RADU R. $ERBAI\Putarea nestiuta

Ope,rapoeti<;A

I 985- I 991

prefafi 9i ingrijire de edilie de MONICA PILLAT

studiu introductiv de VALERIU STOICA

repere bio-bibliografice; amintiri de DOMNICA $ERBAN

evocare de IOANA IERONIM

Volum publicat cu sprijinul Avincis Vinuri S.R.L.

9i STOICA & Asocialii

Volum publicat cu sprijinul Asocialiei Culturale $erban

z4z | ,oo,uo tERoNtM

prin zid. Simetrii multiple, care au rezonat in auzul poe-

tului gi cu nuanle din tradifii ale copildriei si folclorului,pe tema vegnicei reintoarceri: Aminteqte-li, aminteqte-mi: /Eu sunt doar un nor l...Aminteqte-mi cu cine am sd md-nsor: ICu pdrelnica apd, cu frunza ce-am striuit-o de necaz sub picior?

CUPRINS

IOANAIERONIM

rRorENil I

4I

Problema leului in peisagisticd

Peisajul acesta (ar spune, desigur,

Un maestru ftancez de acum doui veacuri),

De aceea nu pot (nici nu vreau) sd-l pictez.

Cdci, iati,lacul e neingdduit de rogcat

Din pricina soarelui coborAt in amurg,

$i iatd cd vAntul, ce acum e cu mult

Mai adevdrat decAt multele lucruri

Ce le clatind tandru in bdtaia sa

imi atrage atenfia asupra pddurii;

$i vdd cd pddurea aceasta e coama

Acelui rogcat gi virgat trup acvatic

$i ap4lovitd acum de o PiatrdCe-o zvArle un lAnc sldbdnog de pe maf

Capdti ordine desivArqiti

$i se-ndreaptd in cercuri dePline

Spre maluri, se frAnge apoi

in cele patru mici golfuri ce sunt,

Desigur, cele patru labe de leu.

$i luna rdsfrAntd in api nu este,

Nu poate fi decAt un colf de leu

Iar salcia aceea rotundd e ochi,

Un ochi verde-gdlbui gi de-aceea

Nu pot (nu mai vreau) sb Privesc.Doar in sus gi doar peste Pddureimi aflu mAntuirea privirii.Dar, Doamne, nimic nu se poate Picta!

Deasupra aceeagi e soarta naturii:

42 | *oo, R. 5ERBAN

Acuma, pidurea ce-a fost numai coamh

E trupul, gi coama e cerul, luceafdrul-ochi.

$i luna cea adevdratd e colfDoi lei se-ntrepdtrund agadar,

lnsd, vai, uitAndu-te bine, gi cerul poate fi trup,

$i pddurea din nou este coamd,

$i Ursele, Carele, sunt patru picioare,

$i se-aratd de data aceasta un leu,Un leu uriag care zace pe spate.

Deci toate pe lumea aceasta sunt lei,De aceea nu pot qi nu vreau sd pictez.

Maestre, maestre, cumplitd-i greqeala,

Cdci, iati, se afld aici niqte oameni,Ce vor se-ti arate in mijlocul piefei centraleUn lucru ce seamXni mult cu o gurd de leu.

,,Ce e aceasta, intrebi, eu nicicAnd

Nu am pictat un asemenea lucru nicicAnd."

,,Du-te sivezi!" te indeamnd unulCu un zdntbet cu totul aparte,

De parcd ar fi vrut sd insemne,

Sd scrie ceva ce s-a si petrecut.

Iar cAnd ifi rotegti privirea atentin interiorul gurii de leu,

NeaflAnd, cu uimire, decAt cerul albastru gi norii,Falca de sus cade cu zgomot metalic.

rRorENr I

O bdtrhnd, un mflre sluibag, un coqil

El era tAndr qi astfel cAnta poporului siu:

,,Veni!i s5 aflali aceastb poveste

De cAnd eram tAndr qi totul Pdrea

Neindoielnic. Pe-atunci, cugetAnd toat6, ziua,

Clipd de clipd gAndeam numai soarele, ceruf pdmAntul

qi casa.

Noaptea visam numai oameni gi cAini vdzulipeste zi.

PdmAntul departe era, iat cerul aproape.

$i marele soare trdia foarte sus.

Cineva imi goptise (nu mai gtiu cine

$i acum nu-l zdresc printre voi

Dar, oricum, il agtept),

Cineva imi goptise cd lucrul acela

Ce-l agteptdm nu aratd cum credem,

Dar eu eram tAnir,

CAte un fulger prin somn auzeam

Din cealaltd parte a lumii, sdgetAnd pimAntul

PAnd aici, spre a cregte in chip de copac lAngi mine.

Primdvara cAmpia silta ca o fiard.

Omul pdrea dihor, cAinele - soldat rAios,

Nevrednic, fugit de la oaste.

in plopii din vale crescuseri crengi mult prea mari,

Iar cei bArfitori, adunafi la amiazi

Pe culmea-nsoritd, sPuneau privindu-le

Cd seamind foarte cu mAinile celui ucis (pe bund dreptate)

Care-n urmd cu cAteva zile strivise ceva ce...

dar nu md privegte;

43

,* | RADU R. $ERBAN

Lumea avea infelegere multd...Iar iarba cAnta gi steaua-si cAnta tineretea.Eu eram tAnir.

La urletul cAinelui, noaptea,

OmuL lJrsLtz, uita de femeia lui dragd,Totul era indelung aqtepta!Marea - cu mult prea departe -Se zbitea cdtre cer ca o limbdCe-ar vrea si grdiascd un lucru nespus de ciudat.Totul plrea limurit ca-n oglindd gi totulEra neindoielnic intre cele firegti.Iar eu eram tAndr, nu iubeam peste poate,Nu uram peste poate, n-aveam patimi trupegti.Dar in ziua aceea cAmpul era atAt de incins, fird noimd...

$i eu de departe i-am vdzut pe cei trei,Tocmai atunci cAnd nu-i agteptar4 i-amvdzut,Mai intAi ca pe trei stAlpi de piatrd" ca trei felinare,in mijlocul cAmpului sterp qi sub marele soare:O bdtrAn5, un mare slujbas,, un copil.Alergam, alergam, dar numai la trei - patru stAnjeniDeodatd toli trei incepurd sd piardi din trup,Se sfrijeau sfArAind sub marele soare,Se pierdeau doar in cAteva clipe, incAN

Ajungdnd, mi-a rimas a vedea numai fumul din ei.

Astfel cAnta el sub tAndrd stea,

Astfel cAnta el gi, Doamne, ce tAndr era...

Mai tArziu cineva ne-a goptit:

Am vdzut un copil strivind cu urd

Un lucru nespus de ciudat.

rRotENil i

45

+6 | *oo, R. 5ERBAN

Dimineafa, tn biroul directorului

Totul se afld in afara noastrd

Deocamdat5. Ne simfim chiar siguriPe trupul ce-l avem, il gtim intreg,

NeascunzAnd in el niciun lucruCiudat sau nedorit. $i e tdcere

tn jur acum gi pAni si tramvaiullqi stinge printre arbori huruitulCe tulbura neincetat luminaStetut4 clipocind precum un lac

lntre castani gi geamul de birou.Frunze de plopi qi frasini albi aruncd

Peste postavuri umbre agitate

Ca viespile, ce joacd pe birouri,Pane in zarea camerei imense

Al cdrei ultim zid nu-l mai zilrim.Un orizonf in schimb, se desluseste

Spre uqi unde formele se sting...insi deodatd orizontu-acesta

fncepe-a se curba, iard podeaua

Se umfld-ntruna, creste ca o burtdPrea plini dupd nesfArqite chefuri.

$i binuiegti sub tilpi alcdtuirea

PdmAntului, gi bdnui un orag

De sub pimAnt intocmai ca al nostru;

Oragul poate-avea tramvai, birou

$i chiar pe tine insu{i inbuntruStAnd ir:r picioare, bdnuind cu teamd

rRorENr I

47

Sub tdlpi un alt orag, un alt tramvai

$i-un alt birou, qi-un alt... dar n-airdgaz

$i nici dreptate n-ai, cici dedesubt

Tresaltd doar pdmAntul, strat cu strat:

intAi e huma, umedi si rece,

Cu larve mari gi rAme, apoi sunt straturiTot mai fierbinfi si dure, de metale,

Fierul tttsrtz, argintul sdget6nd,

Fecundul aur gi-n sfdrgit uraniul,Sdrind din tainili ca un armdsar

$i alergAnd zorit spre suptafaf6.,

Sparge podeaua gr, prin tdlpi intrAnd,

Te lumineazd vesel dinlduntru

Ca pe un felinar ceJ fac copiiiDin mari dovleci cu miezul scos. ApoiAprinde uga, uga se privale,Dezvdluind in prag o siluetd

De-asemenea aprins6, insd altfel,

Cu o lumini feapind, solemnd.

Vei infelege, deci, cX este el,

Directorul. Dar in curAnd vedea-vei

Ci el - nici gAnd si fie doar acolo,

Ci vine cdtre noi de pretutindeni,IntrAnd pe toate ugile deodatd,

HolbAndu-se la fiecare geam/

$ezAnd pe toate scaunele deodatd

$i ridicAndu-se-n acelagi timp.

48 I *oo, R. 5ERBAN

El pare-a fi un pastor misionar,Un claun, un soldat sau un dulgher

fipAnd la ucenici, sau un tiranCe se tArdgte intr-o zi cefoasd

Pe-un drum cu bilfi, cu mdzgd si cu broagte.

Sdrmanul, el incearcd in zadatSi ne indrepte-n altd parte gdndulZicdnd:,,Privifi ce zi, cdt6, luminS!Te ispitegte vremea s6..." Degeaba.

Cdci noi vedem cum toate-aceste trupuriCe le-am privit se-adun5-ntr-unul singur

$i incercAnd , bezmetice, sd intreDoar intr-o haina haina nu le-ncape

$i-atuncea sar toli nasturii (cei doi)

$i haina dezvelegte pieptul vast

ln care-i un orag precum al nostru

$i-un alt tramvai, gi-un alt birou, gi-un altDirector, ce in pieptu-i gdzduiegte

Oras,, tramvai, birou qi chiar directorA cdrui haind e la fel, deschisdPAnd-ntr-un punct cu mult prea mic, in care

Nu po{i sd dibui ce se mai gisegte...O mAni daci-ntinzi pdtrunziin primulOrag gi in biroul sdu, apoiin alte cAteva orage intriCe-s bine cuibdrite unu-ntr-altul.in cele mici un deget doar ajunge,

insd in punctul cel nedeslusit

rRotENil I

Numai o unghie cioplitd-ntocmai

Ca o sdgeatd; dar acesta-i lucrulCe, rogu-te, nu-l face, cdci odatd

Ajunsi-acolo unghia se-aprinde,

Parc6-a atins o boabd de uraniu

$i o ciudatd boald te cuprinde:

Tevezi, tntAi, rdsfrAnt in mii de chipuri

Ce-n jurul tdu tresaltd, se tArdsc,

Apoi cu toate ndvilesc in tine,

$i trupul tdu incepe si se umfle

PAnd ce nasturii tdi cei buni (cei doi)

Te pdrisesc gi te privim cu tofii

$i simli in piept o mAnd cum pdtrunde.

to I RADU R. 5ERBAN

Amintirea lui Petre Soare

Cine a fost? Cine-a putut sd fie?

L-amvdzut, sau doar l-am agteptat?

Facla nop{ii incd mai sfAqie

Trupul siu pe cer desfiqurat.L-au dorit? A fost? fl agteptar5?

Vai, atAtea lucruri amvdzutCdci nici ziua, preschimbatd-n seard

Nu mai gtim de cAnd a inceput.

Eu, doar, l-am vdzut. Nu se schimbase.

Chiar gi rana din obrazul stAng

Arita de parc-atunci intraseFieru-n ea. Dar n-am voit sd plAng.

$i acum parcd-mi mai taie feasta,Ca o spadi micd, de copifCe-a iegit, in zdpdceala asta,

Din urechea lui, un jalnic tril.

(O, de spui ci mintea iar imi zboard

$i cd iardqi firul il pierdui,Te coboard, pasdre usoard

Cuibiriti in urechea lui$i ne-nvafd, ce sd facem oareCa, vdzAndu-l iar, sd nu ne zicd,lnviind in glum5, Petre Soare,

Cu vorbirea sa pulin pelticX:

rRotENil I

5I

Jinefi minte? Ce de mari povete/

Ce de mari prostii ce le mai zisem!...

$i niciunul, din delicatefe,

Nu mi-a spus ci intre timp murisem).