CURSUL 2 - din 12.10.2009

Lector Univ. Dr. BUDACIA LUCIAN C-TIN GABRIEL

CURSUL 2 – din 12.10.2009

- 1 -

CURSUL 2

Măsurare şi raportare

prin

SITUAŢIILE FINANCIARE

SITUAŢIILE FINANCIARE

Fiecare entitate (firmă / societate comercială), la un anumit moment dat, trebuie

apreciată prin intermediul poziţiei sale financiare şi a performanţei sale. Aceste

informaţii se regăsesc, pentru orice societate comercială, în situaţiile ei financiare. Cei

care au nevoie de aceste informaţii din situaţiile financiare ale unei firme pot fi: acţionarii

firmei, statul, furnizori, clienţi, alte firme concurente etc.

Situaţiile financiare sunt întocmite în scopul redării unei „fotografii” a poziţiei

financiare şi a performanţei unei firme, la un anumit moment dat. Această fotografie a

firmei, adică această imagine a situaţiei unei firme, privind starea ei financiară şi

performanţa sa, se observă foarte uşor şi foarte clar, citind situaţiile financiare ale firmei

respective.

Situaţiile financiare ale unei firme se compun din următoarele documente

contabile:

1. Bilanţul;

2. Contul de profit şi pierdere;

3. Situaţia modificărilor capitalului propriu;

4. Situaţia fluxurilor de trezorerie;

5. Notele explicative la situaţiile financiare anuale.

Bilanţul – ne prezintă bogăţia acumulată de o societate comercială la sfârşitul

unei perioade (de obicei sfârşitul anului)

Contul de profit şi pierdere – ne prezintă ce profit / pierdere a generat o

societate comercială la finele unei perioade

Situaţia modificărilor capitalului propriu – ne prezintă toate variaţiile /

modificările capitalului propriu ale unei societăţi comerciale, inclusiv tranzacţiile cu

proprietarii

Situaţia fluxurilor de trezorerie – ne prezintă mişcările de numerar dintr-o

anumită perioadă

Notele explicative la situaţiile financiare anuale – ne prezintă informaţii

privind politicile contabile specifice selecţionate de întreprindere pentru întocmirea

situaţiilor financiare şi orice alte informaţii suplimentare care nu sunt cuprinse în celelalte

documente ale situaţiilor financiare, dar care sunt necesare pentru a oferi o imagine fidelă

a poziţiei financiare, performanţelor şi modificărilor poziţiei financiare a întreprinderii

raportoare.


CURSUL 2 – din 12.10.2009

- 2 -

În continuare, vom vedea prezentarea pe larg a primelor 2 componente ale

situaţiilor financiare, în speţă Bilanţul şi Contul de profit şi pierdere ale unei firme,

urmând ca celelalte 3 documente, ca componente ale situaţiilor financiare, să le găsiţi

prezentate la o altă lecţie următoare, privind prezentarea detaliată a tuturor documentelor

contabile ale unei firme.

1. Bilanţul – model privind dubla reprezentare a patrimoniului

Bilanţul contabil reflectă poziţia financiară a întreprinderii la un moment dat, de

regulă la sfârşitul exerciţiului financiar. Exerciţiul financiar începe la 1 ianuarie şi se

încheie la 31 decembrie, cu excepţia primului an de activitate, când acesta începe însă la

data înfiinţării (înmatriculării) entităţii economice şi se încheie tot la 31 decembrie.

Reglementările din România definesc BILANŢUL astfel: documentul contabil de

sinteză prin care se prezintă elementele de Activ, Datorii şi Capitaluri proprii ale

entităţii (societăţii comerciale) la încheierea exerciţiului financiar, precum şi celelalte

situaţii prevăzute de cadrul legislativ.

Altfel spus, bilanţul este un procedeu al metodei contabilităţii prin care se

prezintă detaliat patrimoniul sub dubla sa reprezentare şi situaţia economică a unei firme.

Deci, elementele Bilanţului sunt: Activele, Capitalurile proprii şi Datoriile.

Activele reprezintă resurse controlate de entitate, ca rezultat al unor evenimente

trecute, de la care se aşteaptă să genereze beneficii economice viitoare şi al căror cost

poate fi evaluat în mod credibil.

Încercările de definire a Capitalurilor proprii pornesc de la două puncte de

vedere relative la acestea. Astfel, într-o manieră generală, acestea pot fi definite în două

abordări:

a) din punct de vedere al entităţii (al firmei);

b) din punct de vedere al acţionarilor sau al asociaţilor.

Dar Atenţie!!!

a) Din punctul de vedere al entităţii (al firmei), Capitalurile proprii reprezintă

obligaţiile / datoriile firmei faţă de acţionarii sau asociaţii săi.

b) Din punctul de vedere al acţionarilor sau al asociaţilor, Capitalurile proprii

definesc mărimea drepturilor de proprietate ale acestora în firmă. În acelaşi sens este

formulată şi definiţia dată de Cadrul general al IASB şi reglementările contabile

româneşti, potrivit cărora, Capitalul propriu reprezintă „interesul rezidual al acţionarilor

în activele unei entităţi după deducerea tuturor datoriilor sale”.

Altfel spus, Capitalurile proprii reprezintă mărimea Activelor exprimată valoric,

care ar putea fi distribuită proprietarilor, după deducerea tuturor datoriilor sale. Desigur

că o situaţie ideală este cea în care interesul rezidual sau Capitalurile proprii să fie

întotdeauna egal valoric cu Totalul Activele firmei. Faptul în sine este imposibil în

practică, întrucât desfăşurarea propriei activităţi reclamă, fie şi pentru perioade scurte de

timp, existenţa Datoriilor.

Totul în Contabilitate se gândeşte din punctul de vedere al FIRMEI.


CURSUL 2 – din 12.10.2009

- 3 -

Datoriile reprezintă obligaţii actuale ale entităţii, provenite din evenimente

trecute, prin decontarea cărora se aşteaptă să rezulte o ieşire de resurse care

încorporează beneficii economice viitoare.

MODELE de bază ale BILANŢULUI prezentate de literatura şi practica mondială sunt:

A. Formatul orizontal - sub formă de tabel cu două coloane;

Acest format este fundamentat pe baza ecuaţiei de bază a contabilităţii:

Sau altfel exprimată relaţia de mai sus:

ACTIV = CAPITALURI Sau:

ACTIV = CAPITALURI PROPRII + CAPITALURI ÎMPRUMUTATE

Cunoscându-se că noţiunea de Capitaluri împrumutate se regăseşte în

contabilitate şi sub noţiunea de Datorii (faţă de terţi), ecuaţia de mai sus o putem

exprima şi astfel:

* Într-o viziune personală – facultativă pentru studiul studenţilor, iată cum văd eu

exprimată ecuaţia patrimonială de mai sus ACTIV = PASIV:

Prin Capitaluri proprii ale firmei se înţelege în contabilitate Datorii ale firmei

faţă de acţionari.

Deci ecuaţia de mai sus poate fi privită şi astfel:

ACTIV = DATORII faţă de acţionari + DATORII faţă de terţi

Sau:

Adică:

Adică:

ACTIV = PASIV

ACTIV = DATORII totale

ACTIV (ceea ce posed) = CAPITALURI (cui datorez)

ACTIV = CAPITALURI PROPRII + DATORII (faţă de terţi)

AVERE = DATORII


CURSUL 2 – din 12.10.2009

- 4 -

Prezentarea Bilanţului contabil – format orizontal:

ACTIV PASIV

A. Active imobilizate

I. Imobilizări necorporale

II. Imobilizări corporale

III. Imobilizări financiare

B. Active circulante

I. Stocuri

II. Creanţe

III. Investiţii financiare pe termen scurt

IV. Casa şi conturi la bănci

C. Cheltuieli în avans

A. Capital şi rezerve

I. Capitalul subscris (vărsat / nevărsat)

II. Prime de capital

III. Rezerve din reevaluare

IV. Rezerve

V. Rezultatul reportat (profit sau pierdere)

VI. Rezultatul exerciţiului financiar

(profit sau pierdere)

B. Provizioane

C. Datorii

I. Împrumuturi şi datorii asimilate

II. Datorii comerciale

III. Alte datorii

D. Venituri în avans

1. Venituri în avans

2. Subvenţii pentru investiţii

Total ACTIV = Total PASIV


CURSUL 2 – din 12.10.2009

- 5 -

B. Formatul vertical - sub formă de listă, aşa cum este prezentat şi în România.

Acest format este fundamentat pe baza aceleiaşi ecuaţii de bază a contabilităţii,

dar privită astfel:

Obs.: De asemenea, prin noţiunea de Capitaluri proprii, în contabilitate, se mai

vehiculează şi noţiunea similară de Situaţie netă.

Prezentarea Bilanţului contabil – format listă:

Elemente

A. Active imobilizate

I. Imobilizări necorporale

II. Imobilizări corporale

III. Imobilizări financiare

B. Active circulante

I. Stocuri

II. Creanţe

III. Investiţii financiare pe termen scurt

IV. Casa şi conturi la bănci

C. Cheltuieli în avans

D. Datorii ce trebuie plătite într-o perioadă mai mică de 1 an

E. Active circulante nete, respectiv datorii curente nete

F. Total active minus datorii curente (A + E)

G. Datorii ce trebuie plătite într-o perioadă mai mare de 1 an

H. Provizioane

I. Venituri în avans

1. Venituri în avans

2. Subvenţii pentru investiţii

J. Capital şi rezerve

I. Capitalul subscris (vărsat / nevărsat)

II. Prime de capital

III. Rezerve din reevaluare

IV. Rezerve

V. Rezultatul reportat (profit sau pierdere)

VI. Rezultatul exerciţiului financiar (profit sau pierdere)

ACTIV – DATORII (faţă de terţi) = CAPITALURI PROPRII


CURSUL 2 – din 12.10.2009

- 6 -

Funcţiile Bilanţului:

1. Funcţia de reflectare şi generalizare a informaţiilor contabile

În bilanţ, datele preluate din conturi se grupează şi se sistematizează după anumite

criterii, obţinându-se o centralizare şi generalizare a informaţiilor atât la nivel de entitate,

cât şi la nivelul tuturor treptelor organizatorice ale economiei naţionale.

2. Funcţia de informare

Bilanţul contabil asigură culegerea, înregistrarea, prelucrarea şi generalizarea

informaţiilor contabile, care sunt necesare atât factorilor de decizie din entitate, cât şi

altor persoane fizice şi juridice interesate, cum ar fi: acţionari (sau asociaţi), salariaţi,

staul sub diversele lui forme, instituţii bancare, creditori, furnizori, clienţi.

3. Funcţia de analiză şi control

Pe baza informaţiilor din bilanţ se determină anumiţi indicatori economico –

financiari, prin intermediul cărora se poate stabili un diagnostic al situaţiilor financiare şi

a rentabilităţii entităţii.

Cele 2 mari ecuaţii ale contabilităţii

În contabilitate sunt doar 2 mari ecuaţii de bază:

1. Prima ecuaţie:

unde: A = Activul unei firme (cuprinde toate elementele de Activ)

P = Pasivul unei firme (cuprinde toate elementele de Pasiv)

Poate fi întâlnită sub 3 denumiri:

- ecuaţia bilanţieră sau

- ecuaţia dublei reprezentări sau

- ecuaţia patrimonială

În contabilitate, toate elementele de Activ şi Pasiv poartă denumirea de CONTURI. De aici şi

denumirea de CONTABILITATE: de la faptul că în acest domeniu se lucrează cu conturi, adică cu

aceste elemente de Activ şi Pasiv.

* Într-o viziune personală – facultativă pentru studiul studenţilor:

Toate CONTURILE de ACTIV se împart în 3 mari categorii:

BANI (banii din casierie şi banii din contul bancar)

BUNURI (mǎrfuri, maşini, utilaje, terenuri, etc.) → DREPTURI

CREANŢE (faţǎ de clienţi etc.) (de proprietate şi de creanţă)

am de luat am de dat

creanţă ≠ datorie

A = P


CURSUL 2 – din 12.10.2009

- 7 -

* Tot într-o viziune personală – facultativă pentru studiul studenţilor:

Toate CONTURILE de PASIV sunt numai:

DATORII - ce pot fi însă de 2 feluri:

(Capitaluri proprii)

● DATORII interne – datorii ale firmei faţǎ de acţionari. Ex: Capitalul social, Profitul,

Rezervele etc.

(Datorii)

● DATORII externe – datorii ale firmei faţǎ de terţi, adicǎ faţǎ de oricare alte persoane fizice

sau juridice din afara firmei. Ex: datorii faţǎ de furnizori, datorii faţǎ

de bǎnci, datorii faţǎ de Stat etc.


→ A = P

DEFINIŢII:

Terţii reprezintă toate persoanele fizice şi juridice cu care o firmă intră în contact.

Persoane fizice sunt toţi oamenii unei ţări, ca simpli cetăţeni.

Persoane juridice sunt toate firmele, sub diversele lor forme.

2. A doua ecuaţie

unde: D = Debit

C = Credit

Această ecuaţie D=C este întâlnită sub denumirea de: ecuaţia dublei înregistrări.

Ea va fi studiată ulterior, la lecţia FORMULA CONTABILǍ.

Atenţie! A nu se confunda cu ecuaţia dublei reprezentări (A = P).

D = C

Toate conturile de PASIV → sunt doar niste DENUMIRI ale conturilor din ACTIV


CURSUL 2 – din 12.10.2009

- 8 -

Adică, atunci când într-o problemă se spune că „se cumpără”, „se vinde” etc., înseamnă că

„eu cumpăr”, „eu vând” etc., adică „firma mea cumpără”, „firma mea vinde” etc.


Ca o CONCLUZIE:

(adică tot ce are o firmă ca AVERE în Activ … se vede în Pasiv ca o DATORIE a acelei firme faţă de acţionari sau terţi)

Totul în contabilitate se gândeşte d.p.d.v. al FIRMEI noastre !!!

A = P

AVERE = DATORII


CURSUL 2 – din 12.10.2009

- 9 -

Aspecte privind CUMPǍRAREA şi VÂNZAREA de bunuri

CUMPĂRAREA

fluxul 1 (doar iau marfa, fără să plătesc) ) fluxul 1 (doar dau marfa, fără să încasez)

fluxul 2 (plătesc banii) fluxul 2 (încasez banii)

VÂNZAREA

▪ la CUMPĂRARE avem:

fluxul 1: cumpărarea (iau marfa de la Furnizorul X, dar fără să plătesc banii către acesta) → Ex: „Se achiziţionează / cumpără …”

fluxul 2: plata (plătesc banii către Furnizorul X) → Ex: „Se plăteşte …”

▪ la VÂNZARE avem:

fluxul 1: vânzarea (dau marfa către Clientul Y, dar fără să încasez banii de la acesta) → Ex: „Se vinde …”

fluxul 2: încasarea (încasez banii de la Clientul Y) → Ex: „Se încasează …”

Furnizori Clienţi Firma

noastră

CURSUL 2 - din 12.10.2009

Documents

Transcript of CURSUL 2 - din 12.10.2009