=

STABILIREA REPERTORIULUI DE DESCHIDERILA COPII SI JUNIORI

Este extrem de dificil să înveţi teoria deschiderilor fără ajutorul unei persoane calificate (antrenor, specialist al unei variante). Sunt prea puţine explicaţii în majoritatea cărţilor, volumul de informaţii este prea mare şi o mare parte din aceste informaţii nu sunt necesare imediat. De asemenea monografiile cu deschideri sunt depăşite foarte repede datorită analizelor noi şi vaste care apar zilnic.Teoria nu trebuie învăţată pe de rost, ea trebuie explicată pentru a înţelege frumuseţea şi bogăţia ideilor din şah. Totuşi, dacă un sportiv nu gaseşte o persoană calificată care sa-i îndrume primii paşi, este bine sa citească acele cărţi în care deschiderile sunt tratate, cu caracter general, adică planul de bază şi un minim de variante.

Antrenorul poate urmări cîteva etape ce vor fi parcurse de către sportivi în stabilirea finală a unui repertoriu de deschideri:

• Observarea şi analiza obiectivă a unui număr mare de partide, din majoritatea deschiderilor uzuale;

• Stabilirea şi prezentarea principiilor generale ale deschiderilor;• Stabilirea temperamentului şi a afinităţilor şahiste ale jucătorului;• Stabilirea repertoriului de deschideri;• Înţelegerea planurilor generale care guvernează deschiderile alese;• Înţelegerea planurilor particulare ale diferitelor variante alese; legătura

dintre deschidere, joc de mijloc şi final prin continuarea planurilor în toate etapele partidei;

• Analiza proprie a deschiderilor şi tehnica găsirii propriilor noutăţi;Pentru a juca corect deschiderea un jucător trebuie să gândească logic (ea

se dezvoltă prin cunoaşterea legilor şahului, poziţiilor tip), să aibă imaginaţie, să improvizeze uşor, să facă combinaţii reuşite şi să calculeze curat şi să cunoască legile finalurilor. Aceste lucruri îl vor ajuta să ştie de ce joacă aşa şi spre ce se îndreaptă partida.

1. Observarea şi analizarea obiectivă a unui număr mare de partide, din majoritatea deschiderilor uzuale.

La început este esenţial să tratăm deschiderile ca un tot astfel încât să acumulăm un bagaj de cunoştinţe cât mai mare. Este indicat ca începători să studieze partidele marilor campioni cât şi partidele lor şi ale colegilor observând problemele care sunt puse în fiecare deschidere, planurile de joc cât şi caracterul acelei deschideri. Pe baza acestor observaţii sportivul va începe să se ataşeze, independent, de un sistem de deschideri adecvat stilului si temperamentului propriu.

1

Este bine ca aceste lecţii să fie însoţite de o scurtă istorie a şahului, de prezentarea capacităţilor intelectuale şi şahiste ale campionilor, de beneficiile pe care şahul le aduce celor care-l practică. De asemenea partidele colegilor vor fi o mărturie vie a modului de înţelegere şi aplicare a principiilor generale din deschideri. Copii învaţă cel mai bine şi mai uşor greşelile din partidele lor şi/sau ale colegilor de vârstă apropiată.

Dr. Nikolai Krogius spune că o instruire teoretică de maxim o oră pe săptămână reprezintă o sarcină suportabilă de către copiii de 7 ani, deoarece ei nu sunt capabili să-şi însuşească tezele abstracte ale teoriei şahiste.

Profesorul Malkin a scris „Copiii nu sunt capabili să înţeleagă esenţa anumitor scheme de deschideri (Apărarea Siciliană, Indiana Regelui, etc). Ei pot să reţină, desigur, succesiunea de mutări din aceste deschideri şi astfel să-l încâte, câteodată, pe profesor, însă jocul lor dovedeşte că nu înţeleg esenţa strategică a deschiderii, căci la primul răspuns necunoscut fac, de obicei, mutări care contrazic ideea construcţiei deschiderii.” În general s-a observat că după 10-11 ani pot asimila aceste idei. La 7-8 ani ei sunt atraşi de capcane în deschideri, de variante foarte tăioase în care rolul strategiei este mai puţin apreciat. De aceea ei îşi însuşesc foarte uşor diverse scheme de atac simple şi agresive (ex. Pionul Damei, Indiana Regelui la alb, Atacul Marshall, gambite).

Atragerea copiilor spre învăţarea teoriei deschiderilor se poate face şi prin prezentarea unor partide scurte, spectaculoase, cu gafe celebre sau atacuri fulgerătoare.

Pentru a crea un bagaj de informaţii cât mai mare începătorilor, toţi antrenorii ar trebui să aibă programe de şah performante, baze de partide, eventual analizate, cărţi de şah, informatoare, enciclopedii, reviste de şah.

2. Stabilirea şi prezentarea principiilor generale ale deschiderilor.După o anumită perioadă de acumulări (1 an) trebuie să trecem treptat

spre însuşirea de către sportiv a principiilor generale ale deschiderilor. O prezentare a acestora este următoarea:• Principiul de bază este – Mobilizare şi viteză maximă! Mobilizarea cu

viteza cea mai mare a tuturor forţelor. Explicaţia este: cu cât sunt mai multe piese în joc cu atât sunt mai multe posibilităţi de colaborare între ele şi deci implicit posibilităţi de atac. Dezvoltarea rapidă este baza deschiderilor.

• Foarte important este ca în paralel cu o dezvoltare rapidă şă luptăm şi pentru cucerirea centrului. Centrul reprezintă baza de comandă şi acţiune pentru toate piesele şi pentru orice atac.Centrul poate fi cucerit cu pionii e4, d4 (eventual c4 şi/ sau f4) de către alb şi e5, d5 (eventual c5 şi/ sau f5) de către negru sau controlat cu piesele de la distanţă.

• Fiecare jucător va ţine seama şi de posibilităţile sale de a stopa planul adversarului de dezvoltare. Trebuie găsite mutări cu tempo – care-l fac pe adversar să piardă un tempo – tempo ce va fi reflectat prin întârzierea în dezvoltare. Cele mai bune mutări, cele mai bune decizii sunt acelea care

2

combină implementarea propriului plan cu un răspuns profilactic la intenţiile oponentului.

• Trebuie să acordăm atenţie şi structurii de pioni; o structură de pioni rea duce la o poziţie mai slabă şi la un final pierdut; acest lucru este consecinţa faptului că nu există o demarcare clară între cele 3 stadii ale unei partide.

• Dezvoltarea pieselor pentru un anumit plan şi lupta pentru iniţiativă este esenţială. Copiii trebuie să ştie că nu scoatem pur şi simplu piesele şi apoi ne hotărâm ce să facem cu ele!

Ca o consecinţă a acestor principii generale au rezultat următoarele reguli simple care sunt mult mai uşor asimilate de către copii datorită caracterului lor logic:

1. La începutul partidei mutăm 2-3 pioni centrali. Nu mutaţi profilactic pionii turnurilor. Avantajul creat este spaţiul şi posibiltatea uşoară de a deplasa piesele de pe un flanc pe altul;

2. Dezvoltăm caii şi nebunii, de preferat din prima mutare pe câmpul cel mai bun (acest câmp poate fi caracterizat prin faptul că piesa are raza de acţiune cea mai mare şi realizează colaborări cu alte piese în atac);

3. Facem rocada, este esenţial ca începători să înveţe să-şi pună regele la adăpost înainte de a trece la acţiuni agresive;

4. Nu aduceţi în joc dama repede şi găsiţi locul cel mai bun pentru ea;5. Nu mutaţi din aceeaşi piesă de două ori fără a termina dezvoltarea

şi fără un serios motiv;6. Nu căutaţi să capturaţi pioni mai des în deschidere şi să rămâneţi

în urmă cu dezvoltarea. Un tempo în deschidere este uneori mai important ca un pion;

7. Evitaţi schimburile. În general în urma dezvoltării pieselor şi ocupării centrului apar tensiuni dinamice. Când le eliminăm şi când le păstrăm? Orice schimb nejustificat aduce adversarului o piesă în joc şi duce la pierderea controlului unor câmpuri. Răspunsul îl reprezintă de fapt variantele care sunt considerate fie jucabile fie nu.

8. Nu începeţi un atac fără pregătire, fără dezvoltare şi cu regele propriu în pericol. La un atac adversarul va răspunde cu un contra-atac în centru. Totuşi „când aveţi avantaj trebuie să atacaţi ori riscaţi să-l pierdeţi” (Steintz).

Jussupow,A (2615) - Gulko,B (2610) [E62] Reykjavik, 1990 [Jussupow,A]

1.d4 Nf6 2.c4 g6 3.Nf3 Bg7 4.g3 0-0 5.Bg2 d6 6.0-0 Nc6 7.Nc3 Bf5 8.d5 Na5 9.Nd2 c6 10.e4?! [10.b4!? Nxd5 11.cxd5 Bxc3 12.e4!© (12.Ba3 Bxd2-+) ] 10...Bg4 11.Qc2 N [11.f3] 11...cxd5 12.cxd5 [12.exd5?! ×f5] 12...Rc8 13.Re1 … Nf1 13...b5 [13...Bd7!? 14.Nf1 Nc4ł] 14.a3 e6!? [14...Bd7!?ł … Ng4-e5] 15.Qd3?! [15.h3?! exd5 16.hxg4 d4µ; 15.Nf1 exd5 16.exd5ł] 15...exd5

3

16.Nxb5 Re8!? [16...Qb6!?µ] 17.h3 [17.Nxa7?! Rb8 ] � 17...Bf5! [17...Be6 18.exd5 Bf5 19.Rxe8+ Qxe8 20.Qf1÷] 18.g4™ Bxe4 19.Nxe4 Nxe4µ 20.Nxa7!? [20.Qxd5? Re5‚; 20.Bxe4?! dxe4 21.Qxd6 Qh4‚] 20...Rb8 [20...Nc5 21.Rxe8+ Qxe8 22.Qe3 d4 23.Qxe8+ Rxe8 24.Bf4÷] 21.Be3 [21.Qxd5?! Re5!? (21...Nxf2 22.Rxe8+ Qxe8 23.Kxf2 Nb3 24.Nc6÷) 22.Qd3 Nxf2-+] 21...Bxb2 22.Rab1 [22.Rad1 Nc3 23.Rd2 d4 24.Rxb2 Rxb2 25.Qxd4 Ne2+ 26.Rxe2 Rxe2 27.Bh6 R8e5-+] 22...Rb3 23.Qxd5 [23.Qc2 Qb8 24.Nc6 Nxc6 25.Qxc6 Rc8-+] 23...Nc3 24.Bg5 [24.Qxb3 Nxb3 25.Rxb2 Nc5µ; 24.Nc6 Nxd5 25.Nxd8 Nxe3 (25...Nc3? 26.Bd2 Rxd8 27.Rxb2 Rxb2 28.Bxc3 Rb5 29.a4) 26.Nc6!?µ (26.Rxe3 Rbxe3 27.fxe3 Bxa3µ; 26.Bd5 Nxd5 27.Rxe8+ Kg7µ) ] 24...Nxb1? [24...Qd7! 25.Qxa5 Nxb1 26.Bc6 (26.Rxb1 Bc3!-+; 26.Rxe8+ Qxe8 27.Bc6 Qb8-+) 26...Rxe1+ 27.Qxe1 Qxa7 28.Qe8+ Kg7 29.Be7 Rb8-+] 25.Bxd8 Rxe1+ 26.Bf1™ Nc3÷ 27.Qd2! ×f4 [27.Qa8? Ne2+ 28.Kg2 Nf4+-+; 27.Qxa5? Ne2+ 28.Kg2 Nf4+ 29.Kg1 Nxh3+ 30.Kg2 Nf4+ 31.Kg1 Bc3µ] 27...Ne2+ 28.Kg2 Bc3 29.Qh6 Nc4 [29...Bg7 30.Qd2 Bc3=] 30.Nc6 Bg7 31.Ne7+ Kf8? [31...Kh8! 32.Nxg6+! fxg6 33.Bf6! Rb7 34.Bxe2 Rxe2 35.Bxg7+ Rxg7 36.Qf4!=] 32.Qxh7 Nf4+ 33.Kh2 Ke8 34.Qg8+! [34.Qxg7? Rxf1-+ … Rh3#] 34...Bf8 [34...Kd7 35.Qxf7 Rxf1 36.Nc6+! Kxc6 37.Qxc4+ Kd7 38.Qxb3+-] 35.Nxg6!+- fxg6 [35...Nxg6 36.Bxc4] 36.Qxc4 Rxf1 37.Qxf4!? [37.Qxb3 Kxd8 38.Qc4 Rxf2+ 39.Kg3 Nxh3!±] 37...Rxa3 38.Bh4?“ [38.Bf6!+- ×a1] 38...Raa1± 39.Qe4+ [39.Qf6 Rh1+ 40.Kg2 A) 40...Rag1+ 41.Kf3 Rxh3+ 42.Ke2 (42.Bg3?? Rhxg3+-+) 42...Kd7÷; B) 40...Rhg1+!?÷ ] 39...Kf7 40.Qf3+ Kg8 41.Qd5+ Kg7 42.Qb7+ Kg8 43.Bg3 … h4 43...Rh1+ 44.Qxh1 Rxh1+ 45.Kxh1 Kf7 46.Kg2 Kf6 [46...Ke6 ą] 47.f4 d5 48.Bf2 Bd6 49.Kf3 Ke6 50.Bd4 Be7! 51.Kg3 Bb4! 52.h4 Be1+ 53.Kh3 Bd2 54.Kg3 Be1+ 55.Bf2 Bc3 56.Kf3 Bg7 [56...Bf6?! 57.h5 gxh5 58.f5+ Kf7 59.gxh5 … Be3, Kg4, Bg5, Kf3-e2-d3-c2-b3-a4|+- ×d5] 57.Be1!? [57.Bb6!? … Ke3, Bd4, h5+-] 57...Bf8?! 58.Bc3 Bh6?! 59.f5+!+- gxf5 60.g5 [60.g5 Bf8 61.h5 Kf7 62.Kf4] 1-0

3. Stabilirea temperamentului şi afinităţilor şahiste ale jucătorului.Alegerea deschiderilor trebuie făcută funcţie de temperament. Vezi mai

întâi toate variantele din deschidere şi apoi alegele pe acelea conforme cu stilul tău. Este indicat ca începătorii să joace e4 sau d4 cautând variantele de atac (la rege în special) pentru a le stimula plăcerea de a juca şah, imaginaţia, dorinţa de a lupta şi de a învinge. Este bine să evităm la început c4, Cf3, deschideri care necesită cunoaşterea multor poziţii tip în care se poate intra prin intervertire de mutări.

Jucătorii trebuie să aibă în vedere şi factorul psihologic astfel încât să dirijeze mersul partidei spre sistemele cunoscute.

După o practică de 1-2 ani atât sportivul cât mai ales antrenorul pot stabili care este stilul elevului. Ce preferă? Poziţii deschise, tactice ori închise, poziţionale? Un atac la rege sau un joc pe contre?

4

De exemplu la e4 negrul poate juca:1...c5 Apărarea Siciliană – joc deschis, tactic, cu atac la regi şi contra-

atac; există variante mai sigure şi altele mai agresive (Dragon, Pelikan, Najdorf);1...c6 Apărarea Karo-Kann – poziţii solide, strategice, rege sigur;1...e6 Apărarea Franceză – poziţii închise, strategice;1...e5 Apărarea Spaniolă – poziţii solide care pot conduce la mai multe

poziţii tip funcţie de varianta aleasă;1...d6 Apărarea Pirc – poziţii de atac şi contra-atac;1...d5 Apărarea Scandinavă – poziţii solide dar pasiveLa fel se pot alege şi deschiderile pentru d4.Este foarte bine dacă la e4 şi d4 am putea alege sisteme înrudite, de

exemplu: la e4 Pirc şi la d4 Indiana Regelui sau la e4 Apărarea Karo-Kann şi la d4 Apărarea Slavă.

4. Stabilirea repertoriului de deschideri.Alegerea deschiderilor trebuie să depindă cel mai mult de „gustul”,

temperamentul şi stilul de joc al fiecărui sportiv. Există şi excepţii când înţelegerea deplină a unei deschideri, datorită modului în care un expert al acelei deschideri a reuşit să se facă înţeles, a dus la utilizarea ei cu foarte bune rezultate chiar dacă nu este pe stilul sportivului.

Nu este bine ca antrenorii să impună sportivilor deschiderile lor dacă nu sunt pe stilul sportivului; pentru o anumită perioada vor apărea rezultate bune dar în timp, la un nivel superior de pregătire, se va vedea lipsa de compatibilitate.

Un jucător liniştit, melancolic nu se va simţi bine în deschideri ca Apararea Siciliană sau Indiana Regelui, ci va prefera d4 şi deschideri semiînchise.

Din contră un jucător vulcanic, agresiv se va „sufoca” în poziţii închise, fără dame cu manevre lungi, poziţionale.

Chiar dacă înveţi o variantă bine, dacă ea nu este pe stilul tău mai târziu sau mai devreme vei gafa din plictiseală sau neînţelegerea poziţiei.

Botvinnik,M - Alekhine,A [D41] AVRO Amsterdam, 1938 [Kasparov]

1.Nf3 d5 2.d4 Nf6 3.c4 e6 4.Nc3 c5 5.cxd5 Nxd5 6.e3 [Botvinnik s-a decis să evite 6.e4 Nxc3 7.bxc3 cxd4 8.cxd4 Bb4+ ce a fost jucată în partida Alekhine-Euwe, şi încearcă să intre într-o poziţie nouă (pentru acele timpuri) care era pe stilul său şi fusese analizată bine acasă] 6...Nc6 7.Bc4 cxd4 8.exd4 Be7 9.0-0 0-0 10.Re1 [Poziţiile cu pion izolat erau favoritele lui Botvinnik. Mulţumită eforturilor şi analizelor făcute de Botvinnik, pentru prezentarea tuturor posibilităţilor ce apar în aceste poziţii jucătorii de şah au pierdut frica lor „mistică” de a juca cu pion izolat în centru. Această frică fusese indusă de Steinitz prin succesele sale

5

împotriva lui Zuckertort. Botvinnik a fost primul care a dovedit constant că jocul cu piese active în centru , crearea unei presiuni constante în centru şi la rege, oferă mai mult decît o simplă compensaţie pentru un defect minor al structurii de pioni.] 10...b6?! [O decizie dubioasă luată într-o poziţie mai puţin cunoscută. Aşa se joacă după capturarea la c3 [10...Nxc3 11.bxc3 b6 12.Bd3 Bb7 13.h4! Bxh4 (14.Ng5 este neplăcut) 14.Nxh4 Qxh4 15.Re3 cu o foarte puternică iniţiativă pentru pionul sacrificat cum se va dovedi mai târziu în practică; cea mai bună alternativă este The 10...a6 ] 11.Nxd5! exd5 12.Bb5 Chiar dacă structura de pioni este simetrică negrul este foarte pasiv (o poziţie contrară stilului lui Alehin); slăbiciunea coloanei c şi o slabă coordonare a pieselor oferă albului o poziţie uşoară în care îşi va dezvolta iniţiativa (o poziţie pe stilul lui Botvinnik). 12...Bd7? După acest schimb poziţia negrului devine şi mai vulnerabilă [12...Bb7 13.Qa4 Rc8 (ori 13...Qd6 oferă mai multe şanse de apărare) 14.Bf4 a6!] 13.Qa4 Nb8 14.Bf4 Bxb5 15.Qxb5 a6 16.Qa4 16...Bd6 17.Bxd6 Qxd6 18.Rac1 Ra7 19.Qc2 Re7 20.Rxe7 Qxe7 21.Qc7 Qxc7 22.Rxc7 22...f6! 23.Kf1 23...Rf7 24.Rc8+ Rf8 25.Rc3! 25...g5 26.Ne1 h5

[26...h6 27.Nc2 Kf7 28.Ne3 Ke6 29.g4 era mai bine] 27.h4!! Forţează noi slăbiciuni 27...Nd7 28.Rc7 28...Rf7 29.Nf3! g4 30.Ne1 f5 31.Nd3 f4 32.f3 32...gxf3 33.gxf3 a5 34.a4 Kf8 35.Rc6 Ke7 36.Kf2 Rf5 37.b3 Kd8 38.Ke2 Nb8 39.Rg6! 39...Kc7 40.Ne5 40...Na6 41.Rg7+ 41...Kc8 42.Nc6 Rf6 43.Ne7+ Kb8 44.Nxd5 Rd6 45.Rg5 Nb4 46.Nxb4 axb4 47.Rxh5 Rc6 48.Rb5 Kc7 49.Rxb4 Rh6 50.Rb5 Rxh4 51.Kd3 1-0

Propun 2 variante de repertoriu de deschidere:- unul bazat pe variante agresive, tactice, surprinzătoare ca mai târziu să

învăţăm şi variante mai liniştite strategice, poziţionale;

6

- altul cu accente poziţionale în care principiile strategice au un rol foarte important şi mai târziu se vor învăţa şi sisteme agresive.

Eu, ca antrenor, apreciez mai mult varianta a doua punând accent pe strategie, finaluri şi forţă de calcul. Oricum o lovitură tactică corectă şi reuşită nu poate fi realizată fără un fundament strategic. În acest caz este necesar să facem copiii să înţeleagă noţiunea de dinamică în deschidere şi în şah în general, altfel au tendinţa de a judeca toate poziţiile doar strategic, dar static-pasiv, fără dinamică, fără o colaborare rapidă a pieselor. Lupta pentru iniţiativă în deschidere este mai importantă ca structura de pioni.

În alegerea deschiderilor trebuie ţinut cont şi de puterea de memorare, şi forţa de calcul.

Dacă poţi reţine multe partide, variante, analize atunci poţi alege deschideri foarte complicate cu multe variante ca Apararea Siciliană, Indiana Regelui, Apararea Grunfeld, gambite, etc. De asemenea o bună memorie poate permite învăţarea mai multor deschideri astfel încât să jucăm acea deschidere în care adversarul se descurcă cel mai greu.

Dacă memoria este slabă ne vom baza mai puţin pe memorarea variantelor şi mai mult pe învăţarea schemelor de joc. Schema de joc reprezintă acele sisteme logice cu puţine mutări teoretice în care este mai important să înţelegi poziţia şi să ştii ideile tipice, resursele poziţiei şi abia apoi să înveţi ordinea mutărilor.

Mark Dvoretsky împarte deschiderile în: variante ale deschiderilor şi scheme ale deschiderilor.

Cei cu memorie bună merg pe variante ale deschiderilor, ceilalţi pe scheme ale deschiderilor (ex. Siciliana închisă jucată de negru).

Există tendinţa ca antrenorii copiilor mai mici de 10 ani să–i înveţe deschideri rare, considerate ca slabe la un joc precis, dar care prin agresivitatea lor surprind. Nu trebuie să ne bazăm pe ele atât timp cât sunt foarte rar jucate de marii maeştri. Ele pot avea şi un efect pozitiv, dacă prin asta se doreşte învăţarea sportivului de a juca la iniţiativă. Un exemplu este Gambitul Leton: 1.e4 e5, 2.Cf3 f5, care evită Spaniola, Italiana, Scoţiana, etc. şi aparent oferă soluţii comode unor antrenori sau jucători mai comozi. Defectul lor este că încalcă în particular principiile generale ale deschiderilor. Ele sunt pline de capcane şi un joc pasiv duce la avantaj pentru adversar. Continuarea Gambitului Leton ar putea fi: 3.Ce5 o variantă cu multe capcane este 3...Cc6 la care 4.Dh5 g6, 5.Cg6 Cf6, 6.Dh4 hg, (6...Tg8!?) 7.Dh8 De7 duce pentru negru la un avans substanţial în dezvoltare şi la o poziţie neclară; albul poate juca şi 4.Cc6 dc6 ce duce la un joc foarte bun de piese pentru negru. Cel mai bine este d4 respectând principiile sahului şi luptând pentru îniţiativă şi o dezvoltare rapidă a pieselor. Răspunsurile posibile sunt: 4...fe?, 5.Cc6 d6, 6.Dh5 g6?, 7.De5 sau 4...Cf6, 5.Cc6 dc, 6.e5 cu spaţiu foarte mare în centru şi un pion în plus; 4...Ce5, 5.de5 pion care va încurca dezvoltarea , la 5...De7, 6.Dd4 în ideea 7.Cd5; 4...Dh4!? (încalcă principiile deschideri) nu 5.Nd3 fe, 6.g3 Dh3, 7.Ne4 Cf6 cu poziţie bună ci,

7

5.Cf3 De4, 6.Ne2 în ideea 00 şi Te1 cu avantaj pentru alb de exemplu la 6...Cb4, 7.00 Dc7, 8.De1 Ne7 (8...De4, 9.Cc3 De7, 10.Dd1 Cf6, 11.Te1 Ce4, 12.a3 Cc6, 13.Nd3 1-0) 9.Cc3 Cf6, 10.Ce5 f4, 11.a3 Cc6 (11...d6, 12.ab de, 13.de Cg4, 14.Cd5 Nd8, 15.e6 Cf6, 16.Cf4 00, 17.Nd3 1-0) 12.Nd3 Db3, 13.Cb5 Ce5, 14.de 1-0.

Informaţiile din deschiderile jucate pot fi stocate într-un caiet, de preferat, cu arc mecanic (sau lăsaţi foi goale) pentru a putea introduce noutăţile teoretice.

Cel mai bine este să folosiţi un calculator pentru stocarea informaţiilor.

5. Înţelegerea planurilor generale care guvernează deschiderile alese.Partida de şah, deci şi deschiderea, reprezintă un agregat de minioperaţii

unite printr-o idee generală (planul de joc).Studiul acestor planuri se poate face astfel:-studierea variantelor din monografii, informatoare, enciclopedii,

articole, observând planurile de joc cât şi noutăţile apărute;-studierea generală a situaţiilor comune ce rezultă din diverse

deschideri: poziţii tip, structuri tip, etc. Este o metodă mai eficientă şi mai productivă în timp, deoarece pune bazele unor cunoştinţe şahiste temeinice peste care învăţarea concretă a unor variante este mult mai uşoară. Această metodă depinde mult de calificarea şi gradul de înţelegere şahist al antrenorului, de modul în care el poate explica ideile de bază.

6. Înţelegerea planurilor particulare ale diferitelor variante alese.Este bine să invitaţi la antrenamente jucători consacraţi care joacă şi

cunosc bine anumite deschideri sau variante si care să prezinte ideile de bază cât şi planurile noi apărute în acele sisteme. Începeţi să analizaţi variantele pe care le jucaţi în 90% din cazuri apoi treceţi la variante mai rare. Verificaţi ce linii de joc sunt cele mai populare şi de ce altele sunt mai rar jucate. Trebuie să găsiţi acea partidă care a „răsturnat” varianta!

Există posibilitatea ca prin intervertire de mutări să intraţi în alte variante. Cunoaşterea tuturor variantelor din acea deschidere vă va permite să acceptaţi sau nu trecerea dintr-o variantă în alta.

De asemenea este bine ca la club să existe antrenori specializaţi în e4 şi alţii în d4 pentru a putea ghida sportivii în alegerea şi exploatarea eficientă a repertoriului de deschideri.

Sportivii trebuie să lucreze acasă singuri în căutarea unor noi planuri de joc şi apoi să schimbe păreri. Astfel se poate extinde repertoriul. Analiza propriilor partide sau partidele jucătorilor model duce la înţelegerea greselilor în dezvoltarea unui plan.

Larsen,B - Portisch,L [C01] Amsterdam Interzonal Amsterdam (15), 1964 [Myers]

8

1.e4 e6 2.d4 d5 3.Nc3 Bb4 4.exd5 exd5 5.Qf3 O idee originală a lui Bent Larsen care a fost combătută mai târziu cu 5...Qe7 la această mutare Portisch a gândit 20 minutes,şi nu a găsit răspunsul corect. 5...Nc6 [5...c5 6.dxc5 d4 7.a3 Qa5 8.Rb1! (Larsen); 5...Be6 6.Bd3 (6.Be3 Nf6 7.Bd3 c5!) 6...Qf6 7.Bf4˛; 5...Qe7+! 6.Nge2 Nc6 7.Qxd5 Nf6; 5...Ne7 6.Bd3 Nbc6 7.Nge2˛] 6.Bb5 Nge7 7.Bf4 [7.Nge2 Bf5 8.Bd3?! Qd7=; 7.Bg5 f6 (7...Be6 8.0-0-0 Qd7) 8.Bf4 0-0 9.0-0-0 a6 10.Bd3!? Nxd4! 11.Bxh7+ Kxh7 12.Rxd4 c5 13.Rd1 Bxc3 14.Qxc3 Bf5 15.Ne2 d4 Sakharov-Krasnov Moscow-ch 1971] 7...0-0!? [7...Bf5!? 8.0-0-0 Qd7 9.Nge2 0-0-0= Konstantinopolsky; 7...Ng6?! 8.Nge2 0-0 9.0-0-0 Nce7 10.a3 Nh4 11.Qh5±] 8.0-0-0! [8.Nge2 Bf5= 9.0-0-0 a6 10.Bd3?! (ą10.Bxc6 bxc6 11.g4! (Gheorghiu)) 10...Bxd3 11.Rxd3 Re8 12.Qh5? Ng6! 13.Bd2 Qh4! 14.Qxd5 Bxc3 15.Nxc3 Nb4! Van Geet-Rossolimo Wijk aan Zee 1968]� 8...Na5?! [8...Bf5!? (O'Kelly) 9.g4!?; 8...Be6! 9.Nge2 Qd7 10.h3 a6 11.Bxc6 Nxc6 12.g4 b5; 8...a6!? 9.Bxc6 bxc6 10.Nge2 Ng6!? 11.Bd2 Nh4 12.Qd3 Rb8 13.f4 Re8 14.Rhg1 Nf5 15.Ng3 Nd6 Adami-Cuartas Skopje ol 1972] 9.Nge2 c6 10.Bd3 b5 11.h4! Nc4 12.h5! f6 � [12...h6 13.g4 a5 14.g5; 12...Qa5? 13.h6 g6 14.Bc7! Qxc7 15.Qf6+- (Larsen); 12...a5? 13.h6 g6 14.Bc7! Qxc7 15.Qf6+- (Larsen)] 13.g4 Qa5?! [13...a5 14.Qg3 a4 15.g5 f5 16.Bxc4 dxc4 17.h6± (Larsen)] 14.Bxc4 dxc4 15.a3! Bxc3 [15...Bxa3 16.bxa3 Qxa3+ 17.Kd2 b4 18.Ra1!+- bxc3+ 19.Nxc3 Qb4 20.Rhb1!+- (Larsen)] 16.Nxc3 Qd8 [16...b4 17.axb4 Qxb4 18.Rhe1!± (Larsen)] 17.Rhe1! [17.Nxb5 Nd5!„ (17...Qd5!„ (Larsen)) ] 17...a5?! [17...Nd5 18.Nxd5 Qxd5 19.Qxd5+ cxd5 20.f3± (20.Re7± O'Kelly) ] 18.Qg3! Ra7 [18...b4?! 19.Bd6! bxc3 20.Bxe7 cxb2+ 21.Kb1±] 19.h6!± g6 20.Bd6 Re8 [20...Rf7 21.Re2] 21.Qf4!± Kf7 [21...Nd5 22.Nxd5 cxd5 23.Qxf6! Qxf6 (23...Rf7 24.Qh4! Qxh4 25.Rxe8+ Rf8 26.Rxf8#) 24.Rxe8+ Kf7 25.Rf8+ Ke6 26.Re1+!+- (Larsen)] 22.Be5 f5 [22...Ng8 23.Ne4+-; 22...Nd5 23.Nxd5 cxd5 24.Bxf6!+-] 23.Bb8 Rb7 24.Qe5! [24.Ne4 Nd5 25.Nd6+ Kf8 26.Nxb7 (Larsen)] 24...Rg8 25.g5 b4 [25...Nd5 26.Nxd5 cxd5 27.f4 (Larsen) (27.Bd6) ] 26.Qf6+ Ke8 27.Qxc6+ Kf7 [27...Qd7 28.Rxe7+ Kxe7 29.Qf6++- Ke8 30.Re1+; 27...Rd7 28.Nd5; 27...Kf8 28.Bd6 bxc3 29.Rxe7 Rxe7 30.Re1+- (Larsen)] 28.Qf6+ Ke8 29.d5 [29.Nd5 Qxd5 30.Bd6 Qf7 31.Bxe7 Rxe7 (31...Qxf6) 32.Qc6+ Kd8 33.Rxe7 Kxe7 (33...Qxe7 34.Qd5+) 34.Qc7+ Bd7 35.Re1++- (Larsen)] 29...Rf8 [29...bxc3 30.d6!+-] 30.Qc6+ Qd7 [30...Kf7 31.Qxc4] 31.Bd6 Rf7 [31...Qxc6 32.dxc6 Ra7 33.Nd5 Rf7 34.c7+-] 32.Bxe7 bxc3 [32...Qxc6 33.Bc5+; 32...Rxe7 33.Rxe7+ Kxe7 34.Qf6+] 33.Bb4+ 1-0

7. Analiza proprie a deschiderilor şi tehnica găsirii propriilor noutăţi.Gasirea unor noutăţi se poate realiza în urma analizei unei mutări surpriză

sau a unei variante surpriză. Acestea au un rol important în rezultatul final şi reprezintă o sursă importantă în dezvoltarea teoriei deschiderilor. „Surprinde adversarul şi-l vei bate.” Cu cât analizezi şi cunoşti mai multe variante cu atât mai mici sunt şansele de a fi surprins. Oricum o mutare surpriză trebuie

9

combătută cât mai activ posibil, luptând, eventual prin sacrificii, pentru iniţiativă.

Analiza constantă a unor variante sau partide va conduce odată cu evoluţia sportivului la alegerea unui număr mare de variante într-o deschidere sau unui al doilea set de deschideri, set care va îngreuna pregătirea teoretică a adversarilor tăi. De exemplu eu şi sportivii mei am reuşit să pregătim la Apărarea Franceză cu 3.Cd2, 6 sisteme (3...Cf6, 3...c5, 3...Cc6, 3...a6, 3...Ne7, 3...de4) care duc la sisteme total diferite (majorităţi de pioni, pioni izolaţi, lanţuri de pioni, etc.). Acest lucru se poate realiza după ce sportivul a acumulat un volum mare de experienţă. Acest mod de pregătire poate evita încercarea adversarului de a dirija partida spre poziţii necunoscute nouă.

Este foarte bine să analizăm mai întâi acele variante pe care le jucăm în 90% din cazuri apoi trecem la variante mai rare. De asemenea este bine de vazut care variante sunt cele mai populare.

Metoda folosită la stabilirea repertoriului de deschideri pentru sportivii mei urmăreşte paşii:

1.Studierea unui volum mare de partide în deschiderea aleasă cu înţelegerea şi notarea următoarelor idei:

• Planul general de joc pentru alb şi negru;• Planurile specifice de atac pentru alb şi negru pe flanc sau în centru;• Scheme logice de dispunere a pieselor pentru diverse variante;• Poziţiile tip rezultate;• Siguranţa regilor şi metode de atac la rege;• Metode de joc la iniţiativă;• Arta schimbului pieselor (finaluri complexe şi simple de piese);• Câmpuri slabe şi câmpuri suport;• Coloane deschise, semideschise, diagonale importante, posibilitatea

pătrunderii pe linia 1(8) şi 2(7).2.Stabilirea variantelor principale şi realizarea pentru fiecare, în

calculator, în cadrul unui director, al unui fişier.3.Prezentarea şi învăţarea din enciclopedii, pentru familiarizare, a ordinii

de mutări principale din acele variante.4.Căutarea într-o bază de partide a unor exemple jucate de GM cu

Elo>2500, în ultimii 2-3 ani şi pe cât posibil analizate; salvarea lor în acele fişiere.

5.Analiza acestor partide în paralel cu comentatorul (există multe erori ca urmare a unei analize superficiale sau rău intenţionate). Vom insista cu analiza pe acele mutări care par „mutări surpriză” sau pe planuri sau mutări care sunt date ca interesante.

6.Căutarea unor partide jucate de sportivi cu Elo<2300 pentru a vedea cât mai multe mutări „surpriză” bune sau rele şi modul în care au fost combătute.

10

7.Reactualizarea permanentă (la 1-2 săptămâni) a variantelor jucate.8.Jocul practic la antrenament atât cu albul cât şi cu negrul a acelei

variante.9.Alegerea a cel puţin 2 variante jucabile în cadrul deschiderii pentru a

putea fi pregătit teoretic mai greu de adversari. Este de preferat ca măcar una dintre acestea să fie o analiză proprie, o variantă mai veche reactualizată chiar dacă are o reputaţie mai slabă.

Vasile Manole

11