MAREA Tabla de Sah

70
14 MAREA TABLĂ DE ȘAH Geopolitica Lumilor Secolului XX Zbigniew Brzezinski Capitolul I: Un nou tip de hegemonie Se spune că hegemonia s-a născut o dată cu omenirea. Să fie așa și în cazul Americii? Scurtul drum spre supremația mondială În exercitarea influenței americane asupra lumii se pot identifica o serie de etape. La început, prin anul 1890, America începe să conteste concepția că Anglia domnește peste mări; mai apoi se erijează în apărător al securității emisferei vestice prin Doctrina Monroe. Primul Război Mondial oferă SUA o primă ocazie de a-și lansa în Europa forța militară, același război aducând cu sine și primul efort diplomatic american în găsirea unei soluții la problemele internaționale ale Europei ( celebrele Paisprezece puncte ale lui W. Wilson). Însă această scurtă izbucnire de primat mondial american nu a produs o angajare continuă a Americii în chestiunile internațional ( fiind bine cunoscut izolaționismul și idealismul american din acea perioadă). Dacă Primul Război Mondial a fost unul predominant european, cel de-al doilea,sfârșește definitiv era europeană în politica mondială, fiind primul război cu adevărat mondial. Așa cum se știe, sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial aduce un alt tip de război, numit Războiul Rece, marcat de competiția bipolară dintre SUA șI URSS pentru supremația mondială. Aspectul geopolitic nu putea fi mai clar: America de Nord împotriva RISE | Grupa IV

Transcript of MAREA Tabla de Sah

Page 1: MAREA Tabla de Sah

MAREA TABLĂ DE ȘAH

Geopolitica Lumilor Secolului XX

Zbigniew Brzezinski

Capitolul I: Un nou tip de hegemonie

Se spune că hegemonia s-a născut o dată cu omenirea. Să fie așa și în cazul Americii?

Scurtul drum spre supremația mondială

În exercitarea influenței americane asupra lumii se pot identifica o serie de etape. La

început, prin anul 1890, America începe să conteste concepția că Anglia domnește peste mări;

mai apoi se erijează în apărător al securității emisferei vestice prin Doctrina Monroe.

Primul Război Mondial oferă SUA o primă ocazie de a-și lansa în Europa forța militară,

același război aducând cu sine și primul efort diplomatic american în găsirea unei soluții la

problemele internaționale ale Europei ( celebrele Paisprezece puncte ale lui W. Wilson).

Însă această scurtă izbucnire de primat mondial american nu a produs o angajare continuă

a Americii în chestiunile internațional ( fiind bine cunoscut izolaționismul și idealismul american

din acea perioadă).

Dacă Primul Război Mondial a fost unul predominant european, cel de-al doilea,sfârșește

definitiv era europeană în politica mondială, fiind primul război cu adevărat mondial. Așa cum se

știe, sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial aduce un alt tip de război, numit Războiul Rece,

marcat de competiția bipolară dintre SUA șI URSS pentru supremația mondială. Aspectul

geopolitic nu putea fi mai clar: America de Nord împotriva Eurasiei, având ca miză lumea

întreagă iar combinația dintre dimensiunile geopolitice mondiale și declarata universalitate a

dogmelor rivale a dat competiției o rivalitate nemaiîntâlnită.

Lesne s-a văzut că apariția armelor nucleare acordă confruntării o mai mare presiune însă

rezultatele disputei au fost decise în cele din urmă pe căi non militare ( amintesc aici vitalitatea

politică,flexibilitatea ideologică, dinamismul economic, atractivitatea culturală a Vestului),

rezultatul final fiind puternic influențat de considerente culturale.

Prima putere mondială

După sfârșitul Războiului Rece, o dată cu prăbușirea imperiului sovietic,America devine

simultan prima și unica putere cu adevărat mondială.Exercitarea puterii imperiale americane

decurge în mare măură din organizarea superioară, din capacitatea de a mobiliza prompt, în

scopuri militare, vaste resurse economice și tehnologice, din farmecul cultural neclar, dar

RISE | Grupa IV

1

Page 2: MAREA Tabla de Sah

MAREA TABLĂ DE ȘAH

Geopolitica Lumilor Secolului XX

Zbigniew Brzezinski

însemnat al modului de viață american, din dinamismul absolut și competitivitatea înnăscută ale

elitelor politice și sociale americane.

Mai departe, se face o analogie între SUA și alte trei mari imperii ale istoriei :

roman,chinez și mongol care au fost precursorii regionali ai aspiranților la puterea mondială ce

au apărut după aceea. După decăderea acestor imperii, Europa devine atât centrul de putere

mondială, cât și focarul principalelor lupte pentru puterea mondială. Totuși, dominația vest-

europeană nu era echivalentă cu dobândirea puterii mondiale de către Europa de Vest, realitatea

era aceea a supremației mondiale a Europei în ceea ce privește civilizația și aceea a unei pueri

continentale europene fragmentate.

Pe scurt, Roma își exercită dominația în mare măsură prin organizarea militară superioară

și prin atractivitate culturală. China se baza mult pe o birocrație eficientă în conducerea unui

imperiu fondat pe identitate etnică, întărindu-și dominația printr-o pregnantă conștiință a

superiorității sale culturală. Englezii ( ca și spaniolii, portughezii,olandezii și francezii ) au

câștigat întâietate fiindcă steagul lor mergea pe urmele comerțului lor.

Spre deosebire de acestea, întinderea și universalitatea puterii mondiale americane sunt

unice. De unde reiese această unicitate?

1. SUA controlează toate oceanele și mările lumii, dezvoltându-și o serioasă capacitate

militară pentru controlul țărmurilor;

2. Dinamismul economic american asigură condițiile prealabile necesare exercitării

supremației mondiale;

3. America și-a menținut și și-a mărit avansul în folosirea în scopuri militare a ultimilor

descoperiri științifice;

Pe scurt, America deține poziția supremă în cele patru domenii decisive ale puterii

mondiale : d.p.v. militar, d.p.v. economic, d.p.v. tehnologic și d.p.v. cultural. Combinația acestor

patru domenii face din America singura superputere mondială multilaterală.

Sistemul mondial american

Puterea mondială americană este exercitată printr-un sistem mondial american de un

anumit stil oglindind experiența internă a SUA. Elementul central al acestei experiențe interne

este caracterul pluralist al societății americane și al sistemului său politic.

Atitudinea publicului american este oarecum reticentă, aceștia exprimându-și adeziunea

doar în măsura în care interesele vizate îi afectează strict. De exemplu, sondajele de opinie din

RISE | Grupa IV

2

Page 3: MAREA Tabla de Sah

MAREA TABLĂ DE ȘAH

Geopolitica Lumilor Secolului XX

Zbigniew Brzezinski

1995/6 au arătat că publicul are o preferință generală pentru împărțirea puterii mondiale cu alții,

de aici și accentul pus pe tehnica cooptării.

Dominația culturală a fost fațeta subapreciată a puterii mondial americane, idealurile

democratice, asociată cu tradiția politică americană, întăresc și mai mult ceea ce unii considră a fi

imperialismul cultural american.

Atracția și impactul sistemului politic democratic american au fost însoțite și de o atracție

crescândă exercitată de modelul economic antreprenorial american care pune accentul pe

comerțul liber mondial și pe competiția neîngrădită.

Mai mult decât atât, supremația mondială americană este sprijinită de un complicat sistem

de alianțe și coaliții care acoperă literalmente globul. Apoi, rețeaua mondială de organizații

specializate, mai ales instituțiile financiare internaționale se consideră ca făcând parte din

sistemul global american.

Supremația americană produce o nouă ordine internațională care nu numai că imită, dar și

instituționalizează, dincolo de hotarele Americii unele dintre trăsăturile sistemului american

însuși. Aceste trăsături fundamentale sunt :

1. Un sistem colectiv de securitate ( NATO, Tratatul de Securitate SUA-Japonia);

2. Cooperare economică regională ( APEC, NAFTA) și instituții specializate de

cooperare mondială ( Banca Monială,Fondul Monetar Internațional, Organizația

Mondială a Comerțului);

3. Proceduri care pun accentul pe luarea deciziilor pe bază de consens, chiar dacă sunt

dominte de SUA;

4. O preferință pentru relațiile democratice între membrii alianțelor importante;

5. O structură judiciară și constituțională mondială elementară;

În acest moment, hegemonia mondială americană fără precedent nu are rival. Dar nimeni

nu o va contesta în anii ce vor veni?

NAIMAN ANAMARIA

RISE | Grupa IV

3

Page 4: MAREA Tabla de Sah

MAREA TABLĂ DE ȘAH

Geopolitica Lumilor Secolului XX

Zbigniew Brzezinski

Capitolul 2:Tabla de şah eurasiatică

Pe parcursul istoriei, scena mondială a fost dominată de puteri şi popoare eurasiatice, care

s-au luptat între ele pentru putere, dominaţie sau hegemonie. Astăzi lupta dintre acestea are un

singur câştigător: Statele Unite ale Americii, o superputere non-eurasiatică care a obţinut

întâietatea faţă de Eurasia . Apariţia bruscă a primei ţi singurei superputeri mondiale a creat o

situaţie de dependenţă, o situaţie în care declinul la fel de brusc al supremaţiei SUA, din orice

motiv , ar produce instabilitate internaţională.

Samuel P. Huntington afirma că „O lume fără SUA va fi o lume cu mai multă violenţă ţi

dezordine ţi cu mai puţină democraţie şi creştere economică decât o lume în care SUA continuă

să aibă mai multă influenţă decât orice altă ţară în rezolvarea chestiunilor mondiale. Supremaţia

internaţională de durată a SUA este esenţială pentru bunăstarea şi securitatea americanilor ţi

pentru viitorul libertăţii, democraţiei, economiei deschise ţi ordinii internaţionale în lume. “

În acest context, „amestecul” SUA în politicile eurasiatice este unul necesar. Eurasia este

cel mai mare continent de pe glob însumând cca. 75 % din populaţia mondială, 60% din P.M.B şi

¾ din resursele energetice cunoscute lumii. După SUA primele 6 mari puteri economice, şi

primele 6 state cu cele mai mari cheltuieli pentru înarmare se află in Eurasia. Cele mai active

state Din punct de vedere politic sunt in Eurasia. Toate puterile nucleare declarate, în afară de

SUA, se situează de asemenea în Eurasia. Aşadar, puterea eurasiatică cumulată o depăşeşte pe

cea a SUA, însă Eurasia este prea mare pentru a acţiona ca un tot unitar din punct de vedere

politic, fapt care creează arena în care se desfăşoară lupta pentru supremaţia globală.

Uriaşul platou ce se întinde de la Lisabona la Vladivostok, reprezintă tabla de şah, decorul

„jocului”.

Asemeni şahului, jocurile pornesc de la extremităţile tablei, însă tabla de şah eurasiatică

nu implică doar doi jucători, ci mai mulţi (jucătorii cei mai importanţi fiind în regiunile de est,

vest şi sud a tablei) şi permite influenţe exterioare (SUA). Hegemonia americană presupune

exercitarea unei influenţe hotărâtoare şi nu a unui control direct. Dar dimensiunile, diversitatea şi

culturile variate ale Eurasiei limitează profunzimea influenţei SUA. Continentul este compus din

prea multe state energice sub aspect politic şi ambiţioase sau orgolioase prin tradiţie pentru a

putea fi supuse chiar ţi faţă de ce mai prosperă şi proeminentă putere mondială.

RISE | Grupa IV

4

Page 5: MAREA Tabla de Sah

MAREA TABLĂ DE ȘAH

Geopolitica Lumilor Secolului XX

Zbigniew Brzezinski

Geopolitică şi geostrategie

Factorul geografic încă reprezintă punctul de plecare în definirea priorităţilor externe

ale unui stat, iar mărimea teritoriului naţional un criteriu major în stabilirea statutului si a puterii

statului respectiv. Cu toate acestea, stăpânirea de teritorii începe să nu mai reprezinte o prioritate

pentru majoritatea statelor-naţiune. Sfera economică, inovaţia tehnologică, cercetarea sau

educaţia atrag atenţia elitelor conducătoare în lupta lor pentru influenţă internaţională.

Poziţia geografică tinde să determine acţiunile statelor, iar sfera de interese geopolitice,

de influenţă şi de implicare a unui stat creşte direct proporţional cu puterea sa politică, economică

şi militară.

În atenţia analiştilor geopolitici a apărut o dilemă: dacă puterea pe uscat este mai

importantă decât puterea maritimă şi care regiune a Eurasiei este esenţială pentru a câștiga

controlul asupra întregului continent. Harold Mackinder considera Europa Centrală si de Est ca

fiind această regiune, numind-o heartland-ul continentului. Odată cu progresul geopoliticii de la

nivel regional la nivel global, această dilemă devine irelevantă.

Pentru Statele Unite geostrategia în Eurasia presupune interconectarea cu un scop bine

determinat a statelor dinamice geostrategic şi mânuirea atentă a statelor catalizatoare geopolitic

urmând cele două interese americane:

Pe termen scurt:

- Păstrarea statutului său de putere mondială unică

Pe termen lung:

- Transformarea puterii americane în cooperare mondială din ce în ce mai

instituţionalizată

Jucători geostrategici şi pivoţi geopolitici

Jucătorii geostrategici activi sunt acele state care au capacitatea şi voinţa naţională de a-şi

exercita puterea sau influenţa dincolo de propriile graniţe în vederea schimbării actualei situaţii

geopolitice într-o masură care afctează intersele SUA.

Pivoţii geopolitici sunt acele state a căror importanţă decurge nu din puterea sau din

motivaţia lor, ci mai degrabă din aşezarea lor sensibilă şi din consecinţele situaţiei lor potenţial

vulnerabile pentru comportamentul jucătorilor geostrategici. Cel mai adesea pivoţii geopolitici

sunt desemnaţi datorită poziţiei geografice, care un unele cazuri le conferă un rol special fie în

asigurarea accesului în zone importante, fie în refuzarea accesului la resurse pentru jucătorul

RISE | Grupa IV

5

Page 6: MAREA Tabla de Sah

MAREA TABLĂ DE ȘAH

Geopolitica Lumilor Secolului XX

Zbigniew Brzezinski

important. În unele cazuri un pivot geopolitic poate acţiona ca un scut protector pentru un stat sau

chiar o regiune. Identificarea pivoţilor geopolitici-cheie eurasiatici de după Razboiul Rece şi

protejarea lor este un aspect crucial al geostrategiei mondiale a SUA.

În actuala situaţie mondială, cel puţin cinci jucători geostrategici-cheieşi cinci pivoţi

geopolitici pot fi identificaţi pe harta politică a Eurasiei . Franţa, Germania, Rusia, China şi India

sunt jucători importanţi şi activi , în timp ce Marea Britanie, Japonia şi Indonezia , deşi se ştie ca

ţări foarte importante, nu se califică pentru acest titlu. Ucraina, Azerbaidjan, Coreea de sud,

Turcia şi Iranul au rolul de pivoţi geopolitici.

În extremitatea vestică a Eurasiei Franţa şi Germania sunt jucătorii goestrategici

importanţi. Ambele state sunt motivate de viziunea unei Europe unite, deşi între ele există

diferenţe de opinii. Atât Franţa cât şi Germania sunt suficient de puternice şi de sigure pe sine

pentru a exercita influenţa în interiorul unei regiuni mai largi. Franţa urmareşte să aibă un rol

politic central într-o Europă în curs de unificare, În timp ce Germania este din ce în ce mai

conştientă de implicaţiile statutului său de special de cel mai important stat al Europei – rolul de

locomotivă economică a zonei euro.

Celelalte state europene de mărime medie, majoritatea fiind member NATO şi/sau U.E,

fie se lasă conduse de SUA, fie se aliniază în spatele Germanieisau al franţei. Politicile lor nu au

nciun impact regional.

Rusia rămâne un jucător geostrategic important, în pofida situaţiei interne şi a stării ei de

slăbiciune. Prezenţa Rusiei are un impact masiv asupra noilor state independente din vastul spaţiu

eurasiatic al fostel Uniuni Sovietice. Rusia are de facut o alegere geostrategică fundamentală, în

ceea ce priveşte relaţia sa cu SUA: prieten sau duşman?

De asemenea China are un cuvânt de spus. Ea este deja o putere regională importantă şi

este posibil să aibă aspiraţii mai largi, dată fiind istoria sa de mare putere şi viziunea sa că statul

chinez este centrul lumii. Pretenţiile Chinei încep deja să afecteze balanţa puterii în Asia, în timp

ce creşterea sa economică alimentează poziţia de hegemon regional pe care China şi-o asumă.

Ieşirea mai activă a Chinei pe scena mondială afectează direct Rusia, care îşi vede subminată

influenţa in fostele state membre ale Uniunii Sovietice, actualmente vecini care nu pot fi neglijaţi

ai Chinei.

India reprezintă un potenţial jucător mondial important. Deşi aspiraţiile sale pe termen

lung sunt optimiste, este fără discuţie cel mai puternic stat din sudul Asiei şi este privită ca un

RISE | Grupa IV

6

Page 7: MAREA Tabla de Sah

MAREA TABLĂ DE ȘAH

Geopolitica Lumilor Secolului XX

Zbigniew Brzezinski

rival pentru China. Este, de altfel, şi o putere nucleară semisecretă, participând la cursa înarmării

pentru a contrabalansa deţinerea de focoase nucleare de către China sau Pakistan.

Ucraina un important spaţiu pe tabla de şah eurasiatică, este privită ca un pivot geopolitic

prin prisma poziţiei sale geografice şi faptul că existenţa sa ca ţară independentă ajută la

transformarea Rusiei. Fără Ucraina, Rusia încetează sa mai fie un imperiu eurasiatic. Pierderea

independenţei de către Ucraina ar avea consecinţe imediate pentru Europa Centrală, deoarece ar

transforma Polonia în pivotul geopolitic de pe frontiera estică a unei Europe unite.

În ciuda dimensiunilor sale reduse şi a populaţiei puţin numeroase, Azerbaidjanul, cu

vastele sale resurse energetice naturale este şi el de importanţă decisivă din punct de vedere

geopolitic. Se spune ca Azerbaidjanul deţine robinetul resurselor din Marea Caspica şi Asia

Centrală. Un Azerbaidjan independent, legat de pieţele occidentale prin conducte ce nu

tranzitează Rusia ar deveni şi o importantă cale de acces pentru economiile avansate ţi

consumatoare de energie spre republicile central-asiatice bogate la rândul lor în resurse

energetice.

Ca şi în cazul Ucrainei , viitorul Azerbaidjanului este crucial in definirea a ceea ce Rusia

ar putea sau nu să devină.

Turcia şi Iranul sunt angajate în a-şi instaura o oarecare influenţă în regiunea Marea

Caspică – Asia Centrală, profitând de retragerea puterii ruse. Din acest motiv ele ar putea fi

considerate jucători geostrategici. Totuşi ambele state se confruntă cu probleme interne majore,

iar impactul politicilor lor la nivel regional este redus.

Atât Iranul cât şi Turcia sun în primul rând pivoţi geopolitici. Turcia asigură stabilitate în

regiunea Mării Negre, controlează accesul la M. Mediterană prin strâmtorile Bosfor şi Dardanele,

contrabalansează Rusia în Caucaz şi serveşte ca punct de sprijin sudic pentru NATO.

Iranul domina malul estic al Golfului Persic şi independenţa sa , indiferent de actuala sa

ostilitate contra SUA, acţionează ca o barieră în faţa oricărei ameninţări ruse pe termen lung

pentru interesele SUA în regiune.

Nu în cele din urmă, Coreea de Sud este un pivot geopolitic extrem-oriental. Legăturile

strânse cu Statele Unite permit acestora monitorizarea Japoniei şi împiedicarea sa de a deveni o

putere militară importantă. Orice modificare a statutului Coreii de Sud ar modifica dramatic rolul

SUA în Orientul Îndepărtat, ceea ce l-ar modifica ţi pe cel al Japoniei. Mai mult creşterea sa

economică , face din Coreea e Sud un spaţiu din ce în ce mai important , iar controlul asupra

acestui spaţiu, din ce în ce mai preţios.

RISE | Grupa IV

7

Page 8: MAREA Tabla de Sah

MAREA TABLĂ DE ȘAH

Geopolitica Lumilor Secolului XX

Zbigniew Brzezinski

Lista jucătorilor geostrategici şi a pivoţilor geopolitici nu este una permanentă. Ea este

modificată funcţie de evoluţia agendei internaţionale. În viitorul apropiat ţări precum Taiwanul,

Thailanda, Pakistanul sau Uzbekistanul ar putea fi şi ele incluse pe această listă.

DANALACHI C. ADRIAN

Capitolul 3: Capul de pod al democraţiei

De-a lungul timpului, Europa a fost mereu un aliat si un apropiat al Americii iar in

prezent este considerată o „trambulină” necesară pentru promovarea democraţiei in zona

Eurasiei. Organizarea multilaterală, dorinţa de a promova o uniune economică, politică

supranaţională ar duce la o Europă ce ar putea ajunge la nivelul Statelor Unite, o Europă ce ar fi o

putere mondială.

Miza geostrategică a Statelor Unite pe continentul european este foarte mare, Europa

fiind considerată „principalul cap de pod geopolitic” al Statelor Unite în Eurasia. Faptul că ţările

europene încă depind de SUA din punct de vedere al securităţii face ca orice extindere a sferei

de influenţă europene să fie si o extindere a influenţei americane.

Totuşi, deşi există o uniune economică europeană( o piaţă comună), o uniune politică la

nivelul Europei este departe de a fi realizată din diverse motive. Pe de o parte nu există, la

nivelul populaţiei Europei, sentimentul apartenenţei la o identitate europeană care să depăşească

sfera naţională. Pe de altă parte, se pune problema dacă europenii vor ca Europa să fie o mare

putere şi dacă sunt pregătiţi pentru acest lucru.

Planul pentru o unificare a Europei a început să fie pusă în practică dupa sfârşitul celui

de-al doilea război mondial din dorinţa de a evita un nou război, din necesitatea unei refacerii

economice şi din dorinţa de a tempera ameninţarea sovietică. Acest plan pentru o Europă unită a

fost susţinut încă de la începuturile sale de Franţa şi Germania, ţării care deși au viziuni oarecum

diferite, sunt considerate „principalii arhitecţii ai Europei”. Însă, nici Franţa şi nici Germania nu

pot realiza acest proiect singure, fiind nevoie şi de angajamentul Americii.

RISE | Grupa IV

8

Page 9: MAREA Tabla de Sah

MAREA TABLĂ DE ȘAH

Geopolitica Lumilor Secolului XX

Zbigniew Brzezinski

Măreţie şi ispăşire

Din punctul de vedere al Franţei care dorea să-şi recapete gloria şi măreţia de altă dată, o

Europă unită era modul în care puteau reuşi. În perioada Războiului Rece, Franţa a fost un aliat

de bază al Statelor Unite, în special în timpul celor două blocade ale Berlinului şi în timpul crizei

rachetelor din Cuba. Totuşi, faţă de NATO , Franţa a fost mai rezervată, in principal din dorinţa

de a-şi putea afirma o identitate politică şi de a-şi păstra libertatea de acţiune în ceea ce privea

statutul său in problemele europene si mondiale. Franţa considera că posesia de arme nucleare ii

putea asigura statutul de putere mondială şi că astfel putea avea un cuvânt de spus pe scena

internaţionala, fapt dovedit prin prezenţa Franţei printre cei cinci membri permanenţi cu drept de

veto din Consiliul de Securitate al ONU.

În opinia Franţei, o Europă unită putea fi realizată sub conducere franceză, fără ca

Germania să dețină un rol important dar şi cu diminuarea treptată a influenţei Statelor Unite pe

continentul european. Astfel existau două probleme: pe de-o parte se dorea reducerea influenţei

americane în problemele europene dar păstrarea ajutorului american în problemele de securitate,

iar pe de altă parte se dorea oprirea Germaniei de a devenit „conducătoarea Europei” dar

păstrarea relaţiilor politico-economice între Franţa şi Germania, considerate esenţiale pentru noua

Europă.

Germania considera unificarea Europei modul în care se putea reintegra în sistemul

european, o remodelare a credibilităţii sale, o reabilitare a greşelilor din trecut. Pentru Germania,

Europa se putea realiza doar cu ajutorul şi sprijinul Statelor Unite. Germanii conştientizează

limitele puterii Franţei ( Franţa este sub Germania din punct de vedere economic, iar din punct de

vedere militar nu este competitivă) şi pentru ca proiectul european să capete contur aceştia au

acceptat sa împace „mândria franceză” dar au continuat să susţină rolul esenţial al Statelor Unite

în securitatea europeană. Încetarea colaborării între cele două state la acel moment ar fi însemnat

eşecul construcţiei europene dar şi un dezastru pentru influența americană pe continentul

european.

Reunificarea Germaniei în 1990 a însemnat o schimbare importanta la nivelul

continentului european dar şi o înfrângere geopolitică pentru Franţa, dar si pentru Rusia.

Germania nu mai era un stat subordonat Franţei ci devenea cea mai importantă putere din Europa

Occidentală dar şi o putere mondiala parţială ( în principal datorită contribuţiilor financiare

pentru sprijinirea instituţiilor internaţionale –UE, NATO, ONU).

RISE | Grupa IV

9

Page 10: MAREA Tabla de Sah

MAREA TABLĂ DE ȘAH

Geopolitica Lumilor Secolului XX

Zbigniew Brzezinski

Pentru ca Germania să se poată afirma în Europa Centrală era nevoie de o reconciliere cu

Polonia, care a avut loc la mijlocul anilor 90, la îndemnul Statelor Unite. Odată relaţia germano-

poloneză refăcută, Germania a devenit principalul susţinător al aderării Poloniei la UE şi

principalul partener comercial. Astfel, Germania şi-a putut extinde influenţa spre nord, spre ţările

baltice şi spre est spre Ucraina şi Belarus.

Reunificarea Germaniei a dus şi la schimbării majore în politica externă a Franţei care a

reluat apropierea de Statele Unite prin revenirea în structura de comandă a NATO (1994) dar şi

susţinerea unor bune relaţii ( pentru a pune presiune pe SUA şi Germania) cu Marea Britanie şi

Rusia. Totuşi, prin reticenţa sa faţa de extinderea NATO spre est, iar ulterior a Uniunii Europene,

Franţa a încercat să-şi păstreze un rol important in problemele europene.

Implicarea Germaniei în procesele de extindere ale NATO şi UE spre est i-a adus

sprijinul instituțiilor europene dar si consolidarea poziţiei de conducător în Europa Centrală.

Marea Britanie susţinea extinderea deoarece considera că o Europă mare nu va fi o Europă unită

pe când Franţa susţinea condiţii exigente pentru extindere, pentru a evita consolidarea rolului

Germaniei. Germania, însă a susţinut ambele concepţii şi a reuşit să îşi întărească poziţia din

Europa Centrală.

MARCIUC ALEXANDRA-MARINELA

Obiectivul principal al Americii

Principala preocupare a Americii este de a construi o Europa care sa fie bazata pe legatura

franco-germana. Altfel spus, americanii doreau o Europa viabila care sa extinda in continuare

sfera sistemului international democratic de cooperare pe care se bazeaza atat de mult SUA.

Angajamentul American in ceea ce priveste unificarea Europei este necesar pentru a stopa criza

interna morala care a afectat pana acum vitalitatea Europei si pentru a elimina suspiciunea

conform careea America nu ar fi in favoarea unei unitati europene autentice.

Franta si Germania nu pot construi Europa pe cont propriu intrucat nu sunt suficient de

puternice si nici nu pot rezolva cu Rusia problema referitoare la intinderea geografica a Europei.

Din aceasta cauza e nevoie de sprijinul american, mai ales in ceea ce priveste Germania.

La momentul actual, discrepanta dintre preocuparea mondiala a Americii pentru

stabilitate, dar si pentru raspandirea democratiei si aparenta indiferenta a Europei fata de aceste

RISE | Grupa IV

10

Page 11: MAREA Tabla de Sah

MAREA TABLĂ DE ȘAH

Geopolitica Lumilor Secolului XX

Zbigniew Brzezinski

probleme trebuie redusa- lucru ce poate fi posibil numai daca Europa isi va asuma cat mai mult

un caracter confederat. Europa nu se poate transforma intr-un stat-natiune unitar datorita

existentei nenumaratelor sale traditii nationale, insa poate devina o entitate care, prin intermediul

unor institutii politice comune, sa reflecte in mod cumulat valori democratice impartasite, sa-si

identifice propriile interese cu universalizarea lor.

Europa Occidentala se confrunta tot mai mult cu o criza de legitimitate politica pe care nu

o poate depasi. Daca aceasta situatie continua, ea poate deveni fatala democratiei si ideii de

Europa.

Referitor la interesele Germaniei, acestea coincid cu cele ale UE si NATO.

Liderul crestin-democratilor din Bundestag, a afirmat ca Germania nu mai este „bastionul

occidental impotriva Estului; noi am devenit centrul Europei”, adaugand in acest sens ca, „in

lungi perioade din Evul Mediu…Germania a fost implicata in creearea ordinii in Europa”.

Cu toate ca America a jucat un rol deosebit de important atat in ceea ce priveste refacerea

economica a Europei cat si in cadrul aliantei transatlantice de securitate, aceasta si-a exprimat

adesea sprijinul pentru unificarea Europei si a sustinut cooperarea transnationala in Europa, in

acelasi timp ea a actionat ca si cum ar fi preferat ca problemele politice si economce sa le rezolve

cu state europene individuale si nu cu UE.

Uniunea Economica si Monetara a jucat un rol deosebit de important, intrucat a accentuat

integrarea economica a Europei, incurajand integrarea sa politica.

America trebuie sa trateze UE nu ca pe o piata regionala comuna formata din state aliate

cu SUA prin intermediul NATO, ci mai ales ca partenerul sau mondial in probleme de poltica si

securitatea. Acest principiu se aplica si pentru NATO. Mentinera NATO este esentiala pentru

conexiunea transatlantica. Fara existenta NATO, Europa ar deveni vulnerabila s-ar fragmenta

politic.

NATO are un rol esential deoarece asigura securitatea europeana si ofera o structura

stabila pentu infaptuirea unitatii europene.

Pentru aparitia unei Europe mai largi si mai unite, SUA trebuia sa lucreze in stransa

legatura cu Franta si Germania.

RISE | Grupa IV

11

Page 12: MAREA Tabla de Sah

MAREA TABLĂ DE ȘAH

Geopolitica Lumilor Secolului XX

Zbigniew Brzezinski

Franta este un adversar pe termen scurt in problemele legate de identitatea Europei sau de

treburile interne ale NATO. Mai mult decat atat, Franta reprezinta un partener esential in

importanta sarcina de a bloca permanent Germania democrata in interiorul Europei.

Franta joaca un rol constructiv in Africa de N si in tarile Africane francofone. Ea este

partenerul esential al Marocului si Tunisiei si exercita un rol stabilizator in Algeria.

Germania reprezinta o alta problema. Nimeni nu poate nega rolul dominant al Germaniei

insa, desi acest rol de lider este avantajos pentru unele state europene ( cele din Europa Centrala

si de Est) si poate fi tolerat de vest europeni, constructia eurapeana nu se poate baza pe acest

lucru. Europa nu poate fi construita si condusa de la Berlin. Tocmai din aceasta cauza Germania

are nevoie de Franta, Europa are nevoie de alianta franco-germana si America nu poate alege

intre Germania si Franta.

Principala problema a extinderii NATO consta in faptul ca aceasta se afla in stransa

legatura cu extinderea Europei.

America va trebui sa colaboreze cu Germania pentru a promova extinderea spre Est a

Europei. Pentru acest lucru, cooperarea Americano-germana si conducerea comuna sunt

esentiale. Extinderea se va realiza daca SUA si Germania incurajeaza celelalte tari aliate din

NATO sa sprijine acest pas sis a negocieze un accord cu Rusia.

Trebuie mentionat faptul ca aceasta noua Europa inca se contureaza iar daca aceasta va

ramane dpdv geopolitic o parte a spatiului “euro-atlantic”, extinderea NATO este esentiala.

Agenda istorică a Europei

Europa unita reprezinta un mod de viata, un standard de viata si o politica a procedurilor

democratice comune.

Un numar relativ mic de state din Europa Centrala, insa care erau unele dintre cele mai

avansate si mai stabile dpdv politic ( Republica Ceha, Polonia, Ungaria, Slovenia) doreau

aderarea la Europa, precum si la legatura sa transatlantica de securitate.

Extinderea UE presupune un proces mult mai complicat, atat referitor la nr de etape de

admitere, cat si in ceea ce priveste conditiile de aderare.

RISE | Grupa IV

12

Page 13: MAREA Tabla de Sah

MAREA TABLĂ DE ȘAH

Geopolitica Lumilor Secolului XX

Zbigniew Brzezinski

Ceea ce trebuie luat in considerare este faptul ca perspectiva unei posibile aderari deja

exercita o influenta constructiva asupra afacerilor si comportamentului viitorilor membri.

Atat UE cat si NATO nu doresc sa fie impovarate de conflicte aditionale ce au legatura

fie cu drepturile minoritatilor, fie cu revendicari teritoriale intre membrii lor (ex: Turcia contra

Greciei) a dat déjà Slovaciei, Ungariei si Romaniei indemnul necesar de a ajunge la

compromisuri pentru a corespunde standardelor stabilite de Consiliul Europei.

Un lucru extrem de important este acela ca in lipsa unui acord comun de securitate cu

America, nu putem vorbim de o Europa cu adevarat unita. Astfel este esential ca acele state care

sunt invitate sa participe la negocierile de aderare la UE sa fie sub protectia NATO.

In ceea ce priveste colaborarea franco-germano-poloneza din cadrul UE si NATO (in

special in domeniul apararii), aceasta ar putea reprezinta insasi centrul occidental al oricaror

acorduri largite de securitate europeana, colaborare din care ar putea face parte si Rusia si

Ucraina.

Deoarece atat Germania cat si Polonia sunt interesate de independenta Ucrainei, este f

probabil ca aceasta din urma sa faca parte din relatia franco-germano-polona.

Sfarsitul divizarii Europei ar trebui sa duca la formarea unei Europe mai largi si din ce in

ce mai integrate, care sa fie sprijinita de un NATO mai extins.

In concluzie, putem spune ca scopul geopolitic central al Americii consta intr-un

“parteneriat transatlantic veritabil capul de pod al SUA pe continental eurasiatic”.

ZAHARIA DIANA

RISE | Grupa IV

13

Page 14: MAREA Tabla de Sah

MAREA TABLĂ DE ȘAH

Geopolitica Lumilor Secolului XX

Zbigniew Brzezinski

Capitolul 4: Gaura neagră

Noua situație geopolitica a Rusiei

În jurul anului 1990, cu o Uniune Sovietică favorabilă, una după alta, ţările est-europene

au înlocuit guvernele comuniste sub presiunea demonstrațiilor de masă. Căderea Zidului

Berlinului spre finalul anului 1989 a simbolizat sfârşitul divizării Europei de către Războiul

Rece. Germania s-a reunificat oficial în 1990. Liderul sovietic Mihail Gorbaciov a permis aceste

pierderi de putere externă cu speranţa canalizării pe restructurarea internă sovietică prin

intermediul politicii sale de perestroika (reforma economică) şi glasnost ( transparenţă politică).

Cu toate acestea, în 1991, Uniunea Sovietică s-a destrămat. Rusia şi multe dintre fostele republici

s-au luptat să supravieţuiască, de-a lungul anilor ’90, colapsului economic şi financiar, inflaţiei,

corupţiei, războiului şi slăbiciunii militare deşi au rămas democraţii din punct de vedere politic.

Colapsul final al Uniunii Sovietice a urmat numai la câteva luni după Războiul din Golf.

Cele 15 republici ale Uniunii Sovietice, printre care Rusia sub preşedintele Boris Elţîn au început

să preia puterea de la un guvern central slăbit, declarându-se state suverane. Acest proces, aflat

încă în desfăşurare, a pus probleme complexe, de la tipul de chestiuni ce ţineau de

autodeterminare naţională până la cele de realocare a proprietăţii. Republicile baltice ( Estonia,

Letonia şi Lituania), care fuseseră încorporate în Uniunea Sovietică abia în anii ’40, au fost

liderii în ruperea de centru. Ceilalți puseseră sub conducerea lui Gorbaciov negocieri îndelungate

de restructurare a confederaţiei, cu republici puternice şi un centru slăbit.

Tratatul Unional, promovând această nouă structură, i-a provocat pe conservatorii înrăiţi

de vechiul guvern central să încerce preluarea controlului asupra Uniunii Sovietice printr-o

lovitură de stat militată în 1991. Eşecul loviturii de stat şi rolul proeminent al preşedintelui Elţîn

în respingerea sa a accelerat colapsul Uniunii Sovietice. Republicile au devenit state

independente şi au format o structură coordonatoare laxă – o Comunitate a Statelor

Independenţei (CSI) al cărei viitor, dacă are vreunul, este încă neclar.

Cele doisprezece ai Comunităţii Statelor Independente (CSI) cuprind fostele republice

sovietice în afară de statele baltice )Estonia, Letonia, Lituania). Rusia este membru conducător,

iar Ucraina este al doilea ca mărime. Oficial sediu CSI se află în oraşul Minsk, în Belarus, dar de

fapt nu există un centru puternic, iar şedinţele se ţin prin rotaţie.

Atunci când Uniunea Sovietică s-a dezintegrat în 1991, a ieşit la iveală o situaţie haotică.

Puterea se deplasa de câţiva ani, de la centrul din Moscova la cele 15 republici sovietice

RISE | Grupa IV

14

Page 15: MAREA Tabla de Sah

MAREA TABLĂ DE ȘAH

Geopolitica Lumilor Secolului XX

Zbigniew Brzezinski

componente. Pactul de la Varşovia se prăbuşeşte. Însăşi armata sovietică începuse să se destrame

şi mai multe republici de început să-şi formeze propriile forţe militare folosind forţe, baze şi

echipament sovietic situai pe teritoriul lor. În acelaşi timp, alte forţe anterior sovietice, situate în

afara Rusiei au rămas sub o ierarhie de comandă cu centrul în Moscova, efectiv sub control

rusesc. Până în 1997, Rusia şi Ucraina şi-au disputat dreptul de proprietate asupra flotei Mării

Negre, al cărei port se află în Ucraina, dar a cărei istorie era clar rusă.

Unul dintre motivele pentru formarea Comunităţii Statelor Independente (CSI) a fost pur

şi simplu acela de a grăbi moartea fostei Uniuni Sovietice şi de a uşura tranziţia la independenţa

completă pentru republicile sale. După formarea CSI la sfârşitul anului 1991, Uniunea Sovietică

s-a dizolvat rapid. Proprietăţile mari ale Uniunii Sovietice (inclusiv industria de stat şi forţele

militare) au revenit republicilor individuale, mai ales Rusiei, care a devenit statul succesor al

URSS.

Situaţia proprietăţilor şi forţele armate ale Uniunii Sovietice au fost negociate de către

membrii CSI. Dintre cei mai mari membri CSI, Kazahstanul şi Belarusul sunt cel mai strâns

aliniate cu Rusia, în timp ce Ucraina este cea mai independentă..

Cauzele prăbuşirii comunismului nu pot fi reduse la un factor unic. Pentru ca un astfel de

proces de dimensiuni istorice să se producă, au existat mai multe conflicte interne cât şi externe,

printre care:

Războiul ruso-japonez din 1905, sfârşit cu înfrângerea umilitoare a Rusiei;

Prima revoluţie ,, proletară ’’ din 1905, care a declanşat violenţă pe scară largă în oraşe;

Primul război mondial 1914-1917, cu milioane de morţi şi o masivă dezorganizare

economică;

Războiul civil din 1918-1921, distrugând alte câteva milioane de vieţi şi devastând ţara;

Războiul ruso-polonez din 1919-1920, sfârşit cu înfrângerea Rusiei;

Iniţierea Gulagului la începutul anilor ’20, cu decimarea elitei pre-revoluţionare şi exodul

masiv din Rusia al acesteia;

Industrializarea şi colectivizarea din anii ’30 au generat foamete masivă şi milioane de

morţi în Ucraina şi Kazahstan;

Marile epurări şi teroarea de la jumătatea şi sfârşitul anilor ’30, când milioane de oameni

au fost închişi în lagăre de muncă, aproape un milion au fost împuşcaţi şi mai multe

milioane au murit din cauza maltratărilor;

RISE | Grupa IV

15

Page 16: MAREA Tabla de Sah

MAREA TABLĂ DE ȘAH

Geopolitica Lumilor Secolului XX

Zbigniew Brzezinski

Al doilea război mondial din 1941-1945, cu multe milioane de militari şi civili morţi şi

uriaşă devastare economică;

Reinstaurarea terorii staliniste la sfârşitul anilor ’40, din nou cu numeroase arestări şi

frecvente execuţii;

Patruzeci de ani de cursă a înarmărilor cu Statele Unite, de la sfârşitul anilor ’80, cu

efectele sale de sărăcie la nivel social;

Eforturile istovitoare din punct de vedere economic de a proiecta puterea sovietică în

Caraibe, Orientul Mijlociu şi Africa în anii ’70 şi ’80;

Războiul din Afganistan (care a slăbit URSS şi mai mult) din 1979 până în 1989;

Brusca prăbuşire a Uniunii Sovietice, urmată de dezordini civile, o dureroasă criză

economică şi sângerosul şi umilitorul război împotriva Ceceniei;

Din cauza propriilor probleme economice şi a sentimentului că Rusia avea nevoie de

reforme interne mai mult decât de ajutor extern, ţările occidentale au oferit un ajutor limitat

tranziției economice dure din regiune, ceea ce a redus drastic standardele de viaţă. Suprimarea

brutală de către Rusia a provinciei secesioniste Cecenia, in 1995 şi 1999, a provocat temeri cu

privire la un naţionalism rus agresiv şi expansionist, mai ales după succesul ultranaționaliștilor

din alegerile parlamentare ruseşti, în primii ani ai deceniului.

Chiar după Războiul din Golf, în 1991, fosta Iugoslavie s-a destrămat, câteva dintre

republicile sale, declarându-şi independenţa. Etnicii sârbi, care erau minoritari în Croaţia şi

Bosnia, au ocupat o treime din Croaţia şi două treimi din teritoriul Bosniei pentru a

forma ,,Serbia Mare’’ împreună cu republica vecină Serbia. În acele teritorii, cu ajutorul Serbiei,

care controla armata iugoslavă, forţele sârbe au masacrat sute de mii de croaţi şi bosniaci de altă

etnie decât cea sârbă, alungând mai multe milioane, pentru a crea un stat pur din punct de vedere

etnic.

Fanstamagoria geostrategică

De la destrămarea Uniunii Sovietice, relaţiile cu cel mai important vecin, Ucraina au fost

tensionate, dar şi cu perioade de colaborare. Pierderea influenţei geopolitice asupra Ucrainei

reduce considerabil (drastic) influenţa Rusiei asupra Europei prin pierderea portului de la Marea

Neagră, Portului Riga şi Tallin de la Marea Baltică.

RISE | Grupa IV

16

Page 17: MAREA Tabla de Sah

MAREA TABLĂ DE ȘAH

Geopolitica Lumilor Secolului XX

Zbigniew Brzezinski

Odată cu dislocarea zonei protectoare sovietice a Europei de Est, URSS se regăseşte în

prima linie, răsturnată de unda de şoc a revendicărilor naţionaliste în Caucaz, în Ucraina, dar

pornind cu statele baltice.

Ca urmare a victoriei lui Mao Zedong în 1949, prietenia chino-sovietică în anii ’50

rămâne una de convenienţă: URSS are, orice s-ar spune, o datorie de fraternitate faţă de acest

uriaş Marx-leninist, în timp ce China roşie, răvăşită de decenii de război, respinsă de către

Occident, are o nevoie vitală de ajutor. Din a doua jumătate a anilor ’50, cei doi coloşi se ceartă.

China nu acceptă destalinizare - lovitură grea la dresa dogmei, şi se erijează în călăuzitor înainte

al revoluţiei (lansarea comunelor populare în 1958), URSS, acuzată de către Pekin de

revizionism, denunţă aventurismul chinez. Mai mult, URSS se angajează, în octombrie 1957, să

ajute China să se doteze cu forţă atomică; în iunie 1959, Moscova arogă acordul, îngrijorată că ar

putea furniza unui vecin atât de mare un armament teribil care ar putea lovi teritoriul sovietic. În

1960, ruptura este definitivă: URSS îşi retrage experţii din China. De acum înainte, lumea

socialistă are doi poli inamici, angajaţi într-o rivalitate feroce în dirijarea mişcării comuniste

internaţionale. Mai mult, cele două state au un litigiu, mai ales în ceea ce priveşte frontierele,

Rusia ţaristă fiind, în secolul al XX-lea, una din marile puteri care impune tratate inegale Chinei.

ROŞU IULIANA

Nu se poate vorbi despre un parteneriat strategic între Rusia şi America , deoarece Rusia

era prea slabă pentru a fi un partener mondial real, iar aspirațiile celor două nu erau

asemănătoare.

În 1996, o dată cu decizia Washingtonului de a largi NATO, scopul fiind acela de creare

a unei comunităţi euro-atlantice, ruşii au dovedit rigizi. Ruşii se opuneau acestei idei crezând că

o Europă neajutorată ar putea intra sub dominație rusească , o data ce Rusia îşi va reveni.

Opinia ruşilor a fost aceea că NATO a fost construită pentru a lăsa Rusia singura si pradă

inamicilor. Acest lucru a condus la integrarea fostelor state satelit în NATO , de frica Rusiei. De

asemenea aceasta nu vroia să renunţe la ţările Baltice susţinând că acestea şi-au dat acordul

pentru a se uni cu URSS.

Datorită faptului că Rusia era condusă de foști comunişti şi datorită trecutului , între

acesta şi America nu se putea realiza un „parteneriat strategic avansat”.În acelaşi timp ruşii

susțineau că acel parteneriat ar fi benefic doar pentru americani.

RISE | Grupa IV

17

Page 18: MAREA Tabla de Sah

MAREA TABLĂ DE ȘAH

Geopolitica Lumilor Secolului XX

Zbigniew Brzezinski

Proprietatea „străinătății apropriate” era un obiectiv pentru pro-occidentali cât şi o

alternativă pentru politica externă , acest lucru bazându-se pe relaţii intre Rusia şi fostele state

comuniste , Moscova fiind centrul decizional.

Şcoala de gândire a „străinătăţii apropiate” era formată din funcționaliști, determinişti şi

occidentalizanţi , aceştia credeau că CSI putea deveni o UE, dar condusă de către Moscova.

Acest proiect presupunea unirea Rusiei cu Belarus sau cu Kazahstan şi Kirghistan. De altfel ,

romanticii slavofili doreau o unire între Rusia ,Belarus şi Ucraina. Într-o formă mai restrânsă

acest lucru însemna că Rusia să aibă relaţii cu statele independente, foste comuniste ,scopul fiind

promovarea independenţei economice între ele, însă acest proiect nu a putut fi realizat.

I. Ambartumov , cât şi Andrei Kozirev au susținut că”fostul spațiu sovietic este o sfera

de influenţă geopolitică exclusiv rusă” ideea susținută prin faptul că ca la 8 aprilie 1994 Rusia a

reușit să păstreze 24 de baze militare pe fostele teritorii comuniste.

În 1995, preşedintele Elțin a declarat că doreşte crearea unei asociaţii de state integrate

economic şi politic, fapt ce va duce la consolidarea Rusiei. Acesta îşi dorea recâștigarea statutului

de conducător. Anul următor s-au semnat 2 acorduri între Rusia şi membrii CSI.

Prin semnarea acordului intre Rusia si Belarus s-a dorit crearea unei noi” Comunităţi de

Republici suverane” iar prin unirea Rusiei cu Belarus ,Kirghizstan şi Kazahstan crearea

„Comunităţii de State Integrate.

Doctrina eurasianismului face referire la faptul că Rusia nu poate fi considerată din punct

de vedere geopolitic si cultural nici o tara europeana,nici asiatică.

Însuşi N.S Trubetkoi la începutul anilor 20 a afirmat că „comunismul a fost o versiune

mascată a europenismului „dorind ca Rusia să-şi creeze o cultură nouă , o nouă identitate. De

altfel Lev Gumilev susţinea că adaptarea la Vest reprezentă de fapt pierderea identității

eurasiatice.

De altfel, remarcante personalităţi ale Rusiei precum Aleksandr Rutkoi, Ghenadii

Ziuganov si Nursultan Nazarbaiev au susţinut aceste idei ale identităţii Rusiei. Între Rusia si UE

nu se poate face nici o comparaţie din pricina faptului că în cadrul UE toate statele sunt egale, iar

din punct de vederea al economiei erau pregătite pentru integrarea democratică. În acelaşi timp

Rusia era instabilă politic, dar cu aceiaşi dorinţă de dominare.

Rusia de fapt îşi dorea o integrare politică alături de Ucraina, care în cele din urmă şi-ar fi

pierdut suveranitatea. Acest lucru nu a fost posibil deoarece Ucraina şi-a anunţat independenţa

RISE | Grupa IV

18

Page 19: MAREA Tabla de Sah

MAREA TABLĂ DE ȘAH

Geopolitica Lumilor Secolului XX

Zbigniew Brzezinski

fiind susţinută de SUA şi Germania , ca mai târziu relația dintre America şi Ucraina să fie un

„parteneriat strategic”.

În cadrul uniunii nu au mai rămas decât Rusia şi Belarus ,de asemenea şi o porţiune din

Kazahstan, care era populată de ruşi,celelalte state refuzând să intre sub dominaţie rusească.

Rusia nu mai era puternică nici din punct de vedere politic sau economic pentru a atrage statele

independente. Opţiunea „străinătății apropiate” oferea Rusiei nu o soluţie , ci o iluzie geopolitică.

Primakov în 1996 susținea că o alianţă a Rusiei cu Iranul şi China ar însemna de fapt o

coaliţie „antihegemonică” contra dominaţiei Americii. Această coaliţie reprezentă adunarea la un

loc a celei mai importante puteri slave, cea mai războinică putere islamică şi cea mai populata si

puternica putere asiatică.

Alianța celor 3 era imposibilă deoarece China si Iranul nu erau dușmanii Americii, iar

Rusia nu putea fi considerată un stat de încredere într-o coaliţie antihegemonică. De altfel

aceasta coaliţie reprezintă pentru China pierderea fluxului de investiţii , cât şi izolarea celor 3

participanţi. De astfel nici una dintre variante nu a fost posibilă.

Dilema unicei alternative

Singura posibilitate ca Rusia să fie recunoscută ar fi Europa, deoarece acesta este strâns

legată de America. Coaliţia între Rusia, China şi Iranul nu a fost posibilă iar o coaliţie cu

America este imposibilă , Rusia fiind considerată prea slabă. De aceea singura alternativă ar fi

Europa transatlantică a UE si NATO.

Atât pentru Europa cât şi pentru America , Rusia reprezentă o entitate de dorit din punct

de vedere geopolitic. Ca urmare Rusia are de ales între EU si America.

Prima cerință ar fi aceea că Rusia nu trebuie să excludă cooperarea economică după

modelul Zonei Europene a Liberului Schimb şi trebuie să accepte şi existență a Ucrainei.

A doua cerinţă ar fi aceea că toate statele din cadrul comunităţii transatlantice vor coopera

cu sau fără voia Rusiei. Iar pentru a se ajunge la o Rusie democratică , națională este necesară

multa voinţă şi un conducător bun.

O posibilitate pentru ca Rusia să se restabilească ar fi aceea de a primi şi accepta sprijin

din partea Europei şi Americii.

Auto redefinirea Rusiei ar fi posibilă doar prin stabilirea economică şi politică a noilor

state post-sovietice. O altă problemă ar fi aceea a Ucrainei, deoarece o data cu timpul va fi

RISE | Grupa IV

19

Page 20: MAREA Tabla de Sah

MAREA TABLĂ DE ȘAH

Geopolitica Lumilor Secolului XX

Zbigniew Brzezinski

nevoită să adere la UE sau NATO, sau la ambele, pentru a-şi păstra independenţa, şi nu la

Eurasia.

De astfel este imposibilă aderarea Ucrainei la UE fără Rusia , sau invers. Dar să speram

că în următoarele 2 decenii Rusia , atât Ucraina să devină o parte a UE, în acelaşi timp oferindu-

le şi Georgiei , Armeniei şi Azerbajeanului o legătura cu UE.

Dispariţia găurii negre ar fi posibilă o data cu modernizarea şi apropierea Rusiei de EU.

LUPA ELENA DIANA

Capitolul 5: Balcanii Eurasiei

Cuvântul „Balcani” poate fi atribuit atât Europei cât şi Eurasiei. În timp ce în Europa

cuvântul face trimitere la o serie de conflicte etnice şi rivalităţi religioase, în Eurasia „Balcanii”

sunt mult mai eterogeni în ceea ce priveşte religia şi etnia dar sunt şi mai populaţi. Aceştia ocupă

spaţiul cuprins între Europa de Sud-Est, Asia Centrală, Asia de Sud, zona Golfului Persic şi

Orientul Mijlociu, formând atât principala zonă de instabilitate globală dar şi un puternic vacuum

de putere.

Balcanii Eurasiei se aseamănă cu Balcanii din Sud-Estul Europei prin instabilitatea

entităţilor politice. Balcanii Europei apar ca fiind un punct strategic important şi o miză

geopolitică în lupta pentru supremaţie în Europa, în timp ce Balcanii Eurasiei apar ca fiind

importanţi din punct de vedere al securităţii şi al ambiţiilor unor vecini impunători precum Rusia,

Turcia, Iran şi China. Miza economică primează în această regiune deoarece există cantităţi

enorme de gaze naturale, rezerve de petrol şi zăcăminte de minerale, precum aur.

Din cauză că Asia a început să cunoască o dezvoltare economică, presiuni încep să apară

pentru a fi exploatate noile surse de energie, ştiindu-se faptul că în zona Asiei Centrale şi în

bazinul Mării Caspice se găsesc rezerve semnificative de gaze naturale şi petrol.

Dorinţa de a avea acces la aceste resurse şi posibilitatea împărţirii lor duc la o serie de ambiţii

naţionale, creând pretenţii istorice, aspiraţii imperiale şi chiar rivalităţi internaţionale.

Problemele apar în momentul în care se are în vedere faptul că regiunea este extrem de

instabilă pe plan intern, ţările confruntându-se cu conflicte interne severe, frontierele lor fiind

obiectul pretenţiilor vecinilor sau zone de revolte etnice. Nu trebuie omis faptul că unele ţări sunt

deja implicate în conflicte teritoriale etnice şi religioase.

RISE | Grupa IV

20

Page 21: MAREA Tabla de Sah

MAREA TABLĂ DE ȘAH

Geopolitica Lumilor Secolului XX

Zbigniew Brzezinski

Cazanul etnic

Balcanii Eurasiei sunt formaţi din 9 ţări, 8 făcând parte din Uniunea Sovietică

(Kazahstan, Kirghistan, Tadjikistan, Uzbekistan, Turkmenistan, Azerbaidjan, Armenia, Georgia),

Afganistan, dar şi Turcia şi Iran. Oricât de viabile ar fi din punct de vedere politic şi economic,

Turcia şi Iran sunt extrem de vulnerabile din cauza conflictelor etnice interne. În cazul unei

destabilizări, problemele interne ale regiunii ar deveni greu de controlat şi, astfel, cele două ar

deveni incapabile să înfrunte dominaţia regională a Rusiei.

Armenia, Georgia şi Azerbaidjan au la bază naţiuni cu adevărat istorice, naţionalismul lor

fiind persistent şi intens. Se poate afirma că ceea ce a dus la bunăstarea acestor trei state ar fi

tocmai conflictele externe.

Cele 5 state din Asia Centrală sunt în faza creării naţiunii, disensiunile interne fiind foarte

problematice şi, tocmai din acest motiv ele au fost destul de vulnerabile în faţa vecinilor mai

puternici, dornici de a le exploata.

Trebuie menţionat faptul că frontierele statelor au fost trasate în mod arbitrar de către

cartografii sovietici în 1920-1930, Afganistanul fiind excepţia deoarece el nu a făcut parte din

Uniunea Sovietică. Cu toate că graniţele au fost tăiate după principiul etnic, totuşi ceea ce a

contat a fost interesul Kremlinului de a diviza pe plan intern regiunea sudică a imperiului rus.

Moscova nu a dorit crearea unei unităţi politice purtând numele de „Turkestan” ce ar fi

presupus adunarea diverselor popoare central-asiatice şi s-a orientat în crearea unor „republici”

separate cu nume individuale şi graniţe prestabilite. Rămâne evident faptul că după căderea

URSS, nici cele 3 state din Caucaz, nici cele 5 din Asia Centrală nu erau pregătite pentru statutul

independent şi nici pentru o cooperare regională. Un exemplu în acest sens ar fi conflictul armat

dintre Armenia şi Azerbaidjan în privinţa zonei Nagorno-Karabah, o enclavă din Azerbaidjan

locuită preponderent de armeni. Deoarece Armenia este creştină iar Azerbaidjanul musulman,

războiul are şi un pronunţat caracter religios. Fiind un război devastator din punct de vedere

economic rămâne foarte dificil ca ţările să îşi dobândească independenţa. Mai mult decât atât,

Armenia a beneficiat de sprijinul Rusiei, cea care i-a furnizat ajutor militar.

Azerbaidjanul a rămas vulnerabil atât prin pierderea enclavei Nagorno-Karabah dar şi

prin poziţionarea sa, de pivot geopolitic, fiind ţara ce permite accesul la bogăţiile din bazinul

Mării Caspice şi ale Asiei Centrale. Azerbaidjanul devenea un pericol pentru Rusia; legătura

primului cu Turcia prin conductele ce îl alimenta dar şi prin înrudirea etnică cu el îngreuna

accesul Rusiei în această zonă şi, de asemenea o priva de influenţa politică decisivă asupra

RISE | Grupa IV

21

Page 22: MAREA Tabla de Sah

MAREA TABLĂ DE ȘAH

Geopolitica Lumilor Secolului XX

Zbigniew Brzezinski

politicilor noilor state din Asia Centrală. Cu toate acestea, Azerbaidjanul rămâne extrem de

vulnerabil în faţa presiunilor Rusiei din Nord şi ale Iranului din Sud.

În ceea ce priveşte Georgia aproximativ 30% din cei 60 milioane de locuitori sunt

minorităţi. Odată cu destrămarea Uniunii Sovietice şi pe fondul conflictului politic intern din

Georgia, oseţii şi abhazii au dorit secesiunea, beneficiind de sprijinul Rusiei. Aceasta dorea ca

Georgia să rămână în CSI şi să accepte baze militare ruseşti pe teritoriul său, astfel încât să

închidă zona pentru Turcia.

În Asia Centrală patru din cele cinci noi state independente fac parte din lumea turcă şi

toate sunt musulmane. De-a lungul timpului majoritatea au fost sub influenţă turcă, rusă, persană

dar acest lucru nu a creat un interes comun între ele. Mai mult decât atât, etnicitatea multiplă le

face vulnerabile la conflicte externe şi interne atrăgând atenţia vecinilor mai puternici.

Kazahstanul şi Uzbekistanul sunt cele mai importante din cele 5 noi state central-asiatice

independente, primul fiind ca un scut ce protejează celelalte state de presiunea directă a Rusiei.

Uzbekistanul este locul diverselor răbufniri naţionale din regiune. Având graniţă cu Rusia,

regiunile Nord-Vest şi Nord-Est ale Kazahstanului sunt dominate de colonişti ruşi şi astfel, ar

putea apărea o secesiune teritorială în cazul unor neînţelegeri cazaco-ruse.

Uzbekistanul este cel ce râvneşte la supremaţia regională din Asia Centrală şi, cu toate că

are o întindere mică şi bogăţii mai slabe decât Kazahstanul totuşi, el are o populaţie mult mai

numeroasă şi omogenă. Elita politică a Uzbekistanului doreşte crearea unui stat-naţiune modern,

departe de imaginea de statut colonial. Promovarea unei ordini şi autonomii regionale inspiră

conducătorilor Turkmenistanului, Kirghistanului, Tadjikistanului şi Kazahstanului sentimentul că

o preeminenţă regională a Uzbekistanului ar putea evolua spre dominaţie regională şi astfel se

perpetuează vulnerabilitatea regională.

Turkmenistanul este relativ uniform sub aspect etnic. Fiind mai separat de Rusia prin

poziţia sa geografică, Uzbekistanul şi Iranul sunt extrem de importanţi pentru viitorul său. Prin

dezvoltarea conductelor din zonă, rezervele enorme de gaze naturale ale Turkmenistanului vor

asigura un viitor prosper populaţiei ţării.

În ceea ce priveşte Kirghistanul (bogată în minereuri), aceasta a fost descrisă ca fiind

„Elveţia Asiei Centrale” datorită frumuseţii naturii. Fiind totuşi situată între China şi Kazahstan,

este dependentă de modul în care Kazahstanul însuşi reuşeşte să îşi menţină independenţa.

Tadjikistanul este divizată în grupuri tribale şi independenţa nu a produs numai probleme

civile, ci şi un motiv pentru Rusia ca să îşi menţină în continuare armata pe teritoriul său. O parte

RISE | Grupa IV

22

Page 23: MAREA Tabla de Sah

MAREA TABLĂ DE ȘAH

Geopolitica Lumilor Secolului XX

Zbigniew Brzezinski

a tadjicilor se regăsesc şi pe teritoriul Afganistanului de Sud-Est şi asta scoate în evidenţă situaţia

etnică complexă.

Conflictul actual din Afganistan reprezintă o moştenire sovietică cu toate că această ţară

nu a fost republică sovietică. Afganistanul este stat-naţiune doar cu numele din cauza lungului

război de gherilă purtat împotriva sa. Cu toate acestea Afganistanul rămâne o zonă extrem de

importantă din punct de vedere politic în Balcanii Eurasiei.

Deşi toate aceste state menţionate sunt în marea lor majoritate musulmane, elitele lor

politice sunt aproximativ în totalitate non-religioase în concepţie. Renaşterea islamică încurajată

de Iran şi Arabia Saudită poate reprezenta impulsul de mobilizare necesar noilor naţionalisme

pentru a se opune oricărei încercări de reintegrare sub control rusesc, păgân.

Este posibil ca acest proces de islamizare să fie o provocare pentru musulmanii rămaşi în

Rusia, deoarece aceştia reprezintă 13% din populaţia Rusiei şi este inevitabil că vor deveni mai

hotărâţi şi mai dornici de a-şi revendica drepturile lor la identitate religioasă şi politică.

Instabilitatea din zona Balcanilor Eurasiei este dată de existenţa Turciei şi a Iranului, 2 state-

naţiuni puternice, vecine, fiecare având interese culturale, religioase, imperiale şi economice în

regiune. Cele două state reprezintă jucători geostrategici extrem de impunători dar şi geopolitici,

situaţia lor internă având o importanţă vitală pentru viitorul regiunii.

Turcia este orientată în trei direcţii: modernistă, islamistă şi naţionalistă. Moderniştii o

doresc ca un stat european, islamiştii conchid asupra unei comunităţi musulmane iar naţionaliştii

prevăd o Turcie care să domine regiunea. Se poate deduce că cele trei direcţii presupun viziuni

total diferite ce alimentează un conflict, generând nesiguranţă în privinţa rolului regional al

Turciei.

Pe de altă parte, situaţia Iranului este şi ea problematică. Odată cu colapsul Uniunii

Sovietice au apărut o serie de noi vecini la graniţa acestuia, vecini predispuşi prozelitismului

religios. Dar pentru că Iranul este ostil faţă de SUA, Teheranul duce o politică pro-Moscova,

generată în primul rând de impactul independenţei Azerbaidjanului asupra propriei sale coeziuni.

Grija apare din vulnerabilitatea Iranului la tensiunile etnice. În afară de kurzi şi azeri, ceilalţi nu

au capacitatea de a aduce un prejudiciu integrităţii naţionale a Iranului. Cu toate acestea, orice

schimbare e posibilă, mai ales în cazul unei noi crize politice.

Instabilitatea politică şi neînţelegerile de la Teheran ar putea conduce la o detrămare a

coeziunii statului iranian, extinzându-se orizontul şi ridicându-se miza a ceea ce presupun

Balcanii Eurasiei.

RISE | Grupa IV

23

Page 24: MAREA Tabla de Sah

MAREA TABLĂ DE ȘAH

Geopolitica Lumilor Secolului XX

Zbigniew Brzezinski

NUȚU ADINA

Multipla rivalitate

Principala problema avuta in vedere in acest subcapitol se refera la competitia mai multor

tari pentru Balcanii traditionali din Europa. Principalii rivali sunt: Imperiul Otoman, Imperiul

Austro-Ungar si Imperiul Rus, la care se mai adauga si alti trei participanti indirecti:

Germania,pentru ca se temea de puterea Rusiei, Franta care se opunea Austro-Ungariei si Marea

Britanie care accepta un control slabit al Imperiului Otoman asupra Dardanelelor.

In ceea ce priveste competitia actuala,in spatiul Balcanilor Eurasiei,ea implica trei puteri

invecinate:Rusia,Turcia si Iranul,intr-o mai mica masura Ucraina, Pakistanul, India si

Indepartata America, la care s-ar mai putea adauga si China. Totusi un conflict deschis intre

aceste tari este improbabil.

Pe de o parte,Rusia o vede pe Turcia ca fiind inclinata spre a dobandi controlul in aceasta

regiune, ca instigator ai rezistentei locale, cu o oarecare dreptate in cazul Ceceniei, si ca o

amenintare la adresa securitatii Rusiei. Pe de alta parte,turcii considera ca este rolul lor de a-si

elibera fratii iranienii de sub opresiunea Rusiei.

Fiecare dintre cele trei puteri urmareste sa dobandeasca o sfera de influenta, insa

pretentiile Moscovei sunt mai mari, datorita prezentei in zona a catorva milioane de rusi si

dorintei Kremlinului de a restaura Rusia ca putere globala majora. Deci Moscova vizeaza intregul

spatiu al Uniunii Sovietice ca zona de interes geostrategic special al Kremlinului.

Prin contrast, desi aspiratiile turce la influenta regionala sunt mai vechi - Imperiul

Otoman ajuns la apogeu in 1590 prin cucerirea Caucazului si a Azerbaidjanului - acestea par sa

fie mai inradacinate intr-un sentiment de identitate etnico-lingvistica comun populatiilor din

zona. Datorita puterii politice si militare a Turciei mai limitate, ea nu poate atinge o sfera de

influenta exclusiv politica. Ea se vede mai degraba ca un potential lider al unei comunitati libere

vorbitoare de limba turca si ca fiind cea mai influenta forta in procesele de constructie nationala

ce au loc in zona.

Aspiratiile Iranului sunt si mai vagi. Imperiul Persan in perioada sa de apogeu, in jurul

anului 500.i.Hr. cuprindea Turkmenistan, Uzbekistan, Tadjikistan, Afganistan, Turcia, Irak, Siria,

Liban si Israel.

RISE | Grupa IV

24

Page 25: MAREA Tabla de Sah

MAREA TABLĂ DE ȘAH

Geopolitica Lumilor Secolului XX

Zbigniew Brzezinski

Fiecare stat avea interese bine definite, si anume: pentru Rusia, zona de interes o

reprezenta sudul, mai exact Azerbaidjan si Kazahstan, Turcia era interesata de Asia Centrala, iar

Iranul de zona de nord-est a Azernaidjanului.

In ceea ce o priveste pe China, scopurile sale sunt mai putin evidente, ea fiind nelinistita

de faptul ca propriile minoritati din provincia Xinjiang ar putea fi atrase de statele independente

din Asia Centrala. Principalul obiectiv al Chinei este acela de a avea acces direct la resursele

energetice ale zonei fara ca ele sa fie supuse controlului Moscovei.

Pentru Ucraina, principalele probleme sunt viitorul caracter al CSI si totodata accesul

mai liber la reursele energetice, pentru a reduce dependenta ei de Rusia.

In plus, pentru a-si intari propria independenta fata de Rusia, Ucraina a acordat ajutor

statelor orientate spre independenta, a colaborat cu Turcia pentru a slabi influenta Rusiei in

Marea Neagra si a sprijinit eforturile Turciei de a indrepta fluxul petrolier din Asia Centrala spre

terminalele turce.

Implicarea Pakistanului si Indiei este mai rezervata. Pe de o parte, pentru Pakistan

interesul principal este acela de a castiga teren geopolitic prin intermediul influentei politice in

Afganistan si de a beneficia de petrol. Pe de alta parte, India era interesata de larga perspectiva a

Chinei, si de aceea, era mai favorabila influentei iraniene in Afganistan si unei mai pronuntate

prezente ruse in fostul spatiu sovietic.

Desi nu se afla in aproprierea zonei, SUA este totusi implicata, ea fiind interesata de

mentinerea pluralismului geopolitic in Eurasia post-sovietica, de dezvoltarea resurselor regiunii

si de prevenirea dominarii exclusive a regiunii de catre Rusia. Prin aceasta, SUA castiga acces

nelimitat in zona care pana acum era inchisa.

Toate aceste puteri,au ca miza puterea geopolitica,accesul la bogatii mai mari,

indeplinirea misiunilor nationale si securitatea. Pana la colapsul Uniunii Sovietice, accesul in

regiune era controlat de Moscova.

Daca principalele conducte vor continua sa treaca prin Rusia, regiunea va ramane intr-o

continua dependenta politica si ea va fi cea care va imparti bogatiile in zona. Din contra, daca

lucrurile se vor schimba, daca o conducta va traversa Marea Caspica pana la Azerbaidjan si apoi

prin Turcia, iar alta se va indrepta spre Afganistan, atunci nu va mai putea sa existe o singura

putere care sa detina monopolul accesului in regiune.

Ceea ce este ingrijorator, este faptul ca o mare parte a elitei politice ruse isi doreste ca

aceste resurse sa nu fie exploatate, atata timp cat Rusia nu detine controlul total in zona.

RISE | Grupa IV

25

Page 26: MAREA Tabla de Sah

MAREA TABLĂ DE ȘAH

Geopolitica Lumilor Secolului XX

Zbigniew Brzezinski

In timp ce se producea declinul Imperiului Otoman, Imperiul Rusesc acapara cat mai

multe teritorii de-a lungul tarmurilor Marii Caspice, printre care se numara Persia, Crimeea,

Georgia si in Asia Centrala, unde a cucerit Uzbekistanul, Kazahstanul si Turkmenistanul.

Odata cu prabusirea Uniunii Sovietice, in 1991, spatiul asiatic al Rusiei s-a restrans cu

aproximativ 20%, iar populatia pe care Rusia o stapanea in Asia s-a redus la 30 milioane de

locuitori. Tocmai din aceasta cauza,Rusia se afla in fata unei dileme: ea era prea slaba politic

pentru a putea izola complet regiunea de exterior si prea saraca din punct de vedere financiar, ca

sa o dezvolte doar pe cont propriu.

Pentru a-si atinge principalele interese, Rusia a optat pentru Comunitatea Statelor

Independente(CSI). Moscova incerca sa obtina de la noile state maxima supunere fata de

viziunea sa asupra CSI pe care o vedea ca un ,,Commonwealth’’, ea insistand pentru: un sistem

de control dirijat de la centru, asupra granitelor exterioare ale CSI, o mai stransa integrare

militara in ansamblul unei politici externe comune, precum si extinderea in continuare a retelei

de conducte de petrol existente.

Kremlinul a incercat sa pastreze prezenta militara rusa pe teritoriul noilor state,iar

Mooscova profitand de miscarea secesionista din Abhazia a reusit sa obtina dreptul de a avea

baze militare in Georgia, legitimandu-si prezenta si in Armenia, Kazahstan si Tadjikistan.

Moscova credea ca reteaua sa postimperiala de relatii cu Asia Centrala, va duce la

slabirea suveranitatii noilor state, drept pentru care acestea vor deveni subordonate fata de centrul

de comanda al CSI. In acest sens, Rusia descurajeaza statele in ce priveste crearea unor armate

separate, adoptarea limbii proprii, toate acestea pentru ca Rusia sa domine relatiile lor externe.

Deci, scopul principal al Rusiei este restabilirea, in noile teritorii a unui maxim posibil de

influenta economica si politica rusa, iar principalul instrument pentru atingerea acestui scop este

CSI.

Cele mai importante tinte geopolitice ale Moscovei par a fi Azerbaidjan si Kazahstan.

Primul stat este o tinta prioritara, pentru ca subordonarea acestuia Rusiei ar ajuta la izolarea Asiei

Centrale de Occident si totodata ar usura consolidarea pozitiei dominante a Rusiei in Georgia si

Armenia. Cel de-al doilea stat, Kazahstanul este si el o importanta tinta: subordonarea acestuia

Rusiei ar avea ca efect automat atragerea Kirghistanului si Tadjikistanului, expunand in acelasi

timp la presiuni directe din partea Rusiei, Uzbekistanul si Turkmenistanul.

Statele din centrul Asiei, bogate in resurse naturale, ca si Azerbaidjanul doresc sa

maximizeze prezenta economica pe teritoriul lor a capitalului american, european, japonez si

RISE | Grupa IV

26

Page 27: MAREA Tabla de Sah

MAREA TABLĂ DE ȘAH

Geopolitica Lumilor Secolului XX

Zbigniew Brzezinski

coreean, pentru a-si consolida independenta. Azerbaidjanul si Uzbekistanul si-au conturat mai

bine opozitia fata de Rusia. Din aceasta cauza Azebaidjanul a optat pentru o solutie dubla, mai

exact, avand doua conducte, una spre un port rus de la Marea Neagra si una care trece prin

Georgia spre Turcia. In 1995 s-a inaugurat o noua cale ferata intre Turkmenistan si Iran, care face

posibil comertul intre Europa si Asia Centrala. Atat Kazahstanul,cat si Turkmenistanul s-au opus

presiunilor rusesti. Intre Kazahstan, China si Japonia au avut loc convorbiri preliminare in

legatura cu un proiect ambitios de conducta de petrol, intre Asia Centrala si Marea Chinei;

izolarea economica si politica a acestei zone cedeaza in fata presiunii economiei mondiale. (In

1996, Azerbaidjan detinea petrol si gaze naturale in valoare de 13 de miliarde de dolari, iar

Kazahstan in valoare de peste 20 de miliarde de dolari).

Din teama fata de Rusia, statele central-asiatice au optat pentru o intensa colaborare

regionala, de aceea, in 1993 a fost creata Uniunea Economica Central-Asiatica. Toata lumea stia

ca intre presedintii Kazahstanului, Uzbekistanului si Turkmenistanului existau neintelegeri, insa

prin anii ’90, ei au optat pentru o cooperare mai stransa pentru a-si pastra suveranitatea.

Un lucru important s-a petrecut in interiorul CSI unde Ucraina si Uzbekistan au creat o

coalitie neoficiala, dedicata ideii unui Commonwealth ,,de cooperare’’ la care s-au mai adaugat

Uzbekistan, Turkmenistan si Georgia. Kremlinul pare sa fi fost tulburat atunci cand presedintele

Georgiei si al Kazahstanului au declarat ca ar parasi CSI ,,daca independenta noastra ar fi

amenintata’’. In aceste conditii, statele central-asiatice si Azerbaidjan au creat Organizatia de

Cooperare Economica - o asociatie destul de neprecisa pentru statele islamice din zona, inclusiv

pentru Turcia, Iran si Pakistan - cu scopul de a intari legaturile financiare, economice si de

transport intre membrii sai. Turcia si Iranul au ajutat foarte mult noile state, prin programele lor

de televiziune, influentand astfel un public larg.

Nici dominare ,nici excludere

Principalul interes al Americii in aceasta parte a Eurasiei, este acela de a nu lasa nici o

putere unica sa ajunga sa controleze acest spatiu geopolitic si ca intreaga comunitate mondiala sa

aiba acces la acesta. Toate statele din zona considera ca implicarea americana este necesara

pentru ca ele sa supravetuiasca. Turcia si Iranul sunt destul de puternice pentru a fi influente, dar

se considera ca ele nu pot face fata provocarii dinspre nord, cat si conflictelor interne din regiune.

China este atat de puternica incat atat Rusiei, cat si statelor central-asiatice le este teama de ea.

RISE | Grupa IV

27

Page 28: MAREA Tabla de Sah

MAREA TABLĂ DE ȘAH

Geopolitica Lumilor Secolului XX

Zbigniew Brzezinski

In ceea ce o priveste pe Rusia, excuderea ei din aceasta zona este imposibila. Mai mult

decat atat, participarea economica activa a Rusiei, in dezvoltarea regiunii este importanta - doar

daca ea are rolul de partener si nu de dominator exclusiv.

Ajutorul american ar trebui sa se indrepte in primul rand spre Azerbaidjan si Uzbekistan,

dar si spre Ucraina, deoarece acesta este statul decisiv asupra evolutiei viitorului Rusiei.

Cresterea prezentei economice a Chinei in regiune precum si interesul sau politic fata de

independenta zonei sunt in acord cu interesele Americii. Orientarea si evolutia Turciei decid intr-

o mare masura viitorul statelor caucaziene; daca Turcia isi mentine drumul spre Europa, atunci

statele caucaziene vor gravita spre orbita europeana, in caz contrar, ele vor trebui sa se adapteze

conditiilor Rusiei. De asemenea, si rolul Iranului este unul problematic, deoarece intoarcerea

acestuia spre o atitudine pro-occidentala, ar ajuta la stabilizarea si consolidarea regiunii.

In concluzie, viitorul Asiei Centrale este modelat de interactiunea dintre interesele Rusiei,

Turciei, Iranului si Chinei, precum si de masura in care SUA conditioneaza relatia lor cu Rusia,

de respectarea de catre aceasta a independentei noilor state.

CIOBANU VASILICA MADALINA

Capitolul 6: Ancora extrem-orientală

Capitolul prezintă în esenţă modele ale geopoliticii pentru următoarele decenii în care o

politică americană eficientă să-şi găsească o ancoră extrem-orientală. America trebuie să nu fie

exclusa de pe teritoriul asiatic sub nici o formă, indiferent de statul cu care alege sa coopereze pe

termen lung.

Se observă clar trei puteri importante cu obiective si pretenţii asupra teritoriului asiatic:

America , China şi Japonia, state ce trebuie sa colaboreze pentru a se dezvolta ele însele dar si

pentru a asigura pacea si cooperarea în zonă.

Conflicte se întrevăd, deoarece Japonia a fost mereu adversara Chinei de-a lungul istoriei,

iar cu America se observă clar incompatibilitatea politică. Mai mult chiar în urma relaţiei dintre

America şi Japonia (america privită ca şi protector al Japoniei şi mai ales ca aliat în evoluţia sa

pe plan economic la nivel internaţional), China consideră ca America promovează o politică de

îngrădire tocmai pentru nu a deveni China o putere mondială si regională.

RISE | Grupa IV

28

Page 29: MAREA Tabla de Sah

MAREA TABLĂ DE ȘAH

Geopolitica Lumilor Secolului XX

Zbigniew Brzezinski

În prezent scena est asiatică se prezintă ca fiind stabilă din punct de vedere geopolitic

însă dinamismul acestei regiuni, creşterea economică dar si demografică contribuie la o creştere a

nesiguranţei.

Statisticile arată ca Asia este un pol de dezvoltare unic în procesul de dezvoltare a

omenirii, dar rămâne si un vulcan politic activ, Asia deşi depășește Europa la nivel economic în

ceea ce priveşte politica regională sunt reale probleme (nu exista nimic comparabil cu NATO sau

U.E.).

Spiritul naţional insuflat în această zona de-a lungul istoriei rămâne proeminent şi de

aceea cam toate puterile regionale din Asia se înarmează si îşi fac aliaţi din interese militare sau

economice.

Seturi de probleme mai vechi sau mai recente constituie de fapt activitatea dinamică

desfăşurată aici până acum pe cale paşnică însă apariţia Taiwanului cu statutul separat,

conflictele asupra unor teritorii precum insulele Paracel şi Spratly sau Senaku şi Kurile, divizarea

Coreii şi cursa înarmărilor duc la crearea mediului propice dezechilibrului de putere şi a zonei

încinse.

Se observă o creştere a forţei Chinei demn de amintit cazul crizei de mici dimensiuni din

1996 ( în legătură cu Taiwanul) în care statele din zonă s-au declarat şi pro şi contra dar s-au şi

abţinut pentru a nu se crea şi noi conflicte teritoriale.

China este o putere în ascensiune şi este potenţial dominantă, rolul Americii depinde de

colaborarea cu Japonia care acum îşi caută un statut politic mai clar şi mai autonom, rolul Rusiei

s-a diminuat mult, divizarea Coreii pare să fie favorabilă tot Chinei propulsând-o ca un nou

hegemon dacă nu mondial măcar regional.

Istoric vorbind rolul Chinei a fost mereu unul important, civilizaţia chineză, societatea cu

atâtea inovaţii dar şi unitatea si coeziunea de-a lungul timpului fac ca China sa fie de fapt o

moştenitoare de drept al titlului de hegemon regional.

Se discută despre evoluţia Chinei în contextul parităţii cu America şi Europa însă

prognozele nu pot fi făcute fără a se lua în calcul şi neconcordanţe cu prognoza convenţională,

capcane precum vulnerabilitatea economiei chineze dar şi instabilitatea politică. O simplă

încetinire economică anulează prognoza convențională iar această încetinirea poate avea mai

multe cauze pentru că în cazul Chinei discutăm numai la superlativ (spor demografic ridicat,

consum mare de energie, hrană, dependenţa de importuri).

RISE | Grupa IV

29

Page 30: MAREA Tabla de Sah

MAREA TABLĂ DE ȘAH

Geopolitica Lumilor Secolului XX

Zbigniew Brzezinski

Din punct de vedere militar China este cu mult în urma Americii şi chiar a unor state din

Europa, iar investiţiile ar fi prea mari si ar presupune o serie de provocări politice pentru a egala

cat de cat performanţele altor state. Nici regimul actual din China nu promite o continuitate şi nu

oferă siguranţă, iar chestiunea democratizării şi nici respectarea drepturilor omului nu poate fi

evitată la nesfârşit(autoizolarea nefiind o soluţie).

Şi chiar dacă poate depăşi sa presupunem toate aceste provocări China tot va rămâne

relativ săracă în comparație cu America şi Europa mai ales dacă este să comparăm statele din

punct de vedere al PIB-ului pe cap de locuitor. Este aproape imposibil ca să poată ajunge China o

putere mondială concurentă cu America.

Poate că o politică regională şi de vecinătate să fie un pas spre o revenire paşnică a Chinei

la vechi frontiere, care îi va conferi reale oportunităţi de dezvoltare şi boom-ing economic.

Cooperarea strânsă din toate punctele de vedere cu vecinii îi va aduce Chinei doar beneficii şi

rolul ei ar putea creşte semnificativ pe plan internaţional.

Se observă clar o sferă de influență a Chinei însă nu o sferă de dominaţie aşa cum şi-ar

dori, dar în cazul unei cooperări pe plan continental şi insular ar face ca statul Chinez să fie clar

puterea dominantă şi ar acţiona fără a mai ţine cont de America sau Japonia.

China consideră că America este actualul hegemon al lumii, şi prezenţa în zonă prin

intermediul Japoniei este o limitare a influenței Chinei care ar putea deveni o putere

ameninţătoare. Geostrategia Chinei trebuie sa urmărească clar doua scopuri definite oarecum şi

de Deng Xiaoping în anul 1994, şi anume oprirea hegemoniei şi politicilor de putere ale S.U.A ,

şi apoi ,să edifice o noua ordine economica mondială. China se poate considera în urma

diminuării influenței americane un aliat şi o putere mondială ca partener al Americii, mai ales

dacă ritmul dezvoltării continuă să se intensifice.

MIHĂILESCU VLĂDUȚ IONUȚ

Japonia o putere nu regională, ci internațională

Începând cu anul 1949, Japonia a devenit bază pentru prezența politică și militară a

Americii în regiunea Asia-Pacific și aliatul mondial de importanță centrală al Americii. Japonia

este un stat-națiune mândru de caracterul său unic și de statutul său special, lucru care s-a

manifestat în comportamentul cetățenilor și în politica dusă de conducători. După dezastrul celui

de-al Doilea Război Mondial, singurul scop a fost cel de refacere economică, însă s-a dezvoltat o

nesiguranță în privința misiunii mai largi a națiunii.

RISE | Grupa IV

30

Page 31: MAREA Tabla de Sah

MAREA TABLĂ DE ȘAH

Geopolitica Lumilor Secolului XX

Zbigniew Brzezinski

Statutul acestui stat este foarte complex, Japonia fiind o țară vulnerabilă în ceea ce

privește posibile dezordini în fluxul mondial de resurse și comerț. În același timp este bogată,

dinamică și puternică economic, dar este izolată pe plan regional și limitată sub aspect politic

prin dependența securității sale de un aliat puternic, care este și principalul său rival economic.

Actuala poziție a Japoniei este una centrală de forță economică dar și o prelungire geopolitică a

puterii americane. Din motive istorice și de respect de sine, Japonia nu mai este satisfăcută de

status-quo-ul mondial și consideră că are dreptul la recunoaștere formală ca putere mondială.

Japonia este aliatul regional al SUA. Are instituții militare respectabile dar nu este

independentă în această privință, ea fiind constrânsă de propriile limitări constituționale și de

Tratatul de securitate SUA-Japonia. Ea continuă să fie dependentă de protecția militară și de

susținerea internațională a Americii. Dacă ar fi să se anuleze sau să se slăbească treptat Tratatul

de securitate, ar face ca Japonia să devină imediat vulnerabilă în fața oricărei probleme mondiale

sau regionale.

Japonia este centru de putere financiară și comercială, dominând pe plan regional și se

situează pe primele locuri la scară mondială. Poate fi considerată putere cvasi-mondială. Însă este

iritată de faptul că i se neagă recunoașterea formală prin acordarea statutului de membru

permanent al Consiliului de Securitate al ONU.

Trebuie subliniată o chestiune importantă , aceea că vecinii Japoniei din Asia nutresc o

animozitate latentă față de aceasta datorită celui de-al Doilea Război Mondial. Factor care

modelează constant relațiile dintre aceste state.

Japonia nu are un partener regional autentic și egal cu care să colaboreze. China nu poate

îndeplini acest rol deoarece nu există o încredere reciprocă între cele două. De asemenea, Japonia

nu are un vecin mult mai slab, dar important geopolitic cu care reconcilierea și cooperarea să fie

posibilă. Aici ne-am putea gândi la Coreea, însă relațiile dintre ele sunt bune doar pe plan formal.

În concluzie, Japonia este izolată politic în regiune. Actualul regim democratic și trecutul insular

o separă de restul regiunii. Mulți asiatici consideră că aceasta imită prea mult Occidentul. Putem

spune că Japonia nu este suficient de asiatică, fapt ce îi limitează opțiunile geostrategice.

Viziunea geostrategică a Japoniei tinde să fie neclară și imprecisă. Dacă după 1950,

politica externă s-a ghidat după 4 principii formulate de prim-ministrul postbelic Shigeru

Yoshida: 1. Principalul scop al Japoniei îl reprezintă dezvoltarea economică, 2. Japonia trebuie să

fie ușor înarmată și să evite implicarea în conflictele internaționale, 3. Japonia trebuie să urmeze

conducerea politică și să accepte protecția militară a SUA, 4. Diplomația japoneză trebuie să fie

RISE | Grupa IV

31

Page 32: MAREA Tabla de Sah

MAREA TABLĂ DE ȘAH

Geopolitica Lumilor Secolului XX

Zbigniew Brzezinski

non-ideologică și să se concentreze pe cooperare internațională, acum acestea sunt de domeniul

trecutului.

Japonia este o putere economică în competiție cu America deci nu mai poate fi o

prelungire a politicii externe americane. Mai mult o Japonie mai influentă, care caută

recunoașterea mondială nu poate să nu se implice în chestiuni geopolitice sau de securitate care

afectează pacea mondială.

Discuțiile politice privind poziția internațională a Japoniei identifică 4 orientări: orgolioșii

”Mai întâi America”, comercianții mondiali, realiștii pro-activi, vizionarii internaționali. Toate

patru orientări au același scop și principală preocupare, să exploateze relația specială cu SUA

pentru a dobândi recunoașterea mondială pentru Japonia, evitând în același timp ostilitatea

Asiei și fără a pune în pericol

„umbrela” america de securitate.

De asemenea toate cele 4

orientări sunt de acord că o

cooperare multilaterală în Asia-

Pacific este în interesul Japoniei. O

astfel de cooperare ar duce la

angajarea Chinei, la rămânerea și

reducerea treptat a supremației

Americii în Asia și la atenuarea

resentimentelor anti-japoneze.

Ba mai mult cele patru

puncte de vedere sunt de acord că

trebuie acordată o atenție deosebită Chinei și dezvoltarea unor relații prudente cu aceasta în

defavoarea unui efort condus de SUA în direcția înfrângerii ei directe. Ideea unei strategii

conduse de SUA pentru a înfrâna China sau a forma o coaliție ca o contrapondere nu a avut nici o

rezonanță la conducătorii japonezi. Aceștia sunt de părere că un astfel de efort ar conduce la o

prezență militară americană majoră și la o suprapunere geopolitică între interesele regionale ale

Chinei și cele americano-japoneze.

Rezultatul ar fi încetinirea emancipării Japoniei și o amenințare la adresa bunăstării

economice a Orientului Îndepărtat. În plus sunt puțini care sprijină o împăcare între Japonia și

China. Rezultatele ar prea perturbatoare: retragerea Americii din regiune, subordonarea

RISE | Grupa IV

32

Page 33: MAREA Tabla de Sah

MAREA TABLĂ DE ȘAH

Geopolitica Lumilor Secolului XX

Zbigniew Brzezinski

Taiwanului și Coreei de către China, lăsând Japonia la cheremul Chinei. O alternativă venită din

partea Rusiei nu este viabilă, deoarece Rusia a fost marginalizată geopolitic și istoric.

Deci legătura cu America rămâne principala ancoră de salvare a Japoniei. Fără aceasta

Japonia nu se poate aproviziona cu petrol și nici nu se poate apăra împotriva unui atac nuclear

chinez sau coreean. Singura soluție politică de la momentul actual o reprezintă manipularea

legăturii cu America pentru a promova interesele japoneze.

După cum am menționat anterior Japonia dorește o recunoaștere formală a statutului său

de lider mondial. Deoarece a deveni o putere dominantă în regiune nu este un obiectiv viabil iar

fără o bază regională recunoașterea ca putere mondială autentică este nerealizabilă, Japonia are o

singură cale de urmat. Aceea de a se implica activ în menținerea păcii și dezvoltarea economică

în lume. Profitând de alianța militară cu America, Japonia poate consolida stabilitatea Orientului

Îndepărtat și în consecință își poate îndeplini liniștită misiunea mondială ca putere ce

promovează apariția unei cooperări reale și instituționalizate într-un mod mai eficient. Astfel

Japonia poate deveni un stat respectat pentru folosirea constructivă a puterii și bogăției sale, față

de care nu ar mai exista resentimente sau teamă.

Adaptarea geostrategiei americane

Geostrategia Americii în Asia de Est trebuie regândită având în vedere următoarea

problemă: cum să canalizeze energia Japoniei în sfera internațională și cum să dirijeze puterea

Chinei spre o acomodare regională. SUA vrea să se asigure că superioritatea regională a Chinei

nu va destabiliza un echilibru triunghiular pe putere in Asia de Est.

Frica față de o Chină agresivă ce va deveni următoarea putere mondială trebuie stăvilită.

Crearea unei coaliții pentru a opri ascensiunea acesteia va conduce la apariția unei Chine ostile în

regiune. Ca urmare SUA nu pot face presiuni asupra Japoniei pentru ca aceasta să-și asume mai

multe responsabilități de securitate în regiune, deoarece acest fapt ar împiedica formarea unor

relații stabile între Japonia și China și ar duce la o izolare mai profundă a Japoniei în regiune.

Este necesară tratarea Chinei ca un actor important pe scena mondială, întrucât atragerea

Chinei într-o cooperare internațională și recunoașterea statului pe care îl dorește ar reduce

ambițiile naționale ale Chinei.

Contrar opiniei generale, China nu are mari opțiuni strategice, conform autorului. Acesta

susține că succesul său economic este dependent de influxul de capital și de tehnologie din partea

Occidentului și de accesul la piețele străine, fapt ce îi limitează drastic opțiunile. Rusia nu

RISE | Grupa IV

33

Page 34: MAREA Tabla de Sah

MAREA TABLĂ DE ȘAH

Geopolitica Lumilor Secolului XX

Zbigniew Brzezinski

reprezintă o opțiune geostrategică solidă, deoarece alianța cu o Rusie săracă și instabilă nu ar

contribui la atingerea obiectivelor economice și geopolitice chineze. Pe de altă parte ajutorul dat

Iranului și Pakistanului are pentru China o importanță geopolitică și regională mai mare însă nu

reprezintă un punct de pornire pentru o încercare serioasă de obținere a unui statut mondial.

Dacă ar fi să luăm în calcul apariția pe scena internațională a unei Chine Mari, ca o putere

dominantă în regiune, sfera sa de influență ar depinde de cât de autoritar ar fi regimul politic

intern și de reacția principalilor actori (în special SUA și Japonia) la noua apariție. Trebuie

evidențiat faptul că influența regională a Chinei se sprijină pe prezența sa economică și financiară

în toate țările din zonă.

În privința Chinei Mari, autorul acordă o atenție specială Taiwanului. O Chină Mare,

după anexarea Hong Kong-ului, va dori cu siguranță să unească și Taiwanul (China nu a agreat

niciodată separarea permanentă de Taiwan). Această problemă a Taiwanului ar duce în viitor la o

ciocnire frontală între SUA și China. Statele Unite nu ar putea să rămână pasive în fața unei

reintegrări forțate a Taiwanului, deoarece ar pune în pericol poziția Americii în Extremul Orient.

În consecință, SUA ar interveni pentru a-și apăra interesele geopolitice în zona Asia-Pacific și nu

pentru Taiwan. Totuși, după cum spune și autorul, poziția oficială, ar fi aceea că există o singură

Chină, însă maniera în care China va realiza reunificarea ar încălca interesele vitale americane,

lucru care trebuie să fie foarte clar chinezilor. Ba mai mult, problema Taiwanului îi oferă

Americii un pretext pentru a ridica problema drepturilor omului în relația cu China, fără a fi

acuzată că încalcă suveranitatea statală a Chinei. SUA ar putea în final încuraja un dialog China-

Taiwan privind o eventuală reunificare, crescând în același timp presiunile privind intensificare

democratizării în interiorul Chinei, stimulând de asemenea o mai largă acomodare strategică între

SUA și o Chină Mare.

O altă posibilă sursă de dispută între America și China o reprezintă Coreea. Atât timp cât

Coreea rămâne divizată și vulnerabilă în fața unui nou conflict armat între Nord și Sud, forțele

americane vor rămâne în peninsulă. Retragerea americană ar putea conduce la un nou război, dar

ar rezulta și în finalul prezenței americane militare în Japonia. Fapt care va determina o

reînarmare a Japoniei cu consecințe vaste în destabilizarea Asiei.

Unificarea Coreii pune serioase probleme geopolitice. Prezența americană în Coreea

unificată ar fi privită de China ca o amenințare directă. Ba mai mult este puțin probabil ca China

să susțină sau să fie de acord cu unificarea. Putem spune că cel mai probabil China ar împiedica

unificarea prin orice mijloace posibile. Dacă luăm în calcul o reunificare pe cale violentă ,

RISE | Grupa IV

34

Page 35: MAREA Tabla de Sah

MAREA TABLĂ DE ȘAH

Geopolitica Lumilor Secolului XX

Zbigniew Brzezinski

intervenția militară a Chinei ar fi inevitabilă. Conform autorului, China ar accepta o Coree

unificată numai în cazul în care aceasta nu se află sub influența americană.

Din perspectiva autorului, restrângerea prezenței militare americane în Orientul Îndepărtat

ar face dificilă menținerea unui echilibru stabil de putere în Eurasia. Aceste fapte întăresc

interesul Americii și Japoniei în status-quo-ul Coreii. Dacă ar fi să se schimbe status-quo-ul,

aceasta trebuie să aibă loc foarte lent și în condițiile unui acord între China și SUA. Reconcilierea

între Japonia și Coreea ar contribui la crearea unui climat regional favorabil unificării. Ba mai

mult, un parteneriat Japonia - Coreea ar avea un rol stabilizator în regiune și ar face posibilă

continuarea prezenței americane în Orientul Îndepărtat, probabil și după unificarea Coreii.

Revenind la Japonia, nici nu ar trebui să menționăm că o relație politică strânsă cu

aceasta, este în interesul geostrategic mondial al Americii. Viitorul cooperării între aceste două

țări depinde de capacitatea guvernanților de a stabili scopurile internaționale și de delimitarea

clară între misiunea geostrategică a Americii în Extremul Orient și de aspirațiile Japoniei la

statutul mondial.

Este clar totuși că relația cu America va fi pentru Japonia un reper în planurile sale

internaționale. O depărtare de Statele Unite și realizarea unei alianțe cu China ar însemna

sfârșitul rolului american in Asia-Pacific și imposibilitatea creării un echilibru în Eurasia,

dominat de America. SUA este interesată să mențină o relație strânsă cu Japonia deoarece numai

astfel va putea America să influențeze aspirațiile regionale ale Chinei și să contracareze acțiunile

ei cu caracter hegemonic.

După cum menționează și autorul, reducerea forțelor militare americane din Japonia și

Coreea nu este viabilă. Dar nici o creștere a capacității militare japoneze nu este de dorit.

Retragerea americană ar declanșa o cursă a înarmării pentru Japonia, iar presiunile americane

asupra Japoniei pentru a-și asuma un mai mare rol militar va dăuna stabilitatea regională, ar

îngreuna realizarea unui acord cu o Chină Mare, ar îndepărta Japonia de misiunea sa

internațională mai constructivă și ar complica atingerea unui pluralism geopolitic stabil în

Eurasia.

Ca urmare, Japoniei trebuie să i se acorde un statut special pentru a-și îndeplini interesul

național. Satisfacerea pe plan politic trebuie să fie asociată cu beneficii economice. Tocmai de

aceea autorul vine cu ideea încheierii unui acord de liber schimb americano-japonez, ce ar duce

la crearea unui spațiu economic comun americano-japonez. Acest acord ar “cimenta” prezența

americană în Extremul Orient dar și angajamentul mondial constructiv al Japoniei.

RISE | Grupa IV

35

Page 36: MAREA Tabla de Sah

MAREA TABLĂ DE ȘAH

Geopolitica Lumilor Secolului XX

Zbigniew Brzezinski

În concluzie, Japonia trebuie să fie pentru SUA partenerul cel mai important în

construirea unui sistem mondial de cooperare tot mai intens. De asemenea Japonia va fi

principalul aliat militar din regiune pentru a contesta puterea regională a Chinei. După cum

afirmă autorul Japonia trebuie să fie partenerul mondial al Americii în abordarea noii agende de

probleme internaționale.

SAVA DENISA

Capitolul 7: Concluzii

America este acum singura supra-putere mondiala iar Eurasia este arena centrala a lumii.

Suprematia Americi este unica prin intindere si caracter, o hegemonie care exprima multe

din trasaturile sistemului democratic American: este pluralista, permeabila si flexibila. Scopul

Americi este cel de a-si mentine acesta suprematie mondiala, iar acest lucru se poate face prin

mentinerea unui echilibru intre jucatori politici dar si in felul in care trateaza pivoti principali.

Principala manifestare geopolitica a acestei hegemonii este rolul fara precedent jucat de

America in toata Eurasia continentala. America este arbitrul Eurasiei, nici o chestiune majora

eurasiatica neputand fi solutionata fara participarea Americii sau impotriva intereselor acestora.

SUA are la baza cele patru elemente fundamentale ale puteri (militara, economica,

tehnologica si culturala) , iar acest lucru o ajuta in a-si mentine aceasta pozitie de putere

mondiala. In cazul in care aceasta renunta deliberat sau neintentionat la aceasta pozitie, scena

politica internationala va deveni o anarhie internationala.Principali jucatori in europa vor

continua sa fie Franta si Germania, iar scopul principal al Americi ar trebui sa fie consolidarea si

extinderea cap de pod democratic din extermitatea vestica a Eurasiei.

Presedintele Clinton ,,America este o natiune indispensabila”.

O geostrategie pentru Eurasia

Sunt 3 aspecte care definesc starea geopolitica in momentul de fata:

Un singur stat este o putere mondiala autentica,

Un stat non-eurasiatic detine supramatia mondiala,

Scena principala a lumii, Eurasia, este dominate de o putere non-eurasiatica.

RISE | Grupa IV

36

Page 37: MAREA Tabla de Sah

MAREA TABLĂ DE ȘAH

Geopolitica Lumilor Secolului XX

Zbigniew Brzezinski

O geostrategie cuprinzatoare si intregrala pentru Eurasia trebuie sa se bazeze si pe

recunoasterea limitelor puterii efective a Americii si pe inevitabila reducere, in timp, a sferei

acestei puteri.

Ca la sah cei care proiecteaza politica mondiala a Americi trebuie sa gandeasca cu cateva

miscarii mai inainte, anticipand posibilele contra-mutari. O geostrategie posibila de sustinut

trebuie de acea sa faca distinctia intre perspective pe termen scurt (aproximativ urmatori 5 ani),

pe termen mediu (pana la 20 de ani), pe termen lung (peste 20 de ani). Mai mult aceste faze nu

trebuie considerate compartimente inchise, ci parti ale unui proces continuu. Prima faza trebuie

sa duca gradual si logic spre a doua, ba chiar trebuie sa fie indreptata in mod deliberat spre ea, iar

a doua trebuie sa duca spre a treia.

Astfel America trebuie sa urmareasca, sa consolideze si sa continue pluralismul geopolitic

predominant pe harta Eurasiei, astfel incat sa previna formarea unei coalitii inpotriva sa, si sa se

asigure ca nici un stat sau coalitie de state nu dobandesc capacitatea de a elimina SUA din

Eurasia.

Consolidarea plurarismului geopolitic transcontinental este un mijloc de atingere a

scopurilor, de creeare a parteneriatelor stategice autentice in zonele cheie ale Eurasia. Este putin

probabil ca America democratica sa fie pentru totdeauna cea care se va ocupa cu administrarea

Eurasiei prin constante masinatiuni si manevre, sustinute prin mijloace militare americane in

vederea evitari dominatiei regionale de catre o singura putere oricare ar fi ea.

O Europa mai largita si un NATO extins vor servi bine atat scopurilor pe termen scurt cat

si pe cele de termen lung ale politici SUA. O Europa largita va mari influenta Americana, iar prin

acceptarea noilor membri din Europa Centrala in consiliile europene, va creste statele cu tendinta

pro-americana.

Un rol important pentru crearea unei Europe mai unite il au si europenii, in special

freancezii si germanii. Insa America poate impedica formarea unei Eurasia mai unite, lucru ce sar

putea dovedi dezastruoasa pentru stabilitatea in Eurasia si astfel si pentru propriile interese ale

Americi. Daca Europa nu devine mai unita este posibil ca ea sa devina din nou mai dezbinata.

Este vital ca America sa conlucreze strans atat cu Franta cat si cu Germania in realizarea unei

Europe mai viabile din punct de vedere politic, o Europa care sa ramana legata de SUA ,o Europa

care sa largeasca sfera sistemului democratic international de cooperare.

RISE | Grupa IV

37

Page 38: MAREA Tabla de Sah

MAREA TABLĂ DE ȘAH

Geopolitica Lumilor Secolului XX

Zbigniew Brzezinski

Un acord de Liber Schimb Transatlantic sustinut deja de numerosi lideri atlantici

proeminenti ar putea de asemenea diminua riscul unei crescande rivalitati economice intre UE

mai unita si SUA.

Un esec in extinderea NATO ar narui conceptul unei Europe in expansiune si i-ar

demoraliza pe central-europeni; deasemenea esecul efortului condus de americani in directia

extinderii NATO ar putea trezi dorinte chiar mai ambitioase ale rusiei.

Orice intelegere cu Rusia privind chestiunea extinderi NATO nu trebuie sa atraga dupa

sine un rezultat care sa aiba ca efect transformarea efectiva a Rusiei intr-un menbru cu putere de

decizie al aliantei prin aceasta atenuand caracterul euro-atlantic special al Nato, rezervand

membrilor nou-admisi un statut de mana a doua. Aceasta ar crea posibilitati pentru Rusia sa reia

nu numai efortul de a recastiga o sfera de influenta in Europa Centrala dar si sa foloseasca

prezenta sa in interiorul NATO pentru ca exploatand orice neintelegeri intre America si Europa

sa incerce sa reduca rolul Americii in chestiunile europene.

De o importanță capitală este de asemenea, faptul ca dupa ce Europa Centrala intra in

NATO orice noi garantii de securitate date Rusiei in legatura cu regiunea aceasta sa fie cu

adevarat reciproce si astfel sa confere siguranta ambelor parti.

Rolul Rusiei in Eurasia in viitor va depinde in mare masura de alegerea istorica pe care

Rusia trebuie sa o faca poate chiar in cursul acestui deceniu, cu privire la autodefinirea de sine. O

Rusie liber confederala compusa dintr-o Rusie europeana, o Republica siberiana si o Republica

extrem-orientala ar cultiva cu mai mare usurinta relatiile economice cu Europa, cu noile state din

Asia Centrala si cu orientul, ceea ce ar accelera propria dezvoltare a Rusiei ramasa in urma fata

de China si Europa care sunt deja mai puternice economic si amenita sa depasesca Rusia.

Pentru a sustine stabilitate si interdependenta Caucazului de Sud si Asiei Centrale,

America trebuie sa fie atenta sa nu indeparteze Turcia si ar trebui sa faca tatonari in legatura cu

posibilitatea unei inbunatatiri a relatiilor sale cu Iranul. O Turcie care se simte exclusa din

Europa, careia a cautat sa i se alature, va deveni o Turcie mai islamica, foarte probabil sa

coopereze cu Occidentul in efortul de a stabiliza si de a integra o Asie Centrala laica in

comunitatea international.

America ar trebui sa-si foloseasca influenta in UE si ar trebui sa-si faca un punct

important din tratarea Turciei ca stat European cu conditia ca politica interna a Turciei sa nu ia o

intorsatura dramatica in directia islamismului.

RISE | Grupa IV

38

Page 39: MAREA Tabla de Sah

MAREA TABLĂ DE ȘAH

Geopolitica Lumilor Secolului XX

Zbigniew Brzezinski

Rolul Indiei trebuie pus in valoare desi ea este acum un actor relativ pasiv pe scena

Eurasiei. India este infranta geopolitic de coalitia dintre China si Pakistan iar o Rusie slaba nu ii

poate oferi sprijin politic furnizat altadata de Uniunea Sovietica. Supravetuirea democratiei sale

este importanta prin ceea ca simpla ei existenta combate mai bine tonuri de dezbateri academice,

ideei ca drepturile omului si democratia este o manifestare parohiala occidentala.

Esecul Indiei ar fi o lovitura data perspectivelor democratice si ar indeparta de pe scena o

putere care contribuie la un mai mare echilibru in Asia data fiind mai ales ascensiunea Chinei

spre intaietate geopolitica.

Pluralismul geopolitic ca intreg nu va putea fi niciodata atins si nici nu va fi stabilit in

absenta unei profunde intelegeri strategice intre America si China. O politica de angajare a

Chinei intr-un dialog strategic serios este primul pas necesar pe calea sporirii interesului Chinei

fata de o putere de acord cu America care sa reflecte interesele geopolitice respective pe care cele

doua tari le impartasesc in comun.

Orice coalitie chino-ruso-iraniana impotriva Americii nu va trece dincolo de vreo

atitudine tactica ocazionala. Este important ca SUA sa trateze cu China de o asa maniera incat

Beijingul sa nu se indrepte spre aceasta coalitie. In orice astfel de alianta antihegemonica, China

ar fi cea mai puternica, cea mai dinamica si deci elemental central. O astfel de coaliti ar putea

aparea doar in jurul unei Chine nemultumite, frustrate si ostile.

Desi China este o putere dominanta in regiune, este putin probabil ca ea sa devina o

putere mondiala mult timp de acum inainte, dar temerile paranoice fata de China ca putere

mondiala genereaza in China megalomanie, in vreme ce devine probabil si sursa unei profetii

realizabile in sine a intensificarii ostilitatii dintre America si China. In consecinta China nu ar

trebui sa fie nici infranta nici imblanzita .Ea trebuie sa fie tratata cu respect, ca cel mai mare stat

in curs de dezvoltare din lume.

La un moment dat o China Mare va face inevitabil presiune pentru o rezolvare a

problemei Taiwanului dar gradul de includere a Chinei intr-o retea de legaturi economice si

politice internationale din ce in ce mai solide ar putea de asemenea avea un impact pozitiv asupra

naturii politicii interne a Chinei. Daca includerea Hong Kong-uluide catre China se dovedeste a

nu fi represiva, formula lui Deng pentru Taiwan ,,o singura tara, doua sisteme” s-ar putea define

ca ,,o singura tara ,mai multe sisteme”.

Spre deosebire de pozitia Europei, un cap de pod democratic in zona continental oriental

nu va aparea curand. Ceea ce face sa fie cu atat mai important ca eforturile Americii de a cultiva

RISE | Grupa IV

39

Page 40: MAREA Tabla de Sah

MAREA TABLĂ DE ȘAH

Geopolitica Lumilor Secolului XX

Zbigniew Brzezinski

o relatie strategica mereu mai profunda cu China sa se bazeze pe recunoasterea neechivoca a

faptului ca o japonie democratica si cu succes economic este pentru America partenerul numarul

unu in Pacific si partenerul cheie in lume. Printr-o stransa relatie geopolitica cu Japonia America

va reusi intr-un mod mai sigur sa inlesneasca aspiratiile regionale ale Chinei opunandu-se in

acelasi timp manifestarilor sale mai despotie. Numai pe acesta baza poate izbuti o putere de acord

in trei directii care presupune putere mondiala a Americi, intaietate regionala a Chinei si

conducere internationala a Japoniei.

BÂRCĂ RALUCA

Un sistem de securitate Trans-Eurasiatic

Dupa parera autorului Zbigniew Brzezinski, un sistem de securitate Trans-Eurasiatic

(TESS) este cel care poate sa preintampine aparitia unei puteri dominante unice. Acest acord de

securitate trebuie sa includa pe NATO-China-Japonia. Insa NATO trebuie sa se extinda mai intai,

Rusia trebuie sa aiba un cadru regional mai larg de cooperare in domeniul securitatii, iar americanii

si japonezii trebuie sa se consulte si sa colaboreze strans pentru a angaja si China in acest dialog

politic si de securitate.

Acest dialog ar putea insa implica mai multi participanti din Asia si ar putea duce la

consfatuiri intre toate statele europene si asiatice. Astfel poate incepe un proces de institutionalizare

a unui sistem de securitate transcontinental. Formarea, definirea continutului si apoi

institutionalizarea acestui sistem ar putea deveni cea mai importanta initiativa arhitecturala din

deceniul urmator.

Acest sistem ar putea sa cuprinda de asemenea un comitete permanent de securitate, format

din cele mai importante entitati eurasiatice.

Nucleul unui asemenea sistem structurat transcontinental ar putea fii reprezentat de

America, Europa, China, Japonia, Rusia (confederata), India si poate si alte tari.

Dupa ultima superputere mondiala

Politica mondiala nu trebuie sa ajunga concentrata in mainile unui singur stat, conferindu-i

putere hegemonica. America este prima si singura superputere cu adevarat mondiala de pana acum si

probabil va fii si ultima. Notiunea de putere devine mai difuza odata cu trecerea timpului, mai

divizata si mai putin limitata de granitele nationale. Preponderenta economica mondiala a unei

singure entitati va avea consecinte militare si politice evidente.

RISE | Grupa IV

40

Page 41: MAREA Tabla de Sah

MAREA TABLĂ DE ȘAH

Geopolitica Lumilor Secolului XX

Zbigniew Brzezinski

Autorul este de parere ca o data ce suprematia Americii va incepe sa paleasca,actuala ei

dominatie mondiala nu va putea fii reluata de un singur stat.

America devine o societate din ce in ce mai multiculturala si din aceasta cauza ii va fii poate

si mai greu sa realizeze un consens in chestiuni de politica externa. Americii, dar si Europei

Occidentale le-a fost greu sa se adapteze consecintelor culturale ale hedonismului social. De

asemenea le-a fost greu sa se adapteze si cu pierderea locului central pe care il ocupau in societate

valorile bazate pe religie. Criza culturala ce a rezultat a fost dublata de raspandirea drogurilor si de

legatura ei cu chestiune rasiala.

Cu aproape 50 ani in urma celebrul istoric Hans Kohn era ingrijorat ca Vestul ar fii putut

deveni “obosit si epuizat”, observand tragica experienta a celor doua razboaie mondiale, dar si

datorita vastei dezamagiri fata de consecintele sfarsitului Razboiului Rece. Conflictele etnic-

nationale ameninta pacea in parti importante ale globului. Actele de terorism si conflictele

internationale nu s-au folosit pana acum de armele de distrugere in masa, in mod remarcabil. Insa

crescanda disponibilitate a acestora creste probabilitatea folosirii lor in viitor.

America, in calitate de prima putere a lumii, se confrunta cu un interval ingust de ocazii

istorice. Momentul actual de relativa pace mondiala s-ar putea sa fie scurt. Exista o nevoie urgenta a

unei angajari americane in lume care sa se concentreze pe intarirea stabilitatii geopolitice

internationale. Acest lucru ar putea reinvia Occidentului sentimentul de optimism istoric, dupa

parerea autorului.

Insa reinvierea acestui sentiment si universalismul valorilor occidentale nu depind doar de

America si de Europa. Japonia si India demonstreaza la randul lor ca ideea despre drepturile omului

si aceea despre locul central pe care sa-l ocupe experimentul democratic pot fii valabile atat in

decoruri asiatice foarte dezvoltate, cat si in curs de dezvoltare.

Evitarea anarhiei mondiale si impiedicarea aparitiei unui rival in ce priveste puterea sunt

inseparabile din punctul de vedere al scopului angajarii mondiale a Americii, acela de realizare a

unui cadru durabil de cooperare geopolitica mondiala. Protejarea mediului inconjurator si

combaterea razboaielor locale au tins la ignorarea realitatilor fundamentale de putere mondiala.

Scopul politicii SUA trebuie sa fie dublu: sa prelungeasca propria pozitie dominanta a

Americii pentru cel putin inca o generatie sau si mai mult; si sa creeze un cadru geopolitic capabil sa

absoarba inevitabilele socuri si tensiuni implicate de schimbarile socio-politice. Aceste eforturi au in

plus un avantaj istoric: noua retea de legaturi mondiale care creste mult in afara sistemului traditional

al statelor-natiuni. Aceasta retea, formata de corporatii multinationale, ONG-uri, de comunitati

RISE | Grupa IV

41

Page 42: MAREA Tabla de Sah

MAREA TABLĂ DE ȘAH

Geopolitica Lumilor Secolului XX

Zbigniew Brzezinski

stiintifice si intarita de Internet, creeaza deja un sistem mondial neoficial care este proprice

cooperarii mondiale atotcuprizatoare si mai institutionalizata.

Brzezinski considera ca in decursul urmatoarelor decenii, o structura functionala de cooperare

mondiala, bazata pe realitatile geopolitice ar putea sa apara si sa-si asume treptat rolul pe care il

joaca America de azi, care si-a asumat povara responsabilitatii fata de stabilitatea si pacea lumii.

DAMASCHIN AMELIA

RISE | Grupa IV

42