Cursul 1 - Riscul Microbiologic

1

Riscurile microbiologice pentru industria alimentară

2

Care sunt microorganismele:Bacterii, micoplasme, rickettsi, chlamydiiCiuperci (miceţi, levuri) Virusuri, prioni

Care sunt rezervoarele/gazde curol de vectori, vehiculatori:Insecte, rozătoare, păsări, lilieci, animale refractare, oameni

Căile de pătrundere în oranism:Căi naturale: bucală, nazală, conjunctivală, genitalăCăi accidentale: plăgi cutanate sau pe mucoase

Unde se găsesc:aer, apă, sol, alimente, furaje,condimente, obiecte, utilaje etc.

Cum se transmit:Direct: orizontal şi verticalIndirect: prin surse secundare şi vectori sau vehiculatori

Prin ce mecanisme acţionează:Virulenţă (multiplicare masivă)Toxicitate (endotoxine, exotoxine)Procese de alterare

Ce reprezintă riscul microbiologic :

3

Cum se combat:Dezinfecţie, pentru microorganismeDezinsecţie, pentru insecteDeratizare, pentru rozătoare

Recomandari bibliografieGhiduri Naţionale de Bune Practici - Industria de morărit- Produse culinare- Panificaţie- Patiserie cofetărie- Analiza riscurilor consumului necontrolat al cărnurilor- Ghid de bune practici de igienă şi producţie pentru sectorul de procesare a cărnii- Igiena, Calitatea şi Tehnologia Alimentelor, vol. I Carnea- HACCP – Analiza riscurilor. Puncte critice de control- Epidemiologie veterinară generală

BioterorismulMicroorganisme implicateAspecte epidemiologie

Unde există riscuri:Fermele de animaleUnităţi de industria cărniiUnităţi de industria lapteluiUnităţi de produs sucuri, bere etc.Unităţi de morărit şi panificaţieUnităţi de patiserie şi cofetărie

4

Notă

• Ghidurile de bune practici pentru siguranţa alimentelor sunt instrumente utile, de mare importanţă pentru operatorii din industria alimentară care îi ajută să respecte regulile de igienă a alimentelor în toate etapele lanţului alimentar.

• Calitatea şi siguranţa alimentelor sunt un drept al consumatorilor, cu efecte directe asupra calităţii vieţii, iar problematica axată pe aceste deziderate se află în centrul atenţiei organismelor constituite pentru apărarea intereselor consumatorilor.

5

Noţiuni de risc microbiologic

Cursul 1

6

Riscurile microbiologice• Cele mai multe cauze raportate ale îmbolnavirilor datorate

alimentelor sunt de origine microbiologică. • Microbii sunt prezenţi pretutindeni și pot pătrunde în lanţul

alimentar în orice punct. • Sistemele de asigurare a calităţii sunt concepute în scopul

reducerii la minim a riscului contaminării microbiologice. • Majoritatea alimentelor nu sunt sterile, iar dacă nu sunt

menţinute corespunzător, apare riscul degradării și sunt ușor expuse contaminării.

• La contaminarea biologică cu bacterii, fungii, virusi sau paraziţi, alimentele prezintă în cele mai multe cazuri modificări ușor de identificat : modificări organoleptice (miros, aspect, gust).

7

Noţiune de risc și pericol (1)

• Riscul este definit ca o probabilitate sau ca o posibilitate de apariţie a unui efect indezirabil.

• Termenul de risc este frecvent definit astfel incât, să includă elemente de probabilitate, cât și de impact, dar poate fi folosit pentru a desemna doar probabilitatea.

• Alături de cuvântul risc se mai foloseste un alt termen de bază atunci când este vorba despre Analiza Riscurilor și Punctele Critice de Control și sistemele de evaluare a riscului și anume termenul pericol.

8

Noţiune de pericol (2)

• Pericolul este definit ca o situaţie, o întâmplare care pune sau poate pune în primejdie existenţa, integritatea cuiva sau a ceva.

• Situaţie concretă, reală și actuală, căreia îi lipsește doar prilejul declanșator pentru a produce un accident în orice moment.

• Cele 10 pericole alimentare: prăjelile de orice fel; mâncărurile în aer liber (târguri, bâlciuri, carnavaluri etc.); mâncăruri servite pe stradă; mâncăruri hipercalorice; burgerii; aperitivele foarte bogate, prăjiturile dulci, dulci; băuturi hipercalorice etc.

• Pericol estival: toxiinfecţiile alimentare.

Noţiunea de risc și pericol (2)

• Risc. Probabilitatea ca un element nedorit să se realizeze cu o anumită gravitate în condiţii date de utilizare și/sau expunere.

• Pericol. Proprietatea sau capacitatea intrinsecă prin care un element (materii, materiale, tehnologii etc.), este susceptibil să conducă la materializarea unui eveniment nedorit.

• Vătămare. Consecinţe ale materializării riscurilor.

10

Importanţa epidemiologică a riscului în alimentaţie (1)

• Riscul poate fi definit prin totalitatea factorilor din mediul ambiant, fizici, chimici și biologici, care, ajunși în alimente, pot să determine îmbolnăviri la oameni sau animale în urma consumului.

• Prin populaţie, în sens epidemiologic, se înţelege atât populaţiile de oameni și de animale, care alcătuiesc un tot, acceptându-se ideea că prin cuvântul “demos” care înseamnă “populaţie”, se definește în aceeași măsură, atât populaţiile umane cât și de animale.

11

Importanţa epidemiologică a riscului în alimentaţie (2)

• Din punct de vedere epidemiologic, se precizează că cele două tipuri de populaţii (umane și animale) realizează o singură unitate ecologică.

• În consecinţă factorii de risc prezintă importanţă pentru ambele tipuri de populaţii mai ales, că micro-organismele au o permanentă circulaţie între indivizii ce alcătuiesc populaţiile respective și mediu, îndeosebi cu consumul de alimente.

• În acest sens la nivel mondial este acceptat conceptul “One World, One Medicine, One Health,

12

One World, One Medicine, One Health

• Conceptul One World, One Medecine, One Health este o strategie la nivel mondial care urmărește unirea medicinei umane cu medicina veterinară.

• Aceasta presupune o extindere a colaborării interna-ţionale sub toate aspectele, având ca obiectiv principal, aspectele legate de sănătatea oamenilor, animalelor și mediului.

• Realizarea și punerea în aplicare a acestui concept se va reflecta în protejarea mai bună a vieţii, pentru om și animale, prin acţiuni coordonate de prevenţie și de combatere a diferiţilor agenţi de agresiune.

13

One World, One Medicine, One Health

14

Emergenţă-Reemergenţă

15

Emergenţă, re-emergenţă

• Emergenţă: Orice afecţiune contagioasă sau necontagioasă, necunoscută sau controlată anterior, a carei incidenta si prevalenţă cresc brusc (ex. encefalopatia spongiformă bovină; sindromul acut respirator sever/SARS).

• Re-emergenţă: Orice afecţiune contagioasă sau necontagioasă, ce a evoluat anterior și care la un moment dat, evoluează cu o incidenţă și prevalenţă mult crescută (ex. gripa aviară, gripa porcină; EBOLA, actuala epidemie);

16

Risc pentru Europa

Europa devine un «punct fierbinte» pentru bolile infecţioase emergente în condiţiile în care infecţiile întâlnite de obicei în zonele tropicale îşi croiesc drum către nord, afirmă un studiu apărut în revista 'Science' pe baza datelor oferite de Centrul European pentru Prevenirea şi Controlul Bolilor (ECDC),

Se face legătura între schimbările climatice şi răspândirea globală a bolilor şi se menţionează focare de infecţie în unele viroze: encefalita West Nile în Grecia şi România, boala Lyme, febra hemoragică Dengue în Franţa şi Croaţia, etc.

17

Boli re-emergente prevăzute înPlanul de epidemiosupraveghere ANSVSA

• Bacterioze: Rujetul, Streptococcia, Colibaciloza Stafilococia,Yersinioza, Chlamidioza aviară.• Micoze: Aspergiloza, Dermatomicoze• Viroze: Febra aftoasă, boala Lyme, Encefalita de

Crimeea-Congo, Encefalita japoneză, Encefalita ecvină de Venezuela, Oncopatii la animalele de producţie, în libertate și exotice.

• Parazitoze: Echinococoză, Cisticercoza, Trichineloză, Fascioloza, Teniaze, Hemosporidioze și altele.

18

Factorii ce influenţează emergenţa și re-emeregenţa (1)

• Schimbarea condiţiilor de mediu facilititează răspândirea unor agenţi patogeni şi a unor purtători de boli dincolo de frontiere, fiind menţionat faptul că multe insecte care transmit boli, precum ţânţarii şi căpuşele, sunt sensibile la schimbările climatice.

• Temperaturile mai ridicate şi schimbarea caracteristicilor ploilor pot conduce la apariţia unor noi agenţi patogeni la animale și oameni, pe terenurile agricole, pe căile navigabile şi în oraşe, conform unor informaţii oferite de ECDC.

• În condiţii meteorologice actuale, şapte boli influenţate de climat, constituie o ameninţare pentru populaţia din Europa, între sunt amintite: febra Rift Valley şi encefalita West Nile.

19

Factorii ce influenţează emergenţa și re-emeregenţa (2)

• Dezvoltarea comerţului global şi a turismului joacă de asemenea un rol important în răspândirea bolilor.

• Factori sociali cum ar fi vârsta, securitatea economică şi accesul la asistenţă medicală, influenţează susceptibilitatea la noi boli și dinamica acestora, însă multe ţări subestimează riscurile ce pot să apară.

• Ameninţarea reprezentată de bolile infecţioase emerge-nte poate creşte în cazul în care efectele schimbărilor climatice devin tot mai dramatice.

• Risc sporit se întrevede în următoarele direcţii: creşterea numărului toxiinfecţiilor alimentare, rezistenţa la medicamente (antibio- și chimiorezistenţa), precum şi o scădere a eficacităţii vaccinurilor existente.

20

Incidenţa (1)

Incidenţă. Definește numărul de cazuri sau de focare noi ale unei boli, ce evoluează într-o populaţie receptivă, în cursul unei perioade date (săptămâna, luna, anul).

• Dacă unitatea epidemiologică este individul se precizează n cazuri noi de boală, iar dacă unitatea epidemiologică este episodul clinic se precizează n episoade noi de boală.

• Incidenţa furnizează o informaţie dinamică despre boală și permite cuantificarea cazurilor noi de boală și se exprimă în cifre absolute sau relative (%).

21

Incidenţa (2)

• Incidenţa se calculează după formula:

Nr. cazuri noi în populaţia n• Incidenţa = ----------------------------------------- Nr. total de indivizi în populaţia n

Proporţia de noi cazuri ale unei boli într-o perioadă de timp dată este cunoscută ca risc de incidenţă și poate avea valori de 1-100 (cif. abs.) sau 0%-100% (cif. relat.)

22

Prevalenţă (1)

Prevalenţa definește numărul total de cazuri sau de focare ale unei boli într-o populaţie determinată, de-a lungul unei perioade date sau la un moment dat.

• Prevalenţa la un moment dat, adică numărul de cazuri sau de focare existent la acel moment definește prevalenţa instantanee.

• Prevalenţa în timpul unei perioade date corespunde sumei de cazuri sau de focare prezente în prima zi a perioadei și cazurile sau focarele apărute în timpul perioadei, definește prevalenţa însumată.

23

Prevalenţă (2)

• Prevalenţa se calculează după formula:Nr. total de cazuri de boală în populaţia n

• Prevalenţa = ---------------------------------------------------- Nr. total de indivizi din populaţia nPrevalenţa nu face diferenţă între cazurile noi și vechi de boală. Prevalenţa corespunde bilanţului unei boli la un moment dat (prevalenţa instantanee) sau de-a lungul unei perioade date (prevalenţa însumată).

24

Morbiditate

• Reprezintă numărul de indivizi bolnavi de o anumită boală, într-o perioadă de timp dată sau la un moment dat, raportat la numărul total al indivizilor din populaţia respectivă.

• Se mai numește și nivel de morbiditate (taux de morbidité). Se calculează după formula:

Număr bolnavi I morb = ——————————

Număr indivizi populaţie

25

Mortalitate

• Reprezintă numărul de indivizi morţi de o anumită boală, într-o perioadă de timp dată, raportat la numărul total al indivizilor din colectivitatea sau populaţia respectivă.

• Se mai numește și nivel de mortalitate (taux de mortalité). Se calculează după formula:

Nr. morţi I mort = ——————————

Număr indivizi populaţie

26

Letalitate

• Reprezintă numărul de indivizi morţi de o anumită boală, într-o perioadă de timp dată, raportat la numărul de indivizi bolnavi de boala respectivă.

• Se calculează după formula:

Număr morţi

I let = ——————————

Număr indivizi bolnavi

27

Organisme internaţionale cu competenţe în dom. medicinei veterinare și sig. alimentelor

• Asociaţia Veterinară Mondială(World Veterinary Association-WVA)

• Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS)(World Health Orgnization-WHO)

• Org. Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie şi Agricultură(Food and Agriculture Organization of the United Nations-FAO)

• Oficiul Internaţional de Epizootii (OIE)(World Oranization Animal Health-WOAH)

• Organizaţia Mondială a Comerţului (OMC)(World Trade Oraganization-WTO)

28

Asociaţia Veterinară Mondială (World Veterinary Association-WVA)

• protejarea animalelor și sănătăţii publice;• implicarea în activităţi industriale veterinare (alimentară,

farmaceutică etc.);• asigurarea unor bune conexiuni între domeniile veterinare;• protecţia omului împotriva zoonozelor, furnizând alimente și

produse de origine animală de cea mai bună calitate.• dezvoltarea politicilor și strategiilor pe termen imediat și lung;• organizarea de sesiuni, congrese, întâlniri știinţifice,

simpozioane etc.• încurajează toate ramurile medicinei veterinare.

29

Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS)(World Health Orgnization-WHO)

Este sub directa îndrumare a ONU și este responsabilă de promovarea și supravegherii sănătăţii la nivel global.

• identifică și evaluează riscurile microbiologice cu acţiune asupra sănătăţii umane, dar și a animalelor;

• prevenirea și combaterea zoonozelor și, în special, prevenirea infecţiilor și intoxicaţiilor alimentare la om;

• prevenirea și combaterea poluării mediului ambiant prin surse de origine animală;

• aprofundarea cunoștinţelor asupra bolilor oamenilor prin folosirea cuceririlor actuale ale știinţelor medicale veterinare;

• implementarea programelor epidemiologice și a serviciilor veterinare.

30

Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie și Agricultură(Food and Agriculture Organization of the United Nations-FAO)

• Se ocupă cu studiul problemelor tehnice și economice ale agriculturii, aprovizionarea cu alimente a locuitorilor din toate ţările și cu ridicarea nivelului de viaţă al populaţiilor rurale.

• Organizaţia are și un program veterinar, în cadrul căruia funcţionează Comisia Europeană de luptă contra febrei aftoase.

• Misiunea FAO/EMPRES (Sistem de prevenire și alertă rapidă contra ravajorilor și a bolilor transfrontaliere ale animalelor și plantelor), care alertează ţările despre evoluţia unor boli emergente.

31

Obiective FAO(Food and Agriculture Organization of the United Nations)

• punerea în acţiune a capacităţilor de intervenţie rapidă;

• stabilirea unui program coordonat de eradicare a bolilor;

• amorsarea ţării respective (în care a apărut boala) în acţiunea de eradicare.

• liberalizarea comerţului cu produse alimenatre și agricole;

• realizarea programelor de bio-securitate, de cercetări știinţifice în agricultură şi alimentaţie;

• eliminarea foamei și creșterea economiei mondiale;

• armonizarea programelor de luptă contra febrei aftoase.

32

Oficiul Internaţional de Epizootii (OIE)(World Oranization Animal Health-WOAH)

În prezent numărul ţărilor membre este de 140. Oficiul Internaţional de Epizootii are în atenţie mai multe misiuni principale, foarte riguros urmărite:

• informaţii privind bolile animalelor, îndeosebi cele transmisibile cu mare putere de extindere;

• studiul metodelor de control al acestor boli;• reglementarea transportului internaţional al animalelor și

produselor de origine animală.• Elaborarea de Standardele de Sanatate ale Animalelor OIE, ce

constituie un element cheie privind măsurile de protecţie a sănătaţii publice și a animalelor.

33

Organizaţia Mondială a Comerţului (OMC)(World Trade Oraganization-WTO)

Cuprinde peste 150 de ţări. Desfășurarea, în cele mai optime și corecte condiţii, a

activităţii de comerţ internaţional.• Principalul domeniu de activitate vizează siguranţa sănătăţii

omului, animalelor, plantelor şi produselor alimentare.• Supervizează regulile comerciale dintre statele membre. • În cadrul organizaţiei funcţionează Comitetul Măsurilor

Sanitare și Fitosanitare, organism specializat pe domeniul medicinei veterinare.

• Elaborează și dezvoltă programe pentru siguranţa alimentară, controlează şi inspectează produsele alimentare.

34

Dinamica epidemiologică a bolilor (1)

• Bolile ce evoluează în populaţiile de animale prezintă caracteristici diferenţiate ale prezenţei lor, atât în anumite perioade de timp (evoluţia temporală), cât și în anumite teritorii (evoluţia spaţială).

• Între aspectele temporale și spaţiale se stabilesc adesea corelaţii epidemiologice care pot fi evaluate prin utilizarea unor metode biomatematice şi biostatistice.

• Atât bolile transmisibile, cât și cele netransmisibile, pot să apară sau se pot răspândi într-o populaţie, în funcţie de mai multe variabile (spaţiu, timp, agenţi microbieni sau de agresiune, structura populaţională), care pot constitui adevăraţi factori de risc.

35

Dinamica epidemiologică a bolilor (2)

• Complexitatea proceselor epidemiolgice a bolilor transmisibile se reflectă în diversitatea formelor de manifestare, de apariţie, de evoluţie și stingere a acestora.

• Intensitatea, masivitatea, extensivitatea, difuzibilitatea, severitatea și durata de evoluţie a unei boli, depind de circumstanţele spaţiale și temporale, și de factorii care ţin de agenţii de agresiune, structura populaţiilor și condiţiile ecologice concrete, generatoare de factori de risc.

36

Evoluţia spaţială a bolilor

• Manifestările procesului epidemiologic sunt în mod obișnuit evaluate după incidenţa și prevalenţa îmbolnăvirilor într-o colectivitate (oameni și/sau animale), ce ocupă un anumit areal geografic.

• Evoluţia spaţială a îmbolnăvirilor poate îmbrăca următoarele forme: sporadică, endemică (enzootică), epidemică (epizootică), pandemică (panzootică).

• Această clasificare nu trebuie înţeleasă în sens de delimitare strictă, ci ca pe un proces complex, fiind deseori descrise așa numitele “forme intricate” (sporadico-endemice, endemo-epidemice, epidemico-pandemice).

37

Evoluţia sporadică (1)

• În manifestarea sporadică procesele morbide (cazuri) apar sub forma unui număr redus de îmbolnăviri distribuite pe un anumit teritoriu, înregistrate la intervale diferite de timp și fără legătură aparentă între ele.

• Acest tip de apariţie și evoluţie a cazurilor sugerează că în producerea bolilor sporadice intervine o înlănţuire de factori, suficient de numeroși, pentru ca numai câţiva indivizi să se îmbolnăvească.

• Lanţul de evenimente presupune intervenţia unui factor, a unui mecanism de transmitere, a unor condiţii particulare în mecanismul patogenetic care se realizează cu greutate.

38

Evoluţia sporadică (2)

• Germenii care produc boli cu caracter sporadic dispun de elemente de patogenitate puternice/forte ce le permit ca, în momentul când au pătruns în organism și au fost create condiţiile specifice ce le permit multiplicarea, să producă boala cu evoluţie gravă, cel mai adesea mortală.

• Exemple: turbarea, necesită transmiterea directă de la animalul bolnav la cel sănătos, prin mușcătură, zgârietură; tetanosul, necesită prezenţa unei plăgi profunde și condiţii de anaerobioză; cărbunele emfizematos necesită un traumatism închis (contuzie)

pe masele musculare.

39

Evoluţia endemică/enzootică (1)

Acest tip de evoluţie se caracterizează prin apariţia unui număr redus de cazuri, cu extindere într-o populaţie receptivă dintr-o anumită zonă, efectiv sau adăpost, fără tendinţă de difuzare sau slabă difuzare în afara focarului.

Evoluţia endemică/enzootică este frecvent întâlnită și necesită intervenţia unor factori de risc de natură igienică sau alimentară.

Se poate întâlni sub cel puţin trei ipostaze:• Infecţii cu germeni oportunişti. • Infecţii cu germeni cu patogenitate ridicată.• Infecţii cu germeni transmişi prin vectori.

40

Evoluţia endemică/enzootică cu germeni oportuniști

• Un asemenea mod de evoluţie survine în cazul existenţei unei populaţii receptive, concentrată într-un anumit areal (ferma/adăpost) asupra căreia acţionează o serie de factori favorizanţi (igienici, tehnologici, alimentari) care duc la scăderea rezistenţei organismului la toate animalele aflate într-un anumit spaţiu.

• În asemenea condiţii, germenii microbieni oportuniști au capacitatea de a se multiplica intens, se crează o densitate microbiană sporită, mai ales în adăposturi închise, realizându-se o adevărată presiune de contaminare asupra populaţiei din spaţiile respective, exemple: colibaciloza, salmoneloza, streptococii și altele

41

Evoluţia endemică/enzootică cu germeni cu patogenitate ridicată

• Germenii respectivi au capacitate patogenă certă, au o rezistenţă crescută la condiţiile de mediu, există un număr mare de animale receptive, moduri diverse de transmitere, însă evoluţia este doar enzootică.

• Această modalitate de evoluţie se explică prin întrunirea următoarelor circumstanţe: perioadă de incubaţie lungă (luni sau chiar ani de zile), instalarea lentă a simptomelor, evoluţie cronică lentă chiar inaparentă - exemple tipice de astfel de boli sunt: tuberculoza, paratuberculoza, bruceloza, morva, leucoza enzootică, anemia infecţioasă, encefalopatia spongiformă și altele), multe din ele fiind zoonoze.

42

Evoluţia endemică/enzootică cu germeni, transmiși prin vectori

• Asemenea infecţii au, obișnuit, un caracter strict limitat la arealul de viaţă al insectelor transmiţătoare. Este de presupus existenţa unei focalităţi naturale cu prezenţa germenilor la unele gazde vertebrate sau în unii vectori și existenţa unor posibilităţi de transmitere la animalele domestice și sălbatice.

• În condiţiile unor factori geoclimatici favorabili ce permit înmulţirea exagerată a unor vectori sau animale rezervor, se crează premizele unei izbucniri epidemice, dar care rămân strict localizate: exemple tipice de astfel de boli sunt: babesiozele, nutalioza, borelioza (boala Lyme); în general cele transmise prin căpușe.

43

Evoluţia epidemică (epizootică)

Este forma caracterizată prin difuzibilitate accentuată în focar și în afara focarului.

Elementele de ordin epidemiologic ce favorizează apariţia și evoluţia unei astfel de boli sunt următoarele:

• existenţa, la un moment dat, a unui fenomen apreciat drept “moment critic” caracterizat prin existenţa a numeroase izvoare de infecţie;

• germenii implicaţi generează îmbolnăviri cu evoluţie acută și supraacută, cu eliminarea de germeni prin toate secreţiile și excreţiile;

• rezistenţa mare a germenilor în mediul exterior, de regulă luni de zile;

44

Evoluţia epidemică (epizootică) (2)

• existenţa unei populaţii receptive, descoperită din punct de vedere imunologic, faţă de agenţii microbieni implicaţi în etiologie;

• posibilităţi de pătrundere a agenţilor microbieni în organism pe căile naturale, cel mai adesea căile digestivă, respiratorie și conjunctivală;

• afectarea animalelor de vârste diferite dintr-o singură specie sau din mai multe specii;

• difuzarea în focar și în afara focarelor se realizează ușor prin surse primare (animale bolnave, produse și subproduse) și surse secundare (apă, furaje, alimente, vehicule), ca și prin animale nereceptive și prin vectori.

45

Evoluţia epidemică (epizootică) (3)•În asemenea condiţii favorabile, considerate ca dinamizatoare pentru procesul epidemiologic, se pot înregistra, într-o perioadă scurtă de timp, numeroase cazuri tipice de îmbolnăvire. •Debutul unor astfel de boli este, de regulă, brusc și exploziv, de cele mai multe ori alarmant din punct de vedere clinic. •Procentul de morbiditate crește brusc după depistarea primelor cazuri, ajungând la valori de până la 70-80%, chiar 100% - exemple de boli epizootice: pesta porcină clasică, pesta porcină africană, boala de Newcastle, pesta bovină, pesta ecvină, boala hemoragică a iepurilor și altele.

46

Evoluţia pandemică (panzootică) (1)

• Pandemia, ca formă de manifestare a unui proces epidemiologic, presupune afectarea, într-o anumită perioadă de timp, în general, de câteva săptămâni până la câteva luni, a unei populaţii din arii geografice întinse reprezentând ţări, continente sau globul în întregime.

• Uneori se repetă la intervale de câţiva ani, sub formă de valuri epidemice.

• Bolile cu evoluţie pandemică fac parte din categoria virozelor majore, unele cu caracter de emergenţă sau re-emergenţă.

47

Caracteristicile pandemiei (1)

• sunt produse de agenţi microbieni care, din punct de vedere biologic prezintă fenomenul de modulare, derivă, variaţie sau pluralitate antigenică și au o rezistenţă remarcabilă la factorii mediului extern;

• afectează, de regulă, mai multe specii de animale și categorii de vârstă diferite, care creează un fond important de receptori, descoperiţi din punct de vedere imunologic;

48


• prezintă perioade de incubaţie scurte de 2-5 zile, cu forme viremice de boală, cu eliminări masive de germeni prin toate secreţiile și excreţiile, asigurându-se cicluri rapide de contagiune cu apariţia de noi focare de boală;

• difuzează în focar și în afara focarului extrem de ușor, atât direct prin coabitare, cât și indirect prin intermediul surselor secundare de infecţie;

• difuzează ușor la distanţă mare prin curenţi de aer, praf, apă, mijloace de transport, diverși vectori sau vehiculatori;

49


• pătrunderea în organism a agenţilor patogeni se face, de regulă pe căile naturale (digestivă și respiratorie), odată cu alimentele, apa, aerul contaminate;

• se creează ușor fenomenul de presiune de contaminare și amplificare, încât de la un focar primar, se produc într-un timp scurt numeroase focare secundare, chiar terţiare.

• La ora actuală, numărul pandemiilor este destul de redus, datorită măsurilor de epidemiosupraveghere, cât și a aplicării prompte și ferme a unor măsuri de combatere în cazul apariţiei lor.

50

Exemple de boli pandemice

• febra aftoasă, influenţele (gripa aviară, gripa porcină, gripa umană), unele arboviroze (encefalita cu virusul West Nill, Sindromul respirator acut sever).

• Nu trebuie confundate bolile cu distribuţie mondială (ex. bruceloza, tuberculoza, paratuberculoza, trichineloza, varoza, și altele) fără potenţial de răspândire rapidă, cu bolile pandemice / panzootice, care se caracterizează printr-un puternic potenţial de difuzare, atât în focar, cât și în afara acestuia, propagându-se într-un timp scurt la distanţe considerabile de focarul primar.

51

Anademia/anazootia

• Definește evoluţia unei boli sporadice, endemice sau epidemice care, de fapt, nu corespunde unei circulaţii a unui agent patogen între indivizii unei populaţii, toate cazurile având o cauză și o origine comună.

• În consecinţă, constatarea unui număr mare de cazuri dintr-o boală, la un moment dat, nu este suficientă pentru a o defini ca epidemie.

• În bolile contagioase transmisibile se constată existenţa unui lanţ de transmitere a agentului patogen, pe când în evoluţia anademică/anazootică toate cazurile au un singur punct de plecare, o singură origine.

52

Boli de tip anademie/anazootie

• Diferitele cazuri de pestă umană produsă de Yersina pestis, contractate cu ocazia înţepăturilor de purici de șobolani, nu au nici o legătură între ele.

• Boala legionarilor produsă de Legionella pneumophilla descrisă la om are legătură cu sistemele de climatizare a aerului, piscine, conducte de apă etc., care oferă condiţii prielnice multiplicării legionelelor.

• Cazurile de encefalopatie spongiformă bovină produsă de prioni apărute în urma consumului de făină de carne contaminată constituie un exemplu de anazootie.

53

Boli de tip anademie/anazootie

• Toxiinfecţiile și intoxicaţiile alimentare colective (salmonelice, stafilococice, botulinice etc.), intoxicaţiile consecutive poluării chimice sunt, de asemenea, considerate anademii tipice.

• Interesul practic al acestui concept constă în a releva rapid cauza veritabilă a bolii, care este unică și este suficient a o descoperi și a o elimina, pentru a opri evoluţia bolii respective de o manieră eficace: exemplu - eliminarea din alimentaţie a hranei, furajelor suspecte/contaminate.

54

Schema evoluţiei bolilor epidemice

Perioade de timp

Nr. d

e fo

ca

re

Boală sporadică (1)

Boală enzootică (2)

Boală epizootică (3)

Evoluţie anazootică

Lanţ epidemic

2 3

4

1

55

Contagiozitatea și transmisibilitatea

• Definește caracterul sau capacitatea unui microorganism de a se transmite, propaga de la un organism bolnav la unul sănătos;

• Se poate realiza două modalităţi: directă și indirectă.• Transmiterea directă se poate face prin două

modalităţi:- transmiterea directă orizontală- transmiterea directă verticală

56

Transmitere directă (1)

Transmitere directă orizontală. Înseamnă modalitatea de transmitere a unui agent patogen de la un individ bolnav la unul sănătos, ca urmare a unui contact direct prin următoarele căi:

• Calea cutanată. Este frecvent întâlnită și presupune realizarea unei plăgi accidentale, la nivelul căreia germenii pătrund în organismul sănătos, iar ulterior se răspândesc în organism în funcţie de tropismul pentru anumite ţesuturi sau produc o infecţie localizată.

57

• Spirillium minor este transmis de către șobolani în urma mușcăturii provocând boala “sodoku” (boala mușcăturii de șobolan);

• Afipia felis produce boala ghearelor de pisică sau limforeticuloza benignă de inoculare (maladie de griffes du chat) în urma mușcăturii, zgârieturii sau lingerii unei plăgi de către o pisică.

• Virusul rabic pătrunde în urma unei plăgi produse prin mușcătură sau zgârietură.

58


• Calea mucoaselor. Transmiterea directă se poate realiza la nivelul mucoaselor nazală, bucală și conjunctivală, având o semnificaţie epidemiologică deosebită în cazul colectivităţilor mari de animale, când datorită densităţii lor sporite, pot veni ușor în contact unele cu altele.

• Această modalitate este întâlnită mai ales la animalele tinere din ferme (viţei, porci, iepuri, păsări).

• Se transmit astfel influenţele, conjunctivitele, bolile eruptive, și altele; mecanismul de transmitere se realizează prin lingere, atingere directă, ticul suptului.

59


• Calea genitală. Se realizează în urma contactului sexual, transmiterea având loc de la masculi la femele sau invers.

Îmbolnăvirile se produc cu germeni care au un tropism particular pentru organele genitale (Brucella, Campylobacter, Trichomonas, Salmonella, Chlamydia, Mycoplasma, unele viroze). Prin această modalitate se produc adevărate enzootii de endometrite și avorturi care antrenează pierderi economice însemnate.

60

Transmiterea directă (4)

Transmiterea directă verticală. Definește modalitatea de transmitere a unui agent patogen de la mame la noii produși de concepţie. Se întâlnește atât la mamifere, cât și la păsări.

• Transmiterea verticală la mamifere. Se realizează prin următoarele modalităţi:

• Transmitere în momentul parturiţiei. Nou-născutul, se poate contamina cu diverși germeni, îndeosebi oportuniști cum ar fi: Escherichia, Proteus, Citrobacter, Enterobacter, Klebsiella, Streptococcus, Staphylococcus, Coryne-bacterium (Arcanobacterium), Dichelobacter, Fusobacterium etc.

61


• Transmitere “in utero”. Este modalitatea de transmitere a unor germeni care, prin intermediul circulaţiei sangvine sau limfatice, trec bariera placentară, contaminând fetusul: bacterii din genurile: Brucella, Listeria, Salmonella, Chlamydia, Haemophylus, Leptospira, Taylorella, Mycoplasma, ca și o serie de virusuri din genurile Pestivirus, Henipavirus, Arterivirus şi altele.

• Transmitere “in ovo”. Este modalitatea de transmitere a unui agent patogen, prin înglobarea acestuia în celulele iniţiale (spermatozoizi sau ovocite): retrovirusuri (LEB), arenavirusuri (virusul coriomeningitei limfocitare) etc.

62


• Transmiterea verticală la păsări. Această modalitate de transmitere este frecvent întâlnită atât în cazul unor bacterii, cât și a unor virusuri.

• Dintre bacteriile care se transmit obișnuit pe această cale amintim următoarele: Salmonella pullorum-gallinarum, Salmonella sp., Mycoplasma sp., Chlamydia sp., Chlamydiophila sp.; iar dintre virusuri amintim: virusul encefalomielitei aviare (genul Tremovirus), virusul sindromului căderii ouatului (genul Aviadenovirus), virusul bronșitei infecţioase aviare (genul Gammacoronavirus) și altele.

63

• Un asemenea mod de transmitere antrenează, pe lângă scăderea producţiei de ouă, și o mortalitate embrionară ridicată sau îmbolnăvirea puilor imediat după ecloziune.

• O parte din puii infectaţi se îmbolnăvesc și mor, alţii ajung la maturitate și, la rândul lor, produc ouă contaminate și astfel circuitul epidemiologic se menţine.

• Acest circuit este foarte bine cunoscut în salmonelozele aviare, coriomeningita limfocitară a șoarecilor, și alte viroze.

64

Transmiterea indirectă

Este o modalitate frecvent întâlnită şi are un rol deosebit de important în transmiterea diferiţilor agenţi patogeni, atât în apropiere, cât şi la distanţe mari.

Se realizează prin intermediul surselor secundare de infecţie sau prin vectori.

Transmiterea indirectă este mai complexă şi pentru vehicularea agentului patogen intervin elemente ale mediului ambiant; se poate realiza prin două modalităţi:

• transmiterea simplă când agentul patogen este vehiculat prin intermediul unui singur element;

• transmitere complexă când, în mecanismul transmiterii agentului patogen, intervine o înlănţuire de elemente contaminate din mediu.

65

Transmiterea indirectă

Transmiterea indirectă prin materialecontaminate neanimate

- Apă - Sol - Aer - Diferite materiale

66

Transmiterea prin apă (1)

• Apele poluate sau contaminate pot determina manifestări morbide care, sub raportul dinamicii epidemice, pot evolua cu caracter de masă.

• Contaminarea apei poate avea loc ca urmare a deversării în sursele de apă a dejecţiilor umane şi animale şi a diverselor reziduuri, foarte bogate în microorganisme și diverse forme parazitare.

• Riscul cel mai ridicat de contaminare îl prezintă apele de suprafaţă, atât cele curgătoare, dar mai ales cele stagnante (bălţi, lacuri, heleștee).

67

Transmiterea prin apă (2)

• Germenii patogeni, în majoritatea lor, nu găsesc în apă un mediu prielnic supravieţurii îndelungate.

• Ei sunt supuşi acţiunii distructive a diferiţilor factori chimici, fizici și biologici.

• Diferite substanţe chimice, pH-ul, temperatura, aeraţia, radaţiile solare, concurenţa florei microbiene saprofite, acţiunea bacteriofagilor şi a protozoarelor, reușesc în mare măsură să elimine sau să reducă sub raport cantitativ microorganismele patogene și implicit riscul transmiterii unor boli.

68

Poluare/contaminare/eutrofizare

• Poluarea trebuie diferenţiată de contaminare, întrucât nu implică prezenţa obligatorie de germeni patogeni, ea poate fi realizată cu diferite microorganisme, dar şi cu variate particule materiale.

• Pe de altă parte, apele pot crea condiţii favorabile, dacă nu multiplicării, cel puţin supravieţuirii mai îndelungate a anumitor germeni.

Bolile a căror sursă de contaminare o constituie apa poartă numele de infecţii hidrice şi, au de multe ori, un caracter exploziv.

Apa constituie o foarte importantă sursă epidemiogenă, cu mare putere de difuziune.

69

Poluare/contaminare/eutrofizare

• Aceste condiţii se creează ca urmare a eutrofizării apelor, prin deversări de ape menajere, ape cu diferite surse de azot şi de carbon, apă caldă de la diferite întreprinderi de industrie alimentară (abatoare, carmangerii, prelucrarea pieilor etc.)

• În aceste condiţii ce presupun prezenţa de substanţe organice, un pH convenabil (6,8-7,2; 7,6-8,0), cât şi o temperatură propice, se crează condiţii prielnice supravieţuirii şi chiar multiplicării unor germeni.

70

Eutrofizare

• Asemenea “condiţii trofice” se crează mai ales în aval de marile localităţi, cu numeroase întreprinderi chimice şi ferme de creştere şi exploatare a animalelor, unităţi de prelucrarea a produselor aimentare, care nu au condiţii corespunzătoare de epurare a apelor.

• Dintre bacterii amintim ca exemple tipice: Vibrio, Salmonella, Shigella, Yersinia, Clostridium, Staphylococcus etc.; dintre virusuri Enterovirusuri.

• Unii din acești germeni ex. Vibrio pot fi captaţi de unele vieţuitoare microscopice, în corpul cărora ei pot rezista de la un sezon la altul.

71

Modalităţi de supraveghere

Pentru prevenirea infecţiilor și eliminarea riscurilor, ce au ca sursă apa contaminată/poluată, se impune supravegherea epidemiologică a acetora prin stabilirea următorilor indicatori (standarde):

• NTG (numărul total de germeni), • coli/coliformi (E. coli, Citrobacter, Enterobacter), • streptococii fecali (Enterococcus fecalis), • germ. anaerobi (sulfito-reducători) (C. perfringens), • bacteriofagi enterici (îndeosebi pt. Salmonella),• Pseudomonas pyocianea.

72

Transmiterea prin sol (1)

• Poluarea biologică a solului se realizează când pe sol sunt depuse produse organice de origine umană sau animală, sau în urma contactului cu surse de apă poluate/contaminate.

• Elemente poluante de natură biologică ale solului sunt foarte diverse și sunt reprezentate de micro-organisme patogene şi nepatogene (bacterii, virusuri), diverşi paraziţii (ouă, larve, adulţi), ciuperci microscopice (miceţi și levuri).

• La acestea se pot adăuga algele microscopice și protozoarele.

73


• Supravieţuirea pe sol a acestor microorganisme este variabilă şi depinde de specia microbiană, cât şi de calităţile solului şi condiţiile meteoclimatice.

• Microorganismele patogene în forma vegetativă, nu găsesc în sol condiţii prielnice de înmulţire, ci doar de supravieţuire temporară, excepţie făcând formele sporulate ale bacteriilor care pot supravieţui zeci de ani.

• Între aceste microorganisme se stabilesc anumite relaţii ecologice, care pot determina dispariţia unora dintre ele, sau multiplicarea altora.

74


• Dintre microorganismele ce se transmit prin intermediul solului amintim ca foarte importante formele sporulate ale genurilor Clostridium (C. tetani, C. botulinum, C. perfringens) şi Bacillus (B. anthracis, B. cereus, B. subtilis etc.).

• Alţi germeni nesporulaţi dar cu o rezistenţă mare la factorii de mediu: Mycobacterium, Listeria, Erysipelothrix, Rickettsia, Yersinia, Francisella etc.

• Infecţiile ale căror surse de infecţie îl constituie solul se numesc infecţii telurice.

75


Recunoaşterea nivelului de poluare a solului se realizează prin indicatori sanitari care pot fi direcţi şi indirecţi, în corelaţie şi cu condiţiile de mediu.

Indicatorii direcţi ai poluării biologice a solului sunt reprezentaţi de germenii patogeni a căror prezenţă atestă riscul nemijlocit de îmbolnăvire pentru om și animale și contaminare a alimentelor.

• Izolarea și identificarea acestor microorganisme, necesită dotarea adecvată: aparatură, medii de cultură, reactivi biochimici și reactivi imunologici etc.

76

Indicatorii indirecţi ai poluării biologice a solului sunt reprezentaţi de o serie de germeni a căror prezenţă şi, mai ales număr, arată gradul de poluare şi, ca atare, riscul pentru sănătate.

Se fac următoarele determinări:• NTG (germeni mezofili, termofili, psichrofili);• Numărul de germeni sub formă de spori,• Coliformi totali,• Streptococi fecali, • Germeni sulfito-reducători, • Bacteriofagi enterici, • Virusuri din sol.

77

Ciclul de multiplicare a fagilor

78

Transmiterea prin aer (1)

• Aerul se contaminează prin praf şi prin expectoraţiile omului şi animalelor, încărcate de diferite microorganisme.

• Acestea nu găsesc condiţii prielice de multiplicare sau de supravieţuire, decât pentru perioade limitate de timp.

• Ele se distrug sub acţiunea razelor UV, a uscăciunii, iar pe de altă parte sunt dispersate la distanţe mari prin intermediul vântului şi a curenţilor de aer.

79

Transmiterea prin aer (2)• Aerul are importanţă în transmiterea indirectă în

aglomeraţiile mari de animale, în adăposturi supraaglomerate, prost ventilate.

• Aerul din adăposturi, prin numeroasele sale componente, contribuie la transmiterea agenţilor patogeni animaţi.

• Existenţa unor modificări semnificative în atmosfera adăposturilor închise constituie un real pericol sau factor de risc pentru sănătatea animalelor.

• În aceste adăposturi se creează o densitate microbiană sporită și crește presiunea de contaminare.

80


În aer, germenii microbieni, rareori se găsesc singulari, cel mai frecvent ei se găsesc fixaţi de anumite particule:stropi de secreţie, aerosoliscvame, fibre vegetale, puf, praf

Prin intermediul aerului se transmit o multitudine de microorganisme, între care numeroase bacterii şi mai ales virusuri:

81


Se transmit:• Virusuri din familiile: Paramyxoviridae (virusurile

parainfluenţelor la om și animale), Orthomyxoviridae, (virusurile gripale), Picornaviridae (rinovirusurile), Coronaviridae (virusul bronșitei aviare) etc.

• Bacterii din genurile: Mycobacterium, Pasteurella, Hemophilus, Mycoplasma, Rickettsia, Chlamydia etc.

• Prin aer, până în bronhiole ajung particulele cu dimensiuni > de 3μm și până în alveole cele < 3μm.

82

Transmiterea prin aerosoli

83


Indicatorii microbiologici care permit aprecierea gradului de poluare a aerului sunt următorii:

• determinarea florei mezofile,• determinarea streptococilor hemolitici, • determinarea stafilococilor, • determinarea coliformilor,• determinarea fungilor. Bolile ce se transmit prin intermediul aerului se

cunosc şi sub numele de infecţii aerogene.

84

Transmiterea prin alimente, furaje (1)

Produsele alimentare pot juca un rol important în transmiterea unor agenţi patogeni asigurând:

fie suportul mecanic jucând rolul de vehiculatori; fie anumite condiţii de supravieţuire şi multiplicare

pentru unii agenţi patogeni asigurând:- surse nutritive- umiditate

- temperatură - pH

85


Alimentele pot proveni de la:• animale bolnave (lapte, carne, ouă etc.) alimentele fiind contaminat ca atare ʺ ʺ• animale purtătoare și eliminatoare de germeni, care

aparent sunt sănătoase, dar elimină microorganisme prin diferite secreţii sau excreţii.

Alimentele pot suferi o contaminare secundară, în urma venirii în contact cu: fecale, urină, sânge sau diferite secreţii provenite de la animale bolnave sau de la animale purtătoare şi eliminatoare de germeni.

86


După potenţialul bioecologic, speciile microbiene din alimente, în funcţie de modul în care reacţionează la condiţiile de mediu, se clasifică astfel:

- euribionte : cele cu rezistenţă şi toleranţă largă la factorii ecologici;- euritope : cele ce se pot dezvolta în biotopuri diferite;- euriece : cele ce se pot dezvolta în microbiocenoze variate.

87


Alimentele vor fi controlate din punct de vedere microbiologic, ori de câte ori sunt suspectate ca posibile izvoare de germeni patogeni.

Pentru izolarea acestora se va folosi metodologia adecvată fiecărei specii microbiene.- pt. bacterii aerobe- pt. bacterii anerobe- pt. acidorezistenţi- pt. micoplasme- pt. rickettsii şi chlamidii

- pt. virusuri

88


• Bacteriile întâlnite în produsele alimentare sunt foarte diverse şi aparţin la 3 ordine, la aproximativ 14 familii şi la peste 50 de genuri.

• Apoi se pot transmite o serie de virusuri, drojdii, mucegaiuri şi paraziţi.

• Consumul de alimente contaminate determină de regulă îmbolnăviri sporadice sau izbucniri endemice, de tip anademie, de multe ori cu caracter exploziv şi de gravitate extremă, de cele mai multe ori cu mani-festări digestive.

89

Transmiterea prin obiecte/materiale

• Pe suprafaţa obiectelor se pot depune diferiţi agenţi microbieni, proveniţi din secreţiile nasofaringiene, salivă, puroi, urină, fecale, sânge sau alte surse.

• O importanţă deosebită o au diverse utilaje și instru-mente folosite în exploatarea zootehnică, abatoare, industria cărnii, a laptelui, a prelucrării altor produse de origine animală sau vegetală.

• Pentru a diminua riscul transmiterii prin obiecte se impune întreţinerea igienică a acestora, dezinfecţia lor periodică, sau ori de câte ori se impune acest lucru.

90

Transmiterea prin animale refractare (1)

Orice organism care prezintă rezistenţă naturală faţă de diverşi germeni, este considerat refractar sau rezistent faţă de o infecţie, și poate, în mod mecanic să contribuie la diseminarea unor germeni, conta-minând mediul, alimentele, furajele.

Aceste organisme poartă/transportă agenţii patogeni, spori de ciuperci, ouă de paraziţi, pe picioare, pe păr, pe pene, în tubul digestiv şi îi pot disemina timp de mai multe zile sau săptămâni.

91

Transmiterea prin animale refractare (2)

Păsările şi rozătoarele au o importanţă particulară în măsura în care prin migrarea lor asigură o difuzare la distanţă a agenţilor microbieni, respectiv boli.

Se transmit în acest mod: febra aftoasă, pesta porcină africană, pesta porcină clasică, boala de Newcastle, leptospiroza, tularemia, salmoneloza şi multe altele.

Pe corpul animalelor refractare pot parazita diferite insecte hematofage care, la rândul lor, pot să constituie sursa reală de risc, în apariţia a unor infecţii.

92

Rolul omului în transmitere (1)Omul merită un loc aparte în mecanismul trans-miterii,

din cauza numeroaselor sale activităţi care amplifică considerabil procesul epidemiologic, având rol de transportor/vehiculator şi uneori chiar de vector activ. Omul poate juca rolul de:

• Transmiţător pasiv: transmite mecanic (mâinile, hainele şi mai ales încălţămintea, joacă un rol important în lanţul de transmitere).

• Transmiţător activ: este purtător şi eliminator de germeni, ca urmare a evoluţiei unei infecţii aparente sau inaparente (exemple: stafilococi, streptococi, salmonele și altele)

93

Rolul omului în transmitere (2)

• Prevenirea minimală necesită protejarea hainelor proprii cu halat și încălţarea de cisme de cauciuc, după caz alte echipamente de protecţie.

• În caz de vizitatori aceștia vor avea acces prin filtrul sanitar veterinar cu schimbarea îmbrăcămintei și încălţămintei sau îmbrăcarea unor halate, bonete și a unor șlapi de unică folosinţă, care se distrug la finalizarea vizitei.

• Această măsură se aplică și îngrijitorilor de animale prevenind astfel pătrunderea bolilor din gospodăriile populaţiei în marile exploataţii.

Cursul 1 - Riscul Microbiologic

Documents

Transcript of Cursul 1 - Riscul Microbiologic