Deprinderile motrice

A. Demeter defineste deprinderile motrice ca fiind “ reflexe conditionate cu un grad mai redus de stabilitate bazate pe repetarea interactiunilor dintre reactiile chinestezice, vizuale, auditive etc. care sosesc concomitent la nivelul zonelor corticale somatosenzitive, auditive, vizuale “. Prin aceasta definitie subliniaza substratul fiziologic al deprinderilor de miscare.

M. Epuran subliniaza calitatea superioara a deprinderilor motrice ca mijloace de comportament uman in raport cu diferite trebuinte sociometrice. Acesta considera ca “ deprinderile motrice sunt caracteristice sau componente ale actelor invatate care prin exersare dobandesc indici superiori de executie ( coordonare, precizie, viteza, plasticitate, automatism)”.

O definire completa ar trebui sa cuprinda substratul fiziologic (reflexe conditionate, miscari voluntare), substratul psihologic (motivarea in raport cu anumite trebuinte), pedagogic (invatarea deprinderilor intr-un proces pedagogic) si cel metodic (dobandirea lor prin exersare potrivit unui model elaborat pe baza necesitatilor sociomotrice). Subliniindu-se substratul fiziologic, psihologic si metodic trebuie accentuat caracterul dobandirii lor prin invatare, situatie in care deprinderile motrice de baza devin mijloace de comportament uman cu ajutorul carora omul realizeaza econimic si cu randament crescut acele trebuinte sociale cu fond motric care se repeta relativ constant, dar si sarcinile care nu au mai fost incercate pana atunci.

Particularitati- unele deprinderi motrice se formeaza in practica vietii, altele in cadrul procesului

instructiv educativ. Tot in acest proces se pot corecta unele deprinderi motrice insusite gresit si se consolideaza cele insusite corect;

- se formeaza intr-un timp relativ lung prin repetare sistematica si cuntinua;- sunt forme concrete de activitate motrica, carea au la baza stereotipuri dinamice,

realizate prin legaturi temporale in scoarta cerebrala motorie. Aceste legaturi sunt cu atat mai sigure cu cat sunt repetate mai mult, iar varsta subiectilor este mai mica;

- exercitiul fizic repetat in mod sistematic si continuu este principalul excitant care contribuie la formarea legaturilor temporale, a reflexelor conditionate. Pentru formarea deprinderilor acest excitant trebuie sa transmita scoartei cerebrale in aceeasi ordine si cu aceeasi intensitate;

- prin exersare pot ajunge in faza de automatizare. In aceasta faza controlul scoartei cerebrale asupra efectuarii deprinderilor motrice se pastreaza, dar atentia este indreptata asupra modificarilor intervenite in contextul ambiental si asupra rezolvarii creatoare a sarcinilor motrice si nu asupra succesiunii lantului de miscari specifice deprinderii respective;

- in faza superioara de maiestrie motrica, pe baza interactiunii analizatorilor cu gandirea se ajunge la formarea unor senzatii complexe specifice unor ramuri de sport ca: “simtul mingii”, “simtul portii”, “simtul apei”, “simtul rachetei”, ‘simtul zapezii” etc.

- se perfectioneaza treptat si neuniform, adica progresele sunt din ce in ce mai mici cu cat ne aflam intr-un stadiu mai avansat;

- sunt ireversibile si unice, adica miscarile se inlantuiesc intr-un singur sens. Inversarea unor elemente componente, daca este posibil, duce la elaborarea unei noi deprinderi motrice;

- se pierd treptat daca nu sunt fixate prin repetari multiple.

1

Tipuri de deprinderi motriceClasificarea deprinderilor motrice se poate face in functie de mai multe criterii :

1. in functie de aria de automatizare se clasifica in:a. elementare , care sunt complet automatizate. Cuprind miscari cu caracter

fazic, care se repeta in aceeasi succesiune – cele cu caracter ciclic: mers, alergare, ciclism;b. complexe , care sunt partial automatizate (aciclice). Sunt formate din cele

elementare si alte miscari neautomatizate sau incomplete automatizate.

2. in functie de finalitatea folosirii lor se clasifica in :a. de baza si utilitar aplicative , folosite in viata cotidiana, dar si in sport

(mers, alergare, sarituri, aruncare-prindere, transport de greutati, catarare-escaladare, tarare);b. specifice ramirilor si probelor sportive (elementele si procedeele

tehnice).

3. in functie de nivelul participarii sistemului nervos la formarea lor, se clasifica in:

a. propriu-zise , care se obtin prin exersari stereotipe, cu numar mare de repetari (gimnastica, patinaj, sarituri de la platforma etc.);

b. perceptiv-motrice , la care invatarea este influentata de ambienta (oina, tir, tir cu talere, jocuri dinamice);

c. inteligent-motrice , unde apare adversarul (jocuri sportive, lupte, box, scrima, judo etc) care le influenteaza la formare si mai ales la valorificare.

Caracterul deosebit si locul pe care-l ocupa deprinderile motrice de baza in sfera deprinderilor motrice constau in faptul ca pot fi transferate si utilizate cu eficienta in toate activitatile specific umane care contin si o componenta motrica. Pentru acest motiv deprinderile motrice de baza formeaza nucleul sociomotricitatii umane si se constituie intr-un obiectiv instructiv-educativ fundamental al educatiei fizice scolare, profesionale, educatiei fizice a militarilor si intr-o componenta a procesului de instruire sportiva a copiilor si juniorilor in cadrul pregatirii fizice multilaterale a acestora ca sportivi.

In stabilirea locului in lectie a formarii deprinderilor motrice de baza trebuie plecat de la faptul ca ele reprezinta o componenta a procesului instructiv-educativ. Daca stadiul didactic este de invatare sau consolidare, aceasta veriga se plaseaza dupa influentarea selectiva a aparatului locomotor. Daca stadiul didactic este de perfectionare sau generalizare, veriga respectiva se plaseaza mai spre sfarsitul lectiei. Deprinderile care solicita organismul in regim de efort, de viteza-indemanare se plaseaza inaintea deprinderilor care solicita organismul in regim de forta sau rezistenta.

Etapele formarii deprinderilor motrice

Fiziología prezinta 3 faze ale formarii deprinderilor motrice:a. faza miscarilor inutile, grosolane, lipsite de coordonare, nediferentiate;

2

b. faza miscarilor contractiilor excesive prin contractii puternice, este etapa miscarilor in concordanta cu scopul actiunii. Dispar miscarile inutile, inhibitia crescand ca intensitate. Se realizeaza o coordonare mai buna intre cele 2 sisteme de semnalizare. Comenzile sunt inca delimitate imprecis. Tonusul muscular este prea ridicat, iar contractiile musculare au intensitate exagerata;

c. faza stabilizarii deprinderilor motrice (formarii propriu-zise). Se intareste stereotipul dinamic, executia se concretizeaza precis in zonele interesate.

Psihologia prezinta 4 faze:a. initiala, a orientarii si familiarizarii cu deprinderea. Se ia cunostinta de structura

actiunii, de mecanismul sau de baza, se intuiesc principalele elemente componente si se fac primele executii;

b. insusirii fiecarui element al deprinderii, cu accent pe elemental “cheie”;c. unificarii elementelor componente ale deprinderii in cadrul unei executii

integrale;d. automatizarii- deprinderea se exerseaza in conditii variate.Teoria si metodica distinge etapele:a. etapa initierii in bazele tehnice de executie cu obiectivele:- formarea unei reprezentari clare a deprinderii, prin explicatie si demonstratie in

special;- formarea ritmului general de executie cursiva a deprinderilor motrice respective;- descompunerea deprinderii in elementele componente si exersarea analitica a

acestora;- preintampinarea sau inlaturarea greselilor tipice de executie.In aceasta etapa predomina volumul efortului fizic.b. etapa fixarii, consolidarii deprinderilor motrice cu obiectivele:- formarea tehnicii de executie in concordanta cu caracteristicile spatiale, temporale

si dinamice optime;- intarirea legaturilor temporale prin exersarea deprinderii in conditii standardizate,

relativ constante, prioritara fiind corectarea greselilor individuale de executie.In aceasta etapa creste rolul intensitatii efortului fizic si al controlului sau autocontrolului

nivelului de executie a deprinderii respective.c. etapa perfectinarii deprinderilor motrice cu obiectivele:- sporirea variantelor de executie a fiecarei deprinderi prin desavarsirea procedeelor

tehnice specifice;- exersarea in conditii cat mai variate si apropiate de cele intalnite in practica, mai

ales in cea competitionala;- includerea deprinderii intr-o inlantuire de alte deprinderi si exersarea acestor

combinatii cu usurinta, cursivitate si eficienta.In aceata etapa intervine si complexitatea efortului care are rol substantial si se face

trecerea de la deprinderi la priceperi motrice complexe.

3

Transferul si interferenta

In educatia fízica, la fel ca in celelalte stiinte, ceea ce se executa in lectia curenta trebuie sa se sprijine pe elementele lectiei anterioare si sa pregateasca lectia viitoare. Deprinderile fixate pot avea o influenta pozitiva sau negativa asupra celor ce se invata.

Atunci cand influenta este pozitiva este vorba de transfer, iar cand este negativa este vorba de interferenta (transfer negativ). Se recomanda mare atentie in planificarea realizarii deprinderilor motrice pentru a se evita situatiile posibile de interferenta.

Caracteristici :- este indicat sa se invete actiunea care este caracteristica pentru toate. In cazul

celor a caror componenta motrica este relativ limitata, transferul pozitiv se face prin exercitii pregatitoare;

- pe baza transferului se utilizeaza si anumite miscari de imitatie;- pentru evitarea transferului negativ un trebuie sa se planifice formarea

concomitenta a deprinderilor concurente;- exista si transfer unilateral atunci cand numai o deprindere o influenteaza pe

cealalta si in acest caz se recomanda formarea mai intai a deprinderii care se degradeaza sub influenta celeilalte;

- viteza de formare a unei noi deprinderi depinde de experienta motrica anterioara a subiectilor.

Timpul necesar pentru formarea deprinderilor motrice depinde de: capacitatea de coordonare generala, experienta motrica anterioara, nivelul indicilor morfo-functionali ai subiectilor, varsta lor, gradul de oboseala, continuitatea in exersare, nivelul indicilor calitatilor motrice de baza, gradul de complexitate a deprinderii care se invata, motivatia celui care exerseaza.

4

Priceperile motrice si relatia lor cu deprinderile motrice

Priceperea motrica este o forma de valorificare constienta , in conditii variabile, diferite, neprevazute a sistemului de deprinderi motrice insusite anterior. Deprinderile motrice cunoscute trebuie sa fie selectate de subiect si efectuate cursiv in raport de conditii, obtinandu-se o eficiente maxima. Aceste priceperi se numesc “priceperi motrice complexe”, iar realizarea priceperilor motrice este scopul procesului instructiv-educativ.

Stapanirea unui bogat sistem de deprinderi motrice nu este suficiente pentru un individ, ci trebuie sa aiba capacitatea de a aplica acest bagaj motric in raport de necesitati si conditii( in viata cotidiana, in competitii etc.).

Caracteristici:- sunt componente neautomatizate ale activitatii motrice voluntare umane deoarece

sunt dependente de conditii variabile, nestandardizate;- sunt dependente de volumul de deprinderi motrice stapanite (experienta métrica

anterioara);- nivelul lor exprima maiestria practica in situatii variabile, necunoscute, ceea ce

reprezinta scopul final al procesului instructiv-educativ;- se consolideaza prin folosirea metodelor active de instruire, mai ales prin

problematizare;- influenteaza pozitiv procesele cognitive (memoria, imaginatia, creativitatea etc.);- nivelul insusirii lor este conditionat si de plasticitatea scoartei cerebrale.Priceperea motrica elementara este o pre-deprindere si se manifesta la un individ atunci

cand incepe sa efectueze primele incercari in invatarea unei miscari.Priceperea reprezinta stadiul initial in formarea deprinderilor ce se realizeaza pe 3 cai:a. observarea actiunilor altora, dupa care se incearca imitarea lor, ceea ce presupune

atentie si spirit de observatie;b. prin explicatie (povestiri, sublinieri, accentuarea unor momente importante etc.);c. incercari practice directe pe baza primelor 2 cai.Se evidentiaza astfel caracterul constient al executiei subiectului, la baza ei stand imaginea

mentala care inseamna perceptia vizuala, auditiva si reactualizarea a ceea ce s-a perceput anterior.

Deci, pentru a efectua prima oara o miscare, subiectul isi formeaza intai o imagine mentala, care este o stocare a informatiei in memoria de lunga durata. Din acest motiv se apreciaza ca persoanele care au o experienta motrica bogata sunt mai pricepute (invata mai rapid) decat cele care au efectuat mai putine exercitii fizice.

Priceperile superioare apar ca post-deprinderi si reprezinta capacitatea de a combina acte si actiuni motrice cunoscute pentru rezolvarea unor situatii noi. La baza lor stau modelele operationale sau “schemele operationale” dupa V. Pavelcu, selectionate din mai multe variante posibile.

Aceste activitati voluntare fac din pricepere mai mult decat o imbinare de cunostinte, mijloace si deprinderi, motiv pentru care Brener considera ca accentul principal in educatie trebuie pus pe priceperi.

5

Powered by http://www.referat.ro/cel mai tare site cu referate

6