DEVIANŢA ŞCOLARĂ

cercetare

Nume: Bora Anda MihaelaDavidescu Alexandra Ana -MariaMoraru Mădălina

Specializare: Psihopedagogie specialAnul: II

DEVIANŢA ŞCOLARĂ

Justificarea temei

Am ales această temă, şi anume " Devianţa şcolară" pentru realizarea cercetării deoarece reprezintă un domeniu cu un subiect extrem de angajant, fiind un fenomen ce se prezintă fiecărui individ în mod diferit.

Un alt motiv care a contribuit la alegerea acestei teme de cercetare a fost dorinţa de a şti ce se petrece în gandul unui elev cu un astfel de comportament şi care sunt motivele pentru care acesta are reacţii deviante şi alege să încalce normele şi valorile şcolare.

Fundamentare teoretică

Devianţa şcolară desemnează ansamblul comportamentelor ce încalcă normele şi valorile şcolare. În literatura de specialitate, devianţa şcolară este analizată prin prisma unor alte concepte, cum ar fi: indisciplina, rezistenţa şcolară, delincvenţa juvenilă, inadaptarea şcolară, tulburarea de comportament, devierea de conduită.

O dată cu intrarea copilului în mediul şcolar, etiologia devianţei şcolare se îmbogăţeşte cu o serie de factori ce ţin de funcţionarea şcolii ca instituţie, de procesul de socializare din şcoală şi de procesul educaţional ca atare. La nivelul şcolii, procesul de socializare se desfăşoară într-un cadru formal, depersonalizat. Adaptarea şcolară implică atât obţinerea performanţelor şcolare, cât şi acomodarea la grupul şcolar, pe baza asimilării unor valori sociale specifice vârstei.

Implicarea elevilor în conduite deviante la şcoala ar putea sugera faptul că ei resping rolul de elev. In cadrul şcolii, elevul întâlneşte pentru prima oară un sistem precis de reguli şi norme, ordonate într-un mod uneori birocratic de către profesor. Tot acum elevii vin în contact cu diverse grupuri de referinţă ( grupul de colegi, grupul de prieteni din cartier), care le oferă posibilitatea afirmării de sine. În grup se realizează un proces de socializare secundară, care uneori poate fi în contradicţie cu valorile şi normele societăţii, devenind un mediu de învăţare a scopurilor ilegitime, a tehnicilor infractionale şi a tehnicilor de neutralizare a actului deviant. Rolul grupului în apariţia devianţei rezultă cu claritate şi din statisticile oficiale, care demonstrează că majoritatea infractiunilor săvârşite de minori şi tineri se comit în grup.

Abordările psihologice actuale ale devianţei urmăresc desprinderea trăsăturilor psihologice specifice devianţilor. S-a ajuns la concluzia că, spre deosebire de adolescenţii nondelincvenţi, delincvenţii sunt mai încrezători, mai extrovertiţi, ambivalenţi faţă de autoritate,

se tem mai mult de eşec şi respingere, sunt mai răzbunători, ostili şi suspicioşi, şi de asemenea, manifestă mai multe comportamente defensive.

Este greu de împărţit responsabiltatea pentru apariţia problemelor de comportament în şcoală. De cele mai multe ori, elevii cu comportamente perturbatoare sunt cei care au intrat în şcoala cu handicapul unei socializări primare deficitare, iar şcoala nu a facut decât să accentueze acest neajuns. Există însă şi situaţii în care elevii ajung în şcoală bine pregătiţi pentru a realiza adaptarea şcolară, oferta şcolii fiind responsabilă de orientarea către devianţă

Efectele devianţei şcolare pot apărea în diferite cazuri ce ţin de personalitatea fiecărui elev. Elevul se poate confrunta cu stări de anxietate, depresie, opoziţie, instabilitate, frustrare. Aceste stări  jenează evident copilul în relaţiile sale cu alţi copii, cu dascălii, în activităţile sale şcolare. Acestea se pot transforma în plan psihic printr-un penibil sentiment de insecuritate, de asteptarea unui pericol nedeterminat, sau la nivelul corpului prin greţuri, vomă, dureri intestinale. De asemenea, datorită acestor stări, copilul poate avea manifestări obsesionale sau fobice. În alte cazuri copilul refuză să meargă la şcoală, devenind victima unei stări de angoasă, depresie şi chiar de panică.

Devianţa este un fenomen social de o mare complexitate, prezent în orice tip de comunitate umană, îndeplinind o serie de funcţii sociale dar provocând, în acelaşi timp, şi serioase disfuncţionalitaţi la nivelul tuturor structurilor comunitaţii respective.Multe dintre manifestările de devianţă şcolară nu vor putea fi diminuate dacă nu se vor lua măsuri incipiente încă din mediul familial, la nivelul comunităţii şi chiar la nivelul întregii societăţi.

Măsurile luate în şcoală (supravegherea mai strictă a elevilor cu comportament deviant,angajarea unui personal auxiliar pentru supravegherea conduitei elevilor, aplicarea unor sancţiuni mai severe celor care încalcă în mod regulat exigenţele regulamentului şcolar etc.) nu vor avea eficienţă maximă dacă nu vor fi coroborate cu alte măsuri de diminuare a devianţei luate la nivelul comunităţii.Altfel spus, pentru a obţine un efect semnificativ şi de durată ar trebui inversată perspectiva de abordare a devianţei şcolare, şi anume: dinspre societate spre şcoală, ceea ce ar produce o strategie globală, societală, de prevenire a devianţei, pe care să se articuleze demersul specific al reducerii devianţei în şcoala. Cele mai grave sau cele mai frecvente acte de devianţă şcolară sunt: absenteismul, abandonul şcolar, vandalismul, conduitele violente, toxicomania şi copiatul.

Copiatul este o formă specifică de înşelăciune. Ca formă specifică de nesinceritate faţă de profesor, copiatul poate fi încadrat în categoria conduitelor agresive, deoarece aduce prejudiciu profesorului şi, uneori, grupului-clasă. Principalii factori care intervin în situaţiile de copiat sunt: deficienţe de supreveghere, atitudinile permisive ale profesorilor, dar şi stilul de a nota în funcţie de fidelitatea reproducerii cunoştinţelor. Cei care copiază nu sunt întotdeauna sau nu sunt în mod necesar elevi cu rezultate şcolare slabe. E adevarat că elevii slabi, care au acumulat multe lacune în sistemul de cunoştinţe, care nu mai pot realiza o învaţare conştientă, prezintă o probabilitate mai mare de a apela la această soluţie, copiatul. Aceşti elevi nu sunt susţinuţi motivaţional de curiozitate sau de interesul pentru un domeniu, ci sunt interesaţi doar de obţinerea unei note de trecere, pentru a evita conflictul cu şcoala şi cu familia. Însă şi elevii cu rezultate şcolare bune copiază uneori, în situaţii precum: - părinţii obligă copilul să obţină note maxime la toate disciplinele de învăţământ;- elevii sunt nesiguri în legătură cu înţelegerea corectă şi profundă a cunoştinţelor;- elevii ştiu că nota maximă depinde de reproducerea fidelă a cunoştinţelor;

- elevii doresc să ajungă sau să rămână în fruntea ierarhiei clasei la învăţătură. Absenteismul şcolar reprezintă un fenomen cu o dinamică spectaculoasă în ultimele decenii. Acesta desemneză un tip de conduită evazionistă stabilă, permanentizată, ce prefigurează sau reflectă deja atitudinea structurată a lipsei de interes, motivaţie, încredere în educaţia şcolară.Atunci când elevii încep să lipsească sistematic şi generalizat de le şcoală, această conduită reprezintă un semnal tardiv al existenţei problemelor. Absenteismul constituie o formă de agresiune pasivă împotriva şcolii, indicând că elevii fug de la şcoală chiar cu riscul de a fi pedepsiţi. Reacţiile negative ale şcolii şi ale părinţilor întreţin mecanismele de apărare ale elevului, creând un cerc vicios, în care abandonul tinde să apară drept unica soluţie prin care se pot rezolva toate problemele. Absenteismul este principalul factor asociat cu abandonul şcolar, având o înaltă valoare predictivă în raport cu acesta.

Abandonul şcolar reprezintă conduita de evaziune definitivă ce constă în încetarea frecventării şcolii, părăsirea sistemului educativ, indiferent de nivelul la care s-a ajuns, înaintea obţinerii unei calificări sau pregătiri profesionale complete sau înaintea încheierii ciclului de studii început. Între cauzele principale ale abandonului şcolar regăsim cauze economice, socioculturale sau religioase, psihologice şi pedagogice.Vandalismul şcolar reprezintă actele de violenţă specifice, orientate către bunuri, obiecte, proprietăţi.Vandalismul este o conduită specifică adolescenţilor de sex masculin, proveniţi din clasele sociale defavorizate şi care trăiesc în marile oraşe.Semnificaţia vandalismului şcolar trimite, în majoritatea cazurilor, la o recţie de protest. Vandalismul în şcoală poate fi interpretat ca o cale de a depaşi plictiseala, ca un act de răzbunare împotriva unei situaţii percepute ca nedreaptă sau ca un protest împotriva autorităţilor şi regulilor şcolare. Toţi elevii care comit intenţionat conduite vandale au ca numitor comun un nivel scăzut al autocontroluli, o stimă de sine slabă şi o toleranţă redusă la frustrare. Violenţa în şcoală este, din punct de vedere statistic, cea mai frecventă conduită de devianţă şcolară. Sub eticheta "violenţă" descoperim o diversitate de forme de conduită, care descriu, sub aspectul intensităţii, o linie continua: la intensitatea cea mai mică, violenţa presupune confruntarea vizuală, poreclirea, tachinarea, ironizarea, imitarea în scop denigrator; refuzul de a acorda ajutor, bruscarea, lovirea cu diverse obiecte, pălmuirea, împingerea, aruncarea, înjunghierea şi împuşcarea sunt forme de intensitate crescută a violenţei. Toxicomania poate fi definită ca o stare de intoxicaţie acută sau cronică, provocată de consumul repetat al unei substanţe psihoactive. Specificul toxicomaniei la adolescenţi este determinat de cel puţin două elemente: motivaţia şi nivelul de utilizare al drogului. Debutul toxicomaniei la unii copii şi adolescenţi este asociat, de cele mai multe ori, cu problematica crizei existenţiale specifice pubertăţii şi adolescenţei: opoziţia faţă de adulţi, căutarea unei noi identităţi, crizele de narcisism, momentele depresive, curiozitatea, gustul pentru risc, presiunile din partea prietenilor.

Pentru reducerea devianţei şcolare sunt recomandate următoarele tipuri de intervenţie: • Consiliere privind cariera, învăţarea unor strategii de găsire a unui loc de muncă, tehnici de rezolvare a situaţiilor de criză, strategii de monitorizare şi gestionare a traseului educaţional al elevului; • Organizarea de târguri de oferte educaţionale în scopul informării cu privire la variantele optime de şcolarizare pentru elevi; • Sprijin financiar sub formă de rechizite, îmbrăcămite, transport şcolar al elevilor din mediul rural în mediul urban; • Realizarea de anchete sociale şi acordarea de asistenţă socială.

• Familiarizarea profesorilor cu tehnici de învăţare activă şi interactivă; • Consiliere vocaţională; • Consiliere psihopedagogică individuală şi de grup; • Testarea cu baterii de teste psihologice în scopul cunoaşterii niveluli de dezvoltare intelectuală a profilului aptitudinal şi de personalitate a elevilor; • Organizarea unor activităţi de pregătire suplimentară pentru cei care manifestă dificultăţi de asimilare, precum şi în cazul celor cu lacune în pregătire, datorită absenteismului.

Operaţionalizarea conceptelor

Devianţ şcolară= este reprezentată de orice act, conduită sau manifestare care violează normele scrise sau nescrise ale societăţii ori ale unui grup social particular.Copiatul = este o formă specifică de înşelăciune, prin care un anumit elev sau student prezintă drept rezultatul propriului efort de învăţare o serie de cunoştinţe pe care nu le-a asimilat, împrumutându-le ad hoc de la diverse surse. Absenteismul = reprezintă un tip de conduit evazionistă stabilă, permanent a elevului (fuga de la şcoală) ce reflecta o atitudine lipsită de respect, interes, motivaţie şi încredere în educaţia şcolară.Abandonul şcolar= reprezintă conduit de evaziune definitivă ce constă în încetarea frecventării şcolii, părăsirea sistemului educative indiferent de nivelul la care s-a ajuns înaintea obţinerii unei calificări sau pregătiri profesionale complete. Vandalismul = reprezintă acte de violenţă specifice, orientate către obiecte, bunuri, proprietăţi.Violenţa = reprezintă utilizarea forţei şi a constrângerii de către un individ, grup, în scopul impunerii faţă de alte persoane.Toxicomania = reprezintă obişnuinţa morbid de a consuma substanţe toxice sau stupefiante.

Metodologia cercetarii

Pentru a verifica aspectele teoretice şi pentru a pune în practică enunţurile afirmate în partea teoretică a lucrării, am folosit ca metodă de lucru ancheta pe bază de chestionar.

Chestionarul folosit în această cercetare este unul de tip autoadministrat. Avantajele pentru care am utilizat acestă formă de aplicare a chestionarului fiind următoarele:• Diminuarea efectului de interviu;• Un nivel superior de concetrare asupra răspunsurilor;• Asigurarea anonimatului.

De asemenea, pentru verificarea aspectelor teoretice am mai utilizat ca metodă de cercetare ancheta pe bază de ghid de interviu. Ghidul de interviu utilizat este focalizat şi va fi aplicat în mod direct şi individual. Am utilizat această formă de aplicare a ghidului de interviu din următoarele motive:• Posibilitatea de a obţine răspunsuri specific la fiecare întrebare;

• Colectarea unor răspunsuri spontane;• Asigurarea unor răspunsuri personale (fără intervenţia altor persoane).

Obiectivele cercetarii

1. Identificarea formelor de devianţă prezente în mod frecvent în unitatea de învăţământ.2. Determinarea motivelor pentru care elevii apelează la copiat.3. Identificarea atitudinii pe care o au elevii faţă de nivelul de toleranţă al devianţei în instituţia de învăţământ pe care o frecventează.4. Stabilirea părerii elevilor în ceea ce priveşte persoanele responsabile de apariţia devianţei şcolare în cadrul instituţiei de învăţământ din care fac parte.

Elaborarea ipotezelor

1. Cele mai frecvente forme de devianţă întâlnite în unitatea de învăţământ sunt copiatul şi vandalismul.2. Elevii apelează la copiat din dorinţa de a rămâne în fruntea ierarhiei clasei în ceeea ce priveşte rezultatele şcolare.3. Elevii consideră că în instituţia de învăţământ din care fac parte devianţa şcolară este tolerată.4. Elevii consideră că profesorii sunt vinovaţi de apariţia devianţei şcolare în cadrul instituţiei de învăţământ.

Procedura

În urma documetării teoretice cu privire la tema cercetării şi anume „devianţa şcolară”, am întocmit un chestionar care să verifice ipotezele elaborate. Chestionarul va fi aplicat în decursul a cinci zile unui lot de 50 de elevi, atât de sex feminin cât şi masculin. Persoanele chestionate trebuie sa fie elevi în aceeaşi instituţie de învăţământ si sa abia varsta cuprinsa intrea 16-17 ani.

În ceea ce proveşte aplicare ghidului de interviu, acesta va fi aplicat în decursul a 10 zile, aceluiaşi lot de 50 de subiecţi menţionati anterior.

Metode şi instrumente

Metoda folosită este metoda anchetei, instrumentul utilizat fiind chestionarul iar tehnica cea a chestionarului ( ANEXA 1). Chestionarul conţine 17 itemi, dintre care 4 itemi dihotomici închişi, 1 item de verificare, 1 item deschis şi 12 itemi cu variante multipele de răspuns. Chestionarul aplicat este de atitudini şi vizează identificare atitudinii avute de elevi în ceea ce priveşte devianţa şcolară existentă în unitatea de învăţământ din care fac parte.

Pentru aplicarea ghidului de interviu (ANEXA 2) am folosit de asemenea metoda anchetei, ghidul de interviu conţinând 17 itemi deschişi ce vor fi aplicaţi în mod direct şi

individual lotului de 50 de subiecţi pentru a identifica atitudinea acestora în ceea ce priveşte devianţa şcolară existentă în unitatea de învăţământ din cadrul căreia fac parte.

Bibliografie• Neamtu Cristina (2003), “Devianta scolara – Ghid de interventie in cazul problemelor de comportament ale elevilor”, Editura Polirom, Iasi• Cojocaru Stefan (2006), “Proiectul de interventie in asistenta sociala: de la propunerea de finantare la proiectele individualizate de interventie”, Editura Polirom, Iasi• Cojocaru Maria, Suport curs - Teorie si metoda in asistenta sociala• www.scribd.ro•www.didactic.ro

ANEXA 1

Stimate colaborator,

Te rugam sa încercuieşti răspunsul/ răspunsurile care consideri că ţi se potrivesc sau cu care esti de acord. Te asigurăm că răspunsurile furnizate sunt confidenţiale şi vor fi utilizate doar în scopul cercetării ştiinţifice. De aceea te rugăm să răspunzi sincer la toate întrebările şi să furnizezi cât mai multe informaţii.

Îţi mulţumim pentru încredere şi colaborare!

Devianţ şcolară= este reprezentată de orice act, conduită sau manifestare care violează normele scrise sau nescrise ale societăţii ori ale unui grup social particular. Exemple de devianţe şcolare: copiatul,absenteism şcolar, abandonul, vandalism şcolar, toxicomania

1. Ati auzit de sintagma „ devianţa şcolară”? 1. Da2. Nu

2. Credeţi că fenomenul de devianţă şcolară este prezent şi în unitatea de învăţământ din care faceţi parte?

1. Da2. Nu3. Nu ştiu

3. Dintre formele de manifestare ale devianţei şcolare, la care aţi fost martor în unitatea de învăţământ în care studiaţi? Ierarhizati-le

1. Copiatul ___2. Absenteismul şcolar __3. Abandonul şcolar __4. Vandalismul şcolar __5. Violenţa în şcoală __6. Toxicomania __7. Niciuna

4. Ce formă de manifestare a devianţei şcolare aţi practicat, cel mai des, până în prezent? Ierarhizaţi-le

1. Copiatul __2. Absenteismul şcolar __3. Abandonul şcolar __4. Vandalismul şcolar __5. Violenţa în şcoală __6. Toxicomania __

5. De câte ori aţi copiat la o examinare?1. Întotdeauna

2. Deseori3. Rareori4. Cel puţin o dată5. Niciodată

6. Care este metoda de copiat practicată, cel mai des, de dumneavoastră?1. A copia din cursuri2. A primi rezultatele unui test3. A copia din lucrarea altui student4. Prin intermediul tehnologiei

7. Dacă ar fi să faci o apreciere a abaterilor dumneavoastră de la sarcinile şcolare, cât de des le-aţi practicat?

1. Foarte des2. Destul de des3. Destul de rar4. Foarte rar5. Niciodată

8. Care presupuneţi că este motivul pentru care elevii copiază?1. timpul care îi presează2. competiţia pentru note3. toleranţa profesorilor4. slaba competenţă a studentului de a rezolva subiectele examenului

9. Dacă sunt profesori care îi încurajează pe elevi să copieze, de ce credeţi că o fac? __________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

10. Cum aţi defini dumneavoastră actiunea de a copia ?1. Copiatul este o metodă simplă de obţine note mai mari2. Copiatul este un furt este furt3. Copiatul nu face rău nimănui

11. Care este opinia dumneavoatră despre elevii care copiază?1. Persoane care vor să pară ceea ce nu sunt2. Persoane care stiu să se „descurce”3. Persoane curajoase4. Persoane imature şi leneşe

12. În ce măsură consideraţi că în unitatea de învăţământ în care studiaţi se iau suficiente măsuri pentru a indentifica persoanele deviante?

1. În foarte mare măsură2. În mare măsură3. În mică măsură4. În foarte mică măsură

15. Deloc

13. Cine este responsabil de existenţa comportamentelor deviante în instituţia de învăţământ din care faceti parte?

1. Elevii care au comportamente deviante 2. Grupul din care aceşti elevi fac parte, deoarece îi acoperă pe cei devianţi

3. Profesorii care nu îi pedepsesc pe eleviii devianţi

14. În ce măsură consideraţi că devianţa şcolară este un indicator al unui comportament delincvent ulterior?

1. În foarte mare măsură2. În mare măsură3. În mică măsură4. În foarte mică măsură5. Deloc

15. După opinia dumneavoastră, care dintre elevi sunt predispuşi să copieze?1. Elevii care vor să fie acceptaţi de către ceilalţi2. Elevii care se află sub presiunea notelor maxime3. Elevii care absentează mult

16. Consideraţi că în prezent este posibil ca într-o instituţie şcolară din România să nu fie prezent fenomenul de devianţă şcolară?

1. Da2. Nu

3. Nu ştiu17. Consideraţi că în unitatea de învăţământ din care faceţi parte este tolerată devianţa şcolară?

1. Da2. Nu3. Nu ştiu

Vârsta:

Clasa:

Genul: 1. Masculin 2. Feminin

Mediul de provenienţă: 1. Urban 2. Rural

Stimate colaborator,

Te rugam ca în cele ce urmează să ne răspunzi la următoare întrebări. Te asigurăm că răspunsurile furnizate sunt confidenţiale şi vor fi utilizate doar în scopul cercetării ştiinţifice. De aceea te rugăm să răspunzi sincer la toate întrebările şi să furnizezi cât mai multe informaţii.

Îţi mulţumim pentru încredere şi colaborare!

ANEXA 2

1. Spune-mi, te rog, la ce te gândeşti când auzi de “devianţă şcolară”?

2. Îmi poţi enumera câteva forme de devianţă şcolară?

3. Consideri că formele de deviaţă şcolară pe care le-ai enumerat se întâlnesc şi în unitatea de învăţământ din care faci parte?

4. Ce forme ale devianţei şcolare consideri că sunt mai frecvent întâlnite în cadrul instituţiei din care faci parte?

5. Până în prezent ai practicat vreo formă a devianţei şcolare?

6. Din ce motive crezi că elevii manifestă aceste forme de devianţă şcolară?

7. Consideri profesorii ca fiind responsabili de apariţia devianţei şcolare?

8. Diminuarea cerinţelor pe care cadrele didactice le au de la elevi crezi ca ar conduce la scăderea manifestării devianţei şcolare?

9. Crezi ca sunt profesori care încurajează unele forme ale devianţei şcolare?

10. Care sunt formele de devianţă pe care aceştia le încurejeză?

11. Esti de acord cu acest tip de devianţă şcolară?

12. Cu ce alte forme ale devianţei şcolare eşti de acord?

13. Care sunt motivele pentru care eşti de acord cu formele de devianţă pe care le-ai menţionat anterior?

14. Spune-mi, te rog, care sunt formele de devianţă şcolară cu care nu esti de acord?

15. Din ce cauză nu eşti de acord cu aceste tipuri de devianţă şcolară?

16. Consideri că unitatea de învăţământ ale cărei cursuri de frecventezi ia măsuri pentru a combate devianţa şcolară?

17. Ce măsuri crezi că ar fi eficiente pentru a reduce manifestarea devianţei şcolare?