DIMITRIE CANTEMIR

Sursa - Wikipedia, enciclopedia liberă

Dimitrie Cantemir

Portret în prima ediție a operei Descriptio Moldaviae (1716)

Domn al Moldovei

Domnie 1693

Predecesor Constantin Cantemir

Succesor Constantin Duca

Domn al Moldovei

Domnie 1710 - 1711

Predecesor Nicolae Mavrocordat

Succesor caimacan Lupu Costachi

Căsătorit(ă) cu Casandra CantacuzinoAnastasia Trubetskaia

Urmași Maria CantemirConstantin CantemirAntioh CantemirSmaragda Cantemir

Tată Constantin Cantemir

Mamă Doamna Ana

Naștere 26 octombrie 1673Silișteni, Fălciu

Deces 21 august 1723 (49 de ani)Dmitrovsk, Rusia

modifică 

Dimitrie Cantemir (n. 26 octombrie 1673 – d. 21 august 1723) a fost domnul Moldovei în două rânduri (martie - aprilie1693 și 1710 - 1711) și un mare cărturar al umanismul românesc. Printre ocupațiile sale diverse s-au numărat cele deenciclopedist, etnograf, geograf, filozof, istoric, lingvist, muzicolog și compozitor. A fost membru al Academiei de Științe din Berlin.

Dimitrie era fiul domnului moldovean Constantin Cantemir. La moartea tatălui său în 1693, a fost proclamat domn dupămodelul lui Constantin Brâncoveanu, însă Poarta nu l-a confirmat în domnie. Și-a petrecut următorii ani laConstantinopol, unde a fost capuchehaie, și a însoțit armata otomană în expediția eșuată din Ungaria, fiind martor al înfrângerii otomanilor în Bătălia de la Zenta, unde s-a convins de decadența Imperiului Otoman.

În 1710 a fost numit la tronul Moldovei, având misiunea de a-l supraveghea pe Brâncoveanu, bănuit de neloialitate față de Imperiul Otoman, în schimb a încheiat el însuși un tratat cu Imperiul Rus al lui Petru cel Mare. Armata rusă ajutată de moldoveni a suferit o înfrângere categorică din partea turcilor în Bătălia de la Stănilești. În consecință, Cantemir a fost nevoit să se refugieze în Rusia, unde și-a petrecut restul vieții în mijlocul preocupărilor intelectuale.

Cuprins

1 Viața și cariera politică 2 Posteritate 3 Opera

o 3.1 Opere principaleo 3.2 Alte opere

4 Note 5 Bibliografie 6 Legături externe 7 Vezi și

Viața și cariera politică

Portret din tinereţe

Dimitrie Cantemir s-a născut la 26 octombrie 1673 într-o familie nobilă, în localitatea Silișteni din comuna Fălciu, azi în comuna Dimitrie Cantemir dinjudețul Vaslui, în partea de sud a orașului Huși, fost fiul luiConstantin și al Anei, născută Bantaș. La 14 ani a fost nevoit să plece laConstantinopol (1688-1690), unde a stat 12 ani, ca zălog al tatălui său pe lângăÎnalta Poartă, înlocuindu-l pe Antioh, devenit ulterior domn al Moldovei.

În perioada martie - aprilie 1693, după moartea tatălui său, a fost domn alMoldovei, dar Înalta Poartă nu l-a confirmat, astfel încât s-a întors la Constantinopol pentru a-și continua studiile la Academia Patriarhiei Ecumenice. Cu prilejul unui război turco-Austriac, soldat cu bătălia de la Zenta, a traversat Banatul. Antioh, fratele mai mare, și-a însușit întreaga moștenire, lăsându-l într-o situație precară. Din 1695 a fost capuchehaie, adică reprezentant la Constantinopol al fratelui său Antioh, acesta fiind ales domn.

S-a căsătorit cu fiica lui Șerban Cantacuzino, Casandra, care i-a dăruit pe Matei, Constantin, Șerban, Maria și Antioh (viitorul poet, scriitor și diplomat rus Antioh Cantemir (1709 - 1744). Din a doua căsătorie (după moartea Casandrei), cu fiica unui general rus, a avut o fată: Anastasia.

Turcii l-au înscăunat pe Dimitrie Cantemir la Iași în 1710, având încredere în el, dar noul domn-cărturar a încheiat la Luțk în Rusia, la 2 aprilie-13

aprilie 1711, untratat secret de alianță cu Petru cel Mare, în speranța eliberării țării de sub dominația turcă și precizând integritatea granițelor și faptul că ele vor fi apărate de armata Moldovei. Tratatul a fost publicat de Cantemir în spațiul german. În politica externă s-a orientat spre Rusia ca entitate ortodoxă, opusă Islamului. A fost un adept al domniei autoritare, adversar al atotputernicei mari boierimi și a fost împotriva transformării țăranilor liberi în șerbi.

Gravură poloneză, reprezentându-l în timpul domniei (1710 - 1711)

Stema

După numai un an de domnie (1710 - 1711), s-a alăturat lui Petru cel Mare în războiul ruso-turc, dar n-a plasat Moldova sub suzeranitate rusească. După ce creștinii au fost înfrânți de turci în Bătălia de la Stănilești - ținutul Fălciu pe Prut, neputându-se întoarce în Moldova, a fugit în Rusia, unde a rămas cu familia sa. A devenit consilier intim al lui Petru I (după ce a fost ajutat de ambasadorii Olandei și Franței la Înalta Poartă) și a desfășurat o activitate științifică rodnică. Lângă Harkov i s-a acordat un domeniu feudal și a fost investit cu titlul de Principe Serenissim al Rusiei

la 1 august 1711. A contribuit la cartografierea Rusiei și a lucrat în sistem Mercator. Colecția sa de hărți, scrise în latină, se află în Arhiva Cabinetului lui Petru cel Mare de la Petersburg. A scris Hronicul a vechimei romano-moldo-vlahilor, susținând latinitatea limbii și a poporului format pe teritoriul vechii Dacii, inclusiv faptul că româna are patru dialecte. Această lucrare a devenit o referință fundamentală pentru corifeii Școlii Ardelene.

Ca membru al Academiei din Berlin a corespondat cu Leibniz, încercând să stabilească principiile fondării unei Academii Ruse. A murit în refugiu, după campania lui Petru cel Mare la Marea Caspică, în zona Derbent 1723 și a fost înmormântat în Rusia, la Dmitrievka (actualul Dmitrovsk(en)), în biserica Sf. Nicolae, construită după planurile sale și cu hramul ca al Bisericii Domnești din Iași.

PosteritateActualmente, osemintele sale se odihnesc în Biserica Trei Ierarhi din Iași, repatriate grație lui Nicolae Iorga, în 1935. Pe lespedea raclei sale este scris următorul text: „Aici, întors din lunga și pre greaua pribegie înfruntată pentru libertatea țării sale, odihnește Dimitrie Cantemir, domn al Moldovei”.[1]

Memoria lui Cantemir este onorată prin atribuirea numelui său unor străzi importante din București și din alte orașe ale României, prin liceele și universitățile care îl au ca patron.

În 1975, în România a fost turnat un film artistic de lung metraj, intitulat Cantemir și Muschetarul român, în regia luiGheorghe Vitanidis, iar în Republica Moldova, în 1973, Dimitrie Cantemir de Vlad Ioviță și Vitali Kalashnikov.

În aprilie 2003 un parc din Istanbul a primit numele lui Dimitrie Cantemir.[2]

La 25 iunie 2007, președintele Traian Băsescu a inaugurat la Istanbul Muzeul Dimitrie Cantemir, aflat în Casa Cantemir din cartierul Fener, unde cărturarul a locuit.[3][4][5][6]

Colegiul economic din Suceava îi poartă numele. În curtea instituției de învățământ a fost amplasat un bust închinat voievodului.

Marcă poştală din URSS,1973

 

Bancnotă de 100 de ruble transnistrene din 2007.

 

Marcă poştală din Republica Moldova

 

Coliţă poştală din Republica Moldova

 

Bust amplasat în curtea colegiului economic ce îi poartă numele dinSuceava

OperaÎn opera lui Cantemir, influențată de umanismul Renașterii, s-au oglindit cele mai importante probleme ridicate de dezvoltarea social-istorică a Moldovei de la sfârșitul secolului al XVII-lea și începutul secolului al XVIII-lea.

Opere principaleDivanul sau Gâlceava înțeleptului cu lumea sau Giudețul sufletului cu trupul, scrisă în română și tipărită la Iași în 1698. Această operă este prima lucrare filozofică românească. În această lucrare întâlnim disputele medievale despre timp, suflet, natură sau conștiință. Dimitrie Cantemir sugerează superioritatea omului asupra celorlalte viețuitoare, face din om un stăpân al lumii, susține superioritatea vieții spirituale asupra condiției biologice a omului, încearcă să definească concepte filosofice și să alcătuiască o terminologie filosofică.

Sacrosanctae Scientiae Indepingibilis Imago  1700, lucrare filosofică în care încearcă să integreze fizica într-un sistem teist, în linia lui Bacon, un fel de împăcare între știință și religie, între determinismul științific și metafizica medievală. Cantemir manifestă un interes deosebit pentru astrologie și științele oculte, sacre, specifice Renașterii.

Istoria ieroglifică , scrisă la Constantinopol în română (1703 - 1705). Este considerată prima încercare de roman politico-social. Cantemir satirizează lupta pentru domnie dintre partidele boierești din țările române. Această luptă alegorică se reflectă printr-o dispută filosofică între două principii, simbolizate de Inorog și Corb. Lucrarea cuprinde cugetări, proverbe și versuri care reflectă influența poeziei populare.

Istoria Creșterii și Descreșterii Curții Otomane  (Istoria creșterii și descreșterii curții otomane), redactată în latină (Historia incrementorum atque decrementorum Aulae Othomanicae) între 1714 și 1716. În această lucrare, Dimitrie Cantemir a relatat istoria imperiului otoman și a analizat cauzele care ar fi putut duce la destrămarea sa. A insistat și asupra posibilităților popoarelor asuprite de a-și recuceri libertatea. Lucrarea a fost tradusă și publicată în limbile engleză, franceză și germană.

Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor , scris mai întâi în latină, dar tradus apoi de autor în română[7] (1719 - 1722), cuprinde istoria românilor de la origini până la descălecare. Susține ideea lui Miron Costin: originea latină comună a tuturor dialectelor românești. Pentru scrierea acestei lucrări, Dimitrie Cantemir a consultat peste 150 de izvoare române și străine în limbile latină, greacă, polonă și rusă.

Descriptio Moldaviae  (Descrierea Moldovei), scrisă în latină (1714 - 1716), când trăia în Rusia, la cererea Academiei din Berlin.

Alte opere

Paginile 147 și 148 din tomul al 8-lea al lucrării Russische Bibliothek deHartwig

Bacmeister (publicată în 1783), conținând începutul traducerii în germană a

scrierii Scurtă povestire despre stârpirea familiilor lui Brâncoveanu și a Cantacuzinilor.

Bacmeister a fost primul care l-a identificat pe Cantemir drept autor, în nota de la

pagina 148.[8]

Compendiolum universae logices institutionis (Prescurtare a sistemului logicii generale)

Monarchiarum physica examinatio (Cercetarea naturală a monarhiilor) Sistema religiei mahomedane în rusă Kniga sistema muhamedanskoi

relighii Cartea științei muzicii (Kitab-i-musiki)

Kitab-i-musiki, Cartea muzicii, scrisă în limba turcă, este una dintre primele lucrări ale savantului domnitor, concepută în perioada vieții acestuia din Istanbul. Lucrarea cuprinde un studiu aprofundat al muzicii otomane laice și religioase, primul sistem de notație muzicală al muzicii otomane (a fost contemporan cu Johann Sebastian Bach) savantul punând în discuție și importanța muzicii religioase ortodoxe și influențarea acesteia de către muzica bisericească bizantină. Studiul se referă la compozitori otomani, cuprinzând ilustrarea curentelor și tematicilor, exemplificate printr-o redare a notelor și gamelor într-un sistem de note. Este prima lucrare dedicată muzicii, concepută într-un stil savant. Finalul studiului este însoțit de o

culegere de melodii a diverselor compoziții otomane, dar și folclor din Moldova, precum și un număr de 20 de creații proprii. Datorită acestei lucrări, Dimitrie Cantemir a intrat în istoria muzicală a Turciei ca fondator al muzicii laice și studios al celei religioase sub numele deCantemiroglu (fiul lui Cantemir), primind titlul de pașă cu trei tuiuri (ceilalți domni aveau două tuiuri) de la Ahmed al III-lea, cunoscut drept mare susținător al artelor.[9]

Note Dimitrie Cantemir

1. ̂  Dimitrie Cantemir dă numele unui parc din Istanbul, 4 decembrie 2003, Octavian Andronic, Amos News, accesat la 25 iunie 2013

2. ̂  Băsescu a inaugurat la Istanbul Muzeul Dimitrie Cantemir, 25 iunie 2007, Gândul, accesat la 21 iunie 2013

3. ̂  Dimitrie Cantemir are un muzeu în Istanbul, 12 ianuarie 2008, Simina Stan, Jurnalul Național, accesat la 21 iunie 2013

4. ̂  La Istanbul se deschide Muzeul Dimitrie Cantemir, 30 mai 2007, Bogdan Stoleru, Amos News, accesat la 21 iunie 2013

5. ̂  Traian Băsescu a dezvelit placa memorială Dimitrie Cantemir, la Istanbul, 25 iunie 2007, Amos News, accesat la 21 iunie 2013

6. ̂  Academia de Științe a Moldovei, 2008, anul Cantemir, „Hronicul vechimei a romano-moldovlahilor”

7. ̂  Cernovodeanu 1995, p. IX8. ̂  Dimitrie Cantemir, la Parlamentul European - „Muzica lui Dimitrie

Cantemir”, 9 decembrie 2010, Acad. Nicolae Dabija, Cotidianul, accesat la 20 februarie 2014

Bibliografie

Cernovodeanu, Paul (1995), „Studiu introductiv”, in Cantemir, Dimitrie, Scurtă povestire despre stârpirea familiilor lui Brâncoveanu și a Cantacuzinilor, București: Editura Minerva, pp. 275-285

Istoria filosofiei moderne și contemporane, Editura Academiei, București, 1984

Leonid Nikolaevici Maikov, Prințesa Cantemir. Portret de epocă și corespondență inedită, Editura Universitatea Al. I. Cuza Iași, 2005

Manuela Tănăsescu , Despre Istoria ieroglifică, Editura Cartea Românească, București, 1970

Ecaterina Țarălungă - Dimitrie Cantemir. Contribuții documentare la un portret, Editura Minerva, 1989; ediția a II-a cu adăugiri - Editura Litera Internațional, 2004

Legături externe

La Wikisursă există texte originale legate de Dimitrie Cantemir

La Wikicitat găsiți citate legate deDimitrie Cantemir.

 Materiale media legate de Dimitrie Cantemir la Wikimedia Commons  Materiale media legate de cărțile lui Cantemir la Wikimedia Commons

Vezi și

Harta Moldovei - Dimitrie Cantemir Bustul lui Dimitrie Cantemir din București

Predecesor:Constantin Cantemir

Domn al Moldovei1693

Succesor:Constantin Duca

Predecesor:Nicolae

Mavrocordat

Domn al Moldovei1710 - 1711

Succesor:caimacan Lupu

Costachi

v • d • m

Domnii Moldovei

Anii1340 – 1400

Dragoș I • Sas • Balc • Bogdan I • Petru I • Lațcu • Petru al II-lea • Roman I • Ștefan I

Anii1400 – 1500

Iuga Ologul • Alexandru cel Bun • Iliaș • Ștefan al II-lea • Petru al III-lea • Roman al II-lea • Petru al III-lea (a treia oară) • Ciubăr Vodă • Alexăndrel (prima oară) • Bogdan al II-lea • Alexăndrel

 • Petru Aron (a doua oară) • Alexăndrel (a treia oară) • Petru Aron (a treia oară) • Ștefan cel Mare

Anii1500 – 1600

Bogdan al III-lea • Ștefăniță • Petru Rareș (prima oară)  • Ștefan Lăcustă • Alexandru Cornea • Petru Rareș (a doua oară) • Iliaș Rareș • Ștefan Rareș • Ioan Joldea • Alexandru Lăpușneanu

 • Despot Vodă • Ștefan Tomșa • Alexandru Lăpușneanu (a doua oară) • Bogdan Lăpușneanu • Ioan Vodă cel Viteaz • Petru Șchiopul (prima oară) • Ioan Potcoavă • Petru Șchiopul (a doua oară)

 • Alexandru Potcoavă • Petru Șchiopul (a treia oară) • Iancu Sasul • Petru Șchiopul (a patra oară)

 • Aron Vodă (prima oară) • Petru Cazacul • Aron Vodă (a doua oară) • Ștefan Răzvan • Ieremia Movilă

Anii1600 – 1700

Mihai Viteazul • Simion Movilă • Mihail Movilă • Constantin Movilă • Ștefan Tomșa al II-lea • Alexandru Movilă • Radu Mihnea • Gaspar Graziani • Alexandru Iliaș • Miron Barnovschi-Movilă

 • Alexandru Coconul • Moise Movilă • Vasile Lupu • Gheorghe Ștefan • Gheorghe Ghica • Constantin Șerban • Ștefăniță Lupu • Eustatie Dabija • Gheorghe Duca (prima oară) • Iliaș Alexandru • Gheorghe Duca (a doua oară) • Ștefan Petriceicu (prima oară) • Dumitrașcu Cantacuzino • Antonie Ruset

 • Gheorghe Duca (a treia oară) • Ștefan Petriceicu (a doua oară) • Constantin Cantemir • Dimitrie Cantemir (prima oară)  • Constantin Duca • Antioh Cantemir

Anii1700 – 1800

Caimacam Ioan Buhuș • Mihai Racoviță • Nicolae Mavrocordat • Dimitrie Cantemir (a doua oară)  • Caimacam

 • Caimacam Ioan Mavrocordat • Grigore II Ghica • Constantin Mavrocordat • Ioan N. Mavrocordat • Iordache Stavrachi • Constantin Racoviță • Matei Ghica • Scarlat Ghica • Ioan Teodor Callimachi

 • Grigore Callimachi • Grigore III Ghica • Constantin Moruzi • Alexandru I Mavrocordat • Alexandru II Mavrocordat • Alexandru Vodă Ipsilanti • Manole Giani Ruset • Alexandru Moruzi

 • Mihai Suțu • Alexandru Callimachi

Anii1800 – 1860

Constantin Ipsilanti • Alexandru Suțu • Caimacam Iordache Cantacuzino • Scarlat Callimachi • Alexandru Hangerli • Caimacam Iordache Ruset-Roznovanu • Caimacam Veniamin Costache • Mihail Suțu • Caimacam

 • Ioniță Sandu Sturdza • Mihail Sturdza • Grigore Alexandru Ghica • Caimacam Teodor Balș • Caimacam

 • Caimacam Ștefan Catargiu/I. A. Cantacuzino, Vasile Sturdza și Anastasie Panu • Alexandru Ioan Cuza

 Categorie •   Portal

Informații bibliotecare

WorldCat  

BNF : cb120286175 

GND : 118518879 

ISNI : 0000 0001 1027 8805 

LCCN : n50082842 

VIAF : 61561051 

SUDOC : 028454014 

Categorii: 

Nașteri în 1673

Nașteri pe 26 octombrie

Decese în 1723

Decese pe 21 august

Dimitrie Cantemir