Delir indus Lasgue si Falret au fost primii care au descris fenomenul de idei delirante de la un individ primar afectat la unul sau mai multi indivizi secundari, aflati intr-o asociere stransa cu individul primar. Ei au introdus termenul de Foile deux, un sindrom relativ rar care atrage atentia in domeniul clinic de multa vreme. Desi aceasta este cea mai des intalnita denumire, acest sindrom este cunoscut si sub numele de delir indus. Acesta a fost definit de cei 2 prin aparitia unor manifestari psihotice la mai multi membrii ai unei familii care traiesc impreuna sau la doua persoane aflate intr-o stransa asociere, transmiterea acestora de la o persoana bolnava la una sau mai multe persoane sanatoase. Este descris un nivel de morbiditate psihiatrica in individul secundar acompaniat de o istorie de boli psihice in familie. In acest caz, expunerea la individul primar afectat poate functiona ca un trigger psihologic pentru un fenomen psihotic tranzitoriu intr-un subiect care ar fi avut un episod psihotic in orice caz. Posibilitatea de morbiditate psihiatrica in cazul persoanei asociate este absenta in descrierea sindromului si nu apare in criteriul pentru diagnosticare. In cazurile raportate intre anii 1993 2005, nu au fost diferente statistic semnificative intre istotia familiala a individului primar si a celui secundar. [1] Aceasta arata o similaritate in incarcarea genetica. De asemenea, a fost evidentiata o istorie psihiatrica a ambelor persoane inaintea declansarii bolii ceea ce inseamna ca exista o similaritate ridicata a celor 2 persoane in ceea ce priveste susceptibilitatea pentru boli psihice. In vremea lui Lasgue si Falret, cazurile de delir indus au fost mai frecvente la femei din cauza rolului familiar submisiv pe care il aveau acestea, dar astazi nu exista confirmarea unei diferente semnificative de susceptibilitate in cazul femeilor si al barbatilor. De asemenea, s-a constatat ca in cazul celor 2 persoane afectate, exista la fel de multe sanse ca persoana mai in varsta sa fie persoana secundar afectata, cate sanse sunt ca aceasta sa fie cea primar afectata. De exemplu, in Japonia au fost documentate mai multe cazuri in care parteneri mai tineri ii afecteaza pe cei mai in varsta. [2] Subtipuri si caracteristici Subtipul A este denumit si folie impose. Delirul unei persoane psihotice este transferat unei persoane sanatoase mental. Persoanele sunt intim apropiate, iar delirul celei de-a doua dispare dupa separatia de prima. Ambele persoane prezinta gandire deliranta, lipsa de judecata si intelegere, capacitate de concentrare atentie scazute, iar afectele pot sau nu sa fie afectate. Cateodata ambii indivizi prezinta o corelare limitata cu sarcina. Subtipul B este denumit folie simultane. Acesata presupune aparitia simultana a unuei psihize identice la 2 indivizi care se afla in asociere stransa, intima si prezita o predispozitie morbida. Acesta sufera de paranoia, lipsa de intelegere, proces de gandire dezorganizat. Subtipul C este denumit folie communique. A doua persoana dezvolta psihoza dupa o indelungata perioada de rezistenta, iar simptomele se mentin chiar si dupa separare. Examenul medical releva hipervigilenta, gandire de tip obsesiv, anxietate si lipsa de motivatie.

Subtipul D este denumit folie induite. Idei delirante noi sunt adoptate de catre un individ care sufera de psihoza sub influenta unui alt individ psihotic. Examenul starii mentale este similar cu al unui pacient psihotic, si anume paranoia, lipsa de motivatie, de judecata si de intelegere, si slaba corelare cu sarcinile, contact vizual limitat, maniere bizare, iar gandirea magica poate fi relevata de o evaluare. [2] Natura relatiilor dintre cei 2 indivizi Intre 1993 si 2005, majoritatea relatiilor dintre individul primar si cel secundar erau in cadul familiei nucleare (97,6%), restul fiind in contextul prieteniei (2,4%) intre indivizi independenti din puncte de vedere genetic. Majoritatea dintre acestia au constituit cupluri (52,4%) cu o distributie egala intre soti si sotii. Al doilea cel mai mare grup (23,8%) a fost intre surori (dintre care 50% gemene). [1] Factori de risc, durata asociatiei Izolarea sociala a fost adesea descrisa ca un factor de risc in dezvoltarea delirilui indus. Aceasta a fost raportata in 64,3% dintre cazurile documentate intre anii 1993 si 2005 si 84% intre anii 1942 si 1993. Alti factori de risc sunt: personalitatea pasiva, insuficienta cognitiva, dificultati de limbaj si evenimente majore din viata persoanelor. Durata de asociere dintre cele 2 persoane s-a constatat a fi de un anumit numar de luni: 0,5 81 luni (1993 2005) si 3 948 luni (1942 - 1993). [1] Diagnostic In cazul persoanei primar afectate, cel mai frecvent diagnostic in cazurile raportate intre anii 1993 1005 este tulburarea deliranta urmata de schizofrenie si tulburari afective. In cazul persoanie secundar afectate, delirul indus a fost diagnosticul pentru 71,4% dintre cazurile raportate, dar si alte disgnostice au fost raportate. Dintre acestea mentionez schizofrenia, depresia, insuficienta cognitiva si tulburarea fectiva bipolara. [1] Tablou clinic In DSM IV TR, delirul indus este definit ca delirul care apare la un individ in contextul unei relationari apropiate cu o alta persoana sau alte persoane care prezinta deja aceasta manifestare. Delirul este similar din punct de vedere al continutului cu cel al celeilalte persoane. Simptomele nu sunt mai bine reprezentate de alte tulburari psihotice (de exemplu schizofrenia), sau de o tulburare de dispozitie cu trasaturi psihotice si nu se datoreaza efectelor fiziologice directe ale unei substante (de exemplu abuzul de droguri, medicamente) sau o conditie medicala generala. [2] Conform ICD 10 (International Statistical Classification of Diseases and Related Health Problems), delirul indus presupune ca doua persoane sa prezinte aceleasi idei delirante sau acelsi sistem delirant, sprijinidu-se una ce cealalta in aceste credinte. De obicei, aceste persoane au o relatie neobisnuit de stransa. Delirul a fost indus membrului pasiv prin contactul cu cealalta persoana. [2] Traditional, se considera ca delirul celor 2 persoane este similar, dar au fost documentate 2 cazuri in care a doua persoana prezenta halucinatii in timp ce prima nu le prezenta. In cazul in care ambele persoane prezinta halucinatii, cele ale persoanei secundare au o intensitate si o frecventa mai scazuta decat ale persoanei primare. [2]

Tratament Traditional, se considera ca despartirea celor 2 persoane dupa ce disparitia simptomelor celei secundar afectate, dar studii recente arata ca simpla despartire nu echivaleaza cu vindecarea celei de-a doua persoane. De aceea in tratare, se foloseste separarea celor doua persoane combinata cu medicatia adecvata in cazul ambelor persoane. Medicamentele au fost folosite separat sau in combinatie. Cel mai frecvent au fost prescrise antipsihotice si antidepresive. In combinatie, stabilizatori ai starii de spirit si antipishoticele au avut cele mai bune rezultate in cazul ambelor persoane. [1] Studii de caz Subtipul B Potash si Brunell au tratat gemeni identici care sufereau de delir indus. Acestia au preluat rolurile parintilor abuzivi, fiecare luand rolul unuia dintre parinti si, impreuna, reconstituind trecutul nesanatos prin relatia lor. Acestia au dezvoltat un mecanism de coping si au fost inseparabili pana la spitalizare. Acestia prezentau paranoia, lipsa de judecata, intelegere si motivare, atentia era limitata, iar concentrarea diminuata. De asemenea, aveau tendinte suicidare pasive, fara un plan concret, si s-a putut observa o gandire violenta si ucigasa. Erau iritabili si labili afectiv. Mai mult, gemenele prezentau paranoia vizuala, si impartaseau experientele delirante, prezentau ostilitate generala, setimentul tradarii si de a se fi profitat de ele, inseparabilitate, disperare in ceea ce priveste viitorul, probleme la munca, refuzul de a discuta fricile din trecut de teama sa nu fie ranite din nou, obsesie pentru sex si promiscuitate si sprijinirea, credinta si asumarea idetificarii cu unul dintre parinti. In acest caz, spitalizarea a fost necesara pentru a se asigura ca gemenele raman separate pe toata durata tratamentului, ca se afla intr-un loc sigur si controlat si nu isi vor urma tendintele suicidare. Gemenele se temeau de ideile delirante si confuzia instalata, iar spitalizarea le-a dat sentimentul sigurantei si ca nu vor fi in pericol in momentele de "blacked-out". Eforturile precedente de a le separa pe gemenene s-au dovedit ineficiente pana la spitalizare. Dupa spitalizare, acestea au fost tratate cu un regim de psihoterapie in ceea ce priveste mentinerea delirului celuilalt, depresia si amenintarile suicidare. In timpul terapiei, gemenii au intalnit un terapeut de sex masculin si unul de sex feminin si au avut ocazia de a transfera sentimentele lor de furie si confuzie asupra terapeutului care reprezentau sexul de care apartinea fiecare dintre parintii acestora. In procesul de tratare si exprimare a emotiilor intr-un cardu sigur, fiecare pacienta a avut oportunitatea de a descoperie ca ostilitatea pe care o simte nu trebuie negata sau deviata intr-un sistem delirant. Prin separatie, fiecare geamana a invatat ca prin individualitate obtine un sentiment de siguratnta si ca a fi singur nu face pe cineva sa se simta insingurat. Prin procesul de a obtine independenta, fiecare a observat ca are idei, credinte si interese proprii care pot fi impartasite cu cealalta. De asemenea, lucrand cu un terapeut de sex masculin si unul de sex feminin, au avut ocazia de a rezolva multe dintre problemele legata de unul dintre parinti si multe probleme legate de dependenta din copilarie prin dezvoltarea propriilor identitati individuale.

Bibliografie [1] ARNONE, D. & Patel, A, & Tan, G. M.-Y. (2006) The nosological significance of Folie a Deux: a review of the literature, publicat pe 8 august 2006 in Annals of General Psychiatry 2006, 5: 11 [2] SHARON, I. & Sharon, R. & ELIJAH, Shteynman, S. & Wilkens, J.P. Shared Psychosis Disorder, Medscape reference, updated: 3 februarie 2011, accesat pe 12.11.2011, link: http://emedicine.medscape.com/article/293107-overview#showall