Din punct de vedere juridic, dubla impunere internationala apare atunci cand acelasi venit obtinut de catre un contribuabil este impozitat de catre doua state. Pentru a combate efectele daunatoare pe care dubla impunere internationala le imprima asupra liberului schimb de bunuri si servicii si miscarii de capital, tehnologiei si persoanelor, statele lumii au incheiat conventii bilaterale sau multilaterale prin care ofera un mijloc de solutionare, pe o baza unitara, a celor mai des intalnite probleme care apar in domeniul dublei impuneri internationale.

Astfel, conventiile de evitare a dublei impuneri pot fi definite ca reprezentand dorinta statelor de a clarifica, standardiza si confirma situatia fiscala a contribuabililor care sunt angajati in activitati comerciale, industriale, financiare sau orice alte activitati in alte tari, prin aplicarea de catre toate statele a unei solutii unitare in cazuri identice de dubla taxare.

De regula toate conventiile de evitare a dublei impuneri urmeaza acelasi tipar:

descrierea scopului conventiei si definirea unor termeni utilizati in mai mult de un articol al conventiei;

stabilirea regulilor de impunere pentru venituri si castiguri de capital si a metodelor de eliminare a dublei impuneri;

dispozitii speciale cu privire la nediscriminare, procedura amiabila, schimbul de informatii, asistenta la incasare, membrii misiunilor diplomatice si ai posturilor consulare, extinderea teritoriala

Conform conventiilor, regulile de impunere pentru venituri si capital pot fi clasificate astfel:

venituri si castiguri de capital care pot fi impozitate fara nicio limitare in Statul Sursa si pentru care Statul de Rezidenta nu are drept de impunere;

Exemplu: venituri din proprietati imobiliare, veniturile unui sediu permanent, veniturile realizate de artisti si sportivi, remuneratiile membrilor consiliului de administratie, remuneratiile primite de o persoana fizica rezidenta intr-un stat, pentru activitatea dependenta pe care o desfasoara in celalalt stat.

venituri si castiguri de capital care pot fi subiect de impunere limitata in Statul Sursa, iar Statul de Rezidenta trebuie sa acorde o reducere a impozitului;

Exemplu: dividende, dobanzi, comisioane si redevente.

venituri si castiguri de capital care nu pot fi impozitate in Statul Sursa si se impoziteaza exclusiv in Statul de Rezidenta

Exemplu: profiturile din activitatea de afaceri si din transporturile internationale, castiguri de capital, venituri obtinute de studenti.

tul Sursa este statul de pe al carui teritoriu se nasc veniturile sau castigurile de capital, respectiv in cazul veniturilor din afaceri, statul pe al carui teritoriu sunt efectuate afacerile, iar in cazul castigurilor din investitii, fie statul al carui rezident este persoana care dispune platile, fie statul in care este situat activul care genereaza veniturile.

Legislatia nationala a Romaniei solicita ca pentru aplicarea prevederilor conventiei de evitare a dublei impuneri nerezidentul sa prezinte platitorului de venit, in momentul realizarii venitului, certificatul de rezidenta fiscala eliberat de catre autoritatea competenta din statul sau de rezidenta, insotit de o traducere autorizata in limba romana. Daca certificatul de rezidenta fiscala nu se prezinta in acest termen, se aplica prevederile titlului V din Codul Fiscal. In momentul prezentarii certificatului de rezidenta fiscala se aplica prevederile conventiei de evitare a dublei impuneri si se face regularizarea impozitului in cadrul termenului legal de prescriptie.

Certificatul de rezidenta fiscala prezentat in cursul anului pentru care se fac platile este valabil si in primele 60 de zile calendaristice din anul urmator, cu exceptia situatiei in care se schimba conditiile de rezidenta.

n urma contractului de imprumut, persoana juridica nerezidenta in Romania obtine un venit din dobanzi;

venitul din dobanzi obtinut de persoana juridica nerezidenta de la o persoana rezidenta in Romania se impoziteaza in Romania potrivit prevederilor titlului V “Impozitul pe veniturile obtinute din Romania de nerezidenti si impozitul pe reprezentantele firmelor straine infiintate in Romania” din Codul Fiscal;

ART. 2

Impozite vizate

1. Prezenta convenţie se va aplica impozitelor pe venit şi pe capital stabilite în numele fiecărui stat contractant sau autorităţilor sale locale ori al unităţilor sale administrativ-teritoriale, indiferent de modul în care sunt percepute.

2. Vor fi considerate impozite pe venit şi pe capital toate impozitele stabilite pe venitul total, pe capitalul total sau pe elementele de venit sau de capital, inclusiv impozitele pe câştigurile provenite din înstrăinarea proprietăţii mobiliare sau imobiliare, precum şi impozitele asupra creşterii capitalului.

3. Impozitele existente asupra cărora se va aplica prezenta convenţie sunt:

a) În România:

(i) impozitul pe veniturile realizate de persoanele fizice;

(ii) impozitul pe profiturile persoanelor juridice;

(iii) impozitul pe salarii şi pe alte remuneraţii similare;

(iv) impozitul pe veniturile realizate din activităţi agricole;

(v) impozitul pe dividende;

(denumite în continuare impozit român);

b) În Republica Slovacă:

(i) impozitul pe veniturile persoanelor fizice;

(ii) impozitul pe veniturile persoanelor juridice;

(iii) impozitul pe proprietatea imobiliară;

(denumite în continuare impozit slovac).

4. Prezenta convenţie se va aplica, de asemenea, oricăror impozite identice sau în esenţă similare, care sunt stabilite după data semnării acestei convenţii, în plus sau în locul impozitelor existente la care se face referire în paragraful 2. Autorităţile competente ale statelor contractante se vor informa reciproc asupra oricăror modificări importante aduse în legislaţiile lor fiscale.