Obișnuiesc să mă opresc în fața vitrinelor enorme cu cărți,

dar am prea puțini bani pentru a-mi și cumpăra câte o carte.

Dar odată am zărit o carte minusculă, cât o palmă, cu titlul:

Asta-i bună. Ce întrebare naivă!

De ce fuge iepurele ? De ce cântă privighetoarea?

De ce are măgarul urechi lungi?

Ce întrebări ! Hai să-o cumpăr, costă doar un leu!

Bine am făcut, că am cumpărat-o !

Scriitorul a fost un savant în ornitologie.

El a fost surprins de faptul, că masculul de privighetoare,

(deoarece numai el cântă), nu încetează să cânte zi și noapte, după ce puii au ieșit

din ouă.

Acest lucru nu i-a mai dat pace

savantului.

Oare de ce cântă tatăl de privighetoare zi și noapte ?

De ce nu ajunge să cânte numai ziua?

A scos trei dintre puii masculi

din cuib.

Le-a dus în casă, le-a hrănit și a avut

grijă de ei..

După trei săptămâni le-a reintrodus în

cuib.

A venit și timpul când au părăsit

cuibul, au devenit maturi, dar cei trei

pui,

care au crescut fără tată timp de trei

săptămâni,

au scos niște țipete stridente, care au alungat toate femelele

din zona lor.

Intr-o asemenea situație nu mai exista pereche,

cuib, deci nici urmași și nici continuare.

Acel animal mărunt, cu capul mic și cu un creier

minuscul, știe totuși, că:

* am doar trei săptămâni pentru a implanta în capul puilor mei

-acele melodii, care sânt absolut necesare pentru a asigura

continuarea, deci viitorul lor *

În mâinile voastre se

găsesc cel puțin timp de 18 ani copii voștrii.

Voi ce ați reușit să implantați în inimile lor?

Luati aminte de la păsări, cum cântă părintele puilor, fără încetare melodia

supraviețuirii speciei.

Și cântă neîncetat, până la epuizare.

Și numai după aceea le dă drumul în lume!

Se formează perechi noi, se construiesc cuiburi noi, se depun ouă,

și vine generația nouă. Deci există continuare!