Demonologia Lui Creanga

7/30/2019 Demonologia Lui Creanga

1/7

Cultura, Nr. 16 / 28 aprilie 2011

Demonologia lui Creang. Draci i babe specialiste n"drcrii" (I)

Eugen Simion

Recitind povestile si basmele lui Creanga, am fost surprins sa constat ct demulti draci (dimoni) circula prin naratiunile lui si ce rol important au uniidintre ei in conflictele din viata satului (satul imaginar, de buna seama) Inafara de zmeii din Fat-Frumos, Fiul Iepei si de comunitatea iadului, intotalitate, din Ivan Turbinca, apar in povestirile propriu-zise (Povestea luiStan Patitul, Danila Prepeleac) mesageri de tot felul ai lui Scaraoschi, uniisimpatici, cooperanti, cum este cazul lui Chirica, altii perfizi, intruchiparidepline ale Raului, asa cum si-l imagineaza lumea crestina. O tema si unpersonaj simbolic pe care le gasim in toate literaturile si de multa vreme.Imaginatia medievala este plina de diavoli astutiosi, reprezentati grafic subinfatisari terifiante, combinatii de multe ori de animale (balauri, tapi) sioameni prevazuti cu coarne si coada, pe scurt: o sinteza de monstruozitati.Marlowe (Tragica istorie a doctorului Faust, 1589) a reabilitat diavolul,

facnd din el o creatura superioara, cu calitati umane. Diavolul este aici cellipsit de iubirea lui Dumnezeu si, din aceasta cauza, este un spirit caresufera, capabil de intelegere si compasiune. Goethe a preluat mitul si i-a dat(Faust, 1806-1832) stralucirea si semnificatia cunoscuta. Mefistofeles esteun spirit superior, ironic si sarcastic, un simbol metafizic, iar pactul cudiavolul acopera nu o tradare morala si religioasa vulgara, ci o problemagrava de cunoastere. In secolele urmatoare, literatura satirica si fantasticaa continuat sa exploateze aceste surse magice si diabolice. Diabolismul estecultivat in chip mai sistematic, ce-i curios, in secolul al XVIII-lea, secolulrationalismului si al iluminismului. Cine nu stie de Diavolul schiop al luiLesage (1707) sau de Diavolul indragostit din povestirea fantastica a lui

Jacques Cazotte, socotita si azi de critica literara o capodopera a genului?Lesage reia tema dintr-un roman spaniol, publicat in 1641 de Luis Vlez deGuevara, compus in stilul romanului picaresc, avnd ca tema esentiala satiramoravurilor. Cazotte umanizeaza tema si face din personajele sale (AlvareMaravillas si Biondetta adolescenta fermecatoare sub care se aratadiavolul) doua fiinte care, prin iubire, scapa de puterile raului. Voltaire searata oripilat in Eseu asupra moravurilor si in Dictionar filosofic de gustulcontemporanilor sai pentru supranatural si de seductia pe care o exercitaasupra lor oribilul. El ii detesta pe cei care celebreaza infernul si picteaza le


2/7

diable dguis en cormoran et en crapaud. Nu ezita sa numeasca acestescrieri dezgustatoare, absurde si atroce, opera unor spiritefanatice. Preocuparea pentru literatura diabolica si magica trece si in secolulal XIX-lea, secolul realismului si al romantismului. Max Milner a studiatcirculatia temei in doua mari tomurix) (x), pornind de la Cazotte si oprindu-se la Baudelaire. O puzderie de nume si titluri de scrieri, in versuri si proza,sunt analizate aici. Printre scriitorii interesati de subiect se afla siChateaubriand, Mme de Stal, Balzac, Thophile Gautier, Victor Hugo, Nervalsi lista nu se opreste aici. Diavolul continua sa-i ispiteasca, in secolul al XX-lea, pe Gide, Bernanos, Julien Green, fara a mai pune la socoteala scriitoriigermani care de la Goethe la Hoffmann dadusera in secolele anterioare unsens metafizic relatiei dintre om si Satana. Nu spune Hegel ca Mefistofelesreprezinta un factor esential in univers? Chiar prozatorii care vor sareconstituie in roman o istorie a inimii cusuta fir cu fir sunt atrasi destiintele si psihologiile oculte, asa cum face Balzac in Centenaire, apoi in

Sraphita si Louis Lambert, unde diavolul apare, zice cercetatorul careinregistreaza toate aceste detalii, sub forma diavolului teologic. Flaubert

analizeaza fenomenul ispitei intr-o carte celebra, Ispitirea Sfntului Anton.Diavolul este in aceste fictiuni realiste un spirit corupator care patrunde pestetot, in familie, in afaceri, in societate Devine chiar erou de roman-foileton,intra in teatru si in memorialistica satirica. Romanticii mitizeaza pe Satana,fac din el un simbol al revoltei si al puterilor secrete din univers. Acest mitajunge si in proza lui Eminescu sub chipul tnarului demon frumos, straniu sicatilinar. 1. Chirica, un drac de treaba. Din nou Stan Patitul Pna safie insa acceptat in saloanele literaturii culte, diavolul a circulat in fanteziapopulara si a patruns in folclor, cum s-a intmplat si in cazul culturii romne.Creanga porneste de aici si face din drac, simbol al necuratului, un personajmai degraba simpatic, oricum umanizat, cu atributele lumii moldovenesti,

cum am aratat intr-un capitol anterior. Se va vedea in continuare ca draciisai vorbesc molcom si sfatos si fac aceleasi smichirii, ca toate personajeledin naratiunile lui Creanga, pentru a cstiga competitiile. Cam in acelasi timpcu Creanga, I. L. Caragiale preia tema lui Belphegor de la Machiavelli sau dinalte surse intr-o nuvela admirabila (Kir Ianulea), plina de culoare si decruzime morala in descrierea nevestei indracite, de care se sperie si de carefuge, in cele din urma, chiar trimisul lui Scaraoschi pe pamnt. Dar sarevenim la dracii din naratiunile lui Creanga, adaptati moravurilor si stiluluide viata din Moldova de Mijloc. Diferiti intr-o oarecare masura ca fire sicomportament, ei alcatuiesc o tipologie determinabila in operahumulesteanului prin cteva trasaturi in raport cu alte scrieri. Cel mai bine sevad aceste diferente, cum am precizat deja, in Povestea lui Stan Patitul si

Danila Prepeleac, unde miraculosul intra fara sa tulbure prea mult scenariulrealistic al naratiunii. Este modul in care, in genere, trateaza prozatorulmiraculosul: vorbeste de el ca si cnd ar face parte din existenta curenta, cao dimensiune a realului (partea ce nu se vede la inceput si care seintegreaza, la un moment dat, vietii normale). Lipseste, vreau sa spun, notaterifianta in proza magica si diabolica a lui Ion Creanga. Nimic nu se intmplacatastrofal atunci cnd dracii se amesteca in treburile lui Danila Prepeleacsau ale Stan Patitul Ei vin fie sa ispaseasca o pedeapsa (Chirica, de


3/7


4/7

am putea zice, vaznd numarul mare de aluzii din text, vorbele in dodii,propozitiile neterminate, sugestiile ba serioase, ba glumete pe care le facechiar protagonistul in discutie cnd i se judeca faptele iesite din comun.Reteaua de semne incepe chiar din prima clipa, atunci cnd Chirica bate lapoarta lui Stan Patitul. Intrebat cum il cheama si de unde vine, el raspundeevaziv si cu istetime, ceea ce il face pe interlocutorul sau, uluit de cte stiebaiatul care seamana cu un vrabioi chircit, sa dea urmatoarea replica: darstii ca m-ai plesnit in palarie, mai Chirica? Al dracului baiet! Parca esti Cel-de-pe-Comoara, mai, de stii toate cele! (s.n.) Chestionat in continuare deStan pentru a-i testa desteptaciunea si morala, Chirica da, iarasi, raspunsuriimprecise, fapt ce nu scapa taranului intrigat de attea ocoluri: Balan sa-tialeaga din gura ce spui comenteaza el daca nu vorbesti deslusit (s.n.)Tocmai acest lucru nu vrea sa-l faca diavolul osndit de Scaraoschi saslujeasca trei ani pentru ca, trimis in misiune pe pamnt, n-a reusit saarvoneze niciun suflet. Numai de un limbaj deslusit nu are nevoie Chirica;asa ca nu se sfieste sa amestece vorbele si sa-si vada de treaba. Nici Ipate(Stan Patitul) nu merge mai departe cu banuielile sale. Se multumeste doar

sa se mire de puterile lui Chirica si sa mai arunce, din cnd in cnd cte ovorba, de pilda atunci cnd observa ca argatul sau stie multe si vorbeste,asa, in dodii, dar nu incearca nici acum sa desluseasca dodiile. Dovadapoate cea mai puternica despre puterile ascunse ale lui Chirica ar fi trebuit s-o aiba Ipate (numit de narator cel cu grija in spate) atunci cnd slujitorulsau, ajutat de toata dracimea, secera intr-o singura noapte un lan imens degru. O claca dracului, zice naratorul care stie de manevrele lui Chirica.Ipate se mira din nou, dar nu prea mult, si merge mai departe pe mna luiChirica Boierul pagubit banuie si el ceva cnd vede ca omul lui Stan ia inspate gireada cea mare de gru (n-am crezut ca am a face cu dracul si maideparte: si chiar de nu-i fi tu uciga-l-crucea, tot n-ati umblat cu lucru curat;

insa ce am eu cu sufletul vostru?), dar opreste suspiciunea la timp siincheie, necajit, invoiala Chirica insusi se lauda la un moment dat cu stiintalui de a ghici secretul femeilor (caci eu sed calare in inima lor si, nu ca malaud, dar stiu toate maruntaiele dintr-insele) si-l sfatuieste pe ezitantul Stansa se aiba bine cu dracii caci, zice el, daca nu-i fi si cu dracii oleaca, apoicica te fura sfintii si iar nu-i bine. Stan este deja in voie buna cu dracii, emultumit, averea lui creste, dar nu-si da seama de unde-i vine norocul. Altadata, ca sa-l convinga ca prima fata aleasa de flacaul tomnatic nu-i buna deel pentru ca are trei coaste de drac, dracul deghizat in argat spune, in chipfigurat desigur, dar ii spune ca una dintre ele a inalbit odata, numai intr -osingura noapte, pe mosu-meu la fntna Formula misterioasa, numitulStan Patitul cere de data aceasta deslusiri (cum asta, mai Chirica?), dar

Chirica il sfatuieste sa nu le caute: Da, ia! nu mai sti si dumneata cum,stapne! Nu-i ramne lui Stan dect sa se mai mire o data de puterileascunse ale slujitorului sau: nu stiu, naluca sa fii, om sa fii, dracul sa fii, darnici lucru curat nu esti N-o fi Chirica lucru curat, dar este un lucru bunpentru gospodarul Stan Patitul scos din burlacia lui si adus de acelasi Chiricain prag de insuratoare (in prpara insuratului) Nici intmplarile ulterioare,foarte elocvente de altfel (nunta, proba infidelitatii nevestei, dezvaluirea decatre Chirica a perfidiei babei si a scenariului odios pus la cale pentru a


5/7

adormi suspiciunile barbatului ca si incornorat), nici acestea, zic, nu dau laiveala secretul biografiei lui Chirica. Stan se lasa mereu imbrobodit si, cutoate mirarile si banuielile sale succesive, el continua sa ramna pna lasfrsit in aceeasi stare de perplexitate si admiratie fata de dracul ascuns subchipul unui vrabioi inchircit Creanga imagineaza un scenariu bine pus lapunct, cum s-a putut constata, cnd este vorba de identitatile lui Chirica. Cuo mna da, iar cu alta ia, oculteaza. Dialogul dintre Stan si Chirica seamanacu un joc intre pisica si soarece. Cnd e gata sa-l prinda cu secretele si

smichiriile diavolesti, Chirica fuge, deturneaza discutia, vorbeste s-avazut nedeslusit, iar cnd Stan devine insistent, ii recomanda discretia(da, ia nu mai sti si d-ta cum, stapne!). Joc inteligent, solutie pozitiva,altfel lucrurile s-ar fi complicat prea mult. Cum s-ar fi desfasurat ele, dacapactul cu diavolul, de care face atta caz literatura cu continut metafizic, ar fifost incheiat sub forme legale, cu acceptul tuturor partilor? Este greu deimaginat asa ceva in lumea taraneasca Creanga cntareste, subliniez, binelucrurile. Secretul lui Chirica intra in logica naratiunii: intretine curiozitatea lalectura, da o nota senzationala faptelor, sporeste, in fine, originalitatea epicii

printr-o inteligenta combinatie de fabulos si realism. Cel care deconspirasecretul lui Chirica (slujitorul lui Scaraoschi) este Chirica insusi in finalulnaratiunii, atunci cnd misia lui pe pamnt (citeste: ispasirea lui!) se incheie.Inainte de a pleca, el saruta cuviincios mna lui Ipate si-i marturiseste: Ei,stapne, iaca, chiar azi mi s-au implinit anii de slujba; rami de-acumsanatos, ca eu ma duc de unde am venit; dar sa stii de la mine, si sa spui sialtora, ca te-a slujit un drac trei ani de zile S-ar putea zice ca draculChirica nu are nimic din satanismul pe care l-a speculat si l-a umflatliteratura pentru a intari ideea ca in lume actioneaza, pe lnga principiulbinelui, reprezentat de Dumnezeu, principiul raului, simbolizat de PrintulIntunericului. 2. Dracii lui Danila Prepeleac si prabusirea unuimit

Altfel arata si se comporta dracii din Danila Prepeleac. ValeriuCristea i-a analizat pe toti cu mare atentie in Dictionarul sau si l-a corectat

pe Creanga in ceea ce priveste numarul lor: nu sunt patru, cum spuneprozatorul la un moment dat, incurcnd sirul lor, ci cinci. Intr-adevar, diniazul lnga care Danila vrea sa ridice o manastire ies cinci diavoli pentru a-lincurca pe proaspatul calugar (in fapt, Danila nu are deloc gndul sa traiascain pustiu si sa se pocaiasca!) in proiectele sale. Cinci, dar trebuie sa spunemde la inceput, ca nici unul nu are inteligenta si hazul lui Chirica. Dracii luiDanila, spre deosebire de acela al lui Ipate/ Stan Patitul, n-au personalitate,sunt doar niste biete slugi ale lui Scaraoschi care, in ciuda reputatiei lor de afi sireti, se dovedesc a fi tari de cap si suspect de naivi, ca sa nu zicem de-adreptul prosti. Ei se lasa usor pacaliti de Danila si, in confruntarea

(intrecerea) ce urmeaza, pierd toate probele, desi aveau toate atuurile sa lecstige detasat. Sa refacem scenariul povestirii pentru a vedeacomportamentul lor deloc dracesc. Scenariul are doua parti distincte: maiinti istoria esecurilor pagubosului Danila, cel nechitit la minte si nechibzuitla trebi, care da boii pe un car, carul pe o capra s.a.m.d., pna ajunge lasapa le lemn; este istoria prostiei omenesti in varianta unui individ care facetotul pe dos Partea a doua a naratiunii arata un alt Danila, mai destept, maisiret, mai inventiv si, cum se dovedeste la urma, mai putin pagubos. Trimis


6/7

in deriziune de fratele sau sastisit de cererile lui Danila sa secalugareasca, Danila ia in serios recomandarea si, dupa un alt sir de esecuri,hotaraste sa dureze o manastire intr-un loc, se va dovedi curnd, nepotrivit.Face mai inti o cruce si-o infige adnc in pamnt. E momentul in care sedeclanseaza ceea ce am putea numi scenariul magic al povestirii, cu totuldiferit, repet, de primul. La hotarul dintre ele se afla, dar, acest simbolcrestin. Istoria molcoma si previzibila de pna acum istoria prostieiomenesti, cea in care Creanga se aratase deja foarte iscusit se transformaintr-o istorie in care intervin si forte supranaturale, situatii imprevizibile si,desigur, personaje noi, in speta cei cinci draci Mai este ceva original inschema epica a povestirii: spatiul in care se desfasoara aceste fapte. Locul incare Danila vrea sa construiasca manastirea este, lucru inedit, proprietatealui Scaraoschi. Pna acum stiam ca iadul este undeva, pe alt tarm. In

Danila Prepeleac, Creanga il aduce pe pamnt. Scaraoschi se poarta, inconsecinta, ca orice proprietar care, vazndu-si domeniul amenintat, iamasuri de represiune. Se adauga la aceasta grija, desigur, faptul cainvadatorul vrea sa ridice pe proprietatea iadului o manastire, simbolul altei

puteri Ce urmeaza se cunoaste: mesagerii lui Scaraoschi incearca maiinti sa-l inspaimnte pe Danila, reclamnd dreptul de proprietate si, deci,ilegitimitatea proiectului manastiresc (stai, ma! Nu te-apuca de nazbutii;iazul, locul si padurile de pe-aici sunt ale noastre) si, nereusind, incearca sa-l cumpere cu bani (na-ti, ma bani! zise dracul trimis; si sa te carabanestide aici, ca de nu, e rau de tine). Solutie negustoreasca, solutia coruptiei.Dracii sunt gata sa cstige pentru ca Danila, lacom, prinde smichiria si tragenumaidect morala fabulei: Bun! Zise Danila. Nici asta nu i din drum; totmnastiri sa croieste, daca vrei sa te bage dracii in sama, sa-ti vie cu baniide-a gata la picioare si sa te faca putred de bogat Numai ca, dupa cetrgul se incheie si eroul nostru sta pe burduful de bivol plin de bani,

Scaraoschi se razgndeste si trimite alt drac pentru a-l provoca pe Danila lanoi intreceri si a-si recupera astfel banii Urmeaza, dar, alte incercari aleputerii (caratul in spate al iepei, concursul de alergare, proba de trnta,proba de chiuit, aruncarea buzduganului si, la urma, proba de blesteme) pecare, datorita surprinzatoarei sale abilitati, Danila le cstiga pe toate. Ce-igreu de inteles in aceasta competitie dintre reprezentantii a doua tarmuri(cel pamntesc si cel diavolesc) este, repet, naivitatea dracilor. Ei cred tot cele indruga Danila si accepta fara sa protesteze derogarile, deturnarile, inca odata, sireteniile copilaresti ale eroului care, pna atunci, se dovedise a nu fideloc o lumina si o intelepciune omeneasca. Creanga incalca, putem spune,traditia si schimba miturile, minimaliznd in chip ostentiv puterea siinteligenta dracilor. Imaginarul colectiv si, mai trziu, literatura culta care

sugereaza manifestarile satanismului, vaznd in el o forta a universului,prezinta diavolul ca o suma a negativitatilor superioare, un mester absolut alraului, in stare a citi gndurile omului si a pregati cu minutie dezastrelePovestitorul humulestean rastoarna aceasta imagine si aduce in DanilaPrepeleac niste demoni amarti si infricosati, usor de manipulat chiar de unindivid modest ca eroul fabulei de mai inainte

*) (*) Max Milner: Le Diable dans la littrature franaise de Cazotte


7/7

Baudelaire (1772-1861), Librairie Jos Corti, 1960, Paris.

Demonologia Lui Creanga

Documents

Transcript of Demonologia Lui Creanga