REALITATEA( I A U L I V C X H V R I L E A Ş A C U M U E V E D E M C U I O C H I I )

i . ̂ ?a trai I n n i .............................Lei 70 Editor fi Radactor: J. B. l i m a Redacţia fi Adm inistraţia:Pa a ju m ăta te de an . . Lei 130 Apare totdeauna Dumineca CWj, Str. Regina Maria SI.

ANUL I. No. 25. CLUJ, DUMINECĂ 24 1LL1E 1Ö27 , . PRÉTŰL S LEI___________________ - ' ______________________________________________________________________ *_________________________* * ______ .____________________________________________.______________________________

DESCHIDEREA PARLAMENTULUI

ŞI PREOŢILOR LE PLAC DANSURILE

D-ra Tilly Losch, care de curând a d an sa t in fa ţa a rh iep iscopulu i din V iena spre a spu lbera calom nia că d an su rile d in b a ru ri su n t im orale. D ansa toarea a fost rugată ca de 4 ori pe an să v in ă la episcopie, spre a a ră ta progresele rea liza te pe te re ­

nu l d an su rilo r m oderne.C astelu l Peleş din S inaia , unde se găseşte fam ilia regală.

^ 8

O JERTFĂ DE 80 MILIOANE LEI MODEI

Duminică, cu solemnitatea obici­nuită, s a deschis sesiunea ex ­traordinară a noului parlament. Suveranul fiind încă bolnav, d-l Ionel Brătianu a citit mesagiul regal. Opoziţia n a participat la

această solemnitate.

NEPOATA LUI TOLSTOI

C ontesa Vera Tolstoi, n epoata m a­re lu i Tolstoi, care film ele am ericane

ln a te din scrierile

D -şoara M aria Schuster, fiica unu i m edic d in V iena a m oşten it dela ta tă l său 80 m ii lire sterline , adică aproape 80 m ilioane lei cu condiţia să n u -şi ta ie păru l. Moda a fost m ai ta re şi dom nişoara Schuster m ai b ine a re n u n ţa t la m oşten ire decât să n u fie m odernă. Ş i-a p u tu t în-

acest sacrificiu , cu a tâ t m ai cu cât logodnicul său e un

om foarte bogat.

s u s la d reap ta : t u bu n a d ip lom atică; la s tân g a: d. Bră- t ia n n citeşte m esa­giul regal; în m ij­loc: aspectul p a rla ­m en tu lu i în tim pul c itir ii m esagiulu i; jos: S a n c tita tea Sa P a tr ia rh u l, d. Ionel B ră tian u şi d. Incu- le ţ după oficierea serv ic iu lu i d iv in ; în s tân g a : d -n ii Titu- lescn m in istru de ex terne şi fostul m i­n is tru C. Disescu. I

2 R E A L I T A T E A

*T,CEDE2 tinereNiC,TRonul S» c

'?0 i ANA AERULtj', |

REALITATEAFOAIE SĂPTAMÂNALĂ ILUSTRATA

REDACŢIA şi ADMINISTRAŢIA Cluj, s trad a R egina M aria Nr. 36.

1 - REGELE F E R D iA l 1

PREŢUL ABONAMENTULUI Pe nn an în treg . . . . Lei 250 Pe o ju m ătate de an . . „ 130 Pe tre i l u n i ............................... . 70

PENTRU STRAINÁTATE

P e n tru A m e r ic a ....................... $2Iugoslav ia şi C ehoslovacia . L ei 300

Editor şi Redactor: J. B. S i m a

DUMINECA, 24 IULIE, 1927.

ParazitulCu părul năclăit de mirodenii

unsuroase prin care cărarea a- leasă cu îngrijire până la ceafă îi anulează c’o trăsătură vigu­roasă pretinsul său cap; cu mo- noculul zgâindu-i un ochi, — in ­diferent care, — cu dungile pan­talonilor calde de sub maşina care i-a presat, cu batista scoasă ostentativ cât un cearşaf, pen- j

tru a împuţi atmosfera din ju­rul său, parazitul alcovului tre- | ce sfidător şi invincibil.

Surâsul mătăsos, calamburul picant, anecdota de alm anah, obrăznicia de chelner şi prostia de tenor sunt întreaga lui ştiinţă şi cultură servindu-i totodată de arme în lupta pentru trai. Şi învinge pentrucă femeile bogate şi în vârsta curioasă recompen­sează virilitatea parazitului.

Drnmul său neted şi tolerat de societatea modernă în care reu­şesc îndrăzneţii, — chiar amo­rali, — trece de pe trotuar în salon, apoi în alcovul amorului plătit, adeseaori pe la uşa puş­căriei în care foarte rare ori in ­tră şi se term ină în spital sau la casa de nebuni, atunci când vi­rilitatea îl părăseşte.

Elasticitatea moralei permite parazitulni să-şi ducă nestinghe­rit viaţa lui de cocotă m ascu­lină, — miult mai perversă şi degradantă ca a femeilor cu con- dicuţă, — lăsându-1 să pătrundă în cele mai selecte societăţi, căci acest scârbos exemplar al spe­ţei umane este produsul exclu­siv al societăţii „selecte".

Şi pe când nenorocita care-şi vinde corpul, — adeseaori o vic­timă a cocotei masculine, — este stigmatizată de societatea, aco­perită cu dispreţ şi îngrădită de aspre legi care o scot din circu­laţia socială scoborând-o în rân ­dul animalelor ce se vând în bâlciu, parazitul alcovului se lă- făeşte în automobil, se învârteşte în saloane, cochetează cu fete nevinovate şi strânge prietenos m âna oamenilor corecţi.

Mediul am bulant este atât de favorabil parazitului în cât n i­meni nu se întreabă care-i sunt mijloacele de subzistenţă, şi din moment ce se prezintă îm brăcat după ultimul jurnal şi la braţul unei venerabile matroane sau drept prietenul unui bărbat care îşi neglijează soţia, este primit ori-unde şi-i este permis orice.

Şi când te gândeşti că sunt oameni care-1 condamnă pe Vic­tor Margueritte pentru „Băetana“ lui!

mu mimNEVOIA UNUI SERVICIU PERMANENT

I în vremea când în afai ră se petrec lucruri diI

N urma morţei M. S. Rege­lui Consiliul de miniştri s’a

întrunit azi (20 VI. 1927) la ora 8 dimineaţa. Conform Constitu­ţiei s’au luat dispoziţii ca să fie convocate Camera şi Senatul în şedinţă extraordinară, după amiazi şi să fie constituite în

adunare naţională. Se va lua act în această şedinţă de dece­sul Suveranului, şi va fi prim ită depunerea jurăm ântului prinţu­lui Mihai şi a membrilor regenţii.

Rămăşiţele păm ânteşti se vor aduce Sâm bătă în Capitală şi se vor depune pe un catafalc în pa­latul din Calea Victoriei. înm or­m ântarea se va face la Curtea de Argeş, locul de odihnă al domni­torilor români cu un ceremonial asemuitor înm orm ântării Rege­lui Carol.

In Capitală s’au arborat pretu­tindeni steaguri îndoliate. O mare îndurerare a cuprins sufle­tul tuturor.

* * *

— Eri a avut loc o consfătuire între d. Titulescu, Stelian Pope- scu şi Buzdugan, primul preşe- j dinte al Curţii de Casaţie şi membru în Regenţă. Probabil că i azi să intre în funcţiune Con­siliul de Regenţă.

*• *Deoarece la sosirea tristei veşti

despre încetarea din viaţă a M.S. Regelui nostru, revista fiind deja sub tipar, înregistrăm şi noi foarte restrâns acest trist eveni­

ment abătut asupra ţărei noastre.Numărul viitor al „REALITĂ- l

ŢEI“ va fi un num ăr închinat vieţii Regelui Ferdinand I. cu­prinzând întreaga istorie a Casei noastre Regale, cu numeroase ilustraţiuni, date, etc.

* * :H

S ĂPTĂMÂNA trecută, lu­mea întreagă a aşteptat

cu Sufletul la gură, să vadă ce în torsătură vor lua lucru­rile în Austria.

Gât de şubred lucru e pa­cea Europei! P are că ' a r fi aşezată pe o muche de cuţit, aşa încât cel m ai mic vânt e gata s’o sufle jos, ca să lase iarăş câmp liber groaznicei deslănţuiri a războiului.

In Austrai a avut loc mai de mult, o încăerare între muncitori, membrii ai parti­dului soctial-democrat şi între naţionalişti, membri ai unei grupări de apărare a republi- cei. Cu acest prilej a fast omo­rît un muncitor.

Tribunalul Austriac jude­când acum procesul omorîtori- lor, i-a achitat, considerând fapta ca o crim ă politică.

Această achitare a produs adâncă nemulţumire în rân ­durile socialiştilor, şi comuni­ştii au profitat spre a încerca

, schimbarea ordinei sociale. Pe | stradele Vienei au avut loc de- m onstratiuni, apoi o încăerare cu politia, manifestanţii au pătruns în Palatu l Justiţiei din Viena, au omorît mai mulţi poliţişti, după ce şi din rândurile lor căzuseră mai mulţi, au dat foc edificiului.

Răscoala era cât p’aci să se transform e în revoluţie: poşta, căile ferate, fabricile şi toate instituţiile şi-au suspendat ac­tivitatea, şi fără calmul pre­şedintelui Seipel şi fără înţe­lepciunea conducătorilor so­cialişti, fă ră îndoială că astăzi norii aceştia grei adunaţi în mijlocul Europei,, s’a r fi putut preface în fu rtună groaznică, şi ia ră am fi auzit bubuitul tunului.

Germania nu aştepta decât prilejul să-şi alipească o pro­vincie, pe care o socoate a sa.

Acum liniştea pare din nou stabilită, dar întm âplarea tre ­buie să pună pe gânduri pe toţi bărbaţii de sam ă ai Eu- i ropei.

asemenea însemnătate, în vrei mea când ungurii desfăşoario acţiune tot mai energică d ponegrire a ţării româneşti în vremea când şi înlăuntri ţării situaţia este grea parti dele noastre politice se ceartí şi se m ănâncă între ele, cu ini tnigi m ărunte, şi nu ştiu sr pună deasupra intereselor lof m ărunte, interesele m ari alp statului.

D-1 Maniu am ărît de fel: cum au fost falsificate alege rile, a învinuit pe cei cari n s’au purta t cinstit. Judecător f şi m inistrul de Justiţie au s( cotit că d. Maniu pe ei îi îi vinovăţeşte şi au hotărît să cheme în judecată pentru aci ze false. Dacă procesul aceşti va avea loc, d. M aniu va ară» toate nelegiuirile care s’au cut în alegeri.

MOARTEA REGELUI FERDINAND I.

In noaptea de 19 spre 20 Iulie, la orele 12 şi 15, Regele Fer- dnand. I., Regele Românilor, şi-a închis ochii spre a dormi som­nul de veci. Ministrnl de Justiţie a fost chemat urgent la Sinaia şi a plecat cu automobilul la 3 noaptea să redacteze actele.

Cu toate că deşi ultimele comunicate oficiale erau liniştitoare, totuş anumite semne făceau să se întrevadă că sufletul marelui nostru Rege, se depărtează clipă cu clipă de cele pământeşti. Grabnica sosire a ex-reginei Elisabeta a Greciei în ţară şi ple­carea dela graniţă cu primul tren de legătură spre Sinaia, P rin ­cipii Mihai şi Nicolae care şi-au întrerupt viligiatura dela Ma­maia (Constanţa) şi au plecat cu aceeaşi grabă spre reşedinţa de vară a Suveranilor, toate arătau umbra destinului care se proiecta nemiloasă peste viaţa Celui dintâi român al ţării.

R E A L I T A T E A 3

■as DAC’AR STI CUM —3

ENTRU cei m ai m ulţi v ia ta este Ia fel cn a G orilei de d inapoia g ratiilo r de iier. Sun tem robi ai îm pre ju rărilo r, fiindcă NU ŞTIM CUM să ne sch im băm şi să fim liberi. N eam ul m aim uţe lo r ar în ­v ă ţa m ulte, dacă ar pu tea c iti şi

înţelege i lu s tra ţia de m ai sus, şi scrise aici.

F ia ra d inapo ia gra tiilo r care priveşo cu a tâ ta desperare la

lib e rta tea ei îng răd ită , ne am in teş te de vor­bele Iui D ante care su n t poate cele m ai în ­sem nate pe care le-a rostit v reodată un om, re la tiv )a educaţie :

„DAŢI-LE LUMINĂ, ŞI OAMENII ÎŞI VOR GÂSI SINGURI CALEA."

Desigur că p rin lum ină genialu l poet a cu­getat la CUNOŞTINŢA. In calea v ie ţii cuno­ş tin ţa este to t una cu un far lum inos, pen ­tru cel care um blă ne o cărare în tunecoasă . D-i acestu ia o LUMINA şi el va p u tea s tră ­ba te p rin codrul negru. D ă-i om ului CUNO- ş tin (a şi el îşi va găsi calea, dealungul vieţii.

P riv in d la Gorila din ilu s tra ţie , la chipul ei în fu ria t, la desnădejdea ei, sc risă în fa tă , uşor îţi dai seam a cât de p u tin ă „ lu m in ă" se găseşte d inapo ia ochilor să i în tu n eca ţi şi ap ro p ia ţi u n u l de altu l, îţi dai seam a cât de p u tin ă „ cu n o ş tin ţă " ex is tă în creernl ei leneş.

Se vede că aceas tă G orilă srigă cu despe­ra re : „D aţi-m i d rum ul din această cuşcă, lăsa(i-m ă să es din în ch iso a re ."

E x istă ch ia r lângă ea m ijlocul care i-a r în ­gădui să s? elibereze, ex istă ferestrău l cu car foarte uşor ar p u tea tă ia g ratiile de fer. Calea de e liberare îi s tă deschisă înain te . AR FI DESTUL SÁ ŞTIE CUM, să apuce fe restrău l, SA ŞTIE CUM să se folosească de dânsul. D ar Gorila nu vede acest drum , ei îi lipseşe LUMINA care s ’o facă să p riceapă, şi astfel este osând ită să se tângue m ereu.

I lu s tra ţia din fru n tea acestei pagin i Iăm n- reşe, în chip clar, m orala acestu i articol.

Ai p u tea să îngrăm ădeşti o su tă de fere- s tra ie în fa ta an im alu lu i, el n ’ar ş ti cum să iasă d in înch isoare , fiind că n u ş ti să se fo losească de dânsele. El va co n tin u a să urle p ân ă la sfâ rşitu l v ie ţii, care va fi p lin de necaz.

De sigur trebu ie să ne fie m ilă de soarta Gorilei, un an im al nev in o v a t şi care, după cum afirm ă n a tu ra liş tii , nu a tacă pe n im eni decât a tunci când este a taca tă şi duce un regim s tric t vegetarian .

Dar pe aceleaşi tem eiu ri trebu ie să ne fie m ilă şi de no i înşine, p en tru că 99 la su tă din m u lţim ea oam nilor, su n t în tocm ai în s itu a ţia G orilei acesteia.

** *

A proape to ti dinre no i lu p tă spre a se e li­bera în tr ’un fel sau altu l. U nii lup tă să se elibereze de datorii, a lţii să scape de n eca­zuri, a lţii să scape d in tem n iţa obiceiurilor proaste, d in înch iso area sup erstiţiilo r a p re ­judecăţilo r şi a a lto r slăb ic iu n i de acela fel, su te şi m ii în care su n t în ch işi oam enii. Fie-

Pentru orice problemă — sim plă sau încurcată — există .şi deslegarea, dacă ştim unde şi cum s’o căutăm.

Asemenea Gorilei dinapoia gratiilor de fier, şi incoştientă de ferestrăul care-i stă la îndemână, cei m ai m ulţi sunt robi ai obiceiurilor şi împrejurărilor, care sunt m ai rele ca închisorile de fier şi zid.

care d in tre noi ŞTIE care este înch isoarea sa.

„F iecare in im ă îş i cunoaşte am a ru l" , spune C artea In teepciun ii şi to t astfel, fiecare om îşi cunoaşte păcate le p roprii, acele care îl stăpânesc.

Fiecare d in tre noi s tă în d ără tu l unor g ratii de un an u m it fel. G ratiile acestea n u su n t de fier, su n t în să în cele m ai m ulte cazu ri m ai ta r i decât gra tiile d in în ch iso ri sau de cât p ereţii de p ia tră . N ici g ratiile şi n ic i p ia tra rece nu e to td eau n a cea m ai rea închisoare. Poetul englez, Lovelace, scrie:

„Nu z idurile de p ia tră form ează înch isoarea , Şi n ic i gratiile de ier p rin so area ;Minţile1 c lare şi adânc lin iş tite , pe acestea

le iauCa loc vrem elnic în trn o ţelirea convingerilor

ce au.D acă nort în sufle t lib e rta tea iub ire i Şi su n i în m in te şi în cuget nesupus orb ite i Mă în trec cu îngerii, cari deasupra-m i sb o ară ."

G ândul e frum os, iedeia e adevărată . S un t m ulţi în să cei cari zac în ch işi şi cari ştiu b ine care su n t ZIDURILE CARI ÎI FAC PRIZON IERI, ziduri ce nu pot fi p ipăite, dar m ai pu tern ice decât ale o ricărei înch iso ri p ropriu zise. ** *

Vor fi u n ii care vor gândi: „B iata Gorilă, de ce în loc de a se ch in u i zbierând, nu apucă fe restrău l d in fa ţa ei ca să ta ie g ra tiile ? "

La fel Gorila dacă ar p u tea să vorbească, a r fi în drep tu l ei, să în treb e pe aceştia : „D ar voi pen ru ce n u ÎNCETAŢI de a vă tângui şi de a m urm ura , de ce nu ÎNCETAŢI de a to t sgudui g ratiile de fer, ale în ch iso rii voastre, n evăzu te , ca să fiţi lib e ri?

P en tru fiecare necaz, p en tru fiecare n ea ­juns, ex is tă şi leacul, şi cele m ai adese ori leacu l necazurilo r noastre ne s tă ch ia r d in a ­in te , to t astfel după cum s tă fe restrău l în fa ţa Gorilei. Ce p u ţin lucru ar treb u i p en ­tru ca G orila să scape d in cuşca în ca te se găseşte! Ia tă ferestrău l îi s tă la în dem ânăI D ar dân sa nu ştie cum să-l în trebn in teze .

Tot asem enea fiecare d in tre no i ar pu tea scăpa d in n ea ju n su rile sale dacă ar folosi leacul, anum e leacul de scăpate, care ex istă pen tru fiecare necaz al n o stru . Acest leac este PUTEREA DE VOINŢĂ. P u te rea de v o in ţă se găseşte înapoia creeru lu i n o stru şi de b nnă

seam ă că s tă la îndem âna n o astră : DAR NU ŞTIM CUM S’O ÎNTREBUINŢAM.

Gorila în fu ria tă că a fost în tem n iţa tă , în ­ch isă d inapo ia gra tiilo r de fier, în v inueşte so a rta pe străm oşi, şi pe to a tă lum ea, în afară de PROSTIA EI proprie.

Tot asem enea facem şi no i: aducem în v i­nu iri fiecăru ia şi tu tu ro ra de necazurile pe care le îndurăm , când ad ev ă ra ta v in ă o p u r­tăm noi, este: NEŞTIINŢA DE A NE FOLOSI DE PUTEREA DE VOINŢĂ.

Adesea ori ne p lângem : „Mă îm bulzeşte luciu l, su n t peste m âsn ră de ocupat, n ic i nu ş tiu ce să m ă fac cap u lu i."

De fap t în să n u e vorba de p rea m ult lucru, ci n n a lt păca t produce acest neajuns. Cel care se p lânge astfel, suferă de lip sa de METODA, de lipsa de SISTEM în m unca lui, şi de aceea lucrează m ai p u ţin decât ar tre ­bui să lucreze. îş i pierde vrem ea cu lucruri de n im ica, um blând de colo colo, fă ră a se ţin ea de treaba pe 'c a re trebu ie s’o facă m ai în tâi.

L eacu l?Foarte lesne, lesne pen tru că ne s tă la în ­

dem ână; e nevoie să m uncim cu rân d u ia lă cu tim pu l bine îm p ărţit, ferindu-ne de orice um blet fă ră rost, în v rem ea de m uncă, şi vom vedea că aproane n ici n ’avem ce face. S un t m u lţi acei cari SE PREGĂTESC a ÎN ­CEPE m unca to t a tâ ta vrem e cât le trebue a lto ra ca să o isprăvească. L eacul este nu m ai PUTEREA de VOINŢĂ de a isp răv i m ai în ­tâ i lu cru l pe care îl avem şi de care altfel nu putem scăpa. S un t u n ii în să cari fac la fel cu Gorila de d in apo ia g ra tiilo r: „Am a tâ ta de lucru , m uncesc de m ă istovesc, nu m ai ş tiu ce să fac, n ic io d a tă nu m ai isp răvesc." M unceşte de zor şi cu râ n d u ia lă şi vei vedea, că foarte uşor, îţi va răm ân ea şi vrem e de prisos!

în tâ ln im oam eni cari sp u n : „Nu m i-se ive­şte n ic io d a tă p rile ju l de a m ă ch iv e rn is i; to t­deauna m ’au apăsat nevoile de fiecare z i". Uneori se poate că cele spuse să fie înd rep ­tă ţite . Dar cele m ai adeseori tângu irea acea­sta este asem enea cu a b roaştei, care adói- m ind la ţărm u l apei, când s’a d eştep ta t a în ­ceput să p lângă de sete, şi să ceară m am ei sale să-i dea apă de băut.

P en tru că prilej de în s tă rire se găseşte p en ­tru oricine, ori încotro s ’ar în toarce . Se gă­seşte m ijlocul de a m unci, ca să câştigi cele necesare v ie ţii şi de a p u tea agonisi pen tru zile negre. M unca e cel m ai p reţios şi m ai m are da r al om ului. Toate câte le vedem s’au făcu t p rin m uncă şi om ul c ă iu ia n u -i place să m uncească este un om fă iă io st, este un om ca ie p o a ită un blestem groaznic, dea­supra capulu i său. Omul căru ia îi p lace să

se to lănească de colo colo, fă ră io st, este o pacoste p en tru neam ul om enesc şi este un nenorocit. D acă om ul m unceşte, uşor a ie to t ce-i tiebuie.

Am spus-o aci şi cu a lt prilej, că ban ii pe caie îi p ă s tiăm fie o ii cât de pu tin i, sn n to putere m are. Econom ia dă independenţa , în tr ’o m ăsu ră oarecare. Ea deschide g ratiile în ch iso a ie i ca ie se ' ch iam ă să iăc ie . Sp ie a pu tea face în să econom ie se ceie m aie p u ­tere de v o in ţă . D ar celor m ai m ulţi le lipse­şte p u terea de v o in ţă ds a lă sa n ea tin se ace­ste econom ii, ad ică de a nu le în tre b u in ţa fă ră rost, cn gândul de grabnică îm bogăţire, în afaceri nesigure.

Cea m ai m are p roblem ă a v ie ţii este pio- b lem a VOINŢEI. Copilul ca ie începe să um ble s ingu i a ie nevoie de în d răzn ea lă şi de voinţă. Tot astfe l e nevoie de în d răzn ea lă şi de v o in ţă ca să în v e ţi a înno ta .

D acă e ad ev ă ra t că ex is tă oam eni cari ano pu tere de v o in ţă p rea m are, cum a fost b u n ăo ară Napoleon, oam eni cari n ic io d a tă n n su n t m u lţu m iţi şi n u ş tiu să sp ună „DES­TUL", e şi m ai ad ev ăra t că de fiecare om, cu prea m are pu tere de vo in ţă , ex is tă şi au

; ex is ta t zeci de m ii, cari su feră de lip sa ei.S u n t num eroşi scriito rii de seam ă cari au

; a ră ta t cât de m are e adevăru l că PUTEREA de VOINŢĂ e cea m ai de seam ă în su şire a om ului, fă iă de caie o iic ine este asem enea unei frunze uscate, m ân a te de v â n tu l în tâ m ­plării.

P u te rea de v o in ţă se poate desvolta , ca ori­care a ltă în su şire ; şi de în d a tă ce a i desvol- ta t-o to a te celelalte problem e ale v ie ţii de­vin sim ple.

Epictet care era un rob pocit, d in lum ea veche, a spus: „N im ic nu ex istă răn sau bun FĂRĂ VOINŢĂ." P ilda v ie ţii lu i a dovedit cele spuse de dânsul.

Victor Hugo, unu l d in tre cei m ai de seam ă sc riito ri francezi, a i veacu lu i trecu t, a spus: „Nu de lipsa de p u tere su feră om eniiea, de azi, ci de LIPSA DE VOINŢĂ."

Confucius, m arele filozof al C hinezilor, a a ră ta t care a fost pu terea e lib e ra to a ie a oa­m enilor din sclavie, a tfe l: „G eneráln i unei a rm ate pu tarn ice , poate fi în v ins, nu poate în să fi în v in să VOINŢA h o tă rîtă a u n u i sim -

| p iu tă ra n .“M arele om de ş tiin ţă H um boldt a spus: „In

lum ea m orală n im ic nu este cu n ep u tin ţă , dacă ex is tă PUTERE de VOINŢĂ corespunză-

| to a re ."In lum ea m ate ria lă de asem enea n ic io d a tă

nn este cu n e p u tin ţă ca om nl să-şi asigure j cele necesare când are p u terea de v o in ţă să le obţină.

L otdu Beaconsfield, a spus: „Toate în acea­s tă lum e depind de v o in ţă ."

Goethe cel m ai m aie poet geim an , a spus: „Acel ca ie a ie h o tă iî ie în v o in ţa sa, îş i toc­m eşte lum ea după p ă ie iile sa le ."

Tot Goethe, a pus că „Cel m ai m aie d a i al om ului este PERSONALITATEA SA ", ia r per­so n a lita tea fo rm ată d in 99 de p ă r |i d in ti’o su tă , de VOINŢĂ.

Ideile p lanurile , h o tă rîr ile se nasc în p a rtea de d in a in te a creernlui. Cea m ai m are parte d in tre acestea se irosesc, p en trncă lipseşte VOINŢA, care să le tia n sfo im e în lea lită ţi.

In p a ite a d inapoi a creeru lu i se găseşte pu terea de v o in ţă , care p en tru no i este ace­la lu cru r ca, p e n tru G orila d in iln s tia ţie , fe­răstrău l, care îi s tă la în d em ân ă şi de eara nu ştie să se folosească.

4 R E A L ITAT EA

PRIN CANADA

GOANA DUPĂ AURUR! . . . Cuvând ce face să tresară inimile tu- 'tutora, la auzul său .. . Cuvântul ce dă nădejde multora şi umple de amărăciune sufletul.. . Metal binecuvântat, ca­re face ca mulţi să nu ştie ce e mizeria, ble­stemat pe care mulţi îl

caută fără să-l găsească vre-odată...Şi sunt atât de mulţi acei cari

cuprinşi de frigurile aurului, pleacă ca nebuni în căutarea metalului pre­ţios, punându-şi chiar viata în pe­ricol !

In general lucrurile se petrec ast­fel:

îşi părăsesc imediat toate ocupaţiile şi familia, spre a cerca norocul su- răzâtor. La gloată celor care pentru prima dată pleacă în căutarea au­rului, se adaugă minierii de profesie şi caravana întreagă apucă pe dru­mul ce duce spre câmpul cu aur. Acest drum, pentru cei mai mulţi însă, va fi calea cea din urmă, căci soarta căutătorilor de aur e aseme­nea unei loterii, unde numerile câşti­gătoare sunt foarte puţine, pe lângă cele care pierd! Şi fericiţi cei ce se vor putea înapoia.

Nenumăraţi sunt acei cari şi-au lăsat oasele să albească prin pustie­tăţile Americei sau Australiei, în goana lor nebună după aur.

G ara H udson, locul do în tâ ln ire al cău tă to rilo r de aur din C âm piile L acu lu i Roşu.

După cercetări îndelungate şi pli- ; Iată una dintre întâmplările de ne de primejdii, prin pustiuri (ale felul acesta, mai apropiată de vre- Americei de Nord sau ale Austra- mea noastră, pe Care o vom povesti liei) câte un căutător de aur găseşte în puţine cuvintfe: un zăcământ bogat. Imediat se îna- In toamna anului 1925 se svo- poiază în lumea civilizată, căci tre- , nise că nişte căutători de aur au buie să se pregătiască bine pentru descoperit, aproape de lacul Roşu, în exploatare şi mai întâi de toate tre- , vestul provinciei Ontario (America buie să-şi asigure proprietatea, dând de Nord), bogate zăcăminte de aur. guvernului declaraţia cerută de lege. Ca mai totdeauna descoperirea

Interesul cel mai elementar al | aceasta se datora întâmplării: său îi cere să păstreze' întotdeauna Doi inşi, după ce căutaseră zădar- cea mai perfectă tăcere, asupra de- nic bogăţia prin regiunea păduroasă scoperirei sale. j din Ontario, au rătăcit. Doborîţi de

Insă fericitul descoperitor a îndu- i oboseală şi mai morţi de foame, rat atâitea neajunsuri, în cursul cer- 1 cercetătorii au întâlnit o ceată de

In drum spre ţin u tu l au ru lu i, săn iile s’au în tâ ln it cu u n avion, m ijlocul cel m ai m odern şi m ai p ractic de transport.

de au făcut declaraţia cerută de lege. Taina lor, fiindcă n ’au ştiut-o să şi-o păstreze, a fost curând aflată. Şi imediat, mai mulţi căutători de aur au plecat, măcar că iarna era aproape, spre lacul Roşu, care se găsiia într’un ţinut nelocuit şi pu­ţin cercetat. Nici unul din cei câţi au plecat nu s’au mai înapoiat: unii au fost sfâşiaţi de lupi, alţii au pe­rit de foame şi leşurile lor numai târziu au fost găsite, aproape de zăcămintele de aur.

Autorităţile din Ontario (o provin­cie cam de trei ori cât România), pentru ca să controleze declaraţia celor doi descoperitori, au trimis in­gineri, cari să cerceteze noul zăcă­mânt. Inginerii la înapoiere, în Februarie 1926, au publicat rezul­tatul cercetărilor lor, priij care con­statau, că aproape de lacul Roşu există nisip aurifer:

A fost destul această afirmaţie, din partea oficialităţii, pentruca^ minţile multora să se înflăcăreze şi în luna 'Martie porniră cetele, în goana după aur: sute şi apoi mii de căutători 'de aur se organizară, ca să ajungă cât mai repede, la câmpiile eu bo­găţii.

Există o 'linie ferata, cea'm ai de nord a societăţii „Canadian Natio­nal Raihvay", dar aceasta trece la

vânători, pe ţărmurile lacului Roşu, şi au fost primiţi de aceştia cu mul­tă prietenie.

Odihniţi şi întăriti, ei plecară cu­rând spre oraşul din apropiere, re­nunţând deocamdată la cercetările lor. Dar nu degeaba se. spune că j culanţii

In zbor spre câm piile de aur, av ia ­to ru l şi pasagerul său s’au oprit în apropiere de u n lac şi au pescuit

un peşte.

ó depărtare de 250 de km. mai la sud. de lacul Roşu. Gara- Hudson, cea mai apropiată, eta locul de în­tâlnire a tuturor căutătorilor de aur. Hudson este un mic sătuleţ, în ju­rul gării cu acelaşi nume, şi unde pieile roşii şi vânătorii de prin re­giune, veniau să vândă blănuri, sau să cumpere mărfuri şi lucrurile de care aveau nevoie.

Datorită descoperirii zăcămintelor de aur sătuleţul acesta căpătă deo­dată o importanţă deosebită, iar ne­gustorii, cari se aflau aci, se îmbo­găţiră în câteva luni. Ei adunau din toate părţile săniile şi câinii, ca să le revândă cu mari beneficii, tuturor acelora ce veniau la Hudson, fără să se fi îngrijit din vreme de mij­loace de transport. Un câine eschi­mos se vindea pe pret de 300-400 dollari, adică 50-60 mii lei, şi cum pentru o sanie e nevoie de cel puţin patru câini, uşor îşi poate închipui oricine, ce beneficii au realizat spe-

cetărilor sale, încât, de îndată ce ajunge în primul oraş, nu se poate opri să nu-şi răzbune suferinţele în­durate timp de luni întregi, cu foa­me ş sete, printr’o masă îmbelşu­gată stropită cu vin mult. Imediat norocosul devine un altfel de om.Vede toate printr’o sticlă trandafi­rie: Ii pare că lumea întreagă e a lui. Dânsul pofteşte şi cinsteşte oa­meni, pe cari nu i-a cunoscut ni­ciodată şi, în vreme ce pahareile se ciocnesc şi se golesc, el împărtă­şeşte acestor prieteni noui, tot secre­tul bogăţiilor viitoare . . . Imediat în­cepe iscoada:

— In ce loc ai găsit zăcămintele?— Colo.. în cutare vale!Noutatea se răspândeşte mai re­

pede ca fulgerul, trecând din gură în gură. Şi vestea rostogolindu-se şi trecând dela unul la altul, se tot umflă, şi nu e greu, un ceas mai târziu, să auzi pe câte unul spunând că, ştie el de bună seamă, că în locul de care e vorba, e atâta aur, în cât e destul să te pleci, ca să ridici, cu pumnii, bucăţi mari, din metalul atât de dorit. închipuirea lucrează şi dânsa: Fiecare se socoate 0vrednic ca, înaintea acelorlalţi, să norocul e un orb şugubăţ: El vine Societatea de cale ferată, văzând

Un a lt m ijloc de a tran sp o rta bagajele acelora cari a leargă după com orile Am ericei.

mai puţin de două ore, pe când un călător cu sania era foarte mulţu­mit dacă putea ajunge în cinci zile, până la ţintă. Nu mai e nevoe să spunem că drumuri nu există în aceea regiune: plecând din Hudson, săniile trebue să străbată mai multe lacuri îngheţate şi păduri dese, pe unde trecerea nu e de fel lesnicioa­să. Căci foarte adesea ori câinii tre­buiesc deshămati, iar săniile descăr­cate şi oamenii sunt siliţi, să care în spinare întreg bagajul, ca să poată trece deasupra trunchilor de arbori, doborîţi în zăpadă.

Nimic însă nu e în stare să opri- ască pe om, din goana Iui nebună după îmbogăţire. Cuprins de frigu­rile aurului, omul pare stăpânit de un demon neînvins, care îl duce tot înainte şi cele mai adesea ori spre peire. Un singur gând chinuieşte pe căutătorul de aur, zorindu-1 în tim­pul călătoriei: el vrea să fie cel dintâi sosit, la locul unde se gă­seşte metalul preţios. E îndreptăţită această grabă, pentrucă orice minier de îndată Ce a ajuns în regiunea auriferă îşi alege, o bucată de pă­mânt, în formă patrată şi înfige, la cele patru colturi ale locului, stâlpi cu numele său. Cu cât va ajunge mai repede, cu atât va putea să-şi- aleagă tociil pe care-1 socoate mai bogat în aur. Cei cari întârzie vor rămânea cu locurile sterpe, pămân­turi pietroase, fără nici o valoare.

La drept vorbind însă şi aceasta alegere nu-i decât o loterie, căci na­tura capricioasă în împărţirea como­

rilor sale, face ca în locuri, pe care minierul le crede pline de aur, să nu fie decât pietriş, în vreme, ce dincolo, unde noul venit a trebuit să se mulţumească cu locul pe care toţi l’au dispreţuit, se găsesc comori nemăsu rate.

O mulţime de întâmplări dovedesc că un minier nu rebuie să dispereze niciodată, chiar după ce vreme în­delungată a suferit desaniăgiri.

Am cunoscut în California un francez foarte bogat, care venise în ţara aceasta ca lucrător într’o croi­torie şi care, într’o bună zi, cuprins ca mulţi alţii de dorinţa de a se îmbogăţi repede, se hotărî să plece spre câmpiile de aur. Făcând toate economiile posibile, îşi adună banii necesari de plecare.

După ce câteva luni dearândul pribegi fără folos, desnădăjduit şi sărac, se hotărî, împreună cu tova­răşii săi, să se reîntoarcă la San- Francisco. In ajunul plecării, croi­torul eşi să facă o ultimă plimbare, pe câmpul în care trebuiau să fie comorile dorite. Obosit de umblet, el se în linse pe iarbă, când deodată, privirile lui fură atrase de o lucire galbenă. Se sculă de jos şi se în­dreptă către lucrul strălucitor: era un enorm bulgăre de aur. Comoara atât de căutată era în sfârşit desco­perită. Până la ora 11 din. zi, croi­torul era un om sărac; la ora 11 şi 10 minute et avea mai multe mi- ’ioane de lei, milioane de lei aur, de cei dinainte, de războiu.

Centenarul drumului de fierIN 1925, s’a sărbătorit la Londra, In timp de un veac comunicaţiile

centenarul primei linii ferate, feroviare, cum se numesc drumurilecare a fost construită între Stockton de l'ier, au realizat progrese imenseşi Darlington, la 27. Septemvrie 1825. şi e destul să privim la cele trei

La noi în ţară, prima linie ferată tipuri de maşini, spre a înţelege cumîntre Bucureşti—Giurgiu, a fost a ştiut spiritul omenesc să desvolteinaugurată la 1870. invenţia minunată a forţei aburului.

MODEL 1827Om agii străbun icei!Ia tă una d in tre cele m ai vechi m aşin i cu vapori, despre cari

-după cum iac u n ii a stăz i cu a v ia ţia— se credea că nu va fi decât o jucărie de copii.

MODEL 1854Coşul mic a devenit u n ad ev ărat tu rn , m ecanicu l este a d ă ­

postit; dar procedeul de trac ţiu n e nu e cu m ult m ai îm b u n ă tă ţit.

MODEL 1927A ceastă m aş in ă „Pacific", care face 80 km. pe oră, este o

locom otivă cu to tu l perfecţionată , pu tern ică şi econom ică. Acest b a lau r de ioc ap arţin e regionalei Cluj.

ajungă milionar, în câteva săptă mâni.

când îl aştepţi mai puţin. — Chiar j afluenţa tot mai mare a călătorilor, la ieşirea din câmpie, cei doi desco- ! a înfiinţat un serviciu aerian, care

Şi nu e de mirare astfel că, func- 1 periră o mină de aur. : lega satul Hudson cu lacul Roşu.ţionari, mici negustori, învăţători, ; Au plecat îndată la Winnipeg un- i Aeroplanele parcurgeau distanta în

Fotografie lu a tă de d. D um itru B osneanu, Ia Zagon.

(Concursul fotografic al Realităţii)

R E ' Ă L I T ’Ă T E ' A

CHINEZII SI COPIII LORRA o seară de zăpu­şeală, cum sunt de alt­minteri toate serile de vară în această parte a Chinei. Alezat la o masă pe terasa hotelu­lui meu, în cart. Eu­ropean din Shangai mă răcoream cu o limo- nadă, când gestul pri­

p it al unui copil îmi atrase luarea aminte.

Aprinsesem o ţigară şi nici nu aruncasem bine restul chibritului

•stins, când copilul, ale cărui zdrenţe •murdare trădau întreaga mizerie a vieţii lui, căn îndată după tăciu­nele minuscul, îl prinse şi îl aruncă în sacul de pânză pe care îl ţinea atârnat de gât. L'am urmărit şi am

JChelnerul îmi mai lămuri că vân- cinstească, după moarte, în fiecare

zarea capetelor de chibrite e un j an.■omerl important în China, deoarece în această ţară aproape complect despădurită, combustibilele sunt

Ar însemna să calomniem pe chi­nezi dacă am susţinea că ei nu ştiu ce este afecţiunea părintească sau

rare. Familiile sărace sunt nevoite j devotamentul filial. S’ar putea sus-să păstreze franzele de ceai, care au fost întrebuinţate, şi de care se slujesc apoi ca să încălziască sobele.

Sunt foarte dese cazurile când pă­rinţii chinezi îşi vând copiii antre­prenorilor. Sub această formă scla­via e de fapt, în China. Toate fami­liile bogate, sau cu oarecare stare, au mai mullte sclave, care le-au fost vândute, de proprii lor părinţi, încă de pe vremea când acelea erau copii mici.

De sigur că nu este sclavia aceea barbară, care se practica în seco-

văzut că repetă acelaş gest, în fala j lui din urmă în America, când plan-

P ă rin ţi şi copii.

-veciniului meu de masă, cere-şi tatorii îndemnau pe negrii la mun- aprinsese pipa. Şi pândind pe fie- i că, cu biciul, la fel ca pe celelalte ■care dintre consumatori, căuta cu dobitoace şi când stăpânii aveau agerime să nu-i scape nici un clii- drept de viaţă şi de moarte, asupra brit stins.

line chiar că la dânşii legăturile de familie sunt mai strânse şi mai pu­ternice decât la noi. Şi dacă chinezii îşi vând uneori copii, o fac adesea pentru salvarea vieţii acestora, ame­ninţaţi să moară de foame.

Remarcăm că sunt foarte rare cazurile când părinţii chinezi îşi bat copiii.

Respectul de părinţi şi autoritatea acestora, pe atât de mare încât nici un chinez nu ia vr’o hotărîre im­portantă fără să-şi consulte tata, sau când acesta e mort, mama.

Când a izbucnit revoluţia în Chi­na, revoluţia dela 12 Ianuarie 1912, şi regimul republican s’a substituit :elei mai vechi monarhii din lume, locuiam 1a. Singepor, oraş englezesc, a cărui populaţie e aproape exclu­siv chipeză.

Printre funcţionarii chinezi, pe care îi aveam, era şi unul original din Amoai (China de sud), om că­lătorit în vârstă de vr’o 40 de ani, tată a trei copii.

Pe atunci toţi chinezii purtau coadă. Dar unul dintre primele de- crete ale noului guvern a proclamat suprimarea acestui obiceiu, sub mo­tivul că portul cozii era o amintire

dominaţiunii străine (Mandciu- .iene).

Cl'inéíul meu veni într'o dimi- iea lă să mă găsiască, la biurou, şi figura lui gravă mă surprinse: Vf’a rugat să-i compun în englezeşte o cablogramă, pe caie voia s’o expe­dieze mamei sale, în depărtatul Amoai.

—• Ţi s'a. îmbolnăvit vr’un copil? Sau solia ta? l'am întrebat eu.

•—■ Nu . . .Vrei să chemi pe mama ta aci?

— E prea bătrână ca să poată face o călătorie atât de lungă . . .

v - Atunci ? . . .— E vorba de coada mea! Vreau

:•'() taiu, pentru că aşa cere legea cea nouă, dar pentru asta vreau să

în stare să-l vindece, cu leacurile lor bizare (dinţi de rinocer pulveri­zat, şi altele asemenea) făcu apel la ştiinţa unui medic francez, care îi spuse că e nevoie urgentă de o operaţie.

—- Şi asta trebuie să se facă chiar acum? A întrebat bolnavul neli­niştit.

— Nu chiar acum, dar cât măi de grabă.

— Nu s’ar putea să aşteptaţi şapte sau opt zile?

— Se poate, dar de ce întrebi?— Vreau să telegrafiez tatălui

meu, care locuieşte la Shanghai, să-mi îngăduie să mă operez.

Şi săptămâna următoare sosi o telegramă, cu îngăduinţa tatălui. Bi­neînţeles operaţia a reuşit cât se poate de bine.

Soarta copiilor, din pătura de jos a poporului, nu e de invidiat, căci sunt obligaţi să lucreze toată ziua la munci grele, spre a ajuta fami­

lia. Dar în clasele înstărite, copiii, j şi mai ales băeţii, sunt îngrijiţi cu j multă dragoste. Până la vârsta de i 12 ani ei nu se ocupă decât cu jocu­rile, fără să facă cunoştinţă cu nuiaua învăţătorului. Dela această vârstă, începe instruirea lor, care

' constă mai ales în învăţarea pre­ceptelor lui Confucius, şi iniţiarea, încetul cu încetul în extra-ordina-

J rele complicaţii ale scrierii chineze, I care are câteva zeci de mii de sem­ne sau litere.

De sigur că aceasta e una d in J principalele cauze, care împiedecă I pe chinezi să propăşească m ai re­pede, pe calea civilizaţiei: căci ti­nerii pierd mai mulţi ani învăţând

| să citească şi să scrie, decât sunt de nevoie europenilor, spre a se in ­strui în toate ramurile ştiinţelor.

Să deplângem dar pe micii chinezi,noi cari, în alfabetul nostru, n’avem

I decât 25 de litere, i(După Victor Forbin).

• • •

Chinezii, în stare de sclavi, sunt cer mai întâi consimţământul má­niái bine trataţi de stăpânii lor, mei mele.fiind consideraţi aproape ca membrii l-am expediat telegrama, cu râs

! acestor animale omeneşti.Cuprins de curiozitate, am che­

mat chelnerul, care ştie bine engle­zeşte şi i-am cerut să-mi slujască •drept interpret — pentrucă pe vre­mea aceea nu cunoşteam limba chi­neză — între mine şi copţi. Con­versaţia s’a urmat cam astfel:

—• Dacă vei răspunde bine, albul îţi va da un pumn de bani.

—• Ce om bun e albul!— Ce ai tu în sacul acela?— Lemne pentru încălzit soba.—■ Sunt pentru mama ta?— Eu nu am mamă.— Atunci ce faci cu ele?— Le duc lui Li.— Cine este Li?— E omul care m'a cumpărat dela

ta tăl meu.—- După cât văd munceşti mult ;

pentru L i . . .— Foarte mult! Foarte mult!— Şi ce-ţi dă el în schimb?—- îmi dă bătaie, dacă nu mă

•duc cu sacul p lin ! . ..Mă dumerisem complect şi răs­

plăti pe micuţul chinez, care să tot fi avut şase ani, cu tot mărunţişul ce -1 aveam în buzunar.

Rămânând ultimul pe terasa ho­telului reluai conversaţia cu inter­pretul meu, un om tânăr, inteligent, j de fel din Canton şi care trăise j mai mulţi ani în vestul Canadei.

—• După cum văd aveţi aci în China mulţi antreprenori de cerşe- i tori, cari cumpără copii, spre a-i în­văţa să ceară de pomană . . . J a j famjiiei. Ceeace îi deosebeşte de 1 puns plătit. După trei zile, cablul

— E adevărat şi pare să fie o stăpân e pierderea, libertăţii şi de- societăţii engleze a adus răspunsul, ocupaţie rentabilă, răspunse chelne- i pendenţa către acesta din urmă. In dela bătrâna mamă:rul. îmi dete câteva pilde: Un mare ; timpul perioadelor de foamete, atât | „Tai-o. Mii de mângâieri.“ negustor din Shangai s’a îmbogă- ; de frecvente în regiunile supra popu- ; Unul dintre prietenii mei, func- ţit, cumpărând douăzeci de copii, pe ; late, ţăranii îşi vând copiii, şi mai ţionar la Pnom-Penh, capitala ţinu- cari îi trimetea să cerşiască prin car- ales copilele. Dar trebuie ca părin- tului Chambodge, mi-a povestit ur- tierele europene. Un altul, devenit \ tele să fi ajuns într'o stare mate- mătoarea întâmplare: mai apoi armator, a început la fel; rială foarte precară ca să facă acest ,,Un negustor chinez, bogat, sta- iar un al treilea după ce a exploatat : lucru, deoarece credinţele religioase bilit în acest oraş, suferia de apen- zece copii, bine dresaţi, i-a vândut impun chinezului obligaţia, de a dicită. După ce consultase, fără fo- pe o sumă foarte importantă. j lăsa după dânsul un fiu, care să-l j los, pe medicii chinezi, cari nu erau

CARE SUNT CELE ŞAPTE MINUNI ALE LUMII VECHI?

CELE şapte minuni ale lumii vechi sunt: 1) Piramidele Egip­

tului. 2) Biblioteca din Alexandria. 3) Grădinile spânzurate ale Semi- ramidei. f) Templul Dianei din Efes. 5) Statuia lui Zeus Olimpianul fă­cută de către Phidias. 6) Mausoleul Artemisiei, din Halicarnas şi 7) Co­losul din Rodus.

Desigur că faţă de minunile vea­cului nostru aceste opere ale spiri­tului omenesc, au rămas jucării de copii. Valoarea lor este de ordin pur artistic şi istoric.

DE CE SUFLÂND IN FOC, ACESTA SE ÎNTEŢEŞTE, IAR SUFLÂND IN LUMÂNARE ACEASTA SE STINGE?

ARDEREA este un fenomen chi­mic şi în special focul e uni­

rea dintre substanţe care pot arde, cum e lemnul, cărbunele, hârtia, pe­trolul, benzina ,toate substanţe nu­mite combustibile, cu o parte din aer, care se numeşte oxigen. Arde­rile în general sunt însoţite de des- voltare de căldură, mai mare sau mai mică. Când arderea este repede şi violentă atunci, pe lângă dădură, se mai desvoltă şi lumină. Nu toate substanţele combustibile desvoltă, atunci când ard, aceeaş cantitate de căldură. Unele, cari e cărbunele de pământ (antracitul), când arde des­voltă căldură multă. Altele, cum e hârtia, când arde, desvoltă căldură mai puţină. Suflând în acele sub

’ stanţe, care au început să ardă. şi care desvoltă căldură multă, cum ar fi lemnul, cărbunele, etc., noi

. vom face ca oxigenul din aer să vie mai mult în contact cu substanţa care arde. Suflând însă în substanţe care desvoltă căldură mai puţină, trecerea repede a aerului va răci de

: mult materia care arde, încât acea- j sta se va stinge. De aceea când su- | flăm cu foalele deasupra cărbunilor aprinşi, aceştia se încing şi mai tare şi e destul să suflăm, cu gura, dea­supra unei lumânări aprinse, ca aceasta să se stingă.

S’A INSTITUIT VRE-UN PREMIU PENTRU PERPETUUM M OBILE?

P ERPETUUM mobile a fost o utopie, a cărei realizare o crs-

deau posibilă oamenii de ştiinţă din secolul XVII-lea, tot aşa după cum credeau posibil elixirul vieţei veş­nice şi transmutarea metalelor. Şti­inţa de azi a doverit, că energia, ca şi materia, nu se poate crea şi că,

j din nimic, nu se poate naşte lucru mecanic. Nimeni nu mai încearcă astăzi să inventeze o maşină, care să se mişte dela sine, fără să con­sume căldură, sau să aibe alt izvor, de energie: este clar şi dinainte con­statat, că un asemenea lucru este în contradicţie cu legile naturale. In consecinţă instituirea unui premiu, pentru un perpetuum mobile, ar în-

j semna încurajarea străduinţelor ce- J lor ignoranţi, în a înfăptui lucruri | irealizabile.

In fund un copil de ch inez cu s ta re , în fa ţă un nefericit scalv.

f â i t t â â â â â â â â â â â ă â â â â â i â â â â â â â i â â â â ^

f BĂ ILE SĂRATA M0NTE0RU — BUZĂU |í £ e le m ai e f t in e ş i m ira cu lo a se băi| | Ape Jodo-Bromo-Cloruro-Sodice şi s u l f u r o a s e . %

A pe de b ă u t J o d a te - A lc a l in u ş i B ic a rb o n a te . %.C Ă Z I D E P O R C E L A N

^ Băi calde lux : L e i 80 Cl. I L e i 60 ş i cl. II L e i 40.^ B ă i R e c i : c l a s a I L e i 2 5 , c l a s a I I L e i 15.

£ D O U Ă MA R I H O T E L U R I CU:100 c am ere cu un p a t conform m o d ern nou şi c u ra t lu m in a t cu

4a e lec tric ita te , d e la 100 la 2100 lu n a r şi 56 cam ere cu două p a tu r i d e la 2000 la 3000 lu n a r .

ţ D iv e r s e r e d u c e r i la c e i în d r e p t .C azinou e le g an t. M uzica M ilita ră . R e s ta u ra n te d e to a te c lase le şi m a i m u lte v ile în sa t. T ra n sp o rtu l la bă i se face cu do u ă m a ­

şin i şi tr ă s u r i .

Reţineri de camere Ia Administraţia Băilor.S e z o n d e la 15 Iunie p â n ă l a 15 S e p t e m b r ie .

S oc ie ta tea d e E x p l o a t a r e

H A Z L I I

Unii an nrech i, şi nu aud ; a lţii

ÍSJ nu v ®^’ m uW au caP S* n u/ j i Jfjp-i. cugetă; dar n ’am v ă zu t o singură

WT L l J W r fem eie care să a ib ă lim bă şi să nuT 4 9 vorbească!

C ăsătoria e acea p a rte d in v ia ţa unei fete m oderne, care d is tan ţează în tre rouje de buze şi c o a d a . . , m ă tu r i i ! . . .

6 RE A L I T AT E A

C A MP I N G - U LNUL dintre cele mai plăcute sporturi, cel care îngăduie oricui, fără multe pregătiri speciale, un exerciţiu fizic sănătos şi dă fie­căruia prilej de a se bucura de frumuseţea naturii, este Camping- u’.

Cei cari exercită acest sport pot merge oriunde,., pot vedea lucruri minunate în condiiiuni adesea ne-, prevăzute şi pitoreşti, cari produc cea mai marc bucurie, cu cea mai mică cheltuială.

Cuvântul Camping, de altminteri ca şi „Turing" sau turism, este de origină engleză, deşi sportul se exer-

al natúréi libere prin somnul odih­nitor şi marşurile obositoare, care formează baza acestui sport, mem­brele voastre vor deveni mai oţe- lite, corpul mai viguros, mintea mai ageră.

ORGANIZAREA CAMPINGU-LUI

Campingul îl fac de obiceiu un grup de zece, cincisprezece tovarăşi. Fiecare dintre membrii acestei to­vărăşii trebue să fie echipat. La echi­pare trebuie să avem grija: 1) să alegem numai obiectele folositoare şi cât mai uşoare; 2) să ducem cu noi cât mai puţin posibil, în limita locului pe care-1 avem şi a puterii noastre de transport.

pune cap la cap. Cârligele sunt din duralumin, foarte rezistente şi lungi. Nu trebuie să le băgăm cu sila în j pământ, şi trbuie căutat terenul | care e mai puţin rezistent, sau cră­păturile pietrelor. Funiile pentru le- j gat corlul sunt din frânghie sub­ţire, împletită cu sârmă de otel sau j de bronz. Covorul de pământ va fi din cauciuc* sau dintr’o ţesătură

Í preparată în mod special, nu cân­tăreşte decât 150 de gr. metrul pa- trat şi e perfect impermiabil. Covo­rul de lână, care se aşează deasupra celui impermiabil, slujeşte la apăra- . rea împotriva frigului care vine de jos. Trebuie să cântăriască 300 gr. şi poate fi dublat cu o piele de miel. Câteva ; iare puse între cele două

pentru alimente, 3 săculeţe care se pot strânge la gură, fără a uita mai ales lighianul pentru spălat vasele şi bidonul de apă de 3 sferturi de litru, vor comulecta toată bateria de bucătărie necesară şi suficientă într’o tabără mişcătoare. Toată această bucătărie nu cântăreşte mai

CUM SĂ NE ECHIPAM? SACUL.

Sacul este dulapul tursitului, el trebue să conţină tot echipamentul şi alimentele fără să plesnească.

Sacul nu trebue să ipai fie, cum se făcea odinioară, ca o raniţă mi-

Fopota p en trn cam ping e d in a lum in iu . Ca să ne serv im de în că lz ito r se desface dopul cu cheia, se în şu ru b ează becul.

Cortn). Itisa. Doi tu riş ti au a ju n s la h a ltă . în că rcă tu ra to ta lă e de aproape 17 kgr. astfel îm p ă rţită : 10 kgr. tu ris tu lu i, 7 kgr. tu ris te i. Se scoate cortul d in tr’un bu zu n ar d in a fară a sacu lu i caro se poate astfel în tin d e fă ră a desface sacul. T rebue să avem

grije ca p ră jin a de sus ţin e re să nu se afunde în păm ânt.

cită de multă vreme şi în tara noas­tră. Numai că acei cari fac acest sport în România, sunt priviţi oare­cum ca un fel de „sălbatici", cari s’au întors la plăcerile animalice ale celor primitivi. Nu e multă vre­me de când mamele „de familie bună", n ’ar fi lăsat copiii lor să fie cercetaşi şi să facă Camping. Şi totuş, ce plăcere minunată să pleci cu sacul în spinare, în tovărăşia câ­torva prieteni, fără gând de masă sau adăpost şi de a te duce, la voia întâmplării, către munte, pădure sau mare; de a urma numai îndemnul ochilor, de a te opri la toate cu- riosităţile neprevăzute ale drumului,

Costumul obişnuit de drum este făcut din lână; se alcătuieşte din­tr’un pantalon de felul celor de că­lărie, întărit la genunchi. Din cio­rapi groşi, întorşi la genunchi, fă­cuţi din lână; dintr’o cămaşe moale

covoare măreşte rezistenţa la frig.Pentru dormit e nevoie de o pă­

tură cu peri lungi, care cântăreşte 1 kgr. 070; e bine ca această pă­tură să aibe 2 saci iniei din flanelă pentru a băga picioarele. De aseme-

de flanelă cu două buzunare; din- | nea pentru dormit se va lua o în-

mult de 1 kgr.ACCESORIILE: Viaţa turistului

mai cere incă şi câteva accesorii: Frusa de toaletă conţine un săpun,

un pieptene, o oglindă, perie de haine, un săpun pentru dinţi, o periuţă de dinţi, un prosop, un briciu, un bure­te, fără a uita

pantalonii de baie.Trusa pentru în­

călţăminte conţi­ne şireturi, unsoare şi o perie.

Trusa de farmacie conţine pansa­mente, gata pregătite, puţin alcool,

litară, cu curele şi bretele, care trec peste corp în toate părţile şi împie­decă respiraţia. Sacul nu mai are nici cuvertura învelită în formă de potcoavă, nici cratitile care se ve­deau la exterior şi care erau greu de aşezat şi dus. Totul se pune în buzunarele dinafară ale sacului (în număr de trei, dintre care două în părţi). Numai corlul şi îmbrăcămin­tea de ploaie trebuie să fie înfăşu­rate în afara sacului, ca să fie mai uşor la îndemână.

Prin aceasta »e îngăduie pleca­rea pe vreme de plloaie; căci astfel sacul poate fi umplut legat sub cort. Numai după aceea desfacem cortul şi-l înfăşurăm. El poate fi aşezat, după ce a fost înfăşurat ud chiar,.

tr’o pereche de pantaloni, pe dede­subt scurţi, uşori făcuţi din pânză; dintr’o ţesătură rară, de in pusă sub cămaşă; dintr’o haină largă cu pa­tru buzunare, dintre care unul mai mic pentru difeiite cupoane; dintr’o beretă uşoară pentru oraş; din ghete cu talpă dublă, groasă, cu cuie, pen­tru munte; sau sandale deschise pentru terenurile uşoare.

veliitoare de perină în care se poa­te băga paie sau fân. Cu picioa­rele băgate în sacii de flanelă, cu trupul învelit în pătură, cu capul ridicat pe o pernă de frunze şi în- vălit cu un fular, nopţile vor fi câit se poate de plăcute.

Şi dimineaţa, flămânzi vom scoa­te provizia pusă în sac. Aceste pro­vizii trebuie să fie bine aşezate, în

C om bustibil solid sub form ă de tăb liţe încă lzeşte repede vasul pus pe foc. Popota ocupă loc pufin. E a con ţine două c ra tiţe .

C ortul can ad ian p en tru pedeştri. Acest co it poate adăposti tre i tu riş ti. E nevoie de doi oam eni spre a-I în tinde . G reutatea luic de 1 kgr. 700. Cortul se înch ide cu n işte pânze m ărginaşe.

acolo unde-ti place şi de a întinde cortul sub cerul liber, spre a dormi buştean pe un pat de fân, sau de frunze uscate! Şi ce beţie de simţi- minte, dimineaţa, în zori, la primele străluciri ale aurorei, de a vedea soarele sfâşîind, încetul cu încetul, negurile şi ridicâ.ndu-se la orizont, ca să auriască crestele şi să readucă lumina şi viaţa în fundul văilor, care se trezfesc. Ce încântare şi ce surpriză plăcută, de a pătrunde în tainele naturii, de a descoperi col­turi necunoscute sau uitate din tafă, ascunzişuri nebănuite de cei. cari umblă pe drumul mare, sau cu tre­nul! Apoi, ce îmbulzeală în jurul bucătarului din ceată, şi cu câtă

Hainele se lac dintr’o ţesătură de culoare închisă, care nu se strică la soare; pantalonii se ţin cu o curea şi nu cu bretele.

Pentru noapte e bine ca fiecare să aibe haine uşoare, de schimb cu care să poată dormi.

Pentru primeneli fiecare va lua cu sine câteva batiste şi o pereche de Ciorapi. Hainele pe care le purtăm se spală într’o zi de repaus, la râul dintr’un sat; soarele de vară va usca repede aceste haine. Pentru ploaie există costume uşoare, din pânză impermiabilă, care nu cântă­resc nici jumăate de kilogram şi

săculeţe sau în cutii de aluminiu.ALIMENTARE. In principiu tre

buie să se mănânce puţin şi des şi să se evite felurile de bucate com­plicate: carne friptă, cartofi fierţi în apă, ouă pregătite repede, fructe, salată, brânză, lăptării, pot formao serie întreagă de mese, destul de felurite şi repede gata. Din timp în timp, rămânând într'un sat, sau în­tr’un han ţărănesc, turistul îşi poate permite luxul unei mese mai bo­gate.

La munte, unde Campingul pre­supune rămânerea, timp de mai multe zile departe de orice centru

tinctură de iod, vaselină sterilizată, şi câteva medicamente mai uzuale.

Trusa de cu­sut conţine cele necesare pentru a repara o rup­tură, spre a coa­se la loc un na­sture sau spre a ţese ciorapi.

Trusa de orien­tare conţine un. carnet, nu creion,

o hartă, o busolă, un termometru, un barometru şi eventual o călăuză a drumurilor.

Mai e nevoie îţică de un cuţit bun, cu mai multe tăişuri, cu o sulă,

în afara sacului, într’un înveliş anume. Tot afară, în buzunarele re­zervate pentru aceasta, se vor aşeza ridicătoarele de cort, cârligele şi frânghiile de întins. Numai covorul de pământ şi cel de lână, ca şi pă­lii ra, se 'vor aşeza la fundul sacului.

Sacul de Camping trebue să fie de capacitate mare. O armătură din oţel sau de os îl îndepărtează de spatele purtătorului şi îi dă o rigi­ditate şi o stabilitate care uşurează mult mersul, în orice fel 4 e teren, chiar la urcare.

Vasele şi încălzitorul, ca şi pro­viziile vor fi la îndemână, aşa încât

apără perfect. Unii întrebuinţează o locuit şi, prin urmare de orice po-sibilitate de aprovizionare, este fo-

Vasele şi tacâm u rile su n t toate în cele două crătifi. L a d reap ta în că lţăm in tea p en tru ţin u tu ri m untoase .

C ortul can ad ian pen tru au tom bilişti e m are : poate adăposti doi tu r iş ti cu pa tu ri, sau p a tru tu r iş ti fă ră pat. Acest cort se tra n s ­p ortă în autom obil deaceea e ceva m ai greu. In tr ’u n a din figuri se poate vedea cortu l strâns.

cu un tirbuşon (rac), cu un de­schizător de cutii de conserve; pre­cum şi de o lam­pă electrică de buzunar.

Se mai iau ■unul sau doi saci de pânză imper-

repede să se poată instala bucătăria la haltă, fără a desface sacul în­treg. Sacii de apă vor fi atârnaţi sub armătură, împreună cu farmacia.

Arătăm mai jos cum trebue aşe­zat sacul indicând totodată greută­ţile diferitelor obiecte:D esem narea obiectelor g reu ta te

meabilă, care auCortul va fi de forma „ I tisa " care

cântăreşte 1 kgr. 100 gr. şi slujeşte pentru un singur om. Acest cort se poate ridica repede şi cuprinde spa­ţiu destul, pentiu sac şi pentru bu­cătărie. Noaptea se poate lăsa după voie cortul deschis, sau se poate în-

se pe care le produce, veţi trage un ] chide, cu ajutorul unei perdele. In îndoit folos; veti învăţa cum să | loc de prăjina ridicătoare din mij-

foame se mănâncă supa, care fu­megă în tăierile metalice!

Tineri, nu staţi nici o clipă la îndoială şi câtă vreme sunteţi în stare, acum când e vremea potri­vită, faceţi Camping! Fără a număra plăcerile curate şi emoţiile sănătoa-

eşiţi din încurcături, veţi învăţa, ju- cându-vă, să trăiţi în viată, dându- vă seama că deaJungul existentei lor, oamenii au totdeauna, în orice clipă, nevoie unii de alţii, nevoie să se ajute între ei. Pe de altă par­te, Campingul va fi un mijloc de educaţie fizică şi de antrenament progresiv, în care prin aerul curat

locul cortului se poate întrebuinţa o frânghie mică, care să se lege de ramura unui copac.

Pe lângă cort, trebuie să luăm cu noi prăjina ridicătoare cârligele, co­vorul de pământ şi un covor de lână, pe deasupra.

Prăjina ridicătoare e făcută din patru bucăţi de bambus, care se pot

capac şi care slujesc la adusul apei dela fântână până la tabără.

Uneori, dacă ceata e mai nume­roasă, se duce şi o lanternă cu pe­reţi de fier şi din mica, foarte uşoară şi în care poate arde o lumânare.

Nn trebue uitată plosca de apă, făcută din metal şi care conţine un litru, şi se poate aşeza în sac.

In buzunarul hainei se ţine car­netul, în care se înscriu cheltuielile zilnice şi întâmplările din drum; se tine condeiul cu cerneală şi un pa­har mic turtit, din aluminiu, care

lositor de a lua cu sine alimente cu putere mare nutritivă, cum este lap­tele condensat, zahărul, făina, brân­za, fructele uscate, ciocolata, etc.Dar trebuie suprimată pâinea care tine şi loc prea mult şi se strică.Se pot lua săculeţe de făină şi unt şi prepara în munte, un fel de prăji­tură foarte bună. Uneltele de bucă­tărie vor trebui să tie seamă de ne­voi ; toate vasele sunt făcute din alu­miniu. O lampă mică cu alcool meta (solid), cu o provizie de tablete e preferabilă celorlalte mijloace, cu combustibil lichid. Două cratite de 1-2 litri, 2 farfurii, o cană de ceai, o strecurătoare, o furculiţă, o lin- i îngăduie turistului să bea apă, fără gură, două cârpe de vase, trei cutii [ a pune sacul jos.

. Sac alpin cu bretele largi şiarmătură de otel . . . .

Hainele de noapte: batiste, o pereche de ciorapi, cămaşă,pijama, etc............................

îmbrăcăminte de ploaie . .Cortul c o m p le c t....................Covor de pământ . . . .Covor de l â n ă ....................P ă t u r ă ...................................Saci de flanelă pt. picioarePernă ...................................încălzitor, popota complectă,

provizie de acool solidificat, cârpă de vase, tacâmuri .

1.9000.5001.100

0.3500.2801.0700.3000.150

0.950

I

n W Ă L l T A T W A 7

Micile neplăceri ale vacanteiSă om oram m uştele! Să m ăce­

lă rim ţân ţa rii!

„N’ar omorî nici o muscă!" Spu­nem noi spre a lăuda pe oamenii b lânzi. .. Dar ştim astăzi că musca domestică este mijlocul de transport a numeroase boale, ale căror mi­crobi ea le aduce pe alimente, sau chiar direot pe buzele noastre.

In studiile făcute asupra civilaza-

foarte folositor dacă măcelăriţi muş­tele întâmplătoare, care au găsit în locuinţa voastră adăpost împotriva vremii reci, şi care se ascund în col­turile întunecoase.

Pornind dela principiul ca insec­tele, cu sau fără aripi, au moravuri sedentare, aţi trebui, de îndată ce vine primăvara să căutaţi locurile cari, în casa voastră, sau în împre-

noi să se răspândească un soi de bătător mic metalic, care are un mâ­ner şi slujeşte la uciderea muştelor fără a le iturti, ceace cruţă zidurile şi mesele sau -ferestrele, de murdă­ria trupurilor turtite.

Ţ ân ţa rii au şi mai puţin drept la milă, căci alcătuiesc Cju mai m ar; primejdie de care neamul omenesc are să se teamă.

Depinde însă numai de noi ra^săoJm inx aceste diptere, cum' se ehia- mă ţânţarii în limba ştiinţifică. Lu­crul e lesnicios de când ştim cum se înmulţesc: femelele depun ouăle lor în apa mlaştinilor. După o -erie de metamorfozei, insecta, care nu are încă aripi, trebuie să se ridice ade­sea la suprafa apei spre a respira aer. Aci cade dânsa în puterea nea- stră. E destul să vărsăm puţin petrol brut, sau olei mineral orecare, de orice fel, în această apă, pentrucă suprafaţa să se acopere cu o piele- subţire, care, oricât, ar fi de subţire,

IOAN HUSS ’A născut în 1B69 şi a fost doc­

tor al universităţii din Praga.! De origină ceh, el este considerat ca premergătorul reformei religioase. Acţiunea lui însă, care a provocat

j după moartea sa un războiu' de 20 I de ani, în Bohemia, a fost mai mult

naţi&nală de cât religioasă. Era în I timpul celei mai mari anarhii din împărăţia Germană şi în perioada schizmei (ruptură confesională) din Occident. Existau doi papi: unul la Roma, şi altul în Franţa, la Avig-

| non. Ba chiar, în 1409, s’a ales şi I un al treilea papă tot în Ttalia, la [ Pisa. In aceiaş timp, în Germania, erau trei împăraţi: Wencheslaw, Si-

j gismund şi Jone.Ioari Hus, la început simplu teo-

| log, mai apoi rectorul UniversităţiiI din Praga, se ridică tot deodată îm­potriva germanilor şi împotriva unora dintre clericii germani, ai Bohemiei, cari foarte bogaţi, din dij-

Trusă de c u s u t .................... 0.010T e rm o m e tru l......................... 0.130Saci de a p ă ......................... 0.090

IDENTIFICARE

„In Japon ia fetele n em ărita te să cunosc după PĂR. L a noi, n ic i n ’ai p u tea spune dacă e fem eie sau e b ă rb a t." —Judge.

Total kg. . . . 10.353 Această greutate reprezintă încăr-

INSENSIBILĂ

„Ei ai fost la Paris, L ondra şi B e rlin ? "

„N’aşi pu tea spune unde. B iletele !e cum păra to td eau n a Ju rj."

—Buen Humor, Madrid

unele lucruri se pot împărţi şi se poate reduce încă mai mult greutatea. R e s tu l... Doamne! rămână la spi-

In u rm a unei ploi to ren ţia le , lin ia fe ra tă a fost in u n d a tă şi călăto ru l se văzu s ilit să -ş i în tre ru p ă că lă ­to ria în ap rop ierea u n u i sat.

P rin p loaia care curgea ca din cofă, b ietu l c ălă to r ajunge la ho telu l din sat, şi rem arcă :

cător al acestui sport.Devii (turist numai făcând Cam­

ping.

— „A fară e asem enea P o topu lu i" .— „A sem enea c e ? “— „A sem enea Potopului. N 'a i ce­

tit despre Noe, Corabie M untele A ia ra t? “

— „Nu, d -le“ , răspunde portaru l, „n 'avem gazete de tre i z ile ."

NOUA METODĂ

„Ş i crezi că n ’am să ajung n ic i­odată a c tr iţă ? "

„Nu, pân ă n ’a i îm puşca t pe c ineva."

Musca comună (mărită de 40

de ori)

Un ţânţar (anofel)

tţiunilor apuse, ale lumei noui, se găseşte acest detaliu foarte impre­

sionant: Peruvienii, fiind supuşi la impozit, familiile sărace se achitau •de dări, plătind, în decursul anului, un număr oarecare de măsuri de in­secte vătămătoare omorîte (ploşniţi, păianjeni veninoşi, etc.) Această dis­poziţie înţeleaptă a legii poporului Inca, ar putea să ne îndrume în ale­gerea mijloacelor de distrugere, dacă războiul împotriva muştelor ar lua şi la noi, ca şi în Germania, carac­terul unei adevărate cruciade.

Toate anotimprile sunt potrivite spre a duce lupta sanitară Chiar în timpul iernii, atunci când pacostea muştelor şi a ţânţarilor nu mai este decât o amintire, faceţi un lucru

jurimile apropiate, sunt mai potri­vite pentru înmulţirea muştelor. Ele nu aleg suprafeţele curate şi lumi­nate, spre a depune ouăle, ci preferă locurile întunecoase, umede sau pli­ne de praf ; în acesteMocuri trebuie să turnaţi soluţiile care se găsesc în comerţ, sub diferite nume şi cari omoară larvele, de îndată ce ies din ouăle lor.

In timpul verii, trbuie să deveniţi şi mai sârguitori. Deşi o armă efi­cace, şervetul răsucit şi uşor muiat •n apă, nu e însă suficient. împo­triva unui duşman, cum e musca, trebue să ne slujim de toate mijloa­cele: clopotele de sticlă, hârtiile de nrins muşte, pulverizatoarele, fume- :ătoarele. Am văzut că încep şi la

Toaite soiurile de ţânţari sunt dă­unătoare; acei care aparţin familiei, numite a anofelilor, surit cu deose­bire primejdioşi, căci se ştie că ei poartă în trupul lor parazitul mala­riei (.sau febra palustră pe care îl inoculează oamenilor, prin înţepă turi.

Aceste insecte sunt vinovate de multe omoruri, şi de multe nenoro- ciri. La noi în ţară, (lin nefericire, ţinuturi întregi sunt infectate de acest tân(ar, pentrucă mlaştinile, in loc să fie prefăcute în ţinuturi fer­tile, sunt lăsate, par’că anume, ca terenuri de cultură, pentru aceste insecte. Ele decimează populaţia sa­telor şi lasă pustii, locuri întinse.

Labă de muscă (mărită de 1500 de ori) purtând buciiul febi ei ti­foide (tifosului)

Incubaţie de larve de muşte

în laboratortot va împiedeca pe ţânţar să res­pire şi-l va omorî astfel, prin asfixie.

Se mai cunosc şi alte mijloace de luptă: ciprinee, un soi de peşti cari în bazinurile parcurilor şi ale grădinilor, mănâncă toate larvele ţânţarilor; pânze metalice, cu care se acopere hârdaiele şi poloboacele

j în care se stânge apa de ploaie. Dar cel mai bun mijloc este tot petrolul. Cu atât mai bun cu cât îl avem uşor la îndemână.

Să urmărim şi să distrugem ţân­ţarul, insectă păcătoasă, care nu

1 are drept la viaţă!

Trusă de toaletă . . T rusă de încălţăminte -1>usă de farmacie

0.7000.3000.(90

LanternăBidonSac pentru tort

0.150 cătura unui turist posedând un ma- 0.115 | terial complect şi individual. De sigur 0.350 I că dacă sunt mai mulţi împreună,

ritul de iniţiativă, la inteligenţa ce­lui care face Camping şi formează tocmai reprevăzutul, atât de ferme-

, mele grase pe care le luau, nu se mai supunea nici unui fel de auto-

| ritate pontificală, dând pildele cele mai rele.

Hus goni pe Germani din univer- ! siatea sa şi începu o cruciadă, spre a-i expulza din Bohemia. In timpul

I predicilor sale, în care ataca abu­zurile acestor clerici străini. Hus în­cetul cu încetul adoptă unele idei, contrare prescripţiunilor catolice, dela Roma, şi pe care teologul Wy- kliffe, le-a declarat drept eretice. Hus susţinea anume că Isus era, ex- cludând pe apostolul Peitra, singurul conducător adevărat al Bisericei ce­lei drepte. O frământare adâncă se produse în mijlocul poporului ceh, care la orice împrejurare îşi mani­festa dorinţa de a capătă indepen­denţa.

Dar împăratul Sigismund reuşise să fie între acestea, singurul stăpân al Imperiului. Pe de altă parte, la 1414, se adună Conciliul din Con­stanţa, cerut de cea mai mare par­te a creştinătăţii, spre a pune capăt schizmei, care sfâşia biserica. Acea­stă revenire la ordine fu fatală pen­tru Toan Hus. Excomunicat mai în­tâi, a fost apoi condamnat de Con­ciliu! din Constanta, ca să fie ars de viu şi a fost executat în 1415, cu toată amnistia pe care i-a dat-o Sigismund.

Aceasta produse însă o răscoală în Bohemia, care susţinu un răz­boi aspru, împotriva împăratului, vreme de 20 de ani, război cunoscut sub numele de „Băzboiul Husiţi- lor.“

In săptămâna trecută la Praga au avut loc serbări, pentru aniversa­rea lui Ioan Hus, serbări mari, la cari au participat reprezentanţi ai autorităţilor Cehoslovace şi o mul­ţime nenumărată de oameni.

CAMPING CU AUTOMOBILUL FOCUL DE SEBĂ IN BIVUAC

8 R E A L I T A T E A

Institut de arte grafice „Viata" Cluj, Str. Regina Maria 36.

PAGINA SPORTIVA

T ribuna pe terenu l Juven tus

„Panem et c iicen sis" cereau rom anii. U rm aşii Rom ei su n t şi ei am ato ri de desfătare gratu ită. In s ta la ţi b ine privesc

desfăşu rarea jocului?-

D um inecă, la Ş trandu l din Cluj a av u t loc o în trecere de în n o t. Au p a rtic ip a t echipele U n iv ersita tea (sus la stânga), M. S. E. (d in T ârg u l M ureş) şi N. T. K. (din A iud) sus la d reap ta, H aggibboi (Cluj) jos la stân g a; şi K. A. C. (Cluj) jos la dreap ta. E ch ipa U n iv e rs ita tea şi-a dovedit sup erio rita tea . Au ob ţin u t U n iversita tea 7 puncte , H aggibbor i , K. A. C. şi M. S. E. câte 2 şi N. T. K. 1. In sa ltu r i a în v in s H anko (U). Fotografiile noastre, în a fa ra de echipe rep rez in tă : d -ra E v a H echt (H.) in v in g ă to a iea în în n o t p en tru dam e. Un grup de sp ec ta to ri d in e lita c lu jan ă la S trand . P lecarea în n o tă to rilo r. G oana în apă. O porn ire im presionan tă . Să r itu ra c rap u lu i execu ta tă de H an ko (U niversita tea).

C ETIŢIÎN F IE C A R E N U M Ă R

R U B R IC ĂSPORTIVĂ

T r ib u n a . . . cea m ai în a ltă , m ai liberă şi m ai ieftin ă

P rezen tările în a in te de încaperea jocului

Echipa m ag h ia ră F. T. C. (Ferenczváros)

Cele două echipe în a in te de începerea m atchulu i

E chipele F. T. C. (Ferenczváros) d in B udapesta şi Ju v en tu s (B ucureşti), care au juca t D um ineca trecu tă , un m atch de football in cap ita la tării. R ezu ltatu l m atch u lu i 5:0 (1:0) în favoarea lu i Ju ven tus în seam n ă u n m are succes al sp o rtu lu i rom ân .

A rbitru a io st d. R ădulescu

P orta ru l L ache din echipa Ju v e n tu s ap ără un goal periculos