litera stacojie.pdf

35
LITERA STACOJIE Nathaniel Hawthorne L E D A CLASIC

description

a beautiful story

Transcript of litera stacojie.pdf

LITERASTACOJIE

Nathaniel Hawthorne

NathanielHawthorne

Nathaniel Hawthorne

LITERA STACOJIE

Nathaniel Hawthorne(1804–1864), prozatoramerican ce pãstreazão construcþie alegoricã

ºi un stil aluziv,se înscrie printre

personalitãþile reprezentativeale literaturii americanede la mijlocul secolului

al XIX-lea.Se remarcã în special

prin admirabila reconstituirea moravurilor ºi obiceiurilor

comunitãþii puritanea secolului al XVII-lea,

dovedindu-seîn acelaºi timpun fin psiholog.

Printre creaþiile salede seamã se numãrã:

Casa cu ºapte frontoane,Povestea de dragoste de la

Blithdale, Faunul de marmurã,Povestiri repovestite.

Litera Stacojieeste o povestire tulburãtoare aunui conflict dintre o femeie

pasionatã ºi un puritan convins.Litera Evangheliei ºi statutul

clericului sunt spulberate de ceacare crede în legea superioarã ainimii ei. A parcurge cartea

înseamnã a ceda tentaþiei de ajudeca prin prisma lui Hester;oare Hawthorne însuºi respingesau susþine revolta ei faþã desistemul autoritãþii morale?

Brian Harding

Chinuit de moartea mamei saleºi frustrat dupã îndepãrtarea sade la Vama din Salem, el scrieLitera Stacojie. Primul sãu

roman, care e ºi capodopera sa,este un rechizitoriu la adresaAmericii puritane, dar ºi apropriei sale comunitãþi.

Rita K. Gollin

Creaþie romanescã ce izvorãºtedintr-o concepþie puritanã asupravieþii, cu eroi marcaþi de zbucium

moral în permanenta lorconfruntare cu societatea – temãromanticã ºi tragicã a inadaptãriiindividului. Remarcabilã reconsti-tuire a moravurilor ºi obiceiurilorîn Bostonul puritan al sec. 17ºi sondare complexã a lumiiinterioare a personajelor înromanul istoric The Scarlet

Letter (1850, Litera Stacojie,capodopera sa narativã).

Gabriela Danþiº

Curând, dupã ce ni se prezintã personajul ºi amintirilecare o chinuie pe osândita aflatã pe eºafod, desluºim înmulþime chipul soþului, obsedat de ideea neabãtutã a rãz-bunãrii. Cum va avea sã fie pedepsit Arthur Dimmesdale,care va fi soarta fiecãruia dintre cei trei cuprinºi înîntunecatul triunghi al pãcatului (sau cea a micuþei Pearl)nu ni se spune. ªi adevãrul e cã nu acestea sunt întrebãrilepe care ºi le pune, în primul rând, cititorul.

Dureroasa revelaþie a fericirii de odinioarã —, temãrecurentã în povestirile lui Hawthorne — fereºte Literastacojie de primejdia de a deveni un studiu parþial almoravurilor ºi mentalitãþii din Noua Anglie în întunecataperioadã colonialã a istoriei americane. Aºa încât nu e unsimplu roman istoric bine informat; într-o proiecþie com-plexã ce pãstreazã cu desãvârºitã ºtiinþã echilibrul întretrecut ºi prezent, este o analizã subtilã a sufletului bântuitde mari chinuri. Litera stacojie A, stigmatizând un trup defemeie, nu e doar un semn al unei epoci sãlbatice, ci ºi alunei permanente suferinþe a fiinþei trãind tragedia pasiu-nii, în cãutarea zadarnicã a fericirii.

Dan Grigorescu

ISBN: 978-973-102-344-1

CYAN YELLOW MAGENTA BLACK

L E D ACLASIC

LITE

RAST

ACO

JIE

LEDA

Nathaniel Hawthorne

LITERA STACOJIE

L E D ACLASIC

Redactor: Sorin PetrescuTehnoredactare computerizatã: Cristina BucuroiuCoperta: Walter Riess

Ilustraþia copertei reproduce un fragment din Portret de fatã de Delacroixh

Nathaniel HawthorneTHE SCARLET LETTER

Toate drepturile asupra acestei ediþii sunt rezervate Editurii LEDA, parte componentã a GRUPULUI EDITORIAL CORINT

ISBN 978-973-102-344-1

Nathaniel Hawthorne

LEDA

LITERA STACOJIETraducere ºi note de ANCA FLOREA

TABEL CRONOLOGIC

1804: La 4 iulie: se naºte în Salem, Massachusetts, al doilea dintre ceitrei copii ai Elizabetei (nãscutã Manning) ºi ai lui NathanielHathorne.

1808: Tatãl, cãpitan de vas, este rãpus de febra galbenã la Surinam (înGuiana Olandezã). Familia Hathorne se mutã la reºedinþaManning din Salem.

1818: Familia Hathorne se mutã la Raymond, în Maine, o zonã încãsãlbaticã. Nathaniel are ocazia sã vâneze, sã pescuiascã ºi sãalerge în libertate.

1821: Intrã la Colegiul Bowdoin, din Brunswick, Maine. Aici leagã pri-etenii cu Horatio Bridge, Franklin Pierce, Jonathan Cilley.

1825: Absolvã Colegiul Bowdoin ºi se întoarce la familia lui din Salem.Potrivit sorei sale Elizabeth, Nathaniel terminase ªapte povestiride pe tãrâmul meu natal, atunci când a absolvit colegiul.

1828: Publicã anonim ºi pe cheltuiala proprie Fanshawe. Acum dejaNathaniel îºi adãugase un „W” la numele de familie.

1829: Plãnuieºte o nouã serie de povestiri pe care le va intitula Povestiriprovinciale ºi îi înmâneazã manuscrisul lui S.G. Goodrich, editorla anuarul „Semnul”.

1830: Publicã, în „Gazeta de Salem”, Valea dintre cele trei dealuri ºiPovestea unei bãtrâne.

1832: Plãnuieºte a treia serie de povestiri, pe care o va intitulaPovestitorul.

1835: Vãlul negru al ministrului, Stâlpul din Merry Mount ºi Dangãtul denuntã vor apãrea în „Semnul”.

1840: Demisioneazã de la Vamã. Publicã Scaunul bunicului, istoria unuicopil din New England.

1841: Se întoarce la Salem. Publicã Bãtrâni faimoºi ºi Copacul libertãþii.

1842: Hawthorne ºi Sophia se cãsãtoresc. Se mutã la Concord, Mass.,unde închiriazã vechiul prezbiteriu.

1846: Publicã cele douã volume din Muºchi de pe un vechi prezbiteriu,un succes de criticã, nu însã ºi unul financiar.

1850: Publicã Litera stacojie, într-un tiraj de 2.500 exemplare.1851: Apare Casa cu ºapte frontoane.1853: Este numit consul la Liverpool ºi Manchester de cãtre preºedin-

tele Pierce. Numirea este confirmatã ºi de cãtre Senatul StatelorUnite.

1858: Cãlãtoreºte prin Italia, în drum cãtre Franþa. Se stabileºte laRoma. κi noteazã experienþele italiene ºi începe sã lucreze la oromanþã englezeascã pe care n-o va termina niciodatã, dar careva fi publicatã postum sub numele de Urme ancestrale. Din maipânã în octombrie, familia Hawthorne locuieºte la Florenþa.Începe sã lucreze la un roman de dragoste cu o temã italianã.

1859: Se întoarce în Anglia, unde rescrie romanul italian. 1863: Publicã Vechea noastrã casã, o colecþie de eseuri despre Anglia,

majoritatea apãrând separat în „Atlantic Monthly”.1864: 19 mai: scriitorul se stinge din viaþã la Plymouth, în New

Hampshire, dupã ce scrisese trei capitole dintr-un alt romandespre elixirul vieþii, care a fost publicat postum sub titlulRomanþa Dolliver.

5Tabel cronologic

VAMA

INTRODUCERE LA „LITERA STACOJIE”

Este un lucru remarcabil faptul cã, deºi neavând înclinaþia dea vorbi prea mult despre mine ºi treburile personale la gura sobeisau în faþa prietenilor, un impuls de naturã autobiograficã a pusstãpânire pe mine de douã ori în viaþã ºi m-a fãcut sã mã adresezpublicului. Prima datã1 a fost cu trei sau patru ani în urmã, când,într-o manierã ce nu poate fi scuzatã ºi fãrã vreun motiv raþionalpe care cititorul cel mai indulgent sau scriitorul cel mai îndrãz-neþ l-ar putea concepe, am oferit cititorului o descriere a modu-lui în care-mi duceam existenþa în liniºtea profundã a unei vechicase parohiale. ªi acum, fiindcã dincolo de orice aºteptãri amavut în precedenta împrejurare fericirea de a întâlni unul sau doiascultãtori, mã prind din nou de butonii publicului ca sã-ivorbesc despre cei trei ani pe care i-am petrecut într-o vamã.Exemplul faimosului „P.P., oficiant al acestei parohii”2 n-a fostvreodatã urmat cu mai multã fidelitate. Adevãrul pare a fi totuºicã, atunci când îºi lasã paginile în bãtaia vântului, un autor nuse adreseazã celor mulþi care îi vor zvârli volumul de-o parte, saunici mãcar nu se vor apropia de el, ci mai degrabã celor puþinicare-l vor înþelege mai bine decât majoritatea colegilor de ºcoalãºi a apropiaþilor. Existã într-adevãr ºi autori care îndrãznesc cu

1 1 Referire la volumul de nuvele „Muºchi de pe un vechi prezbi-teriu” (Mosses from an Old Manse), apãrut în 1846, unde este descrisãcasa parohialã din Concord, în care autorul a locuit dupã cãsãtoria cuSophia Peabody.

2 Este vorba despre „Memoriile lui P.P., oficiant al acestei parohii”,lucrare a satiricului englez Dr. John Arbuthnot.

mult mai mult decât atât ºi se complac în confidenþe ºidestãinuiri intime ce nu se cad a fi fãcute decât unor suflete ºiminþi apropiate lor; asta ca ºi cum cartea tipãritã, lãsatã în voiaei în lumea largã, ar gãsi cu siguranþã acea parte separatã denatura interioarã a autorului ºi i-ar întregi cercul existenþial,aducându-l în comuniune cu ceea ce-i lipseºte. Oricum, nu estefoarte indicat sã spunem totul, chiar ºi atunci când nu vorbim lapersoana întâi. Dar cum se întâmplã ca gândurile sã îngheþe iarcuvintele sã amorþeascã atunci când vorbitorul nu se aflã într-orelaþie sincerã cu auditoriul sãu, ar fi poate scuzabil sã ne ima-ginãm cã un prieten amabil ºi înþelegãtor, chiar dacã nu cel maiapropiat, ne ascultã vorbele; iar apoi, rezerva naturalã fiinddepãºitã de o aºa realizare importantã, vom putea sporovãidespre întâmplãrile din jurul nostru ºi chiar despre noi înºine,pãstrând totuºi Eul nostru interior în spatele vãlului ce-l încon-joarã. Pânã la acest punct ºi în limitele menþionate anterior, unautor poate, dupã pãrerea mea, sã facã autobiografie, fãrã sãîncalce drepturile cititorului sau pe ale sale.

Se va vedea, de asemenea, cã aceastã schiþã despre Vamãurmeazã o anumitã convenþie, întotdeauna recunoscutã în lite-raturã, prin faptul cã explicã modul în care o mare parte dinpaginile ce vor urma au ajuns în posesia mea, ºi aduce în acelaºitimp dovezi despre autenticitatea faptelor pe care acestea leconþin. Or, tocmai asta — dorinþa de a mã plasa în adevãratamea poziþie, aceea de redactor, sau poate ceva mai mult decâtredactor al celei mai prolixe dintre povestirile ce alcãtuiesc volu-mul meu — asta ºi nimic mai mult reprezintã motivul real pen-tru care am intrat într-o relaþie personalã cu publicul. Spre atin-gerea acestui scop, am considerat cã-mi este permis, prin câtevatuºe suplimentare, sã aduc în faþa dumneavoastrã un mod deviaþã care nu a mai fost descris pânã acum, dimpreunã cu unelepersonaje ce fãceau parte din el, printre care s-a întâmplat sã senumere ºi autorul acestor pagini.

În oraºul meu natal Salem, la capãtul cãruia, acum o jumãtatede secol, pe vremea bãtrânului rege Derby, se întindea un cheice pulsa de agitaþie, dar care acum e împovãrat de magazii

Nathaniel Hawthorne8

sãrãcãcioase de lemn ºi nu dã semne c-ar mai putea fi viaþã co-mercialã, cu excepþia poate a unei corãbii sau a unui bric cedescarcã piei undeva de-a lungul întinderii sale melancolice, saua unei goelete din Noua Scoþie ce-ºi aruncã încãrcãtura de lemnede foc — la capãtul, zic, al acestui chei în ruinã, pe care fluxul îlinundã deseori ºi în lungul cãruia, în faþa ºi în spatele ºirului decase urmele multor ani de plictisealã se vãd într-o fâºie de iarbãsãrãcãcioasã, se înalþã o clãdire spaþioasã din cãrãmidã, ale cãreiferestre din faþã au vedere cãtre un decor fãrã prea multã viaþã ºidincolo de el, cãtre port. În vârful acoperiºului, în fiecaredimineaþã, timp de exact trei ore ºi jumãtate fâlfâie în bãtaia vân-tului sau atârnã liniºtit drapelul republicii, având însã cele trei-sprezece dungi îndreptate vertical ºi nu orizontal, indicând astfelcã aici îºi are sediul un serviciu civil ºi nu unul militar al guver-nului Unchiului Sam3. Faþada construcþiei este decoratã cu unportic alcãtuit din ºase stâlpi de lemn ce sprijinã un balcon, subcare coboarã spre stradã o scarã cu trepte mari de granit.Deasupra intrãrii, pluteºte în aer, cu aripile întinse, un specimenuriaº de vultur american, cu scut pe piept ºi, dacã îmi amintescbine, un mãnunchi de fulgere amestecate cu sãgeþi ascuþite înfiecare ghearã. Prin obiºnuitul viciu de comportament ce carac-terizeazã aceastã nefericitã pasãre, prin ferocitatea ciocului ºi aprivirii sale, prin sãlbãticia frecventã a atitudinii sale, pare sãameninþe inofensiva comunitate ºi vrea mai cu seamã sã-i previnãpe toþi cetãþenii care þin la siguranþa lor asupra riscului de apãtrunde pe teritoriul ocrotit de aripile sale. Cu toate acestea, înciuda înfãþiºãrii sale înfricoºãtoare, mulþi oameni încearcã ºi înmomentul de faþã sã se adãposteascã sub aripa vulturului federal,imaginându-ºi probabil cã vor gãsi la sânul lui tot confortul ºimoliciunea unei perne de puf. Pasãrea aceasta nu e capabilã deprea multã tandreþe, nici mãcar atunci când se aflã în toane buneºi, mai devreme sau mai târziu — de cele mai multe ori maidevreme decât mai târziu —, e în stare sã-ºi arunce puii din cuib

9Litera stacojie

3 Denumirea popularã a Statelor Unite, derivatã din iniþialele US(Uncle Sam).

Nathaniel Hawthorne10

printr-o zvârliturã de ghearã, o loviturã cu ciocul sau o ranãserioasã cu sãgeþile ei ascuþite.

Pavajul din jurul clãdirii descrise mai sus — care este, trebuiesã spunem în cele din urmã, vama portului — adãposteºte încrãpãturile sale suficientã iarbã cât sã putem spune cã n-a preafost cãlcat de multã lume. Oricum, în unele luni din an se întâm-plã ca în câte o dimineaþã afacerile sã se miºte într-un ritm cevamai alert. Cetãþenii mai vârstnici îºi amintesc probabil în con-textul acesta de perioada de dinaintea ultimului rãzboi cuAnglia, când Salemul era un port adevãrat, nu dispreþuit caacum de propriii sãi negustori ºi armatori, care lasã cheiurile sãcadã în ruinã, în vreme ce afacerile lor merg sã îngroaºe în modinutil ºi imperceptibil puternicul val al comerþului din New Yorkºi Boston. Într-o asemenea dimineaþã, când se poate întâmpla cadouã sau trei vase sã soseascã în acelaºi timp — de obicei, dinAfrica sau din America de Sud — ori sã fie pe punctul de a plecaîn acea direcþie, se aude sunetul paºilor ce urcã sau coboarã îngrabã treptele de granit. Aici, în port, chiar înainte de a se fiîntâlnit cu soþia lui, îl puteþi saluta pe cãpitanul cu chipul ars desoare, ce strânge sub braþ actele vasului sãu, într-o cutieîntunecatã de cositor. Tot aici vine ºi patronul lui, vesel sausobru, amabil sau ursuz, în funcþie de rezultatul cãlãtoriei recentîncheiate, aceasta aducându-i fie mãrfuri ce pot fi uºor preschim-bate în aur, fie îngropându-l sub un morman de nimicuri de carenimeni nu se va arãta dornic sã-l uºureze. Tot aici îl întâlnim ºipe tânãrul funcþionãraº — sãmânþã de viitor negustor, cu frun-tea încreþitã, barba grizonatã ºi chinuit de griji — care începe sãsimtã gustul afacerilor, la fel cum puiul de lup prinde gustul sân-gelui, ºi încarcã lucruri riscante pe vasele patronului sãu, în locsã se joace cu vase de jucãrie pe vreo baltã. Un alt personaj dinaceastã scenã este marinarul care aºteaptã sã se îmbarce ºi îºiaºteaptã actele, sau cel care abia a sosit, palid ºi slab, ºi arenevoie de un certificat de internare în spital. Nu trebuie sã-iuitãm nici pe cãpitanii micilor goelete ruginite care aduc lemnede foc din provinciile britanice: o bandã de lupi de mare cu oînfãþiºare grosolanã, fãrã sã mai aibã ceva în comun cu aspectul

plin de viaþã al yankeilor, care au însã o contribuþie destul deimportantã la comerþul nostru ºi aºa decãzut.

Adunaþi-i pe toþi aceºti indivizi la un loc, aºa cum se întâm-plã câteodatã, ºi mai puneþi vreo câþiva de alte tipuri, spre a creao diversitate a grupului, ºi, pentru moment, veþi avea o imaginea scenei pline de animaþie pe care o reprezintã vama. De multeori poþi vedea atunci când urci treptele, chiar la intrare, pe timpde varã, sau în birourile lor iarna ori când vremea este rea, un ºirde figuri venerabile ºezând în fotolii de modã veche, rãsturnatepe picioarele din spate ºi sprijinite de perete. De cele mai multeori erau adormiþi, însã câteodatã puteau fi auziþi stând de vorbã,cu un glas ce putea fi confundat cu un sforãit ºi afiºând o lipsã deenergie ce caracterizeazã mai degrabã pe locuitorii unui azil debãtrâni sau orice alte fiinþe umane a cãror existenþã depinde deacþiuni caritabile, ori munca publicã, sau orice altceva în afarãde eforturile lor personale. Aceºti domni în vârstã, însãrcinaþi caMatei cu perceperea vãmilor — fãrã a fi însã demni de a li seîncredinþa misiuni apostolice — erau funcþionarii vãmii.

Când intri pe uºa din faþã, pe partea stângã, se aflã o încãpereînaltã, cu o suprafaþã de aproximativ cinci metri pãtraþi, cu douãferestre boltite ce dau spre cheiul dãrãpãnat de care am vorbitmai devreme ºi a treia cu vedere spre o stradã îngustã ºi spre oporþiune din Derby Street. Toate trei au vedere cãtre prãvãliilebãcanilor, constructorilor de macarale, vânzãtorilor de mâncareºi furnizorilor de provizii pentru corãbii; în jurul acestor uºi poþivedea, râzând ºi flecãrind, grupuri de lupi de mare ºi alþi ºobolaniai cheiurilor ce bântuie porturile maritime. Încãperea însãºi esteplinã de pânze de pãianjeni ºi acoperitã de vopsea murdarã;podeaua este acoperitã cu nisip cenuºiu, dupã o modã care acãzut în dizgraþie în alte locuri de multã vreme. În atare împre-jurãri este uºor de concluzionat, dupã aspectul neîngrijit alîncãperii, cã ne aflãm în faþa unui sanctuar în care neamul feme-iesc, cu uneltele sale magice — mãtura ºi pãmãtuful — are accesfoarte rar. Mobilierul se compune dintr-o sobã cu un burlanvoluminos, un birou vechi din lemn de pin, lângã care se aflã untaburet cu trei picioare, douã sau trei scaune din lemn, aflate

11Litera stacojie

Nathaniel Hawthorne12

într-o stare accentuatã de degradare ºi infirmitate, ºi — sã nuuitãm biblioteca — câteva rafturi, cu vreo zece sau douãzeci devolume cu rapoarte ale congresului ºi o culegere voluminoasã delegi fiscale. O þeavã groasã urcã prin tavan, creând astfel opor-tunitatea unui mijloc de comunicare verbalã cu alte pãrþi aleclãdirii. Cu vreo ºase luni în urmã, ai fi putut, onorate cititor, sãconstaþi cã individul care pãºea dintr-un colþ în altul al încãperii,sau lenevea în taburetul înalt, cu coatele pe birou, plimbându-ºiochii în sus ºi în jos pe coloanele ziarului de dimineaþã, esteaceeaºi persoanã care te-a întâmpinat în cabinetul sãu mic ºi plinde viaþã, unde soarele strãlucea atât de plãcut printre crengile desalcie, în partea vesticã a vechiului prezbiteriu. Dacã acum te-aiduce acolo sã-l cauþi, ai întreba în zadar de funcþionarul local.Mãtura reformei l-a înlãturat din funcþie, ºi un urmaº mai meri-tuos a fost învestit cu demnitatea lui, iar buzunarul acestuiaumplut cu remuneraþia sa.

Bãtrânul Salem — oraºul meu natal, cu toate cã am trãitmultã vreme departe de el, atât în copilãrie, cât ºi mai târziu, înanii de maturitate — are, sau a avut asupra mea o putere deatracþie pe care n-am simþit-o niciodatã în anii în care am locuitefectiv acolo. Într-adevãr, în ceea ce priveºte aspectul exterior,cu suprafaþa lui planã, lipsitã de varietate, pe care se aflã mai alescase de lemn, foarte puþine sau poate chiar nici una având pre-tenþii de frumuseþe arhitecturalã, cu neregularitãþile sale, nicipitoreºti, nici bizare, ci doar fade, cu strada lui lungã ºi leneºã, cese întinde plictisitor în întreaga peninsulã, cu DealulSpânzurãtorii ºi Noua Guinee la un capãt ºi priveliºtea azilului desãraci la celãlalt — acestea fiind trãsãturile oraºului meu natal— ar fi la fel de logic sã te ataºezi de el, cum ar fi sã te îndrã-gosteºti de o tablã de ºah dezordonatã. ªi cu toate cã în modinvariabil m-am simþit mai fericit în altã parte, port în mine unsentiment faþã de bãtrânul Salem pe care, în lipsa altui cuvânt,mã vãd nevoit sã-l numesc afecþiune. Sentimentul trebuieatribuit rãdãcinilor adânci ºi vechi pe care familia mea le-a înfiptîn solul lui. Sunt aproape douã secole ºi un sfert de când cel maivechi emigrant cu numele meu, un englez veritabil, ºi-a fãcut

13Litera stacojie

apariþia în aºezarea mãrginitã de pãduri, care de atunci a devenitun oraº. În locul acesta s-au nãscut ºi au murit urmaºii sãi,amestecându-ºi substanþa lor terestrã cu pãmântul, pânã când oparte considerabilã a acestuia trebuia sã fie în mod necesar înru-ditã cu înveliºul muritor sub care, pentru un scurt rãgaz, eu însumivoi strãbate strãzile. Pe de o parte, ataºamentul despre carevorbesc este doar simpla atracþie materialã a pãmântului faþã depãmânt. Puþini dintre compatrioþii mei ºtiu despre ce este vorba,dar cum desþelenirile frecvente sunt mai bune pentru trunchi,probabil cã nu este necesar ca ei sã cunoascã acest sentiment.

Sentimentul acesta are însã ºi o calitate moralã. Figuraprimului meu antecesor, învestitã în tradiþia familiei mele cu oceþoasã ºi întunecatã mãreþie, a fost prezentã în imaginaþia meade copil de când mã ºtiu. Ea îmi stãpâneºte în continuareconºtiinþa ºi îmi induce un soi de nostalgie a trecutului, lucru pecare cu greu l-aº putea spune în ceea ce priveºte actuala stare aoraºului. Mi se pare cã memoria lui îmi dã mai degrabã dreptulde a locui aici, cãci strãmoºul acesta bãrbos, cu mantie de samurºi pãlãrie þuguiatã, a venit de mult în oraº, cu Biblia ºi spada sa,strãbãtând maiestuos strãzile mai puþin umblate, devenind o fi-gurã cunoscutã ca om al pãcii ºi rãzboiului, un drept mai preg-nant spuneam, decât persoana mea al cãrei nume se aude rar ºial cãrei chip nu-l prea cunoaºte multã lume. Strãmoºul acesta afost soldat, legiuitor ºi judecãtor, a fost conducãtor al Bisericii, aavut toate trãsãturile caracteristice puritanilor fie cã erau elebune, sau rele. A fost de asemenea ºi un aspru cãlãu, dupã cumpot sta mãrturie quakerii, care-l pomenesc în istoriile lor, unde sepovesteºte despre un incident în care a dovedit o mare asprimefaþã de o femeie din secta lor, poveste ce mã tem cã va dãinui maimult decât orice altã amintire a faptelor sale bune, cu toate cãacestea din urmã au fost numeroase. ªi fiul sãu a moºtenit acestspirit de persecuþie, devenind cunoscut în martiriul vrãjitoarelor,încât s-a putut spune cu drept cuvânt cã sângele lor a lãsat opatã adâncã pe el, o patã atât de adâncã, încât bãtrânele lui oaseuscate din cimitirul de pe Charter Street trebuie s-o poarte ºiacum, dacã nu s-au prefãcut cu totul în þãrânã. Nu ºtiu dacã

Nathaniel Hawthorne14

aceºti antecesori ai mei s-au gândit sã se cãiascã ºi sã cearãiertare cerului pentru cruzimile pe care le-au sãvârºit, sau dacãacum nu gem, sub povara urmãrilor faptelor lor, într-o altã formãde existenþã. Orice ar fi, eu, scriitorul, ca reprezentant al lor, iauasupra mea toatã ruºinea nelegiuirii lor ºi mã rog ca toateblestemele pe care ºi le-au atras — dupã cum am auzit cã ar fifost, ºi dupã cum starea tristã ºi lipsitã de prosperitate a neamu-lui nostru a dovedit-o de mulþi ani încoace — sã fie de acumîncolo înlãturate.

Nu încape totuºi nici o îndoialã cã oricare dintre cei doi puri-tani, severi ºi cu chipuri întunecate, ar fi gãsit cã pãcatele lor aufost îndeajuns pedepsite de apariþia unui pierde-varã ca mine, pebãtrânul trunchi al familiei noastre, acoperit pânã atunci de unmuºchi atât de venerabil. Nici unul dintre þelurile pe care le-amurmãrit vreodatã nu li s-ar pãrea demn de laudã, nici un succesal meu — dacã viaþa mea, dincolo de aspectul sãu domestic, arfi fost vreodatã încununatã de succes — nu li s-ar fi pãrut lor alt-fel decât neînsemnat, dacã nu de-a dreptul ruºinos. „Cu ce seocupã?” ºopteºte umbra cenuºie a unui înaintaº cãtre cealaltã.„Scrie cãrþi de povestiri! Ce fel de ocupaþie, ce mod de a-l slãvipe Dumnezeu, sau de a-i servi pe oamenii din vremea ºi din ge-neraþia lui ar putea fi ºi ãsta? La urma urmei, tânãrul acestadecãzut putea sã se facã la fel de bine scripcar!” Asemenea com-plimente schimbau strãbunicii mei cu mine de-a lungul vremii!Cu toate astea, oricât de mult m-ar dispreþui ei, trãsãturi puter-nice ale caracterului lor s-au împletit cu ale mele.

Adânc înfipt în frageda pruncie ºi tinereþe a oraºului de cãtreaceºti doi bãrbaþi cinstiþi ºi plini de energie, neamul nostru arãmas de atunci aici, mereu respectabil, fãrã sã fi fost vreodatãdezonorat, din câte ºtiu eu, de vreunul dintre membrii sãi; pe dealtã parte însã, timp de douã generaþii nu a sãvârºit nici o faptãmemorabilã ºi nici nu a fãcut ceva care sã atragã în vreun felatenþia opiniei publice. Treptat, aproape cã au devenit nevãzuþi,la fel cum casele vechi, ici ºi colo, sunt îngropate pânã la streºinide noile straturi de pãmânt. Din tatã în fiu, vreme de peste unveac, înaintaºii mei au fost marinari. În fiecare generaþie, un

cãpitan încãrunþit se retrãgea de pe vas la cãminul sãu, în timpce un bãiat de paisprezece ani îºi ocupa locul ce i se cuvenea înfaþa catargului, þinând piept valurilor sãrate ºi vântului, pe carele îmblânziserã înainte tatãl ºi bunicul lui. La vremea cuvenitã,bãiatul trecea de pe punte în cabina de comandã, îºi petreceaaici furtunoasa maturitate, pentru ca apoi sã se întoarcã din co-lindarea în jurul lumii, aºteptând sã îmbãtrâneascã, sã moarã ºisã-ºi amestece apoi cenuºa cu pãmântul natal. Aceastã strânsãlegãturã a familiei cu un singur loc, de la naºtere ºi pânã lamoarte, creeazã între fiinþa umanã ºi acel loc o afinitate ce nuþine nici de farmecul peisajului, nici de circumstanþele moralece-l înconjoarã. Aici nu e vorba de dragoste, ci de instinct. Noiilocuitori — veniþi ei înºiºi, sau bunicii ori nepoþii lor din alte þãri— nu au dreptul sã se numeascã salemiþi, ei nu au nici mãcaridee despre tenacitatea de scoicã cu care un vechi colonist ajunsla treia generaþie se agaþã de locul unde generaþiile dinaintea luiau fost îngropate. Fãrã îndoialã cã locul acela nu-i oferã nici unfel de bucurii, cã este sãtul de vechile case de lemn, de noroi ºide praf, de împrejurimile monotone ºi de lipsa sentimentelor, devântul rece de la rãsãrit ºi de atmosfera socialã încã ºi mai rece;toate acestea ºi orice alte defecte pe care le-ar putea vedea sauºi le-ar putea închipui nu pot aduce nimic în plus. Farmecul con-tinuã sã existe la fel de puternic, ca ºi cum locul natal ar fi unparadis terestru. Aºa a fost ºi în cazul meu. Am simþit aproape cape un destin nevoia de a face din Salem cãminul meu, astfelîncât amestecul de trãsãturi fizice ºi morale atât de cunoscuteaici — acum pot spune cã, pe mãsurã ce câte unul dintrereprezentanþii neamului meu îºi ocupa locul în mormântul sãu,altul îºi începea marºul pe Strada Principalã — sã poatã fi vãzutºi recunoscut în vechiul oraº ºi în timpul modestei mele vieþi.Chiar ºi acest sentiment stã dovadã cã legãtura care a devenitnesãnãtoasã ar trebui întreruptã, în cele din urmã. Naturaumanã n-ar putea înflori, la fel ca ºi un cartof, dacã ar fi plantatãºi replantatã timp de mai multe generaþii în acelaºi sol secãtuit.Copiii mei s-au nãscut în alte locuri ºi, în mãsura în care le voiputea controla destinul, am sã le mut rãdãcinile într-un pãmântcu care nu sunt obiºnuiþi.

15Litera stacojie

Nathaniel Hawthorne16

Plecarea mea din vechiul prezbiteriu s-a datorat mai cuseamã unui ataºament straniu, pasiv ºi lipsit de bucurie faþã deoraºul meu natal, sentiment care m-a determinat sã ocup un locîn clãdirea de cãrãmidã a Unchiului Sam, când aº fi putut la felde bine sã mã duc în altã parte. Destinul mã urmãrea. Nu eranici prima, nici a doua oarã când plecam — ºi pãrea cã o sã fiepentru totdeauna — însã mã întorceam, la fel ca o monedã falsã,sau ca ºi cum Salemul ar fi reprezentat pentru mine în modinevitabil centrul universului. Aºadar, într-o bunã zi, am urcattreptele de granit, având în buzunar numirea semnatã dePreºedinte, ºi am fost prezentat grupului de domni care urmau sãmã ajute cu dificilele responsabilitãþi ce-mi reveneau ca inspec-tor ºef al vãmii.

Am mari îndoieli — sau mai degrabã nu mã îndoiesc deloc —cã vreunul dintre funcþionarii publici din Statele Unite fie eicivili, sau militari au avut vreodatã în subordine un asemeneacorp de veterani patriarhal, cum mi s-a întâmplat mie. Când m-amuitat la ei, am aflat rãspunsul la întrebarea unde s-ar putea aflacel mai bãtrân locuitor. Timp de douãzeci de ani, poziþia inde-pendentã a colectorului þinuse vama din Salem în afara vârteju-lui de vicisitudini politice, care fac de obicei atât de fragilãmenþinerea unui post oficial. Un soldat — cel mai distins dintresoldaþii Noii Anglii — a stat neclintit pe piedestalul serviciilorsale galante, având el însuºi siguranþã datoritã înþeleptei tole-ranþe a administraþiilor succesive, în timpul cãrora îºi pãstrasepostul, reuºind sã-ºi protejeze subordonaþii în multe ore deprimejdii ºi emoþii. Generalul Miller era un conservator convins,era un om a cãrui naturã generoasã era influenþatã deobiºnuinþã. Ataºându-se foarte tare de figurile familiare, sehotãra cu greu sã facã schimbãri, chiar dacã în felul acesta s-ar fiadus în mod neîndoios îmbunãtãþiri considerabile. De aceea, înmomentul în care mi-am luat în primire postul, am gãsit câþivaoameni, ºi aceia în vârstã. Erau în mare parte bãtrâni cãpitani devas care, dupã ce bãtuserã toate mãrile lumii ºi þinuserã piept cuvitejie loviturilor puternice ale vieþii, fuseserã aruncaþi, în celedin urmã, în acest loc liniºtit, unde, nefiind deranjaþi decât de

17Litera stacojie

neliniºtea periodicã a alegerilor prezidenþiale, descoperiserã cutoþii un nou mod de existenþã. Deºi nu erau mai puþin atinºidecât alþii de bãtrâneþe ºi infirmitãþi, ei aveau cu siguranþã vreuntalisman sau altceva care þinea moartea la distanþã. Doi sau treidintre ei, dupã cum mi s-a spus, fiind suferinzi de gutã ºi reuma-tism, sau poate chiar imobilizaþi la pat, n-au gândit nici unmoment cã ºi-ar putea face apariþia la vamã pentru o bunãbucatã din an; însã dupã o iarnã de trândãvealã, ieºeau sã seîncãlzeascã la soarele cãlduþ din mai sau iunie, se îndreptau mol-com spre ceea ce numeau îndatoriri ºi, dupã bunul lor plac, sereîntorceau în pat. Trebuie sã mã declar vinovat de a fi scurtatviaþa publicã a mai multor asemenea venerabili slujitori ai repu-blicii. La propunerea mea, li s-a dat dreptul sã se odihneascãdupã o muncã atât de asiduã, ºi curând dupã aceea — ca ºi cumsingurul lor principiu în viaþã ar fi fost zelul de a-ºi sluji þara, ceeace ºi cred cã era — s-au retras într-o lume mai bunã. Pentrumine a reprezentat o pioasã mângâiere faptul cã, graþie inter-venþiei mele, au avut suficient timp sã se cãiascã pentru rãul ºipracticile corupte pe care, în chip firesc, se presupune cã oricefuncþionar vamal le-a înfãptuit. Se ºtie cã nici uºa din faþã ºi nicicea din spate a vãmii nu dau spre calea ce duce cãtre paradis.

Majoritatea funcþionarilor mei erau whigi4. A fost un norocpentru onorabila lor grupare faptul cã noul inspector nu erapolitician ºi, cu toate cã în principiu era un democrat convins,nu obþinuse ºi nu pãstra postul ca urmare a unor servicii politice.Dacã ar fi fost altfel, dacã un politician activ ar fi fost numit într-unastfel de post influent, pentru a-ºi asuma uºoara sarcinã de a seîmpotrivi unui colector whig, pe care infirmitãþile l-ar fi împie-dicat sã-ºi îndeplineascã personal atribuþiile de serviciu, poate cãnici un om din vechea gardã nu ar mai fi respirat aerul vieþii ofi-ciale la o lunã dupã ce îngerul exterminator ar fi urcat treptelevãmii. Potrivit regulilor cunoscute în aceastã privinþã, un politi-cian nu ºi-ar fi fãcut decât datoria, trimiþând toate aceste capeteîncãrunþite sub tãiºul ghilotinei. Era destul de evident faptul cã

4 În America, membri ai Partidului Republican, în Anglia echiva-lent al liberalilor.

aceºti bãtrâni se temeau cã un act atât de grosolan îmi stãtea înputeri. Mã durea, dar în acelaºi timp mã amuza sã constat spaimace însoþea venirea mea, sã vãd un obraz brãzdat de vitregiilevremii timp de o jumãtate de veac, devenind palid la vedereaunui individ atât de inofensiv ca mine, sã simt, atunci când unuldintre ei mi se adresa, tremurul unei voci care, în vremuri demult apuse, fusese obiºnuit sã urle printr-o pâlnie, îndeajuns deputernic cât sã-l reducã la tãcere pe însuºi Boreus5. Aceºtibãtrâni extraordinari ºtiau cã, dupã toate regulile stabilite —îngreunate în privinþa unora de lipsa lor de eficienþã în afaceri —,ar fi trebuit sã lase locul unor oameni mai tineri, mai ortodocºiîn politicã, într-un cuvânt, mai potriviþi decât ei sã-l slujeascã peUnchiul Sam. O ºtiam ºi eu, însã nu aveam puterea de a acþionaîn consecinþã. Ca atare, spre preameritata mea discreditare ºi îndetrimentul conºtiinþei mele de funcþionar, ei au continuat, petimpul numirii mele, sã se plimbe de-a lungul cheiurilor ºi sã setârascã în sus ºi în jos pe treptele vãmii. κi petreceau o bunãparte din timp moþãind în colþurile lor obiºnuite, cu scaunelelãsate pe spate ºi sprijinite de perete, trezindu-se totuºi o datãsau de douã ori într-o dimineaþã pentru a se plictisi unul pecelãlalt cu aceleaºi poveºti marinãreºti pe care le istorisiserã desute de ori, cu aceleaºi glume rãsuflate, care deveniserã pentru eiun fel de coduri general cunoscute.

Cred cã au descoperit foarte repede faptul cã noul inspectornu era primejdios. Aºadar, cu inima uºuratã ºi cu conºtiinþamulþumitã cã sunt folositori — mãcar lor înºiºi, dacã nu ºiscumpei noastre þãri — aceºti bãtrâni venerabili ºi-au asumatdiferitele formalitãþi oficiale ce le-au revenit. Plini de înþelepciu-ne, aruncau priviri iscoditoare din spatele ochelarilor. Cât detare se agitau pentru lucruri fãrã importanþã, ºi în chip uimitor,cum lãsau sã le scape printre degete câteodatã chestiunile cuadevãrat importante! De câte ori li se întâmpla un asemeneaghinion — de exemplu, un vagon de marfã valoroasã de contra-bandã era debarcat la þãrm, chiar în miezul zilei ºi chiar sub nasul

Nathaniel Hawthorne18

5 Zeul vânturilor de nord, în mitologia anticã.

lor nebãnuitor — nimic nu putea întrece vigilenþa ºi graba cucare ei se apucau sã încuie ºi sã asigure cu sfoarã ºi peceþi decearã orice cale de acces cãtre vasul contrabandist. În locul uneimustrãri pentru neglijenþa lor anterioarã, situaþia pãrea maidegrabã sã cearã un elogiu pentru precauþia lor meritorie, dupãrãul care fusese deja înfãptuit, ºi o recunoaºtere a zelului promptde care dãduserã dovadã atunci când nu mai era nimic de fãcut!

Exceptând cazul în care oamenii sunt din cale-afarã de deza-greabili, am prostul obicei de a mã ataºa de ei. Partea mai bunãa caracterului tovarãºului meu, dacã existã o asemenea parte,este aceea pe care o remarc în primul rând ºi dupã care judecomul. Cum majoritatea acestor vârstnici inspectori vamali aveauºi calitãþi bune, ºi cum aveam faþã de ei o poziþie paternã ºi pro-tectoare, acest lucru favoriza dezvoltarea unor sentimente pri-eteneºti, aºa cã în curând am ajuns sã þin la toþi. Era plãcut, îndimineþile de varã — când cãldura dogoritoare ce aproape cãtopea restul naturii umane transfera trupurilor lor pe jumãtateamorþite doar o undã de cãldurã —, era plãcut, spuneam, sã-iasculþi trãncãnind la intrarea din spate; o parte din ei se spri-jineau de perete, ca de obicei, în vreme ce poantele rãsuflate aleunor generaþii trecute le curgeau spumoase de pe buze, însoþitede râsete. Voia bunã a bãtrânilor aduce mult cu veselia copiilor,înþelepciunea ºi simþul profund al umorului nu au nimic de-aface cu ea; în ambele cazuri, este doar o sclipire care rãmâne lasuprafaþã ºi dã un aspect vesel ºi însorit atât crengii verzi, cât ºitrunchiului uscat ºi putred. În primul caz, e vorba de o sclipireveritabilã, în celãlalt, seamãnã mai mult cu strãlucirea fosfores-centã a lemnului putrezit.

Ar fi o mare nedreptate, ºi cititorul ar trebui sã înþeleagã asta,dacã i-aº prezenta pe toþi vârstnicii dar extraordinarii mei pri-eteni ca pe niºte ramoliþi. În primul rând, nu toþi colaboratoriimei erau bãtrâni; se aflau printre ei bãrbaþi în putere, cu abilitãþiºi o energie remarcabilã, întru totul superiori unui mod slugarnicºi lipsit de viaþã pe care destinul lor nedrept li-l hãrãzise. În plus,buclele albite de vreme se dovedeau de multe ori a fi numaiacoperiºul de stuf sub care se afla o minte ce încã funcþiona. În

19Litera stacojie

Nathaniel Hawthorne20

ceea ce-i priveºte însã pe cei mai mulþi dintre veteranii mei, nuvoi face nici o greºealã dacã îi voi caracteriza drept un grup debãtrâni plicticoºi, care nu adunaserã nimic demn de a fi pãstratde pe urma variatei lor experienþe de viaþã. Pãreau sã fi pierduttoatã sãmânþa de aur a înþelepciunii practice pe care avuseserãocazia s-o recolteze în nenumãrate rânduri, reuºind sã pãstrezenumai plevuºca. Vorbeau cu mult mai mult interes ºi plãceredespre micul dejun ori prânzul de ieri, azi sau mâine, decâtdespre un naufragiu de acum patruzeci sau cincizeci de ani ºitoate minunile lumii pe care le vãzuserã în tinereþea lor.

Pãrintele vãmii — patriarhul nu numai al acestui mic plutonde funcþionari, ci, îndrãznesc sã spun, al respectabilului corp devameºi portuari de pe întreaga întindere a Statelor Unite — eraun anumit inspector permanent. Putea fi numit pe drept cuvântfiul legitim al sistemului fiscal, crescut în puf, sau mai bine zis,nãscut în purpurã, de vreme ce tatãl sãu, colonel pe vremeaRevoluþiei, fost colector vamal al portului, crease un asemeneapost pentru el ºi îl numise în funcþie, cu atâta timp în urmã, încâtmai erau în viaþã prea puþini oameni care sã-ºi fi putut aduceaminte. Atunci când l-am cunoscut, inspectorul acesta era unom de vreo optzeci de ani ºi, cu siguranþã, unul dintre cele maideosebite specimene de longevitate pe care le-ai putea întâlniîntr-o viaþã. Cu obrazul înflorit, silueta bine clãditã, îmbrãcatîntr-o elegantã hainã albastrã cu nasturi strãlucitori, cu un mersvioi ºi apãsat, ºi cu un aspect robust ºi sãnãtos, pãrea — nu tânãr,fireºte — însã o nouã minune a Mamei Natura, o apariþie cu chipde om, pe care nici vârsta ºi nici infirmitãþile nu ar fi putut-oatinge. Vocea ºi râsul lui, care pãstrau un ecou etern în clãdireavãmii, nu aveau nimic din rostirea tremuratã sau cotcodãcitulunui bãtrân, ci ieºeau cu putere din plãmânii lui, ca ºi cântatulunui cocoº sau ca un sunet de trâmbiþã. Dacã-l priveai numai ca animal — ºi nu prea aveai la ce altceva sã te uiþi —, era un element ce-þi oferea satisfacþii, din pricina constituþiei sale sãnãtoase ºi viguroase cât ºi a capacitãþii de a gusta, la oasemenea vârstã, toate sau aproape toate plãcerile la care visasesau pe care ºi le-ar fi putut imagina vreodatã. Viaþa sigurã ºi

lipsitã de griji pe care o ducea la vamã, cu un venit constant ºicu foarte rare ºi slabe temeri c-ar fi putut vreodatã fi înlãturat, afãcut, cu siguranþã, ca timpul sã treacã mai uºor peste el. Cauzelemai puternice ºi adevãrate se aflau totuºi în rara perfecþiune anaturii sale animale, în proporþiile moderate ale intelectului ºi înadausul neînsemnat de ingrediente morale ºi spirituale, acestedin urmã calitãþi fiind într-adevãr suficiente pentru a-l împiedi-ca pe bãtrânul gentleman sã umble în patru labe. Nu avea delocputere de gândire, nici profunzime a sentimentelor, nici sensibi-litãþi supãrãtoare, pe scurt, nimic în afara unor instincte comunecare, completate de un temperament vesel, dezvoltat firesc dinbunãstarea lui fizicã, îi foloseau în mod respectabil ºi spre mulþu-mirea generalã în loc de inimã. Avusese trei soþii, toate moarte,fusese tatãl a douãzeci de copii, dintre care cei mai mulþi seîntorseserã ºi ei în þãrânã la vârste fragede, sau unii chiar lamaturitate. Ne-am fi putut aºtepta ca acesta sã fie un motiv sufi-cient de puternic pentru a aduce mâhnire chiar ºi în sufletul celmai însorit, nu ºi în cazul bãtrânului nostru inspector. Un singursuspin era suficient pentru a alunga povara acestor dureroaseamintiri. În clipa urmãtoare era gata de miºcare, asemenea unuicopilaº, mult mai dispus decât tânãrul secretar al colectoruluicare, la cei nouãsprezece ani ai sãi, era de departe cel mai tânãrºi mai serios dintre cei doi.

Îl priveam ºi îl analizam pe acest personaj patriarhal cu o maimare curiozitate decât aº fi putut arãta faþã de orice altã fiinþãumanã ce s-ar fi oferit atenþiei mele. Era într-adevãr un fenomenrar. Atât de perfect dintr-un punct de vedere, atât de superficial,de alunecos, de insesizabil, o nonentitate absolutã în orice altaspect. Concluzia mea era cã nu avea nici inimã, nici suflet, niciminte, nimic, dupã cum am mai spus, în afarã de instincte. ªitotuºi, cele câteva elemente ce-i compuneau caracterul fuseserãîmbinate cu atâta mãiestrie, încât nu puteai desluºi la el niciurmã de defecte, ºi, în ceea ce mã priveºte, eram mulþumit cuceea ce gãsisem la el. Putea fi dificil — lucru care se ºi întâmpla— sã-þi imaginezi ce ar putea face el pe lumea cealaltã, aºa teres-tru ºi senzual cum pãrea; cu siguranþã însã cã existenþa lui aici,

21Litera stacojie

dacã s-ar fi terminat o datã cu ultima suflare, nu-i fusese dãruitãfãrã bunãtate ºi fãrã responsabilitãþi morale mai înalte decât ace-lea ale vitelor de pe câmp, dar cu un orizont mai mare de bucuriidecât al acestora ºi cu toatã binecuvântata lor imunitate faþã detristeþile ºi durerile bãtrâneþii.

Un aspect în care era avantajat faþã de fraþii sãi cu patrupicioare era capacitatea lui de a-ºi aminti de mesele bune ce-iaduseserã o parte considerabilã de fericire în viaþã. Pasiunea luipentru bucate era o calitate deosebit de agreabilã ºi a-l auzivorbind despre fripturã era la fel de apetisant ca ºi o murãturãsau o stridie. Cum nu avea o altã calitate mai deosebitã ºi nu sa-crifica sau nu vicia vreun dar spiritual prin faptul cã-ºi puneatoatã energia ºi vitalitatea în slujba mulþumirii pântecului sãu,îmi fãcea întotdeauna plãcere sã-l aud vorbind despre peºte,pasãre sau diferite sortimente de carne ºi cele mai bune metodede a le prepara. Amintirile sale despre o masã reuºitã, oricât deîndepãrtatã ar fi fost data banchetului, reuºeau sã ne trezeascã înnãri aroma de porc sau de curcan. Îi rãmãseserã în cerul guriiarome ce dãinuiau acolo de ºaizeci sau ºaptezeci de ani ºi pãreaula fel de proaspete ca ºi friptura de oaie pe care o savurase îndimineaþa respectivã. L-am auzit plescãind din buze în timp cevorbea despre dineuri la care participaserã invitaþi care cu toþii,mai puþin el, erau de mult hranã pentru viermi. Era un lucruminunat sã observi cum fantomele unor mese ce se desfãºuraserãcu mult timp în urmã se iveau tot timpul în faþa lui, fãrã mâniesau rãzbunare, ci încercând parcã sã-ºi arate recunoºtinþa pentruaprecierea de odinioarã ºi cãutând sã renascã o serie nesfârºitã depetreceri, în acelaºi timp himerice ºi carnale. O fripturã de vitã,o pulpã de viþel, un cotlet de porc, un anume tip de pui sau uncurcan demn de laude deosebite care-i împodobiserã masa învremea lui Adams cel bãtrân6 îi rãmãseserã în minte, în timp cetoate experienþele pe care ulterior neamul nostru le-a trãit, ca ºitoate evenimentele care i-au luminat sau întunecat viaþa per-sonalã au trecut peste el, lãsând la fel de puþine urme ca ºi briza

Nathaniel Hawthorne22

6 John Adams, preºedinte al Statelor Unite între 1797-1801.

vremelnicã a mãrii. Cel mai tragic eveniment din viaþa lui, dincâte am înþeles, a fost o întâmplare neplãcutã cu o anumitãgâscã, ce trãise ºi murise cu douãzeci sau patruzeci de ani înurmã, o gâscã ce avea un aspect promiþãtor, dar care la masã sedovedise atât de tare, încât cuþitul de tãiat nu reuºise sã facã nicio impresie asupra carcasei, în cele din urmã neputând fi tãiatãdecât cu o secure ºi un ferãstrãu.

E vremea sã pãrãsim acest portret, deºi aº fi fost bucuros sãstãrui ceva mai mult asupra lui, cãci dintre toþi oamenii pe carei-am cunoscut vreodatã, acest individ era cel mai potrivit pentrupostul de funcþionar vamal. Majoritatea oamenilor, din cauze pecare nu am aici destul loc sã le analizez, au probleme morale dinpricina acestui mod deosebit de viaþã. Vechiul inspector era însãincapabil de aºa ceva ºi, dacã ar mai fi încã în funcþie, ar fi la felde bun ca atunci ºi s-ar aºeza la masã cu acelaºi apetit.

Mai existã o figurã fãrã de care galeria mea de portrete alelucrãtorilor din vamã ar fi în mod hilar incompletã, însã avândpuþine ºanse de a-i creiona un profil, nu mi-a rãmas decât sã-ischiþez un contur sumar. Este vorba de colector, galantul nostrugeneral, care, dupã o carierã militarã sclipitoare, în urma cãreiaguvernase un teritoriu sãlbatic din Vest, se stabilise în oraºul nos-tru cu douãzeci de ani în urmã, pentru a-ºi petrece ultimii ani aiunei vieþi variate ºi onorabile. Bravul soldat ajunsese la vârsta —dacã nu o ºi depãºise deja — de ºaptezeci de ani ºi îºi urma ceeace-i mai rãmãsese din marºul terestru, apãsat de durerile pe carenici mãcar muzica marþialã a amintirilor sale revigoratoare nureuºeau sã i-o mai uºureze. Pasul lui, ce fusese în frunte atuncicând era activ, era acum paralizat. Acum reuºea sã urce cu maregreutate ºi multe dureri treptele vãmii, numai cu ajutorul unuiservitor ºi sprijinindu-ºi cu putere mâna pe rampa de fier a scãrii,dupã care strãbãtea cu mare efort încãperea ca sã ajungã laobiºnuitul sãu fotoliu de lângã ºemineu. Acolo obiºnuia el sãstea, urmãrind cu o privire seninã dar oarecum înceþoºatã pe ceicare intrau ºi ieºeau, printre hârtiile care foºneau, rostirea dejurãminte, discuþiile despre afaceri ºi obiºnuitele conversaþii debirou; toate aceste sunete ºi întâmplãri pãreau sã-i afecteze

23Litera stacojie

simþurile într-un mod destul de confuz, pãtrunzând destul degreu în sfera intimã a gândurilor sale. Chipul lui, în poziþie derepaus, pãrea blând ºi amabil. Dacã i se dãdea atenþie, pe chip îistrãlucea o expresie de curtenie ºi interes, dovedind cã era cevaluminos în el ºi cã doar mediul exterior ce-i înconjura fãcliaminþii împiedica razele interioare sã iasã. Pe mãsurã ce pãtrun-deai mai adânc în structura minþii sale, constatai cât este desãnãtoasã. Când nu mai era nevoit sã vorbeascã sau sã asculte —ambele operaþii cerându-i un oarecare efort — faþa lui reveneala liniºtea veselã de dinainte. Privirea lui nu avea nimic trist, cãci,deºi era lipsitã de viaþã, nu avea nimic din imbecilitatea specificãsenilitãþii. Structura sa fizicã, puternicã ºi robustã în tinereþe, nucãzuse încã în ruinã.

Sã observi ºi sã-i defineºti caracterul în condiþii atât de deza-vantajoase era o sarcinã la fel de grea cu aceea de a proiecta ºiconstrui în imaginaþie o veche fortãreaþã, cum ar fi Ticonderoga,dupã ce i-ai vãzut doar ruinele cenuºii. Ici ºi colo, din întâm-plare, pereþii puteau sã rãmânã aproape compleþi, însã în altelocuri se putea gãsi numai o movilã lipsitã de formã, împovãratãde ierburi ºi buruieni puternice, ce o nãpãdiserã în atâþia ani depace ºi neîngrijire.

Privind totuºi cu afecþiune la bãtrânul soldat — cãci oricât depuþin am fi comunicat, oricât de palide ar fi fost sentimentelemele faþã de el, la fel ca ale tuturor bipedelor ºi patrupedelor carel-au cunoscut, putea fi numit pe drept cuvânt aºa — reuºeam sãdiscern principalele trãsãturi ale portretului sãu. Era marcat cutoate nobilele ºi eroicele calitãþi care dovedeau cã nu printr-osimplã întâmplare, ci printr-un drept natural îºi câºtigase o bunãreputaþie. Spiritul lui, cred, nu ar fi putut fi vreodatã caracterizatde o activitate lesnicioasã; în orice perioadã a vieþii sale trebuiesã fi gãsit un impuls care sã-l punã în miºcare ºi, odatã stârnit,atâta vreme cât exista o þintã demnã de atins ºi obstacole pe caresã le depãºeascã, nu era el omul care sã renunþe sau sã se laseînvins. Focul ce-i invadase odinioarã trupul ºi care nu fusese încãstins nu era o scânteie strãlucitoare ºi atât, ci mai degrabã ostrãlucire puternicã, vizibilã, asemãnãtoare cu fierul care arde

Nathaniel Hawthorne24

într-un furnal. Prestanþã, putere, fermitate — asta exprimarepausul sãu, chiar ºi în starea de degradare în care se afla înperioada despre care vorbesc. Dar chiar ºi atunci, îmi pot imagi-na cã, sub puterea unei emoþii ce i-ar pãtrunde adânc înconºtiinþã — deºteptat de sunetul unei trompete, îndeajuns deputernic pentru a putea trezi toate energiile care nu se stinseserãîn el, ci erau numai amorþite —, era încã în stare sã-ºi lepedeinfirmitãþile ca pe un halat de bolnav ºi sã înlocuiascã bastonulbãtrâneþii cu o sabie de rãzboi, pentru a se ridica din nou laluptã. ªi într-un moment de o asemenea intensitate, atitudinealui ar fi rãmas tot calmã. Un asemenea spectacol nu putea fi rea-lizat totuºi decât în fantezie, nu putea fi anticipat ºi cu atât maipuþin dorit. Ceea ce vãzusem în el — la fel de clar ca înmeterezele indestructibile ale vechii fortãreþe Ticonderoga, dejapomenitã drept cea mai potrivitã comparaþie — erau semneleunei rezistenþe îndârjite ºi ferme care ar fi putut ajunge laîncãpãþânare în tinereþea lui, ale unei integritãþi care, la fel ca ºicelelalte însuºiri ale sale, iau forma unei mase greoaie, la fel denemaleabilã ºi greu de manevrat ca o tonã de minereu de fier, aleunei bunãvoinþe pe care, în ciuda cruzimii cu care-ºi condusesesoldaþii în atacurile la baionetã de la Chipewa ºi Fort Erie, o con-sider la fel de sincerã ca ºi aceea ce o nutresc filantropii polemiºtiai epocii. A ucis oameni cu mâna lui, din câte am aflat, iaraceºtia cãzuserã, fãrã îndoialã, ca firele de iarbã în bãtaia secerei,în faþa loviturilor ce moºteniserã energia triumfãtoare a spiritu-lui sãu; oricât de puternic ar fi fost, n-a existat vreodatã atâtacruzime în inima lui, cât sã poatã ºterge pulberea de pe aripaunui fluture. N-am cunoscut vreodatã un om la a cãrui genero-zitate înnãscutã sã pot apela cu mai mare încredere.

Multe caracteristici — inclusiv acelea care au contribuit con-siderabil sã dea asemãnare unei schiþe de portret — mai dis-pãruserã sau se estompaserã înainte de a-l cunoaºte pe general.Toate însuºirile ce au un caracter decorativ sunt de obicei celemai evanescente; natura nu împodobeºte ruinele umane cumuguri de frumuseþe proaspãtã, care sã-ºi aibã rãdãcinile ºi sã sehrãneascã din crãpãturile ºi fisurile stricãciunilor, aºa cum

25Litera stacojie

Nathaniel Hawthorne26

seamãnã plante cãþãrãtoare printre ruinele fortãreþei de laTiconderoga. Totuºi, în ceea ce priveºte frumuseþea ºi graþia,existau elemente ce meritau a fi remarcate. O razã de umor sestrecura din când în când prin vãlul opac ºi strãlucea în mod plã-cut pe feþele noastre. O urmã de eleganþã naturalã, rareori întâl-nitã în caracterul masculin dupã vârsta copilãriei ºi a primeitinereþi, se manifesta în preferinþa generalului pentru flori ºi par-fumul acestora. S-ar putea bãnui cã un bãtrân soldat preþuieºtenumai laurul însângerat de pe fruntea lui, se pare însã cã acumne aflam în faþa unuia care avea calitatea de a aprecia lumea flo-rilor, la fel ca o fatã.

Acolo, lângã ºemineu, era locul unde obiºnuia sã steabãtrânul general; asta în timp ce inspectorul — deºi foarte rar îºiasuma sarcina dificilã de a intra în conversaþie cu el — preferasã stea la distanþã ºi sã-i priveascã chipul liniºtit ºi aproape ador-mit. Pãrea sã se afle departe de noi, cu toate cã îl vedeam la câþi-va paºi distanþã; îndepãrtat, cu toate cã treceam pe lângã fotoliullui; inaccesibil, cu toate cã, dacã am fi întins mâna, am fi atins-ope a lui. Poate cã trãia o viaþã mai realã în lumea gândurilor luidecât în mediul total nepotrivit din biroul colectorului.Desfãºurarea unei parade, tumultul unei bãtãlii, vechea ºi eroicamuzicã pe care o auzise cu treizeci de ani în urmã — asemeneascene ºi sunete îi erau încã vii în minte. Între timp, negustorii ºipatronii de vase, funcþionarii dichisiþi ºi marinarii neciopliþiintrau ºi ieºeau. Agitaþia pe care o presupunea viaþa comercialãde la vamã îl învãluia cu murmurul ei, dar generalul nu pãrea sãaibã vreo relaþie nici cu oamenii, nici cu activitãþile lor. Era la felde puþin potrivit cu locul acesta cum ar fi fost o veche spadã —acum ruginitã, dar care fusese cândva folositã pe câmpul deluptã ºi care încã mai strãlucea — printre cãlimãrile, dosarele ºiriglele din lemn de mahon de pe pupitrul vicecolectorului.

Un lucru mã ajuta mult sã reînnoiesc ºi sã recreez imagineaacestui viteaz soldat de la frontiera statului Nicaragua — un omde o simplã dar adevãratã energie. Era amintirea memorabilelorsale cuvinte „Voi încerca, sir!”, rostite în preajma unei acþiunidisperate ºi eroice ºi care exprimã spiritul îndrãznelii Noii Anglii,

27Litera stacojie

înþelegând toate pericolele ºi înfruntându-le pe toate. Dacã înþara noastrã vitejia ar fi rãsplãtitã prin onoruri heraldice, acestecuvinte, care par atât de uºor de spus, dar pe care numai el aºtiut sã le rosteascã în faþa unei sarcini atât de primejdioase ºi deglorioase, ar fi cel mai bun ºi mai potrivit moto pentru blazonulgeneralului.

Ar fi de mare folos pentru sãnãtatea moralã ºi intelectualã aunui om ca acesta sã aibã parte în mod regulat de compania unorindivizi diferiþi de el, care sã nu fie interesaþi de scopurile lui ºi sãse vadã nevoit sã renunþe la propriile obiceiuri pentru a le apre-cia sfera de interes ºi calitãþile. Întâmplãrile din viaþa mea mi-auoferit de nenumãrate ori acest avantaj, însã niciodatã într-unmod mai variat ºi mai convingãtor decât în perioada slujbei melela vamã. Posibilitatea de a observa caracterul unui anumit ommi-a dat o nouã idee despre talent. Avea în primul rând calitãþileunui om de afaceri: era prompt, cu o minte ascuþitã ºi clarã ºi unochi ce vedea toate încurcãturile ºi capacitatea de a facelucrurile sã disparã ca ºi cum ar fi fost atinse de o baghetã ma-gicã. Crescut încã de mic în vamã, aceasta reprezenta câmpul luiobiºnuit de activitate, ºi nenumãratele complicaþii ale vieþii deafaceri, atât de obositoare pentru un neiniþiat, aveau pentru elregularitatea unui sistem înþeles pe deplin. În concepþia mea elera reprezentantul ideal al categoriei din care fãcea parte. Elreprezenta însãºi vama, sau, în orice caz, era axul care punearoþile în miºcare, cãci într-o instituþie ca aceasta, undefuncþionarii sunt numiþi pentru a-ºi sluji propriile interese ºiscopuri ºi doar în rare ocazii datoritã capacitãþii lor de a-ºiîndeplini sarcinile, ei trebuie sã caute în altã parte îndemânareace le lipseºte. ªi astfel, ca urmare a necesitãþii, omul nostru deafaceri atrãgea, la fel cum un magnet atrage pilitura de oþel,toate greutãþile pe care le întâmpinau ceilalþi. Cu un aer condes-cendent ºi o toleranþã binevoitoare faþã de stupiditatea noastrã— care în mintea lui trebuie sã fi pãrut un fel de crimã — reuºeaca, printr-o simplã atingere cu degetul, sã facã lucrurile deneînþeles clare ca lumina zilei. Negustorii nu-l preþuiau mai

puþin ca noi, prietenii lui ezoterici. Avea o integritate de ne-zdruncinat, era mai mult un fel de lege a naturii, decât o alegeresau un principiu, cãci pentru o minte atât de clarã ºi precisã ca alui, condiþia principalã nu putea fi alta decât cinstea ºi dreptateaîn administrarea afacerilor. O patã pe conºtiinþã, cauzatã de unlucru care ar fi intrat în sfera lui de atribuþii, l-ar fi deranjat la felde tare, însã într-un mod mult mai serios, ca ºi o greºealã în ba-lanþa unui cont, sau o patã de cernealã pe pagina albã a unui re-gistru de contabilitate. Într-un cuvânt — ºi acesta este un caz rarîn viaþa mea — am întâlnit în el un om întru totul adaptat situ-aþiei în care afla.

Aceºtia erau câþiva dintre oamenii cu care aveam legãturi înmomentul acesta. M-am lãsat pe mâna Providenþei care m-aaºezat într-o poziþie ce avea atât de puþine legãturi cu vechilemele obiceiuri ºi m-am apucat sã trag serios din ea toate foloase-le posibile. Dupã relaþia mea de muncã ºi planuri irealizabile cuvisãtorii fraþi de la Brook Farm, dupã ce trãisem vreme de trei anisub influenþa subtilã a unui intelect precum cel al lui Emerson,dupã acele zile de sãlbãticie ºi libertate petrecute împreunã cuEllery Channing la Assabeth, dupã discuþiile cu Thoreau desprecopaci ºi relicve indiene, în schitul lui de la Walden, dupã cedevenisem mai pretenþios având contact cu rafinamentul clasical culturii lui Hillard, dupã ce mã lãsasem invadat de simþ poe-tic lângã vatra lui Longfellow — venise acum vremea sã-miexercit alte calitãþi naturale ºi sã mã hrãnesc cu niºte lucruripentru care nu avusesem pânã atunci apetit. Chiar ºi bãtrânulinspector era bine venit, ca o schimbare de regim pentru un omcare-l cunoscuse pe Alcott. Mi s-a pãrut cã, într-o anumitã mã-surã, faptul cã m-am putut amesteca imediat cu oameni de dife-rite calitãþi, fãrã sã scot vreun sunet la o asemenea schimbare, arfi dovada unei firi echilibrate, cãreia nu-i lipsea nimic esenþial.

Literatura, încercãrile ºi obiectele ei se bucurau acum depuþinã consideraþie în ochii mei. În aceastã perioadã îmi pãsaprea puþin de cãrþi, le simþeam departe de mine. Natura — cuexcepþia celei umane —, cea care se dezvoltã în cer ºi pe pãmânt,îmi era într-un anume sens ascunsã ºi toatã plãcerea imaginarã

Nathaniel Hawthorne28

cu care o înzestrasem acum dispãruse. Orice dar, orice simþ carenu pierise zãcea în mine lipsit de viaþã ºi redus la tãcere. Ar fi fostun lucru trist ºi nespus de dureros dacã n-aº fi fost conºtient cãîmi stãtea în puteri sã readuc la viaþã tot ce fusese valoros în tre-cut. Probabil cã n-aº fi putut duce o astfel de viaþã multã vreme,fãrã riscul de a deveni în mod permanent altceva decât fusesem,iar transformarea sã merite efortul. Am considerat aceastã etapãdoar o perioadã de viaþã tranzitorie. Întotdeauna am avut uninstinct profetic, am auzit o voce ce-mi ºoptea în ureche cã nupeste mult timp, atunci când o nouã transformare a obiceiurilorva fi esenþialã pentru binele meu, schimbarea va veni.

Între timp, mã aflam acolo, ca inspector fiscal ºi, din câte amînþeles, atât de bun pe cât trebuia. Un om înþelept, vizionar ºisensibil (chiar dacã ar fi avut de zece ori calitãþile inspectorului)poate deveni în orice moment un om de afaceri, dacã va vrea sã-ºidea osteneala. Colegii mei, ca ºi negustorii, armatorii ºi toþiceilalþi oficiali, cu care îndatoririle mele mã puneau în legãturã,nu mã vedeau într-o altã luminã ºi probabil nici nu mãcunoºteau sub un alt aspect. Cred cã nici unul dintre ei nu a cititvreodatã o paginã scrisã de mine ºi oricum n-ar fi pus mare preþpe mine, chiar dacã le-ar fi citit; nimic nu s-ar fi schimbat nici încazul în care acele pagini de prisos care au ieºit din mâna mea arfi fost scrise de o panã ca aceea a lui Burns sau Chaucer, fiecaredintre ei fiind pe vremea lui funcþionar vamal. Este o lecþie bunã— deºi poate fi una durã — ca un om care a visat sã devinãcunoscut în literaturã ºi se gândea deja sã-ºi asigure un loc prin-tre demnitãþile lumii sã iasã din cercul strâmt în care pretenþiileîi sunt recunoscute ºi sã constate cât de puþin însemnate suntpentru cei din afara acelui cerc toate lucrurile pe care el le-adobândit sau la care a visat. Nu ºtiu dacã am avut neapãratnevoie de o asemenea lecþie fie ca un avertisment, fie ca oadmonestare, însã pot spune cã am învãþat-o din plin ºi-mi faceplãcere sã mã gândesc cã adevãrul, aºa cum am ajuns eu sã-lînþeleg, nu mi-a pricinuit nici o durere ºi nici n-am simþit nevoiasã-l înlãtur cu un suspin. În ceea ce priveºte discuþiile literare, eadevãrat cã funcþionarul naval, un bãiat extraordinar care a

29Litera stacojie

intrat în funcþie o datã cu mine ºi a pãrãsit-o ceva mai târziu,obiºnuia sã mã atragã în discuþii pe una dintre temele dragi lui— Napoleon sau Shakespeare. Asistentul colectorului — untânãr care, dupã cum se ºoptea pe acolo, câteodatã acopereahârtia de scrisori a Unchiului Sam cu ceea ce, la câþiva metri dis-tanþã, semãna foarte tare a poezie — obiºnuia din când în cândsã-mi vorbeascã despre cãrþi ca despre un subiect ce mi-ar fiputut fi familiar. Cam astea erau relaþiile mele în materie de lite-raturã, ºi pot spune cu mâna pe inimã cã-mi erau suficiente.

Cum nu mai speram ca numele meu sã aparã pe prima paginãa unor cãrþi rãspândite în strãinãtate, zâmbeam la gândul cã el sebucura acum de o altã modã. Marcatorul vãmii îl imprima acumcu un ºablon ºi vopsea neagrã pe sacii de piper, pe coºuri de câr-mâz, pe cutii de trabucuri ºi pe baloturi cu tot felul de mãrfuritaxabile, ca semn cã toate aceste bunuri plãtiserã taxele ºi tre-cuserã în mod legal prin vamã. Purtatã de asemenea ciudatevehicule ale gloriei, vestea despre existenþa mea, atât cât numeleo poate purta, era rãspânditã în zone în care nu fusesem vreodatãºi unde sper cã nu va mai ajunge nicicând.

Însã trecutul nu murise. Foarte rar, gânduri care pãruserã atâtde pline de viaþã ºi de active, însã fuseserã o vreme reduse latãcere, reveneau la viaþã. Una dintre cele mai remarcabile ocaziicând obiceiurile mele din zile demult apuse m-a readus la viaþã afost aceea care mi-a îngãduit sã ofer publicului schiþa pe care oscriu acum, ca urmare a legii proprietãþii literare.

În cea de-a doua parte a clãdirii vãmii se aflã o încãpere mare,unde cãrãmida ºi grinzile goale nu au fost vreodatã acoperite culambriuri sau cu tencuialã. Edificiul — proiectat la origini pe oscarã adaptatã vechii activitãþi a comerciale a portului ºi în per-spectiva unei prosperitãþi viitoare ce nu avea sã se realizeze vreo-datã — cuprindea mult mai mult spaþiu decât le-ar fi fost nece-sar ocupanþilor sãi. Aceastã salã înaltã de deasupra aparta-mentelor colectorului a rãmas neterminatã pânã în ziua de azi, înciuda vechilor pânze de pãianjen ce festonau bârnele întunecate,pãrând sã aºtepte încã munca dulgherului ºi a zidarului. Într-uncapãt al încãperii, într-o adânciturã, erau niºte butoaie, puse

Nathaniel Hawthorne30

31Litera stacojie

unul peste altul, ce conþineau legãturi de documente oficiale.Mari cantitãþi de astfel de hârþoage zãceau îngrãmãdite pepodea. Era trist sã te gândeºti câte zile, sãptãmâni, luni ºi poateani de muncã se irosiserã pe aceste hârtii mucegãite, care acumerau doar o povarã inutilã pe pãmânt ºi fuseserã ascunse în acestcolþiºor uitat de lume, unde ochiul omenesc nu ar fi pãtruns. Darcâte teancuri de alte manuscrise — umplute nu cu plictisitoareformalitãþi oficiale, ci cu gândurile unor minþi inventive ºi cuefuziunile adânci ale unor inimi profunde — au ajuns deopotrivãsã fie uitate ºi, mai mult, fãrã sã slujeascã vreunui scop la vremealor, aºa cum mãcar o fãcuserã aceste mormane de hârtii ºi —lucrul cel mai trist — fãrã sã le fi asigurat autorilor lor existenþaconfortabilã pe care funcþionarii de la vamã o câºtigaserã de peurma acestor mâzgãleli fãrã valoare! Poate cã nu erau chiartotalmente lipsite de valoare, dacã le priveai ca pe niºte materi-ale ale istoriei locale. Aici puteau fi descoperite fãrã doar ºi poatestatistici referitoare la vechiul comerþ din Salem, ºi amintiri alefaimoºilor sãi negustori — bãtrânul King Derby, bãtrânul BillyGray, bãtrânul Simon Forrester — ºi mulþi alþi bogãtaºi ai vremii,ale cãror capete pudrate nici nu fuseserã bine puse în morminte,cã munþii lor de bogãþii ºi începuserã sã se clatine. Acum sepoate stabili cine au fost cei care au pus bazele aristocraþieiSalemului, pornind de la modestul ºi obscurul început al traficu-lui lor, în vremuri mult posterioare Revoluþiei, pânã în momen-tul în care copiii lor au ajuns sã moºteneascã un rang pe care-lconsiderã o veche achiziþie.

Nu sunt prea multe mãrturii referitoare la perioada dedinainte de Revoluþie; cele mai vechi documente ºi arhive alevãmii au fost se pare duse la Halifax, când toþi funcþionariiregelui au însoþit armata englezã în retragerea ei de la Boston.Acesta a fost pentru mine un motiv de regret, cãci, dacã ne-amîntoarce în timp pânã în vremea Protectoratului7, acele hârtii

7 Dupã detronarea Stuarþilor (1653-1659), Oliver Cromwell con-duce Anglia, în calitate de Lord-Protector, urmat pentru scurt timp defiul sãu Richard; este o perioadã de mare dezvolare economicã ºi cul-turalã pentru Noua Anglie.

Nathaniel Hawthorne32

probabil conþineau referinþe la oameni mai mult sau mai puþincunoscuþi ºi la obiceiuri strãvechi, care mi-ar fi fãcut tot atâtaplãcere ca ºi vechile sãgeþi indiene pe care le culesesem pe câm-pul din apropierea vechiului prezbiteriu.

Într-o zi ploioasã ºi lipsitã de activitãþi, am avut norocul sã faco descoperire de mare interes. În timp ce scotoceam ºi-mi bãgamnasul printre niºte teancuri de hârtii dintr-un colþ, rãsfoind câteun document, ºi citind numele unor vase ce zãceau de mult pefundul mãrilor, sau naufragiate pe cheiuri, ori ale unor negustoride care nu se mai auzise ºi care nu pot fi prea uºor descifrate pepietrele lor tombale acoperite de muºchi, în timp ce priveam latoate aceste lucruri cu tristeþe, obosit ºi fãrã prea mare interes, lafel cum privim cadavrul unei activitãþi moarte — ºi îmi foloseamfantezia, amorþitã de atâta lipsã de activitate, pentru a face sãrãsarã dintre aceste relicve imaginea vremurilor mai luminoaseale oraºului, de pe vremea când India mai era un þinut nou ºinumai Salemul cunoºtea drumul spre ea —, mi s-a întâmplat sãdau peste un mic pachet, învelit cu grijã într-o bucatã de perga-ment vechi ºi îngãlbenit. Plicul pãrea un document oficial dinvremuri foarte îndepãrtate, când conþopiºtii îºi aºterneau scrisulformal ºi riguros pe materiale mai rezistente decât cele de azi. Eraceva în el care mi-a stârnit instinctiv curiozitatea ºi m-a fãcut sãdesfac panglica roºie decoloratã din jurul pachetului, cu senti-mentul cã acolo urma sã iasã la ivealã o comoarã. Desfãcândînveliºul rigid de pergament, am vãzut cã era vorba de un certi-ficat semnat ºi sigilat de guvernatorul Shirley, prin care unanume Jonathan Pue era numit inspector al vãmilor regale înportul Salem din provincia Massachusetts. Îmi aminteam cãcitisem (probabil în analele lui Felt) un anunþ referitor lamoartea inspectorului Pue, ce se întâmplase cu vreo optzeci deani în urmã; citisem de asemenea într-un ziar din zilele noastre orelatare despre deshumarea rãmãºiþelor sale din cimitirul bise-ricii Sf. Petru, cu ocazia renovãrii acestui edificiu. Dacã îmi aducbine aminte nu mai rãmãsese nimic din respectabilul meu pre-decesor, cu excepþia unui schelet incomplet, câteva fragmentedin veºmintele lui ºi o perucã maiestuoasã care, spre deosebire de

33Litera stacojie

capul odinioarã împodobit, se conservase într-o manierã satis-fãcãtoare. Examinând însã hârtiile învelite în certificatul depergament, am descoperit mai multe urme ale activitãþilor inte-lectuale desfãºurate de domnul inspector Pue, ca ºi operaþiuni pecare le realizase acest cap, decât cele pe care le etala peruca friza-tã de pe venerabilul scalp cu pricina.

Pe scurt, era vorba de documente neoficiale, de naturã pri-vatã, sau cel puþin scrise cu caracter personal, dupã toateaparenþele, chiar de mâna lui. Bãnuiesc cã ele se aflau în mor-manul de hârþoage de la vamã doar datoritã faptului cã moarteadomnului Pue a intervenit subit, iar de existenþa acestor hârtii,pe care probabil le-a þinut în biroul de serviciu, nu a aflat niciunul dintre moºtenitorii lui, ori s-a presupus cã au legãturã cutreburile fiscale. Când arhivele au fost mutate la Halifax, acestpachet, care nu s-a dovedit a fi de interes public, a fost lãsatdeoparte ºi nu a fost deschis de atunci.

Vechiul inspector, nefiind prea asaltat în zilele acelea de pro-bleme legate de slujba sa, pare sã-ºi fi dedicat câteva dinnenumãratele sale ore de rãgaz unor cercetãri istorice locale ºialtor investigaþii de aceeaºi naturã. Aceste îndeletniciri i-au ofe-rit oarece preocupãri unei minþi care, în alte condiþii, ar fi fostmâncatã de ruginã. O parte din datele lui mi-au fost de mare aju-tor atunci când am pregãtit articolul intitulat „Strada princi-palã”, inclus în volumul de faþã. Poate cã restul vor servi unorscopuri la fel de valoroase ceva mai târziu, nefiind imposibil ºi sãle prelucrez, atât cât se va putea, pentru a realiza o istorie com-pletã a Salemului, dacã veneraþia pentru pãmântul natal mã vaîmpinge spre o aºa sarcinã pioasã. Între timp, ele vor fi la dispozi-þia oricãrui gentleman care sã aibã înclinaþia ºi competenþa sã iadin mâinile mele aceastã muncã neprofitabilã. În cele din urmã,mã gândesc sã le pun la dispoziþia Societãþii Istorice din Essex.

Însã, din misteriosul pachet, obiectul care mi-a atras cel maitare atenþia era o bucatã finã de pânzã roºie, foarte uzatã ºidecoloratã. Pânza pãstra urme de broderie auritã, însã foarteuzatã ºi cu aspectul schimbat, aºa cã nu prea rãmãsese marelucru din vechea strãlucire. Fusese lucratã, dupã cum se putea

Dacă ți-a plăcut, intră pewww.elefant.ro/ebooks

descarcă volumul și citește mai departe!