Degradarea monumentelor istorice și a siteurilor arheologice

Un monument istoric este o operă de sculptură sau de construcție arhitectonică de proporții mari sau de o deosebită valoare, destinată să perpetueze amintirea unui eveniment sau a unei personalități remarcabile.

Un sit arheologic este un teren, care cuprinde vestigii arheologice, ce reprezintă habitatul uman din diferite etape ale evoluției sale, cuprinzând structuri arhitecturale, urbanistice, tehnice, amenajări, precum și alte urme ale civilizației umane, în contextul natural.

Factori naturali care produc degradarea

1. Ridicarea nivelului de calcare Prin „nivel de calcare” se intelege nivelul superior al terenului din exteriorul

monumentului dar si nivelul la care se afla pardoseala de la intrare. Cota exterioara a terenului se poate modifica din cauza cresterii stratului vegetal al solului, a depunerilor de pamant la monumente amplasate pe teren in panta, a tasarilor. In consecinta se produce modificarea proportiilor originare ale constructiei, dar si ridicarea nivelului umiditatii de capilaritate (igrasiei).

2. Tasarea solului Comprimarea, adancirea straturilor din sol pe care se reazema constructia se produce

din cauza presiunii exercitate de greutatea zidariei, acolo unde ea depaseste capacitatea pamantului de a ii rezista, acolo unde terenul de fundare este neomogen si raspunde diferit acestei presiuni. Cunoscut este cazul turnului din Pisa, unde tasarea inegala a solului a produs o coborare a nivelului fundatiilor pe o latura a turnului, efectul fiind cel de inclinare vizibila a constructiei.

3. Eroziunea si coroziunea Eroziunea este degradarea de natura mecanica produsa prin actiunea abraziva a

curentilor de aer care antreneaza particule solide, prin actiunea mecanica a apei. Coroziunea provoaca degradarea materialelor prin fenomene fizico-chimice: oxidare,

ruginire, dezagregare, putrezire. Atmosfera poluata a provocat si ea modificari radicale ale materialelor de constructie,

accentuand fenomenele de coroziune. Imaginea actuala a unor monumente Ca d’Oro din Venetia este total diferita de cea descrisa de martori din primele lor secole de existenta.

1

4. Atacurile biologice si microbiologice . Gama lor variaza de la actiunea microorganismelor, distrugatoare mai ales pentru

picturile murale si pentru lemnarie, pana la aparitia plantelor fixate in fisuri sau in partea superioara a zidurilor, in mod deosebit a celor ruinate sau a celor cercetate arheologic si neprotejate la incheierea sapaturilor.

5. Actiunea mecanica a vantului Padurile protejau constructiile izolate si asezarile de vanturi puternice si de praf,

purificand aerul si influentand in unele zone regimul ploilor. De asemenea, existenta unor paduri asigura stabilitatea solului, impiedicand alunecarile de teren, eroziunea in urma torentelor produsi de ploile puternice.

Bucureştiul este unic printre capitalele europene datorită cantităţii şi calităţii arhitecturii moderniste din perioada interbelică. În ziua de azi, însă, clădiri monument, menţionate în manuale internaţionale de arhitectură, se află la un pas de colaps. 

În ultimii ani, Capitala a pierdut numeroase clădiri importante pentru identitatea bucureştenilor, iar odată cu acestea s-au pierdut poveştile din spatele unor construcţii emblematice pentru oraş. Fie că a fost vorba despre demolarea sau doar despre ignoranţa autorităţilor, mai multe monumente istorice din Bucureşti au căzut pradă degradării sau pur şi simplu au fost rase de pe harta Capitalei cu ajutorul buldozerelor, existând acum doar în amintirea orăşenilor sau în cărţile de istorie.

Casa Miclescu, epava de pe Şoseaua Kiseleff

Ascunsă în spatele unui gard de cărămidă, pe şoseaua Kiseleff din Capitală, se găseşte,

astăzi, o parte din istoria Bucureştiului, adunată sub acoperişul distrus al unui conac. Ceea ce astăzi arată ca o clădire care a fost lovită de cel puţin o tornadă, odinioară, Casa Miclescu găzduia cele mai elegante baluri la care luau parte personalităţi importante din lumea interbelică a României.

Întregul spaţiu este lipsit de orice fel identitate. În comparaţie cu eleganţa şi renumele pe care îl căpătase construcţia în perioada interbelică, în zilele noastre, geamurile sunt sparte, tencuiala scorojită, iar buruienile au luat locul amenajărilor interioare de odinioară lăsate să crească la voia întâmplării, pereţi care nu mai ei ştiu cum mai rezistă şi plafonul ştirb care lasă ploaia şi zăpada să intre în casa. Aşa arată acum casa în care s-a filmat ecranizarea romanului „Enigma Otiliei“.

2

Prima moară cu aburi din România, loc de promenadă pentru hoţi

În urmă cu aproximativ un secol şi jumătate, în anul 1883, în zona Obor-Lizeanu din Capitală începeau să fie puse primele cărămizi ale Morii lui Assan, prima moară cu aburi din ţara noastră. Împresionanta construcţie a fost ridicată în Capitală într-o perioadă în care oraşul nu avea nici măcar o fabrică de cărămidă, prima fabrică de profil fiind înfiinţată doi ani mai târziu.Astăzi, la mai bine de un secol şi jumătate, Moara lui Assan a ajuns o ruină, locul preferat al oamenilor care ani de-a rândul au furat materiale din construcţie. Şi nu doar hoţii au fost problema. Prima moară cu aburi din România a trecut şi printr-un incendiu puternic, care a condus şi mai mult la degradarea acesteia.

Palatul Adevarul. O clădire care moare.

Povestea are sfârşit trist. Veţi observa şi singuri asta, dacă vă poartă paşii pe fosta stradă Sărindar. Străduţa aceea, uşor în vale, dintre Cercul Militar Naţional şi Hotel Capitol, redenumită Constantin Mille, după numele celui care-a condus „Adevĕrul” o bună bucată de vreme.

3

Spitalul Filantropia: abandonul corpurilor C și D

Într-o anexă a spitalului se întâlneau membrii celei mai mari grupări artistice radicale de după Cel de-al Doilea Război Mondial, Acvilele Albe. Numeau acest loc Incubatorul și nu agreau niciun tip de ideologie. Urau regimurile politice şi îndoctrinarea atât de mult încât au decis să se izoleze complet. Erau în jur de 70 de artişti, filozofi şi scriitori, o parte dintre ei refugiaţi din Basarabia şi Bucovina, ajunşi în Bucureşti încă din 1940. O parte erau români de origine poloneză ameninţaţi cu deportarea, o parte foști legionari, toţi dezamăgiţi de structurile politice de care aparţinuseră.

Casa din Dionisie Lupu 72

Monument istoric este si casa din Dionisie Lupu nr. 72. Fatada degradata, gaurile din tencuiala, geamurile sparte, balcoanele care stau sa cada , starea precara a jgheaburilor si a burlanelor, totul indica categoria de monument istoric in acceptiunea romaneasca. Aflata ani de zile pe lista monumentelor istorice, cladirea a fost declasata dupa 1990. In 2008, pentru a fi salvata de la o iminenta demolare a carei aprobare fusese deja ceruta de proprietar, o firma de constructii, societatea civila obtine re-clasarea imobilului ca monument istoric.

În ansamblul strazii, imobilul in stil francez este un reper important. El formeaza un ansamblu armonios impreuna cu parculetul, strajuit de un gratios grup statuar, aflat la intersectia strazilor Pitar Mos, Jules Michelet si Dionisie Lupu.

4