-'.

Jt

DAN PURTC

epM

Bucuregti,zot6

Cuprins

La frontiera dintre noi........... ....................s

S[ fii romAn .............7

Mam, Engels qi... m[mlica............ ...........8

Poart[ spre sufletul nostru .....2o

Unde este poporul nostru? .....22

Umorul romAnesc ...................+8

Broasca de Galapagos qi insula credin[ei ...,............ 58Un petic de cer...... ..................6q

Uga veche de la lardDreptul gi dreptatea.............. ...................89

BisericaTrenul ...................1o1

Sta[ia de tren .......1o4

Contrastul salvator ...............1o7

Mici exerci{ii de identitate............". ......1o9

Singurdtatea tarii meIe........ .................".113

SAngele Horii ........11S

Conqtiinla romAneasc6............ ...............119

Scrisoare citre un prieten ....................L24

Granila invizibildDali drumul la cer! ...............t67

17s

y*@Meeed

ln urml cu doi ani, am fhcut o vizitX inBasarabia. Iar Acolo, la granila aia, de butaforie, pusdcinic si despartd ceea ce este de nedesplrfit, ne-aintf,mpinat o prepelilh cu cozoroc. F'.ra vameqa! Micd,pitici, grasi gi indoctrinatd, se apropia de maqina incare st[team cu pagi rari qi ap[sa[i de destin anticgrecesc, implacabil.

- $tampild. roz, auiefi? m-a intrebat ea dur,tdr[ s[ mE priveasc[, rdsfoindu-mi paqaportul cudegetele ei fhcute parc[ sX ancheteze documente,impodobite la unghii cu o ojd stridentd de culoareroqie, care abia putea acoperi negreala adunat[ subele de-a lungul timpului. O vedeam cum scuipa calm,dar cu hotirAre, pe vdrful fiecdrui deget dAnd la opQrte, cu o privire leneq[ antrenat[ sd ucidl timpulcelui din fa{6 qi cu sclipiri suspicioase, fiecare fil-d apaqaportului meu.

- Eu am qtampil[ violet! i-am rdspuns cuautoritate, privind-o drept in ochi.

Prepeli{a s-a speriat. Era pentru prima oardcAnd i se-ntAmpla aqa ceva. Sim{ea instinctiv, cumbrusc, din vAndtor devenise vAnat. Se citea in privireaei agitatd cE nu fusese instruiti in aeest sens. $tianumai s[ atace, iar acum pentru intAia oar5, vai,sistemul al c[rui copil cuminte qi r5sf[lat era, sedovedise ineficient.

- Dar noi n-avem nevoie de qtampila violet!mi-a replicat ea in cele din urmd, incercAnd pentru oclip[ sd-qi redreseze autoritatea pierdut[.

- Da, dar eu am nevoie! i-am replicat necru-fdtor. Era nimicit[! La aqa ceva nu se aqteptase. Eraobignuitd cu obedienfa din fa[[, a celui anchetat! $i-atunci dintr-un atavic reflex de autoapXrare, m-aintrebat ceva ce nu apadinea nicidecum preg[tirii eide vamegd la frontierd, ci mai degrabi dintr-o curio-zitate ce rXs[rise pe nea$teptate din panica ce o cu-prinsese.

- Dar matali, di gi-aiuinit agilea?- Ca s[ fi iau! i-am rispuns brusc.Prepelifa gi-a deschis pentru intAia oard ochii

ei semiinchigi, prin care era obiqnuit[ s[ spionezevia[a qi-n care am v6zut, pentru o clipd dincolo deperplexitate, o micd uimire, plin[ de nostalgia faptu-lui cd nimeni n-o ceruse pAn[ atunci niciodatd. Des-cumptrnitI, uimit[, mX intreb[:

- Pi mini?!- Da, pi tini, qi-ntreaga Basarabie! i-am

rXspuns eu cu maximum de autoritate.Femeia cu chipiu m-a privit ingrozitd qi f[cAnd

doi pagi inapoi, mi-a spus cu tulburare in glas:- O clipd, sd-l intreb pe gefu'!Apoi, am vizut-o cum se deplasa gribitd, gA-

fdind ca o prepeli{5 micd gi grash ce intrase in panic[pentru c[ simlise vAn[torul, balansdndu-qi greutateade pe un picior pe altul ca sd ajungd mai repede la,qefu"' gi sd-i raporteze cd la granild a venit cinevanemaiintAlnit pAn[ acum care wea s-o ia pf ic Aiintreaga Basarabie.

&&ece*tu- Ce facem nene, cu Rogia Montan[, o ddm sau

n-o dim? l-am intrebat eu intr-o zi pe un {6ran, intr-unmiez de vard, cAnd fdceam o micd excursie inBucovina.

Jdranul pdrea cd nu m-a blgat in seamd,d[dea la coas[ l[sAnd parcd intrebarea sd cadd-n golca o jalnicd inutilitate. Apoi s-a oprit o clipX, gi-a scospdl[ria gi cu mAneca suflecat[ de la c{maq[ gi-a gterstranspiratia de pe frunte.

A privit undeva, lung, ln zare gi apucAndu'sedin nou de cosit, cu ochii aplecafi ln iarb6, imi zise:

- O ddm m[i b[iete $i pe asta! Le-o dtrm, agade sufletul morfilor, c[ ei s[racii au nevoie. Nou[prdpldi{ilor de aicea nu ne mai trebuie!

Ritmul de coasd crea o caden[d care md sileas[ gAndesc altfel. Vedeam cum, r6.nd pe rAnd, cadsecerate firele inalte de iarbd gi florile cAmpului. Cevamd tulbura. Eu veneam dintr-un timp zbuciumat,dintr-o RomAnie distrusi sufleteqte gi economic.

Linigtea nefireasc[ timpului tulbure de azi mdnedumerea. In fafa mea, intr-o deplinI t[cere, [5ra-nul d[dea la coasd, ca de o eternitate. Nimeni qinimic nu-l grlbeau, era un fel de vegnicie ce-gi vedeade treab[. Nu gtiam c[, pentru o clip[, intAlnisemRomAnia Etern5.

,,Romdnii sunf un popor fdrdistorie, destina{i sd piard. tn furtunareuolugiei mondiale. Ei sunt suporteriifanatiei ai contrareuolufiei qi uor rd-mdne astfel pdnd la extirparea saupierderea caracterului lor nafional,' Ia- fel cum propria lor existen{d, in gene-ral, reprezintd prin ea tnsdsi un protestcontra unei mdrefe reuolulii istoriee.Dispari{ia lor de pe fafa pdmdntului ua

fiunpastnainte."(Karl Marx qi Friedrich Engels -

,,Opere complete" vol. B pag. z9)

Eram mic, si tot fi avtrt weo qase aniqori cAndmimiica, mama mamei, m-a luat de la !arX, din micacomuni de pe atunci din mun[ii BuzXului, Nehoiu, casd m[ duc[ la Bucureqti s5-nv5! carte. N-6veam deunde sI qtiu, crescut acolo in oaza de fericire acopiliriei mele, inconjurat de munfii aceia, plini de

. taine nespovedite ce respirau deopotrivd silbdticie qilibertate, cd mX n5.scusem intr-un popor, care de-a

8

lungul existen[ei sale crease probleme aga de ,,grave"omenirii impiedicdnd-o de la un destin luminos!

Tot ce gtiam atunci era c[ familia mea, adicdmama qi tata, hotdrAserh c[ spre binele meu, eranecesar s[ fiu luat in griji de m[miica, care locuia laBucureqti qi-acolo s[-ncep qcoala, pentru a puteainvlta mai bine.

Ce mirare pentru copilaqul acela de qase ani,care eram pe-atunci, venit brusc din mijlocul mun-tilor care sembnau cu niqte valuri imense verzi, in-cremenite de un zeu, ca pedeaps[ cd indr[zniser[ s[se ridice pAn[ la cer qi de pe marginea acelui riufurtunos, BuzXul, ce-qi prdvilea valurile nervoaseprintre stAncile gi bolovanii ieqi{i in cale ca o her-ghelie de cai sXlbatici, galopdnd innebunili de atAtalibertate, atunci cAnd in fa{a lui se aqternu o lumetotal strlin[. Ochii lui se forfau si vad[ lucruri noi,care nu qtiu de ce, parcl dintr-un inceput ii oboseausufletr-ll cu un fel de tristele t[cutd ce sem[na cususpinul infundat al unei suferin{e ingropate intr-unmare adAnc de amar sufletesc. Uriagi trigti, n{sculisuferinzi qi condamna[i definitiv s[ tr[iascd o via[6cenuqie, erau blocurile! Case imense puse una pestealta, cutii de ciment pline de igrasie sufleteascd ceaddposteau juc[rii singure, aruncate de cei care lefolosiserd in groapa unui cumplit destin comun alsuferintei. Ferestrele blocurilor aveau ceva dinprivirea ultimd a bolnavilor dezndd[jdui1i. Dincolode ele, in ticere pAlpAia cu vulnerabilitatea candeleirXmas[ fhrd ulei, existen[a nefericiti a oamenilor..{iunsesem in Bucureqti, capitala ldrii!

- Uite!mi-a spus mama inainte de plecare.

- Ai aici o pungulild w bdnulii tdi ca sd-fipldteSti tramuaiul! Doud.zecigicinci de bani pentru-elasa

a II-a Ei treizeci de bani pentru clasa. I-a!Re{in figura ei: bldndi, frumoas[ ca o zAn[

blondd coborAtd din poveste ce avea in ptiyti o lu-min[, care-n timp ce-mi vorbea, m[ invada ca unsoare de vard in fafa cdruia sufletul meu se odihnealin ca intpo pace nemaig[sitfl pAni atunci. Mai tArziuaveam si aflu c[ lumind care-mi d[ruia atAt de firescacea unicd pace, era dragostea mamei.

Aqa am plecat eu in lume atunci, cu dragostea eiqi cu pungulda cu bani! Iar toate acestea trebuiaia-*i iie de folos qi si md-ntireasc6, cflci lumea cea

nou[ venea peste mine, revdrsAndu-se necrut[lor q!

m[turAnd totul in cale-i: cerul senin al copildrieimele, liniqtea de basm a satului qi mai ales aerullibert[fii pe care-l respirasem pAnd atunci. $i totuqinu eram singur, in fala acestei situalii neaqteptatestitea ca un zid neclintit, m[m[ica!

O infrunta cu o tdrie fantastic[ venitd cumvadin adAncurile neamului, $nAndu-md strAns de mAnd

ca nu cumva valurile acelea de cumplitd tristelesufleteasc[ sd md smulg[ de lAngd ea. Instinctiv larAndul meu, o strAngeam qi eu cAt puteam de tare cu

mAna mea micd de copil. Nu woiam s[ md pierd, darsimleam cu toat[ fiinfa c[ mai presus de toate nuwoiam s o pierdl fineam in mAna-mi tremurAnd[,ffecuntl man! Iar trecutul meu lncd nu murise!Mergea pas la pas cu mine gi md-nvX1a in th'eere cumsd-nfrunt viafa qi mai ales... viitorul!

Dar iatfl c[ in sfArgit a sosit gi ziua miraculoasXa intf;lnirii mele cu acel lucru necunoscut mie, despre

l0

care auzisem atatea qi care-mi stArnise o teribildcuriozitate : tramvaiul !

Era un fel de tren mai mic ce p[rea o juc[rief[cut[ special pentru oamenii mari. Colorat in rogu,strdbdtut de la un capXt la altul de o dungi de vopseade un galben spll[cit, pdrea singurul lucru mai viucare traversa oraqul mare qi trist. Ca la un semn, ugajucdriei se deschise in fata ochilor mei mira[i, ca unimens evantai. Md simteam fascinat de acest meca-nism miraculos qi cu mare emolie am cdlcat petreapta ap5rut[ ca din senin sub pasul meu ca qi cumtotul ar fi fost un num[r incredibil de iluzionism. Amurcat in tramvai. Ochii mei plini de mirare ilcercetau. Celetorii, tflcuti, triqti gi singuri pdreau cdsunt acolo de cAnd lumea. Ce bisericd pbrisiti deDumnezeu, pdrea tramvaiul- in care oamenii iqimurmurau in gAnd in loc de rugdciuni, dezn[dejdeavietii lor de fiecare zi?!

Imediat lAngi scara de la intrare pe un scaunpus transversal qi-nconjurat de jur imprejur ca omici fortirea{d construit[ din lemn, acum imbdtrAnitqi lustruit de weme, era ghiqeul de bilete. Acolo incetatea aceea mic[, trdia din wemuri imemoriale ofiint5 ciudat[ ce semdna cu o clogcd ]anloqi cu ochiageri, atentd la orice miqcare, o doamnd gras[ cu pri-vire rea care se vedea ci certa in gAnd pAnd qi aeruldin tramvai considerAnd pesemne cH mergea gratis,fdr[ sd scoat[ bilet... era taxatoarea!

Cu mAna tremurAndd, plin de emofie, mi-amdesfbcut pungulila ddruit[ de mama gi-am c[utat strg[sesc miraculoasa fis[ de dou5zecigicinci de bani.

Ne suiserdm in vagonul din spate, cel de clasaa II-a. Era mai ieftin cu cinci bani! Am prins bine

t1

mica monedi in degetele mele mici de copil qi plin de

emo[ie cu mdna intins[ m-am indreptat spre taxa-

toare.- Niciodatd sd nu moi pldteSti Ia comunisfil am

auzit o voce puternic venit[ din senin ca un tunet qi-n

acelaqi timp am simlit cum o palmd md loveqte zdra-v[n peste mdn[.

Era m5.miica! Mie nu-mi venea s[ cred! Nuqtiam ce se-ntdmplase? Unde am greqit? $i-agoi.qt1gtiam nimic despie acei oameni numi{i-comuniqti! $iou.. ." leglturd s[ fi avut ei cu biletul meu de

tramvai?!Simleam cum fulgerltor in c[pqorul meu, -o

lume r* ribte*[ in fracliuni de secundl, pentru ca laorizont s[ apar[ pentru o clipfl raza de lumin[ a uneialte lumi pe care n-aveam de unde s-o gtiu, dar care

parc[-mi ttrigus", pre! de o clipi: "uite,

exist!..."Cu mAni-mi tremurAnd[ incfl de emofia eveni-

mentului petrecut, cu ochii ficqi, nedumeri[i la m[-mlica care m[ trezise la realitatea altei lumi, am pus

incet pe bAjbAite mica rnoned[ de dou[zeciqicinci de

bani, inapoi in pungulila dati de la mama.Ca printr-o minune fhcut[ de bunul Dumnezeu,

clogca cea rea din mica fortXrea[i,... taxatoarea cuprivire rea, agerl qi necrulitoare' de data aceasta nu^observ[ tti*i.. Pesemne c[ atunci, exact in clipaaceea atAt de tulbur[toare pentru mine, aripa unuiinger ocrotitor i-a acoperit ochii. Nedumerit tre-*itu* inci de emo[ie! Simfeam cu toatd fiin[a cleram la granila dintre douX lumi. Lumea fortXre[eiconstruitE din lemn, unde stdtea cloqca cea rea 9ilumea unei vaste libertdfi pe care mi-o ardtase pentruo clipd mlmdica!

t2

in tramvai, triste{ea se pr[vXlea' pe ferestre,odati cu lumina cenuqie ce invada incet qi sigur gea-murile murdare, neqterse de praf ale vagonului declasa a II-a, aqezdndu-se incet, pe nesim{ite ca o pul-bere finX de necaz mS.cinat de timp pe umerii trigti giumilili de viafi ai cdldtorilor. Ziaa pirea o noaptenedormitd demult in a cdrei neodihni, visele nu-qimai puteau g[si cuibar qi de aceea p[rea ci stiteaghemuitd, ascuns5, printre cilitori, infHguratf, intr-omantie invizibild de durere. l

M[mlica privea undeva departe. Ochii ei marialbaqtri, plini de lumind curat{, chemau parcX-najutor dep[rtlri de mult apuse. Cu degetele groase,mici qi agile ca niqte cdrndciori ce tocmai se atin-seser[ de grdtar, clogca vigilenti cu privire rea, taxa-toarea, num5ra cu febrilitate banii incasa{i de la cilX-tori. Un dor cumplit de rnun{ii mei de la {ar[, m[apucase!

Sim{eam cu toat[ fiinta cum tramvaiul in carecXl5toream, plrea un cogciug ce traversa cu zgonnotscriqnit de metal oraqul mare, ce-mi pirea un nes-fhrgit cimitir. Era Romf;.nia in care m5 n[scusem gi pecare o respingeam de pe atunci cu toatl fiin{a.Undeva,lAng5 fereastra murdarl, cu privirea atrintitdintr-un trecut qtiut numai de ea, stdtea mf,miica,mama mamei. Ea era rddd.cina. Romdniei din care,m[ niscusem qi pe care o iubeam cu toati fiinfa mea.Zilele au trecut apoi, una dupl alta cu pagi m[runfi,meschini qi newotici de parc[ stdteau la o infinitlcoad5. aqteptAnd cu nesfArqit[ deznddejde s[ vind sipentru ele, suratele lor, ,,zilele mai bune!". in mulietramvaie am urcat de atunci, dar niciodat[ n-am maiindr[znit si scot mica monedl de dou[zeciqicinci de

13

bani ca sd-mi pl[tesc biletul. Frica fat[ de cloqca cea

rea, taxatoarea fusese anulat[ definitiv prin acea

autoritate tainic[, neexplicatd a mdmlicli. Simteamc[ prin gestul acela paradoxal de a nu respecta

,,leg-ea" cu o putere incredibild, rostuise lucrurile ace-

lei lumi ilegitime, intr-o ordine superioard, organicdde la care ea nu fdcea nicio concesie. M[mdica m5-nv[-

[a sX fac ,,blatul"! aga s-ar fi putut traduce in termeniisupraviefuitorului ghetoului in care m{ niscusem.Dar eu simfeam c[ nu era vorba de aga ceva, de oqmeeherie mic[, de evaziunea minim[ ce d[deasatisfac{ie puqcdriagului civil, ci de un refuz fiin[ial,fundamental, organic de a legitima o lume a impos-turii ce sufoca lent qi sigur, respiratia fireasci a

acestei [dri.Dar, intr-o zi, iati am fost inconjura[i in tram-

vai de weo patru perSoane ciudate imbrlcate la fel,ca intr-un fel de uniform[. Pentru copilul din mine,seminau cu niqte insecte mari in c[utare de hran6.Aveau migciri stranii, nefireqti, ce denuntau in tdcereun gAnd ascuns.

Erau controlorii!... Ne prinseserh fXr[ bilet! $itotugi ce ciudat?! F[rd sX schitreze nici cel mai micgest de team5, am vfrzut spre uimirea mea cummlm[ica ii privea cumva de sus, cu o distan[[ aristo-craticd ce umplea spaliul cu aerului unui infinitrespect ce i se datora, incAt am fost martorul unei te-ribile gi neprev[zute risturn[ri de autoritate, care-mil5sase uluitoare impresie c[, de fapt, m[m[ica iiprinsese pe ei asupra unui flagrant! Insectele inuniform[ erau total derutate. Migc[rile lor stranii cugf;nd ascuns se topiserd ca prin minune in forme

L4

umile ce se migcau dezorientate intr-o lume nou[ pecare nu o cunoqteau

Vd. rog sd md urmafi! le-a spus ea uni-formelor uluite, cu acelaqi glas teribil cu care mdavertizase pe mine sd nu mai plltesc.niciodatd lacomunigti.

Insectele s-au supus umile qi,&u coborAt r0ndpe rAnd in urma noastr[ din juclria cea mare, numitdtramvai. Ochii mei de copil uimit vedeau cum, incontrast cu pagii lor servili, mdm[ica pdgea cu o in-credibil[ gi admirabili autoritate feminin[, infigAndparci in asfalt cu tocurile, jaloanele unei demnitd{iindestructibile. $i parci de atunci, fbr[ sd weau, inciuda unei lumi supuse, urmdresc acei pagi, carefhceau si vibreze aerul de frumusefea unei puterinecunoscute.

Bie{ii controlorit ii ved qi acum; p[reau niqteecouri slabe gi r[tdcite tragic intr-o pegter[, ce-qicXutau cu disperare vocea care le niscuse.

in fala noastrX se ridica o clddire bolnavd, de ociudatd singurdtate: Militria!

La intrare, de o parte gi de alta, nemdngAiate denicio boare de vAnt, stdteau suspendate, intr-un golde viat5, cu o distantd tristX intre ele, dou[ steaguri;tricolorul qi un steag rogu, decolorat de ploaie.

Se putea citi de la distantd, cu ochiul liber cd nuse simpatizau deloc intre ele. $i nu qtiu de ce tocmailucrul acesta m-a fHcut sI-mi amintesc pe moment deacea cumplit[ prXpastie de via[[ ce se ridica nemi-loas[, intre lumea ingustd qi captiv[ din fortbreafataxatoarei gi cea plind de taina libert5lii ce se ridicaat0t de puternic din sufletul mXririic[i.

l5