Curs 1

Materialele folosite in osteosinteza

- Animale micio In marea majoritate a cazurilor se fac suturi metalice pentru oase/fracturi

Luxatiile sunt foarte greu de rezolvat la animale mici, rezultatele sunt de nedorit, aceste luxatii duc la artroze.

Fracturile pot fi remediate ad integrum si in marea majoritate a cazurilor causul format confera o siguranta si o ... remarcabila in comparatie cu luxatiile care atrag dupa sine o reducere si chiar o lipsa a mobilitatii articulare propriu-zise.

Cele mai frecvente luxatii sunt

- Luxatiile cotului - Luxatia de jaret- Luxatia coxo-femurala- Ruptura ligamentului incrucisat anterior la articulatia grasetului - Anomalie congenitala de imperfecta adancire sau coaptare intre patela si troclea

acesteia

Articulatia cotului

2 elemente distincte

- O luxatie propriu-zisa in care capetele sunt indepartateo Remedierea se realizaza prin 2 procedee de ligatura metalica cu ajutorul unei

scoabe si o ligatura in 8, de obicei amandoua implantate pe partea laterala a articulatiei

o Tehnica – o perforatie in functie de talia aniamlului care sa intereseze ambii

condili si o alta trepanatie in partea laterala a radiusului, distanta poate sa fie in functie de talia animalului (1,5 – 3 cm). Distanta este necesara pentru a nu se atinge cartilajul articular (nuare vascularizatia proprie si se necrozeaza!!!!). intre cele doua trepanatii se poate pune o scoaba (tija sau brosa) cu brate inegale (fiind mai comoda)

o Al doilea procedeu este in mod similar – doua gauri la distanta de 1,5-3 cm

unde se introduc niste suruburi mai lungi (sa nu depaseasca marginea opusa a suprafetei osului). Dupa introducerea suruburilor se ia o sarma care se rasuceste in forma cifrei 8. Nu se rasuceste de doua ori sarma in jurul unui surub. Grosimea materialului de sutura – de la 2 mm, in functie de talia animalului, diametru 0,3-0,4 (la pisica) pana la 0,6 (la caine de talie mare) – demineralizeaza ce apare imediat dupa implantarea surubului daca sarma este foarte groasa si foarte stransa in tendinta de a nu avea miscari de lateralitate pe articulatie smulge suruburile din os (apare recidiva). Sarma de diametru 1 se foloseste la cal.

- Fractura intraarticulara o Cei doi condili se rup intre ei, se rupe si capsula articulara si exista si luxatie.

Daca este detasat un singur condil humeral atunci se desface articulatia si pe o parte si pe cealalta, se fixeaza cu un cleste fixator de os cele doua capete de fractura in asa fel incat sa vina corect, se pastreaza legtura si se incearca remedierea linia de fractura din alte parti. Printr-un serclaj, semiserclaj. Apoi se vine cu un surub de spongioasa si se prind cei doi condili. Intotdeauna vor exista complicatii pentru ca fractura este la nivelul cartilajului hialin.

- Fractura de olecrano Olecranul are ca insertie pentru tricepsul sural. In momentul in care se rupe nu

mai exista axa normala a ulnei. Datorita durerii si contrabilitatii musculare olecranul are o pozitie orientata oblic in fata si se prinde si tricepsul – reducerea mobilitatii in focar.

o Remediere – se recomanda intotdeauna ruperea olecranului care implica si

suprafata articulara. 2 proceduri: Aplicarea unei placute cu suruburi – la extremitatea proximala ulna este

destul de lata – se poate aplica placuta. Este nevoie de un spatiu mai mare de incizie pentru fixarea placutei. Dupa vindecare trebuie scoase placutele si suruburile.

Brosa in ulna (brosa se poate indoi pentru a nu exista jena sau leziuni pe tesutul moale). Atentie – olecranul trebuie sa fie mult tras inapoi ca sa se contracareze tensiunea de pe tendonul tricepsului sural – trepanatie a ulnei cu extensie fortata ca sa nu mai actioneze tricepsul prin tensiune asupra olecranului. O singura trepanatie!

Articulatia scapulo-umerala

- Foarte greu de remediat

Luxatia coxo-femurala

- Articulatia coxo-femurala este destul de expusa accidentelor- Coaptarea dintre cavitatea acetabulara si capul femural – prin capsula si prin

ligamentul rotund. - Cand se desprinde articulatia – sigur este rupt ligamentul rotund- Daca se desira capsula articulara – apare hemoragia- Metoda conservatoare – bandaj in 8 (nu are efect la animale)- 3 proceduri

o Trecerea prin trocanter a unei brose care se infige in paleta iliaca si alta care

infige in tuberozitatea ischiatica – cele doua brose imobilizeaza priciorul doar pe miscarea fata-spate nu si sus-jos.

o Suturarea capsulei articulare – se ajunge la desirarea capsulei articulare

o Crearea unei trepanatii cu burghiul pe femur. Apoi alta treapantie ??????

- Fortele care actioneaza asupra articulatiei – fortele gluteilor. Forta gluteilor este foarte puternica – daca nu exista ligamentul rond – contractibilitatea scoate articulatia din pozitie normala.

Curs 4

Fracturile

Se pot clasifica in 2 mari categorii

- Fracturi de oase lungi- Fracturi de oase late

Se pot remedia prin trei proceduri

- Osteosinteza centromedulara – OCM – in care sunt o Cu brose

o Cu tije

- Placute si suruburi- Fixator extern- Mixt

o OCM cu serclaj

OCM – cel mai des utilizata – afrontarea capetelor osoase si introducerea prin canalul medular a unei brose cu caracteristica de a fi rotunda pe sectiune sau a unei tije. Trebuie sa ocupa aproximativ 70% din canalul medular pentru ca in OCM mai ales pe brose, pot aparea rotiri in ax; ca o fractura sa se vindece trebuie sa existe imobilitate.

Infectia pe canalul medular poate duce la infectie si peste multi ani.

Tija are profil si confera o oarecare siguranta.

In fracturile transversale daca se pune tija si se rasuceste in ax – se recomanda semiserclaj care impiedica si opreste pentru tot restul vietii animalului si perioadei de refacere rasucirea in ax.

Daca fractura este oblica – obligatoriu serclaj. De obicei 2 minim. Sercajul este mult mai rezistent si se pune mult mai usor si se indreapta piciorul bine daca este din sarma mai subtire si se pune dublu.

Se evita articulatiile.

La fracturile oblice – doua brose plus serclaj in 8 (ca la luxatii) care prinde capetele brosei.

Brosele au la capat un mic orificiu – se pune acolo serclaj pentru a putea extrage brosa dupa vindecare (brosa se introduce bine in os incat sa nu se vada)

Placute cu suruburi – necesara deschidere la fel de lunga ca placuta, necesar sa aiba marime in functie de animal, trebuie neaparat cel putin 2 suruburi in fiecare capat de fractura (primul de

la fiecare capat al placutei trebuie sa ajunga pana la compacta osoasa din partea opusa locului de introducere, celelalte poti fi si mai scurte). Exista suruburi de compacta si de spongioasa. Cele de spongioasa au filetul mai adanc. Placutele sunt de diverse forme si dimensiuni.

Fixatorii externi – formati din niste brose (Kischner) car eau varf sub forma de stilet tridimensional, o portiune libera si apoi spirala pentru ca aceasta brosa trece dintr-o parte in alta prin musculatura si prin os in asa fel incat atunci cand ajunge in partea cealalta sa se opreasca cu partea spiralata in compacta osului.

Fixatorii externi nu se pot pune toti intr-un singur plan, pentru ca ar trebui fixat in ambele parti cu o banda externa, cu bandaj pe deasupra. La folosirea fixatorilor externi este nevoie si de un aparat Roentgen pentru radiografii intraoperatorii. Mai este nevoie si de un aparat de elongatie – in timpul operatiei musculatura se contracta

Cele mai complcate fracturi sunt cele cominutive unde orice eschila se poate vindeca daca este in calus si are legatura cu tesuturile din jur. Au prognostic rezervat fracturile cu eschila completa. Pentru fixare – semiserclaj la ambele extremitati, apoi brose fixatoare.

Metoda Rasch – mai ales la fracturile extremitatii distale de femur = osteosinteza in arc secant. Se fac doua puncte de trepanatie pe fiecare parte o osului. Se folosesc doua brose in arc (cate una pe fiecare parte a osului) – consolideaza fractura pentru ca au cate 3 puncte de sprijin fiecare.

Metoda jumatate de Rasch – se face trepanatie doar pe o singura parte o osului si se foloseste o singura brosa. (se pune si un semiserclaj pe partea opusa locului de introducere a brosei).

Fracturile oaselor late (oasele bazinului si spata)

Bazinul – interventii cu placute si suruburi. Animalul trebuie sa fie destul de mare iar fractura sa fie pe paleta iliaca destul de caudal pentru a nnu afecta articulatia coxo-femurala cu suruburile.

Pentru fractura pe creasta supraacetabulara – placuta in forma de semiluna/potcoava.

Paleta iliaca – placuta dreapta sau in forma de T – se reface osul se repune in pozitie normala. Insa – e nevoie de placuta adecvata (suruburi de spongioasa si scurte) si este nevoie sa se mai faca o operatie pentru scoaterea placutei.

La paleta – serclaje – se pun foarte greu, se fac doua gauri oblice pe ambele capete de fractura (sus si jos) si se leaga prin serclaj doua cate doua. Trebuie insa desfacute capetele de fractura pentru a putea introduce serclajul prin gaurile oblice.

Alta metoda de serclaj – gaura pe mijloc la un capat de fractura iar la celalalt capat de fractura se fac doua sau trei gauri. Se prinde serclajul intre cele doua gauri si singura gaura de pe celalalt capat de fractura.

Curs 5

Fracturile de mandibula sunt sistematizate dupa locul unde se produce fractura

- Simfizare – pe simfiza mandibulara - cele mai simple. Simfiza se rupe cand animalull lse sprijina in mandibula aceasta cedand la animalele tinnere. Mai cedeaza si datorita cazaturile de la inaltime, si datorita greutatii capului se lovesc de pamant si se fractureaza. Remediere – serclaj (in 8 nu tine pentru ca dintii sunt tronconici si nu tine legatura). Se recomanda un serclaj total de mandibula, pe sub mandibula dintr-o parte in alta si inapoia caninilor inferiori fixand prin gingie, prin tesutul subcutanat si se iese prin artea cealalta facand o legatura care va fi stransa moderat ca sa nu modifice asezarea anatomica (se inchide gura, se aseaza canini in pozitie normala si se strange apoi serclajul). Se lasa serclajul 2 luni.

- Fractura de ramura orizontala mandibulara – daca este unica trebuie facuta cu placute si suruburi. Se recomanda serclajul (pentru a face gaura in mandibula se trece cu burghiul printre dinti pentru ca exista canal prin care trece ramura mandibulara a trigemenului impreuna cu o artera si o vena – e bine sa se ocoleasca. Nu se face gaura in dinte – durere postoperator care duce in anumite cazuri la automutilare). Se recomanda folosirea a doua serclaje – unul de sus in jos si altul orizontal (unul printre dinti in gauri, iar celalalt ventral – nu permite miscarea). Daca sunt rupte ambele ramuri mandibulare si undeva spre unghiul manbidular – animalul este compromis (in teorie – exista placute in forma de L pentru fractura ambelor ramuri mandibulare)

In general la oasele late este bine sa se aduca la acelasi nivel compacta. Daca nu se poate se fac doua gauri si se trage cu un carlig pentru a se aduce pe acelasi plan.

Ortopedie pe animale mari

In general oasele de cal sunt foarte rezistente dar calusul format pe osul de cal este foarte friabil. In loc sa faca un os cu tesut haversian si cu o compacta foarte bine consolidata el face un calus spongios si exuberant. Din acest considerent fracturile la cal pe metatars sau pe oaslee lung (tibie, femur) pot fi remediate dar este incerta repararea lor ad integrum. Nu acelasi lucru se poate spune si la oasele falangelor. Toate fracturile la cap pot fi remediate iar calul poate fi tinut de panoplie (agrement). La fracturile la cal – secret – nu se deschide foarte mult focarul de fractura si nu se izoleaza osul pe toata suprafata sau circumferinta lui pentru ca osul de cal are atatea gauri vasculare capilare care daca se rup osul se vindeca foarte greu – se incearca repunerea osului in pozitie si sa se fixeze cu suturi metalice fara a decola prea multa musculatura sau tesuturi moi de langa focarul de fractura.

Cele mai des intalnite – fracturi de paleta iliaca, unghi extern de ilium in special la rumegator mare.

Ortopedia la animalele mari se refera in principal la proteze de onglon sau potcoave ortopedice.

Protezele de onglon sunt niste saboti (material plastic), se folosesc in special in pododermatite traumatice sau in operatii de ulcer podal complicat atunci cand pentru a scoate din sprijin degetul bolnav se aplica un sabot/pantof/inaltator pe degetul sanatos – fiind diferenta intre degete nu mai face sprijin decat pe degetul sanatos. In germania, olanda, danemarca, franta, elvetia – in astfel de situatii nu te lasa sa o pansezi – prima data cand se intervine, chiar si la o

pododermatita traumatica, se face toaleta onglonului, aplica pe degetul cogener un sabot care duce ce s-a netezit talpa degetului sanatos se aplica un lipici, se lasa 1-2 minute si lasa animalul liber. Pantoful este atat de rezistent incat in 2 luni de zile se toceste si nu mai trebuie scos.