Dimitrie CantemirDe la Wikipedia, enciclopedia liberăSalt la: Navigare, căutare

Dimitrie Cantemir

Domnitor al Moldovei

Domnie 1693

Predecesor Constantin Cantemir

Succesor Constantin Duca

Domnitor al Moldovei

Domnie 1710 - 1711

Predecesor Nicolae Mavrocordat

Succesor caimacan Lupu Costachi

Căsătorit(ă) cu Casandra CantacuzinoAnastasia Trubetskaia

Urmași

Maria CantemirConstantin CantemirAntioh CantemirSmaragda Cantemir

Tată Constantin Cantemir

Mamă Doamna Ana

Naștere 26 octombrie 1673Sili ș teni, Fălciu

Deces 21 august 1723 (49 de ani)Harkov

Dimitrie Cantemir (n. 26 octombrie 1673 - d. 21 august 1723) a fost domn al Moldovei (martie - aprilie 1693 și 1710 - 1711), autor, cărturar, enciclopedist, etnograf, geograf, filozof, istoric, lingvist, muzicolog, compozitor, om politic și scriitor moldovean.

Cuprins

1 Via ț a ș i cariera politică 2 Dimitrie Cantemir - cărturar

o 2.1 Opere principale o 2.2 Alte opere

3 Portrete 4 Bibliografie 5 Note 6 Legături externe 7 Vezi ș i

Viața și cariera politică

Dimitrie Cantemir în haine turcești

Dimitrie Cantemir s-a născut la 26 octombrie 1673 într-o familie nobilă, în localitatea Silișteni din comuna Fălciu, azi comuna Dimitrie Cantemir din jude ț ul Vaslui , în partea de sud a orașului Hu ș i . A fost fiul lui Constantin și al Anei, născută Bantaș. La 15 ani a fost nevoit să plece la Constantinopol (1688-1690), unde a stat 22 ani, ca zălog al tatălui său pe lângă Înalta Poartă, înlocuindu-l pe Antioh, devenit ulterior domn al Moldovei.

În perioada martie - aprilie 1693, după moartea tatălui său, a fost domn al Moldovei, dar Înalta Poartă nu l-a confirmat, astfel încât s-a întors la Constantinopol pentru a-și continua studiile la Academia Patriarhiei Ecumenice. Cu prilejul unui război turco-Austriac, soldat cu bătălia de la Zenta, a traversat Banatul. Antioh, fratele mai mare, și-a însușit întreaga moștenire, lăsându-l într-o situație precară. Din 1695 a fost capuchehaie, adică ambasador la Constantinopol, al fratelui său Antioh, acesta fiind ales domn.

S-a căsătorit cu fiica lui Constantin Cantacuzino Stolnicul, Casandra, care i-a dăruit pe Matei, Constantin, Șerban, Maria și Antioh (viitorul poet, scriitor și diplomat rus Antioh Dimitrievici Cantemir (1709 - 1744). Din a doua căsătorie (după moartea Casandrei), cu fiica unui general rus, a avut o fată: Anastasia.

C. Negruzzi scrie: "El avu cu soția dintâi șease feciori și două fete, iar cu cea a doua, numai o fată. Una din fete și doi feciori muriră, încă trăind el; și așa-i rămaseră două fete Maria și Smaragda și patru feciori Matei, Constantin, Șerban și Antioh."

Turcii l-au înscăunat pe Dimitrie Cantemir la Ia ș i în 1710, având încredere în el, dar noul domn-cărturar a încheiat la Luțk în Rusia, la 2 aprilie-13 aprilie 1711, un tratat secret de alian ț ă cu Petru cel Mare, în speranța eliberării țării de sub dominația turcă și precizând integritatea granițelor și faptul că ele vor fi apărate de armata Moldovei. Tratatul a fost publicat de Cantemir în spațiul german. În politica externă s-a orientat spre Rusia ca entitate ortodoxă, opusă Islamului. A fost un adept al domniei autoritare, adversar al atotputernicei mari boierimi și a fost împotriva transformării țăranilor liberi în șerbi.

După numai un an de domnie (1710 - 1711), s-a alăturat lui Petru cel Mare în războiul ruso-turc, dar n-a plasat Moldova sub suzeranitate rusească. După ce creștinii au fost înfrânți de turci în Lupta de la Stănile ș ti - ținutul Fălciu pe Prut, neputându-se întoarce în Moldova, a emigrat în Rusia, unde a rămas cu familia sa. A devenit consilier intim al lui Petru I (după ce a fost ajutat de ambasadorii Olandei și Franței la Înalta Poartă) și a desfășurat o activitate științifică rodnică. Lângă Harkov i s-a acordat un domeniu feudal și a fost investit cu titlul de Principe Serenissim al Rusiei la 1 august 1711. A contribuit la cartografierea Rusiei și a lucrat în sistem Mercator. Colecția sa de hărți, scrise în latină, se află în Arhiva Cabinetului lui Petru cel Mare de la Petersburg. A scris Hronicul a vechimei romano-moldo-vlahilor, susținând latinitatea limbii și a poporului format pe teritoriul vechii Dacii, inclusiv faptul că româna are patru dialecte. Această lucrare a devenit o referință fundamentală pentru corifeii Școlii Ardelene.

Ca membru al Academiei din Berlin a corespondat cu Leibniz, încercând să stabilească principiile fondării unei Academii Ruse. A murit în refugiu, după campania lui Petru cel Mare la Marea Caspică, în zona Derbent 1723 și a fost înmormântat în Rusia, la Dimitrovka, în biserica Sf. Nicolae, construită după planurile sale și cu hramul ca al Bisericii Domnești din Iași. Potrivit unei legende, Dimitrie Cantemir a fost rosicrucian, iar capul său a fost luat după moarte pentru a fi îngropat într-un cimitir rosicrucian din Sco ț ia . O lojă masonică cu numele său și al cărei Venerabil a fost și Mihail Sadoveanu, a funcționat în perioada interbelică a secolului trecut la Iași. [1] Actualmente, osemintele sale se odihnesc în Biserica Trei Ierarhi din Iași, repatriate grație lui Nicolae Iorga, în 1935. Memoria lui Cantemir este onorată prin atribuirea numei său unor străzi importante din București și din alte orașe ale României, prin liceele și universitățile care îl au ca patron. În 1973 a fost turnat un film artistic de lung metraj, intitulat Dimitrie Cantemir, în regia lui Gheorghe Vitanidis.[2]

Dimitrie Cantemir - cărturar

A fost primul român ales membru al Academiei din Berlin în 1714. În opera lui Cantemir, influențată de umanismul Renașterii și de gândirea înaintată din Rusia, s-au oglindit cele mai importante probleme ridicate de dezvoltarea social-istorică a Moldovei de la sfârșitul secolului al XVII-lea și începutul secolului al XVIII-lea. Este considerat până astăzi unul dintre marii umaniști ai Europei.

Opere principale

Imaginea lui Dimitrie Cantemir pe o marcă poştală din Republica Moldova

Divanul sau Gâlceava în ț eleptului cu lumea sau Giude ț ul sufletului cu trupul , scrisă în română și tipărită la Ia ș i în 1698. Această operă este prima lucrare filozofică românească. În această lucrare întâlnim disputele medievale despre timp, suflet, natură sau conștiință. Dimitrie Cantemir sugerează superioritatea omului asupra celorlalte viețuitoare, face din om un stăpân al lumii, susține superioritatea vieții spirituale asupra condiției biologice a omului, încearcă să definească concepte filosofice și să alcătuiască o terminologie filosofică.

Sacrosanctae Scientiae Indepingibilis Imago 1700, lucrare filosofică în care încearcă să integreze fizica într-un sistem teist, în linia lui Bacon, un fel de împăcare între știință și

religie, între determinismul științific și metafizica medievală. Cantemir manifestă un interes deosebit pentru astrologie și științele oculte, sacre, specifice Rena ș terii .

Istoria ieroglifică , scrisă la Constantinopol în română (1703 - 1705). Este considerată prima încercare de roman politico-social. Cantemir satirizează lupta pentru domnie dintre partidele boierești din țările române. Această luptă alegorică se reflectă printr-o dispută filosofică între două principii, simbolizate de Inorog și Corb. Lucrarea cuprinde cugetări, proverbe și versuri care reflectă influența poeziei populare.

Istoria Cre ș terii ș i Descre ș terii Cur ț ii Otomane (Istoria creșterii și descreșterii curții otomane), redactată în latină (Historia incrementorum atque decrementorum Aulae Othomanicae) între 1714 și 1716. În această lucrare, Dimitrie Cantemir a relatat istoria imperiului otoman și a analizat cauzele care ar fi putut duce la destrămarea sa. A insistat și asupra posibilităților popoarelor asuprite de a-și recuceri libertatea. Lucrarea a fost tradusă și publicată în limbile engleză, franceză și germană.

Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor , scris mai întâi în latină, dar tradus apoi de autor în română[3] (1719 - 1722), cuprinde istoria românilor de la origini până la descălecare. Susține ideea lui Miron Costin: originea latină comună a tuturor dialectelor românești. Pentru scrierea acestei lucrări, Dimitrie Cantemir a consultat peste 150 de izvoare române și străine în limbile latină, greacă, polonă și rusă.

Descriptio Moldaviae (Descrierea Moldovei), scrisă în latină (1714 - 1716), când trăia în Rusia, la cererea Academiei din Berlin.

Descriptio Moldaviae cuprinde trei părți:

Imaginea lui Dimitrie Cantemir pe o coliţă poştală din Republica Moldova

Prima parte este consacrată descrierii geografice a Moldovei, a munților, a apelor și a câmpiilor. Dimitrie Cantemir a elaborat prima hartă a Moldovei. A prezentat flora și fauna, târgurile și capitalele țării de-a lungul timpului. Toponimele sunt scrise cu alfabet latin.

În partea a doua a lucrării este înfățișată organizarea politică și administrativă a țării. S-au făcut referiri detaliate la forma de stat, alegerea sau îndepărtarea din scaun a domnilor, la obiceiurile prilejuite de înscăunarea domnilor sau de mazilirea lor, de logodnă, nunți, înmormântări.

În ultima parte a lucrării există informații despre graiul moldovenilor, despre slovele folosite, care la început au fost latinești, după pilda tuturor celorlalte popoare a căror limbă încă e alcătuită din limba cea română, iar apoi înlocuite cu cele slavonești. Lucrarea prezintă interes nu numai pentru descrierea geografică sau politică bine documentată, ci și pentru observațiile etnografice și folclorice. Dimitrie Cantemir a fost primul cărturar român care a cuprins în sfera cercetărilor sale etnografia și folclorul.

Alte opere

Compendiolum universae logices institutionis (Prescurtare a sistemului logicii generale) Monarchiarum physica examinatio (Cercetarea naturală a monarhiilor) Sistema religiei mahomedane în rusă Kniga sistima muhamedanskoi relighii Cartea științei muzicii (Kitab-i-musiki)

Kitab-i-musiki, Cartea muzicii, scrisă în limba turcă, este una dintre primele lucrări ale savantului domnitor, concepută în perioada vieții acestuia din Istanbul. Lucrarea cuprinde un studiu aprofundat al muzicii otomane laice și religioase, primul sistem de notație muzicală al muzicii otomane (a fost contemporan cu Johann Sebastian Bach) savantul punând în discuție și importanța muzicii religioase ortodoxe și influențarea acesteia de către muzica bisericească bizantină. Studiul se referă la compozitori otomani, cuprinzând ilustrarea curentelor și tematicilor, exemplificate printr-o redare a notelor și gamelor într-un sistem de note. Este prima lucrare dedicată muzicii, concepută într-un stil savant. Finalul studiului este însoțit de o culegere de melodii a diverselor compoziții otomane, dar și folclor din Moldova, precum și un număr de 20 de creații proprii. Datorită acestei lucrări, Dimitrie Cantemir a intrat în istoria muzicală a Turciei ca fondator al muzicii laice și studios al celei religioase sub numele de Cantemiroglu (fiul lui Cantemir), primind titlul de pașă cu trei tuiuri (ceilalți domni aveau două tuiuri) de la Ahmed al III-lea, cunoscut drept mare susținător al artelor.[4]

Portrete

În tinereţe

În timpul domniei (1710 - 1711)

În prima ediţie a „Descrierii Moldovei” (1716)

Dimitrie Cantemir.jpg

Gravură similară din aceeaşi perioadă

URSS, marcă poştală, 1973 (Michel 4175, Scott 4132)

Reprezentare a lui Dimitrie Cantemir pe bancnota de 100 de ruble transnistrene din 2007.

Predecesor:Constantin Cantemir

Domnitor al Moldovei1693

Succesor:Constantin Duca

Predecesor:Nicolae Mavrocordat

Domnitor al Moldovei1710 - 1711

Succesor:caimacan Lupu Costachi

Dimitrie Cantemir, domn al Moldovei (1673 - 1723)

Dimitrie Cantemir (1673-1723), domn al Moldovei (mar.-apr.1693,

1710-1711)

Dimitrie Cantemir (n. 26 octombrie 1673 - d. 1723), domn al Moldovei (1693 şi 1710 - 1711), autor, cărturar, enciclopedist, etnograf, geograf, filozof, istoric, lingvist, muzicolog, om politic şi scriitor român.

 

Viaţa şi cariera politică

Dimitrie Cantemir s-a născut la 26 octombrie 1673, în localitatea Silişteni din comuna Fălciu, azi comuna Dimitrie Cantemir din judeţul Vaslui, în partea de sud a oraşului Huşi. A fost fiul lui Constantin Cantemir şi al Anei. La 15 ani a fost nevoit să plece la Constantinopol (1688-1690), unde a stat 17 ani, ca zălog al tatălui său pe lângă Înalta Poartă, înlocuindu-l pe Antioh, devenit ulterior domn al Moldovei.

În perioada martie - aprilie 1693 , după moartea tatălui său, a fost domn al Moldovei, dar Înalta Poarta nu l-a confirmat, astfel încât s-a întors la Constantinopol pentru a-şi continua studiile. Cu prilejul unui război turco-austriac, a efectuat o călătorie în Europa Centrală, ajungând şi în Banat, la Timişoara. A avut astfel ocazia să

se convingă de unitatea lingvistică a poporului român. Antioh, fratele mai mare, şi-a însuşit întreaga moştenire, lăsându-l într-o situaţie precară. Din 1695 a fost capuchehaie la Constantinopol, al fratelui său Antioh, acesta fiind ales domn.

S-a căsătorit cu fiica lui Şerban Cantacuzino, Casandra, care i-a dăruit doi copii, Maria şi Antioh (viitorul poet, scriitor şi diplomat rus Antioh Dimitrievici Cantemir (1709 - 1744).

Turcii l-au înscăunat pe Dimitrie Cantemir la Iaşi în 1710, având încredere în el, dar noul domn-cărturar a încheiat la Luţk în Rusia, în 2 aprilie-13 aprilie 1711, un tratat secret de alianţă cu Petru cel Mare, în speranţa eliberării ţării de sub dominaţia turcă. În politica externă s-a orientat spre Rusia. În subsidiar, s-a afirmat chiar faptul că ar fi încercat alipirea Moldovei la Imperiul Rus, aşa cum făcuse şi Ucraina. A fost un adept al domniei autoritare, adversar al atotputernicei mari boierimi şi a fost împotriva transformării ţăranilor liberi în şerbi.

După numai un an de domnie (1710 - 1711), s-a alăturat lui Petru cel Mare în războiul ruso-turc şi a plasat Moldova sub suzeranitate rusească. După ce au fost înfrânţi de turci în Lupta de la Stănileşti - ţinutul Fălciu pe Prut, neputându-se întoarce în Moldova, a emigrat în Rusia, unde a rămas cu familia sa. A devenit consilier intim al lui Petru I (Petru cel Mare) şi a desfăşurat o activitate ştiinţifică rodnică. Lângă Harkov i s-a acordat un întins domeniu feudal şi a fost investit cu titlul de Principe Serenissim al Rusiei la 1 august 1711.

A murit pe moşia sa Dimitrievka la Harkov în 1723 şi a fost înmormântat în Rusia. Actualmente, osemintele sale se odihnesc în Biserica Trei Ierarhi din Iaşi.

 

Dimitrie Cantemir - cărturar

A fost primul român ales membru al Academiei din Berlin în 1714. În opera lui Cantemir, influenţată de umanismul Renaşterii şi de gândirea înaintată din Rusia, s-au oglindit cele mai importante probleme ridicate de dezvoltarea social-istorică a Moldovei de la sfârşitul secolului al XVII-lea şi începutul secolului al XVIII-lea.

 Dimitrie Cantemir, domn al Moldovei, portret

 

Opere principale

Divanul sau Gâlceava înţeleptului cu lumea sau Giudeţul sufletului cu trupul, scrisă în română şi tipărită la Iaşi în 1698. Această operă este prima lucrare filozofică românească. În această lucrare întâlnim disputele medievale despre timp, suflet, natură sau conştiinţă. Dimitrie Cantemir sugerează superioritatea omului asupra celorlalte vieţuitoare, face din om un stăpân al lumii, susţine superioritatea vieţii spirituale asupra condiţiei biologice a omului, încearcă să definească concepte filosofice şi să alcătuiască o terminologie filosofică.

Imaginea tainică a ştiinţei sacrosante 1700, lucrare filosofică în care încearcă să integreze fizica într-un sistem teist, un fel de împăcare între ştiinţă şi religie, între determinismul ştiinţific şi metafizica medievală. Cantemir manifestă un interes deosebit pentru astrologie şi ştiinţele oculte, sacre, specifice Renaşterii.

Istoria ieroglifică, scrisă la Constantinopol în română (1703 - 1705). Este considerată prima încercare de roman politic-social. Cantemir satirizează lupta pentru domnie dintre partidele boiereşti din ţările române. Această luptă alegorică se reflectă printr-o dispută filosofică între două principii, simbolizate de Inorog şi Corb. Lucrarea cuprinde cugetări, proverbe şi versuri care reflectă influenţa poeziei populare.

Istoria Imperiului Otoman (Istoria creşterii şi descreşterii curţii otomane), redactată în latină (Historia incrementorum atque decrementorum Aulae Othomanicae) între 1714 şi 1716. În această lucrare, Dimitrie Cantemir a relatat istoria imperiului otoman şi a analizat cauzele care ar fi putut duce la destrămarea sa. A insistat şi asupra posibilităţilor popoarelor asuprite de a-şi recuceri libertatea. Lucrarea a fost tradusă şi publicată în limbile engleză, franceză şi germană.

Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor, scris mai întâi în latină dar tradus apoi de autor în română (1719 - 1722), cuprinde istoria noastră de la origini până la descălecare. Susţine ideea cronicarilor: originea comună a tuturor românilor. Pentru scrierea acestei lucrări, Dimitrie Cantemir a consultat peste 150 de izvoare române şi străine în limbile latină, greacă, polonă şi rusă.

Descriptio Moldaviae (Descrierea Moldovei), scrisă în latină (1714 - 1716), când trăia în Rusia, la cererea Academiei din Berlin.

 

Descriptio Moldaviae cuprinde trei părţi:

1. Prima parte este consacrată descrierii geografice a Moldovei, a munţilor, a apelor şi a câmpiilor. Dimitrie Cantemir a elaborat prima hartă a Moldovei. A prezentat flora şi fauna, târgurile şi capitalele ţării de-a lungul timpului.

2. În partea a doua a lucrării este înfăţişată organizarea politică şi administrativă a ţării. S-au făcut referiri detaliate la forma de stat, alegerea sau îndepărtarea din scaun a domnilor, la obiceiurile prilejuite de înscăunarea domnilor sau de mazilirea lor, de logodnă, nunţi, înmormântări.

3. În ultima parte a lucrării există informaţii despre graiul moldovenilor, despre slovele folosite, care la început au fost latineşti, după pilda tuturor celorlalte popoare a căror limbă încă e alcătuită din limba cea română, iar apoi înlocuite cu cele slavoneşti. Lucrarea prezintă interes nu numai pentru descrierea geografică sau politică bine documentată, ci şi pentru observaţiile etnografice şi folclorice. Dimitrie Cantemir a fost primul nostru cărturar care a cuprins în sfera cercetărilor sale etnografia şi folclorul.

 

Alte opere

Compendium universae logices institutionis (Prescurtare a sistemului logicii generale) Monarchiarum physica examinatio (Cercetarea naturală a monarhiilor) Sistema religiae mahomedane Cartea ştiinţei muzicii (Kitab-i-musiki)

Kitab-i-musiki, Cartea muzicii, scrisă în limba turcă, este una dintre primele lucrări ale savantului domnitor, concepută în perioada vieţii acestuia din Istanbul. Lucrarea cuprinde un studiu aprofundat al muzicii otomane laice şi religioase, savantul punând în discuţie importanţa muzicii religioase şi influenţarea acesteia de către muzica bisericească bizantină. Studiul se referă la compozitori otomani, cuprinzând ilustrarea curentelor şi tematicilor, exemplificate printr-o redare a notelor şi gamelor într-un sistem de note. Este prima lucrare dedicată muzicii, concepută într-un stil savant. Finalul studiului este însoţit de o culegere de melodii a diverselor compoziţii, precum şi un număr de 20 de creaţii proprii. Datorită acestei lucrări, Dimitrie Cantemir a intrat în istoria muzicală a Turciei ca fondator al muzicii laice şi studios al celei religioase sub numele de Cantemiroglu (fiul lui Cantemir). 

Dimitrie Cantemir

Modificare

Istoric

Talk0 606pages onthis wiki

Acest savant de renume european s-a nascut la 26 octombrie 1673, intr-o familie de moldoveni din tinutul Falciului. Tatal invatatului era un om fara carte, dar foarte istet, Constantin Cantemir, domn al Moldovei. Cunostea trei limbi de circulatie pe timpul respectiv, dar fara a sti sa scrie. A fost supus turcilor, dar si boierilor moldoveni si la uneltirile celor din urma. Ordona decapitarea lui Miron Costin, fapt care care va fi atacat de fiul sau mai tarziu, intr-o scriere memografica. Instructia o primeste in familie, de la dascalii scoliti in Lipsca si Viena, invatand limbile greaca, latina, romana, italiana. La varsta de 15 ani este trimis la Constantinopol studiind la o scoala de dimensiunile celor din occident, formandu-si o cultura de admirat. A stat la Constantinopol aproape 20 ani. Dupa moartea tatalui sau a fost ales domn, de boierii mari, dar turcii, platiti de Constantin Brancoveanu (donul Tarii Romanesti), nu l-au recunoscut ci au impus la tronul tarii pe un domn muntean de incredere al turcilor si al lui Constantin Brancoveanu. Acest moment devine subiect pentru lucrarea artistica: “Istoria ieroglifica sau lupta dintre noroc si corb”. Scriitorul se intoarce la Constantinopol, invata turca, araba, persana, devenind primul nostru orientalist. In 1697 ia parte la lupta de la Zenta, unde va vedea dezastrul armatelor sultanului, iar situatia de pe campul de lupta I-a prilejuit scrierea unei carti istorice intitulata: “istoria cresterii si descresterii Imperiului Otoman”, lucrare care a stat la dispozitia cercetatorilor mai mult de un secol, fiind aproape inlocuita cu un tratat de istorie turceasca, scris de austriacul Iosef von Hammer.

In 1710 devine domn al Moldovei carmuind tara doar cateva luni. Incheie un tratat de alianta cu tarul Rusiei – Petru I angajandu-se sa-l sprijine in batalia impotriva turcilor. In iulie 1711 are loc lupta de la Stavilesti in care oastea ruseasca si moldoveneasca sunt invinse, apoi Dimitrie Cantemir este obligat sa se retraga din Moldova, sa-l urmeze pe tar si sa se stabileasca la Petersburg, unde moare dupa 12 ani, in 1723.

Lucrarile redactate de Constantin Brancoveanu in timpul sederii in Rusia au fost cerute de societatea culta si de catre conducatorii tarii. Cantemir a inceput sa scrie carti filozofice cu caracter religios si a terminat cu opere istorice, stiintifice si geografice. A scris mai mult in latineste, caci limba latina era pe atunci limba universala a stiintei. Scriind in limba latina, scriitorul se adresa lumii intregi, lumii invatate. Prima lui lucrare se intituleaza “Divanul sau galceava inteleptului cu lumea sau giudetul sufletului cu trupul”, tiparita la Iasi in greceste si in romaneste. Subiectul acestei carti porneste de la epistola apostolului Pavel catre Galateen. In scrierea lui Cantemir, in afara de aceste texte cu continut religios, autorul face trimiteri la cateva personalitati de marca ale culturii: Cicero, Epictet, Seneca, etc. apoi la marele umanist olandez Erasmus din Rotterdam. 21295nim68vjd6k

A doua lucrare a lui Dimitrie Cantemir, tot de esenta filozofica este “Stiinta sacrosanta” sau I se mai spune “Imaginea Stiintei Sacre care nu se poate zugravi”. Stiinta sacra este teologia, ea nu se poate zugravi, fiind abstracta. Cantemir are certitudinea s-a personala ca ar exista o stiinta sacra si ca aceasta stiinta nu poate sa fie decat aceea pe care Creatorul o are despre sine si despre creaturile sale. Omului ii este inacceptabila o asemenea stiinta a adevarului absolut. Atat “Divanul” cat si “Stiinta sacrosanta” au fost dedicate de catre autor, dascalului, adus de tatal sau in familie pentru ai instrui copiii – Ieremia Cacavelas. Legaturile lui Cantemir cu Academia de la Constantinopol se confirma prin doua carti de gandire rationala si extrarationala: “Logica” si “Metafizica”. Scrie in limba turca “Tratat de muzica turceasca” cu note arabe. Dupa esecul de la Stanilesti (1711), Cantemir este luat sub protectia lui Petru I si se stabileste la Petersburg. Aici incepe sa scrie si sa-si faca cunoscuta prezenta lui de mare carturar, in occident, in special prin fiul sau, care a fost ambasador al Rusiei la Berlin, Londra, Paris. In 1714 este ales membru al Academiei din Berlin, la cererea acestui for inalt va scrie lucrarea “Descrierea Moldovei”, facandu-si tara cunoscuta strainatatii si lumii intregi. Lucrarea cuprinde trei parti: partea geografica (granitele, apele, impartirea pe tinuturi, forme de relief, bogatii, etc, deci geografia fizica si economica); partea a doua apartine geografiei politice, organizarea statului feudal, relatari despre religie, despre limba, despre obiceiuri, traditii, descriindu-le cu detalii, partea a treia se refera la unitatea limbii romane facand afirmatia “Valahii si ardelenii au acelasi grai cu moldovenii”. Este primul nostru carturar care spune ca in limba noastra se afla si cuvinte de origine daca. La sfarsitul lucrarii sale este desenata harta Moldovei, fiind prima scriere in care apare harta acestei tari in cultura noastra.

Scrie o carte cu caracter memoralistic “Viata lui Constantin Cantemir”. Dupa ce trateaza originea familiei, subliniaza apoi calitatile tatalui sau, in final se opreste asupra unei greseli, pe care nu i-o poate ierta si anume faptul ca s-a supus turcilor si boierilor si la uneltirile celor din urma, la sacrificat pe cel mai mare invatat al timpurilor – Miron Costin.

Ultima carte a lui Dimitrie Cantemir se intituleaza “Hronicul vechimii romano-moldo-valahilor”, carte ce I-a servit celui mai mare aparator al neamului romanesc, in confruntarile lui de la curtea imperiala de la Viena – Inochentie Micu Klein. De aceea Dimitrie Cantemir a fost numit un percusor al iluminismului romanesc.

La 26 octombrie 1673 se naste Dimitrie Cantemir, fiul lui Constantin Cantemir, domn al Moldovei. Principala preocupare a tanarului a fost invatatura, ceea ce il va ajuta sa devina un spirit enciclopedic, reprezentant stralucit al umanismului romanesc si prefigurator al iluminismului.

Despre cea dintai carte a lui Dimitrie Cantemir "Divanul sau galcava inteleptului cu lumea", s-a spus ca e mai mult decat un tratat de etica, e intaiul eseu scris in limba romana.

A doua lucrare a sa, aparuta in 1700, la Constantinopol in latineste, poarta titlul "Imaginea stiintei sacre, care nu se poate zugravi". A fost tradusa, tarziu si doar partial in romaneste su titlul "Metafizica". Lucrarea face din autorul ei un precursor in filozofia romaneasca.

Urmatoarea carte, "Logica", este primul manual didactic de acest gen, scris de un roman.

Ideile filozofice si politice, extrase din realitatea istorica traita intens de fostul si viitorul domn al Moldovei, sunt prezentate sub forma literar-alegorica in "Istoria ieroglifica". Lucrarea a avut ca scop sa realizeze un pamflet politic in care sa demaste puternicele disensiuni dintre familiile boieresti aflate la putere in cele doua tari romanesti si rolul nefast jucat de Poarta Otomana in politica si in viata Moldovei si Tarii Romanesti; toate acestea cu personaje luate din lumea fabulelor.

"Descriptio Moldaviae" ("Descrierea Moldovei") este scrisa in 1716, in limba latina, la cererea Academiei din Berlin. In alcatuirea sa intra trei parti:

a) partea geografica, continand descrierea formelor de relief, a florei, faunei si bogatiilor minerale; si prezentarea targurile si capitalelor tarii de-a lungul timpului. Dimitrie Cantemir elaboreaza prima harta a Moldovei.

b) partea politica, infatiseaza organizarea politica si administrativa a tarii, cu referiri detaliate la forma de stat, alegerea sau scoaterea din scaun a domnitorilor, la obiceiurile prilejuite de inscaunarea domnilor sau de mazilirea lor, de logodna, nunti, inmormantari, etc.

c) despre cele bisericesti si ale invataturii in Moldova, unde gasim bogate informatii despre graiul moldovenesc, despre slovele folosite, la inceput latinesti, apoi inlocuite cu cele slavonesti; tot aici sunt enumerate intruchipari mitologice, precum: "Doina", "Frumoasele", "Ursitele", "Sanzienele", "Zburatorul", etc.

Lucrarea prezinta interes nu numai pentru documentata descriere politica si geografica, ci si pentru observatiile etnografice si folclorice, Dimitrie Cantemir fiin primul carturar roman ce a intreprins cercetari in aceste domenii, cat si primul nostru cartograf.

Faima mondiala a lui Cantemir se datoreaza realizarii lucrarii "Cresterea si descresterea Portii Otomane" pentru subiectul ales, pentru tratarea inedita, pentru noutatea unor date cuprinse in carte; dar si datorita traducerii lucrarii in franceza si engleza.

Daca lucrarea "Viata lui Constantin Cantemir" a fost, in conceptia autorului, un capitol anticipat din "Hronicul vechimii a romano-moldo-vlahilor", cum s-a crezut o vreme, o continuare a "Letopisetului" lui Miron Costin, cum se poate deduce din cronologia anilor 1661-1693 descrisi aici, sau o biografie de sine statatoare despre domnia tatalui sau, asa cum s-a demonstrat de istoricii contemporani, nu se poate spune cu exactitate.

Activitatea de savant a lui Dimitrie Cantemir se incheie cu "Hronicul vechimii a romano-moldo-vlahilor", socotit multa vreme opera sa capitala, prima istorie a romanilor de pretutindeni. Scrisa in limba romana, opera este conceputa dupa un plan vast si cu o larga informatie extrasa din lucrari ale istoricilor din cele mai vechi timpuri. Este infatisat trecutul indepartat al poporului nostru, originea comuna a tuturor romanilor.

Prin vasta opera pe care a creat-o, prin ideile progresiste si prin spiritul sau enciclopedic, Dimitrie Cantemir este una dintre personalitatile remarcabile ale culturii europene.

Dimitrie CantemirDimitrie Cantemir a fost primul intelectual roman care a reusit sa dea gandurilor sale o forma autentic filosofica. Desi nu a fost foarte original, nu se poate contesta forta sa creatoare in acest domeniu. Multa vreme cei care l-au urmat nici macar nu l-au egalat.

Dar importanta lui exceptionala in filosofia romana este data, in aceeasi masura de faptul ca e, incercand sa transpuna in limba romana concepte pana atunci straine, a inaugurat procesul de formare a limbajului filosofic romanesc, care va continua apoi pana la sfarsitul secolului al XIX-lea O dovada a valorii sale de necontestat sunt cuvintele lui George Calinescu:

Dimitre Cantemir

Cantemir e scriitor, creator, aducand idei si combinatii. Figura lui, umbrita pana azi, e a unui om superior. Voievod luminat, ambitios si blazat, om de lume si ascet de biblioteca, intrigant si solitar, manuitor de oameni si mizantrop, iubitor de Moldova lui dupa care tanjeste si aventurier, cantaret in tambura, tarigradean, academician berlinez, print rus, cronicar roman, cunoscator al tuturor placerilor pe care le poate da lumea, Dimitrie Cantemir este Lorenzo de Medicis al nostru.

Dimitrie Cantemir s-a nascut la 26 octombrie 1673 si a fost fiul lui Constantin Cantemir, un simplu razes, ajuns, datorita vitejiei lui, ostas mercenar la polonezi, apoi boier in tara si, in cele din urma, a fost inaltat la domnie in 1675.

Fii lui Constantin Cantemir, Antioh si Dimitrie, au invatat carte in Moldova cu Irimia Cacavelas, unul dintre cei mai renumiti dascali, adus de la Bucuresti. In fomarea orizontului intelectual al tanarului Dimitrie Cantemir s-a deschis perspectiva culturii apusene si majoritatea lucrarilor lui de mai tarziu sunt scrise in limba latina.

In 1688, la varsta de 15 ani, Dimitrie a fost trimis la Poarta ca zalog pentru a garanta supunerea tatalui sau fata de turci. In perioada importanta pentru formarea sa intelectuala, a studiat la Academia Patriahiei din Constantinopol, cu o pleiada de profesori celebri, toate disciplinele umaniste, dintre care l-au pasionat filosofia si geografia, pe care l-a reprezentat stralucit in veacul sau.

Dimitre Cantemir

Cunoasterea limbilor straine vorbite curent la Constantinopol (araba, turca, persana), a limbilor antice (greaca si latina), a limbilor apusene (italiana, franceza, germana) si a limbii ruse, in perioada exilului, i-au asigurat lui Dimitrie Cantemir accesul la cultura antica greco-latina, dar si la culturile bizantina, islamica si apuseana.

S-a intors la Moldova in 1691, tanarul print, scolit intr-o universitate prestigioasa, a capatat experienta politica a luptei pentru putere si gustul intrigilor diplomatice. Imediat dupa moartea tatalui sau, Dimitrie a fost domn de catre boieri si a primit, la doar19 ani, toate onorurile ceremonialului de inscaunare. Insa, dupa trei saptamani, a fost arestat de turci si dus la Constantinopol, unde a ramas fara avere si fara vreo perspectiva de revenire ca domnitor.

Interesele politice ale turcilor care au inceput sa se teama de un atac al armatelor tarului Petru cel Mare, l-au trimis pe tronul Moldovei, unde nu a ramas decat opt luni, timp suficient pentru a intreprinde marea aventura a incheierii unui tratat cu Petru cel Mare si a participal a lupta de la Stanilesti din 1711, soldata cu infrangerea aliatilor.

Pacea, cumparata cu bani grei de tar nu a impus conditii foarte grele: domnitorul Moldovei, Dimitrie Cantemir, devenit pentru turci un tradator, a avutde a se refugia in Rusia, impreuna cu familia, dar si cu o suita formata din 5000 de moldoveni (boieri, curteni, ostasi) ramasi credinciosi, printre care se afla si Ion Neculce, viitorul cronicar. Dimitrie Cantemir a ramas in Rusia ultimii 12 ani din viata.

Daca visul lui Cantemir de a-si vedea tara eliberata de turci si de a intemeia o dinastie ereditara i-a fost spulberat de imprejurarile istorice pe care le-a trait, aceleasi vremuri tulburi i-au asigurat si ragazul de a sustine o prodigioasa activitate stiintifica, istorica si filosofica in numai 50 de ani de viata.

Dimitrie Cantemir ramane in constiinta generala ca erudit si scriitor. Acesta a scris, in limba latina, la cererea Academiei din Berlin, lucrarea "Descriptio Moldaviae", in 1716, opera de eruditie, ce reia la un nivel superior ideile lui Miron Costin din "De neamul moldovenilor".

Cantemir s-a facut cunoscut mai cu seama cunoscut printr-o istorie a Impeiului Otoman ( "Cresterea si descresterea Imperiului Otoman",1716), carte de circulatie europeana, care prezinta interes prin acumularea de informatii despre un imperiu mai putin cunoscut apusenilor in aspectele lui secrete si prin caracterul memorialistic al ultimei parti. Prin grija fiului sau Antioh, trimis ca ambasador in Londra, opera cunoaste versiuni in limba engleza, franceza si germana, iar Dimitrie Cantemir devine, postum, o glorie a istoriografiei si orientalisticei europene.

Perioada creatoare din tinerete a lui Dimitrie Cantemir a stat sub semnul filosofiei. Inca de la 25 de ani (1698), el publica, la Iasi, atat in limba romana, cat si in limba greaca, prima sa lucrare, "Divanul sau galceava inteleptului cu lumea sau Giudetul sufletului cu trupul", care este si prima lucrare propriu-zisa de filozofie scrisa in cultura romana, in limba romana. Este o opera filosofica, etica si religioasa, conceputa ca un dialog platonic intre Lume si intelept, aflati intr-o semnificativa opozitie.

La scurt timp, in anul 1700, pe aceeasi directie filosofica, a scris in limba latina lucrarea "Sacrosanctae scientiae indepingibilis imago" ("Icoana de nezugravit a stiintei sacre") in aceasta creatie, Dimitrie Cantemir a fost influentat de teosofia lui Van Helmont, un filosof si ganditor flamand care considera ca se poate ajunge la cunoasterea divinitatii in mod direct, prin intuitie intelectuala, lasand deoparte toate caile obisnuite ale stiintei.

In aceasta carte, Dimitrie Cantemir si-a propus sa contureze principiile sacre care stau la baza unei astfel de cunoasteri inefabile, cu statul egal de fizica si teologie, punand in discutie, de fapt, problematica unei adevarate ontologii. Lucrarea, multa vreme inedita a fost tradusa in romaneste abia in 1928 cu titlul de Metafizica dar, in realitate, ea este o opera de filosofie a naturii, in sensul Fizicii lui Aristotel.

Desi nu s-a bucurat de acelasi succes ca al lucrarilor mai sus mentionate, "Istoria ieroglifica", considerata primul roman al literaturii nostre, este o creatie valoroasa si importanta pentru evolutia culturii romane. Istoria ieroglifica este numai pentru noi, cei de azi un roman, o problema de literatura pur si simplu.

Istoria Ieroglifica - Dimitrie Cantemir

Pentru Cantemir era o alegorie politica transcrisa cu mijloace artistice. Chiar insistenta lui asupra ideii de lectura incifrata indica sensul real al lucrarii. El voia sa lase un document asupra evenimntelor istorice, sa-si justifice demersul si sa explice motivele pentru care nu se putea pronunta mai clar fara primejdie.

Istoria ieroglifica este deopotriva un manual politic si un eseu filosofic. Cantemir a dezbatut probleme de conducere a statului, facand indirect o demonstratie a calitatilor ideale ale domnitorului luminat. El a crezut, in sens umanist, ca valorile spirituale hotarasc mersul istoriei, propunand in subtext o ierarhie sociala bazata pe meritele intelectuale ale indivizilor. Istoria ieroglifica este o carte de literatura baroca, in care se imbina temperamentul patimas al autorului cu lirismul sau.

Dimitrie Cantemir a trecut de la sentimentul tragic la amuzament si sarcasm, de la sublime la grotesc, de la viziuni cosmice la miniaturi gratioase. In planul formei, autorul parcurge drumul de la expresia directa si violenta la retorism.