele rãsunã;

Iar tu, frumoasã patrie,Rãmâi în amorþireCând tinerele cânteceTe cheamã la mãrire!

Legende istorice

163

FLUIERUL

Þarã! ºterge-acele triste lãcrimioriDe pe faþa junã!

Împleteºte pãrul cu fragile flori,Vechea ta cununã.

Cãci soseºte ziua cea de sãrbãtoare,Ziua nunþii tele cu mãrirea ta!Sã nu te gãseascã stând îndoitoare,

Stând a lãcrima,Mirele tãu dulce ca cerescul soare!

BUCIUMUL

În nici un timp plãcerileDin sãrbãtori voioase,Pe frunþile fecioarelorN-au pus flori mai frumoase!

Rãsunã, sunã cupeleªi hora saltã linã,Copiii þãrii bravilor!. . . . . . . . . . . . . . . . .

Ascunde-þi capul, pasãre,Plângând sub aripele!Veliþi-vã-n nori frunþile,Voi, minunate stele!

Voi, râuri dulci, secaþi-vãTorentele suave!Sã nu mai ude buzele.. . . . . . . . . . . . . . . . . . .


164

În patria vitejilor. . . . . . . . . . . . . . .

M-apasã viaþa º-aerulªi sufletu-mi slãbeste!

Îþi las, frumoasã patrie,Eternã salutare.Nu voiS-am tot o mormântare!

FLUIERUL

Când sã fii o stanã rece mãrmuratã,Dulce þara mea!

Din a noastrã viaþã junã ºi-nfocatãTe vom re-nvia!

Viaþa ta-i a noastrã, viaþã, sânge, nume...Iar amoru-þi tânãr ne reþine-n lume;Pentru tine moartea drag vom înfrunta!Pânã ce m-or sparge, dulce voi cânta!

AVUªI TU ZILE MÂNDRE

I

Avuºi tu zile mândre când fruntea ta curatãDe laurii mãriei lucit-a-ncununatã.A bucuriei razã pe faþa ta nãºteaªi spada de batelii în mânã-þi strãlucea,Iar harpele poetici, prin sãrbãtori voioase,

CUPRINS

Legende istorice

165

Spuneau a ta mãrire ºi fapte glorioase.Copiii tãi, o, þarã, cu drag te dezmierdau.De dulcea-þi amicie strãinii s-onorau.Atunci ºi fiii nobili erau stimaþi în lume,Iar fiicele-þi frumoase purtau mai dulce nume,Cãci într-acele timpuri, o, þara mea, la noiFemeile române nãºteau, creºteau eroi!

I I

Dar braþul tãu azi cade ºi corpul tãu slãbeºte.Azi... inima supusã, de tine se-ndoieºte,Iar zilele-þi voioase d-acuma s-au umbrit.E moartã bucuria pe sânul tãu zdrobit!Plângi, patrie românã, cu lacrime de sânge,Cu sufletul în moarte, suspinã ºi te plânge,Cãci floarea vieþii tele de doruri s-a fãnat,Sub umbra cea de lacrimi ce-n lume-ai revãrsat!Tãcerea de morminte zdrobitul sân cuprinde.Pe numele tãu splendid uitarea se întinde.Copiii tãi cei vitregi se-mbatã toþi d-amor,Când lacrimile tele ca râuri se strecor,Când sub loviri cumplite tot corpul tãu tresareCând... te fãrâmã sub cruda-i apãsare,Când umilinþa crudã coboarã capul tãu,Când visele frumoase se schimbã toate-n rãu!Pe faþa ta cea verde mulþi oameni rãtãcesc,Dar inimile-s moarte: nimica nu doresc,Nimica decât umbra sub care se strecoarã,Ca pãsãrile nopþii ce-n noapte vor sã moarã...Plângi, patrie de doruri, cu lacrime de sânge!Cu sufletul în moarte, suspinã ºi te plânge!


166

III

Dar, prin aceste lacrimi durerile îmbuni!Nui! lacrimile-s date plãpândei slãbiciuni.Aceste mândre lacrimi, o, patrie doritã,Sunt viaþa ta ce fuge, sunt inima zdrobitã!Complângerile tele rãsun ca la mormântªi fruntea ta se-ndoaie ca crinul dulce-n vânt.Speranþa nu mai luce prin lacrimile tele.Durerea te hrãneºte din crudele-ndoiele.Dar floarea de speranþã ce stinge crudu-þi dorRãsare poate dulce departe-n viitor?Ce muritor cunoaºte misterele divineªi fericiri ce soarta pãstreazã pentru tine!Toþi fiii României nu sunt ai vieþii sclavi.Pãmântul bãrbãþiei mai poate naºte bravi.Deci cugetele-þi toate ce te-narmarã, foarte,Nu s-ar cãdea sã fie de doliu ºi de moarte.Oh! nimeni n-are dreptul nicicum a-þi disputaPe viitor cea parte din fericirea ta!

LA DANUBIU

I

O, râu de timpuri mândre, Danubiu maiestos!Tu ne rechemi cu falã trecutul gloriosCum un bãtrân ce timpul îl uitã sã rãpeascãRecheamã celor tineri mãrirea strãmoºeascã!Dar rechemând virtutea strãbunilor eroi,În timpuri de cãdere, cât dor deºtepþi în noi!

CUPRINS

Legende istorice

167

I I

În aurora timpului,În zile mai senine,Nu cunoscuseºi fiarelePopoarelor strãine.

Pe malurile fragedeCreºteau flori parfumate,Eroi ºi blânde vergine,De graþii cununate.

Iar undele cu vaseleSe-ncununau voioaseCa valurile câmpuluiCu flori primãvãroase.

Când armele strãinilorTunau p-a ta câmpie,În vijelia luptelorTu tresãreai c-urgie.

Sub undele sãlbaticeSorbeai tu hoarde rele;Cu sânge, cu cadavereCurau undele tele.

Atunci ºi fiii patrieiStrigau cu flãcãrare:„A noastrã-i vechea Dunãreªi dalba-i apãrare!“


168

III

P-ale tele valuri azi ca altãdatã,Cresc flãcãi, fecioare, flori frumoase cresc,Dar flãcãii pleacã fruntea dureratã,Verginele varsã lacrimã-nfocatã,Florile nãscute se ºi veºtejesc.

Vasele se leagãn peste valuri, line.Dar cu fericire nu le pot vedea,Cãci aceste vase toate sunt strãineªi tot pare-n lacrimi la vederea mea!

Astãzi ca-n vechime, când p-aceste maluriArmele strãine tunã când ºi când,Tu tresãri pe patu-þi, volvori spumegând,Sânge ºi cadaveri râuri printre valuri.

Dar prin toate-aceste feluri de popoareCe pe lata-þi faþã când ºi când combat,Fiii României în deºert îi cat,În deºert îi cheamã vocea cea d-onoare.

LA UN NOR

Nor ce treci fãr’ de þintire!Eu ca tine sunt strãin;Tu verºi ploaie ºi mugire,Eu vãrs lacrimi ºi suspin.

Tu doreºti întinsa mareDintru care te-ai nãscut;

CUPRINS

Legende istorice

169

Eu suspin cu nerãbdareDupã þara ce-am pierdut.

Prin eterul cu flori d-aurTu ferice rãtãceºti,Poþi sã verºi al tãu tezaurPe tãrâmul ce doreºti.

Eu în locuri tot strãineNumãr anii ce grãbesc;Nu pot face nici un bine,Þãrii mele ce doresc.

De vei merge colo-n þarã,Spune celor ce-i vedeaCã-n durere crud,-amarãSe consumã viaþa mea.

Iar nu spune trista ºtireDragei mele, fraged crin,Ei sã-i spui cã-n fericireViaþa-mi fuge, dulce, lin!

ÎN ÞÃRI STRÃINEªI-AU SCUTURAT

În þãri strãine ºi-au scuturatAnii mei tineri florile june;Ochii cu lacrimi d-amãrãciuneZilele toate le-au salutat!

CUPRINS


170

În darn speranþa viselor lineMi-aratã cupa cu dezmierdãri,Aceste roze de desfãtãriPãlesc în umbra þãrii strãine.

Sufletu-mi cade zdrobit de dor,ªi-a rãnii plantã vindecãtoareNu se va naºte l-al vieþii soareNici chiar în noaptea din viitor.

Viermele rupt-a la rãdãcinãFloarea ce cade cãtre pãmânt,ªi s-o renascã pe-al ei mormântNu mai e-n viaþã nici o luminã.

Legende istorice

171

L E G E N D ES A U B A S M E N A Þ I O N A L E

Î N V E R S U R I

1 8 5 8


172

ªIR’TE MÃRGÃRITE(Înºirã-te mãrgãritare)

Mii de candele lucescLa palatu-mpãrãtesc,Cãci sã face clacã mareSpre-a-nºira mãrgãritare.Dintre cei ce sunt veniþi,Alþii nu-s mai strãluciþi,Mai frumoºi, mai rãpitoriCa doi tineri frãþiori:Pãrul lor în undã linã’Noatã dulce sub luminãCa pârâul fugãtorSub un soare lucitor.

Fiecine istoriseºteIstoria ce doreºte,Iar când toþi au savârºit,Copilaºii au vorbit:µ „Douã june surioare,Dulci ca razele de soare,Pe sub lesele-nfloriteTorc mãtãsuri aurite,ªir’te mãrgãrite!“

Iar pe drumul lãturatTrece fiul de-mpãrat.

CUPRINS

Legende istorice

173

µ „Doamne, fã-mã-a ta mireasã,Fã-mã-a ta femeie-aleasãªi-oi aduce þie-n darVase cu mãrgãritar!“

Asfel zice sora mare,Cu trufie ºi-ngâmfare.

µ „Fã-mã, doamne, nevesticã,Zice sora cea mai micã,ªi-þi voi face doi feciori,C-ale pãrului meu flori!“

µ „Tu sã fii a mea mireasã...Dulce, mândrã-mpãrãteasã!“Nouã luni, de nouã oriStrãlucirã printre nori,Iar când fuse-a noua ori,Doamna naºte doi feciori

Cu cosiþele-aurite...ªir-te-mãrgãrite!ªi cu-atâta cât vorbea,Mãrgãrelul se-nºirea.

Iarã sorã-sa cea mareCugetând spre rãzbunare,Aducând doi arãpei,I-au ascuns în patul ei.

Iar pe-acei frumoºi feciori,Drãgãlaºi ca douã flori,


174

Îi îngroapã prin grãdinã,Ling-o veºtedã tulpinã.

Din copiii bãlãioriRãsãrit-au brãdiori:Dar când stelele voioase,Flori din aer auroase,

Încununã coama serii,Când sunt dulci ºi limpezi cerii.Cei doi brãdiori ce crescÎntre dânºii-aºa vorbesc:

µ „Dormi, tu, dulce frãþior?Cãci eu cerc un aspru dorDe maicuþa mult iubitãCe se plânge pãrãsitã.“

µ „Nu dorm, cãci am auzitViersul maicãi mult dorit,Ea ne cheamã plângãtoareColea-n umeda-nchisoare.“

VIERSUL MUMEI

„Lanþurile greu mã-ncing,Ochii lãcrimând se sting:Dar sã vãz pe copilaºiBãlãiori ºi drãgãlaºi,Stinge-s-ar a mea-ntristareÎntr-o dulce sãrutare!

CUPRINS

Legende istorice

175

Unde sunteþi, dragii mei,Plãpânziori ºi mititei?Spuneþi, mândre florioare,Cin’vã scaldã-n lãcrimioare?Cin’vã leagãnã-n cântãri?Cin’v-adoarme-n sãrutãri?“

COPILAªII

„Seara primaverii caldãCu dulci lacrime ne scaldã;Austrul ne-adoarme linÎn duiosul lui suspin,Iar a nopþii stea tãcutãCu dulci raze ne sãrutã.

Dar noi nu mai adormimDe când plânsul þi-auzim,Maica noastrã, nu mai plânge,Plânsu-þi inima ne frânge!“

Sora mare-era mireasãDalbã, mândrã-mpãrãteasã.

Sora mare tot audeªi cu-aceste gânduri crude:µ „Împãrate, zise ea,Dacã mâine n-ãi tãiaCei doi brazi ce fruntea-nclinãPe fereastra din grãdinã,Casa ta voi pãrãsiªi-n deºerturi voi fugi.“

CUPRINS


176

Doamna zice ºi pe locBrãdiorii cad în foc;Dar prin iarba cea-nfloritãªi de rouã poleitã,P-un tapet de ghiocei,Iatã c-au sãrit scântei,ªi scânteile rouateªi de soare sãrutateSe schimbarã-n doi fecioriDrãgãlaºi ca douã flori.µ „Noi suntem cei doi fecioriCu cosiþele-aurite...ªir’te mãrgãrite!“

Mãrgãrelul, cât vorbea,Singur iute se-nºirea.

Iarã când a fost numitCu mãicuþa ce-au vorbit,Cele mãrgãritãreleS-au schimbat în lãcrimele.

Împãratu-a cunoscutCopilaºii ce-au pierdut,P-a lor maicã doritoareEl o scoate din prinsoare.Însã soaþa-i vinovatã,Între doi fugari lãsatã,În deºerturi a plecat...Soarele s-a-mbucurat.

Legende istorice

177

CÃPRIÞA DE AUR

În nori cinºi cu roze ºi cu-aur curatSe culcã ferice al vieþii-mpãrat.Dar fiul de rege pe calu-i ce zboarãGoneºte-o cãpriþã, plãpândã ºi uºoarã,

Cu cornii auriþi.

Ea fuge-n pãdure ºi cel ce-o preurmã,Lãsându-ºi fugarul, pe jos o mai urmã

Sub arbori frunziþi.

Iar fiicele nopþii pe lume coborªi-nvãluie toate cu pletele lor.

O slabã femeie cu seci oseminte,Cu feþe zbârcite, pãru lui nainte

ªi-aºa i-a vorbit:

µ „Te-nturnã,-mpãrate, cãci mândra cãpriþãA fost mai nainte frumoasã domniþã

Cu pãr aurit.

Un zmeu se rãpise de chipu-i dorit,Dar juna fecioarã l-a dispreþuit.

Atunci el îi schimbã popoarele saleÎn arbori ce formã dumbrava din vale,

Dumbrava de chin.

Domniþa frumoasã cu plete leiteSe schimbã-n cãpriþã cu coarne-aurite,

Frumoase strãin!

CUPRINS


178

Acum e cãpriþã cât ziua luceºteªi dulce fecioarã cât noaptea domneºte.

Acolo-i castelul în care petrece.Dar câþi o preurmã, sub paloºu-i rece

Ca spicul s-abat.

Streine, te-nturnã spre locuri mai bune!Sã mori când eºti mândru, puternic ºi june

E mare pãcat!“

µ „Fii bunã ºi-mi spune, ce pot ca sã fac,Turbatele-i gânduri în flori sã prefac?“

µ „Te du de gãseºte, sub plopul ce plânge,Fugaru-i ce-adapã cu tânãrul sânge

De fii de-mpãraþi!

El poate sã-þi spuie misterele sale...Dar tot e mai bine sã pleci p-a ta cale,

Spre junii tãi fraþi!“

Ea zice. Streinul voios mulþumi.Spre plopul ce plânge, prin noapte porni.

µ „Tu, care-ntreci vântul prin marea-þi iuteþeªi-ntuneci lumina cu-a ta frumuseþe,

Al soarelui fiu!O, cal dalb, mã-nvaþã ce pot face doareSã capãt amorul cãpriþei-fecioare,

Îmi spune, sã ºtiu!“Dar calul necheazã. Sãpatele stânciRevarsã prin noapte rãsunete-adânci.

Legende istorice

179

µ „Ascultã, strãine cu faþã mult albã!Ea doarme cu mâna pe sabia-i dalbã

ªi cu-ochii deschiºi.

Acel ce-ar ajunge sã-i dea sãrutareCând este-adormitã, va face schimbare

În sorþii închiºi.

Dar ochii fecioarei lucesc înfocaþiªi cei ce s-apropiu, se-ntorc spãimântaþi.Tu du-te, sarutã, ºi nu te-ndoieºte,Cãci ochiu-i nu vede, deºi strãluceºte,

Frumos cãlãtor.

Odatã ce buza-þi de frunte-i v-atinge,Magia fatalã pe loc se va stinge

Ca visul de dor.“

Strãinul pãtrunde prin vechiul castel.A morþii tãcere domneºte prin el.Iar steaua durerii, tãcutã ºi plinã,Ieºind de sub neguri, revarsã luminã

Pe tristul palat.

Ici-colo prin curte zac oase-aruncate,Zac oase de tineri ce-n nopþi furtunate

Azil au cãtat.

Pe patu-i molatic domniþa dormea,Cu sabia-n mânã ºi cu ochii priveaCa valuri de raze ce splendidul soareRãsfrânge voioase p-a zilei ninsoare,

Ce parcã-o pãtrund.


180

Cosiþele-i late cãdeau despletiteÎn valuri dulci d-aur, voios risipite

Pe sânu-i rotund.

Pe rozele buzei, ce pier ºi-nfloresc,Cuvinte-ntrerupte, ca fluturi plutesc,Pe feþele-i albe, cu sânge picate,O rouã de lacrimi tãcutã s-abate

În cursul umbrit.

Ca valul sub focul cerescului soare,Sub mantia-i d-aur al sãu sân tresare

De vise rãpit.

µ „O, rarã minune“, strãinu-a strigat,Vãzând-o dormindã pe fragedu-i pat.

El pasã spre patu-i ºi cât nainteazãAi fetei ochi seamãn mai mult cã vegheazã,

Mai mult vii se par.

Guriþa-i se miºcã ºi va sã vorbeascã:µ „Oh! nimeni în lume n-o sã mai ghiceascã

Misterul amar!“

Strãinul cu fricã se pleacã pe patªi pune pe buze-i un lung sãrutat.

Fecioara se scoalã ºi zice-ntristat:µ „D-acuma magia va fi fãrâmatã,

Tu scapi viaþa mea,Dar cine-mi va spune sã fie mai bine?...“

Legende istorice

181

Îi zice fecioara necatã-n suspine µªi dulce plângea.

µ „D-ai fi tu ferice cu sufletul meu,Trãieºte, fecioarã, cãci el este-al tãu.“

ZIORINA

Armia de þarã de trei zile bate,Arde ºi fãrâmã strãinii-n cetate.Prin pulberea deasã vine-un cal uºor.Astfel trece-un vultur învelit în nor.Cãtre domn se-ndreaptã... Cavalerul sare...E Ziorina, fiica-i, dulce la cãtare.

Ea ridicã coifu-i; pãru-i graþios,Ca lung fluviu d-aur se revarsã-n jos,Pe sub gene-i scântei douã lãcrimeleCum sub nori luminã douã dalbe stele,ªi râuritoare, p-al ei chip senin,Cad din rozã-n rozã ºi din crin în crin.Bunul domn o mustrã pentru ce sã vieSã-ºi expuie viaþa... Sã se-nturne-o-nvie.Rara-i frumuseþe reunea, rãpiþi,Împrejuru-i bravii cei mai strãluciþi.Ea pricepe lesne cât era doritã.Despre-a lor simþire graþios profitã.Smulge de la sânu-i o plãpândã floareUmedã d-a sale line lãcrimioareªi cu niºte termeni dulci ºi rãpitoriEa vorbeºte-ntr-astfel cãtre-adoratori:

CUPRINS


182

µ „Cine va purcede dup-aceastã floare,Udã de suspine ºi de lãcrimioare,Îi voi da, pe viaþã ºi pe Dumnezeu,Mâna ºi juneþea sufletului meu!“Zice, µ aruncã floarea dincolo-n cetate,Dincolo de ºanþuri unde tunul bate.Zece bravi s-aruncã dupã floarea saªi-ncã-o mie d-alþii primilor urma.

Astfel ei intrarã prin cetatea tare,Astfel se-ncepuse falnica-i luare.

Dupã multe zile, domnul generosªade cu Ziorina sub un cort luxos.El întreabã bravii care din ei doareAu cules pe ºanþuri o frumoasã floare,Ca sã vie-ndatã, fiica lui sã-i dea.Nimeni nu rãspunde; nimeni nu venea.Un bãtrân acolo la vederi apare.Merge spre domniþã, zice cu-ntristare:µ „Iatã-aceastã floare µ ce viteaz frumosDete pentru tine ºi-a murit voios!“Dup-aceste vorbe, fata, gânditoare,Cu-ale sale lacrimi scaldã-aceastã floare.

STEFAN CEL TÂNÃR ªI DOAMNÃ-SA

ªtefan stã la masã, zi de sãrbãtoare.Doamna lângã dânsul ºade gânditoare.Genele-i noroase cautã pe jos,Iar pe mânã-i pleacã capul ei frumos.

CUPRINS

Legende istorice

183

Umbrele durerii coper-a sa faþã,Cum pe cerul splendid trece-un nor de ceaþã.

µ „Astãzi, zice domnul, zece mii ucig.Ordinele-s date... Furcile se-nfig!“Doamna se-nfioarã, fruntea-i se-numbreºte.În profunde gânduri mintea-i rãtãceºte.µ „Cât de dulce vinul râde-n cupa mea!Doamne, pentru tine, tu cu mine bea!“

Domnul ia paharul ºi cu doamna-nchinã.Cupele rãsunã; fruntea lor luminã.µ „Doamne, multe rele faci p-acest pãmânt,Multe prãzi ºi-ucideri fãrã de cuvânt...“Zice. Domnu-aruncã cupa p-a sa faþã.Sângele pe frunte-i râurã ºi-ngheaþã.Doamna-ºi ºterge roua ºi cãtând la cer:µ „Astãzi orice crime printr-o crimã pier!Doamne! roagã cerul... Eºti înveninat!“Domnul sub durere-i cade sãgetat.Tremurã, pãleºte... Viaþa-i mai apuneªi zdrobit de doru-i aste vorbe spune:µ Chiar pe soþu-þi tânãr ai înveninat!“µ „Zece mii, de moarte, moartea-þi a scãpat!“

DROMICHETE

Lisimac închinã toatã-oºtirea saCe-n tãrâmul dacic soarta delãsa.ªi, bând apã, zice-necat de suspine:µ „Zei prea buni! Ce rele revãrsaþi pe mine!

CUPRINS


184

Dintr-un mare rege pe pãmântul meu,În strãine locuri astãzi rob sunt eu!“

Dacii, dupã datini, cer sã-omoare prinºii;Însã Dromichete vine printre dânºiiªi-astfel le vorbeºte: µ „Dacii mei stimaþi,De vom da noi morþii p-ãºti strãini bãrbaþi,Fraþii lor veni-vor c-oaste mult mai mareÎn pãmântul nostru pentru rãzbunare.Dacã, dimpotrivã, viaþa le-am cruþa,Amicie lungã ne vor conserva.“Regele vorbeºte. Popolul consimte.Regii se sãrutã, cu mândre cuvinte.Dacii cheamã prinºii la splendide meseUnde vase d-aur ºi bucate-alese,Vinuri generoase pe meseni rãpescPrintr-un lux ce farmecã-ochiul omenesc.Însã l-alte mese dacii-atunci s-aºazãªi din vase simple, simplu ospãteazã.Lisimac nu ºtie pentru ce cuvântCu-ndoite moduri, douã mese sânt.Crede cã barbarii vor sã-i învenine.Dromichet pricepe ºi cu vorbe line:µ „Nu luaþi aminte chipul cum mâncãm.Noi cunoaºtem luxul, dar nu-l practicãm.El dã nevoinþe cari-aduc în viaþãGriji ce schimbã-n lacrimi oriºice dulceaþã.Cu simplicitatea, prin strãine þãriNu cãtãm prin arme prãzi ºi rãzbunãri.Însã de ne-alungã Dumnezei ºi þarã,Moartea pentru-aceste nu ne pare-amarã.Ne-apãrãm cu suflet, devenim eroi,Cãci nevrând rãu altor, nu-l vrem pentru noi!“

Legende istorice

185

B Ã T Ã L I I L E R O M Â N I L O R(Fapte is tor ice)

1 8 5 9


186

ANA-DOAMNA

I

Sufletul lui Carol, regele maghiar,De dorinþi trufaºe se îmbatã-amar,Dar cea mai fatalã ce-a putut sã fieE ca sã supuie dalba Românie.Exaltat de dorul care l-a rãpit,Cheamã cavalerii ºi-astfel le-a vorbit:µ „Vieþuieºte-un popol dincolo-n Carpaþi,Popol de mari fapte ºi de rari bãrbaþi.Astfel cum un arbor lângã casã creºteªi, crescând, lumina soarelui opreºte,Astfel astã-datã, pe al nostru sân,Creºte ºi va creºte popolul român.Sã surpãm stejarul într-a lui junieªi sã spargem cuibul cel de bãrbãþie.Sã-njugãm la carul cel triumfãtorCãpitanii ageri ºi pe domnul lor!Sã stingem, prin lanþuri ºi prin împilare,Focul sãu de viaþã, de neatârnare,Pânã sã roºeascã d-a se mai gândiFericit ºi liber pe pãmânt a fi!...“Astfel zice Carol, iar maghiarii-aprinºiJurã sã zdrobeascã ºoimii cei ne-nvinºi.

CUPRINS

Legende istorice

187

I I

Carol intrã-n þarã, asupreºte foarte;Unde calcã, lasã lacrimi, doliu, moarte!Astfel se preface cel mai mândru loc.Unde trece, arde un torent de foc.

III

Domnul ºi boierii ºed în lata salã µToþi bãtrâni ce poartã pãrul alb cu falã.În acele timpuri un boier românSe stima pe atâta cât era bãtrân,Cãci pe cât în vârstã el înaintaseÎn mai multe lupte încã se-nsemnase.Solii de la Carol dau regala carte.Despre cele scrise domnului fac parte:„Dacã Severinul încã nu predaiªi vasal de astãzi mie nu te dai,Cu oºtire mare voi veni la tineSã te pui în lanþuri pentru-a ta ruºine!“Iatã cum rãspunde domnul generos:µ „Ce dureri apasã sufletul frumos,Cât, uitând cu totul regalã mãrire,Se coboarã astfel prin a lui gândire?Inimile zboarã cãtre bucurie,Dar mai iute încã zboarã spre mânie;Iar cel ce domneºte popoli pe pãmânt,Îºi luminã calea numai de cuvânt.Un domn se mãreºte prin înþelepciune.Patimile-n sânu-i vin din slãbiciune!Orice domn se aflã patimii robit,L-al mãririi templu nu va fi primit.


188

Voi lua-n vedere toate câte-mi scrie;Pân-atunci, voi mergeþi, fiþi-mi oaspeþi mie,În repaos fraged inimile daþiªi cât viaþa-i tristã, de puteþi, uitaþi!“

IV

Cum se face noapte, domnul în tãcereCheamã cavalerii ºi consiliu cere:µ „Voi, boieri de þarã! Ce vom face oareSã nu pierdem pacea binefãcãtoare?Carol, sub pretexte, fãrã de cuvânt,Catã sã robeascã ãst frumos pãmânt!“Unul dintre dânºii ºi acel mai juneCu mãrinimie aste vorbe spune:µ „Doamne! Douã chipuri, douã drumuri sânt...Amândouã rele pentru-acest pãmânt...Unul este lupta, pierdere fãloasã;Celalt este pacea, viaþã ruºinoasã!Însã pentru mine, d-ar fi sã doresc,Aº alege chipul cel mai vitejesc,Cãci mai dulce-mi pare moartea cu mãrireDecât cu ruºine trista vieþuire!“

µ „Ale tale vorbe, Basarab a zis,Îmi îmbatã dulce sufletul închis.Ele mã rãsfaþã ca visãri plãcuteDe copilãrie, de mulþi ani pierdute,Pe atunci când viaþa luce fãrã nor,Ochiul fãrã lacrimi, gândul fãrã dor!Zici cã sã ne batem, sã pierim cu falã?Oh! Vedeþi ce dulce sufletul se-nºalã!

Legende istorice

189

Celor slabi în lume dat-a DumnezeuMintea sã se lupte cu tiranul rãu.Oastea ne lipseºte ºi ne vor supune...Sã batem tiranii prin înþelepciune!Sã le dam ce cere, dar p-al lor cuvântC-or ieºi îndatã din acest pãmânt...Mai târziu, cu timpul, oºti mai mari vom strângeªi-al lor jug cu falã ºi folos vom frânge!“Astfel le vorbeºte domnul cel mintos.Cei mai mulþi suscris-au actul ruºinos.

V

Ana, junã doamnã, printre dânºii vine,Ca dorinþa dulce printre vise line.Ea desface vãlu-i: raze de mândreþe,Prin flori de junie, îi lucesc pe feþe.Cãutatu-i dulce, dar umbrit de dorCa un foc de soare o vedem prin nor.Zeul ce inspirã frageda junieCu frumoase gânduri de mãrinimie,Varsã-n faþa-i dulce foc dumnezeiesc,Iar în vorbã-i graþii ce pe toþi rãpesc.

Iatã cum vorbeºte: µ „Mâna voastrã scriePentru þara voastrã moarte ºi robie.Însã mâna voastrã nu s-a veºtejit,Inimile-n lacrimi nu vi s-au topit!Nu! Cãci peste toate mintea omeneascãÎn faptele noastre trebui sã domneascã!Dar sub vorba mintei, mândre domnitor,Oamenii îmbracã slãbiciuinea lor!


190

Doamne! Voi, mai-marii capi ai þãrii noastre!Cãutaþi în fundul inimilor voastreCugetãri ºi lacrimi pentru-acest pãmântCa flori rãtãcite pe un vechi mormânt!Rupeþi legãtura care ne supuneªi preparã þãrii ani d-amãrãciune.“Zice. Douã lacrimi genele-i stropescªi ca roua linã p-al ei chip lucesc.

Sub aceste vorbe cu care-i rãspunde,Bucuria-i dulce domnul îi ascunde:µ „Tu, ce jos în lume fraged am iubit,Suflete prea gingaº, mie prea dorit,O, femeie rarã! Dulcea ursitoareNu þi-a dat în parte griji apãsãtoare,Ci prin frumuseþe ºi-ani desfãtãtori,Lacrimile noastre sã le schimbi în flori.Lasã-ne dar nouã grijile strãineªi petrece-n casã zile dulci ºi line!“

Timpuri de virtute ºi de fapte mari!Suflete strãbune, nobile ºi rari!Aþi trecut ca frunza ce de vânt rãpitã,Lângã tristul arbor cade veºtejitã.Dar stejarul mândru încã se-nveleºteCu cununa-i verde care ne rãpeºte.Iar tu, Românie, totul ce doreºti,Tot ce perzi odatã, nu mai dobândeºti!Sã cãtãm în noaptea timpurilor stinseFaptele sublime, numele ne-nvinse!Cãci tot ce mai poate, sub al nostru dor,Sã ne mai consoale, e lumina lor.

Legende istorice

191

Astfel sub povara vârstei ce-l zdrobeºte,Cu trecutu-i dulce, cel bãtrân trãieºte,ªi încins în lanþuri, robul cel strãinAnii libertãþii cântã dulce, lin.

VI

Într-o salã mare, cu lumini puþine,Intrã cãpitanii, nobilã junime.Nu sunt de pãrerea sfatului domnesc:Actul de-nchinare îl dispreþuiesc.Vor ca sã loveascã armia maghiarãªi sã spele pata ce-ar pica pe þarã.La lumini de candeli ce se-ngân uºor,Ana-doamna vine în mijlocul lor.Ochii sãi se lasã peste adunare,Strãbãtuþi de dalbã, nobilã-nfocare.Pãru-i spice d-aur din togã scãpând,Sânu-i alb ca crinul îi sãrutã blând.Generoasa doamnã astfel le vorbeºte:µ „ªtiþi cã totd-auna, cela ce domneºteAre mari rãspunderi, mari împiedicãri,ªi-n înþelepciune catã cugetãri.Domnu-nchinã þara ca s-o mântuiascãD-armia strãinã ce va s-o robeascã.Aºteptând sã vie timpul priicios.Astfel, prin furtunã un pilot mintosStrânge pretutindeni vãlurile saleªi cu vijelia merge p-a lui cale.Însã numai domnul e rãspunzãtorLa strãini de faptã-i; nu al sãu popor.


192

Sã spãlãm noi hula ce ne-apasã foarte,Printr-o generoasã ºi frumoasã moarte!Sã lovim strãinii, prin strâmtori adânci!...Sã-mbãtãm de sânge vulturii din stânci!“

Astfel zice doamna. Cãpitanii vorªi toþi jur sã moarã pentru þara lor.

VII

Oºtile maghiare þara pãrãsesc.Dar ieºind, pe cale pradã ºi robesc.Prada ºi robia nu sunt rãnitoareCa aceste vorbe crude, râzãtoare:„O, români, ascundeþi armele-ostãºeºtiªi-mbrãcaþi d-acuma rochii femeieºti!Ca acel ce vine sã vã rãzboiascã,A vã cere-n luptã, sã nu se joseascã!“

VII I

Dar a lor trufie repede-a pierit.Printre stânci românii, iatã-i, au sosit!...Sãgeþile pleacã, aerul strãbate,P-armia strãinã râurã turbate...Soarele pãleºte... Gemete adânci,Surde, ne-nþelese trec din stânci în stânci.Coiful se despicã; inima slãbeºte;Pe hârcile goale, sabia loveºte;Sângele se varsã pe sânge-nchegat...Sufletele zboarã... Cerul s-a-nnorat.Caii nechezeazã ºi turbeazã foarte;Oamenii se-mbatã de sânge ºi moarte.

Legende istorice

193

Mulþi s-apuc la luptã ºi-n turbarea lor,C-unghii ºi cu gura se fãrâm, s-omor.

Astfel cum s-aratã dupã vijelieArbori, flori ºi ierburi rupte pe câmpie,Arme ºi cadaveri d-oameni ºi de cai,În grãmezi ici-colo stau zãcând pe plai.Carol schimbã portu-i... Scapã cu ruºine;Dar puþini îl urmã, puþini fug cu sine.

Multe zile râul sânge-a revãrsatªi-ale lor cadavre le-au împrãºtiat.Multe nopþi vulturul ce pe stâncã plânge,S-a hrãnit cu carne, s-a-mbãtat de sânge!Pânã-n timpii noºtri, coifuri ostãºeºti,Paloºe ºi pinteni, prin stânci mai gãseºti.

IX

P-o mãgurã verde muzicile sunã,Cãpitanii tineri cu respect s-adunãLângã cãpitanul june, înfocat,Ce-ntr-aceastã luptã mândru-a comandat.Cãpitanu-aruncã coifu-apãsãtor:Pãrul p-al sãu umãr cade râzãtor.

CETATEA ALBÃ (AKERMAN)

ªtiþi voi câte valuri se ridic pe mareCând o vijelie suflã cu turbare?Astfel sunt la numãr mândrii musulmaniCe-apãrã cetatea sclavã de mulþi ani!

CUPRINS


194

Într-un fluviu d-aur, soarele luceºteªi pe coifuri, arme, focu-i strãluceºte.ªtefan stã sub cortu-i împletit cu fir;Cetele Moldovei lângã el deºir.Pasã dorobanii cei cu coapse late,Cu sclipoase coifuri în argint lucrate.Îi urmez panþirii ce pe cai în spume,Ca uºoare vânturi, lunecã prin lume.Cãlãraºii þãrii pe vânoºi fugari,Îmbrãcaþi în zale ca bãtrâni stejari.Între toþi curtenii pasã cu mândreþe,În veºminte d-aur, cu frumoase feþe.Apoi toporanii de securi armaþiªi codrenii ageri ºi de toþi stimaþi,Ziºi ºi pieptul þãrii, cãci aveau chemareS-apere Moldova de oºtiri tãtare.Dupã dânºii pasã sprinteni vânãtoriRenumiþi în lupte ca sãgetãtori.ªi tunarii þãrii toþi în negre poarte,Pestriþate-n roºu, crud simbol de moarte.Mai veneau în urmã oºti de mercenari,Cei cu fruntea micã, ce se zic tãtari.Unguri laþi în spete, cu mustãþi stufoase,Leºi cu pãrul galben, cu cerbice groase,Apoi tighinenii ºi-alþi republicaniPasã mai de laturi cu-ai lor cãpitani.Ei erau vasalii lui ªtefan cel MareSi veneau la luptã dup-a lui chemare.Cetele române râur în câmpiiCa râuri de ploaie dupã vijelii.

Cu ªtefan sub cortu-i capii toþi s-adunãCa sã rânduiascã lupta împreunã.

Legende istorice

195

Unul d-între dânºii vorba a luat:µ „Armia turceascã creºte ne-ncetat.Dunãrea tresare, geme sub povarãªi cu ne-ncetare varsã oºti în þarã.Nu ar fi mai bine, mare domnitor,Sã-aºteptãm sã vie noul ajutor?“ªtefan îi rãspunde cu vorbire linã:µ „Oastea noastrã-i bravã, chiar de-ar fi puþinã.Lupul singur numai, ºtiþi aceasta voi,E d-ajuns sã spargã turme mari de oi.Focul dupã fumu-i nu poþi socoti;Sufletul cu trupul nu poþi potrivi;Bãrbãþia sfântã care ne mãreºteNumãrului mare locul împlineºte.Mulþimile-neacã numãrul cel mic;Sufletele însã mai mult le ridic.Astfel vijelia fumul sparge-ndatã,Dar mai mult aprinde flacãra-i turbatã!“Dorobanii pleacã. Soarele din norSe rãsfrânge splendid pe pieptarul lor.Viile rãsfrângeri ce-n metal se-ngânã,Turburã, orbeºte armia pãgânã.Lãncile pe piepturi lunecã uºorSau rãstoarnã bravii dupã caii lor.Sabia în coifuri intrã sau se frânge;Armele lucioase se roºesc de sânge.

Sângele se varsã... Paloºul de fierSe înfige-n carne pânã la mâner.Caii calcã leºuri, se incruntã foarte,Oamenii se-mbatã de turbata moarte.Turcii iau de fugã... pasã spre cetate.


196

Poarta se deschide oºtii fãrâmate.Însã fugãtorii, cu cei ce-i alung,Cu spedele-n spate, totd-odatã-ajung.

Cum pe faþa mãrii, dupã o furtunã,Valuri lângã valuri luptã împreunã,Astfel în cetate prin adânci strâmtori,Mestecaþi se luptã vinºi ºi vingãtori.Strigãte de-nvingeri, de plângeri durereSe înalþã în aer... Soarele repiere.

Pe o latã piaþã, printre fum ºi sânge,Armia lui ªtefan mai ales se strânge.Acolo-i seraiul. Paºa, cu puþini,Apãrã haremul necat de creºtini.ªtefan îºi repede calul alb de spume,Dintr-o gurã-n alta trece mândru-i nume.S-a luat seraiul. Sabie ºi foc,Pradã ºi urgie fulger acest loc.

Cum prin vijelie sunã feluriteVânturile nopþii, printre stânci trãsnite,Ploile muginde, tunetele-adânci,Râurile turburi ce cobor din stânci,Astfel se înalþã sunetele d-arme,Strigãtele d-oameni, crâncenele-alarme.Locul de cadavre este semãnat,Sângele torente gâlgâie turbat.Calul, la vederea leºurilor moarte,Sforãie, rãsaltã, se-nspãimântã foarte;A derãpãnãrii umbrã l-a lovit...Omul singur vede, pare fericit!

Legende istorice

197

În derãpãnare sufletu-i se-mbatã.În oroarea morþii gloria sa catã.

O femeie turcã printre cete pasã...Merge cãtre ªtefan; în genunchi se lasã,Îºi ridica vãlul: ochii lãcrimaþiD-o durere mare par împovãraþi.Pe bãlaia-i coamã flori apar voiosCum luceºte p-aur smalþul graþiosªi cum crinii tineri printre raze-albesc,Prin buzele-i rumeni dinþii strãlucesc.Astfel cum lumina soarelui vãraticAureºte faþa lacului molatic,Cãutarea vie noatã voluptosÎn azuru-i dulce, candid, languros,Sub albeaþa dulce dupã juna-i faþãRâur delicate valuri de roºaþã,Ca dorinþi frumoase prin vis virginal,Ca buchet de roze prin vas de cristal.

ªtefan, cu mirare, calul sãu opreºte,Crede-un vis ferice, care-l amãgeºte.µ „Cum în dalbe lupte tu eºti curajos,Doamne! dupã luptã, fii mãrinimos!“ªtefan se gândeºte. C-o miºcare faceOmul de s-alinã, armele de tace.

ROVINA

Cu degetele d-aur, fragedele zoriIar deschid spre lacrimi ochii muritori.Dar sub cort cu cerge, tot cu fir mândrite,

CUPRINS


198

Mircea stã cu capii armiei dorite.Pãrul lui strãluce ca fuiorul alb,Scapã valuri late de sub coiful dalb.Faþa lui luminã de trãsuri frumoase,Sub trãite zile grele, furtunoase,El ridicã fruntea fãr-a suferi.Vocea lui rãsunã fãrã-a osteni.

Domnul le vorbeºte. Soarele s-aratã.Dulcele repaos pe strãini îmbatã.Ei sunt mulþi la numãr, dar înfemeiaþi.Au venit la luptã de rãpiri chemaþiªi dorinþa pradei e cãzutã foarte,Rar înalþã omul pân’sã-o cate-n moarte.µ „Pentru þara noastrã însã noi murim!În amoru-i tânãr inima mãrim!Cât n-or fi românii un popor de sclavi,Demni de tot dispreþul popolilor bravi,Cât roºi-vor încã jugul crud sã poarte,Cât a lor mãrire or cãta prin moarte,N-o cãlca strãinul într-acest pãmântFãrã sã gãseascã chiar al sãu mormânt.Cel ce nu se luptã pentru-al þãrii bineNu meritã viaþa decât spre ruºine!Dar va fi, din contra, martor Dumnezeu!Inima îmi spune ºi român sunt eu!“Zice, sunã-n bucium. Sub alt cort el pasã.Vede pe-a lui doamnã si-ntristatã-o lasã.

Acolo se vede doamna ºi-a lui fiieDulce ºi frumoasã ca o bucurie,

Legende istorice

199

Albã, purpuratã, cu peri auroriSemãnaþi cu lacrimi, ale morþii flori.Pe guriþa-i micã, fraged zmeuritã,Sãrutarea pare încã adormitã!Iar pe fruntea-i trece umbra unui chinªi pe braþ i-o pleacã ca pe-un moale crin.µ „Fiica mea cea dulce! doamna-mumã spune,Sã-nãlþãm la ceruri sfânta rugãciune!De va pierde domnul lupta, viaþa sa,În robie crudã noi ne vom pleca.Dar robia noastrã fi-va dezonoare,Moartea cea mai asprã, mai degrãdãtoare...Între douã rele, moartea nu-i mai rea.Pentru-al nostru suflet, roagã fiica mea!“Strigãte de-nvingeri s-aud depãrtat...Paloºul pe fiicã muma a-nãlþat!În amoru-i straniu doamna e sublimã.Fiica, tremurândã, capul ei înclinã...Palidã, pierdutã, lacrimi strãlucescP-ale sale feþe... farmec îngeresc!Altã ºtire vine... Paloºul coboarãªi sãrutã dulce juna-i feþioarã.

Mircea cu românii pe strãini a stins.Moartea lor e crudã... Baiazid învins.

CAHUL

Stelele de aur prin eter luceau.Turcii ºi moldavii printre flori dormeau.Ionaºcu trece noaptea în veghere;Îºi adapã dulce sufletu-n durere,

CUPRINS


200

Apoi zice-n sine: „Slabe muritor!Nu-i destul cã soarta te-a supus la dor,Pentru ce chiar însuþi îþi urzeºti în lumeAltã suferinþã care te supune?Viaþa ºi mãrirea, fericiri lumeºti,Vine-o zi în care tu le pãrãseºti,Iar a ta þãrânã viermilor e datãCât de dalbã fie fala ce te-mbatã!“

Cheamã capii oºtii ºi-astfel le-a vorbit:µ „Voi, cozaci ce-n lupte dalbe m-aþi servit!Voi, feciori din þarã ce, venind în lume,V-au scãldat cu lacrimi ale voastre mume,A sosit momentul jugul sã zdrobim...Sau prin mândra moarte sã ne nemurim!Puþin timp în lume un erou trãieºte,Dar în scurta viaþã secoli vieþuieºte!Cãci de dulce falã trece cununatªi, murind, în urmã-i nu va fi uitat.Cel dintâi muri-voi pentru-al þãrii bine!Cel dintâi lovi-voi cu-a mea cãlãrime!“Zice. Dar sub cortu-i iatã a pãrutDoamna lui maghiarã, ca un vis plãcut.Coama-i poleitã de raze de soare,P-albu-i sân revarsã valuri râzãtoare.Chipul ei cel palid prevesteºte-un rãu.Ce,-necat, se luptã cu sufletul sãu.Însã cu mãrire ea atunci vorbeºte,Vorba-n dulci suspine i se rãspândeºte:µ „Doamne, cu cãlãrii tu sã nu te duci!Capul lor pe aur te-a vândut la turci.I-a lãsat sã intre fãrã-mpotrivire

Legende istorice

201

ªi þi-a scris cã-i numai o prea micã-oºtire,Când p-aceastã þarã se vãrsau mereu.Eºti trãdat de moarte, o, stãpânul meu!“Astfel zice doamna. Lacrimi, dulci roºeþeÎnecau atuncea palidele-i feþe...Domnul cãtre hatman cautã mirat.Iar acest din urmã pare turburat,Tremurã, pãleºte, temerea-ºi ascunde,Apoi nalþã glasul ºi-astfel îi rãspunde:µ „Ale mele fapte par bãnuitoare;Dar, o, mândre doamne, nu sunt trãdãtoare.Timpul vã va spune într-al meu favor.Cel dintâi în luptã merge-voi sã mor!“Zice ºi se-nchnã. Domnul aprobeazã.Acuzatul iese. Ochii îl urmeazã.Cu-a lui cãlãrime pleacã într-un zborCãtre turcii falnici... ºi se-nchinã lor.

Domnul dã semnalul, buciumele sun.În treizeci pãtrate, bravii lui se pun.Turcii pun în frunte cetele-nchinate,Dar cu focuri crude le trãsnesc în spate.Domnul dã un ordin cãtre vânãtoriCa sã-ndrepte focul peste trãdãtori.Între douã focuri, cu-a lui cãlãrime,Trãdãtorul hatman piere cu ruºine.Cu virtute rarã moldovenii mor!Turcii se-nspãimântã de nepãsul lor.Cu-ai lor cai s-aruncã repezi pe pãtrateCe ca stânci de piatrã stau nestrãmutate.Desperaþi descalic, se târãsc pe mâini,Muºcã de picioare pedeºtrii români.


202

De trei ori moldavii turcii îmbrâncirã,Dar tãtarii ageri ajutor sosirã.Cum spumoase valuri ce pe mãri pornesc,Aflã vânt contrariu, stau, se zguduiesc,Apoi iar se-nturnã repezi, spumegate,Astfel se-nturnarã cetele turbate.Toþi restrânºi, p-ai noºtri, repede cobor,Îi strivesc prin numãr ºi prin focul lor.Calul ºi piciorul nu mai pot sã calceDecât pe cadaveri... Câmpu-n sânge zace.Braþele-amorþite spedele scãpau.Cei armaþi nu catã, nu ºtiu unde dau.O furtunã crudã repede-a-nceput!...Pulberea-i udatã, tunurile-amut.Domnul, cu durere, cãtre-ai sãi vorbeºte:µ „Omul ºi natura, tot ne pãrãseºte.Nu mai e scãpare, noi am fost tradaþi!...Cel puþin muri-vom ca niºte bãrbaþi!ªi prin moartea noastrã dalbã, vitejeascã,S-arãtãm ca neamul demn e sã trãiascã!Lupta ce se pierde cu-acest chip sublimEste-o biruinþã! Fraþii mei, murim!“Zice ºi s-aruncã cu stindardu-n mânãÎntr-o mare ceatã d-armie pãgânã.Cei mai bravi îi urmã, iar pe calea lorTurcii rânduri, rânduri cad zdrobiþi ºi mor.

Noaptea pune termen într-a lor zdrobire.Domnul se retrage cu puþinã-oºtire.Dupã niºte ºanþuri toþi se grãmãdescªi se bat trei zile pânã flãmânzesc.Paºa lor propune lupta sã încete,

Legende istorice

203

Cu cuvânt ca viaþa, þara sã respecte.Pe coranul sacru jurã ºapte ori.Ionaºcu merge la apãsãtori.Dar abia creºtinii locul lor prãdarãªi-ntre cai pe domnul, turcii îl legarã.Caii fãrã frâne zboarã pe câmpii,Fug ca douã pãsãri printre vijelii.O turbare crudã pe creºtini conjoarã.Dupã cum jurarã, cautã sã moarã:Intru prin turcime, moartea cãutând.Pân’la cel din urmã s-abat omorând.

Stinsu-s-a lumina gloriei moldave!Plângi, o, tristã þarã, sufletele braveCe-au picat în luptã pentru-al tãu amor!Plângi cu plâns de moarte pe mormântul lor!Râul peste vale curã sângerat;Câmpul de torente de sânge-i scãldat,Nu mai poate-nghite valul cel de sângeCe pe valuri negre necurmat se frânge.Valea-i despoiatã d-ale sale flori;Pãsãrile-oprit-au imnii rãpitori,Numai corbu-ntunã cânturi întristate.Vânturile nopþii, printre tufe-uscate,Prin mugiri duioase rãsunau cu dorCa suspinul dulce sufletelor lor.Sabia strãinã trece peste þarã;Pentru fiii þãrii viaþa-i o povarã!Cei bãtrâni cu lacrimi roagã pe cei juniSã le curme viaþa; ºi demnele mumiPe feciori îndeamnã la rezbel sã sarã,Îºi fãrâmã pieptul, arãtând sã moarã.


204

O, strãini ce-n þarã dulce v-aþi umbrit,Nu-i destul cã soarbeþi sângele-i dorit,Dar purtaþi în þarã alþi strãini c-urgie.Oh! blestemul nostru peste voi sa fie!Sã n-aveþi în viaþã þarã sã doriþi!Peste faþa lumii sã vã rãspândiþi!Sã cãdeþi sub lanþuri barbare, strãine,ªi de soarta voastrã sã n-aveþi ruºine!Iar voi, fii de þarã, voi, ce vã lasaþiCa sã v-amãgeascã strãinii-nsetaþi,Ce vã soarbe hrana, traiul ºi junie,De trei ori blestemul peste voi sã fie!

SOLI I LUI ÞEPEª LA MOHAMET

Mohamet ascultã, iar trimisu-i spune:µ „Tu doreºti, prin arme, þara a supune,Robi a ne reduce? Sufletu-þi fugosNumai prin batalii poate fi voios.

Sunetul de arme, gemetele-amarePopolilor lumii ce-i încarci de heare,Singure împacã sufletu-þi turbat.Astfel fiul stâncii seamãna-n pãcat,Numai când prin noapte, printre vijelie,Apa, vântul, norii urlã cu urgie!Dar gândit-ai oare dacã poþi sã þiiSub a ta putere þãrile ce-mbii?Cãci aceste locuri de când sunt sub soareAu sorbit torente d-armii ºi popoare.Împãrate mândre! pe cât te mãreºti,

CUPRINS

Legende istorice

205

Tot p-atât te fãrâmi, tot p-atât slãbeºti.Pe cel mai nalt arbor crivãþul abate!Un stejar a creºte cearcã greutate.În mulþi ani se face, dar într-un minutVijelia bate, arboru-a cãzut.Vei putea tu þine sub a ta putereToate aste locuri fãrã-ngreuiere?Pasãrea protege puii mititeiCâþi pot sã-nveleascã aripile ei;

Dar pe câþi aripa-i micã nu-nveleºteSunt lãsaþi furtunii, uliu-i rãpeºte.Candela rãvarsã razele-i de focCe pãtrund în umbrã pânã la un loc;Dar trecând de cercu-i noaptea deasã-ascundeNegrele-i mistere; raza-i n-o pãtrunde.Aste þãri stropite de sânge de bravi,Rugin lesne lanþul popolilor sclavi!

Vrei a trece râul ce te þine-n cale,Fãr’sã cerci nainte valurile sale?Dar aceste valuri, de mai multe ori,Au plecat trufia multor cãlãtori!

Astãzi poþi învinge, cãci ai mare-armie;Dar ce-þi sigureazã stabilã domnie?Poþi sã þii în þarã câte cete sânt?Poþi sã ºezi chiar însuþi într-acest pãmânt?Nu! Tu treieri lumea fãrã încetare.Þara noastrã-i micã, sufletul tãu mare.Mâine te vei duce cu oºtirea ta:Mâine din robie ne vom deºtepta.


206

Vrând sã pleci sub jugu-þi aste þãri creºtine,Tu ne-arunci în sânul limbilor vecine!Mare împãrate! Trage-te d-aiciªi ne recunoaºte drepturile-antici!

Numai prin aceasta poate ca sã fie,Între turci ºi þarã, pace, omenie.Pace, omenie nu vor fi, nu sântÎntre robi ºi tirani, jos p-acest pãmânt!“

ªi-mpãratul zice: µ „Noi, cu arma-n mânãNu putem învinge naþia românã.Drepturile þãrii sã le respectãm,Ca-n strãine braþe sã n-o aruncãm!“

FECIOARA DE LA PRUT

Bogdan întâlneºte în dumbrava latã,Rãtãcind sub arbori, un bãtrân c-o fatã.Cel bãtrân pe capu-i poartã pãr d-argint.Sub trei rãni deschise umblã suferind.Fata pare-n doru-i ca o sãrbãtoareCe strãluce-n umbra grijii trecãtoare.Valuri dulci de purpur neacã-ai feþei crini,Ochii-i de durere ºi de plâns sunt plini.Pãrul ei cel galben albu-i sân sãrutãªi-astfel sãrutându-l, faþa-i împrumutã.

µ „Doamne! Þara piere... Bine ai venit!“Zice... Dar sub doru-i cade... a murit.Fiie-sa-l susþine... Doru-i nu vorbeºte,În torent de lacrimi nu se rãspândeºte,

CUPRINS

Legende istorice

207

Dar cu suflet mare astfel a vorbit:µ „Mi-au ucis tãtarii mândrul meu iubit!Astãzi, iatã, piere chiar al meu pãrinte!Peste toatã þara seamãnã morminte!Dar voi nu combateþi, nu sunteþi români!Aruncaþi mai bine armele din mâini!“

Zice. Dar tãtarii p-acolo-nnorarã.Domnul va sã fugã prin pãduri de þarã.Fata smulge arcul unui luptãtorªi-n tãtari s-aruncã cu sufletu-n dor.

La aceastã faptã ei se ruºinarãªi-nturnând toþi caii, spre tãtari plecarã.Iar tãtarul fuge. Domnul stã mirat:Nu-nþelege fuga cum s-a întâmplat.

O fecioarã blondã cãtre dânsul pareªi-i aruncã capul hanului cel mare.

BÃTÃLIA DE LA VARNA

Generalii pasã sub un cort creºtinUnde-n cursul nopþii lung consiliu þin.Acolo se vede regele Lehiei,Huniad, eroul þãrii Unguriei,Mari prelaþi ai papii, tineri cavaleri,Vlad al României cu mai mulþi boieri,Cãci creºtinii popoli din vecinãtate,Îndemnaþi de papa, turcii vor a bate.

CUPRINS


208

Ladislav acolo cel întâi vorbeºte:µ „Reuºita dalbã mie îmi zâmbeºte,Dar doresc sã-mi spuneþi dacã-mpãrtãºiþiDulcile-mi speranþe, consilieri iubiþi!Cãci credinþa vie trebui’ sã domneascãÎn orice-ntreprinde mintea omeneascã.Cele mai deºarte lucruri care sântEa le-nvieþuieºte jos p-acest pãmânt.Ea ne poartã-n viaþã, cum lumina dulcePrintre cãi ascunse paºii ne conduce.Ea bucurã viaþa, cum dulcile floriÎmpletesc cununa cea de sãrbãtori!“

Huniad ia vorba: µ „Preamãreþe sire!Capul meu rãspunde despre reuºire!Sufletele noastre nu s-au îndoitªi credinþa dulce le-a dumnezeit.Nimene nu poate dimpotrivã-a ziceDintre generalii ce se aflã aice!“Astfel zice bravul. Toþi se bucurau.Domnul ºi boierii singuri ascultau.Regele întreabã: µ „Doamne, ce durereInima-þi înclinã astfel spre tãcere?“Vlad atunci rãspunde celor adunaþi:µ „Eu sunt de pãrere luptã sã nu daþi!Dupã multe pãsuri ºi cercare vanã,Mi-este cunoscutã spada musulmanã.Voi duceþi în luptã prea puþini ostaºi;La vânat sultanul duce-atâþi arcaºi.Dar s-aveþi oºtire mult mai numeroasã,Iarna ce soseºte nu e priincioasã.Sire, preoþi, nobili! Astãzi, m-ascultaþi!Ar fi mult mai bine sã vã înturnaþi


210

ªi la primãvarã, cu mari oºti creºtine,Sã-ncepeþi rãzbelul pentru-al lumii bine.“

Regele rãspunde: µ „Noi vom fi puþini,Dar avem speranþa pusã în creºtini.Grecii, oºti alese nouã ne-mprumutã.Flota genovezã credem cã ne-ajutã.“

Vlad rãspunde încã regelui aºa:µ „Între greci credinþa nu puteþi lãsa.Grecii sunt slabi foarte ca sã nu vã-nºale!Robi ai fericirii cei materiale,Genovezii încã nu se cumpãnescÎntre fala dalbã ºi-aurul turcesc.Sã nu cereþi fapte nobile, mãrite,Limbilor ce-s date speculei josite!Inimile voastre catã generos;Dar tot ce-i din inimi poate fi frumos?Inima ce simte fãrã-nþelepciune,Simte dimpotriva lucrurilor bune!“

Huniad se scoalã, strigã contra sa.Cu focoasã vorbã ce vorbeºte-aºa:µ „Ungurul nu fuge dinaintea morþii!Tu, române doamne, þii pe dreptul Porþii.Tu trãdezi creºtinii, cuvântând aºa!“Cu virtute-anticã domnul asculta.

Lupta se decide. Vlad, l-a lui plecare,Regelui Lehiei zice cu-ntristare:µ „Dacã soarta, sire, mintea þi-a-nvelit,Ca sã te zdrobeascã, fie ce-ai voit!

Legende istorice

211

Plec; dar las cu tine ceata româneascã,Fiul meu sã-þi serve ºi sã te doreascã.Îþi mai las, o, sire, doi pagi credincioºiªi doi cai ca vântul ageri ºi fugoºi!“ªi-arãtându-i caii, îi mai zice: „Sire!Iatã-a ta scãpare la nefericire!“

Turcii dau nãvalã, sparg, ucid amar.Furia lor n-are pace, nici hotar.Astfel într-o turmã lupii când coboarã,Fãrã de repaos, sparg, fãrâm, omoarã.

Huniad cu mândra ceatã de româniCade printre dânºii... vin la piepturi, mâini,Intrã pân’la corturi unde-n pace linãAmurat rãsfaþã fruntea lui seninã.Se spãimântã... fuge... însã, ruºinat,Se înturnã; cade pe creºtini, turbat.Intrã-n niºte cete... De departe vedeRegele cel tânãr... Calul sãu repede...Îl rãneºte-n frunte... Regele-a cãzut...Un spahiu reteazã capul sãu plãcut.Armia creºtinã fuge spãimântatã.Huniad el însuºi, viaþa-n fugã catã.Preoþii ce-l urmã, rechem durerosVorbele-nþelepte domnului mintos:µ „Inima ce simte fãrã-nþelepciune,Simte dimpotriva lucrurilor bune!“


212

DOUÃ LUPTE

I

Luna se înalþã palidã ºi plinã,Varsã peste taberi râuri de luminã.Somnul dulce planã pe combãtãtori.Miriade pãsãri ciripesc prin flori.Apele le-ngânã; caii-n nerãbdareVarsã-n sânul nopþii lungã nechezare.Ionaºcu singur e neliniºtit.Ochii sãi se-nturnã cãtre rãsãrit,Apoi dã semnalul... Bravii sãi s-adunã...Pleacã sã combatã duºi de blonda lunã.Se duceau moldavii bãrbãtaþi de dor,Ca setoase pãsãri ce la râuri zbor.

I I

Zorile se varsã. Paºa se trezeºte;Cheamã capii oºtii ºi-astfel le vorbeºte:µ „Voi, credinþa noastrã, voi, preanobili fii;Ieniceri de frunte, voi, siimeni, spahii!Vã puneþi sub arme! Trâmbiþele sune!Vulturii ºi corbii turme sã s-adune!Soarele pãleascã pe umbrosul cer!Armia intre-n cãrnuri pânã la mâner!Calul sã turbeze în frâul ce-l strânge!Din duºmani sã muºte ºi sã-noate-n sânge!Cum o vijelie risipeºte-un nor,Spulberaþi îndatã rândurile lor!Sabia sã cazã peste ei c-urgie!Viaþa lor ºi-averea ale voastre fie!“

CUPRINS

Legende istorice

213

Astfel zice paºa. Toþi se pun la rând.Semiluna-n aer planã fluturând.Dar pe altã parte lonaºcu vine,Pune spre bãtaie cetele creºtine.Intrã printre rânduri pe un cal nebunCe varsã pe nasuri flacãrã ºi fum.Aurele leagãn coama-i jucãtoare;Coiful sãu luceºte, coperit de soare;Maiestatea luce p-al sãu chip umbritªi, privind ostaºii, astfel le-a vorbit:µ „Turcii calcã þara, catã s-o robeascã...Dar nu-i încã ruptã spada vitejeascã!Inima Moldovei încã n-a slãbit:Sângele prin braþe-i nu a putrezit.Cei strãini nu calcã þara vitejeascãSabie ºi moarte fãrã sã-ntâlneascã.Aste multe cete ce ne înconjor,Pot sã scalde þara cu sângele lor!Încã-o datorie! încã-o luptã nouã!Biruinþa dalbã ne surâde nouã,Cãci aceastã þarã nu e scrisã-n cerPrintre þãri robite ce prin secoli pier!Astfel zise domnul. Toþi se-nverºunesc.Ambele-avangarde iute se lovesc.

Armele-otomane cad ºi se fãramãP-ale noastre coifuri, zale, piepþi d-aramã.Astfel cum s-aratã p-o hârtie-aprinsãCe-n cenuºe trece pân-a nu fi stinsã,Scânteioase raze ce lucesc ºi mor,Ne-ncetat pier turcii sub armele lor.


214

Hatmanul Sfircioschi sparge totd-odatã,La Tighina, altã numeroasã-armatã...Treizeci de stindarde domnul salutaªi, privind trimisul sângerat, zicea:µ „Fii iertat, o sânge! de vei naºte-odatã,Patrie românã, mare, lãudatã.“

MIHAI ÎN TRANSILVANIA

Batori Andrea, domnul de Ardeal,Lui Mihai îi scrie: „Credincios vasal,Sã te scoli cu fiii-þi ºi sã vii la mineCa sã capeþi pace, graþie ºi bine!“

Iar Mihai rãspunde: “Fac precum tu vrei.Voi veni la tine cu toþi fiii mei!“Zice ºi purcede cu oºtiri de þarã,Hotãrât sã-nvingã sau mãreþ sã piarã.

Ca nãscânzii fluturi ce rup vãlul lorªi p-aripiori d-aur ies, se cerc în zbor,Zorile fãramã valurile-umbroaseªi se vãrs în aer dulci ºi auroase.

Dar Mihai vorbeºte: µ „Jugul cel de dorSpartu-s-a sub braþul cel triumfãtor;Dar creºtinii popoli din aceastã þarãMai amare lanþuri astãzi ne preparã.Astãzi vingãtorii din CãlugãreniAu ajuns sã fie sclavi la ungureni.Eu urãsc în viaþã orice tiranie,Ori de ce naturã, ori de unde vie!

CUPRINS

Legende istorice

215

Vie de la cela ce se zice rãu,Ce ne pleacã fruntea sub paloºul sãu;Vie de la cela ce din amãgireNe vorbeºte nouã despre fericire!Ea degrabã astfel sufletu-omenesc,Cât sã fie liberi oamenii roºesc.Azi o zi frumoasã pentru noi luceºte.Sub aceste arme lumea vã priveºte!Umbrele strãbune din mormântul lorVã surâde dulce într-un sfânt amor.Zilele ascunse în viitorimeVã-mpletesc cunune, fragede, sublime;Þara vã admirã... Juni, bãtrâni, femei,Pentru voi se roagã, o, vitejii mei.Junele fecioare, inimi delicate,Pentru voi rãvarsã lacrime curate.Printr-o dalbã luptã, azi vã strãluciþi!Meritaþi amorul þãrii ce doriþi.Nu luaþi aminte vorbele de falãªi cu care înºiºi ungurii se-nºalã!Sub aceste vorbe de deºertãciuneÃst popor ascunde trista-i slãbiciune.Astfel cum pe faþa celor care morMincinoase roze râurã uºor.“Zice, dã semnalul. Trumbetele sun’;Tabãra se miºcã... Cetele s-adun.Avangarda noastrã spre vrãjmaºi porneºte.Cum pe cãi pierdute cel ce rãtãceºteAflã-un râu, s-opreºte ºi cu gândul sãuMãsurã puterea-i cu fatalul rãu,Apoi cu tãrie se aruncã-n valuri,Îndreptându-ºi mersul dincolo, la maluri,


216

Astfel ºi românii pe unguri vãzând,Stau, a lor putere mãsurã în gând,Apoi cu virtute cãtre ei coboarã,Hotãrâþi sã-nvingã sau, de nu, sã moarã.

Rândul se rãreºte. Fâlfâiesc stindarde,Strãlucesc la soare sãbii, alebarde;Dar stindarde, arme s-amestec, s-unesc;Armele se nalþã, fulgerã, lovesc.Aerul rãsunã de strigãri turbate,Deturnãri de arme, vaiete cruntate.Duruiri de care, tropote de caiCe cu vierºunare se cobor pe plai.Pedestrimea noastrã un minut se frânge.Dar Mihai soseºte... Pe fugari restrânge.

µ „O, viteji! Ce faceþi? Unde mergeþi voi?Nu-i p-acolo drumul dalbilor eroi!Calea ce luat-aþi la fricoºi convine,Merge la robie, merge la ruºine!Iatã calea voastrã, printre neamici.Câþi sunt bravi, sã vie, sã-i vedem aici!Cei fricoºi sã fugã, precum se dezbinãRuºinea d-onoare, umbra de luminã!“

Vorbele lui cheamã pe ostaºi la locªi le-aprinde sânul de eroic foc.Domnul þãrii însuºi merge-n fruntea lor,Cu sabia-n mânã, mai zicând cu dor:µ „Mergeþi, daþi de ºtire la pãrinþii voºtri,Cã pe când din luptã au fugit ai noºtri,Mihai prin mulþime moartea cãuta!“

Legende istorice

217

Aste mândre vorbe mai mult îi miºca,Cum un fulger splendid ne-ncetat loveºtePe bizara-i cale lucruri ce-ntâlneºte,Fãrã sã s-opreascã dupã ce-a lovit,Astfel domnul nostru trece neprivit,Sparge tot ce poate pe fatala-i cale,Fãrã sã-ºi opreascã pasurile sale.

Ungurii pierdurã semeþia lor;Cel fugar atacã pe cel vingãtor.

Pe sinistra cale ce Mihai îºi face,ªire de cadaveri-n lac de sânge zace.Au turbat românii! Ungurii slãbesc...Ale nopþii umbre lupta învelesc.Valea-i coperitã d-arme fãrâmate,De cadavre d-oameni rupte, dezmembrate.Colo mortul zace peste cel rãnitªi învingãtorul peste biruit.Caii ce-nainte, ca vânturi turbateStrãbãteau vârtejul furiei turbate,Abãtuþi de moarte zac înþãrânaþi,Lângã cavalerii morþi sau fãrâmaþi.

ªoapta se mãreºte, apoi scade, piere.Fremet de turbare, plângeri de durere,Gemete profunde, crude vãitãriCe se schimbã, leºin, prin lungi suspinãri.Peste tot se-nalþã, cresc ºi scad de totªi tãcerea tristã cade peste tot.Armele de luptã ce la mândru soareFermecau vederea prin a lor splendoare,


218

Pline sunt de sânge cu colb închegat;Ochiul nu le vede decât întristat.

Cardinalul fuge cu puþini flãcãi;Iar în fugã piere, junghiat de-ai sãi.

DOMNUL IONAªCU

Ionaºcu-adunã capii la senat.Cu durere-n suflet el a cuvântat:µ „Poarta cere darea d-astãzi îndoitã;Dar Moldova noastrã cade mai zdrobitã;Însã nu-i acesta lucrul cel mai rãu;Dar cu asta þara pierde dreptul sãu.Drepturile sale sunt tot ce-i rãmâne,Sunt tot viitorul þãrilor române.Toatã faþa þãrii fiilor moldaviE stropitã nobil cu sânge de bravi.Cum au fost pãrinþii, fiii n-au sã fie?ªi-au uscat ei oare sufletu-n sclavie?Voi, fruntaºii þãrii, ce sub arme-albiþi,Din trecuta falã, dulce vã hrãniþi.Preoþi, sfinþi apostoli de creºtinãtate,Nobilaþi durerea þãrii ce s-abate!Misia cereascã cum o sã-mpliniþi,Când creºtinii popoli vor cãdea robiþi?Tu, junime vie ºi mãrinimoasã,Tu, ce-n orice locuri inima-þi frumoasãRâurã mari gânduri printre muritori,Cum o primãvarã varsã dalbe flori,

CUPRINS

Legende istorice

219

Vei vedea tu oare cetele strãineFãrâmând cu moarte þãrile creºtine,Fãrã sa se rupã sufletu-þi de dor,Fãrã sã se-nalþe braþu-þi vingãtor?“Astfel zice domnul mândru-aplaudat.Sufletul lui ªtefan pe toþi s-a vãrsat.Domnul cu poporul jurã ca sã piarã,Pe tãrâmul luptei, pentru sfânta þarã.

COPÃCENII

I

Plângi, frumoasã þarã, lacrime de sânge!Plângi, precum durerea ne-ncetat se plânge,Cãci amãrãciunea ce te-a-nconjuratSufletul tãu fraged crud a fãrâmat!Fiii tãi cei vitregi fost-au pentru tineMai amari ca vârful sabiei strãine!Ei te darã sclavã la tiranii tãi µTu bãtuºi trei secoli pe nemicii rãi;Dar putuºi învinge dalba tinereþeCe simþeau spre fiii-þi plini de frumuseþe?Le lãsaºi tu capul cel încununat.Ei þi-au smuls cununa, la strãini a dat.Îi lãsaºi sã joace cu-armele sublimeª-ai tãi fii le darã hordelor strãine.Plângi, º-ascunde plânsul, sã nu dezveleºtiRuºinoasa faptã celor ce iubeºti.

CUPRINS


220

I I

Intrã prin Moldova mii de turci, tãtari,Domnul cu muntenii ºi fãloºi maghiari.Domnul României scrie lui Dumbravã:„Nu venim a bate þara noastrã bravã,Ci sã scoatem domnul cel nelegiuitCe-naintea Porþii s-a dispreþuit.Vin’de te închinã domnului ce vine,Cãrui toatã þara sã-i doreascã bine.“

III

Falnicul Dumbravã pe boieri chemaªi citind scrisoarea le vorbeºte-aºa:µ „Iatã-acum cu totul þara sub sclavie!Dar ce-mi face viaþa ºi mai crudã mieE sã vãz românul astãzi trãdãtorAducând strãinii contra þãrii lor!Câþi din voi au încã sufletele plineDe mãrirea veche, vie dupã mine!“

IV

Soarele se-nalþã sub un cer senin.Peste patru taberi varsã raze lin.Dar sub cort, la masã, cei mai mari s-adunã...Muzicile joacã, cupele rãsunã.Acolo se vede pentru prima oriDomni români sã-nchine pentru-apãsãtori,Cãci din timpu-acela suflete-njositeApãreau pe tronul þãrii strãlucite.

Legende istorice

221

Oastea lui Dumbravã peste câmp seninVine cãtre corturi... Ambii domni închin!Vine, dar loveºte pe convivi la masã.Domnii, cu teroare, mese, corturi lasã.Ionaºcu vine. Din trei pãrþi de locEl loveºte turcii ºi-i trãsneºte-n foc.Apoi cade p-unguri, fãrâmã c-urgie,Cei mai mulþi, de moarte, scapã prin robie.

LUAREA HOTINULUI

I

Serascherul vede cetele moldave,Oºtile muntene, tinere ºi brave.Dar a lor splendoare turburã mai rãuFala musulmanã ºi sufletul sãu.El tânjeste domnii pentru ce sã vieÎn cuprinsul luptei cu puþinã-armie.Petricei rãspunde pentru-ai lui moldavi:µ „Sunt puþini la numãr, însã toþi sunt bravi.“Paºa se mânie, c-un hanger loveºteDomnul peste faþã - fruntea lui roºeºte.

I I

Pe dorminda frunte vechiului HotinLuna plinã varsã valuri d-aur lin.Dar sub cortu-i mândru serascherul cheamãCapii ordii sale ºi le cere seamã.Pe lucioase stofe paºii s-aºezau;Numai domnii noºtri pe picioare stau.

CUPRINS


222

Serascheru-aratã planurile sale.Paºii toþi se-nchinã ºi gãsesc cu cale.Apoi cere vorba domnilor româniªi-astfel le vorbeºte: µ „Ce tãceþi, voi, câini?“Domnul României astfel îi rãspunde:µ „Umbrele ºtiinþei pânã-a nu pãtrundeEste nevoinþã garde sã-nºiraþi,Cãci în somn molatic turcii toþi sunt daþi.“Paºa se mânie ºi mânia-i creºte,Cu mãciuca d-aur el pe domn loveºte.Ambii domni atuncea cortu-au pãrãsit;Dorul ce-i pãtruride gândul le-a mãrit.

Petricei vorbeºte mândrelor armate:µ „Þãrile române sunt azi înherate.Cela care-aude hulã ºi-ntristareªi mai pleacã fruntea, suflet nobil n-are.Sufletu-i meritã sã fie-umilitªi decât ruºinea mult mai înjosit.“Zice. Cãpitanii jurã rãzbunare.La poloni, românii trec cu mic, cu mare.

III

Leºii se coboarã, turcii se trezesc.Armele rãsunã, vãile mugesc.Petricei deschide porþile pe datã.Leºii intrã,-atacã, lupta-i verºunatã.Zorile revarsã peste luptãtori,Peste morþi, pe sânge, luminoase flori.Petricei, în frunte, p-al sãu cal rãzbeºte.Vede serascherul... capul îi rãpeºte.

Legende istorice

223

VORNICUL DUMITRU

Paºa din Silistra cu Hatif unitVor s-apuce þara cu oºtiri d-elit.Vornicul Dumitru înainte ieseCu treizeci de turnuri ºi cu oºti alese.Pune-n care tunuri învelite-n lemnªi le duce-n taberi sub al pãcii semn.Scrie cã le duce birul de la þarã.Paºii le primirã ºi se bucurarã.Dar când aste care printre turci intrau,Oºtile române mai pe jos veneau.Lãzile se farâm. Tunurile plineFulgerã d-odatã cetele strãine.Turcii se-nspãimântã ºi se risipesc,Iar românii ageri, ager îi cosesc.

MIHAI LA VIDIN

Domnul merge-n frunte luminat mereuDe lumina dalbã sufletului sãu.Nimeni nu mai poate domnului sã urme.Cãpitanii roagã pasul sã-ºi înturne.Câþiva turci vãzându-l repede-l atacã.Mândrele lui arme furia-i împacã.Unul dintre dânºii care mai trãieºteÎºi ridicã lancea. Domnul se sfieºte.El apucã lancea cu-ambele lui mâiniAºteptând s-ajungã bravii lui români.Amândoi cu mâna cruda lance þin.Turcii cãtre dânºii cu turbare vin.

CUPRINS


224

Dar ca douã valuri pe mãri furtunoaseIatã vin Buzeºtii cu sãbiile scoase.Ei ucig strãinul ºi pe domn îl scapªi toþi trei s-aruncã în al oºtii cap.

COROBA

Într-a nopþii pace ei sãrbãtorescPânã când în aer stelele albesc.Dar atunci în sala cea de sãrbãtoareCoperit de rane un ostaº apare:µ „Hanul cu tãtarii vin p-acest pãmântªi îl schimbã-n doliu ºi în trist mormânt!“

Astfel zice bravul ºi sub rãni s-abate.Domnul îl sarutã ºi cu bunãtateZice: µ „Mergi d-alinã nobilul tãu chinP-al meu pat molatic în repaos lin!“

Danþul urmã cursu-i: muzicile sunã.ªtefãnicã-vodã dãnþuie c-o junã.µ „Dulce copiliþã! ªtefan îi zicea,Vrei sã-þi dau coroana ºi cu viaþa mea?“µ „De voieºti, o, doamne, dulce sã-mi fii mie,Lasã desfãtarea, mergi la bãtãlie!“

Domnul stã pe gânduri, pare ruºinat.Cheamã cãpitanii... Toþi a-ncãlecat.Zboarã la Coroba, pe tãtari loveºte,Îi fãrâmã crâncen ºi pe mulþi robeºte.D-acolo se-nturnã cãtre mândra saªi cu-a lui coroanã îi dã mâna sa.

CUPRINS


226

LUPTA ÎNTRE ROMÂNI

ªtefãnicã-vodã intrã-n Românie.Radul, domnul þãrii, cum aude-i scrie:„Fiul meu cel tânãr, ce pãs furtunosTurburat-a oare sufletu-þi frumos,Cât sã tacã glasul sângelui frãþieiªi sã calci cu moarte fiii României?ªerpii între dânºii încã nu s-omor,Nu-nvenin cu moarte cei din neamul lor.Pentru ce românii, fii ai ceeaºi mume,Mult mai rãu ca ºerpii face-vor în lume?Bãrbãþia-i mândrã când un crud strãinPoartã în sânul þarii moarte, pradã, chin,Cãci atunci pe popol dalba-i razã luceª-ale sale bunuri le revarsã dulce!Astãzi ºase popoli þara ne-mpresor,Cãtre noi cu moarte ºi robie vor!...Numai prin unire vom scãpa de soartã,Iar prin dezbinare þara noastrã-i moartã.Dar tu vrei prin arme ca sã ne fãramiªi, zdrobindu-þi fraþii, servi ai tãi tirani.“Astfel Radul scrie vorbe dulci ºi line.P-a lui faþã curã lacrime divine.Apoi merge-n cortul domnului bãtrânCare îi deschide sânul de român.

CUPRINS

Legende istorice

227

SIRETUL

I

„Viaþa, orice bunuri într-aceastã lumeDãm cu fericire pentru-al þãrii nume.Toate sunt plãpânde pe acest pãmânt;Numai bãrbãþia trece de mormânt.Bãrbãþia noastrã pe strãin încântã...Limbile vecine bine ne cuvântã.La numele nostru toþi se-nturnã blândªi privesc românul de mãrire-arzând.Din vrãjmaºul sânge, cu-armele sublimeScris-am dreptul þãrii în viitorime.Iatã ce ne face voioºi sã luptãm,Pentru þara noastrã zilele sã dãm.“Astfel este cântul celor care morªi vesteºte fala sufletelor lor.

I I

Leahul stricã pacea ºi prin þãri robeºte.Rareº cheamã capii ºi-astfel le vorbeºte:µ „Scris-am prin solie rãilor strãiniSã nu calce pacea, dulce la creºtini...Iatã cum solirã: Pacea nu-i cãlcatã,Numai mintea voastrã este turburatã.Aste vorbe-s bune pentru staturi mari,Între douã naþii libere ºi tari...Nu pot sã le zicã o vasalã þarãCe de-atâtea oare am supus la hearã.“La aceste vorbe toþi se inimau;Toþi spre rãzbunare braþul îºi armau.

CUPRINS


228

III

Pe Siret la vale Petru Rareº pasã.Capii leºi cu toþii stau fãlos la masã.Siguri de izbândã, împletesc cu floriCupele de aur printre sãrbãtori.Aþi vãzut lãcuste ce-n noroase droaieSe strecor în aer ca un nor de ploaie,Ce-ºi precurmã zborul ºi cobor din noriUnde vãd o vale cu frumoase flori,Apoi fãrã veste, crude ºi flãmânde,Mistuiesc îndatã plantele plãpânde,Ierburile-amare care le displac,Coadele tãioase ce cãzute zac?Astfel ºi moldavii trec, s-opresc d-odatã,Sparge a Lehiei tabãrã armatã.

GLUBAVII

I

Ce îþi foloseºte, scumpã Românie,Dulcea-þi frumuseþe, rara-þi bogãþie,Anii tinereþii ce te înconjor,Când tu eºti robitã, sfântul meu amor!Vai! aceste bunuri, þara mea creºtinã...Servã sã rãpeascã inima strãinãªi sã facã doru-þi mai nesuferit,Cugetând la fiii-þi ce s-au risipit!Fruntea ta se-nclinã ca o dulce floareCe se veºtejeºte fãrã foc de soare,

CUPRINS

Legende istorice

229

Dar nu eºti ursitã ca sã veºtejeºti,Þara mea cea dulce, fãrã sã trãieºti...Vin-întâi la viaþã... Fiii tãi s-adunã...Armãsarul strigã... Armele rãsunã...Spulberã cu moarte pe apãsãtori...Cinge-þi înc-o datã fruntea ta cu flori!

I I

Þara n-are capãt... Mulþi ambiþioºiSe certau pe tronul vechilor strãmoºi.Dar sultanul face paºalâc din þarãªi trimite-oºtire turcã ºi tãtarã.Câþi aveau în inimi sânge românesc,La pierirea þãrii uitã ce doresc.Cei mai mari ai þãrii strig în adunare:µ „Astãzi se fãrâmã sfânta neatârnareCe pãrinþii noºtri, printre timpi de dor,Le-au pãstrat prin lupte, cu sângele lor.D-astãzi tot românul va trãi-n sclavieªi va trece viaþa fãrã bucurie.Plânge-va sub lanþuri palid º-abãtutªi strãin în locul unde s-a nãscut.Peste tronul þãrii suflete mârºaveVor domni spre hula naþiunii sclave.Dar decât o viaþã veºtedã d-amar,Plinã de-njosire fãrã de hotar,Pentru nobili inimi moartea-i mai doritã,Moartea cu mãrire celor bravi iubitã.S-apãrãm prin arme þara ce dorimªi cu-a noastrã viaþã noi s-o-nvieþuim!“


230

Astfel strig d-odatã fiii cei de þarãªi domnind pe Radu toþi fãloºi s-armarã.

La Glubavi devale turcii sunt trãsniþiªi s-abat ca frunza câmpilor cosiþi.

CLEJANII

Cinci columni de flãcãri coperite-n fum,Din cinci pãrþi de lume peste þãri detun.Turcii ºi tãtarii cad amar pe þarãCa turbate râuri dupã ploi de varã.Sunetele d-arme, tropote de cai,Uruiri de care trec în jos pe plai.Strigãte de falã, plângeri de durere,De la cel ce-nvinge, de la cel ce piere,Peste faþa þãrii repede cobor,Dintr-un munte într-altul leºinã ºi mor.Unde calcã turcii tot s-atristã foarte,Totul ia culoarea de mormânt, de moarte.Pe bãrbaþi înþeapã... Junele fecioareCu-anii lor cei fragezi pierd a lor onoare.Mumele cu corpul coper pruncii lorªi-n aceastã luptã cu durere mor.

Radu cheamã capii º-astfel le vorbeºte:µ „Mehmet-bei c-oºtire þara ne robeºte,Dar cât al meu sânge nu va putrezi,Fruntea-mi în sclavie nu voi umili.Lanþu-ncinge corpul când inima cade,Când nu mai roºeºte ca sã se degrade!

CUPRINS

Legende istorice

231

Cel ce poartã jugul e de lanþuri demn:Al oricãrei crime lanþul e un semn.Dar a noastrã þarã pe viitorimeN-are sã roºeascã d-a noastrã ruºine.Cel ce geme-n lanþuri, martor Dumnezeu!Nu-i din fiii þãrii, nu-i din neamul meu!“Cãpitanii jurã cu solemnitateViaþa lor sã deie pentru libertate.Cetele române se re-mbãrbãtesc,Cu-arme ºi tãrie pe strãini trãsnesc.Sângele se varsã... C-orice loviturãNaºte-un val de sânge ce pe sânge curã,Albele turbane picã, se desfac...Pe pãmânt, în rânduri, musulmanii zac.Sunetul trompetei nu le dã miºcare.Caii fãrã frâne-i calcã sub picioare;Câþi se pun sã fugã nu scap de mormânt,Fug ca nori de ploaie fulgeraþi de vânt,Strãlucitul soare scuturã de ceaþãPletele-i lungi d-aur, luminoasa-i faþã,Cum flãcãul tânãr scuturã uºorPãrul lui cel galben ºi râurãtor.

ÞUÞORA

Cãtre domnul Petru tânãra sa fatãÎntr-o zi purcede tristã, doloratã.Îºi ridicã vãlul cu aur þesut.Ca o aurorã chipu-i a pãrut.Ochii-umbriþi de gene râur lacrimi line,Râurã tezauri de graþii divine.

CUPRINS


232

Vorba-i ca murmura aurei uºoriPrintre rozioare, delicate flori.Pãrul ei ce noaptea faþa-i împrumutãÎn ridente bucle sânul ei sãrutã.

µ „O, mãreþe doamne, fii ascultãtor.Au venit cazacii, prad, robesc, omor.Fii cu bunãvoie pentru-aceastã þarã!Scoalã-te ºi sparge ceata lor barbarã!“µ „Fiicã, nu deschide sânu-þi frãgiorGrijilor ce farâm omul pieritor.Inima fecioarei sub dureri s-abateCa sfioasa floare prin furtuni turbate.Cel ce-þi dete viaþa þie þi-a lãsatLumea cu dulci raze, unde necurmatGrijile-ncununã cugetele lineCu florile d-aur viselor senine.Te îmbatã dulce de cereºti visãriªi ne lasã nou negrele vegheri!“µ „Dar când omul uitã drepturile-i sfinte,Nu-i iertat femeii sã-i aducã-aminte?“

Zice: ochii pleacã dulci ºi lãcrimaþi,Domnul îi sãrutã perii sãi curaþiªi cu dalbe lacrimi: µ „O, preadulce fiie!Îi vorbeºte domnul; Voia ta sã fie!“

De trei ori din ceruri rumenele zoriAu deschis spre lacrimi ochii muritori.Dar a treia datã lupta se precumã.Inamicul fuge ºi moldavii-i urmã.Taie ºi fãrâmã pe cazaci cu dor,Prinde în robie pe hatmanul lor.

Legende istorice

233

CORNUL LUI SAS

I

Înceteazã, þarã dulce ºi iubitã,A spera mai bunã, mai frumoasã-ursitã,Pe cât timp în viaþã nu vei cãuta,În trufaºe lupte, fericirea ta!Lanþu-ncinge numai braþe nearmate,Slabe de robie ºi de laºitate.Dar a ta ursitã, o, patria mea,A pieri-n uitare, scrisã nu era!Misia-þi în lume fuse glorioasã...Pentru ce pleci capul, þara mea frumoasã?Este încã timpul; moartea n-a cuprinsTot sufletu-þi nobil de durere stins.În a vieþii carte, zile de puterePoþi sã afli încã, þarã de durere!Scaldã al tãu suflet în al vieþii foc,Între popoli liberi ia-þi mãreþul loc!

I I

Oºtile polone pe Cornul lui Sas,Cu trufie mare tãbãrând, au mas,D-acolo Potoski domnului dã ºtire:„Noi avem pe þarã drept de moºtenire,Câºtigat prin moartea vechilor eroi.În pãmântu-acesta noi suntem la noi!“Astfel scrie leahul îngâmfat de falãªi-n plãceri molatici inima-ºi înºealã.Astfel scrie leahul; dar acest poporNu plecase încã inima sub dor.

CUPRINS


234

Domnul se ridicã cu a lui oºtimeªi, lovind, zdrobeºte oºtile strãine.

Armia polonã laurii-a pierdut.Unii leºi s-aruncã ºi se-neacã-n Prut;Alþii scap prin fugã º-alþii prin robie.lar moldavii taie... strig cu ironie:„Ce luaþi d-a fuga, strãnepoþi d-eroi,În pãmântu-acesta nu sunteþi la voi!“

ªase mii, în luptã, din poloni picarã;Pe Potoski-l duce coperit de fiare.

PETRU ªCHIOPUL

Petre strânge capii cei mai renumiþiªi cu dor le zice: µ „Fraþii mei doriþi!Alte dãri strãine Poarta-mi cere mie;Calcã dreptul þãrii ºi ne dã-n robie.Noi n-avem putere sã ne-mpotrivim,Înarmaþi cu chipul dupã cum dorim,Cãci e stinsã þara, cetele-s pieritePrin atâtea lupte lungi ºi strãlucite.Dar eu nu voi încã þara-mi sã robescªi d-acum nainte tronul pãrãsesc!“Au rãspuns boierii: µ „Domnul ce-a sã vie.Asculta-va turcii, mãcar cine fie.Noi vom pune banii pentru þara ta,Numai de la tronu-þi nu te depãrta!“Petre le rãspunde: µ „Mulþi au ca sã fie,Cu-njosite datini, demni fii de sclavie,

CUPRINS

Legende istorice

235

Pentru care fala ºi-al þãrii amorNu le mai înalþã sufletele lor,Care-nclinã capul numai sã trãiascã,Care-ºi vând chiar þara numai sã domneascã.Însã pe domnie þara nu-mi vând eu,Nu ucid eu pacea sufletului meu!“Astfel zice domnul. Toþi se întristarã.Petru lasã tronul, avuþie, þarã.

GHERGHIÞA

Pe o vale-ntinsã, luna de prin noriVarsã valuri d-aur peste luptãtori.Unii-n somnul dulce sufletele lasã,Alþii-nºealã timpul bând voioºi la masã,Alþii-nfrânã caii, spãl armele lorSau revarsã-n noapte doine dulci de dor.

Dar Vlãduþã-vodã stã sub cort ºi spuneVorbe de mirare doamnei sale june:µ „Fiecine catã tronul domnitorªi strãinu-i face mânã d-ajutor.Poate cã sã-nvingem armia maghiarã,Însã vom aduce pacea dulce-n þarã?Noi neavând putere, turcii-ntãrâtãmªi cu chipu-acesta tara o trãdãm!“

Zice... Cum un ºarpe ce, cãlcat, se-nalþã,Doamna, turburoasã, capul sãu realþã.Arde-n frumuseþe, viaþã ºi mânie,Ca un arc în ceruri printre vijelie!...

CUPRINS


236

Ochii-i plini de lacrimi ºi langor ceresc,Într-un râu de patimi se re-nvieþuiesc:µ „Când al nostru suflet înrobit se-nchinã,Orice cuget nobil ni se pare crimã.Forþa sufleteascã, foc dumnezeiesc,Sã nu se mãsoare pe lut omenesc!Vulturii ce-atacã tauri cu turbareMãsurã curajul cu-a lor turmã mare?Tu-þi ascunzi cu-aceasta slãbiciunea ta;Moartea nu se cade spaima þie a-þi da!Cela ce de moarte se codeºte foarte,Poartã-n al sãu suflet semn amar de moarte.Astfel muritorul ce-anii grei insult,La numirea morþii tremurã mai mult.Sã doreascã viaþa robul ce roºeºte,Când sã fie liber inima-i gândeºte!Cei bravi nu vor viaþa când pe muritoriEa nu varsã dulce drãgãlaºe zori!Fenixul, se zice, când îmbãtrâneºte,Se-nconjoarã-n flãcãri ºi se-ntinereºte.Astfel nasc românii chiar prin moartea lor,Cãci ei sunt din neamul celor ce nu mor.“

Zice. Cerul nopþii luce sub luminã.De discursul doamnei, domnul se-ndivinã.Dã semnal de luptã... bate pe maghiarªi cu moarte-l sparge pânã la hotar.

Legende istorice

237

CONSILIUL SECRET

La senat s-adunã capii cei mai bravi,Soli germani, soli unguri, deputaþi moldavi,Preoþi venerabili cu pãstorul mare,Nobilã junime plinã de-nfocare.Dar Mihai cu faþa nobilatã-n dor,Cel întâi se scoalã ºi le zice lor:µ „Astãzi turcii calcã drepturile sfinte,Schimbã viaþa-n moarte, þãrile-n morminte.D-astãzi peste faþa dalbelor câmpiiPe ruine-nalþã splendide geamii.Câmpul schimbã faþa ºi se-mbracã-n doliu;Dupã dânºii urmã flãcãri, moarte, spoliu.Prin altare sfinte vasele zdrobesc;Intrã prin familii, pe copii turcesc;Mume ºi fecioare ruºinos insultã;De nici o putere barbarii n-ascultã.Suflete-njosite ce-n lume trãiescCa sã ruºineze neamul omenesc,În aceastã þarã calea lor aratãªi de dorul þãrii fierbântat se-mbatã.Neamul nostru piere; dar ce e mai rãu,Cade cu ruºine pe mormântul sãu!D-astãzi înainte numai cu arma-n mânãVa scãpa de moarte patria românã.Între viaþa sclavã º-un mormânt fãlosNu-întârzie-un suflet nobil, generos.Astfel totdauna þara liberarãVechi eroi ce-n falã se glorificarã.Inima lor mare sã vieze-n noi!Sã pierim sub arme ca strãbunii-eroi!“

CUPRINS


238

Astfel zice domnul. Un boier rãspunde:µ „Dorul þãrii noastre sufletu-mi pãtrunde.Vorbele-þi sunt mândre, dulce mã rãpescDin amare gânduri unde rãtãcesc!Dar, înalte doamne! mult ar fi mai bineSã-mblânzim pe hearã prin cuvinte line.Þara-i obositã ca un trist mormânt,Aur, arme, braþe, doamne, nu mai sânt.Apãrarea noastrã, cât de dalbã fie,Ar scorni pe þarã zile lungi d-urgie.Inimile noastre zboarã cãldurosPeste-al bãrbãþiei zid alunecos,Dar înþelepciunea cautã-a ne ducePrin furtuni turbate cãtre þelul dulce.“Zice. Dar eroul astfel a vorbit:µ „Înþeleaptã-mi pare vorba ce-ai grãit,Dar de-nþelepciunea robului ce-n fiareTremurã sã piarzã zilele-i amare.Poate-al þãrii tale nobil, sfânt amorA putut sã-þi facã gând îndoitor?Este-nchisã calea pacea dulce-a cere.Turcii pleacã fruntea numai la putere;În lumina minþii orbi sunt ochii lor;Singuri îºi preparã negru venitor.Frica d-a ne pierde pare slab prepus.Nimeni cu-arma-n mânã þara n-a supus.Ne-nvoirea noastrã, setea de domnieInimilor sclave datu-ne-a-n sclavie.Fraþii de Moldova, dalbi, leali eroi,Gintele vecine vor veni cu noi.Dar de-am fi chiar singuri, încã-ar fi mai bineSã murim cu falã decât cu ruºine!“

Legende istorice

239

Capul legii noastre cere-a cuvânta.Flacãrã divinã luce-n faþa sa:µ „Legea ni se calcã, þara se robeºteª-armia românã tot mai vieþuieºte.“Zice ºi realþã braþu sãu în sus,Arãtând pe cruce chipul lui Isus:µ „Crist muri pe cruce pentru-umanitateªi prin moarte dete lumii libertate.Nu-i creºtin acela ce nu ºtie-a da,Pentru-al þãrii bine, pacea, viaþa sa!Dincolo de moarte radios strãluceSoarele mãririi eroilor, dulce.Ochii-nþelepciunii, cei de moarte plini,Nu pot sã pãtrunzã dulcile-i lumini.Astfel este omul ce-njosirea-abate:Tremurã sã moarã pentru libertate.Dar poporul nostru, nobil, generos,Rupe cu-a lui viaþã lanþul ruºinos.“Astfel le vorbeºte. Domnul oaste strânge,Luptã mare-ncepe, pe barbari înfrânge.

ªERBÃNEªTI

I

Când vedea-vom încã un erou român!..Secolii se scurã... fiarele rãmân...Nici o zi n-aduce a þãrii mãrire;Viaþa noastrã trece fãrã strãlucire.La gândiri de falã, sufletul, cãzut,Tremurã ca sclavul ce s-a abãtut.

CUPRINS


240

Jugul pentru dânsul s-a fãcut un bine.Viaþa în robie nu mai e ruºine!ªi cu toate astea, o, pãmânt iubit,La mai mândre zile tu ai fost ursit.Dacã poþi tu încã sã mai simþi, o, þarã,Cânturi de mari fapte ce te-ncununarãªi sã verºi tu încã lacrimi de mândrie,latã-un cântec încã, tristã Românie.

I I

P-un gonaci în spume, Manta cel bãtrânTrece sub vedere corpul sãu român.Peste barba-i albã, pletele-argintoase,Razele de soare scânteiesc voioase.Apoi generalul, mândru d-ai lui ani,Zice-aceste vorbe cãtre cãpitani:µ „Sabia strãinã pleacã frunþi plecate;Când inima-i slabã, braþele-s legate.Mulþi roºeau în viaþã mândru-a mai gândiÎn strãbuna þarã fericiþi a fi;Cãci robia lungã sufletu-njoseºteTot atât cât corpul dureros zdrobeºte!Cât sub arme dalbe popolul a stat,Chiar la zile rele fost-a respectat.Numai cu-arma-n mânã d-azi românu-n lumeVa putea fi liber ºi fãlos în nume.Vulturul cel mândru cãruia s-a smulsAripile, zace de dureri pãtruns,Dar când creºte aripa-i, îºi apucã zborul,Sparge cu mândrie vânturile, norul.Astfel ºi românul astãzi rearmat,Locul sãu în lume liber ºi-a luat.“

Legende istorice

241

Cum în vijelie frunza cea stricatãZace pe sub arbori tristã, rãsturnatã,Se dobor strãinii peste câmpul lat.Mustafa dã fuga de puþini urmat.

MUSTAFA-PAªA

Soarele-apusese. Lupta tot urma;Dar împinºi, românii, spatele-nturna.Iar Mihai Viteazul la ai sãi cuvântã:µ „Un român de moarte nu se înspãimântã.Ce vor face oare slabele femei,Dacã voi daþi dosul, o, vitejii mei.“Zice ºi soldaþii, ruºinaþi, se-nturnã...Domnul pasã-n frunte; toþi cu falã-l urmã.Vede comandantul Mustafa-paºa,Prin bravurã catã lupt-a precurma.Chiar ca semizeii din antichitate,El îl cheamã-n luptã ºi fãlos combate.Oºtile-n mirare privesc ºi s-adun.Caii lor resaltã, armele rãsun.Se fãrâm pe zale far’ sã verse sânge.Domnul schimbã-ndatã spada-i ce se frânge.Paºa trage-atuncea paloºul tãios.Fierul sparge zaua domnului frumos.Paºa se doboarã sub o loviturãªi cu viaþa pierde sângele pe gurã.Turcii cu dezordin repede s-avânt.Cei mai mulþi dintr-înºii aflu-al lor mormânt.

CUPRINS


242

CÃLUGÃRENII

I

În umbrosul spaþiu se revarsã zori.Turcii dorm p-o coastã însmãlþatã-n flori.Dar oºtenii noºtri ºi cu domnul juneCãtre cer înãlþã sfântã rugãciune.Domnul cheamã capii ºi-astfel le-a vorbit:µ „Voi, cu care-n viaþã crud am suferit,V-aduceþi aminte vechea vitejie!Umbrele strãbune, astãzi cu mândrieVã privesc sub arme p-ãst fãlos pãmânt.Azi mãrirea veche iese din mormânt.Nu vã fie teamã despre-a lor mulþime,Ce de vitejie fuge cu ruºine!Astfel cum un arbor creºte mai frumosCând abaþi din ramuri cele de prisos,Astfel ºi poporul pentru-a fi fericeTrebuie sã facã dalbe sacrifice.Astãzi toatã lumea cãtre cer se-nchinãSã triumfe mândru cauza creºtinã.Dacã vom învinge pe apãsãtori,Dorurile þãrii s-or preface-n flori,Soarele mãriei va luci d-aicePeste venitorul patriei ferice.Dacã ne vor bate, d-astãzi pe pãmântN-om avea scãpare nici chiar în mormânt.Limbile strãine, cu dispreþuirePe români numi-vor în nefericire.Urmãtorii noºtri, abãtuþi de dor,Vor roºi de viaþa pãrinþilor lor.

CUPRINS

Legende istorice

243

Însã vom învinge... Cu sãbiile-n mânãN-a supus strãinul patria românã.Ceea ce nu sperã, nu-i demn sã meriteFructele speranþei cele dobândite.“Zice. Toþi de falã seamãnã-mbãtaþi.Domnul trece podul cu puþini armaþi.Patru paºi de frunte cearcã sã-i popreascã,Dar românii treier armia turceascã.Astfel mândrii vulturi cãtre vânturi zboarã,Despicând curentul care-i împresoarã.Precum douã râuri peste câmpul latSe-ntâlnesc adesea pe comunul pat,Astfel se-mpreunã, râurã, se frângeAl ambelor armii spumegosul sânge.Ei pãtrund la corturi... Într-a lor iuþimeSe înturnã. Tunul bate cu asprime.Pe tot frontul oºtii lupta s-a întins;Peste tot turbarea sufletele-a-ncins.Inima românã însã nu rãceºte:Dorul biruinþei o însufleþeste.Turci mai mulþi s-adunã... prin români fac cale.Oastea noastrã pierde tunurile sale.Ca torent ce curã dupã vijelii.Aflã bariere peste lungi câmpii,Îºi opreºte cursul, geme, se lãþeºte,Apoi cum abate lanþul ce-l opreºte.Fuge peste luncã, gros spumând, turbat,Urlã, greu îneacã câmpul depãrtat.Astfel otomanii se revãrs nainte,Oripeunde calcã, seamãnã morminte,De creºtine corpuri luncile-s velite;Brãþele sunt rupte º-armele zdrobite.


244

Însã pretutindeni bravii ce s-abat,Sprijinã cu pieptul vântul cel turbat.Dar Mihai aºteaptã corpu-ajutãtor...Va veni-nainte de pierirea lor?Soarele-i aproape sceptrul a-ºi depune.Domnul îngenunche, face rugãciune:µ „Doamne, ce-eºti în ceruri, blând, ascultãtor,Fii cu bunãtate pentru-al tãu popor.Iar de cere soarta prada sa cu-asprime,Cruþã astã þarã ºi loveºte-n mine!“

I I

Ajutorul vine!... Domnu-a-ncãlecat...Smulge o secure de la un soldat.Cum un vultur cade peste pãsãrele,Le fãrâmã-n gheare ºi-aripile-i grele,Astfel cade domnul peste-un corp osman.Vede de departe paºa Caraiman,Ce cu cel mai tare cere a combate.Sabia-i luceºte... mulþi creºtini abate.Între alte prade vede trei copii,Fraþi d-acelaºi sânge, juni frumoºi ºi vii.Fiecare-n luptã pe pãgân îl cheamãªi combat cu dânsul fãrã nici o teamã.Însã tineri încã, junii frãþioriSub a lui secure cad ca trei dulci flori.Caraiman cu calul peste dânºii pasã,Dar Mihai soseºte, vede crudul paºã:µ „Nu-i curaj cu pruncii a te mãsura.D-eºti voinic, cu mine vin-a te lupta!“Astfel zice domnul ºi spre paºa zboarã.

Legende istorice

245

Paºa þine-n dreapta sabia-i uºoarã,Iar în mâna stângã þine steagul sfântCe se desfãºoarã legãnat de vânt.Caii lor în salturi zboarã ºi s-opresc.Armele, lovite, scântei ºi lucesc.Lupta este scurtã. Sub o loviturãPaºa cade, varsã sângele pe gurã.Dar Mihai rãpeºte steagul cel vestitªi l-ai sãi se-nturnã fãrã-a fi rãnit.Când se-nalþã-un suflet mai presus de lut,Temerile morþii ruºinos amut.Sabia românã scânteie p-aramã.Kirali din tunuri pe nemici sfãramã.Avangarda turcã fuge ruºinos,Calcã p-ienicerii ce combat fãlos.Cei mai mulþi dintr-înºii cãtre pod s-adunã,Se strivesc, pierd ºartul; arma noastrã-i tunã.Iar în ameþealã singuri se-ntr-omor,Se strivesc sub arme ºi sub caii lor.Mulþi, de crudã spaimã, se aruncã-n apã,Însã nici acolo zilele nu-ºi scapã;Apa mocirloasã îi reþine-n fund;Câþi silesc sã scape, încã se cufund.Agonia-i crudã; moartea-i ruºinoasã.Plini de tinã-noatã-n unda mocirloasã...Trei mari paºi s-aruncã ºi prin apã mor.Chiar Sinan vizirul cearcã soarta lor.Un spahiu îl scapã, dar pe coasta latãArmia turceascã fuge sfãrâmatã.Astfel se zãreºte peste-un moºoroi,Alergând furnice dupã repezi ploi.


246

O, Sinan! trufia-þi ce se face oare?S-a topit cu roua sub al zilei soare!Oºtile-þi fãloase repede-au pieritCa florile d-aur dintr-un vis dorit!

Cum în capul turmei taurul purcede,Domnul înaintea cetelor se vede.Calul din ardoare-i pare-nflãcãrat,Sângele din spada-i curã ne-ncetat.Hasan-paºa þine încã-n apãrare.Astfel prin furtunã vechiul trunchi apareÎnfruntând cu pieptul vântul furios,Dintre pomiºorii care cad pe jos.Domnu-nvitã paºa piept la piept sã vie,Dar Hasan dã dosul prins d-a lui urgie.Sângele desfundã lutul cel uscat.De turbane, d-arme câmpul e-ncãrcat.Leºurile rânduri zac în lac de sânge...Corbu-n nerãbdare de plãcere plânge.Noaptea scapã restul turcilor învinºi.Ei s-ascund prin tufe de spaimã cuprinºi.

BÃTÃLIA PE GHEAÞÃ

Mihai, domnul þãrii, de soldaþi urmat,Trece prin Turcia Danubiu-ngheþat.Turcii mulþi pe gheaþã repede s-adunã;Lupta-ncepe crudã º-armele rãsunã;Nechezarea-ngânã strigãtu-omenesc;Îngheþate vânturi suflã ºi mugesc;Crivãþul cu neaua bate turcii-n faþã;

CUPRINS


248

Mâinile lor p-arme se lipesc, îngheaþã;Caii fãrã cârmã fug oriunde vor,Poartã cu dezordin cavalerii lor...Arma nu mai poate sã reverse sânge;Ei se muºc cu dinþii, unul p-altul strânge.Valuri de ninsoare râurã din cer;Gheaþa se cufundã; luptãtorii pierªi-n urgia crudã toþi disputã foarteLocul de bãtaie, patul lor de moarte.Cãtre-aceasta turcii se rãresc amar.Cei mai mulþi sub gheaþã repede dispar,Iar Mihai cu bravii trece mai nainteªi Rusciucul schimbã-n doliu ºi morminte.

MOVILA LUI RÃZVAN

Fiii de Moldova într-o zi s-adunª-ale þãrii rele astfel le expun:µ „Ungurii cu leºii se disputã iarãCine-a pune domnii în aceastã þarã.Fiii þãrii noastre încã n-au muritª-a lor þarã, drepturi d-astãzi s-au robit.Leahul cere þara ca o moºtenire;Ungurul trimite pe Rãzvan c-oºtire;Numai noi, moldavii, încã n-am vorbit!Dar când moldoveanul va fi înjositCât sã nu roºascã de a sa ruºine,Îcã-o sã-mi aleagã pe tirani mai bine!Însuºi noi acuma domnul sã numimªi cu arma-n mânã ca bravi sã murim!Astfel strigã þara suspinând sub silã

CUPRINS

Legende istorice

249

ªi alege-ndatã domnu-i pre Movilã.Apoi cãtre unguri domnul a solit:„Drepturile þãrii ce le-aþi nimicitSunt a ei avere, viaþã, onoare, numeªi cu-al nostru sânge le-am pãstrat în lume.Vã duceþi din þarã sau vã aruncaþiMasca creºtineascã ce pe frunþi purtaþi,Cãci creºtini în vorbe, faptele vi-s rele...Hearele pãgâne nu-s atât de grele!Ne siliþi cu turcii armele s-unimªi poloni, ºi unguri sã vã nimicim!“Cu oºtiri de þarã domnul a plecatª-a-ntâlnit pe unguri la Areni la sat.Domnul îngenuche, face rugãciune,Apoi dã semnalul muzicii sã sune.Lupta este asprã; fieru-n cãrni se frânge,Câmpul se îneacã într-un lac de sânge.Ungurii se pleacã, seamãnã învinºi.Moldovenii-i urmã de turbare-aprinºi.Ungurii iau fuga, moldavii-i gonesc,Îi omoarã, îi prinde sau îi risipesc.

BRAHA CÃPITANUL

Noi te lãsãm, o, patrie,O, þarã de suspine!Vom trece viaþa-n lacrime,Înstrãinaþi de tine!

Sub greutatea lanþuluiAl nostru braþ s-abate;

CUPRINS


250

Prin mãrãcini picioareleSe-mlãdiu sângerate.

ªi când ne las puterile,Când inima slãbeºte,Sub lovitura biciuluiVirtutea noastrã creºte.

Dar dorurile corpuluiUitãm cu toþii-ndatãCând umbra dulce-a patrieiPrin lacrimi ni s-aratã.

Astfel cânt moldavii de tãtari robiþi,Astfel cânt pe cale abãtuþi, zdrobiþi.Întâlnirã cete ruse ºi româneCe-au scãpat din spada hoardelor pãgâne.Dar moldavii catã robii-a libera...Capu-oºtirii ruse le vorbeºte-aºa:µ „De-þi lovi tãtarii dupã cum vã place,Are sã se strice noua noastrã pace.“µ „Cum nu ne vom bate, doamne, când zãrimÎn robie soaþe, fiice ce dorim?“Astfel strig românii ºi pe lângã dânºiiOrdele turbate vãd trecând cu prinºii.Braha stã, priveºte... O femeie treceCu picioare goale, noatã-n huma rece,Cu vesminte rupte, perii revãrsaþi,Braþele sub lanþuri, ochii-i lãcrimaþi.Tinerica prinsã cãtre dânsul catã.Strigã cu durere, cade leºinatã.Braha recunoaºte pe soþia sa.

Legende istorice

251

Îºi cheamã vitejii, p-al sau cal zbura.Sare peste rânduri, fãrâmã º-ucide.Ruºii nu cuteazã calea-i a închide.Apoi dã nãvalã ºi fãrâmã amar,Pân’ la cea din urmã viaþã de tãtar.Liberã toþi prinºii ºi p-a lui consoartãO primeºte-n braþe; însã, vai! e moartã!...

MÃRIREA LUI MIHAI

I

Din trei þãri române, cei mai mari s-adunãªi cu trei coroane pe Mihai cununã.La prea mândre mese cãpitanii-nchinPentru sãnãtatea regelui creºtin.Dulcile speranþe ce pe toþi conjoarãÎmpletesc cu roze timpul care zboarã.Mâna verginalã, fragedã ca crin,Atrãgea din harpe sunetul divin,lar accentul vocii cei armonioaseSe-ntuna cu-aceste vorbe graþioase:

„Tu, reunire splendidã,De minte, de tãrie,D-amor; cereascã glorie!Sublimã armonie!Ce-n coama dalbã-a zorilorVerºi valuri auroaseªi pe guriþa vergineiPui roze graþioase,Uneºte d-astãzi þãrile

CUPRINS


252

C-o singurã cununã!Protege-a noastrã patrieªi domnul ce-o rejunã!Ascultã rugãciunile-i,Vezi lacrimile-i lineCe zbor cu fumul florilor,Prin spaþiu, cãtre tine!“

Astfel cântã hora junelor vergine.Dar Mihai revarsã lacrime divine.

I I

Domnul trece noaptea singur în veghere.Inima-i rãpitã fuge spre durere,Pânã somnul dulce cu-aripa-i d-ebenVine de-i îmbatã sufletul sãu demn.Printre vise vede o fantasmã dulce.Faþa-i ca lumina florilor strãluce,Ca torent sub soare râurã-ai sãi peri;Ochii-i plini de lacrimi seamãn rupþi din ceri.Vãlu-i alb ca crinul graþios se-ndoaie,Brâu-i strãluceºte c-arcul cel de ploaie.Ea vorbeºte... µ „Cerul binevoitorPreurseºte þãrii splendid viitor;Însã tu pieri-vei fãrã bucurie,Cei strãini preda-vor þãrile c-urgie,Ce prin ani de chinuri sã vã curãþiþi:Suferinþa-nalþã popolii robiþi:Fierul vechi prin flãcãri astfel tinereºte.“Zice ºi dispare... Domnul se trezeºte.

Legende istorice

253

PETRU ªI ASAN

Împãratul Anghel ºade în palat,De mai-marii þãrii mândru-nconjurat.Printre capii oºtii intrã doi strãini,Doi români din Mezii, mândri ca doi crini!µ „Împãrate-doamne! la-ne în oºtire,Dar ne lasã-a noastrã veche moºtenire!“µ „Nu voi pune-n oaste doi români barbari.De vã place lupta, mergeþi la bulgari!“µ „Împãrate doamne! Nu se cade þieAstfel de mustrare cu-astfel de mânie!“Anghel trage-o palmã fratelui primar.El înclinã capul, însã geme-amar.

P-o mãgurã neagrã cei doi fraþi s-adunã;Jurã sã nu moarã fãrã de rãzbunã...

Dupã-a lor chemare, mezii ºi bulgariiSe cobor din munte sub cei fraþi primari.Sate ºi þinuturi celor doi se-nchinã.Tremurã, pãleºte fala bizantinã.Anghel pasã însã spre rãsculãtori.Cei doi fraþi vorbirã cãtre luptãtori:µ „Pânã când românul capul o sã pleceUmilit sub jugul tiraniei grece?Cela ce dã viaþa, printr-un magic visÎngerul sãu dulce nouã a trimisªi ne-a zis: purcedeþi cu îndemânareªi vã bateþi mândru pentru neatârnare!Domnul tuturora astfel a voit.Nu sunteþi poporul Domnului iubit?

CUPRINS


254

Grecii, prin mândrie ºi prin necredinþã,A pierdut amorul de la providinþã.Domnul ne trimite în acest rãzboi...Credeþi întru Dânsul ºi va fi cu voi.“

Astfel ei vorbirã cãtre luptãtori.ªi atacã p-Anghel prin adânci strâmtori.Cum din munþi se varsã, urlã cu urgie,Undele de ploaie dupã vijelie,Se cobor românii spre vrãjmaºi în vãi...Anghel pierde lupta ºi soldaþii sãiªi abia c-o sutã de viteji, prin apãRoºie de sânge, împãratul scapã.

Legende istorice

255

L E G E N D E N O Icu note

din cronic i le români lor1 8 6 2


256

MÂNIA LUI ªTEFAN

ªtefan al Moldovei la Vaslui soseºte.Cheamã pe miniºtri, astfel le vorbeºte:µ „Morþi eraþi în viaþã ºi v-am înviat!Cu a þãrii cârmã cinste vi s-a dat.Sã vã fac plãcerea fãrã mãrginire,Am lipsit pe rude de a mea iubire,Am jertfit prieteni ºi ostaºii meiCe-au lucrat cu þara la mãrirea ei;. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .Numai sã domneascã pacea p-ãst pãmântªi sã pot a zice: pentru toþi domn sânt!. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .La mãrinimia care am avutPentru toþi, rãspundeþi, ce fel aþi fãcut?Voi primirãþi cârma ca sã o slãbiþi!Apãraþi coroana ca s-o umiliþi!Ca sã cazã domnul, aþi voit sã piarãCu neatârnarea-i sfânta noastrã þarã.Aþi cãtat mãrirea, cinstea sã-i luaþi,La strãini hulitã s-o îngenucheaþi!...Cãci a ei mãrire datã-n al meu nume,Mici ºi fãrã merit vã fãcea în lume.Neputând sã mergeþi unde suntem noi,Au voit sã cazã domnul pân’ la voi.

CUPRINS

Legende istorice

257

Dar ªtefan cel Mare încã vieþuieºte!...O, arcaºi! îmi spuneþi, þara ce doreºte?“„Moarte!“ strig-arcaºii... Sãlile rãsun...Trei miniºtri mândri capul lor rãpun.

APRODUL PURICE

S-aprinsese-n luptã Hroiot cel tiran.Când s-abate calul marelui ªtefan,Purice-i oferã calul sãu îndatã.Domnul nu ajunge scara ridicatã.µ „Doamne! Moviliþã mã voi face eu,Ca sã poþi sã-ncaleci dupã gâtul meu!Zice ºi se pleacã. ªtefan, fãrã muncã,Prin mijlocu-acesta pe fugar s-aruncã.µ „Purice, sãrace! De voi câºtiga,În movilã-naltã eu te voi schimba.Omul este mare, nu prin al sãu nume,Naºtere, avere, ci prin fapte bune;Faptele sunt nobili, nu þãrâna saCe deopotrivã viermii-o vor mânca.. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .ªi acum, Movilã, aidi a ne lupta!Cãci urmaºii noºtri nu ne-or semãna!Mulþi români chiar astãzi la strãini aleargãªi prin ei aºteaptã þara ca sã meargã.ªi cum vrei ca viaþa la ei a afla,Când tu nu o afli în inima ta!Cel strãin nu-þi face niciodatã bineFãrã sã câºtige drepturi peste tine.

CUPRINS


258

Nu zic c-o sã piarã neamul românesc;Dar sunt timpi în care popolii slãbesc;Cum sunt ani în care pomul ce rodeºteNu dã nici o roadã, deºi înfloreºte.Popolii se pleacã când mai-marii lorÎn descurajare cu inima mor!...Când sunt robi ei înºiºi l-a lor slãbiciune,Cum vor face liber un popor în lume?Popolul acela este ca sfârºit,Este cel din urmã: e la robi robit.Cãci întotd-auna un popor se faceMare ori nemernic, celor mari cum place.ªi sã ºtii, aproade, cã vor trece aniPânã sã mai vie Dragoºi ºi ªtefani!“Zice, pleacã, învinge. Hroiot se umilã.Purice aprodul s-a fãcut Movilã.

COPILUL DIN CASÃ

Trage cu sãgeata scutierul mare;Unde-atinge face poarta de intrare.Un copil din casã apoi a venit,Turla se clãdeºte unde a lovit.Domnul ªtefan trage: unde-atinge, faceBiserica Putnei ce-ntre dealuri zace.Alt copil din casã a-ntrecut pe domn,A atins în dealul ce-l chemau Sion.Însã domnul ªtefan zice cu asprime:µ „Un copil din casã m-a rãmas pe mine!Umilit de dânsul, domn nu mai pot fi;Ori eu las domnia, sau el va muri!“

CUPRINS

Legende istorice

259

Un bãtrân îi zice: µ „Domnii din vechimeAr fi dat lui cinste, cãci a tras mai bine.Doamne al Moldovei, tu l-ai pizmuit,Domnul pân’ la ºerbu-i azi s-a coborât!Dacã dai tu morþii cei cu hãrnicie,Cu acei nemernici ce-ar putea sã fie?Vrei sa fii domn mare printre cei mai tari?Pe supuºi-înainte fã-i sã fie mari!Farul cât de luciu, focul lui dispare,Dacã nu se pune p-o nãlþime mare.La o curte unde meritu-i gonit,Moartea ºi cãderea scara i-au suit.Dacã prin rãzboaie domnul este tare,Numai prin dreptate va ajunge mare.“

ªtefan se gândeºte, apoi a vorbit:µ „O, bãtrân cu minte, bine ai grãit!Sã se ierte darã cel copil din casãªi de azi sã ºeazã la domneascã masã.

Mulþi vrãjmaºi au domnii, însã cel mai rãuEste chiar mânia sufletului sãu.“

PETRU RAREª

Rareº l-ai sãi zice: µ „Marele sultanA jurat sã nu-mi dea tronul moldovanPânã nu va trece de trei ori cãlarePeste mine... Spuneþi, asta cum vã pare?“Un bãtrân îi zice: µ „N-a jurat deloc;Va sã te-umileascã cu acest mijloc“.

CUPRINS


260

µ „Sã mã umileascã? Asta nu mã-amânã...Mâine-oi fi în þarã ºi cu arma-n mânã!“µ „Mâine-i fi în þarã, cel bãtrân i-a spus;Însã nu sub arme, ci ca domn supus.La strãini domnia cela ce o cereDã dovezi cã n-are viaþã ºi putere.Tu ai fost odatã domn neatârnat,Cãci ai fost de fiarã pus ºi apãrat.Azi te pune turcul; azi nu mai domneºti.Dintre toþi românii singur tu rob eºti.Nu poþi sã fii altfel fãrã de trãdare;ªi ea nu e arma sufletului mare.De-i primi domnia c-umilinþa ta,Iarã c-umilinþã tu o vei lãsa.Mulþi au zis ca tine pân’ la tron sã vie;ª-apoi toþi cãzurã sub a lui robie;Tronul are lanþu-i ce-i mai greu de spartDecât cel ce domnii la supuºi împart.Unul e de aur, celalt de-acioaie;Unu-abate trupul, celalt gândul moaie.Rareº, dacã astfel domnu-i umilit,Ce va fi poporul? Oare ai gândit?Ori mai jos ca tine el o sã coboare,Ori tu vei ajunge l-ale lui picioare.Nu primi domnia ºi rãmâi supus,Dar cu suflet mândru ºi cu fruntea sus.“

Rareº nu ascultã. Merge domn în þarã,ªi domnia-i scurtã, viaþa-i e amarã.

Legende istorice

261

BARNOSCHI-DOMNUL

O, sãracã þarã! Turcii cei mai rãiJudecã ºi-omoarã domnii mari ai tãi!Încã azi Barnoschi, domn cu nume mare,La serai purcede între turci cãlare!Sala e întinsã; sfatul numeros,Chiar sultanu-ascultã prin cafas umbros.µ „Iatã omul!“ zice satrazanul mare.Toþi privesc la dânsul prinºi de admirare.µ „E-nþeles cu leºii þara sã predea,Astã carte spune împotriva sea.“µ „Cer sã se ucigã el ºi toþi ai sãi!“A mai zis vezirul marilor cãlãi.Dar mufti rãspunde: µ „Capul dacã piere,Gloatele reintrã în a lor tãcere.“µ „Moarã! strigã paºii µ este osândit!“

µ „Voi mã daþi la moarte, domnul a vorbit.Voi muri cu falã, cum românul moarePentru þara sfântã! Nu-s român eu oare?Nu voi sã mã apãr, cãci nu voi sã dauTurcilor în þarã drepturi ce ei n-au.Dreptul vã lipseºte... Patria românãN-a învins-o nimeni cu armele-n mânã!Ea plãteºte vouã sã o apãrãþi;Nu ca sã o spargeþi, nu sã-o-ngenuncheaþi.Mândri de puterea cea materialã,Peste þarã drepturi vã luaþi cu falã.Dar acea putere fãrã de cuvântE ca vasul mândru pãrãsit la vânt.

CUPRINS


262

Dumnezeu rãpeºte sfânta cugetarePopolilor barbari supuºi la pierzare.“µ „Moarte!“ strigã paºii. Domnul jos pe piaþã,Cu virtute rarã, pierde a lui viaþã.Dar când cade capul, calul sãu ce-l portNecheazã, tresare, apoi cade mort...Turcii se-nspãimântã. Ei ºi-aduc aminteAle lui Barnoschi agere cuvinte.

MIHAI ªI UCIGÃTORUL

În cetatea Clujul, într-un vechi palat,Stã Mihai Viteazul rege coronat.Ungurii, românii, saºii i se-nchinã:Dacia revarsã vechea sa luminã,Dar atunci s-aduce capul lui Andrei *Ce fugind din luptã fu ucis d-ai sãi.Ucigaºul pare: crima îl mândreºte;Lauda mulþimii încã o mãreºte.Capul se expune. Domnul, gânditor,Cu aceste vorbe varsã al sãu dor:

µ „Crima când se face chiar spre-al nostru bine,Ea rãmâne crimã, meritã asprime,Cela ce o iartã este vinovatPe cât cel ce-o face este degradat.

* Cardinalul Andrei Batori (n. a.).

CUPRINS

Legende istorice

263

Cela ce în umbrã pe vrãjmaº omoarã.Dumnezeu ºi omul insultând, coboarã.Piarã ucigaºul! Voi înmormântaþiPe acest om mare ºi onoare-i daþi!“

Ucigaºul piere. ªi cu pompã mareBatori primeºte sfânta mormântare.


264

REFERIN|E ISTORICO-L ITERARE

Între cele mai pl[cute produceri ale literaturii române sunt =i vor r[mânepoeziile dlui +erb[nescu. De la cele dintâi încerc[ri ale dlui Bolintineanu,care se deosebeau prin aceea=i însu=ire, nu cunoa=tem poezii a c[ror limb[s[ fi produs auzului aceea=i pl[cere ca poeziile citatului autor...

Titu MAIORESCU, Critice, Editura Hyperion, Chi=in[u, 1990, p.114.

... Versurile sale (ale lui Dimitrie Bolintineanu, — nota alc.) patriotice=i eroice corespundeau a=a de bine necesit[\ilor suflete=ti ale con-temporanilor s[i!

Garabet Ibr[ileanu, Pagini alese, vol. II, Editura de stat pentruliteratur[ =i art[, Bucure=ti, 1957, p. 18.

Legendele au trezit un interes extraordinar prin patriotismul lorfocos =i prin strania lor muzic[. Bolintineanu r[mâne =i azi un poetfragmentar remarcabil, =i o bun[ oper[ de izolare d[ o colec\iesurprinz[toare de instantanee poetice. El este întâiul versificator româncu intui\ia valorii acustice a cuvântului, care caut[ cuvântul pentru ceeace sugereaz[ dincolo de marginile lui no\ionale =i face din vers o singur[arie. Bolintineanu e auditiv =i mecanic =i asta duce mai aproape de poeziamodern[. El are un fonetism studiat care traduce ideea poetic[ direct,f[r[ asocia\iuni. Vestitele versuri

Un orologiu sun[ noaptea jum[tate.În castel în poart[ oare cine bate?

sunt, dac[ alung[m nedreapta deciziune cu care au fost stigmatizate,foarte bune versuri. Sincoparea cuvântului orologiu, spre a suna mairotacizant, termina\iile metronomice tate—bate, întrebarea obosit[ ce

CUPRINS

Legende istorice

265

indic[ nea=teptarea nici unui element turbur[tor, dau rândurilor un cehorc[it, cavernos, o caden\[ de ma=in[rie, care îns[ vine din fonetismulpsihic, nu din ritmica exterioar[ a stihurilor. De aci va înv[\a Eminescu s[analizeze subcon=tientul. În afar[ de sim\ul acustic, Bolintineanu posed[plastica dinamic[, însu=irea de a strânge într-o linie r[sucit[ toat[virtualitatea unei mi=c[ri. T[iate, unele versuri apar ca ni=te momente înperpetu[ de=f[=urare cu capetele infinite. Ba chiar virtutea de c[petenieface a fi aceea de a izola un gest sau un obiect pe o pagin[ alb[, ca într-unstudiu preg[titor de pictor, f[cându-l etern, inexplicabil.

G. C{LINESCU, Istoria literaturii române de la origini pân[ înprezent. Editura Minerva, Bucure=ti, 1986, p.238.

Legendele istorice, cele mai cunoscute scrieri ale lui Bolintineanu,consacr[ balada istoric[ =i, o dat[ cu ea, numele lui Bolintineanu în literaturanoastr[. Succesul lor în epoc[ a fost imens, iar dup[ moartea poetului,pân[ ast[zi, Bolintineanu a fost cunoscut ca autor în primul rând allegendelor, din care unele, tip[rite des prin manuale, sunt larg cunoscute =i,înso\ite de melodie (Muma lui +tefan cel Mare, Cea de pe urm[ noapte alui Mihai cel Mare), au devenit ni=te cântece aproape populare. Ele au îngenere caracterul unor balade inspirate din istoria na\ional[, pream[rindlupta poporului de-a lungul veacurilor pentru ap[rarea libert[\ii. Multedin legendele scrise în prima perioad[ a activit[\ii lui Bolintineanu au capunct de plecare O sam[ de cuvinte ale lui Neculce. Mai târziu, în culegerileB[t[liile românilor (1859) =i Legende noi (1862), poetul va recurge lacronici, nu numai cele vechi (Ureche, Costin, Neculce), ci =i la izvoare mainoi (+incai, Kog[lniceanu, Laurian etc.)... În centrul legendelor sunt figuride eroi, de obicei voievozi, intra\i adânc în con=tiin\a poporului ca lupt[toriîmpotriva cotropitorilor otomani. Cele mai multe se refer[ la +tefan celMare, Mihai Viteazul, Mircea cel B[trân. Aten\ia poetului e îndreptat[ nuatât spre descrierea luptelor, cât spre consemnarea la eroi, în versuri patetice,a unor gesturi =i atitudini exemplare prin semnifica\ia lor patriotic[, denatur[ s[ trezeasc[ la contemporani sentimentul demnit[\ii na\ionale,ideea luptei pentru libertate. Eroii legendelor lui Bolintineanu sunt to\ipatrio\i =i-=i exprim[ dragostea de \ar[ în cuvânt[ri pline de sentin\e =imaxime mobilizatoare, cu aluzii la contemporaneitatea scriitorului.Cuvânt[rile iau aspectul unor lungi tirade, acoperind spa\iul întregii poezii,


266

reducând la minimum substan\a propriu-zis epic[. Un atare procedeu tehniccaracterizeaz[ în genere legendele, conferindu-le un pronun\at caracterliric. El e determinat de scopul agitatoric pe care autorul, lupt[tor patriot,îl urm[rea în mod con=tient în scrierile sale, într-o epoc[ — perioadapremerg[toare anului 1849, ca =i cea a Unirii, — de mare entuziasmpentru emanciparea na\ional[ =i social[.

Istoria literaturii române, vol. II. Editura Academiei, Bucure=ti, 1968,p. 547-548.Cele mai cunoscute poezii ale lui Bolintineanu sunt Legende sau

basme na\ionale ]n versuri (1858). Inspirate din istoria na\ional[,legendele au ca punct de plecare culegerea lui Neculce O sam[ de cuvinte(Daniil Sihastrul, Muma lui +tefan cel Mare etc.), sau cronicile lui G.Ureche, Miron Costin. (Legendele din volumele B[t[liile rom`nilor, 1859,=i Legende noi, 1862, sunt inspirate din cronicile publicate de +incai,Kog[lniceanu, Laurian.) Scriitorul evoc[ episoade istorice dramatice, carepun ]n lumin[ virtu\i eroice =i atitudini de m`ndrie na\ional[. Eroiilegendelor — domnitori, comandan\i militari sau simpli oameni din popor— sunt personalit[\i cu ]nsu=iri excep\ionale de bravur[ =i sacrificiu pentrucauza ob=teasc[, devenind astfel eroi romantici, care r[spund av`ntuluigeneros al scriitorilor progresi=ti de la 1848.

Bolintineanu, de multe ori prolix, captiv al unui ne]nfr`nat flux ver-bal, a ob\inut ]ns[ efecte surprinz[toare prin acele formul[ri senten\ioase,memorabile, care s-au transmis peste timp, circul`nd desprinse de contextul=i de numele autorului („Viitor de aur \ara noastr[ are / +i prev[d prinsecoli a ei ]n[l\are“, „Cei ce poart[ jugul =i-a tr[i mai vor / Merit[ s[-lpoarte spre ru=inea lor“, „Unde tronul poart[ uri =i r[zbun[ri / Moartease a=az[ p-ale sale sc[ri“).

Poetul a intuit, pare-se, mai mult dec`t oricare scriitor al epocii, valoareasugestiv[ a cuv`ntului pentru a evoca mi=carea =i universul auditiv...

}nrudite ca tematic[ cu legendele istorice, poemele de respira\ie mailarg[ ale lui Bolintineanu Sorin sau T[ierea boierilor la T`rgovi=te,Andrei sau C[derea Nicopolei =i Conrad, de=i reu=ite numai par\ial,sunt compuneri interesante ]n genul medita\iei filozofice =i etice, influen\atevizibil de poemele lui Byron.

}n cel de-al treilea ciclu, Basme, din ansamblul de Poezii editat ]n 1865,poetul abordeaz[ motive folclorice pe care le trateaz[ ]ntr-o manier[ ro-

Legende istorice

267

mantic[ specific[, d`ndu-le o culoare tenebroas[, uneori macabr[, alteorigrotesc[. Balada fantastic[ Mihnea =i baba, ]n care strofele se rostogolesc ]nritmul dezl[n\uit al unei cavalcade, e, ]n acest sens, o admirabil[ reu=it[artistic[ („Mihnea ]ncalec[, calul s[u tropot[, / Fuge ca v`ntul; / Sun[p[durile, f`=ie frunzele, / Geme p[m`ntul; / Fug legioanele, zbor cucuvelele, /Luna dispare; / Cerul se-ntunec[, mun\ii se clatin[, — / Mihnea tresare“).

Ciclurile Florile Bosforului =i Macedonele, din acela=i volum, ilustreaz[]nclina\ia poetului spre exoticul oriental. }n decor de serai, cu flori luxuriante,cu giamii =i caice, se petrec nocturne idile melodramatice, cu odaliscefrumoase, roabe r[pite sau sultane plictisite. Nu lipsesc cuvintele turce=ti, cusonorit[\i bizare, menite s[ dea culoare: halaica, hanima, namaz, numeleexotice Almelanir, Biulbiul, Ispahan, Mehrube, Candili, Dilruban.

Antologic[ r[m`ne San-Marina, poezie a transhuman\ei p[store=ti,plin[ de gra\ie, pastelistic[ =i idilic[, ]ntr-o viziune etnografic[, ]n careintr[ desigur nostalgia „macedonean[“ a autorului. Ritmul esteincantatoriu =i sugestiv, ]ntr-o tehnic[ a caden\elor =i repeti\iilorne]ntrecut[ ]n epoc[ („San-Marina ast[zi are / S[rb[toare de p[stori, / Oserbare / De plecare / La Vardar, ce cur[-n mare, / Alerg`nd pe pat deflori. / Se ]ntinde mas[ dalb[ / Pe un plai l`ng[ c[tun, / Cu sm`nt`n[ /De la st`n[ / +i cu fagi de miere alb[ / +i cu vin de la Zeitun...“).

Bolintineanu a scris de asemenea poezie satiric[, viguroas[ ca ton, darprozaic[, uneori de simpl[ cronic[ rimat[ (de=i ciclurile sunt intitulatefastidios: Nemesis, Menadele, Eumenidele), o ]ncercare de epopee,neterminat[, Traianiada (1868).

Romanele lui Bolintineanu (Manoil, 1855; Elena, 1862) poart[semnul pionieratului ]n acest gen literar, av`nd o construc\ie conven\ional[=i eroi lipsi\i de consisten\[ epic[. Ele intereseaz[ totu=i nu numai caexperiment literar, ci =i pentru notele de observa\ie =i critic[ social[, izvor`tedin tendin\a scriitorului de a propaga idealul emancip[rii na\ionale =isociale...

George IVA+CU, Istoria literaturii rom`ne, vol. I, Editura =tiin\ific[,Bucure=ti, 1969, p. 463-465.

... Un prilej de medita\ie, dar =i de ]nfrigurat[ =i contradictorie op\iune,de atrac\ie =i de respingere, de entuziasm grav =i de hilaritate, ni-l ofer[recitirea operei poetice a lui Dimitrie Bolintineanu — poet a=ezat ]n istoria


268

\[rii cum nu se poate mai r[u =i mai nedrept, tocmai c`nd limba vorbit[nu era nici unitar[, dar nici neunitar[, c`nd jalea \[rii ]=i =tersese totu=iun ochi de lacrimi, dar ]l avea pe cel[lalt ]nce\o=at. Bolintineanu, minunatul=i tristul de El, n[scut cu mult dup[ tiparul de lemn al diaconului Coresi,cel plin de har =i aur[ de pionier, dar ]nainte ca plumbul literelor de tipars[ fie la ]ndem`na oricui prin ieftinire, Bolintineanu cel tr[ind imediat ]naerul marelui V[c[rescu Ien[chi\[, d[t[torul legii principale =i groase pecare toat[ suflarea poeziei culte trebuia s-o urmeze ca s[ poat[ exista]ntr-adev[r („Cre=terea limbii rom`ne=ti =i-a Patriei cinstire“),Bolintineanu cel tr[ind ]ns[ ]naintea formul[rii naturale =i nuan\ate atestimoniului v[c[re=tean ]mplinit de Eminescu, Dimitrie Bolintineanu,cel f[r[ norocul de a rescrie cu propria sa m`n[ Miori\a, cum =ansa, iarnu mai marele talent, ]l h[r[zise pe Alecsandri — prin aceasta, =i poate nunumai prin aceasta — nemuririi...

Nu-l putem considera ]n acest context (s[ zicem, ]n contextul Miori\ei=i al lui Toma Alimo=) pe Dimitrie Bolintineanu ca precursor (=i nu numaipe el). Ne ]ntreb[m atunci cu o real[ ]ndrept[\ire, de ce revenim asupraversurilor lui, de ce ]n ciuda pasagiilor rizibile (nu pu\ine) ]l \inem totu=i]mbr[\i=at ]n sensibilitatea noastr[ modern[ aspr[ =i dur[, ]ncercat[ nunumai de o experien\[ istoric[ tragic[, dar =i izolat[ de trauma unorcomunic[ri de valori mult u=urate de secol, =i nu ]ntotdeauna favorabilevechilor ierarhii zugr[vite?

}n ce rezid[ for\a misterioas[ =i cercetat[ de ]ngeri a poeziei lui DimitrieBolintineanu, ce monezi de aur a b[tut el cu b[taia inimii lui, c[ p`n[ ]nzilelele noastre sensibile au vad =i cheltuial[? Care sunt pricinile ce nedetermin[ pe noi cei care, cercet`ndu-l pe Rainer Maria Rilke ]ndurera\ide emo\ie =i de comprehensiune virginal[, sau ]n t`rziul dimine\ii ]nceputede cu sear[ ]l a\ipim sub t`mpl[ pe Bacovia r[scolitorul, =i totu=i nere]ntoarcem din c`nd ]n c`nd, cu aprig[ ]nfrigurat[ curiozitate, asupravechilor scriituri ale lui Dimitrie Bolintineanu? (...)

}n cazul lui Bolintnineanu, c[ci el ne preocup[ acum =i ne st`rne=tetoate aceste g`nduri =i compara\ii, prezen\a lui ]n contemporaneitatetrebuie=te explicat[ cu mult mai nuan\at.

Bolintineanu avea un Ideal (ca =i Heliade R[duleascu, cel care ]nt`iull-a salutat ]n scris, r[m`n`ndu-i lui Mihai Eminescu s[-i fie printre ultimiicontemporani care au adaos un epitet de aur la nobilul ideal al poetului)— ideal mai pu\in vindicativ, mai mult preventiv — cu exemple imediate

Legende istorice

269

de traum[ istoric[, dar =i cu intui\ia caracterului ciclic al acestor posibiletraume. El nu a exprimat nici durerea na\ional[, =i nici visul \[rii, de=i afost un dureros =i un vis[tor.

Un „nu =tiu ce“ anume, ]n poezia lui, semnific[ ]ngrijorarea, un fel de]ngrijorare, aparte, din c`nd ]n c`nd ]mp[cat[ cu sine, din c`nd ]n c`ndvis[toare.

Structura poeziilor lui, catastrofic[ uneori, dar alteori istea\[ p`n[ laproverb, ne las[ no\iuni de neuitat, ]n mo=tenire. (...)

A fost ceva monoton =i de caracter ]n tot destinul lui Bolintineanu, o\inut[ irepro=abil[ =i nespectacular[, un romantism =i o dragoste de \ar[mai frumoas[, o nechivernisire care pl`nge p`n[ toce=te piatra cu lacrimalui, dar pl`nge ascuns, pl`nge ]n somn, de ]ndat[ ce se simte privit, ]ncepebrusc s[-\i sur`d[ ]ncurajator.

Nichita ST{NESCU, Carte de recitire, Ed. Cartea rom`neasc[,Bucure=ti, 1972, p. 91-97.

Pentru Dimitrie Bolintineanu, „na\iunea este poporul“, incluz`nd ]nstructura acesteia, ]n componen\a sa factori cum sunt: toate clasele sociale„care tr[iesc sub acelea=i legi“, limba, datinile, precum =i „t[r`mul“,]n\eleg`nd prin aceasta teritoriul constituit istorice=te. Se poate remarcaprezen\a ]n cadrul acestei defini\ii at`t a componentelor de factur[ mate-rial[, c`t =i a celor spirituale.

}n optica patriotului muntean, una dintre tr[s[turile definitorii,primordiale ale unei na\iuni o constituie independen\a =i suveranitateasa, pe care autorul le sintetizeaz[ ]n dreptul na\iunii „de a se guvernaprecum ea voie=te“. Un al doilea drept sacru al na\iunii, str`ns legat deprimul =i tocmai ca o ]nt[rire a ideii de independen\[ =i suveranitate, esteconsiderat dreptul „de a se p[stra“ ]n ]n\elesul de conservare a fiin\ei, aintegrit[\ii teritoriale, a intereselor na\ionale. D. Bolintineanu, aduc`ndaceast[ idee ca valoare de postulat, men\ioneaz[ expres c[ „o na\iune aredreptul de a respinge prin putere orice agresiune nedreapt[ de afar[“. Unalt drept inalienabil, sacru, ]n cadrul exercit[rii nestingherite aindependen\ei =i suveranit[\ii na\ionale este considerat de autor „acela aldezvolt[rii libere a tuturor facult[\ilor sale“, adic[ a poten\ialului s[ucreator ]n domeniul produc\iei materiale =i spirituale, care laolat[ s[-iafirme =i s[-i valideze capacitatea =i persoanlitatea ]n concertul celorlaltena\iuni.


270

Din opera filozofic[ =i social-politic[ a lui D. Bolintineanu ]n problemana\iunii se degaj[ ca tr[s[tur[ dominant[ spriritul s[u patriotic, referin\elesale cu privire la ideea de patrie =i sentimentul patriotic, la limba na\ional[,literatura =i istoria na\ional[, cunoa=terea =i venerarea trecutului istoric,pe care le consider[ elemente constitutive, componente indispensabile alecon=tiin\ei na\ionale. }n lucrarea Cartea poporului rom`n. Cuget[rifilozofice =i politice cu privire la starea actual[ a Rom`niei, care avea s[apar[ la finele deceniului al =aptelea, Bolintineanu exprim[ patetic,testamentar, idei =i ]ndemnuri de o semnifica\ie deosebit[ p`n[ ]n timpurilenoastre, menite a asigura vigoarea =i a afirma personalitatea unei na\iuni.„O na\iune, scria acesta, trebuie s[ fac[ sacrificii pentru interesele generale,s[ iubeasc[ limba, literatura, istoria sa, s[ onoare trecutul, s[ lucrezepentru viitor“.

C. Gh. MARINESCU, Al. T{NASE. Con=tiin\a na\ional[ =i valorilePatriei, Ed. Junimea, Ia=i, 1982, p. 57-58.

Prin zonele rezistente ale liricii sale, Bolintineanu anun\[, mai abitirdecât contemporanii s[i mai înzestra\i, modernitatea poeziei române=ti.

Z. ORNEA, Interpret[ri, Editura Eminescu, Bucure=ti, 1988, p. 185.

... Meridional prin sorginte =i imagina\ie, Bolintineanu a adus înliteratura noastr[ Orientul mirific =i senzualitatea, laurii solari, climablând[ =i roz[. Când viziunile lui se epuizeaz[, când arborescen\ele fantezieisale se topesc =i când formele gra\ioase =i fragile îng[duie substan\ei lirices[ transpar[, poetul se dezv[luie în plenitudinea sa. Descoperi atunci înBolintineanu nu numai un premerg[tor al lui Eminescu, dar mai cuseam[ un precursor al lui Macedonsky...

I. NEGOI|ESCU, Istoria literaturii române, Editura Minerva,Bucure=ti, 1991, p. 73.

Dac[ am gândi poezia exclusiv ca un verb muzicalizat, Bolintineanu,cu ropotitoarea lui balad[ trubadureasc[; Eminescu, prin magica armonietranscendent[; Co=buc stilizând, cum preclasicii dansurile vechi, o hor[tutelar[, ca într-un Codex Cajoni al poeziei; Goga cu monodia lui liturgic[;Ion Barbu, cu timbrul criptic de cristale senzuale repercutându-se molaticîn oglinzi descântate; Bacovia, cu disonan\ele exasperate scrâ=nind într-o

Legende istorice

271

roman\[ a dezol[rii provinciale (ca o pavan[ cântat[ la caterinc[); iaracum, la urm[, poetul „necuvintelor“, cu joaca lui de-a cuvântul total,f[cut s[ evolueze ca o emana\ie nemijlocit[ a fiin\ei — ei sunt dintre ceicare au cristalizat, din rumorile cosmopolite sau din melosul mioritic,tonalit[\i care r[mân proprietatea exclusiv[ a limbii poetice române=ti.Nu-i putem contesta lui Bolintineanu un loc legitim în aceast[ companieilustr[.

Gabriela OM{T, Postfa\[ la cartea: Dimitrie Bolintineanu, Legendeistorice, Editura Minerva, Bucure=ti, 1991, p. 155.

Înzestrarea special[ a lui Bolintineanu, vizibil[ în legende, dar maiales în basme, const[ ... în tehnica muzical[ a versului s[u, capabil s[imit[ onomatopeic armoniile naturii sau s[ exprime ritmic emo\iile, pecele mai variate registre. Poetul e un mare alc[tuitor de blesteme în metruamfibrahic (“S[-\i arz[ pl[mânii de-o sete adânc[/ +i ap[, tirane, s[ nupo\i s[ bei“), un autor neîntrecut de pasaje simfonice...

Prin astfel de însu=iri Bolintineanu s-a impus în literatura român[ caun poet foarte personal, u=or de recunoscut în imita\ii, ca un adev[rat =efde =coal[.

Al. PIRU, Istoria literaturii române, Editura Grai =i suflet — CulturaNa\ional[, Bucure=ti, 1994, p. 57-58.

Dimitrie...Editura „Litera Internaþional“ O. P. 33; C.P. 63, sector 1, Bucureºti, România...

Documents

Transcript of Dimitrie...Editura „Litera Internaþional“ O. P. 33; C.P. 63, sector 1, Bucureºti, România...