d. Gherasim Text şi context

Text şi contextText şi context

Contextul – complinire semantică a Contextul – complinire semantică a textului.textului.

Criteriile de clasificare a contexteloCriteriile de clasificare a contextelor.r.

Polifuncţionalismul contextelor.Polifuncţionalismul contextelor.

Conotaţiile implicite – afective, Conotaţiile implicite – afective, expresive, estetice – ale contextului.expresive, estetice – ale contextului.


MACROCONTEXT – MACROCONTEXT – în sintaxă şi în sintaxă şi gramatică /teoria textului, gramatică /teoria textului, vecinătate mai largă decât un singur vecinătate mai largă decât un singur cuvânt, precedentă sau următoare cuvânt, precedentă sau următoare în enunţ faţă de un termen luat în în enunţ faţă de un termen luat în considerare; macrocontextul poate fi considerare; macrocontextul poate fi constituit de frază, de paragraf sau constituit de frază, de paragraf sau de întregul enunţ.de întregul enunţ.


MICROCONTEXTMICROCONTEXT – vecinătate – vecinătate imediată a cuvântului luat în imediată a cuvântului luat în considerare, alcătuită din considerare, alcătuită din cuvântul precedent şi cel cuvântul precedent şi cel următor. În teoria stilistică a lui următor. În teoria stilistică a lui M.Riffaterre, microcontextul este M.Riffaterre, microcontextul este constituit din opoziţia constituit din opoziţia contextcontext stilistic/fapt de stil.stilistic/fapt de stil.


CONTEXT LINGVISTICCONTEXT LINGVISTIC – parte a unui enunţ (sau – parte a unui enunţ (sau părţi ale enunţului) care precedă şi/sau urmează părţi ale enunţului) care precedă şi/sau urmează unitatea lingvistică supusă analizei şi care îi unitatea lingvistică supusă analizei şi care îi condiţionează prezenţa, forma sau funcţia. Se condiţionează prezenţa, forma sau funcţia. Se poate vorbi de: context de dreapta, simbolizat poate vorbi de: context de dreapta, simbolizat prin – X, context de stânga, simbolizat prin prin – X, context de stânga, simbolizat prin YY –, –, sau de cadru contextual simbolizat prin X–Y, sau de cadru contextual simbolizat prin X–Y, unde X şi Y sunt vecinătăţile. Limitele contextului unde X şi Y sunt vecinătăţile. Limitele contextului sunt dependente de natura unităţii considerate sunt dependente de natura unităţii considerate (pentru foneme de obicei, silaba; pentru (pentru foneme de obicei, silaba; pentru morfeme, un cuvânt; pentru cuvinte, sintagma morfeme, un cuvânt; pentru cuvinte, sintagma sau propoziţia).sau propoziţia).


CONTEXT EXTRALINGVISTICCONTEXT EXTRALINGVISTIC – – element non-lingvistic care element non-lingvistic care influenţează producerea şi influenţează producerea şi înţelegerea enunţurilor în înţelegerea enunţurilor în procesul comunicativ. Contextul procesul comunicativ. Contextul extralingvistic cunoaşte o extralingvistic cunoaşte o multitudine de forme: fizic, multitudine de forme: fizic, empiric, natural, practic, istoric, empiric, natural, practic, istoric, cultural.cultural.


CONTEXT IDIOMATICCONTEXT IDIOMATIC – – reprezentat de limba în care se reprezentat de limba în care se comunică şi care constituie fondul comunică şi care constituie fondul vorbirii.vorbirii.


CONTEXT DIAGNOSTICCONTEXT DIAGNOSTIC – context lingvistic – context lingvistic în care apariţia unui element este unic în care apariţia unui element este unic determinată, contextul neadmiţând decât determinată, contextul neadmiţând decât ocurenţa unui singur element sau a unei ocurenţa unui singur element sau a unei anumite clase de elemente. Pus în anumite clase de elemente. Pus în circulaţie de Z.Harris în cadrul analizei de circulaţie de Z.Harris în cadrul analizei de tip distribuţional, contextul diagnostic s-a tip distribuţional, contextul diagnostic s-a dovedit extrem de util la încadrarea în dovedit extrem de util la încadrarea în clase morfologice a cuvintelor şi a clase morfologice a cuvintelor şi a formelor cu statut ambiguu.formelor cu statut ambiguu.


CONTEXT COMUNICATIVCONTEXT COMUNICATIV – ansamblu al – ansamblu al factorilor care, dincolo de sensurile de structură factorilor care, dincolo de sensurile de structură lingvistică a enunţurilor, afectează semnificaţia lingvistică a enunţurilor, afectează semnificaţia acestora. Termenul este utilizat îndeosebi în acestora. Termenul este utilizat îndeosebi în cercetările de pragmatică desemnând orice cercetările de pragmatică desemnând orice informaţie de bază care se presupune că e informaţie de bază care se presupune că e împărtăşită de emiţător şi de receptor şi împărtăşită de emiţător şi de receptor şi contribuie la interpretarea unui anumit enunţ contribuie la interpretarea unui anumit enunţ de către receptor. Contextele comunicative de către receptor. Contextele comunicative înglobează o componentă sociologică, una înglobează o componentă sociologică, una psihologică şi una lingvistică.psihologică şi una lingvistică.


CONTEXT SITUAŢIONALCONTEXT SITUAŢIONAL – context – context comunicativ care vizează datele comunicativ care vizează datele situaţiei de comunicare: situaţiei de comunicare: identitatea, rolul şi statutul social identitatea, rolul şi statutul social relativ al interlocutorilor, locul şi relativ al interlocutorilor, locul şi momentul comunicării.momentul comunicării.


CONTEXT SUPOZITIVCONTEXT SUPOZITIV – context – context comunicativ care vizează supoziţii comunicativ care vizează supoziţii despre ceea ce interlocutorii ştiu despre ceea ce interlocutorii ştiu sau consideră de la sine înţeles, sau consideră de la sine înţeles, despre opiniile şi intenţiile lor în despre opiniile şi intenţiile lor în situaţia dată.situaţia dată.


CONTEXT POZIŢIONALCONTEXT POZIŢIONAL – context – context comunicativ care vizează locul comunicativ care vizează locul unde se inserează enunţul unde se inserează enunţul considerat în ansamblul discursiv considerat în ansamblul discursiv din care face parte.din care face parte.

Text şi contextText şi context CONTEXT STILISTICCONTEXT STILISTIC – în accepţia lui M. Riffaterre, – în accepţia lui M. Riffaterre,

factor poziţional în definirea faptului de stil: factor poziţional în definirea faptului de stil: model accidentat de apariţia unui element model accidentat de apariţia unui element nepredictibil. În comunicarea literară scriitorul nepredictibil. În comunicarea literară scriitorul introduce în text o sumă de conotaţii (afective, introduce în text o sumă de conotaţii (afective, expresive, estetice) paralele cu elementele expresive, estetice) paralele cu elementele comunicării normale; de aici rezultă faptul că comunicării normale; de aici rezultă faptul că fiecare element succesiv al unui enunţ depinde fiecare element succesiv al unui enunţ depinde de cele precedente şi poate fi predictat cu o mai de cele precedente şi poate fi predictat cu o mai mică sau mai mare probabilitate. În funcţie de mică sau mai mare probabilitate. În funcţie de poziţia pe care el o ocupă în secvenţă. În poziţia pe care el o ocupă în secvenţă. În concepţia autorului textul nu este un lanţ de concepţia autorului textul nu este un lanţ de fapte de stil, ci un lanţ de opoziţii binare context fapte de stil, ci un lanţ de opoziţii binare context stilistic/ fapt de stil; eficacitatea contrastului stilistic/ fapt de stil; eficacitatea contrastului stilistic este invers proporţională cu gradul de stilistic este invers proporţională cu gradul de predictibilitate al unui element din secvenţă.predictibilitate al unui element din secvenţă.


Ch. Bally face distincţie între Ch. Bally face distincţie între situaţie situaţie – – ansamblul circumstanţelor ansamblul circumstanţelor extraverbale în care se desfăşoară extraverbale în care se desfăşoară discursul sau care sunt cunoscute de discursul sau care sunt cunoscute de către interlocutori – şi către interlocutori – şi context:context: „cuvintele care au fost spuse înainte” „cuvintele care au fost spuse înainte” în acelaşi discurs (sau dialog). în acelaşi discurs (sau dialog).


K. Bühler distinge trei cadre: K. Bühler distinge trei cadre: sinfizic, sinfizic, sinpractic sinpractic şişi sinsemantic.sinsemantic. Primul este un tip particular de cadru fizic Primul este un tip particular de cadru fizic

al doilea corespunde „situaţiei” lui Bally, al doilea corespunde „situaţiei” lui Bally, iar al treilea este cel numit în mod curent iar al treilea este cel numit în mod curent „context” (verbal).„context” (verbal).


W. M. Urban distinge între W. M. Urban distinge între contextul idiomaticcontextul idiomatic („fraza în care („fraza în care apare cuvântul”) şi apare cuvântul”) şi contextul vitalcontextul vital sau sau situaţional, situaţional, care coincide cu care coincide cu „situaţia” lui Bally; în plus, „situaţia” lui Bally; în plus, semnalează semnalează universul de discursuniversul de discurs şi importanţa lui, dar nu-şi importanţa lui, dar nu-ll delimitează clar de contexte.delimitează clar de contexte.


Eugen CoEugen Coşeriu distinge o serie şeriu distinge o serie mult mai amplă de cadre, care mult mai amplă de cadre, care pot fi grupate în patru tipuri: pot fi grupate în patru tipuri:

situaţie, situaţie, regiune, regiune, context context şişi universul de discurs.universul de discurs.


Prin Prin situaţiesituaţie trebuie să înţelegem tot trebuie să înţelegem tot ceea ce face posibil să apară ceea ce face posibil să apară aici aici şi şi acolo, acesta acolo, acesta şi şi acela, acum acela, acum şi şi atunci, atunci, şi şi un individ să fie un individ să fie eu, eu, iar ceilalţi să fie iar ceilalţi să fie tu, tu, el el etc. etc.

SituaţiaSituaţia este, deci, „spaţio-timpul” este, deci, „spaţio-timpul” discursului, ceva care este creat de discursului, ceva care este creat de către discursul însuşi şi ordonat în către discursul însuşi şi ordonat în raport cu subiectul discursului. raport cu subiectul discursului.


Numim Numim regiuneregiune spaţiul între ale cărui spaţiul între ale cărui limite un semn funcţionează în sisteme limite un semn funcţionează în sisteme determinate de semnificaţie. Un astfel determinate de semnificaţie. Un astfel de spaţiu e delimitat, într-un sens, de de spaţiu e delimitat, într-un sens, de tradiţia lingvistică şi, în alt sens, de tradiţia lingvistică şi, în alt sens, de experienţa privitoare la relaţiile experienţa privitoare la relaţiile semnificate. Pot fi distinse trei tipuri de semnificate. Pot fi distinse trei tipuri de „regiune”: „regiune”:

zona, zona, domeniul domeniul şişi mediul.mediul.


Constituie Constituie context al vorbiriicontext al vorbirii toată toată realitatea care înconjoară un semn, un realitatea care înconjoară un semn, un act verbal sau un discurs, ca „ştiinţă” a act verbal sau un discurs, ca „ştiinţă” a interlocutorilor, ca prezenţă fizică şi ca interlocutorilor, ca prezenţă fizică şi ca activitate. Pot fi distinse trei tipuri de activitate. Pot fi distinse trei tipuri de contexte: contexte:

idiomatic, idiomatic, verbal verbal şi şi extraverbal extraverbal (fizic, empiric, natural, (fizic, empiric, natural,

practic, istoric şi cultural).practic, istoric şi cultural).


Prin Prin univers de discursunivers de discurs înţelegem înţelegem sistemul universal de semnificaţii sistemul universal de semnificaţii căruia îi aparţine un discurs (sau căruia îi aparţine un discurs (sau un enunţ) şi care îi determină un enunţ) şi care îi determină validitatea şi sensul. validitatea şi sensul.

d. Gherasim Text şi context

Documents

Transcript of d. Gherasim Text şi context