Descderea CIP a Bibliotecii Na$onale a R.omdnieiBENEDICT, papi XVICuvinn:l lui Dumne2eu. Scripturi - Tradipe - Magistetiu/

Joseph Ratzinger, Papa Benedict al XVIJea; trad.: Lodn Ghiman ; ed.:Silviu Hodig. - Tdrgu-Ldpup :

Gdaxia Gutenberg,2018Bibliogt.ISBN e78-973-1 41 -717 -2

I. Lorin Ghiman (trad)Il. Hodig, Silviu (ed.)

Tidul odginaJ: l{/ort Gottu. Schift- Traditian - Amt

O Verlag Herder Freiburg im Breisgau 2005@ editori Feter HrLinermann gi Thomas SodingO 2018, Galaxia Gutenberg p€ntru vrrsiunea in limba ro-nrrand

www. galaxiagutenbetg.ro

Edituta Galaxia Gutenberg435600 Tdtg"- Ldpug, str. Florilor nr. 11

Mobil: 0723-377 599, 07 3397 9383E-mai-l: cont^ct@g l^xiagutenbeig.roPRINTED IN ROMANIA

Aceasti catte este protelati prin copytight \:roducerea integrali sau parliali, mukipli-catea pdn odce mijloace si sub oriie fomr4 cum ar fi xeroxare4 scanare4 tf:frspurereain fotmat electronic.sau aulio, pmrm la dispozitia publici, inclusiv p,tin intJnet sauprin rcgele de calculatoare, stocarea pernzinenti sau temporarXpe dispozitive sau sistemecu posibilitxea recu;ierdrii iofonnafilot, cu scop comercial sau gratuit, ptrcm gi altcfapte similare sivd4ite firi petidsiunea scrisi a dqinitomtui copyr.ightului reptezinti otldcari

1 l^etslal-ei ru pm'ire ja protecga proprietigii intelectr:ale gi se pedgpiesc perut

ptlsau ovil in cmfomritarc cu legile in vigwr.

Benedict al XVI-leaJoseph.Ratzinger

CuvAntul lui l)umnezeaS rripturd - Tradipie - Magisteriu

Traducere din iimba germand deLorin Ghiman

Galaia Gutenberg20L8

Cuprins

Notd. privind ediEia............ .............7

I. Pdmat, episcopat gi succesiune apostolicd........91. Doctrina creptind despre pimat gi episcopat.............. 1 1

2. Consideragi privind esenla saccesio apostolica

in genere...,. .........2I

3. Raportul pi diferenga dintre succesio papaiis gi succesio

episcopaiis .,........" 31

II. Bseu despre conceptul de tradilie ."......43

SECTIUNEA lxtAt Reveiagie pi transmitere incercare de

anahzd a conceptului de tradigie.... ...."........-43

I. Prezentarca problemei .........,,..............:43

II. Teze privind relaga dintre Revela$e 9i Tradigie.....56

1. Tradigie gi Scripturi. ...,.....................56

2. Sensurile diferite ale Scripturii in Vechiul gi inNoul Testament...........,,,,. .,..,...............59

3. Cristos, Revelagia lui Dumnezeu.... ".............. ....... 62

4. Esenga tradigrei ............65

5. Funcgia exegezei......, .........................73

SnclrUxirR A DOLTA Pentru interpretarea decretuluitridentin cu privire la tradiEie..... ...................77

1. Concepgia pneumatologici a conceptului de tradigie

irr propunerea fundamentoJd a Cardtnalului Cervini.. 77

2. Legdtura dintre tradigie gi viaga bisericeascd indiferite formul,Sri ale discuqiei tridetine....................,... 89

3.Ttadtt;a gi dogma bisericeascS.

4. Sensul decretului tddentin...... ..,..........99

'!

Cuudntwl lai Dumne<eil

III. Conflictul intelpretdrilor Scdpturii. Desprefundamentele gi drumul exegeze i astil2i ................ 1 09

1. Consideragii pteliminare: Situagia gi sarcina actLrale .....109

a) Problema..:.................... ........................109

b) Sarcina.... .........................119

2. Autocritica metodei istorico-critice in cazul paradigmeimetodoiogice a lui Martin Dibelius pi Rudolf Bultnrarn.124

a) Elementele pdncipale ale metodei

gi ptesupozitiile ei................ .......................1,24

b) Originea filc,sofici a metodei .....................,.............. 1 35

3. Elemente fundamentale ale unei noi sinte2e................139

No:rA PRIVIND EDITIA

Articolele adunate ir acest volum au fost publi-cate iniEial in seria ,,Quaestiones disputatae", primul invol 11 (pp. 37-59), al doilea in vol 25 (pp. 25-69) gi al

treilea in vol. L1,7 (pp. 15-aa). Primele doud, aplrute intimpul Conciliului Vatican II (19(11 pi 19(15), dau

seama de activitatea in cadrul acestuia a profesorului

Joseph Ratzinger in calitate de consultant teologic al

arhiepiscopului de Kdln. Al treilea (din 1989) indicd

perspectiva Cardinalului Ratzinger asupra dezvoitdriiteologice gi exegetice a temeior conciliare, din pozigia

sa de prefect al Congregafiei pentru Doctdna Cre-

dinlei.

ImportanEa lor pentru in;elegerea gAndirii viitoru-lui Papn Benedict al XVI-lea gi a influenlei pe care o

exercitd in Biserica Catolicd nu poate fi subliniati in-deajuns. Si fie amintit doar ci cele treivolume indicate

sunt coordoflate de autor (primele dou[ impreuni cu

I(ad Rahner), o dovadi in plus a recunoa$tedi de care

se bucura in cele mai inalte medii teologice. De

Caudntul hi Dumne<fu

fematc t Sunt cufajul de a atzca subiecte foafie con-

troversate gi de a le ttata ln spirit ecumenic, pornindde la convingerea profundi aprezengei vii a Cuvdntu-

lui lui Dumnezeu in Biserici gi de la necesitatea acutd

^std^, ca in toate timpurile, de a regdsi ciile de cu-

noa$tere gi de ttansmitere a adevdrului credinlei

cregtine.

Fiind vorba de texte cu caractef academic, artico-

lele sunt insogite de uh apar^t ctitic voluminos,

aproape o cincime din lntegul cirEii. Pentru a pdstagi a pune in valoare flgomea arntzelot gi a argu.mente-

1or, ediEia romdneascd il preia in totalitate. indreptdrileaparlanivelul tehnicii de citare, pe care arn ciutat sd o

aducem mat aproape de cea obipnuiti ^stdzi"

Inter-venEiile suplimentare (pugine la numir) sunt dedicate

fie unor explicitiri punctuale, fie indicirii unor srrrse

ori informa$ carc ar putea ajuta in,telegerii textului sau

a trimiterilor. Traducerea pasajelor din latind ii

^paryne lui Ctistian $oimugan.

L.G.

I. Pnrmnr, EPrscopar $r

SUCCESIUNE APOSTOLICA

In termenul ,,romarto*catolic", prin care comuni-tatea credinciopilor Episcopului Romei se ridicd dinpunct de vedere statistico-relig;ios deasupra celodalte

,,catolicisme", se afl5 un paradox care d5la rAndu-i ex-

presie unei profunde problernatici teologice.,,Ca.tolic"

irseamnd, la fel precum,,ecumefl.ic", depdpirea futurofgranigelor spagiale, preten;ia de a curprinde intreaga

lume. Devenind czgnlmen pentru tltristianas, aceastd

universalitate a ,,catolic"-ului trebuia sd asigure tocrnai

aceastd depipire a tuturor bisericilor sectare limitatespafal, pi, astfel, in acelagi timp, sd creeze unicitatea

statistico-religioasdr. CAnd, insi, lui mtholicus i se ada-

uga deterrninativul rnmaftrl.\ ace sta nu ascunde doa::

1 Pacian din Batcelona, Ep. 1, 4 (Encbiridion.funtiwn hist. eccl. antir1uae,

coll. C. Kirch,1941, p.627):,,Christianus mihi nomen est, cathoii-cus cognomen." [CreStin ini este namele, catolirprenamele} Catolicismu]apate expJicit c ttdsilturd concretd a adeviratei biserici la Augustin,cf. F. Hofinann, DerKirchenhegrif des hl. Aagu#inus,Mrinchen, 1933;

J. Ratzinger, Volk und Haus Gottes in Awgastins l-ehre aon der krche,Nliinchen, 1954.

{l

I

Cuudntul lai Dil ne<fa

svpdt^rea schismei dintre catolici, c re a. fhcut prima

necesafe o asemenea determinzte; ci seamXrrd gi cu o

teft^ctate a primr:lui ptedicat, dacd acum nelimitarea

spapald" pare lirnitatd prin frxarea asupra unui loc

anurne. ln polaritate a apatteir care se a{Id,,astfel, cele

doud cuvintq rzmanui gi catholicus, este pdnsd in to*td,

greutatea sa rclatladintre unitate pi plenitudine, dintre

primat pi episcopat. Mai int6i, pornind de la funqia sa

statistico-religioasd, indicAnd fenomenul schismei,

formula ),fomano-catolic" acoperd gi ridicinile acestei

schisme, aducdnd la lumind gi acea ingelegere frrnda-

mentaH a unitnfi gi catolicitagii care a separat gi separi

spititele.

Planul conciliar al lui Ioan al XXIIIIea a repus

aceasd problematicd in centrul reflecgiei teologice gi,

dupd decenii de fixate asupra hi mmanus care a.uurmat

Conciliului Vatican I, privepte din nou cu mai multd

atenge celXlalt taler al. baian,tei, catholicus, care se afld, cu

primul intr-o unitate ina-atilt de paradoxald, cd. pnneliminarea unuia celi.lalt n-ar mu fi el insupi. Teologia

este in curs de a rescrie taatatele De episcapo gi De rorcci-

/iis, d.upl, ce a reupit si dea un grad mai mare de clari-

tate tratatului Deprimatw., tnt-o asemenea discugie,la

2 Caincercdir in dfuec$a unei noi cleevoltiri a tratat'lJui,,De epis-copo" trebuie mentionate: K. Rahner, ,,Primat und Episkopat', inStinmen der Zeit 161, (1957 /58) pp.321-336; H. Schauf, ,,De corpore

10 1,1

I. Primat, episcopat gi succesiune apostolici

care cauti sd aducd o modesti contribulie lucrarea de

fa,td despte conceptul de succesiune, ar fLimportant sd

fie evitate falsele probleme gi sd nu se facd, din chesti-

uni neimportante sau, in oice caz, clare, obiectele unei

reflec;ii inutile, ci si aduci in centrul atengiei aceie lr-trebiri cu adevdrat deschise, a cdror investigare ar per-

mite un progres mai mult decAt verbal in cunoapterea

esenlei Bisericii, putAnd aduce gi speran;a unui ajutor

adevdrat cre gtinitdEii dezbinate.

1. Doctrina cregtind despre primat gi

episcopat

Si ne intrebdm, tgadar, mai intAi: Ce stabilegte

docrina Risericii, adicd ce poate qi u:ebuie suslinut, ca

dat, in discugiile inta-catolice gi in controversele teo-

logice ca atarc? Ei bine, ce se stabile$te ca doctrini bi-sericeasci matintin este ci Papei ii revine atrtotrtztea

Chrjsti mystico...", Freiburg 1959, pp. 305-310, 298-301 (redateatezelor lui C. Schrader); I( Hofstetter, ,,Der rcimische Primatsan-spruch im Lichte der Heilsgeschichte",it (Jna Sancta L1. (1956), pp.176-183; O. I{arer, ,,Das kirchiiche Arnt in katholischer Sicht", iniden. 14 (1959), pp. 39J8; F. Amiot -J. Colson, ,,Arl Eveque", inC ath o li cisn e lY pp. 78 1 -820; J. Gewie8 - M. Schmaus - 1( Morsdor{,,Art. Bischofl' , ti LTbK [Irtcikon fir Tbeologie und Kirche] II pp. 491,-

505 cu numeroase date bibliografice. Cf. gi raportul colectiv,,V(/as istein Bischof', in Herder-Kon'egoruden7.12. (1957 /58) pp. i88-194.

Cuudntul lui Durilne<lu

jurisdicgionald ordinard, nemijlocitl, ir sensul adevdtz.

tei autoritiEi episcopale, asupra itttr.S Biserici.: Pri-matr.rl Papei este descris de Conciliul Vatican fl ca

@wtolicas primhtas, iat Scaunul Roman ca sedes alosto-

licd. Consecinta celor spuse pentru domeniul doctri-nei este ci Papei ii revine, ir virtutea funcgiei, infailibi-htatea, astfel lecit deciziile saJe ex catltedra sunt imuta-bfte ex sese gi nu abia prin putere a confirmilniulterioare

a Bisericiis. De aici rezr:Jtd, pentru domeniul hi corn-

munio ca pi pentru ceilai;i stAlpi ai existenEei Bisericii, cd

doar cel care trdie$te in adevdrati, commwn.io cu trupulDomnului, i.e. in Biserica adevdtati", se aflI unit incomuniune cu Papao. Acestor certitudini despre Paplli se adauga o serie de certitudini despre esenfa funcgiei

episcopale. Dacd.,pe de-o parte, scaunulpontifical este

definit drept sedu @wtolica iar primatul sdu ca @ostoli-cas,invets,pentru eprscopi este valabil cd ei,,in Apos-tolorum locum successefl.rnt" fau urmat la conducere

3 D[enzinger] 1827, 1831.4 D 1832,1836.s D 1839.6 Cele doui, ,,commu:nio " gi ,,doctrini" sunt puse fatd in faEi expli-cit in D 7827: ,,...ita ut, custodita cum Romano Pontifice tam com-munionis quam eiusdem fidei ptofessionis unitate, Ecclesia Christisit unus grex sub uno summo pastore." [astfel inc6.t, pdstrind cupontiful toman unitatea de comuniune gi mirturiskea aceleiapi cre-dinte, Bisetica iui Cristos si fie o singuti turmi sub un singur pds-torl.

12 t3

I. Primat, episcopat 5i succesiune apostolicl

in locul apostolilor] 7; dacdPapei ii revine putere epis-

copali ordinard in intreaga Biserici, gi, astfel, M puteapdre impresia cd episcopi ar fr doar organe execu-

tive ale Papei, se clarific5, pe de aki, parte, cd ei sunt

,,^gezaF.de SfAntul Spirit"a, c[ sunt,,cu drept divin"s *nu cu drept papal, gi nu pot fi revocagi de Papi, penrruci suntin aceeagi mdsuri ca gi ei lnsugi o parte a stnrc-

turii date de Dumnezeu Bisericii. De curind, DomOlivier Rousseau a readus in atenEie teologilor un do-cument prea multl vreme uitag pe carciTprivegte, cu

dreptate, ca fiind un comentariu autentic la ConciliulVatican I - care poate fi considerat un fel de reluare a

doctrinei ri.mase ca I)e episcopo, o extrem de impor-tantd completare care abiaea dezvdluie sensul intreg al

pronungirilor conciliare. Este vorba de ,,Collektiv-Erkldrung des Deutschen Episkopates, betreffend die

Circular-Depesche des Deutschen Reichskanzlers

hinsichdich der kiinftigen Papstwahl{ lClarificare co-lectivi a EpiscopatLrlui German privind depega circu-Lard, a Cancelarului Imperial German cu privire la vii-to^re alegere a Papel'l din anul 1.875, czrre primea

1D 1,828.s lbidem.e CIC [Codex laris CanoniciJ can. 329 $1.

Cuuintul lui I) llmne<eil

confirmarea fennd, gi frrd" tezerve a lui Pius al lX-learo.

R.ousseau rcz:umd, cuprifisul acestui important text inurmitoarele $apte puncte:

1.. ,Papznu poate si reclame pentru sine dreptu-rile episcopale sau sd substituie autoritatea episcopald

cu a sa;

2. jurisdicfa episcopaii nu provine din jurisdicgia

papald;

3. Conciiir:l Vatican I nu a pus in r-:'inz Papei in-tte g

^utoflt^te episcopalS;

4. el nu a trecut, in princrpru, in iocul oricdrui epis-

copi

5. conform canoanelot, el nu poate sd se ageze inlocul episcopului;

6. episcopii n-au devenit instrumente ale Papei;

7. conform canoanelor ei nu sunt slujitori ai unui

suveran str;in."11

i0 O. Rousseau, ,,Ltvrzie valeut de l'Episcopat dans I'Eglise d'apresd'importants documents de L 87 5", in I re ni kon 29 (19 5 6) pp. 1 2 1 -1 50;o parte-irnponantd a acestui articol se gisegte in traducere germandin(Jna Santta 12 (1957) pp.219-228;Iapp.221-224 gi texnri integralal ,,ClaAficdttt colective", care se gisegte acum gi in Neuner - Roos,Regensbutg , 1958, n. 388a. Rousseau atitase cu dteptate ci estevorba de un text care ar ffebui sd-pi giseasci iocul gi in Denzinger.lltTraducetea getman6 a lui Rousseau drspd, Una 5'anrta,idem,p.227.Tot acolo se trimite irr nota 6 7z c: fiate de pozitie asemdndtoare a

Cardinalului van Roey; Ia p.224 nota 4 o clariftcate corespunzitoarea episcopilot englezi gi a Cardinalului Dechamps. 77x/e der patimaligenp@ttlirhe n B etttitigu ag p " 225 sq (cf. 9i Neuner - Roas, op. cit.).

14 15

I. Primat, episcopat 9i succesiune apostolicrl

Dacd rehr.dm in aceasti luminl afirmattile Conci-

liului Vatican I despre primatul p^pil, nu se poate con-

testa cd ele apar mult mai profunde gi cu mult mai puEin

simple decit lasd de ingeles manualele de teoiogie. E1e

sunt str5bdtute de aceeaFj dialecticX c.are caractenze zd

gi celelalte afinna,tii ale acestui conciliu, vorbind adesea

simplificaq insd ln reahtate, totu$L su{prinzitor de

rruarrt?t. H. U. von Balthasar a subliniat caracterul dia-

lectic al primei p^W ^

prevederilor acestuia indicindfaptLrl ci a.cest conciliu nu a definit deloc existenla unei

cunoa$tefi natufale a lui Dumnezer:l, cd, dimpotrivi,a{irmagiile sale in aceasti chestiune sunt strdb[tute de o

dialecticd sublim4 in mdsura in care acelei certo cognosd

posse n unei secgiuni i se aldturi in alta o stipuiare expli-

citd a absenEetunetfmra miitudo, c re ar fr accestbild tu-

tumroamenlor cu o u$oare sffdduin!5 pi firi amestecui

erorii, rezultind astfel urmitoarea schemd:

Hwmana ratio per se irt prcsenti gmeri.r hutaani canditione

lRaliwnea wnand in sinef [in prerynta condilie a genwhi unanfCerto caguovere polest

[Poate clmoa$te

cu cerritudinel

frrnan certitudinem reuvktio tribuitomnibus hominihus expedite et nalla ad-

mix"to ennrdz.

ftevelaya le dd tuturor oameniloro certihrdine siguri in mod direct gi

fird amestecul niciunei gre$eli]

12 D L785 sq.; cf I-L U. v. Balthasar, Karl Ba*h, Kokr, 1951 p. 31 8,in special pp.314-335.

,i

t,

Cuu,Lntul lui Dilnne?elt

Acest certlap^rea;F darinacelagi timp sub semnulIut sic Si non; conciliul nu dd o formuli. simpld a$a cumcautd (cu dreptate) sd. o facd, teologul de frecarc datd.,

ci este evident de pirere cI nu poate aduce ia expresie

lntegul conEinut decdt in unitatea dialecticd alw Sic Ai

Non. Aceeaqi dialectici este vizibili, insX, pi in urmi-to^tea secgiune despre recognoscibthatea revelafeiprin semn. Aici certo este depdgit chiar pnn certisime gi

problema este incd gi mai tare ascugitd prin aceea cd"

purtitorul acestor certitudini nu este abstracta ,,hu-mana ratio per se", ci ra;iunea concretd a omuluiobipnuig in ia;a gi experien \a sa facttce. lnsi acestui

Sicintditi se opune un intlrit Non cAndeste subliniat,in acelagi timp, ci o asemenea cunoa$tere este ),supu-nere liberi" cdxuia omul i se poate opune sau sus-

fragel3. Cnnciliul rilmdne pi aici in siujba inuegului rea-

litdfii, care nu se lasi adus la expresie decdr in opoziyadialectici a doui giruri de afuma$ frecare in sine ina-decvate. Regindind acum in lumina,,Clarificdrilor co-lective" ale episcopilor aliniad adesea trecut cuupurin;'i cu vederea,,De R. Pontificis et episcoponrrnjurisdictione" (I) 1828), se observd ci doctrina despre

primat poarti ln sine aceeagi dialectici. care marcheazd.

13 D 7790: ,,... signa sunt certissima et omniurn intelligentiaeaccommodata" [... semnele sunt cit se poate de sigure gi pe tisuraingelegerii tuturotl. Pentru retistere p o r se D 17 91.

't

16 17

I. Primat, episcopat gi succesiune apostolici

conceptele conciliare de revelaie gi credin,td.. $i aici se

afld,incele din urmiin opozilie doud giruride afirmagii

care nu pot fi pur pi simplu suprapllse pi care doar inaceastd marierd, ingdduie exprimarea mai potrivitd a

unei realitaEi care nu este uniliniari. Biserica na apare

- pentfl] a vorbi cu I leribert Schauf - ca un cerc cuun sinpJur centru, ci ca o .ltpun cu doud focare - primat

,ri episcopatla; sau, exprimat ln termenii istoriei dogma-

tice: in infruntarea multisecularl a conciliarismului

episcopal pe de o pafte gi a papalismului pe de alta,

Vatican I nu este absolut deloc o victorie a celui dinurm'i, a$a cum poate sd li se pari multor observatori

superficiali. Pentru papalismul clasic al Evului Mediueste valabili,,culminar ea ie:arhicd, a prezbitetatr:lui inepiscopat, i.e. supremaga jurisdicionali a episcopu-

7u1" ca,,mdsufi regulatoare a Bisericii"; el se bazeazd,

pe faptnl cd,,Papt nu este capabil pur factic sI pdsto-

reasci togi credinciopii"; Papa poate, corespunzdtor,

,,sd ingrideasci gi s6limiteze, respectiv si revoce ori-cAnd

^)torrtate jurisdicgionaH a episcopului"rs.

14 Op. dt. (vezi nota 2) p.3A7.15 Aceasta este pozigia unuia dintre cei dintdi papaligti, Herveus Na-talis; citateie din: L. Hcidl, De iwridictione. Ein unueffintlithterTraktatdes Herueus Natal* O.P. (t 1323) iiber die Krcbmgeawh,Mrinchen, 1959

S{itteilungen des Cl-rabmann-Instituts, editate de M. Schmaus, Hefl2). - Cu prir.ite la inceputurile papalismului, J. Rauinget, ,,DerEinfluB des Bettelotdensstreites auf die Entwicklung der Lehre vom

l1

Ijfl

!

{

Caaintul lai Dumne<eu

Conciliul Vatican I este o condamn ^re ^

papallsrnului

la fel cum este o condamnare a episcopalismului. Ca-

ractenzezzd., in esengi, ambele doctrine ca fiind false gi,

in lumina ultimelor reflecgii teologice gi politice, pune

in locul soluEiilor uniliniare dialectica realitdgi date de

la Cristos, care igi confirmd supurierea faEd de adevdr

tocmai in tespingerea unei formule unitare care

mulfumegte inlelegerea. Faptul cd dupd. Vatican I nu

doar episcopalismul, ci gi papalismul trebuie si fieconsiderate doctrine condamnabile este un fapt care

tebuie sd iie imprimat mult mai mult in congtiinEa

ctegtindtdtii decAt s-a petrecut pAnd acrun. Nu ia partea

nici uneia gi nici alteia din cele doud putemice curente

in confrirntarcalot istoricd., it cteeazd o noui ponyecare fonnuleazd. dtncolo de toati puterea de in,telegere

umand, catacterul aparte al Bisericii, care nu este la bu-

nul plac al omului, ci vine, in ultiml instanfd, din Cu-

vinnrl lui Dumnezeu.

tntrebarea despre ce stabilepte doctrina ne-a adus

de la sine in mijioculproblematiciiprivind tocmai ceea

ce e stabilig gi a fhcut evidente gi limitele acesteia. Epis-

copatlil pi primatul sunt, conform credingei catolice,

pipsdichen Universalpdmat" in Theokgie in Cwrhichte und Cegenwart

(Schmaus-Festschtift), editat de J. Auer - H. Volk, Mrinchen, 1957,

pp. 697J24; mai multe despre istoria problemei F. Cayt€, Patrologe

et bistoire de la tbr4ologie II, Paris, 1955, pp. 620 sqq., 681-696.

1B 1.9

,I. Primat, episcopat gi succesiune apostolicd

prerechizite ale Bisericii; deci pentru teologul catolic

nu poate fi r..orba de a o opune pe una celeilalte, ci el

poate doar si caute si i"t t"ugu mai profund relaEia iorvie, gi sd slujeascd astfel, cu gAndirea sa, implinidi si-vArpindu-se prin oameni) c te este forma umani me-

reu frAnti a datr-rlui pi oferitului divin. K. Rahner a c5-

utat si descrie aceastd rela;ie mai indeaproape princonceptul de communiol6. Aceasta este pi rdmine ffifi,indoiaH incercarea centali; intrucit Biserica este con-form celei mai intime fiinge a sa communio, comunitate

cu gi in trupul Domnuluitz. Considerarea fapnrlui ciBiserica CuvAntului devenit om este totugi gi Bisedcia CuvAntului pi nu doar a sacrarnefltr-rlui conduce la unaspect complementat: s ctamentul p CuvAntul sunt

rr'H. Schauf idem se exprimi critic in aceastd privingd; propria sa

Lrtopunere de rezolvare porne$te de la ideea biblicn a mulritidiniirnirtutisitorilor, deci se sprijinn mai mult pe o teologie a Cuvdntului$i se afli astfel in linia celor pe care incercim l;i le spunem aici. insdt$ dori si mentin, impotrica lui Schaut cd pe lAngd aceastd dlrecgie(ba chiar inainte) dezvoltatea chestiunii din conceptul de com-rrunio este posibiid gi indreptdEiti; este vorba de doui aspecte co-rcspunzAnd structurii duble a Bisercii ca sacfamefit gi Cuvint carenu se exclud, ci se completeazd.ti M.-J. Le Guillou, O.P., ,,Egiise et communion. Essai d'eccl6sio-lr rgie c<rmpar6e", in Istina 6 (1 959) pp. 33-52 cu bogate trimiterjlribliogafice. In perspectir.d istoricd: W' Eierq Abendmahl untl Kir-, henqeweinschaf in der alten Kirche haupttticblicb des O.rtens, Bedin, 1954;f . Ratzinger, Volk und Haws Gottes in Auguiliw L*hre uan der Kirclte,Miinchen, 1954.