1

CAPITOLUL I

ASPECTE TEORETICO-METODOLOGICE PRIVIND ANALIZA RISC URILOR ÎN

ACTIVITATEA ECONOMICO-FINANCIAR Ă

1.1. RISCUL – CONCEPT ŞI TRĂSĂTURI SPECIFICE

Riscul poate fi privit ca reprezentând incapacitatea unei firme de a se adapta la timp şi cu cel

mai mic cost la modificările de mediu. Privit din acest punct de vedere, riscul care afectează activitatea

unei firme are ca principală sursă instabilitatea climatului de afaceri (element exogen firmei) şi

incapacitatea agentului economic de a contracara la timp şi fără costuri ridicate efectele generate de

această evoluŃie continuă a mediului în care acŃionează. În acest sens, o activitate rentabilă în prezent

poate deveni nerentabilă în viitor ca urmare a modificării nefavorabile a condiŃiilor de mediu. Rezultă,

astfel, că riscul este o caracteristică permanentă a activităŃii unei firme, aceasta trebuind să

implementeze mecanisme adecvate de gestionare a riscului, care să evidenŃieze rapid modificările

apărute şi măsurile de intervenŃie.

Din punct de vedere probabilistic, riscul reprezintă variabilitatea profitului faŃă de media

profitabilităŃii din ultimii ani. Această accepŃiune este foarte importantă în realizarea previziunilor, în

care “riscul se estimează ca variabilitate a profitului în raport cu speranŃa de rentabilitate”. În acest caz,

drept criteriu de definire s-au ales oscilaŃiile profitului faŃă de o medie, considerându-se că realizarea

unor profituri viitoare mai mici decât nivelul mediu, considerat ca nivel de referinŃă, poate să conducă

la apariŃia unor situaŃii de criză şi să afecteze negativ activitatea economică.

În definiŃia dată de OCDE (OrganizaŃia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică), se

apreciază că “riscul este constituit din posibilitatea ca un fapt cu consecinŃe nedorite să se producă”.

Această definiŃie are la bază eventualitatea ca un eveniment (anticipat cu o anumită probabilitate sau

neprevăzut de decident) să se materializeze şi să afecteze negativ anumite aspecte ale activităŃii

economice.

Alături de acestea, mai există şi alte definiŃii ale riscului, prin care se încearcă găsirea de noi

semnificaŃii ale acestuia:

� gamă largă de incertitudini privind activitatea viitoare a agentului economic;

� probabilitatea survenirii unui eveniment nedorit;

� variabilitatea probabilă a rentabilităŃii viitoare a activului;

� variabilitatea rezultatului sub presiunea mediului;

� variabilitatea veniturilor sub influenŃa mediului, implicând eventualitatea producerii unui

eveniment nefavorabil;

2

� variabilitatea rezultatului, afectând rentabilitatea activelor şi, în consecinŃă, a capitalului

investit;

� un element de incertitudine care poate afecta activitatea unui agent economic sau derularea

unei operaŃiuni economice;

� gradul de incertitudine al apariŃiei unei pierderi din cauze fortuite, accidentale sau împrejurări

neaşteptate;

Principalele caracteristici ale riscului sunt:

a) riscul derivă din incertitudine; adoptarea deciziei are loc în prezent, iar punerea în practică şi

rezultatele se vor produce în viitor. Incertitudinea provine din necunoaşterea cu privire la care

eveniment din cele identificate se va produce şi la ce moment, care vor fi efectele reale şi amplitudinea

producerii acestora;

b) riscul implică ideea de pierdere potenŃială, indiferent de natură, generată de evoluŃia unui

factor în sens contrar aşteptărilor decidentului;

c) efectele riscului, odată produse, nu mai pot fi înlăturate;

d) riscul apare atât în procesul activităŃii economico-financiare, sociale, cât şi în afara acestuia,

ca urmare a raporturilor dintre om şi natură;

e) asumarea riscului presupune o remunerare corespunzătoare a capitalului investit;

f) riscul reprezintă o incapacitate de adaptare a firmei la condiŃiile de mediu;

g) riscul este o măsură a vulnerabilităŃii firmei, a probabilităŃii de apariŃie a succesului sau

eşecului.

Cunoscând aceste trăsături specifice noŃiunii de risc, se poate acŃiona în direcŃia elaborării unor

politici moderne de prevenire a riscului, de ocrotire împotriva riscului şi de înlăturare a efectelor sale.

Analizând lucrările ştiinŃifice scrise în ultimele decenii referitoare la problematica riscului, se

evidenŃiază o evoluŃie în aprecierea noŃiunilor de risc şi incertitudine, precum şi manifestarea a trei

tendinŃe principale în acest domeniu:

1.creşterea într-un ritm fără precedent a situaŃiilor de risc şi incertitudine, cauzate de extinderea

fenomenului de internaŃionalizare a activităŃilor, de externalizare a unei părŃi a acestora, de

diversificare a instrumentelor financiare, de crizele economice care capătă o amploare tot mai mare, de

creşterea competiŃiei etc.;

2.extinderea preocupărilor economiştilor de a dezvolta cunoştinŃele ştiinŃifice în acest domeniu,

prin apelarea la un număr mare de ramuri ale ştiinŃei (management, marketing, finanŃe, statistică etc.)

şi prin identificarea, testarea şi implementarea de noi instrumente de evaluare, prevenire şi protecŃie

împotriva riscului;

3

3.amplificarea şi diversificarea consecinŃelor pe care implementarea instrumentelor şi tehnicilor

de prevenire şi protecŃie împotriva riscului le generează asupra mediului economic, social, natural.

Cele trei tendinŃe menŃionate sunt interdependente, iar problematica riscului şi a incertitudinii la

nivelul unui agent economic devine tot mai complexă, îmbogăŃindu-se cu noi sensuri. În permanenŃă,

managerii trebuie să cunoască nivelul riscului fiecărui proiect de afaceri, precum şi dacă el este mai

mare decât câştigul potenŃial. În acelaşi timp, în condiŃiile economice şi sociale ale tranziŃiei la

economia de piaŃă, stabilitatea şi siguranŃa agentului economic nu mai sunt dictate numai de acŃiunile

proprii, ci de toŃi participanŃii la viaŃa economică.

În acest sistem complex al interdependenŃelor se înscriu:

- întreprinderea, care acŃionează pentru obŃinerea unor rezultate care să permită acoperirea

cheltuielilor efectuate şi înregistrarea de profit;

- sistemul financiar, care, în cazul apariŃiei riscului şi a instabilităŃii, alocă, în anumite condiŃii,

fonduri băneşti pentru asigurarea continuităŃii procesului de producŃie;

- statul, prin intermediul subvenŃiilor acordate, dar şi al impozitelor şi taxelor percepute;

- consumatorii, care reprezintă clienŃii firmei.

AcŃiunile conştiente şi inconştiente efectuate de toŃi aceşti participanŃi la realizarea activităŃii

firmei pot determina apariŃia unor efecte directe aşteptate, corespunzătoare obiectivelor fixate, dar şi

manifestarea unor efecte întâmplătoare, nedorite, pe care literatura de specialitate le defineşte ca fiind

riscuri.

4

1.2. TIPOLOGIA RISCULUI ACTIVIT ĂłII AGENTULUI ECONOMIC

Economia de piaŃă implică, prin legile după care se conduce, apariŃia unor riscuri şi incertitudini

specifice, care, coroborate cu caracteristicile activităŃii fiecărui agent economic, pot determina apariŃia

unor situaŃii şi stări conjuncturale nefavorabile. Necunoaşterea riscurilor ce pot apărea, a factorilor de

cauzalitate şi a măsurilor de intervenŃie în cazul materializării poate avea consecinŃe negative pentru

firma în cauză, putând determina chiar falimentul ei. Din acest motiv, se impune clasificarea riscurilor,

în scopul cunoaşterii mecanismului de acŃiune al fiecăruia şi al implementării unor instrumente

adecvate de protecŃie.

În literatura de specialitate consacrată problematicii riscului ce afectează activitatea agentului

economic, există o multitudine de criterii de clasificare a riscurilor, astfel:

1.după nivelul la care este localizat, riscul poate fi:

a)risc macroeconomic – este rezultatul evoluŃiei într-un anumit sens a condiŃiilor mediului de

afaceri. Acesta este generat de acŃiunea conjugată a unui număr variat de factori de natură economică,

politică sau socială, a căror evoluŃie în timp trebuie luată în considerare de către managementul firmei.

Acest tip de riscuri poate fi cauzat de greve, convulsii sociale, războaie civile, schimbări de guverne,

modificări de politică, recesiune economică, restricŃii de convertibilitate a monedei naŃionale în valută,

de transfer al fondurilor în străinătate, inflaŃie, evoluŃia nefavorabilă a ratei dobânzii pe piaŃă, sistemul

juridic etc. Riscurile macroeconomice pot fi clasificate în riscuri de Ńară, de transfer, suveran,

financiar, de inflaŃie, operaŃional, de implantare şi juridic.

b)risc sectorial – este dat de caracteristicile sectorului în care firma îşi desfăşoară activitatea,

fiind, mai departe, dependent de sistemul politic, de infrastructură, legislaŃie, cultură, concurenŃă etc.;

c)risc microeconomic (specific firmei) – este determinat de factori endogeni, specifici fiecărei

întreprinderi în parte.

Riscul se poate caracteriza prin asocierea unei legi de probabilitate pentru apariŃia fiecărui

rezultat scontat. Probabilitatea arată în ce măsură este posibilă producerea unui anumit eveniment în

condiŃii determinate. Deci, pentru fiecare eveniment există o probabilitate de apariŃie. Atât

probabilitatea, cât şi riscul pot fi apreciate subiectiv şi obiectiv. Probabilitatea subiectivă apare când

aprecierea riscului se face de către un singur individ şi reflectă mentalităŃile şi gradul de documentare

ale persoanei respective. Probabilitatea obiectivă intervine când aprecierea riscului se face de către mai

mulŃi indivizi, pe baza evidenŃei istorice a datelor statistice.

5

2.după posibilitatea de interpretare a legii de probabilitate, riscurile se pot clasifica în:

a)riscuri subiective – depind de aprecierile subiective ale fiecărui individ, de informaŃia sa;

b)riscuri obiective – inerente oricărei activităŃi caracterizate printr-o anumită probabilitate de

variaŃie a rezultatelor şi sunt independente de individ.

3.după posibilitatea de previziune, riscurile pot fi:

a)riscuri previzibile – sunt provocate de factori ce pot fi prevăzuŃi înainte de desfăşurarea unei

operaŃiuni sau activităŃi. Printre cauzele care provoacă acest tip de riscuri se numără decesele,

maternitatea, bătrâneŃea, modificarea bruscă a temperaturii prin schimbarea anotimpurilor, fluctuaŃiile

valutare în condiŃiile unei crize economice mondiale etc. Efectele acestor categorii de riscuri pot fi

eliminate sau reduse prin adoptarea din timp a unor măsuri corespunzătoare.

b)riscuri imprevizibile – sunt provocate de factori imprevizibili, întâmplători, ce nu pot fi

prevăzuŃi înainte de începerea derulării unei operaŃiuni. Ele pot fi provocate de secetă, inundaŃii şi alte

calamităŃi naturale apărute în cadrul raporturilor dintre om şi natură, precum şi de evenimente fortuite

în cadrul raporturilor dintre oameni, cum sunt războaie, greve, naŃionalizări, restricŃii valutare impuse

de stat etc. În cazul acestor riscuri, se manifestă o tendinŃă de creştere a ponderii a lor, precum şi de

majorare a costurilor pentru eliminarea sau reducerea pagubelor provocate.

4.după originea factorului care le generează, riscurile pot fi:

a)riscuri interne – sunt generate de factori care acŃionează în interiorul unei întreprinderi şi se

referă la defecŃiuni ce pot apărea în funcŃionarea mijloacelor fixe, fraude provocate de angajaŃi, greve

ale personalului, accidente de muncă provocate de nerespectarea normelor de protecŃie a muncii,

penalităŃi plătite partenerilor de afaceri ca urmare a nerespectării contractelor din motive subiective

etc.;

b)riscuri externe – sunt determinate de cauze localizate în afara întreprinderii şi care afectează

activitatea firmei în cauză. Se referă la majorarea impozitelor de către stat, oscilaŃii ale cursului

valutar, modificări nefavorabile ale dobânzii bancare, calamităŃi naturale, pierderi financiare provocate

de partenerii de afaceri, etc.

Din punctul de vedere al măsurilor pe care întreprinderea le poate adopta pentru a se proteja

împotriva acestor riscuri, cele mai importante sunt riscurile interne, pentru acestea firma având

posibilităŃi mai mare de intervenŃie. În privinŃa riscurilor externe, agentul economic dispune de căi

reduse de acŃiune, mai important pentru el fiind identificarea acestor riscuri pentru a încerca reducerea

consecinŃelor în cazul materializării lor.

6

5.după natura lor, riscurile se mai pot gupa astfel:

a)riscuri sociale – sunt provocate de evenimente sociale previzibile sau imprevizibile, precum

boala, decesul, invaliditatea, reducerea nivelului de trai, şomajul, maternitatea etc. ProtecŃia împotriva

acestor riscuri depinde, în mare măsură, de politica statului în domeniu, de nivelul de dezvoltare a

economiei naŃionale, calitatea sistemului educaŃional. În general, se poate afirma că statele moderne

acordă o importanŃă primordială ocrotirii individului împotriva riscurilor sociale, scopul fundamental

al oricărui regim modern fiind acela de a proteja interesele indivizilor la nivel naŃional, în condiŃii de

echitate şi dreptate socială.

b)riscuri naturale – provocate de calamităŃi naturale.

c)riscuri politice – sunt determinate de evenimente politice majore, precum războaie, greve,

embargo, naŃionalizare, restricŃii de export. Acoperirea riscurilor politice este greu de realizat sau chiar

imposibilă, având în vedere consecinŃele grave ale acestor tipuri de riscuri, declanşate de interesele

majore ale statului, care, în asemenea situaŃii, se opun intereselor individului sau întreprinderilor.

Riscul politic este inerent activităŃii unui agent economic, indiferent de Ńara unde acŃionează; el nu

poate fi evitat, poate fi doar luat în considerare şi estimat. PosibilităŃile de atenuare sau de compensare

a pagubelor în acest caz depind exclusiv de poziŃia şi atitudinea autorităŃilor statale.

d)riscuri economice – sunt cele mai numeroase, iar după natura lor acestea pot fi:

-riscuri pure, accidentale, asigurabile; împotriva acestor riscuri, agenŃii economici se pot

asigura, cu un anumit cost.

-riscuri speculative, în funcŃie de care agenŃii economici au atât posibilitatea de a pierde, cât şi

posibilitatea de a câştiga.

În scopul cunoaşterii riscurilor provocate de propria structură organizatorică, activitatea firmei

se poate diviza pe următoarele faze: cercetare-dezvoltare, aprovizionare, producŃie şi vânzare.

În faza de cercetare-dezvoltare, riscurile speculative pot fi determinate de protecŃia greşită a

unui brevet, efectuarea de investiŃii neproductive sau obŃinerea de produse fără cerere asigurată pe

piaŃă. În etapa de aprovizionare, surse de risc pot fi condiŃiile de achiziŃie şi cursul valutar al

monedei naŃionale. În faza de producŃie prezenŃa unor rebuturi, funcŃionarea necorespunzătoare a

mijloacelor fixe, întreruperi nejustificate ale fluxului tehnologic, iar în faza de vânzare obŃinerea unor

preŃuri de vânzare sub nivelul pieŃei sau rezilierea unor contracte de vânzare.

Şi în cazul riscurilor pure se pot identifica unele surse interne care pot afecta grav desfăşurarea

activităŃii unei firme, precum incendiile, exploziile, scurgeri de informaŃii, fraude, accidente etc.

7

6.din punct de vedere funcŃional, riscul poate fi clasificat astfel:

a)riscul de exploatare – arată variaŃia rezultatului de exploatare la modificarea condiŃiilor de

exploatare; numit şi risc economic, se referă la variabilitatea sau nesiguranŃa obŃinerii unui anumit

rezultat de exploatare. El exprimă incapacitatea firmei de a se adapta la timp şi cu cele mai mici

costuri la variaŃiile mediului economico-social şi reflectă variabilitatea rezultatului economic sau a

cash flow-ului de exploatare în funcŃie de condiŃiile de exploatare.

b)riscul financiar – exprimă variabilitatea indicatorilor de rezultate ca urmare a modificării

structurii financiare a întreprinderii. Acesta este asociat modului de finanŃare a activităŃii firmei. Dacă

o întreprindere apelează la împrumuturi, ea îşi asumă o obligaŃie financiară fixă, reprezentată de

cheltuielile financiare cu dobânzile, ceea ce face ca îndatorarea, prin mărimea şi costurile ei, să

determine modificarea rezultatelor obŃinute şi a riscului financiar. Dacă, în schimb, finanŃarea

activităŃii se realizează numai pe seama resurselor interne, cum sunt profitul reinvestit şi majorările de

capital social prin noi aporturi ale acŃionarilor, aceasta nu presupune asumarea unor obligaŃii de plată

rigide. Cu cât obligaŃiile cu costuri fixe (credite bancare, leasing) au o pondere mai ridicată în cadrul

surselor financiare, cu atât riscul financiar este mai ridicat.

c)riscul de faliment sau de insolvabilitate – se manifestă în cazul în care întreprinderea nu

poată achita la scadenŃă datoriile faŃă de furnizori, bugetul statului, bănci etc. În activitatea practică,

firmele se pot confrunta cu dificultăŃi de plată, care pot fi temporare sau permanente. În cazul

existenŃei unor dificultăŃi permanente de plată a obligaŃiilor faŃă de terŃi, se poate vorbi de o deteriorare

a situaŃiei financiare a firmei, cu consecinŃe negative asupra solvabilităŃii acesteia. Factorii care conduc

o afacere la faliment variază. MulŃi economişti atribuie acest fenomen ratelor ridicate ale dobânzii,

recesiunii economice sau datoriilor mari faŃă de creditori. Totodată, specificul activităŃii şi

reglementările juridice pot contribui la dificultăŃile financiare ale unei companii. Studiile efectuate au

arătat că firmele mici, private şi cele nou înfiinŃate sunt mai vulnerabile decât cele mari şi cu

experienŃă pe piaŃă.

Dintre riscurile enunŃate anterior, riscurile de exploatare sunt cele mai cuprinzătoare şi

se pot clasifica astfel:

1.riscul de organizare şi conducere – provine dintr-o structură organizatorică deficitară a

firmei, în cadrul căreia anumite compartimente funcŃionale importante sunt inexistente. Acest risc se

poate diviza, mai departe, în:

-riscul de recrutare a personalului;

-riscul de dotare tehnico-materială şi financiară;

-riscul de management (de conducere);

8

2.riscul de investiŃii - poate rezulta din inutilitatea, utilitatea parŃială sau ineficienŃa economică

a unei investiŃii şi are efecte negative grave, uneori imprevizibile, cu consecinŃe ireparabile asupra

activităŃii firmei.

3.riscul de aprovizionare – este riscul de a nu putea aproviziona continuu procesul de

producŃie cu materii prime, materiale, combustibil, energie.

4.riscul de fabricaŃie – orice proces de fabricaŃie implică o serie de riscuri, ce pot fi cauzate de

o multitudine de factori tehnici, economici, sociali, naturali. În această categorie de riscuri se înscriu:

modificarea la intervale scurte de timp a parametrilor tehnici ai sortimentelor, ca urmare a apariŃiei

unor produse concurente noi pe piaŃă; rebuturi determinate de materiale necorespunzătoare sau de forŃa

de muncă insuficient calificată; defecŃiuni tehnice ale utilajelor, care determină întreruperea procesului

de fabricaŃie.

5.riscul de depozitare – este legat de modul în care sunt asigurate spaŃiile de depozitare a

produselor şi mărfurilor, de dimensiunile şi caracteristicile tehnico-funcŃionale ale acestora, de modul

în care sunt amplasate şi administrate aceste spaŃii.

6.riscul de desfacere – este riscul de apariŃie a pierderilor în urma relaŃiilor cu clienŃii sau ca

urmare a modificării condiŃiilor pieŃei. Riscul de desfacere mai este denumit şi risc comercial, fiind

identificat, la modul general, cu riscul care apare în procesul realizării bunurilor şi serviciilor.

7.riscul valutar – este generat de fenomene şi procese specifice pieŃei valutare, precum

devalorizare, revalorizare, reglementările privind transferurile valutare şi convertibilitatea, care au

consecinŃe deosebite asupra situaŃiei economico-financiare a unei firme.

8.riscul creditului – provine fie din incertitudinea creditorului cu privire la încasarea

creanŃelor ca urmare a lipsei de bonitate a debitorului, fie din incertitudinea debitorului cu privire la

posibilitatea achitării la timp a datoriei, datorată nerealizării veniturilor programate.

9.riscul de muncă – se manifestă în forme diferite, în funcŃie de cauzele generatoare, şi

afectează locurile de muncă sau nivelul salarizării forŃei de muncă.

10.riscul de publicitate comercială – poate proveni fie din lipsa de publicitate, fie din

publicitatea deformată.

11.riscul în contractele economice – este riscul de creştere a preŃului pe piaŃă, în timp ce

întreprinderea trebuie să livreze produsele la preŃuri inferioare, fixate prin contracte semnate anterior,

sau riscul de deteriorare a preŃului datorită fluctuaŃiilor valutare.

12.riscul licitaŃiilor – se referă la pagubele pe care le pot avea fie firma organizatoare a

licitaŃiei, fie firma participantă.

9

13.riscul tehnologic – se referă la pierderile pe care le poate suporta întreprinderea datorită

neimplementării celor mai noi tehnici şi tehnologii.

14. riscul de transport – se referă la pierderile materiale sau financiare pe care întreprinderea

le poate suporta ca urmare a efectuării transportului materiilor prime, materialelor, produselor,

mărfurilor în condiŃii improprii sau cu întârziere.

15.riscul ratei inflaŃiei – inflaŃia afectează rentabilitatea unei firme, din acest motiv

întreprinderea trebuie să Ńină seama de deprecierea monetară în încheierea contractelor şi în întocmirea

situaŃiilor financiare.

Standardele InternaŃionale de Contabilitate abordează problematica riscului în IAS 32, intitulat

“Instrumente financiare: prezentare şi descriere”, care se referă la instrumentele financiare utilizate

de către firmă şi la riscurile financiare aferente tranzacŃiilor efectuate cu acestea. În acest sens, IAS 32

defineşte următoarele categorii de riscuri:

1) riscul de preŃ – este riscul ca valoarea unui instrument financiar să varieze în timp şi poate

îmbrăca mai multe forme, respectiv:

a) riscul valutar – este riscul ca valoarea unui instrument financiar să fluctueze în timp datorită

modificării cursului valutar;

b) riscul ratei dobânzii – este riscul ca valoarea unui instrument financiar să se modifice ca

urmare a variaŃiei ratei dobânzii bancare;

c) riscul de piaŃă – este riscul ca valoarea unui instrument financiar să varieze datorită

modificării preŃurilor titlurilor de pe piaŃă, indiferent de cauzele acestor schimbări.

2) riscul de credit – este riscul ca una din părŃile implicate de instrumentul financiar să nu-şi

execute obligaŃia asumată, cauzând celeilalte părŃi o pierdere financiară;

3) riscul de lichiditate – se referă la imposibilitatea de a vinde rapid pe piaŃă un activ financiar

la o valoare apropiată de cea reală sau justă. Se mai numeşte şi risc de finanŃare, întrucât firma poate

avea dificultăŃi în procurarea fondurilor necesare pentru îndeplinirea angajamentelor asumate.

4) riscul fluxului de numerar – este riscul ca valoarea fluxurilor viitoare de numerar generate

de un instrument financiar să fluctueze.

Alături de criteriile prezentate anterior, mai pot exista şi alte criterii de clasificare a riscurilor,

pe care managerii unei întreprinderi le pot lua în considerare, în funcŃie de riscurile care sunt estimate

să apară în activitatea lor. Se reŃine, însă, că în viaŃa unui agent economic orice risc este posibil să

apară atunci când conjunctura îl favorizează. El nu va putea fi eliminat în totalitate din activitatea

economică a unei firme. Important pentru agentul economic este să determine nivelul de risc pe care

10

este dispus să şi-l asume în condiŃiile obŃinerii unui anumit nivel al profitului şi să adopte măsuri de

atenuare a pierderilor în cazul materializării acestuia.

1.3. FACTORII DE RISC – CONCEPT ŞI CLASIFICARE

Factorii de risc sunt forŃele motrice care, în anumite condiŃii, pot conduce la producerea unor

evenimente generatoare de pierderi pentru agenŃii economici. Factorii de risc pot fi clasificaŃi după mai

multe criterii, astfel:

1.în funcŃie de locul acŃiunii factorii de risc pot fi:

a) factori externi – sunt factori legaŃi de caracteristicile economiei naŃionale sau ale sectorului de

activitate în care activează firma, de sistemul politic sau social al Ńării. Ei nu pot fi influenŃaŃi de către

manageri şi afectează în acelaşi mod toate întreprinderile.

b) factori interni – sunt legaŃi de caracteristicile intrinseci ale fiecărui agent economic.

2.după natură factorii de risc pot fi:

a) factori economici;

b) factori sociali;

c) factori politici.

3.după posibilitatea de previzionare factorii de risc sunt:

a) factori previzibili (cerŃi sau determinabili);

b) factori imprevizibili (incerŃi sau aleatori);

4.în funcŃie de efortul propriu al firmei factorii de risc pot fi:

a) factori dependenŃi de efortul propriu;

b) factori independenŃi de efortul propriu.

5.după nivelul la care acŃionează factorii de risc pot fi:

a) factori macroeconomici;

b) factori sectoriali;

c) factori microeconomici.

Cei mai mulŃi dintre factorii de risc care acŃionează la nivelul unei entităŃi economice nu depind

de efortul propriu al managementului, ci, în cea mai mare măsură, sunt sub controlul administraŃiei

centrale. De asemenea, majoritatea acestor factori are caracter conjunctural şi acŃionează din afara

întreprinderii.

Dintre informaŃiile folosite de către agenŃii economici, cele care privesc factorii de risc au o

importanŃă deosebită. Cu cât aceşti factori sunt mai bine cunoscuŃi de către decidenŃi, cu atât riscul

11

afacerii va fi mai redus. Practic, calitatea informaŃiilor influenŃează decisiv calitatea analizei riscului.

În procesul decizional, managerii se confruntă, însă, cu o serie de probleme legate de disponibilitatea

acestor informaŃii, calitatea lor, promptitudinea obŃinerii, actualitatea, exactitatea, costul etc.

DificultăŃile procurării de informaŃii pertinente provin, în primul rând, din diversitatea şi

complexitatea elementelor componente ale mediului de afaceri, printre care pot fi amintite:

- numărul mare de agenŃi economici care activează pe piaŃă;

- cadrul legal-instituŃional complex sau birocratic;

- mediul economico-social;

- politica economică, financiară şi socială a guvernului.

În al doilea rând, aceste elemente nu sunt constante în timp, ci se află într-o continuă evoluŃie şi

schimbare, conducând la creşterea situaŃiilor de risc şi incertitudine. Pentru a atenua această

instabilitate a mediului, este important ca firmele să dispună şi să utilizeze un număr cât mai mare de

informaŃii pertinente.

Totodată, trebuie remarcată necesitatea procurării unor informaŃii de calitate. Calitatea

informaŃiilor depinde de profesionalismul personalului din compartimentele de analiză ale

întreprinderii, de existenŃa unor instituŃii publice, a cabinetelor de consultanŃă, a băncilor, care pot

furniza informaŃii pertinente sub formă de studii, rapoarte, informări etc.

Veridicitatea informa Ńiei poate avea de suferit dacă nu sunt utilizate căile adecvate de

transmitere. De multe ori, aceste căi sunt întâmplătoare şi complexe, implicând riscul distorsionării

informaŃiei ca urmare a acŃiunii subiective a culegătorilor de informaŃii şi a celor care le transmit sau le

utilizează. PertinenŃa informaŃiei depinde şi de cultura de afaceri dintr-o anumită Ńară. De regulă, se

obŃin mai uşor date veridice într-un stat cu o cultură superioară decât în unul aflat în situaŃia opusă.

O altă problemă se referă la gestionarea volumului de informaŃii , privită în sensul accesului

cât mai rapid la informaŃii pertinente. Aceste informaŃii riscă să fie incluse într-un volum mare de

informaŃii în continuă creştere şi să nu li se mai acorde importanŃa necesară. Pentru evitarea acestei

probleme, se pot utiliza sisteme informatice performante de gestiune a informaŃiilor.

InformaŃiile, cât mai numeroase şi mai detaliate, sunt absolut necesare în analiza riscului. Există,

însă, o diferenŃă evidentă între informaŃiile de care o firmă are nevoie şi cele pe care le poate culege şi

utiliza. Costul informaŃiilor diferă de la o sursă la alta, cele mai ieftine fiind cele obŃinute din sursele

publicate. La costul informaŃiilor se adaugă timpul şi resursele umane implicate în culegerea şi

prelucrarea lor. Utilizarea unei game variate de proceduri şi mijloace de tratare a informaŃiilor reduce

semnificativ timpul de reacŃie a firmei la schimbările de mediu.

12

În condiŃiile în care la baza deciziilor economice stă o bază informaŃională tot mai largă,

verificarea şi validarea informaŃiei sunt condiŃii indispensabile pentru reducerea incertitudinii şi pentru

adoptarea unor decizii eficiente. InformaŃiile corecte şi complete contribuie la realizarea unei analize

de calitate a riscului şi oferă, astfel, managerului posibilitatea de a fundamenta cât mai bine strategia

de dezvoltare a firmei. AcŃionând într-un mediu dinamic, informaŃiile numeroase, limitele acestora,

costul, riscul, câştigurile potenŃiale devin o provocare adresată managerilor firmei.

1.3.1. FACTORII MACROECONOMICI

Sunt factori externi şi au o importanŃă covârşitoare asupra nivelului de risc al unei firme, luarea

în considerare a acestora în mecanismul decizional necesitând o bună înŃelegere de către decident a

mediului economic general, a vulnerabilităŃilor economiei naŃionale, a relaŃiilor structurale ale

acesteia, a calităŃii sistemului politic şi instituŃional al statului.

După natura lor factorii externi se pot grupa în:

a) factorii economici:

a1) starea economiei naŃionale;

a2) dimensiunea pieŃei interne;

a3) situaŃia financiară internă;

a4) factorii geografici.

Materializarea factorilor economici duce la apariŃia evenimentelor de natură economică,

acestea putând afecta grav rezultatele întreprinderii. Printre cele mai importante evenimente

economice ce pot influenŃa negativ activitatea firmei se numără scăderea economică sau diminuarea

creşterii economice, creşterea rapidă a costurilor de producŃie ca urmare a ratei ridicate a inflaŃiei sau a

importurilor masive de produse energetice, combustibili etc., apariŃia deficitelor comerciale sau

bugetare, a dezechilibrelor balanŃei de plăŃi, diminuarea venitului naŃional etc. Toate acestea determină

deteriorarea climatului general de afaceri şi restrâng oportunităŃile de afaceri ale întreprinderilor.

b) factorii sociali - se referă la structura socială, diferenŃele între nevoi şi aspiraŃii, valorile

spirituale ale populaŃiei, tradiŃiile acesteia. Ei se pot grupa în următoarele categorii:

b1) forŃa de muncă şi ocuparea;

b2) populaŃia şi veniturile;

b3) cultura.

Cele mai importante evenimente sociale care pot conduce la materializarea riscului sunt

conflictele interetnice sau de natură religioasă, greve, revolte şi demonstraŃii împotriva regimului

13

politic, conflicte ale personalului cu conducerea firmei. Cu cât gradul de cultură, civilizaŃie, educaŃie şi

de dezvoltare al unei naŃiuni este mai ridicat, cu atât probabilitatea producerii unor astfel de

evenimente este mai mică. La nivel de firmă, cele mai multe evenimente de natură socială care pot

provoca pierderi provin din insuficienta motivare a personalului, atitudinea ostilă a salariaŃilor faŃă de

manageri sau faŃă de schimbare, gradul scăzut de calificare.

c) factorii politici - urmăresc calitatea liderilor politici şi a partidelor politice, puterea relativă a

guvernului şi eficienŃa instituŃiilor statului. Se pot grupa în două mari categorii:

c1) mediul politic;

c2) mediul legal-instituŃional.

Factorii politici de risc, atunci când se manifestă, provoacă pierderi mult mai mari decât

evenimentele economice, mergând până la falimentul firmei sau naŃionalizarea bunurilor acesteia. Cele

mai importante evenimente de natură politică sunt războaiele, actele teroriste, conflictele regionale,

revoltele. Toate aceste evenimente sunt determinate, de cele mai multe ori, de acŃiunea conjugată a

factorilor politici şi a celor sociali şi au un impact major, în primul rând, asupra economiei naŃionale,

apoi se repercutează asupra activităŃii fiecărei firme. ConsecinŃele unor astfel de evenimente sunt

controlate şi eliminate cu mare dificultate de către puterea politică.

Cea mai mare parte a informaŃiilor referitoare la componenta socio-politică a riscului este destul

de greu de evaluat şi interpretat. În acelaşi timp, riscul activităŃii unui agent economic mai este

influenŃat şi de alŃi factori socio-politici externi, precum aderarea la tratatele şi convenŃiile

internaŃionale, gradul de acces la resurse financiare externe, conflictele regionale. Şi în cazul acestor

factori există o mare dificultate legată de obŃinerea informaŃiilor necesare, de cuantificarea şi

aprecierea lor obiectivă.

1.3.2. FACTORII SECTORIALI

Sunt factori externi şi influenŃează în mod considerabil rezultatele activităŃii oricărei

întreprinderi. Se referă, în general, la piaŃa pe care activează o firmă şi cuprinde următorii factori mai

importanŃi: furnizorii, clien Ńii şi concurenŃii.

a)Principalul obiectiv al activităŃii de aprovizionare se concretizează în asigurarea completă a

resurselor materiale corespunzătoare cantitativ şi calitativ cu necesităŃile firmei, la locul şi termenele

solicitate. În aceste condiŃii, contractele de aprovizionare încheiate cu furnizorii trebuie să urmărească

obŃinerea unor costuri minime cu materiile prime şi materialele cumpărate, dar şi desfăşurarea ritmică

a fluxului de producŃie în cadrul întreprinderii. Principalele evenimente nedorite ce pot apărea sunt

14

legate de nerespectarea de către furnizori a condiŃiilor specificate în contracte, de majorarea preŃurilor

de vânzare a materialelor, falimentul unui furnizor important, riscul ca firma să nu poată achita

furnizorii ca urmare a unei crize de lichidităŃi. Pentru reducerea riscului, se impune ca firma să încheie

contracte de aprovizionare cu mai mulŃi furnizori şi să prevadă preŃuri ferme de livrare, precum şi o

gestionare adecvată a patrimoniului său.

Trebuie precizat că, în cadrul furnizorilor, se includ şi instituŃiile financiare care pun la

dispoziŃie firmei resurse financiare sub formă de împrumuturi. Referitor la acestea, apar aceleaşi

riscuri ca şi în cazul furnizorilor de materii prime şi materiale, la care se mai adaugă, însă, şi alte

categorii de riscuri, legate de penalităŃile plătite în cazul nerambursării la timp împrumutului, refuzul

creditorilor de a mai împrumuta firma ca urmare a neonorării la timp a obligaŃiilor financiare sau a

unei structuri financiare precare etc.

b)ClienŃii se manifestă ca un factor de risc pentru întreprindere dacă prezintă un grad mare de

concentrare. Dacă în cazul falimentului unui furnizor, activitatea firmei nu este, de regulă, afectată

foarte grav, agentul economic putând găsi alte surse de aprovizionare, dispariŃia unui client poate pune

probleme deosebite întreprinderii, mai ales dacă acesta are o pondere mare în cifra de afaceri a

companiei. Şi în cazul consumatorilor, evenimentele nedorite pot fi provocate de nerespectarea

termenilor contractuali, pierderea unor clienŃi neurmată de găsirea altora, impunerea unor condiŃii

dezavantajoase pentru firmă sau solicitarea unor avantaje financiare atunci când clienŃii deŃin o situaŃie

privilegiată. De menŃionat că, în cazul clienŃilor, riscurile sunt mai reduse atunci când aceştia nu sunt

beneficiarii finali ai produselor.

c)PiaŃa pe care activează o întreprindere cuprinde, alături de furnizori şi clienŃi, şi firmele

concurente. Succesul sau eşecul unei firme pe piaŃă depinde, în mare măsură, de deciziile

concurenŃilor. În aceste condiŃii, firma trebuie să se informeze în permanenŃă cu privire la nivelul

investiŃiilor întreprinderilor concurente, la nivelul productivităŃii muncii acestora, al capacităŃilor de

producŃie, al strategiei lor comerciale.

Rivalitatea între firmele din cadrul aceluiaşi sector are ca principale forme de manifestare

războiul preŃurilor, campaniile de publicitate, serviciile post-vânzare oferite clienŃilor etc. Multe din

aceste forme de concurenŃă, în special reducerea preŃurilor, au ca efect reducerea rentabilităŃii în cadrul

sectorului, ceea ce afectează negativ toŃi agenŃii economici. În mod evident, nivelul concurenŃei

influenŃează dimensiunea riscului operaŃional, generând, cel mai adesea, reduceri sau limitări ale

preŃului de vânzare sau ale cantităŃilor vândute.

15

1.3.3. FACTORII MICROECONOMICI

Sunt factori interni şi acŃionează în mod direct asupra nivelului riscului şi al performanŃelor

activităŃii unui agent economic. Cuprind următoarele categorii mai importante: potenŃialul uman,

potenŃialul tehnico-material şi potenŃialul financiar.

PotenŃialul uman

Desfăşurarea corespunzătoare a activităŃii într-o întreprindere presupune utilizarea de forŃă de

muncă adecvată sub aspect cantitativ, structural şi calitativ. De aceea, se impune o analiză atentă a

personalului angajat şi a modului în care acesta corespunde cerinŃelor structurii organizatorice, a

stabilităŃii salariaŃilor, a eficienŃei utilizării timpului de lucru al acestora şi a productivităŃii muncii, a

calităŃii managementului. Gestiunea eficientă a resurselor umane previne riscul de migrare a

personalului, al declanşării grevelor sau conflictelor de muncă, al apariŃiei accidentelor de muncă, al

manipulării defectuoase a echipamentelor, al rebuturilor etc. Materializarea acestor riscuri are

consecinŃe nefavorabile asupra volumului producŃiei obŃinute, asupra calităŃii producŃiei obŃinute,

asupra modului de respectare a contractelor încheiate cu clienŃii, asupra performanŃelor firmei şi

imaginii sale pe piaŃă.

PotenŃialul tehnico-material

Viabilitatea unei firme într-un mediu concurenŃial depinde şi de resursele materiale de care

aceasta dispune şi pe care le foloseşte în procesul de producŃie. Resursele materiale utilizate de către

firmă cuprind activele imobilizate şi activele circulante. Cantitatea, structura şi calitatea acestora

trebuie să fie conforme cu nivelul şi calitatea activităŃii pe care firma doreşte să o desfăşoare.

Principalii factori de risc legaŃi de echipamentele utilizate se referă la utilizarea

necorespunzătoare a acestora, neefectuarea la timp a reparaŃiilor capitale şi curente, întreŃinere

neadecvată, toate acestea putând provoca defecŃiuni şi întreruperi în funcŃionarea mijloacelor fixe,

realizarea de produse rebutate, eficienŃă scăzută în exploatare. Pentru prevenirea apariŃiei acestor

riscuri, se impune dimensionarea mijloacelor fixe în raport cu nivelul şi structura producŃiei ce trebuie

realizată, respectarea programului de reparaŃii capitale şi curente, urmărirea folosirii eficiente din

punct de vedere extensiv şi intensiv a echipamentelor, prevenirea apariŃiei premature a uzurii fizice şi

morale.

Referitor la materiile prime şi materialele utilizate, riscurile pot apărea în toate în fazele

circuitului economic. Astfel, în faza de aprovizionare, riscurile se referă la neefectuarea la timp a

aprovizionării sau în cantităŃi insuficiente, pierderi pe timpul transportului, necorelarea programului de

aprovizionare cu cel de producŃie, care conduce la imobilizarea de resurse băneşti în stocuri materiale

16

pentru producŃie. În timpul depozitării, principalele riscuri provin ca urmare a depozitării în spaŃii

neadecvate, manipulării necorespunzătoare, evidenŃei deficitare a stocurilor. La utilizarea materiilor

prime şi materialelor, întreprinderea se poate confrunta cu riscul depăşirii normelor de consum, al

nerespectării standardelor de fabricaŃie sau a caietelor de sarcini, al gradului scăzut de valorificare

productivă a materialelor. Toate aceste riscuri, odată materializate, afectează negativ volumul

producŃiei, calitatea produselor obŃinute, rezultatele firmei, modul de respectare a contractelor

încheiate cu beneficiarii.

PotenŃialul financiar

Fiecare agent economic are o anumită structură financiară, care se poate identifica din bilanŃul

contabil. Structura financiară este un element care diferenŃiază firmele din punct de vedere al

performanŃelor. Alegerea unei structuri financiare inadecvate poate genera costuri foarte mari, ceea ce

creează premisele apariŃiei riscului financiar sau chiar de faliment.

Decizia în privinŃa structurii financiare trebuie să conducă la un raport optim între finanŃările

prin credite şi cele prin capitaluri proprii, astfel încât costurile de finanŃare să fie minime. Dacă firma

are un volum foarte mare de credite contractate, ea se confruntă cu riscul de a nu putea plăti ratele

scadente şi dobânzile aferente în cazul în care nivelul dobânzii înregistrează o creştere foarte mare.

Rata dobânzii este un factor de origine externă, asupra căruia managerii nu pot acŃiona direct,

nivelul său depinzând de politica monetară promovată de banca naŃională, de conjunctura economică

generală etc. Managerii au, însă, posibilitatea să aleagă mai multe surse de finanŃare, în funcŃie de

costurile pe care le generează şi de restricŃiile financiare la care este supusă întreprinderea. În acest fel,

alegerea unei structuri financiare adecvate poate conduce la reducerea costului capitalului şi a riscului

financiar.

Date fiind caracteristicile diferite ale diverselor categorii de activităŃi, producerea evenimentelor

ce conduc la materializarea riscului poate avea consecinŃe diferite asupra acestora. Cu cât gradul de

complexitate a activităŃii desfăşurate este mai mare, cu atât numărul evenimentelor posibile

generatoare de riscuri este mai mare şi, implicit, gradul de risc este mai mare.

17

1.4. METODE DE IDENTIFICARE A RISCURILOR

InformaŃiile pentru identificarea riscurilor pot fi obŃinute prin:

� cercetare la masa de lucru: studierea documentelor, planurilor elaborate de organizaŃie, a

rezultatelor concurenŃilor, a bazelor de date comerciale, informaŃii deŃinute de persoane implicate în

afaceri similare, descrieri ale derulării unor afaceri/proiecte asemănătoare.

Principalele documente ce pot fi studiate sunt:

-rapoartele anuale (tipuri de activităŃi, răspândirea geografică a organizării, sursele importante

de profit, zonele ce pot fi dezvoltate etc.);

- documentele financiar - contabile, situaŃia activelor imobilizate;

-planul locului, fotografii, materiale descriptive despre incinta în care se derulează activitatea

beneficiarului de proiect şi unde va fi amplasat produsul realizat prin proiect, materialele

promoŃionale despre organizaŃie, documentaŃiile tehnice, reviste de specialitate, publicaŃiile privind

asigurarea protecŃiei, condiŃiile de elaborare a contractelor, a documentelor de închiriere, înregistrări

privind asigurările organizaŃiei etc.;

� vizite la faŃa locului: acestea permit discuŃia cu cei expuşi la risc, crearea unei reŃele

informaŃionale de contacte necesare managerului de risc pentru a-şi îmbunătăŃi rapoartele.

Utilizarea experienŃei intuitive a managerilor s-a dovedit o tehnică nesatisfăcătoare în trecut

datorită faptului că aceştia se bazează în identificarea riscurilor doar pe propria experienŃă şi

specializare. Totuşi utilizarea acestei metode poate fi asociată cu alte modalităŃi ce vor fi enumerate în

continuare.

ExperŃii din companie pot identifica un număr redus de riscuri datorită implicării lor în foarte

multe proiecte şi a creşterii astfel a încrederii de a rezolva orice problemă potenŃială referitoare la

derularea proiectului. Aceştia evită în numeroase cazuri să discute riscurile cu membrii altor

departamente ale companiei considerându-le o problemă proprie şi neglijând astfel impactul posibil

asupra celorlalŃi. Metoda este recomandabilă în companiile cu o cultură ce propagă asumarea riscurilor

şi utilizează şi alte metode de identificare.

Realizarea unor chestionare standard completate de persoanele implicate în derularea

proiectului este o metodă eficientă dacă acestea sunt adaptate fiecărui proiect. Asemănătoare

chestionarelor sunt listele de control a riscurilor . Acestea cuprind surse potenŃiale de risc, cum ar fi:

-cadrul în care se desfăşoară activitatea;

-personalul care participă la realizarea acesteia;

-estimări eronate ale bugetului şi termenului de execuŃie;

18

-schimbări în legislaŃie sau economie etc.

Se porneşte de la o listă standard care este apoi adaptată fiecărui proiect, dar există pericolul ca

acestea să devină foarte laborioase ceea ce îngreunează prelucrarea informaŃiei. Asemănător listelor de

control este tabelul riscurilor care structurează informaŃia în patru cadrane, respectiv: ameninŃări,

resurse, consecinŃe, factori prin care se poate acŃiona pentru a modifica efectele nedorite ale

evenimentelor.

Tabelul riscurilor

AmeninŃări Resurse ConsecinŃe Factori modificaŃionali

Pericole care ameninŃă

proiectul: incendii, furturi,

cutremure, datorii, defecŃiuni

în exploatarea utilajelor, etc.

Clădirile, echipamentele,

materialele, personalul,

furnizorii, clienŃii etc.

utilizate de organizaŃie

pentru a-şi asigura

existenŃa şi proprietatea.

Efectele nedorite ale

evenimentelor neprevăzute

asupra resurselor

organizaŃiei (întreruperea

producŃiei, retragere produs

de pe piaŃă etc.)

Factori ce pot modifica

impactul pe care situaŃiile

neprevăzute le-ar avea asupra

resurselor (ex. echipamente

de rezervă, alternative pt.

furnizori, sisteme de

prevenire a incendiilor etc.)

Metoda arborele logic al hazardului pune în evidenŃă cauzele şi pierderile unui eveniment

particular, apoi cauzele posibile ale cauzelor ş.a.m.d., până la relevarea tuturor surselor posibile.

Metoda arborelui defectelor porneşte tot de la un eveniment ce produce pierderi, dar se

prezintă condiŃiile care sunt necesare, fie individual, fie în combinaŃie ca să determine evenimentul

respectiv. Pune în evidenŃă situaŃii care uneori nu prezintă riscuri prin ele însele, dar în combinaŃie

devin periculoase pentru proiect şi pentru organizaŃie.

Utilizarea arborilor hazardului şi defectelor are mare aplicabilitate în identificarea

riscurilor pure.

Sistemele expert sunt metode foarte moderne de identificare a riscurilor, dar realizarea şi

menŃinerea lor este foarte costisitoare, iar utilitatea lor este ridicată în cazul riscurilor comune pentru

numeroase proiecte şi pentru care managementul organizaŃiei şi al proiectului dispune de o experienŃă

considerabilă.

Interviurile structurate au fost folosite o perioadă îndelungată pentru a obŃine informaŃii de la

consultanŃi şi personalul firmelor, precum şi de managerii de proiect şi/sau managerii de risc pentru a

identifica riscurile associate proiectelor. Structura interviului este pregătită în avans, iar derularea sa se

realizează într-o atmosferă relaxantă. DiscuŃiile pot fi între un intervievator şi unul sau mai mulŃi

intervievaŃi, iar timpul consumat trebuie dozat cu mare atenŃie.

19

Brainstorming-ul: este tehnica cel mai des utilizată pentru identificarea riscului. Scopul

metodei este de a obŃine o listă cât mai completă a riscurilor proiectului, listă care va fi folosită ulterior

în procesele de analiză calitativă şi cantitativă a riscului. Pentru brainstorming se organizează o

reuniune cu participarea experŃilor, având un caracter multidisciplinar. în timpul şedinŃei, care este

condusă de un moderator, sunt generate idei despre riscurile proiectului. întâlnirea se desfăşoară fără

întreruperi şi fără a se exprima judecăŃi sau critici ale ideilor interlocutorilor, indiferent de poziŃia lor

ierarhică în cadrul organizaŃiei. Sursele de risc sunt identificate în sens larg şi sunt afişate pentru a fi

examinate de toŃi participanŃii. Riscurile identificate sunt apoi clasificate şi caracteristicile lor sunt

detaliate.

Tehnica Delphi: este o modalitate de a obŃine consensul experŃilor asupra riscului proiectului.

ExperŃii sunt identificaŃi, dar participă la analiză anonim, fără a se întâlni faŃă în faŃă. Responsabilul cu

identificarea riscului utilizează un chestionar prin care solicită idei despre cele mai importante riscuri

ale proiectului. Riscurile astfel identificate sunt transmise apoi experŃilor pentru analiză şi comentarii.

Consensul asupra principalelor riscuri ale proiectului poate fi obŃinut prin câteva iteraŃii ale acestui

proces.

Interviul: riscurile pot fi identificate şi prin intervievarea managerilor de proiect cu experienŃă

sau a experŃilor în domeniu. Responsabilul în identificarea riscului alege persoanele cele mai potrivite

pe care le informează pe scurt asupra proiectului, furnizându-le informaŃii despre structura activităŃilor

şi ipotezele de lucru.

Analiza SWOT: această tehnică permite examinarea proiectului din perspectiva punctelor tari,

forte, a oportunităŃilor şi a ameninŃărilor, pentru a mări aria de analiză a riscurilor considerate;

Utilizarea specialiştilor/consultanŃilor externi este foarte recomandată, dar necesită timp

pentru ca aceştia să se familiarizeze cu proiectul, organizarea, procedurile utilizate, iar experienŃa

acumulată „pleacă” odată cu ei.

Rezultatele identificării riscurilor se concretizează în:

� descrierea surselor de risc, ce trebuie să includă estimări referitoare la: probabilitatea de

apariŃie a evenimentelor determinate de acea sursă, momentul estimativ al producerii evenimentului

sau evenimentelor, frecvenŃa anticipată de apariŃie a evenimentelor generate de acea sursă;

� potenŃialele evenimente nedorite - care au o probabilitate sau o magnitudine a pierderii „relativ

largă”;

� „simptomele” de risc - manifestări indirecte ale evenimentelor actuale;

� soluŃiile posibile pentru diverse situaŃii riscante.

20

Pentru a permite formalizarea procedurilor de managementul riscului, este indicat ca toate

informaŃiile obŃinute prin metodele enumerate să fie structurate într-un format care să permită stocarea

în baze de date accesibile şi care pot fi uşor consultate la derularea oricărui proiect.

Identificarea riscurilor trebuie realizată în mod regulat, pe toată durata de realizare a unui proiect

şi este necesar să ia în considerare atât riscurile interne, cât şi riscurile externe.

21

CAPITOLUL II

MANAGEMENTUL RISCULUI ÎN ACTIVITATEA ECONOMICO-FINA NCIARĂ A FIRMEI

2.1. DEFINIREA MANAGEMENTULUI DE RISC

ConŃinutul managementului riscului constă într-un proces sistematic de cunoaştere a

factorilor potenŃiali ce ameninŃă securitatea întreprinderii, măsurarea gradului de gravitate a acestora,

reducerea efectelor prin prevenŃie şi protecŃie, transferul acelor efecte care nu pot fi gestionate de

întreprindere însăşi la societăŃile specializate în gestiunea riscurilor.

Managementul riscului este procesul sistematic de identificare, de analiză de răspuns la riscul

potenŃial al unui proiect. Managementul riscului este o abordare structurală şi formală, focalizată

asupra paşilor necesari şi a acŃiunilor planificate pentru a determina şi controla riscurile, menŃinându-le

la un nivel acceptabil. Scopul este de a maximiza probabilitatea de succes a unei activităŃi acŃiuni prin

creşterea şanselor de îmbunătăŃire a performanŃelor şi, în acelaşi timp, diminuarea şanselor pentru

evoluŃii neanticipate. Succesul unei activităŃi înseamnă că acea activitate este fezabilă din punct de

vedere economic şi tehnic (al consumului de resurse, modului de desfăşurare şi a programării acesteia

astfel ca să poată fi realizată cu bugetul stabilit şi în termenul stabilit).

Riscurile pot fi variabile cunoscute, adică riscuri care au fost identificate, evaluate şi cuantificate

şi pentru care au fost elaborate planuri. Totodată, riscurile pot fi variabile necunoscute, respectiv

riscuri care nu au fost încă identificate sau sunt imposibil de prevăzut.

În general, un bun management de risc se bazează pe următoarele elemente:

� identificare - riscurile trebuie identificate mai întâi ca ele să devină problematice, şi să

afecteze nefavorabil anumite situaŃii sau proiecte:

� analiză - reprezintă conversia datelor despre un risc în date privind modurile de acŃiune asupra

acestui risc;

� planificare - informaŃiile dobândite se transformă în decizii şi acŃiuni. Se creează planuri atât

pentru riscurile individuale, cât şi planuri de management integrat. În general, pentru un risc se

dezvolta mai multe planuri de acŃiune;

� monitorizare - constă în urmărirea continuă a evoluŃiei riscului şi acŃiunilor întreprinse pentru

reducerea efectelor acestora;

� control - corectează deviaŃiile de la acŃiunile planificate îmbunătăŃind continuu procesul

de management;

22

� comunicare - în majoritatea cazurilor, buna comunicare este o caracteristică principală a

succesului. Ea trebuie aplicată pentru toate şi între toate resursele utilizate, fiind legătura de bază între

elementele, ce caracterizează un bun management de risc.

2.2. PROCESUL MANAGEMENULUI DE RISC

Procesul de management al riscului constă din următoarele elemente: planificarea

managementului riscului; identificarea riscului; analiza calitativă a riscului; analiza cantitativă a

riscului; planificarea răspunsului la risc; controlul şi monitorizarea riscului.

2.2.1. PLANIFICAREA MANAGEMENTULUI RISCULUI

Planificarea managementului riscului este procesul prin care se decide modul de abordare şi de

planificare a activităŃilor de management al riscului pentru proiectul respectiv. Înainte de iniŃierea

oricăror acŃiuni de management de risc trebuie să se evalueze existenŃa unui potenŃial de risc în

proiectul analizat în ceea ce priveşte domeniul, programul sau costurile. Această evaluare nu este

simplă deoarece trebuie să se Ńină cont de toate activităŃile proiectului care ar putea să conŃină un risc

potenŃial. Se obŃine astfel o listă de activităŃi şi o clasificare a riscurilor potenŃiale în activităŃi fără risc,

activităŃi cu risc scăzut şi activităŃi cu potenŃial de risc ridicat.

Intr ări în

planificarea

managementului

riscului

� descrierea proiectului: acest document cuprinde o descriere sintetică a cerinŃelor proiectului;

� politicile organizaŃiei în domeniul managementului riscului: în anumite organizaŃii există

deja proceduri şi metode pentru analiza calitativă şi cantitativă a riscului;

� roluri şi responsabilităŃi definite: dacă acestea sunt deja stabilite, pot influenŃa planificarea

managementului riscului;

� toleranŃa la risc a responsabililor proiectului: aceste elemente se găsesc în politicile

organizaŃiei sau în acŃiunile întreprinse;

� modelul pentru planul de management al riscului: este un document predefinit care conŃine

structura;

� planului de management al riscului;

� structura activităŃilor proiectului este documentul care conŃine în;

� detaliu activităŃile proiectului cu condiŃionările de timp şi resurse.

Mijloace şi tehnici

pentru planificarea

managementului

riscului

Reuniuni de planificare: aceste întâlniri au scopul să adapteze şi să îmbunătăŃească modelul

planului de managementul riscului, Ńinând cont de cerinŃele şi de intrările proiectului respectiv.

La aceste reuniuni trebuie să participe managerul de proiect, conducătorii echipelor de proiect,

responsabilii cheie ai proiectului şi alŃi specialişti din organizaŃie.

23

Ieşiri din planificarea

managementului

riscului

Planul de management al riscului. Acest document stabileşte modul în care identificarea,

evaluarea, cuantificarea, răspunsul şi controlul riscului sunt structurate şi realizate pe parcursul

ciclului de viaŃă al proiectului; acesta cuprinde:

� metodologia: aceasta defineşte modalitatea de abordare, mijloacele şi sursele de date care pot

fi utilizate pentru managementul riscului proiectului respectiv;

� roluri şi responsabilităŃi: acesta stabileşte membrii echipei şi responsabilităŃile acestora

pentru activităŃile de management al riscului;

� periodicitatea: conŃine perioadele la care procesul de management va fi realizat pe parcursul

proiectului. Concluziile de analiza riscului vor trebui furnizate la timp pentru a sta la baza

deciziilor adoptate periodic în cadrul proiectului;

� cuantificare şi interpretare: trebuie stabilite metodele corespunzătoare de cuantificare şi

interpretare a analizelor calitative şi cantitative ale riscului, metode care se vor aplica pe

parcursul derulării proiectului;

� nivele: se stabilesc nivele de risc care declanşează activităŃi care | au responsabili şi

modalităŃi de acŃiune;

� raportare: acest capitol documentează modul în care rezultat: -: procesului de management al

riscului sunt analizate şi transmise echipei de proiect şi responsabililor proiectului;

� înregistrări: se stabilesc înregistrările din domeniu managementul riscului care vor

deveni rezultate din realizarea proiectului.

2.2.2. IDENTIFICAREA RISCULUI

Identificarea riscului este o abordare sistematică ce implică determinară riscurilor care pot

afecta proiectul. La identificarea riscurilor trebuie să participe echipa de proiect, echipa de

management al riscului, furnizorii, utilizatorii finali responsabilii proiectului.

Identificarea riscului este un proces iterativ. Prima iteraŃie poate fi realizată de echipa de proiect

sau de echipa de management al riscului. A doua iteraŃie poate fi făcută de întreaga echipă de proiect

sau de principalii responsabil ai proiectului. Pentru a obŃine o analiză imparŃială, a treia iteraŃie poate fi

facută de persoane care nu sunt implicate în proiect.

Intr ări în identificarea riscului:

Planul de management al riscului. Acest document a rezultat ca ieşire din procesul anterior de

planificare a managementului riscului.

Ieşiri din panific ările proiectului. Identificarea riscului necesită o înŃelegere completă a

proiectului în ceea ce priveşte misiunea, domeniul şi obiectivele acestuia.

24

Categoriile de risc ajută la identificarea riscurilor posibile care pot afecta proiectul în bine sau în

rău. Categoriile de risc cel mai des utilizate sunt:

� riscuri tehnice, de calitate sau de performanŃă: dependenŃa de o tehnologie neomologată,

cerinŃa de a obŃine o performanŃă;

� riscuri ale managementului de proiect: alocarea necorespunzătoare a timpului sau a

resurselor, o calitate inadecvată a planului de proiect estimări nerealiste sau incomplete, probleme cu

furnizorii, tehnici de comunicare deficitare;

� riscuri interne: costuri, durate şi obiective care sunt inconsistente, lipsa stabilirii priorităŃilor

între proiectele organizaŃiei, finanŃări inadecvate sau întreruperea asigurării finanŃării, conflicte de

finanŃare sau de alocare de resurse cu alte proiecte ale organizaŃiei;

� riscuri externe: schimbări în legislaŃie, în tendinŃele pieŃei, litigii de muncă, riscul de Ńară.

Mijloace şi tehnici pentru identificarea riscului:

a)analiza documentaŃiei: implică o analiză structurată a planurilor proiectului şi a ipotezelor de

lucru, etapă iniŃială realizată de echipa de proiect;

b)tehnici de culegere a informaŃiilor: brainstorming-ul: tehnica Delphi: interviulanaliza

SWOT;

c)analiza ipotezelor: orice proiect este conceput şi dezvoltat pe baza unor ipoteze, scenarii şi

presupuneri. Analiza ipotezelor este o tehnică ce exploatează aceste ipoteze formulate despre riscurile

proiectului. Această tehnică identifică riscurile proiectului din punct de vedere al inexactităŃii,

inconsistenŃei sau caracterului incomplet al ipotezelor de lucru;

d)tehnica diagramelor, această tehnică poate include:

-diagrama cauză-efect care este utilă la identificarea cauzelor riscurilor şi a efectelor posibile

ale acestora;

-diagrame de flux de sistem sau de procese: descriu modul în care elementele unui sistem sau

ale unui proces interacŃionează, precum şi mecanismul de cauzalitate;

-diagrame de influenŃă: constau dintr-o reprezentare grafică a problemelor, arătând influenŃele

cauzale, ordinea temporală a evenimentelor, precum şi alte relaŃii între variabile şi rezultate.

Ieşiri din identificarea riscului:

� riscurile identificate;

� declanşatoare: semnalele de avertizare al riscului ce se constituie ca indicaŃii că un risc a apărut

sau urmează să apară;

� intrări către alte procese: identificarea riscului poate să evidenŃiez necesitatea unor acŃiuni în

alte arii ale proiectului.

25

2.2.3. ANALIZA CALITATTIV Ă A RISCULUI

Analiza calitativă a riscului este procesul de realizare a unei evaluări de natură calitativă a

riscurilor identificate în etapa anterioară. Acest proces stabileşte o prioritate a riscurilor, în funcŃie de

efectul lor potenŃial asupra obiectivelor proiectului. Analiza calitativă este o modalitate de determinare

a importanŃei riscurilor identificate şi un ghid pentru măsurile de răspuns la risc.

Analiza calitativă a riscului necesită estimarea probabilităŃii şi impactului riscului, utilizând

metode şi tehnici de analiză calitativă. Acest proces trebuie reluat pe parcursul ciclului de viaŃă al

proiectului, pentru a reflecta schimbările intervenite în proiect şi schimbările riscului proiectului.

Rezultatele acestui proces pot conduce la o analiză cantitativă a riscului sau direct la planificarea

răspunsului la risc.

Intr ări în analiza calitativă a riscului:

� planul de management al riscului: este documentul din procesul de planificare descris anterior;

� riscurile identificate: riscurile descoperite în cadrul procesului de identificare sunt evaluate din

punct de vedere al probabilităŃii de apariŃie şi al impactului produs asupra proiectului;

� stadiul proiectului: incertitudinea asociată unui risc depinde de evoluŃia şi stadiul proiectului,

astfel, la începutul proiectului, multe riscuri nu apar, ele apărând pe măsura derulării proiectului;

� tipul proiectului: proiectele de acelaşi tip sau cele care se repetă tind să aibă riscuri mai reduse,

proiectele care utilizează tehnologii noi sau cele de mare complexitate tind să aibă riscuri mai ridicate;

� precizia datelor: precizia descrie gradul în care riscul este cunoscut şi înŃeles, ea măsoară

gradul de disponibilitate a datelor care au fost utilizate pentru identificarea riscului;

� scala de probabilitate şi de impact: aceste scale sunt utilizate pentru evaluarea celor două

dimensiuni cheie ale riscului: probabilitatea de apariŃie şi impactul.

Mijloace şi tehnici de analiză calitativă a riscului:

a)probabilitatea şi impactul riscului: acestea sunt descrise în termeni calitativi (foarte ridicate,

ridicate, moderate, scăzute sau foarte scăzute). Aceste dimensiuni ale riscului se aplică riscurilor

specifice şi nu întregului proiect. Analiza riscului ne ajută să identificăm acele riscuri cu consecinŃe

majore asupra proiectului şi asupra cărora trebuie să se acŃioneze;

b)matricea scorului riscului: aceasta este o matrice construită prin combinarea scalelor de

probabilitate şi de impact. Scala de probabilitate a riscului are valori cuprinse între 0 (probabilitatea

evenimentului imposibil) şi 1 (probabilitatea evenimentului sigur).

c)testarea ipotezelor proiectului: ipotezele identificate trebuie testate faŃă de două criterii:

stabilirea ipotezei şi impactul asupra proiectului dacă ipoteza este falsă. În această situaŃie, trebuie

26

identificate ipoteze alternative care să fie adevărate, iar impactul acestora asupra obiectivelor

proiectului trebuie testat în procesul de analiză calitativă;

d)clasificarea preciziei datelor: analiza calitativă a riscului necesită date precise care să vină în

ajutorul managementului proiectului. Tehnica de clasificare a preciziei datelor evaluează gradul în care

datele despre risc sunt utile pentru managementul riscului. Aceasta implică evaluarea datelor din punct

de vedere al calităŃii, integrităŃii şi fiabilit ăŃii acestora.

Ieşiri din analiza calitativ ă a riscului:

� clasificarea generală a proiectului: aceasta poate indica poziŃia proiectului faŃă de alte proiecte

prin compararea scorurilor riscurilor. Ea poate fi utilizată pentru a aloca personal sau alte resurse unor

proiecte cu diferite clasificări ale riscului, pentru a face analize cost-beneficiu sau chiar pentru a

justifica recomandarea pentru anularea unui proiect;

� lista riscurilor prioritare: riscurile pot fi ierarhizate după scorul de impact de care aparŃin

(ridicat, moderat, scăzut) până la cel mai detaliat nivel din structura activităŃilor proiectului. Riscurile

pot fi grupate după modul în care necesită un răspuns imediat sau ulterior. Riscurile referitoare la

costuri, program, funcŃionalitate sau calitate pot fi evaluate separat, cu diferite metode de clasificare.

Totodată, riscurile semnificative trebuie să fie descrise pe baza probabilităŃii şi al impactului cu care au

fost evaluate;

� lista riscurilor pentru analize suplimentare şi management: riscurile clasificate ca fiind ridicate

şi moderate sunt primele candidate pentru analiza cantitativă şi pentru acŃiuni de management al

riscului.

2.2.4. ANALIZA CANTITATIV Ă A RISCULUI

Analiza cantitativă a riscului este procesul prin care se urmăreşte evaluarea numerică a

probabilităŃii şi impactului fiecărui risc asupra obiectivelor proiectului şi influenŃa asupra riscului

general al proiectului. Acest proces utilizează tehnici cantitative (cum ar fi simularea Monte Carlo,

analiza de senzitivitate şi metoda arborilor de decizie) cu scopul:

� de a determina probabilitatea de a nu atinge obiectivele specifice ale proiectului;

� de a cuantifica expunerea la risc a proiectului şi a determina mărimea rezervelor neprevăzute

pentru costuri şi pentru program care ar putea fi necesare;

� de a identifica riscurile care implică o atenŃie mai mare prin cuantificarea contribuŃiei lor

relative la riscul general al proiectului;

� de a identifica realist costurile, programul şi obiectivele ce pot fi realizate.

27

Intr ări în analiza cantitativă a riscului:

� planul managementului riscului: este documentul rezultat din procesul anterior de planificare a

managementului riscului;

� riscurile identificate: sunt ieşiri din procesul de identificare a riscului;

� lista riscurilor prioritare: este o rezultantă a procesului de analiză calitativă a riscului;

� lista riscurilor pentru analize suplimentare şi management: este o ieşire din procesul de

analiză calitativă a riscului;

� informaŃii istorice: sunt informaŃii provenite de la proiecte anterioarei similare, studii

referitoare la riscurile proiectelor, baze de date pentru risc;

� evaluările experŃilor: datele de intrare pot să provină de la echipa de proiect sau de la experŃi în

domeniu;

� alte ieşiri din planificarea proiectului: cele mai utile ieşiri din celelalte procese de planificare a

proiectului sunt estimările duratelor activităŃilor, structura activităŃilor proiectului, costurile estimate

pentru aceste activităŃi, precum şi obiectivele tehnice ale proiectului.

Mijloace şi tehnici pentru analiza cantitativă a riscului:

� interviul: tehnicile de intervievare sunt utilizate pentru a cuantifica probabilitatea şi impactul

riscurilor asupra obiectivelor proiectului. Primul pas îl constituie realizarea unor interviuri despre

riscurile proiectului cu participarea responsabililor sau a experŃilor. InformaŃia care este necesară

depinde de tipul distribuŃiilor de probabilitate care vor fi utilizate pentru modelarea riscului. Se

stabilesc astfel argumentele care au stat la baza parametrilor atribuiŃi distribuŃiilor de probabilitate ale

modelelor de risc care vor constitui elemente de intrare pentru strategiile de răspuns la risc;

� analiza de senzitivitate: această tehnică ajută la determinarea acelor riscuri care au cel mai

mare potenŃial de impact asupra proiectului. Aceasta examinează gradul în care incertitudinea fiecărui

element de risc al proiectului influenŃează obiectivele proiectului atunci când celelalte elemente

variabile şi incerte sunt menŃinute la valorile lor cele mai probabile.

� analiza arborilor de decizie: se utilizează pentru a reprezenta problema de decizie

considerând implicaŃiile alegerii dintre alternativele disponibile. Metoda utilizează probabilităŃile

riscurilor precum şi elemente de pierdere sau câştig pentru fiecare secvenŃă decizională. Rezolvarea

arborelui de decizie indică decidentului o evaluare în termeni cantitativi a riscului fiecărei decizii în

condiŃii de incertitudine;

� simularea: aceasta utilizează un model al proiectului care translatează incertitudinile

specificate până la un anumit nivel de detaliere privind impactul potenŃial asupra obiectivelor

proiectului şi apoi la nivelul întregului proiect. Pentru simulare se utilizează metoda Monte Carlo.

28

Ieşiri din analiza cantitativ ă a riscului:

� lista riscurilor prioritare cuantificate: include riscurile care constituie cea mai mare

ameninŃare pentru proiect sau care oferă cea mai mare oportunitate, împreună cu o măsură a

impactului lor;

� analiza probabilistă a proiectului: face o predicŃie asupra programului şi costurilor proiectului,

furnizând intervale de încredere;

� probabilitatea de a atinge obiectivele de cost şi timp ale proiectului: poate fi estimată

probabilitatea de a atinge obiectivele de cost şi timp ale proiectului, în condiŃiile riscurilor actuale.

2.2.5. PLANIFICAREA RĂSPUNSURILOR LA RISC

Planificarea răspunsului la risc este procesul de dezvoltare a opŃiunilor şi de determinare a

acŃiunilor care să conducă la intensificarea oportunităŃilor şi reducerea ameninŃărilor asupra

obiectivelor proiectului. Acest proces include identificarea şi atribuirea responsabilităŃilor pentru

fiecare răspuns la risc convenit şi asigură că riscurile identificate sunt alocate în mod corespunzător

pentru răspuns. Eficacitatea planificării r ăspunsului la risc determină în mod direct creşterea sau

descreşterea riscului proiectului.

Planificarea trebuie să fie corelată cu nivelul de severitate a riscului, să atingă obiectivele de

costuri, să fie realizată la timp pentru a avea succes, să fie realistă şi să Ńină cont de contextul

proiectului, să fie acceptată de toate părŃile implicate în proiect şi să fie atribuită unui responsabil din

cadrul proiectului.

Intr ări în planificarea r ăspunsului la risc:

� planul managementului riscului: este documentul rezultat din procesul de management al

riscului;

� lista riscurilor prioritare rezultate din analiza calitativă: este lista ierarhizată a riscurilor,

rezultată din procesul de analiză calitativă a riscului;

� clasificarea generală a riscurilor proiectului: este clasamentul tuturor riscurilor proiectului,

rezultat din procesul de analiză calitativă a riscului;

� lista riscurilor prioritare cuantificată: este lista rezultată din procesul de analiză cantitativă a

riscului;

� analiza probabilistă a proiectului: este o ieşire din procesul de analiză cantitativă a riscului;

� probabilitatea de depăşire a obiectivelor de cost şi de timp ale proiectului: rezultă din analiza

probabilistă a proiectului;

29

� lista răspunsurilor potenŃiale: în procesul de identificare a riscului pot fi identificate acŃiuni de

răspuns pentru riscuri individualizate sau pentru categorii de risc;

� nivele de risc: pragurile de risc acceptabile pentru organizaŃie vor influenŃa planul de răspuns la

risc;

� proprietarii riscului: o listă a responsabililor proiectului care sunt capabili să acŃioneze ca

"proprietari ai răspunsului la risc". Aceşti proprietari ai riscului trebuie implicaŃi în elaborarea

răspunsurilor la risc;

� răspunsurile comune la risc: anumite riscuri pot fi generate de cauze comune. Această situaŃie

poate pune în evidenŃă oportunitatea de a aborda două sau mai multe riscuri ale proiectului cu un

acelaşi răspuns generic comun;

Mijloace şi tehnici pentru planificarea răspunsului la risc:

� evitarea: evitarea riscului reprezintă schimbarea planului proiectului pentru a elimina riscul

sau pentru a proteja obiectivele proiectului de impactul riscului. Echipa de proiect nu poate elimina

toate riscurile, dar anumite riscuri specifice pot fi evitate. Anumite cauze ale riscului pot să apară încă

din fazele iniŃiale ale proiectului şi pot fi rezolvate prin clasificarea cerinŃelor, obŃinerea de informaŃii,

îmbunătăŃirea comunicării sau prin expertize calificate. Exemple de evitare a riscului sunt: reducerea

domeniului proiectului pentru a evita activităŃile cu risc ridicat; suplimentarea resurselor şi a timpului;

adoptarea unei abordări cunoscute în locul uneia inovative sau evitarea unui furnizor necunoscut;

� transferul: transferul riscului este acŃiunea de a căuta transmiterea impactului riscului către o

a treia parte, împreună cu responsabilitatea asupra răspunsului la risc. Transferul riscului nu determină

eliminarea acestuia, dar atribuie unei terŃe părŃi responsabilitatea managementului acestui risc.

Transferul responsabilităŃii pentru risc este cel mai eficace atunci când în proiect apare expunerea la

riscul financiar. Transferul riscului financiar înseamnă aproape întotdeauna plata unei prime de risc

către partea care preia riscul. Aceasta poate include prime de asigurare, garanŃii. De asemenea, prin

contracte se pot transfera responsabilităŃile de risc către o altă parte. De exemplu, utilizarea unui

contract cu preŃuri fixe poate transfera riscul către vânzător;

� atenuarea: această tehnică urmăreşte să reducă probabilitatea şi/sau impactul riscului sub un

prag acceptabil. Atenuarea se bazează pe principiul că adoptarea la timp a unei acŃiuni de prevenire a

apariŃiei riscului este mai eficace decât încercarea de a repara consecinŃele după ce riscul a apărut.

Atenuarea riscului se poate face prin implementarea unei noi modalităŃi de acŃiune care să reducă

riscul (de exemplu prin adoptarea unor procese mai puŃin complexe, prin realizarea unor testări

suplimentare sau prin alegerea unui furnizor stabil). Procedurile de atenuare a riscurilor pot să impună

schimbarea condiŃiilor proiectului astfel încât probabilitatea de apariŃie a riscului să se reducă, de

30

exemplu prin suplimentarea resurselor de timp. Atunci când nu este posibilă reducerea probabilităŃii,

răspunsul de atenuare a riscului poate fi orientat asupra impactului riscului, prin focalizarea asupra

legăturilor care determină severitatea impactului (proiectarea unui sistem redundant poate reduce

impactul care ar rezulta din defectarea sistemului principal);

� acceptarea: această tehnică indică faptul că echipa de proiect a decis să nu schimbe planul

proiectului pentru confruntarea cu riscurile acestuia, fie că nu a fost capabilă să identifice o altă

strategie aplicabilă de răspuns la risc. O acceptare activă poate include elaborarea unui plan de rezervă

care să fie realizat atunci când apare riscul. Acceptarea pasivă nu necesită nici o acŃiune, lăsând echipa

de proiect să abordeze riscurile pe măsură ce ele apar. Planul de rezervă poate fi un instrument util

pentru riscurile care pot să apară parcursul unui proiect. Elaborarea de la început a unui asemenea plan

poate reduce semnificativ costul acŃiunilor care sunt necesare atunci când apare riscul. În acest plan,

semnalele riscului trebuie bine definite. Planul de retragere poate fi elaborat dacă riscul are un impact

ridicat sau dacă strategia urmată nu este integral eficace. Planul poate include alocarea unor resurse de

rezervă, dezvoltarea de opŃiuni alternative sau schimbarea domeniului proiectului.

Ieşiri din planificarea r ăspunsului la risc:

� planul de răspuns la risc: acest document trebuie să fie redactat la un nivel de detaliere la care

să poată să fie luate acŃiunile necesare. Planul de răspuns la risc trebuie să includă:

→→→→ riscurile identificate şi descrierea lor, activităŃile afectate, cauzele riscurilor şi modul în care

acestea afectează obiectivele proiectului;

→→→→ responsabilităŃile atribuite pentru riscuri;

→→→→ rezultatele din procesele de analiză calitativă şi calitativă a riscului;

→→→→răspunsurile la risc ce au fost stabilite;

→→→→ nivelul riscului rezidual care se aşteaptă să rămână după implementarea strategiilor de

răspuns la risc;

→→→→ răspunsuri specifice la risc care să permită implementarea strategiei stabilite;

→→→→ bugetul şi timpul alocat pentru răspunsurile la risc;

→→→→ planurile de rezervă şi de retragere.

� riscurile reziduale: sunt acele riscuri care rămân după ce au fost aplicate răspunsurile de

evitare, transfer sau atenuare. În această categorie intră şi riscurile minore care au fost acceptate;

� riscurile secundare: sunt riscurile de nivelul al doilea care apar ca rezultat al implementării

răspunsurilor la risc şi care sunt considerat secundare ca moment al apariŃiei lor. Acestor riscuri trebuie

31

să li se aplice, de asemenea, procedurile de răspuns la risc, respectiv să fie identificate şi trebuie

planificat răspunsul la ele;

� înŃelegeri contractuale: pentru a specifica responsabilităŃile părŃilor pentru anumite riscuri

specifice pot fi încheiate înŃelegeri contractuale care stabilesc modalităŃile de asigurare, service sau

alte activităŃi pentru evitarea sau atenuarea riscurilor;

� cantitatea necesară de resurse de rezervă: analiza probabilistă a proiectului şi a pragurilor de

risc ajută managerul de risc sau de proiect să determine cantitatea optimă de resurse de rezervă

necesare pentru reducerea riscului de depăşire a obiectivelor proiectului, la un nivel acceptabil pentru

organizaŃie;

� intrări către alte procese: cele mai multe din răspunsurile la risc implică consumuri

suplimentare de timp, de costuri sau de alte resurse şi necesită modificări ale planului proiectului. De

aceea, organizaŃiile urmăresc să se asigure că aceste cheltuieli sunt justificate de nivelul de reducere a

riscurilor atins. Aceste strategii alternative trebuie să furnizeze informaŃii pentru celelalte procese ale

proiectului;

� intrări în planul revizuit al proiectului: un nou plan revizuit al proiectului, dacă a fost

elaborat, necesită continuarea managementului riscului şi deci şi furnizarea răspunsurilor la risc, într-

un proces iterativ.

2.2.6. CONTROLUL ŞI MONITORIZAREA RISCULUI

Monitorizarea şi controlul riscului este procesul de urmărire a riscurilor identificate de

monitorizare a riscurilor reziduale şi de identificare a noilor riscuri, asigurând execuŃia planurilor de

risc şi evaluarea eficacităŃii lor în reducerea riscului. Monitorizarea şi controlul riscului este un proces

care se desfăşoară pe durata ciclului de viaŃă al proiectului. Pe măsură ce proiectul evoluează, riscurile

se schimbă, apar riscuri noi sau riscuri care au fost anticipate să dispară. Un proces corespunzător de

monitorizare şi control al riscului furnizează informaŃia necesară pentru asistarea adoptării unor

decizii eficace, înainte ca riscurile să apară. Comunicarea cu toŃi responsabilii proiectului este necesară

pentru a evalua periodic nivelul de risc al proiectului.

Scopul monitorizării şi controlului riscului te de a stabili dacă:

� răspunsurile la risc au fost implementate aşa cum a fost planificat;

� acŃiunile de răspuns la risc au eficacitatea aşteptată sau dacă trebuie elaborate noi răspunsuri la

risc;

� ipotezele proiectului sunt încă valide;

32

� expunerea la risc s-a schimbat faŃă de starea anterioară, Ńinând cont de analiza cerinŃelor;

� a apărut un semnal de risc;

� sunt aplicate politici şi proceduri adecvate;

� riscurile identificate au apărut sau au apărut riscuri care nu fuseseră identificate iniŃial.

Intr ări în monitorizarea şi controlul riscului:

� planul managementului riscului: este documentul de planificare menŃionat în procesul specific;

� planul de răspuns la risc: este documentul rezultat din procesul anterior de răspuns la risc;

� comunicarea: rezultatele activităŃilor şi alte înregistrări ale proiectului furnizează informaŃii

despre performanŃele şi riscurile proiectul. Rapoartele utilizate pentru monitorizarea şi controlul

riscului pot include liste de probleme şi acŃiuni, note de avertizare sau de atenŃionare;

� identificarea şi analiza riscului suplimentar: pe măsură ce performanŃele proiectului sunt

cuantificate şi raportate, pot să apară riscuri potenŃiale care nu au fost identificate anterior;

� schimbarea domeniului: schimbarea domeniului proiectului necesită adesea o nouă analiză a

riscului şi planuri de răspuns.

Mijloace şi tehnici de monitorizare şi controlul riscului:

� liste de verificare: listele de verificare utilizate pentru identificarea, riscului pot fi utilizate şi

în monitorizarea şi controlul riscului. O atenŃie specială trebuie îndreptată către riscurile care nu apar

pe listele standard, în situaŃia în care acestea pot fi relevante pentru anumite proiecte specifice;

� auditurile proiectului: auditorii riscului proiectului examinează şi documentează eficacitatea

planurilor de răspuns la risc pentru prevenirea, transferul sau atenuarea apariŃiei riscului, precum şi

eficacitatea dovedită de proprietarii riscurilor;

� revizuiri periodice ale riscului proiectului: trebuie programate revizuiri periodice ale

riscului proiectului, astfel încât riscurile proiectului să fie pe agenda de lucru a fiecărui responsabil de

proiect. Clasamentul şi prioritatea riscurilor se pot schimba pe parcursul realizării proiectului şi orice

schimbare necesită analize suplimentari calitative şi cantitative ale riscului;

� analiza rezultatelor: pentru monitorizarea performanŃelor generale ale proiectului se

utilizează analiza rezultatelor obŃinute faŃă de planul iniŃial. Aceste rezultate pot indica abateri

potenŃiale ale proiectului de la obiectivele de costuri sau de program stabilite. Atunci când un proiect

se abate semnificativ de la planul iniŃial, trebuie actualizate analizele de identificare, evaluare şi

cuantificare a riscului;

� măsurarea performanŃelor tehnice: aceasta înseamnă compararea realizărilor tehnice în

timpul derulării proiectului cu planul de obiective tehnice ale proiectului. Abaterile pot implica riscul

de a nu atinge domeniul proiectului;

33

� planificarea suplimentară a răspunsului la risc: atunci când se manifestă un risc care nu a

fost anticipat în planul de răspuns la risc sau impactul acestui risc asupra obiectivelor este mai mare

decât cel aşteptat, este posibil ca răspunsul planificat să nu fi fost adecvat. Pentru controlul riscului va

fi necesară planificarea suplimentară a răspunsului la risc.

Ieşiri din monitorizarea şi controlul riscului:

� planul de urgenŃă: sunt răspunsuri neplanificate anterior la riscurile urgente. Aceste planuri

trebuie documentate şi încorporate în planul general al proiectului şi în planul de răspuns la risc;

� acŃiuni corective: constau din aplicarea planurilor de rezervă sau de urgenŃă;

� cereri de schimbare a proiectului: rezultă din implementarea planurilor de rezervă sau de

urgenŃă, conducând la modificări ale proiectului;

� actualizări ale planului de răspuns la risc: riscurile pot să apară sau nu. Riscurile care apar

trebuie documentate şi evaluate. Toate acestea trebuie să fie incluse în planurile actualizate de răspuns

la risc;

� baze de date pentru risc: sunt depozite de date pentru colectarea, actualizarea şi analiza datelor

rezultate din managementul riscului proiectelor;

� actualizări ale listelor de verificare a riscurilor identificate. Listele de verificare sunt

actualizate pe baza informaŃiilor rezultate din procesul de monitorizare şi control al riscului.

2.3. COORDONATE ALE ANALIZEI STRATEGIEI RISCULUI

O direcŃie importantă a dezvoltării diagnosticului financiar o constituie asocierea acestuia cu

diagnosticul strategic. Instrumentele operaŃionale propuse de specialişti în acest sens sunt matricele de

analiză strategică (BCG, ADL) care permit abordarea problematicii echilibrului financiar, a riscului în

corelaŃie cu portofoliul de activitate al firmei, cu poziŃia sa concurenŃială.

Modelul BCG (Boston Consulting Group) e bazat pe două variabile strategice: rata de creştere

a sectorului şi poziŃia concurenŃială a întreprinderii, în spatele cărora se află o logică financiară.

Grupul BCG a plecat de la principiul că obiectivul esenŃial al strategiei unei firme este de a permite o

alocare optimală a resurselor de care dispune pentru a cuceri cea mai bună poziŃie concurenŃială

globală. Astfel, în funcŃie de rata de creştere a sectorului se pot face aprecieri asupra nevoilor

financiare ale firmei (investiŃii, creşterea nevoii de fond de rulment). Studierea părŃii de piaŃă relativă

şi a poziŃiei pe curba de experienŃă oferă informaŃii cu privire la rentabilitate şi la nivelul resurselor

degajate de fiecare segment de activitate. Interpretarea financiară a celor patru zone ale matricei BCG

34

(„vedetă”, „vacă de muls”, „dilemă”, „povară”) în termeni de rentabilitate şi echilibru financiar se

face astfel:

� poziŃia „vedetă” se caracterizează prin: rentabilitate ridicată, investiŃii mari, echilibru de

lichidităŃi). Echilibrul de lichidităŃi implică o poziŃie dominantă pentru produsele respective, iar

întreprinderea realizează cele mai bune costuri şi cea mai bună rentabilitate. De aceea, RBE este, în

mod normal, ridicat. Dar rata de creştere ridicată antrenează investiŃii importante în exploatare şi în

imobilizări. Echilibrul financiar din cadrul acestui segment strategic nu trebuie absolutizat, mai ales în

cazul produselor şi al întreprinderilor noi.

� poziŃia „vacă de muls” se caracterizează prin: rentabilitate ridicată, investiŃii scăzute, surplus de

lichidităŃi şi generează, prin specificul său (rată de creştere redusă, parte de piaŃă mare), surplus de

lichidităŃi. PoziŃia puternică pe piaŃă pentru produsele respective permite întreprinderii realizarea unei

rentabilităŃi ridicate. Necesită puŃine investiŃii noi atât în capacităŃi de producŃie, cât şi în finanŃarea

exploatării.

� poziŃia „dilemă” se caracterizează prin: rentabilitate slabă, investiŃii mari, nevoi de lichidităŃi.

În acest caz firma dispune de un RBE redus, ceea ce generează puŃine resurse. De aceea, produsele

care deŃin această poziŃie nu-şi pot autofinanŃa creşterea şi trebuie să se apeleze la surse externe.

� poziŃia „povară” se caracterizează prin: rentabilitate slabă, investiŃii nule sau cedare de active,

echilibru de lichidităŃi. Altfel spus firma dispune pe plan financiar echilibru de lichidităŃi, iar resursele

degajate sunt reduse chiar negative, iar investiŃiile inexistente.

Orientarea strategică a firmei este deci dependentă de poziŃiile pe care domeniile sale

strategice le ocupă în această matrice. Modelul are limitele sale de care trebuie Ńinut cont dacă dorim

să-l utilizăm. El determină poziŃia concurenŃială a firmei pornind de la noŃiunea de curbă de experienŃă

şi supralicitează rolul politicii de reducere de cost în detrimentul altor pârghii concurenŃiale. Însă

efectul de experienŃă are riscurile sale şi nu poate constitui un instrument valabil de analiză

concurenŃială, iar preŃul nu reprezintă singura variabilă ce caracterizează concurenŃa.

Creatorii modelului presupun că în cursul ciclului său de viaŃă, o afacere parcurge succesiv cele

patru zone ale diagramei. Dar este foarte greu a determina practic în ce fază se găseşte o anumită

activitate strategică, dat fiind formele diverse ale ciclului de viaŃă extrem de variabil a fazelor

(tendinŃa actuală este cea de scurtare a duratei de viaŃă şi de micşorare a fazei de maturitate).

Matricea propusă de A.D.L. (Arthur D. Little) constituie o îmbogăŃire conceptuală, o

dezvoltare a criteriilor economico-financiare, care stau la baza analizei portofoliului de produse.

Implicarea gradului de maturitate a întreprinderii, precum şi definirea poziŃiei concurenŃiale a acesteia

prin intermediul unui sistem dinamic de factori cheie ai succesului permit o evaluare mai nuanŃată atât

35

a poziŃiei strategice a firmei, cât şi a echilibrului său financiar. Produsele aflate în faza de lansare sau

de creştere au nevoi financiare mai mari decât cele stagnante sau în declin. Totodată, o activitate aflată

în faza de demaraj este mult mai supusă riscului decât o activitate în creştere sau maturitate. Mărimea

riscului este dependentă şi de poziŃia concurenŃială a firmei. O poziŃie concurenŃială puternică se

concretizează într-o rentabilitate ridicată şi în principiu într-o stare de echilibru financiar. Degradarea

poziŃiei pe piaŃă se traduce prin scăderea rentabilităŃii, diminuarea autofinanŃării, creşterea riscului.

Modelul ADL , ajută întreprinderea să-şi stabilească o strategie de piaŃă în funcŃie de două

criterii: poziŃia concurenŃială a întreprinderii şi maturitatea industriei, în acest caz conceptul de ciclu

de viaŃă al unui produs fiind extins asupra unei industrii.

PoziŃia concurenŃială a firmei poate fi apreciată în funcŃie de mai mulŃi factori, referitori la

aprovizionare, producŃie, comercializare, personal etc. Astfel, firma poate să se găsească în următoare

situaŃii:

� poziŃie dominantă-firma deŃine o superioritate în faŃa concurenŃilor sau o poziŃie de monopol;

� poziŃie puternică-firma deŃine câteva atuuri importante;

� poziŃie favorabilă- firma se află la egalitate cu alŃi concurenŃi în privinŃa atuurilor deŃinute;

� poziŃie defavorabilă-firma nu reuşeşte să deŃină elemente cheie de succes;

� poziŃie slabă-firma rezistă cu greu pe piaŃă, neavând factori de succes.

Maturitatea industriei se poate aprecia în funcŃie de factori ca: rata de creştere, potenŃialul de

creştere, gama de produse, numărul de concurenŃi, fidelitatea consumatorilor, distribuŃia segmentelor

de piaŃă între concurenŃi, bariere de intrare pe piaŃă, tehnologie.

Autorii acestui model consideră că factorii cheie ai succesului sunt:

� pentru activitatea de producŃie: capacitatea de producŃie, flexibilitatea, experienŃa, competenŃele

tehnice, protecŃia mediului, nivelul de integrare şi costul de producŃie;

� pentru activitatea de comercializare: calitatea, preŃul, forŃa de vânzare, reŃeaua de distribuŃie,

imaginea în rândul cumpărătorilor, cota de piaŃă;

� pentru activitatea financiară: structura financiară, independenŃa financiară şi rentablitatea;

� pentru activitatea de organizare: lejeritatea.

În urma comparaŃiei firma va fi situată astfel:

Nr. PoziŃie Caracteristici ale firmei

1. Dominantă � este capabilă de a controla comportamentul concurenŃilor săi în materie de

strategie sau performanŃă;

� dispune de cele mai vaste opŃiuni de alegeri strategice, independent de

concurenŃii săi.

36

2. Forte � este capabilă de a dirija politica alegerii sale fără a pune în pericol poziŃia sa pe

termen lung.

3. Favorabilă � dispune de atuuri exploatabile pentru realizarea anumitor strategii;

� are foarte bune şanse de menŃinere a poziŃiei sale pe termen lung.

4. De apărare � are performanŃe suficient de satisfăcătoare pentru a-şi continua activitatea;

� supravieŃuieşte în general datorită toleranŃei concurenŃilor mai importanŃi;

� are şanse cel mult medii de a-şi menŃine poziŃia pe termen lung.

5. Marginală � are performanŃe puŃin satisfăcătoare dar poate să-şi amelioreze poziŃia;

� poate avea caracteristicile unei poziŃii mai bune, dar prezintă o slăbiciune majoră;

� poate supravieŃui pe termen scurt dar trebuie să-şi amelioreze poziŃia pentru a

avea o şansă de supravieŃuire pe termen lung.

37

CAPITOLUL III

ANALIZA RISCULUI ECONOMIC SAU A RISCULUI DE EXPLOAT ARE

3.1. ABORDĂRI GENERALE PRIVIND RISCUL ECONOMIC

SAU RISCUL DE EXPLOATARE

Deciziile legate de structura capitalului folosit de o firmă sunt luate având vedere două

elemente: riscul economic şi riscul financiar al firmei. Riscul economic se referă la variabilitatea sau

nesiguranŃa obŃinerii unui anumit rezultat brut de exploatare. Riscul financiar se referă la variabilitatea

suplimentară a dividendului pe acŃiune (cash-flow-ul către investitori) şi la probabilitatea crescută de

insolvabilitate (şi în cele din urmă la faliment), care se produce atunci când o firmă foloseşte surse de

capital cu cost relativ fix, cum ar fi creditele bancare sau capitalul preferenŃial, în cadrul structurii sale

de capital. în general, cu cât o firmă are un risc economic mai mare, cu atât va trebui să fie mai mică

cantitatea de pârghie financiară utilizată în structura sa optimală de capital, ceilalŃi factori fiind

menŃinuŃi constanŃi.

Riscul economic sau de exploatare exprimă incapacitatea firmei de a se adapta la timp şi cu

cele mai mici costuri la variaŃiile mediului economico-social şi reflectă variabilitatea rezultatului

economic sau a cash-flow-ului de exploatare în funcŃie de condiŃiile de exploatare. Rezultatele sau

cash-flow-urile de exploatare nu sunt sigure deoarece nici veniturile şi nici costurile care determină

aceste rezultate nu sunt sigure.

Principalii factori care influenŃează riscul economic sau de exploatare sunt cifra de afaceri,

structura cheltuielilor de exploatare, precum şi corespunzătoare punctului critic. łinând seama de

legătura dintre aceşti factori, rezultă că cu cât nivelul efectiv al producŃiei este mai îndepărtat de

punctul critic, iar cheltuielile fixe sunt mai mici, cu atât riscul de exploatare este mai mic şi invers.

Evaluarea riscului de exploatare se realizează pe baza interpretărilor date valorilor aferente

indicatorilor determinaŃi la pragul de rentabilitate. Atunci când o firmă realizează o producŃie şi o cifră

de afaceri sub nivelul aferent punctului mort, se înregistrează pierderi. De asemenea, dacă perioada

critică este mai mare decât perioada implicată în analiză firma nu îşi acoperă toate cheltuielile de

exploatare. Pentru evaluarea riscului de exploatare putem folosi informările oferite de studiul pragului

de rentabilitate şi de studiul pârghiei de exploatare.

Pe termen scurt, o astfel de situaŃie nu este alarmantă, deoarece este posibil ca în politica firmei

să fi intervenit anumite evenimente care au modificat evoluŃia aşteptată (de exemplu, realizarea unei

38

investiŃii care nu a condus la obŃinerea unor performanŃe deosebite în acelaşi an, modificarea deciziilor

strategice etc.).

Pe termen lung, perpetuarea unei situaŃii negative poate accentua foarte mult riscul de

exploatare, astfel că autonomia financiară a firmei se va reduce odată cu creşterea gradului de

îndatorare. ConsecinŃa va fi creşterea riscului financiar şi chiar a riscului de faliment. Rezultă că

analiza riscului economic (operaŃional) oferă imaginea stării de sănătate a firmei.

Din analiza pragului de rentabilitate se pot constata următoarele aspecte:

� arunci când cifra de afaceri se situează cu până la 10% peste pragul de rentabilitate, situaŃia

firmei este instabilă;

� când cifra de afaceri este cu până la 20% mai mare decât cea a punctului critic, firma are o

situaŃie relativ stabilă;

� dacă cifra de afaceri depăşeşte punctul mort cu peste 20%, situaŃia este confortabilă.

În concluzie, mărimea riscului de exploatare este dată numai de dimensiunea cheltuielilor fixe

(rata cheltuielilor variabile este constantă în timp). Cu cât cheltuielile fixe sunt mai mici cu atât riscul

de exploatare este mai mic (deoarece pragul de rentabilitate se obŃine pentru o valoare a cifrei de

afaceri mai redusă).

3.2. ANALIZA RISCULUI ECONOMIC PE BAZA PRAGULUI DE RENTABILITATE

Pentru determinarea riscului de exploatare se porneşte de la analiza relaŃiei cost-volum-

rezultat numită şi analiza pragului de rentabilitate. Pragul de rentabilitate este punctul în care cifra

de afaceri acoperă cheltuielile de exploatare delimitate în cheltuieli fixe şi cheltuieli variabile,

calculându-se în unităŃi fizice sau valorice, pentru un produs sau pentru întreaga activitate.

3.2.1. ANALIZA PRAGULUI DE RENTABILITATE ÎN UNIT ĂłI FIZICE

Calculul pragului de rentabilitate în unităŃi fizice este operaŃional la firmele monoproductive.

Se ştie că în pragul de rentabilitate veniturile sunt egale cu cheltuielile, iar rezultatul este nul:

1. 0CA CT P= ⇒ =

unde: CT - suma cheltuielilor totale; CA - cifra de afaceri.

În funcŃie de evoluŃia lor în raport cu volumul de activitate, cheltuielile totale se împart în

cheltuieli variabile şi cheltuieli fixe. Cheltuielile variabile se modifică odată cu modificarea volumului

39

de activitate (proporŃional sau neproporŃional) în timp ce cheltuielile fixe, pe termen scurt, se menŃin

constante. Rezultă că atunci când ritmul de creştere al cheltuielilor variabile este egal cu dinamica

cifrei de afaceri, costul variabil unitar se menŃine constant, în timp ce costul fix unitar se reduce odată

cu creşterea cifrei de afaceri. Atât cifra de afaceri cât şi cheltuielile variabile pot fi determinate în

funcŃie de volumul fizic al activităŃii şi de preŃul unitar, respectiv costul variabil unitar. RelaŃia nr.1

devine:

2. q p q cv cf⋅ = ⋅ +

unde: q - nivelul producŃiei pentru atingerea pragului de rentabilitate; p - preŃul unitar al

produsului; cv - cheltuieli variabile; cf - cheltuieli fixe.

Deoarece în cazul egalităŃii precedente, q evidenŃiază producŃia maximă pe care trebuie să o

realizeze societatea pentru ca veniturile din exploatare să acopere cheltuielile din exploatare ale

întreprinderii (volumul producŃiei necesar atingerii punctului mort sau pragului de rentabilitate).

RelaŃia nr.2 devine:

3. ( )cf

qcr p cv cf qcrp cv

⋅ − = =−

DiferenŃa p cv− se numeşte marja unitar ă a cheltuielilor variabile, iar mărimea sa trebuie să

acopere costul fix unitar şi să asigure obŃinerea unui profit unitar. RelaŃia nr.3 devine:

cfqcr

mcv=

unde: mcv - marja costurilor variabile.

3.2.1. ANALIZA PRAGULUI DE RENTABILITATE ÎN UNIT ĂłI VALORICE

Calculul pragului de rentabilitate în unităŃi valorice se poate face atât pentru firmele

monoproductive, cât şi pentru cele care produc şi comercializează o gamă variată de produse.

În cazul firmelor monoproductive relaŃiile de calcul sunt obŃinute pornind de la relaŃia în

cazul determinării volumului fizic al producŃiei critice (relaŃia nr. 3), unde pentru a transforma

producŃia fizică în cifra de afaceri (producŃia valorică) relaŃia trebuie ponderată cu preŃul unitar.

11

cf cf cf cf cfqcr p p sau CAcr

cvp cv mcv rv rmvp

⋅ = ⋅ = = = =− −−

unde: CAcr - cifra de afaceri pentru atingerea pragului de rentabilitate (CA critică); mv - marja

cheltuielilor variabile; rv - rata cheltuielilor variabile; rmv - rata marjei cheltuielilor variabile.

40

În cazul firmelor multiproductive se porneşte de la relaŃia:

CA CT CV CF= = +

Considerând că preŃul de vânzare şi costul variabil sunt constante atunci şi raportul CV

CA este

constant. În acest caz relaŃia devine:

11

cf cf cfCAcr

CV rv rmvCA

= = =−−

unde: CF - cheltuieli fixe totale; CV - cheltuieli variabile totale; CA - cifra de afaceri totală; CV

CA-

partea de cheltuieli variabile în cifra de afaceri.

3.2.3. EVALUAREA RISCULUI DE EXPLOATARE

Evaluarea riscului de exploatare se face cu ajutorul unor indicatori care ne indică în ce măsură

poate oscila volumul activităŃii desfăşurate, fără ca această oscilaŃie să implice riscul înregistrării unor

pierderi:

� marja de siguranŃă în mărimi absolute;

� indicele de siguranŃă;

� abaterea indicelui de siguranŃă;

� momentul de realizare a punctului critic.

1.Marja de siguranŃă în mărimi absolute (Msa) exprimă diferenŃa valorică existentă între

volumul de activitate realizat efectiv şi volumul de activitate aferent punctului critic,

determinându-se cu relaŃia:

Msa CA CAcr= −

Din metodologia de calcul rezultă că marja de siguranŃă în mărimi absolute trebuie să fie

pozitivă pentru ca întreprinderea să obŃină profit. Cu cât valoarea ei este mai mare, cu atât riscul de

exploatare la care întreprinderea este supusă e mai redus.

2.Indicele de siguranŃă (Is) exprimă raportul dintre veniturile realizate efectiv şi veniturile

aferente pragului de rentabilitate. El se mai numeşte şi coeficient de volatilitate şi are aceeaşi

valoare informaŃională ca şi marja de siguranŃă.

CAIs

CAcr=

41

3.Abaterea indicelui de siguranŃă (∆∆∆∆Is) exprimă procentual ecartul dintre volumul de activitate

realizat şi volumul de activitate corespunzător pragului critic. Se determină după relaŃia:

( ) 100CA CAcrIs

CAcr

− ⋅∆ =

Pe baza observaŃiilor statistice s-au desprins următoarele:

� valoarea abaterii indicelui de siguranŃă mai mică de 10% desemnează o situaŃie instabilă,

respectiv un risc de exploatare ridicat;

� o valoare a abaterii indicelui de siguranŃă cuprinsă între 10% şi 20% corespunde unui nivel

mediu al riscului (situaŃie relativ stabilă);

� depăşirea valorii de 20% a abaterii indicelui de siguranŃă denotă un risc de exploatare redus.

4.Momentul de realizare a punctului critic (denumit şi punct mort) reflectă numărul de zile

de care întreprinderea are nevoie pentru a realiza nivelul de producŃie aferent punctului critic.

CAcrTcr T

CA= ⋅

Cu cât punctul mort are o valoare mai mică, cu atât mai redus va fi riscul de exploatare. Se poate

observa că valoarea punctului mort este la rândul ei cu atât mai mică cu cât nivelul pragului de

rentabilitate este mai mic, la un nivel dat al activităŃii.

3.3. ANALIZA RISCULUI ECONOMIC PE BAZA COEFICIENTUL UI DE ELASTICITATE

Coeficientului de elasticitate (e) se determină pe baza cifrei de afaceri aferente pragului de

rentabilitate şi măsoară sensibilitatea (elasticitatea) rezultatului exploatării la variaŃia nivelului de

activitate. Se determină după relaŃia:

RE

REeCA

CA

∆

= ∆

unde: RE - rezultatul exploatării; CA - cifra de afaceri.

Coeficientul de elasticitate măsoară sporul relativ al rezultatului exploatării care rezultă din

sporul relativ al cifrei de afaceri. Valoarea acestui coeficient este dependentă de poziŃia nivelului de

activitate faŃă de pragul de rentabilitate. Cu cât întreprinderea se îndepărtează de pragul de rentabilitate

cu atât elasticitatea este mai redusă, deci riscul economic mai mic, iar cu cât se apropie de pragul de

rentabilitate, elasticitatea este mai mare, iar riscul creşte.

42

În funcŃie de valoarea coeficientului de elasticitate, întreprinderea se poate afla în una din

situaŃiile următoare:

a) instabilă, cu un risc economic ridicat dacă e > 11; un nivel ridicat al coeficientului de

elasticitate evidenŃiază o sensibilitate mare a rezultatului exploatării la modificarea volumului de

activitate, deci o probabilitate mai mare ca întreprinderea să înregistreze scăderi semnificative ale

rezultatului exploatării sau chiar pierderi;

b) relativ stabilă, dacă e ≈ 6 (dacă e se află în proximitatea valorii 6);

c) confortabilă, cu risc redus, dacă e a 6; o valoare mică a coeficientului de elasticitate reflectă o

modificare mai lentă a rezultatului exploatării la modificarea volumului de activitate, ceea ce asigură

întreprinderii un timp mai mare de reacŃie la modificarea condiŃiilor de mediu.

3.4. STRATEGII DE PREVENIRE A RISCULUI DE EXPLOATAR E ŞI DE DIMINUARE A

EFECTELOR APARI łIEI SALE

Componentele riscului de exploatare sunt: volumul de activitate, dimensionat cu ajutorul cifrei

de afaceri şi cheltuielile de exploatare. Deci, pârghiile prin care managerii pot interveni asupra riscului

operaŃional sunt chiar cele două elemente de mai sus şi factorii ce le determină.

Ca direcŃii majore de acŃiune, ca obiective strategice de prevenire a riscului, decidenŃii pot

opta între: creşterea cifrei de afaceri sau reducerea cheltuielilor.

Cifra de afaceri este direct influenŃată de doi factori: cantitatea vândută şi preŃul de vânzare. În

consecinŃă, căile de creştere a cifrei de afaceri vor avea în vedere:

1.creşterea factorului cantitativ prin:

� penetrarea a noi pieŃe de desfacere;

� utilizarea celor mai modeme tehnici de marketing;

� dezvoltarea serviciului de desfacere şi, dacă există posibilitatea, şi este căzu crearea unei reŃele

proprii de distribuŃie;

2.creşterea factorului calitativ, preŃul de vânzare, prin:

� ridicarea continuă a nivelului calitativ al produselor finite;

� promovarea unor produse care să răspundă cererii unor entităŃi de consumatori c_ necesităŃi

specifice;

� stabilirea unui preŃ de vânzare care să îmbine cât mai corect criteriile de evaluare internă

(costul de producŃie) cu criteriile de evaluare externă (concurenŃa, cererea, legislaŃia).

43

VariaŃiile preŃului depind, în mare măsură, de mediul concurenŃial al întreprinderii. Aşadar,

studierea efectului modificării preŃului de vânzare prin metoda punctului critic nu furnizează suficiente

informaŃii decât corelată cu simularea creşterii şi, respectiv, scăderii cantităŃii vândute ca urmare a

reducerii acestuia. Cu alte cuvinte, o eventuală creştere a preŃurilor poate afecta mai mult decât

proporŃional cantitatea vândută, generând scăderea profitului şi creşterea riscului operaŃional. Invers,

diminuarea preŃurilor de vânzare şi, implicit, a marjei brute asupra costurilor variabile poate fi

compensată prin creşterea volumului fizic al producŃiei vândute.

44

CAPITOLUL IV

ANALIZA RISCULUI FINANCIAR

4.1. CONSIDERAłII GENERALE PRIVIND RISCUL FINANCIAR

Desfăşurarea normală a activităŃii economice necesită utilizarea de către o firmă, pe lângă

capitalurile proprii , şi a capitalurilor împrumutate . Aceste două surse de capital se deosebesc,

pentru întreprindere, prin costul pe care îl generează, iar, pentru investitori, prin riscul pe care şi-l

asumă pentru plasarea capitalului disponibil în cadrul firmei respective.

Dacă din punctul de vedere al investitorilor riscul asumat de creditori este mai mic, întrucât ei

sunt remuneraŃi înaintea acŃionarilor, pentru firmă, apelarea la capital propriu sau la capital

împrumutat poate avea consecinŃe diverse asupra rentabilităŃii obŃinute şi asupra valorii firmei.

Capitalul împrumutat de către o firmă generează pentru aceasta un cost fix cu dobânzile,

nivelul acestora nedepinzând de rentabilitatea degajată de întreprindere. Din acest motiv, se poate

spune că structura financiară determină pentru firmă un anumit risc, respectiv nesiguranŃa obŃinerii

unui rezultat de exploatare suficient pentru acoperirea costului surselor împrumutate. Acest tip de risc

cu care se confruntă firma poartă denumirea de risc financiar şi reflectă variabilitatea indicatorilor de

rezultate ca urmare a modificării structurii financiare a întreprinderii.

Alt ă definiŃie consideră că riscul financiar este partea variabilităŃii ratei de randament a

capitalurilor proprii care se datorează îndatorării sau variabilitatea profitului net, sub incidenŃa

structurii financiare a firmei.

Pe baza celor două definiŃii similare de mai sus, se pot desprinde câteva tr ăsături caracteristice

ale riscului financiar, astfel:

� se referă la nesiguranŃa obŃinerii unei rentabilităŃi suficiente din activitatea de exploatare care

să permită acoperirea cheltuielilor cu dobânzile;

� apariŃia sa este cauzată de prezenŃa capitalului împrumutat în cadrul structurii de capital a

întreprinderii;

� materializarea riscului financiar presupune reducerea remuneraŃiilor cuvenite acŃionarilor

(dividende sau profituri nete);

� în mod direct, materializarea riscului financiar afectează numai acŃionarii firmei.

Riscul financiar se referă la variabilitatea suplimentară a profitului net pe acŃiune şi la riscul

sporit de faliment care apar atunci când o firmă apelează la resurse financiare cu cost fix, cum ar fi

creditele bancare şi împrumuturile din emisiuni de obligaŃiuni. Capitalul cu cost fix generează obligaŃii

45

financiare pe care o firmă trebuie să le onoreze, indiferent dacă înregistrează sau nu un rezultat brut de

exploatare pozitiv.

În aceste condiŃii, creşterea îndatorării duce la creşterea costurilor fixe financiare ale

întreprinderii. Pentru acoperirea acestor costuri, firma trebuie să obŃină un rezultat brut de exploatare

suplimentar. Acest spor al excedentului brut de exploatare trebuie să fie asigurat, evident, tocmai pe

seama creditului utilizat.

Riscul financiar este riscul asociat cu modul în care o firmă îşi finanŃează activităŃile sale

operaŃionale. O companie îndatorată este obligată să plătească sumele reprezentând costul datoriilor

sale financiare. Prin contractarea unor credite bancare şi asumarea, în consecinŃă, a unor obligaŃii fixe,

întreprinderea îşi sporeşte, însă, şi riscul financiar. Totuşi, o firmă care îşi finanŃează afacerile prin

capital propriu, fie generat din activitatea de exploatare (profituri nedistribuite), fie ca rezultat al

emiterii unor noi acŃiuni, nu-şi asumă obligaŃii fixe cu plata dividendelor.

Cu cât obligaŃiile cu costuri fixe sau datoriile asumate de către firmă sunt mai ridicate, cu atât

mai mare va fi şi riscul său financiar. Gradul de nesiguranŃă cu privire la rezultatele obŃinute din

activitatea de exploatare este dat atât de veniturile, cât şi de cheltuielile de exploatare. Astfel,

veniturile sunt influenŃate de condiŃiile economice generale ale climatului de afaceri, respectiv

activitatea concurenŃilor, preŃurile de vânzare practicate pe piaŃă, cererea pentru produsele

întreprinderii, precum şi de numeroşi factori interni, ceea ce face ca nivelul vânzărilor să fie diferit faŃă

de previziuni. Cheltuielile de exploatare depind, la rândul lor, de factori interni şi externi, dar un rol

hotărâtor îl are specificul sectorului de activitate, care determină o anumită pondere a cheltuielilor

variabile şi fixe.

Cunoaşterea nivelului riscului financiar cu care se confruntă o firmă şi a gradului de

îndatorare prezintă importanŃă pentru mai multe categorii de participanŃi la viaŃa economică a

întreprinderii, printre care:

� managerii – sunt interesaŃi de cele două aspecte în scopul conceperii strategiei în privinŃa

investiŃiilor viitoare pe care firma doreşte să le realizeze, a resurselor financiare de care are nevoie şi a

disponibilităŃii procurării acestora (de la acŃionari sau creditori). Managerii pot identifica, astfel,

sursele de finanŃare care asigură cel mai mic cost pentru întreprindere, precum şi structura financiară

optimă, care maximizează valoarea firmei. De asemenea, în funcŃie de tipurile şi de nivelul riscului

financiar suportat, se pot implementa măsuri şi instrumente specifice de acoperire împotriva acestor

riscuri, atât pe plan intern, cât şi prin apelarea la piaŃa de capital;

� creditorii – sunt, în mod deosebit, interesaŃi de riscul pe care îl suportă atunci acordă credite

unei întreprinderi. Ei vor să cunoască gradul de îndatorare, evitând să mai împrumute firma atunci

46

când aceasta depăşeşte un anumit nivel al îndatorării sau când nu au siguranŃa că firma va obŃine o

rentabilitate suficientă pentru achitarea ratelor şi plata dobânzilor;

� acŃionarii – cel mai adesea, aceştia sunt interesaŃi de valoarea de piaŃă a companiei la care

deŃin acŃiuni. Însă, dacă firma devine prea îndatorată şi apare un risc ridicat de faliment, ei pot solicita

o remuneraŃie mai mare prin dividende sau prin acordarea de acŃiuni gratuite, pentru a compensa riscul

crescut, sau pot lua decizia vânzării acŃiunilor, căutând alternative mai puŃin riscante de investiŃii;

� investitorii – se referă la potenŃialii acŃionari sau obligatari care doresc să cumpere titluri

emise de firma respectivă (acŃiuni sau obligaŃiuni) atunci când aceasta decide să atragă noi resurse

financiare. Evident, riscul pe care îl implică plasamentele la care se angajează constituie unul din

criteriile urmărite în efectuarea investiŃiilor;

� investitorii institu Ńionali – sunt reprezentaŃi de către firme mari, din acelaşi domeniu de

activitate sau din alt domeniu, implicate în operaŃiuni de fuziuni şi achiziŃii. În afară de rentabilitatea

sperată şi de cursul acŃiunilor pe piaŃă, aceste firme sunt interesate, în efectuarea unor astfel de

operaŃiuni, şi de gradul de îndatorare, practica în Ńările occidentale arătând că întreprinderile cu un

grad de îndatorare mic sunt cele mai expuse riscului de a fi preluate de către concurenŃi. Aceasta,

întrucât se consideră că firmele respective îşi pot susŃine singure dezvoltarea după preluare, prin

contractarea unor credite în nume propriu, fără a mai fi nevoie ca firma achizitoare să mai investească

fonduri suplimentare;

� agenŃiile de rating – în cazul în care firma este cotată de către o agenŃie specializată de rating,

aceasta poate emite un calificativ, care să reflecte şi riscul financiar al firmei respective.

Riscul financiar depinde de patru factori: riscul economic, gradul de îndatorare, evoluŃia ratei

dobânzii, fiscalitatea. Acesta poate fi evaluat pe baza pragului de rentabilitate financiar sau a efectului

de levier.

47

4.2. METODE DE EVALUARE A RISCULUI FINANCIAR

4.2.1. ANALIZA RISCULUI FINANCIAR PE BAZA PRAGULUI DE

RENTABILITATE FINANCIAR Ă

Calculul pragului de rentabilitate financiar se face asemănător cu calculul pragului de

rentabilitate din exploatare, adăugându-se în relaŃia de calcul cheltuielile cu dobânzile. Practic, pragul

de rentabilitate financiar reprezintă acel nivel de activitate corespunzător căruia veniturile din

exploatare acoperă cheltuielile din exploatare şi cheltuielile cu dobânzile.

Pentru calculul pragului de rentabilitate financiar ar fi necesară o împărŃire a cheltuielilor cu

dobânzile în cheltuieli fixe şi cheltuieli variabile. De obicei însă, pentru simplificarea analizei, se

consideră că întregul volum al cheltuielilor cu dobânzile are un caracter fix.

În aceste condiŃii, relaŃia de calcul a pragului de rentabilitate financiar este următoarea:

1

CF CD CF CDCAcrf

CV RmcvCA

+ += =−

unde: CAcrf - cifra de afaceri aferentă pragului de rentabilitate financiar; CF - cheltuieli fixe (din

exploatare); CD - cheltuieli cu dobânzile; Rmcv - rata marjei cheltuielilor variabile; CV - cheltuieli

variabile (din exploatare); CA - cifra de afaceri.

Analiza efectivă a riscului financiar pe baza pragului de rentabilitate se face prin

intermediul aceloraşi indicatori utilizaŃi utilizaŃi şi în cazul riscului de exploatare.

1.Marja de siguranŃă în mărimi absolute (Msa) exprimă diferenŃa valorică existentă între

volumul de activitate realizat efectiv şi volumul de activitate aferent punctului critic,

determinându-se cu relaŃia:

Msa CA CAcr= −

Din metodologia de calcul rezultă că marja de siguranŃă în mărimi absolute trebuie să fie

pozitivă pentru ca întreprinderea să obŃină profit. Cu cât valoarea ei este mai mare, cu atât riscul de

exploatare la care întreprinderea este supusă e mai redus.

2.Indicele de siguranŃă (Is) exprimă raportul dintre veniturile realizate efectiv şi veniturile

aferente pragului de rentabilitate. El se mai numeşte şi coeficient de volatilitate şi are aceeaşi

valoare informaŃională ca şi marja de siguranŃă.

CAIs

CAcr=

48

3.Abaterea indicelui de siguranŃă (∆∆∆∆Is) exprimă procentual ecartul dintre volumul de activitate

realizat şi volumul de activitate corespunzător pragului critic. Se determină după relaŃia:

( ) 100CA CAcrIs

CAcr

− ⋅∆ =

Pe baza observaŃiilor statistice s-au desprins următoarele:

� valoarea abaterii indicelui de siguranŃă mai mică de 10% desemnează o situaŃie instabilă,

respectiv un risc de exploatare ridicat;

� o valoare a abaterii indicelui de siguranŃă cuprinsă între 10% şi 20% corespunde unui nivel

mediu al riscului (situaŃie relativ stabilă);

� depăşirea valorii de 20% a abaterii indicelui de siguranŃă denotă un risc de exploatare redus.

4.Momentul de realizare a punctului critic (denumit şi punct mort) reflectă numărul de zile

de care întreprinderea are nevoie pentru a realiza nivelul de producŃie aferent punctului critic.

CAcrTcr T

CA= ⋅

Cu cât punctul mort are o valoare mai mică, cu atât mai redus va fi riscul de exploatare. Se poate

observa că valoarea punctului mort este la rândul ei cu atât mai mică cu cât nivelul pragului de

rentabilitate este mai mic, la un nivel dat al activităŃii.

Se poate utiliza şi coeficientul de elasticitate:

%100

%

P CA P CfKe

CA CA CAcr P

∆ += = ⋅ =∆ −

unde: ∆∆∆∆P% - variaŃia relativă a profitului; ∆CA% - variaŃia relativă a cifrei de afaceri.

Interpretarea rezultatelor se face în mod asemănător cu modul de interpretare în cazul riscului

economic.

49

4.2.2. ANALIZA RISCULUI FINANCIAR PE BAZA EFECTULUI DE LEVIER

Analiza riscului financiar poate fi realizată şi cu ajutorul unui model numit „efect de levier

financiar”. Acesta reprezintă practic incidenŃa îndatorării asupra rentabilităŃii capitalurilor proprii. El

depinde pe de-o parte de corelaŃia care există între rata rentabilităŃii economice şi costul mediu al

datoriei(rata dobânzii), iar pe de altă parte de nivelul îndatorării.

Pentru ilustrarea influenŃei efectului de levier se poate pleca de la structura bilanŃului, respectiv

de la ratele de rentabilitate specifice:

CAPITALURI PROPRII

RATA RENTABILIT ĂłII FINANCIARE

(Rf)

ACTIV ECONOMIC (A)

RATA RENTABILIT ĂłII ECONOMICE

(Re) DATORII

RATA DOBÂNZII

(Rd)

Structura bilan Ńului şi ratele rentabilit ăŃii specifice

Neluând în calcul impozitul pe profit, rezultatul exerciŃiului (Rex) se determină ca diferenŃă între

rezultatul exploatării (RE) şi dobânda (Dob) plătită pentru resursele financiare împrumutate (Dft).

Rex RE Dob= −

De asemenea rata rentabilităŃii financiare şi rata rentabilităŃii economice se determină după

relaŃiile:

ReRe

R ,

xRf x RE Dob

Cpr

REe RE Re Ae iar Dob Dat Rd

Ae

= ⇒ = −

= ⇒ = ⋅ = ⋅

Înlocuind în relaŃia de calcul a ratei rentabilităŃii financiare vom obŃine:

( ) ( )

( )

( )Re Cpr Dat Re Dat RdRe Ae Dat Rdx RE DobRf

Cpr Cpr Cpr Cpr

Dat Dat DatRe Re Rd Rre Re Rd

Cpr Cpr Cpr

efectul de levier

+ ⋅ − ⋅ ⋅ − ⋅− = = = = =

= + ⋅ − ⋅ = + − ⋅

50

unde: Rf - rata rentabilităŃii financiare; Re - rata rentabilităŃii economice; Rd - rata dobânzii; Rex -

rezultatul exerciŃiului; Cpr - capitalul propiu; RE - rezultatul din exploatare; Dob - dobânzi; Ae - active

din exploatare; Dat - datorii; Dat

Cpr - levierul; ( ) Dat

Re RdCpr

− ⋅ - efectul de levier.

Pentru construirea relaŃiei s-a considerat că:

� venituri financiare + venituri extraordinare - cheltuieli extraordinare - impozit pe profit = 0

� cheltuielile financiare cuprind numai cheltuielile cu dobânzile.

Dacă se ia în considerare şi impozitul pe profit, rata financiar ă de rentabilitate devine:

( ) ( )Re Re 1Dat

Rf Rd ipCpr

= + − ⋅ ⋅ −

unde: ip - rata impozitului pe profit.

Din analiza corelaŃiei dintre rata rentabilit ăŃii economice şi rata dobânzii, se pot întâlni

următoarele situaŃii:

1.dacă Re > Rd, folosirea îndatorării va conduce la creşterea ratei rentabilităŃii financiare şi a

valorii de piaŃă a întreprinderii. În acest caz, întreprinderea va fi interesată să utilizeze cât mai multe

împrumuturi pentru a beneficia de efectul pozitiv de levier financiar, dar până la limita riscului de

insolvabilitate;

2.dacă Re = Rd, folosirea îndatorării nu produce efecte asupra rentabilităŃii financiare a

capitalului propriu (efectul de levier financiar este 0);

3.dacă Re < Rd, folosirea îndatorării va determina reducerea rentabilităŃii financiare, reducere

care va fi cu atât mai mare cu cât gradul de îndatorare (pârghia financiară) este mai ridicat (efectul de

levier financiar este negativ).

CondiŃia ca rentabilitatea financiară să crească atunci când întreprinderea apelează la

împrumuturi este ca este ca rentabilitatea economică să fie superioară ratei dobânzii, caz în care rata

rentabilităŃii financiare este cu atât mai mare cu cât este mai mare gradul de îndatorare (levierul).

Dimpotrivă, dacă la nivelul întreprinderii rata rentabilităŃii economice este mai mică decât rata

dobânzii, efectul de levier devine negativ, iar rata rentabilităŃii financiare va fi cu atât mai mică cu cât

gradul de îndatorare va fi mai mare. întreprinderea se poate afla astfel în trei situaŃii:

1.de siguranŃă, când rata rentabilităŃii economice este mai mare decât rata dobânzii, iar apelarea

la credite suplimentare va duce la îmbunătăŃirea ratei rentabilităŃii financiare;

2.de indiferenŃă, când rata rentabilităŃii economice este egală cu rata dobânzii. În această

situaŃie, apelarea la credite nu influenŃează gradul de risc la care întreprinderea este supusă;

51

3.de risc, când rata rentabilităŃii economice este inferioară ratei dobânzii. În această situaŃie,

apelarea la credite duce la o diminuare a performanŃelor, deci se impune minimizarea gradului de

îndatorare.

Reducerea riscului financiar presupune: accelerarea de rotaŃie a activelor, creşterea

profitabilităŃii comerciale; fundamentarea politicii financiare care să permită valorificarea

conjuncturilor favorabile.

4.3. INDICATORII DE PERFORMAN łĂ AI FIRMEI ANALIZA łI DE BANCĂ PENTRU

ACORDAREA ÎMPRUMUTURILOR

Mărimea riscurilor financiare este dependentă de performanŃa financiară a întreprinderii ce se

cere a fi determinată în cazul în care întreprinderea solicită un sprijin bancar.

Pentru a obŃine sprijin bancar, banca cere solicitantului îndeplinirea unor condiŃii. Banca ajută în

general dacă afacerea este prosperă, riscurile pe care şi le asumă fiind limitate. Din acest punct de

vedere banca evaluează performanŃa financiară a întreprinderii în funcŃie de informaŃiile privind:

descrierea activităŃii, cifra de afaceri, venitul net, capitalul propriu, datorii, comparaŃii cu anii anteriori,

plan de afaceri, etc.

Principalii indicatori de performanŃă urmăriŃi de bancă sunt:

a) gradul de îndatorare: 100Datorii totale

GîActiv total

= ⋅ ;

b) lichiditatea imediată:

sup100 100

Active lichideşi uşor lichide DisponibilităŃi băneşti CreanŃe a ra terŃilorLi

Datorii pe termen scurt Credite pe termen scurt Datorii pe termen scurt Credite pe termen scurt

+= ⋅ = ⋅+ +

;

c) rentabilitatea funcŃie de cheltuieli: Pr

100ofit net

RchCheltuieli totale

= ⋅ ;

d) gradul de acoperire a cheltuielilor din încasări: / 100ch î

Venituri medii lunareGa

Cheltuieli medii lunare= ⋅ ;

e) solvabilitatea patrimonială: 100Capital social

SpÎTML Capital social

= ⋅+

.

Pe baza practicii din Ńările cu economii concurenŃiale dezvoltate, s-a ajuns la o anumită grilă,

prin care băncile evaluează performanŃele financiare ale întreprinderii, în funcŃie de care acceptă sau

nu creditele bancare solicitate. Aceste performanŃe pot fi sintetizate în felul următor:

52

Clasa de încadrare a

performanŃelor financiare

Nr.

Crt.

INDICATORUL

1 2 3 4 5

1. Gradul de îndatorare 0-30 30,1-50 50,1-65 65,1-80 Peste 80

2. Lichiditatea imediată Peste 110 95,1-110 75,1-95 50,1-75 Sub 50

3. Solvabilitatea patrimonială Peste 50 40,1-50 30,1-40 20,1-30 Sub 20

4. Rentabilitatea în funcŃie de cheltuieli Peste 10 5,1-10 3,1-5 1,1-3 Sub 1

5. Gradul de acoperire a cheltuielilor din venituri Peste 120 100,1-120 90,1-100 70,1-90 Sub 70

PUNCTAJUL FIECĂRUI INDICATOR PE CLASE 10 8 5 2 0

CATEGORIA DE ÎNCADRARE A B C D E

PUNCTAJUL CUMULAT AL CATEGORIEI 44-50 26-43 11-25 1-10 0

Sintetic, cele 5 categorii de încadrare a performanŃelor financiare ale solicitanŃilor de credite

bancare pe termen scurt au următoarele semnificaŃii:

A →→→→ împrumutul are, în mod sigur, capacitatea de a rambursa ratele scadente şi de a-şi plăti

dobânzile datorate din propriile resurse, iar pentru viitor se prefigurează a avea o situaŃie financiară

solidă;

B →→→→ împrumutatul are o situaŃie financiară stabilă, chiar dacă există şi unele aspecte

nesatisfăcătoare din punct de vedere financiar;

C →→→→ împrumutatul se confruntă cu câteva aspecte nesatisfăcătoare din punct de vedere financiar,

care afectează capacitatea de rambursare a creditelor scadente;

D →→→→ împrumutatul se caracterizează printr-un număr important de aspecte nesatisfăcătoare din

punct de vedere financiar, care-i periclitează capacitatea de rambursare a creditelor;

E →→→→ PerformanŃa financiară a împrumutatului este slabă, încât rambursarea creditelor scadente

şi plata dobânzilor datorate sunt imposibile.

53

CAPITOLUL V

ANALIZA RISCULUI DE FALIMENT

5.1. ASPECTE GENERALE PRIVIND RISCUL DE FALIMENT

Orice agent economic este supus riscului de faliment. Acesta poate avea consecinŃe negative,

cu implicaŃii complexe asupra întregii activităŃi a agentului economic, cât şi asupra altor entităŃi care

vin în contact cu agentul respectiv. Pentru a putea obŃine de la instituŃiile financiare avizate credite

necesare pentru modernizarea capacităŃilor existente (prin achiziŃionarea de tehnologii noi), pentru

crearea unor capacităŃi de producŃie noi sau pentru orice alt tip de investiŃie care presupune un efort

financiar mai mare decât posibilităŃile proprii, orice firmă trebuie să facă dovada eficacităŃii activităŃii

desfăşurate, respectiv a celei rezultate ca urmare a investiŃiei şi a garanŃiilor de care acesta dispune.

Determinarea riscului de faliment este necesară atât pentru acordarea unor credite, cât şi pe

parcursul derulării contractului de creditare, deoarece nu este posibil ca, prin aplicarea unei teorii sau

formule, să se garanteze că suma acordată clientului de către bancă împreună cu dobânda aferentă

acestui credit vor fi rambursate în întregime.

În strânsă corelaŃie cu riscul economic şi financiar se încadrează risc de faliment. Studiul

firmelor aflate în dificultate prezintă o importanŃă deosebită pentru o serie largă de parteneri de afaceri

printre care amintim:

� băncile, care sunt preocupate în mod evident de calitatea portofoliilor de credit ce le formează;

� diferite categorii de acŃionari, care sunt interesaŃi să-şi protejeze capitalul investit şi să se poată

bucura de beneficiile oferite de respectiva investiŃie (obŃinerea de dividende);

� investitorii, care doresc să cunoască starea firmei înainte de a-şi investi capitalul deŃinut;

� creditorii, care au interesul sa-şi recupereze capitalul acordat sub formă ce împrumut;

� partenerii de afaceri (clienŃii, furnizorii), doresc să încheie relaŃii cu companii sigure care să-şi

poată îndeplini obligaŃiile contractuale.

Desfăşurarea unei activităŃi viabile care să asigure perenitatea întreprinderii este o condiŃie

esenŃială ce implică multe eforturi şi totodată o atenŃie permanentă asupra evoluŃiei mediului intern şi

extern specifice domeniului de activitate. Falimentul este ultima etapă în existenŃa economică a unei

întreprinderi. în literatura de specialitate, deseori termenul de eşec este considerat echivalentul celui de

faliment.

Riscul de faliment (sau de insolvabilitate) se defineşte ca fiind posibilitatea de apariŃie a

incapacităŃii de onorare a obligaŃiilor scadente ale firmei, născute din angajamente anterioare

contractate, din operaŃii curente, determinabile pentru continuarea activităŃii, prelevări obligatorii.

54

InsolvenŃa se defineşte ca acea stare a patrimoniului firmei debitoare care se caracterizează prin

insuficienta fondurilor băneşti disponibile, pentru plata datoriilor exigibile.

InsolvenŃa este prezumată ca fiind vădită atunci când debitorul, după 30 pe zile de la scadenŃă

nu a plătit datoria sa faŃă de unul sau mai mulŃi creditori.

De asemenea insolvenŃa este iminentă atunci când se dovedeşte că debitorul nu va putea plăti la

scadenŃă datoriile exigibile angajate cu fondurile băneşti disponibile la data scadenŃei.

5.2. PRINCIPALELE CAUZE CARE CONDUC LA FALIMENTUL U NEI ÎNTREPRINDERI

Riscul de faliment, este strâns legat de starea de solvabilitate, reflectând posibilitatea ca o

întreprindere să nu-şi mai poată îndeplini obligaŃiile de plată. În acest caz spunem că întreprinderea se

află într-o stare de dificultate financiară. NoŃiunea de întreprindere aflată în dificultate este o noŃiune

largă, asupra căruia specialiştii nu au ajuns la un consens. Se poate desprinde însă ideea că starea de

dificultate a unei întreprinderi este strâns legată de solvabilitatea sa. Această noŃiune reflectă

posibilitatea unei întreprinderi de a-şi îndeplini obligaŃiile de plată faŃă de partenerii de afaceri. Din

acest punct de vedere al amplitudinii dificultăŃilor şi impactului asupra imaginii întreprinderii se poate

face o grupare a acestora în:

1.dificultăŃi temporare sau ocazionale de neacoperire în termen a unei datorii, generate de

existenŃa unor neconcordanŃe de moment, care nu pun în pericol echilibrele fundamentale şi nu

afectează imaginea întreprinderii;

2.dificultăŃi financiare periodice care deşi nu pun în pericol viabilitatea întreprinderii conduc

la degradarea imaginii acesteia;

3.dificultăŃi financiare permanente care reflectă o fragilitate economică şi financiară

structurală, cu efecte în restrângerea activităŃii, scăderea rentabilităŃii, degradarea climatului social,

restructurarea sistemului de gestiune, sau, în cazurile grave, falimentul întreprinderii.

Cauzele care conduc la falimentul unei întreprinderi pot fi grupate în cauze externe şi cauze

interne.

Cauzele externe, provin din mediul economico - social şi concurenŃial în care întreprinderea

funcŃionează şi se regăsesc în:

� accentuarea concurenŃei;

� apariŃia unor produse de substituŃie;

� pierderea unui client important sau falimentul acestuia;

55

� falimentul unui furnizor important;

� falimentul băncii cu care întreprinderea avea relaŃii financiare preponderente;

� apariŃia unor reglementări privind protecŃia mediului.

Cauzele interne îşi au originea într-o gestiune defectuoasă, reflectată în:

� rotaŃia stocurilor şi clienŃilor inferioară mediei pe ramură;

� existenŃa unor mijloace fixe depăşite din punct de vedere tehnic;

� prelungirea duratei creditului - client şi diminuarea duratei creditului -furnizor;

� grad redus de reînnoire a produselor, respectiv de adaptare la cerinŃele pieŃei;

� pierderi repetate din exploatare;

� imposibilitatea reînnoirii creditelor;

� nivel calitativ slab al produselor;

� ponderea mare a cheltuielilor financiare;

� organizarea deficitară a întreprinderii.

Cauzele cele mai frecvente care conduc întreprinderile spre o stare de dificultate se

regăsesc în:

� incapacitatea de a recupera creanŃele;

� pierderea clienŃilor importanŃi şi scăderea cererii;

� creşterea voluntară sau involuntară a stocurilor;

� investiŃii în mijloace fixe cu finanŃări pe termen scurt, fără posibilitate de a realiza profituri

imediate;

� eliminarea concursurilor bancare;

� plata înainte de termen a creditorilor;

� neputinŃa întreprinderii de a limita costurile administrative în concordanŃă cu volumul

activităŃii;

� pierderi cauzate de distrugerea unor bunuri neasigurate;

� politici de preŃ neeconomice;

� dezorganizare în echipa de conducere.

Criteriile generale care stau la baza identificării întreprinderilor în dificultate sunt:

a)insolvabilitatea, adică incapacitatea întreprinderii de a-şi achita datoriile din activele

circulante realizabile;

b)supraîndatorarea, când nivelul datoriilor financiare compromite capacitatea

întreprinderii de a face faŃă plăŃilor scadente;

c)existenŃa unor situaŃii care compromit continuitatea exploatării.

56

Semnele unei situaŃii dificile pentru întreprindere ar putea fi sintetizate în: existenŃa unui fond

de rulment negativ; utilizarea creditelor pe termen scurt pentru finanŃarea investiŃiilor; rezultat negativ;

înregistrarea repetată de pierderi; imposibilitatea restituirii creditelor şi a reînnoirii acestora; falimentul

unor furnizori sau clienŃi tradiŃionali; grad scăzut de utilizare a capacităŃilor de producŃie; folosirea

unor tehnici şi metode de management neperformante; persistenŃa unor greve.

Pentru aprecierea riscului de faliment al unei întreprinderi se pot folosi: metoda

indicatorilor de echilibru, metoda ratelor de lichiditate şi solvabilitate, metoda scorurilor, precum şi

metode manageriale.

5.3. METODE DE ANALIZ Ă A RISCULUI DE FALIMENT

5.3.1. ANALIZA RISCULUI DE FALIMENT PRIN METODA

INDICATORILOR DE ECHILIBRU

Pentru analiza riscului financiar pe baza metodei indicatorilor de echilibru se pot folosi:

fondul de rulment, necesarul de fond de rulment şi trezoreria.

Potrivit teoriei patrimoniale, o întreprindere este solvabilă dacă asigură echilibrul maselor de

aceeaşi durată:

AI = CP şi AC = DTS

Solvabilitatea reprezintă capacitatea întreprinderii de a face faŃă obligaŃiilor scadente care

rezultă fie din angajamente anterioare, fie din operaŃii curente. O întreprindere trebuie să dispună, la

fiecare scadenŃă a unei obligaŃii, de disponibilităŃi suficiente pentru a le achita. Realizarea practică a

acestor cerinŃe este dificilă deoarece activele (ca intrări potenŃiale de fonduri) şi pasivele (ca ieşiri

potenŃiale de fonduri) sunt asimetrice din punct de vedere al riscului. În timp ce exigibilitatea

obligaŃiilor pe termen scurt este certă, transformarea activului în lichidităŃi (disponibilităŃi) este

aleatoare, putând fi perturbată de o serie de factori (economici, financiari, conjuncturali).

Această asimetrie impune necesitatea constituirii unei rezerve, a unei marje în măsură să facă

faŃă „neregularităŃilor la scadenŃă”, cunoscută în teoria economică sub denumirea de fond de rulment

patrimonial.

Riscul de neplată pe termen scurt a obligaŃiilor rezultă din punerea în corespondenŃă a lichidităŃii

activelor cu exigibilitatea pasivelor. Astfel pot exista următoarele situaŃii:

1. 0AC DTS FR= ⇒ = ⇒ chiar dacă pe termen scurt întreprinderea îşi poate achita

obligaŃiile, acest echilibru este fragil, putând fi compromis de orice dereglare în încasarea creanŃelor.

57

2. 0AC DTS FR⟩ ⇒ ⟩ ⇒se înregistrează un excedent de lichidităŃi, întreprinderea fiind

într-o situaŃie favorabilă care îi permite să facă faŃă obligaŃiilor ajunse la scadenŃă.

3. 0AC DTS FR⟨ ⇒ ⟨ ⇒ lichidităŃile nu acoperă exigibilităŃile, iar întreprinderea

înregistrează dificultăŃi din punct de vedere al echilibrului financiar.

În practică se pot întâlni cazuri în care anumite întreprinderi satisfac echilibrul financiar cu un

fond de rulment negativ, în timp ce altele se dovedesc insolvabile chiar şi cu un fond de rulment

pozitiv. Din acest motiv, analiza riscului trebuie să se urmărească în dinamică, în corelaŃie cu

necesarul de fond de rulment, respectiv prin urmărirea relaŃiilor fundamentale de trezorerie.

Dacă 0FR NFR T⟩ ⇒ ⟩

O asemenea situaŃie este favorabilă în termeni de echilibru, respectiv risc, întreprinderea are

suficiente resurse pe termen lung, nu numai pentru finanŃarea NFR, ci şi pentru efectuarea de

plasamente sau deŃinerea de disponibilităŃi.

AbundenŃa de resurse, pe termen lung, ar putea fi însă şi semnul unei fragilităŃi semnificând o

utilizare insuficient de eficace a acestora, ceea ce în perspectivă ar putea genera dificultăŃi în

remunerarea capitalului şi rambursarea împrumuturilor.

Dacă 0FR NFR T⟨ ⇒ ⟨

Resursele pe termen lung nu acoperă necesarul de fond de rulment, întreprinderea fiind

considerată vulnerabilă. In acest caz întreprinderea devine dependentă de bănci, situaŃie care poate

genera riscul nereînnoirii creditelor curente, precum şi riscul de a accepta condiŃii de creditare

neavantajoase, în special cu o rată a dobânzii mare.

Dacă 0FR NFR T= ⇒ =

Chiar dacă această situaŃie este temporară, menŃinerea unei trezorerii care să tindă spre zero

poate fi expresia unei politici de gestiune financiară. în acest caz întreprinderea elimină atât riscurile

pe care le prezintă deŃinerea unei supralichidităŃi, cât şi riscurile unei trezorerii negative.

58

5.3.2. ANALIZA RISCULUI DE FALIMENT PRIN PRIN

METODA RATELOR DE LICHIDITATE

Lichiditatea întreprinderii este o formă a echilibrului financiar, fiind percepută în literatura de

specialitate în mai multe sensuri:

� în sens foarte larg, ca fiind capacitatea unor active de a fi transformate, la un moment dat, în

bani;

� în sens larg, ca fiind capacitatea pe care o are o întreprindere de a acoperi, prin elemente

patrimoniale de mijloace circulante active, obligaŃiile pe termen scurt, ca elemente de pasiv

(lichiditatea patrimonială);

� în sens restrâns, ca fiind capacitatea întreprinderii de a satisface prompt din disponibilităŃi şi

alte plasamente lichide, în maximum 10-20 zile, obligaŃiile exigibile.

Ratele de lichiditate, cunoscute în literatura de specialitate şi sub denumirea de rate de

trezorerie, măsoară capacitatea întreprinderii de a face faŃă obligaŃiilor pe care le are pe termen scurt.

Analiza ratelor de lichiditate se realizează prin compararea ansamblului lichidităŃilor potenŃiale (active

care pot fi transformate în monedă pe termen scurt) cu exigibilităŃile potenŃiale (datorii care trebuie

rambursate pe termen scurt). Formele pe care le îmbracă ratele de lichiditate sunt: rata lichidit ăŃii

generale, rata lichidităŃii reduse, rata lichidităŃii curente, rata lichidit ăŃii imediate.

1.Rata lichidităŃii generale (Rlg) exprimă capacitatea întreprinderii de a-şi onora obligaŃiile pe

termen scurt (de exploatare) din activele de exploatare.

lgActive circulante

RPasive circulante

=

unde: Ac = stocuri + creanŃe + investiŃii financiare pe termen scurt + disponibilităŃi băneşti;

Pc = datorii pe termen scurt.

De cele mai multe ori se consideră că lichiditatea generală reflectă o situaŃie favorabilă, bună,

dacă are valori cuprinse între [1,2 şi 2] limita minimă a sa fiind 1. Astfel putem avea următoarele

situaŃii:

a)dacă lg 1,2R ⟩ rezultă că situaŃia întreprinderii este bună, deoarece cel puŃin pe termen

scurt, datorită activelor circulante mai mari decât obligaŃiile curente, aceasta are capacitatea de a-şi

achita datoriile exigibile. În acest caz, apariŃia unor evenimente neprevăzute în mişcarea activelor

circulante sau în deteriorarea valorii acestora este acoperită tocmai prin diferenŃa dintre valoarea

activelor circulante şi datoriile pa termen scurt. Trebuie avut în vedere totuşi că o rată a lichidităŃii

generale mare nu înseamnă o activitate eficientă deoarece mărimea ratei este influenŃată de nivelul

59

stocurilor care de multe ori se concretizează printr-un nivel redus al lichidităŃii (stocuri cu mişcare

lentă, stocuri fără mişcare, stocuri degradate şi nevandabile, etc.).

b)dacă lg 2R ⟩ rezultă că valoarea maxim acceptabilă a ratei lichidităŃii generale este de 2,

peste acest nivel considerându-se că activele circulante sunt gestionate necorespunzător.

c)dacă lg 1R = rezultă că situaŃia întreprinderii este delicată deoarece există o

corespondenŃă deplină între activele circulante şi resursele corespunzătoare, şi orice întârziere în

încasarea creanŃelor conduce la imposibilitatea acoperirii obligaŃiilor curente.

d)dacă lg 1R ⟨ rezultă că situaŃia întreprinderii este riscantă, ea fiind în situaŃia de a

înregistra plăŃi restante cu influenŃă asupra fluxurilor băneşti şi financiare ale întreprinderii. în acest

caz remedierea situaŃiei se poate realiza prin reducerea nivelului stocurilor fără a influenŃa însă

continuitatea producŃiei sau prin reducerea duratei creditului client.

Pentru analiza lichidităŃii generale trebuie să Ńinem seama de următoarele aspecte:

� asupra nivelului lichidităŃii acŃionează mai mulŃi factori ca: natura sectorului de activitate,

structura activelor circulante, viteza de rotaŃie a activelor circulante, sezonalitatea, faza de maturitate a

întreprinderii;

� nu este suficient ca rata lichidităŃii generale să fie supraunitară, ci trebuie ca tendinŃa acesteia

să fie de creştere.

2.Rata lichidităŃii reduse (Rlr) exprimă capacitatea întreprinderii de a-şi onora obligaŃiile pe

termen scurt din acele active circulante care pot fi transformate relativ rapid în disponibilităŃi. în acest

fel, pentru calculul ratei, se elimină influenŃa lichidităŃii stocurilor. Ca modalităŃi de calcul, rata

lichidităŃii reduse se poate determina:

a)prin scăderea valorii stocurilor din valoarea activelor circulante şi raportarea la valoarea

pasivelor circulante:

Ac SRlr

Dts

−=

b)prin raportarea sumei creanŃelor, investiŃiilor financiare pe termen scurt şi disponibilităŃilor

băneşti, la valoarea pasivelor circulante:

CreanŃe InvestiŃii financiare pe termen scurt DisponibilităŃi băneştiRlr

Dts

+ +=

Mărimea optimă a acestui indicator este 1, dar această rată este de regulă subunitară,

considerându-se că un nivel între [0,6 şi 1] reflectă o bună capacitate de plată a obligaŃiilor pe termen

scurt. Depăşirea nivelului optim poate reflecta o utilizare ineficientă fie a creanŃelor (dificultăŃi în

încasarea lor), fie a disponibilităŃilor (lipsa unei strategii în utilizarea acestora).

60

3.Rata lichidităŃii curente (Rlc), pune în corespondenŃă elementele cele mai lichide ale

activului cu obligaŃiile pe termen scurt, reflectând capacitatea întreprinderii de a-şi onora obligaŃiile pe

termen scurt din plasamente şi disponibilităŃi.

InvestiŃii financiare pe termen scurt DisponibilităŃi băneştiRlc

Dts

+=

Valoarea optimă a acestei rate este cuprinsă între [0,4 şi 0,6],

4.Rata lichidităŃii imediate (Rli) caracterizează capacitatea întreprinderii de a rambursa prompt

datoriile, Ńinând cont de disponibilităŃile existente.

DisponibilităŃi băneştiRlc

Dts=

Valoarea optimă a acestei rate de lichiditate este cuprinsă între [0,2 şi 0,3].

O valoare mai ridicată a acestei rate nu constituie o garanŃie că întreprinderea poate să-şi

plătească datoriile pe termen scurt dacă celelalte elemente ale activului circulant au un grad redus de

lichiditate.

Un nivel redus al acestei rate poate asigura menŃinerea echilibrului financiar dacă întreprinderea

deŃine stocuri, creanŃe sau titluri de plasament uşor mobilizabile, în concordanŃă cu exigibilitatea

datoriilor pe termen scurt.

Analiza ratei lichidit ăŃii imediate trebuie efectuată cu rezerve deoarece:

� disponibilităŃile se modifică semnificativ, în perioade scurte de timp, ca urmare a raportului

dintre încasări şi plăŃi;

� încasările substanŃiale dintr-o anumită perioadă nu reprezintă neapărat un indiciu de echilibru

financiar, ci pot fi cauzate de încasări lente în perioada imediat precedentă;

� nivelul relativ scăzut poate fi interpretat nu numai ca un semnal al dificultăŃilor întâmpinate în

recuperarea creanŃelor, dar şi ca o politică de gestiune strictă a disponibilităŃilor.

Alături de ratele de lichiditate de mai sus este necesar a analiza şi lichiditatea patrimonială (Rlp)

calculată cu relaŃia:

100D S T A

RlpC

+ + += ⋅

unde: D - disponibilităŃi în casă, cont, plafoane de credit aprobate; S - sume de încasat din vânzări de

mărfuri, prestări servicii, clienŃi, debitori, etc.; T - titluri de credit negociabile - acŃiuni, obligaŃiuni,

efecte comerciale; A - elemente de activ - stocuri (mai puŃin cele degradate), clienŃi (mai puŃin cei

neîncasaŃi la termen); C - credite pe termen scurt şi alte datorii.

61

Lichiditatea patrimonial ă indică o situaŃie bună atunci când valoarea indicatorului este mai

mare sau cel puŃin egală cu 100%.

În activitatea practică nivelele optime ale indicatorilor de lichiditate pot fi considerate

orientative şi în consecinŃă modificate corespunzător dacă se iau în considerare şi alŃi factori, precum:

� condiŃiile concrete de desfăşurare a activităŃii de exploatare a fiecărei societăŃi când deŃinerea

de active de natura stocurilor, creanŃelor şi plasamentelor uşor mobilizabile permite transformarea lor

rapidă în disponibilităŃi;

� abilitatea de negociere cu clienŃii şi furnizorii pentru obŃinerea unor durate de încasare a

creanŃelor mai mici decât durata de plată a datoriilor pe termen scurt;

� folosirea eficientă a resurselor materiale prin obŃinerea unor viteze de rotaŃie a acestora,

exprimată în număr de rotaŃii, mai mari decât nivelul mediu al ramurii.

Indicatorii de lichiditate caracterizează calitatea activităŃii economico - financiară, care scade

atunci când mijloacele băneşti sunt avansate în elemente de active circulante cu o rotaŃie încetinită sau

întreruptă (mărfuri greu vandabile, clienŃi neîncasaŃi la timp, materiale şi materii prime degradate).

Gradul de lichiditate al elementelor de active circulante are o influenŃă directă asupra

echilibrului financiar. Cu cât nivelul lichidităŃii este mai mic sau înregistrează o tendinŃă de scădere,

influenŃa se transmite direct asupra necesarului de fond de rulment care va înregistra valori

crescătoare. În ultimă instanŃă deprecierea gradului de lichiditate va influenŃa structura utilizărilor

temporare şi implicit echilibrul întreprinderii pe termen scurt.

5.3.3. ANALIZA RISCULUI DE FALIMENT PRIN PRIN

METODA RATELOR DE SOLVABILITATE

Solvabilitatea poate fi definită în două modalităŃi:

a)ca aptitudinea întreprinderii de a face faŃă angajamentelor sale în caz de lichidare;

b)ca şi capacitatea unei firme de a-şi achita obligaŃiile pe termen lung;

Pornind de la aceste definiŃii, putem analiza solvabilitatea plecând de la: solvabilitatea

patrimonială şi solvabilitatea patrimonială la termen.

Solvabilitatea patrimonială (Sp) exprimă gradul în care capitalul social asigură acoperirea

obligaŃiilor pe termen mediu şi lung, determinându-se cu relaŃia:

100Capital social

SpÎTML Capital social

= ⋅+

unde: ÎTML - împrumuturi pe termen mediu şi lung.

62

Acest indicator reflectă o situaŃie favorabilă pentru valori cuprinse între 40 - 60%, limita sa

inferioară fiind de 30%. Folosirea acestui indicator este recomandată în cazul în care întreprinderea

este în stare de faliment, urmând a fi aplicată procedura de lichidare. În acest caz are loc oprirea

activităŃii de exploatare şi punerea în vânzare a activelor. Putem să considerăm o întreprindere ca fiind

insolvabilă, atunci când capitalurile proprii sunt negative datorită faptului că datoriile întreprinderii

sunt mai mari decât valoarea activelor.

Solvabilitatea patrimonială la termen (Spt) se poate construi în două variante:

1.Total activ Active imobilizate Active circulante

SptDatorii totale ÎTML DTS

+= =+

O întreprindere aflată în stare de funcŃionare spunem că este solvabilă atunci când suma activelor

fixe şi circulante este mai mare sau cel puŃin egală cu totalul pasivelor exigibile. înseamnă că o

întreprindere poate să fie solvabilă chiar dacă la un moment dat ea nu are capacitate de plată şi nu

dispune de lichiditatea financiară. Lipsa capacităŃii de plată şi a lichidităŃii pot fi temporare dacă

societatea comercială este solvabilă. Din acest motiv se spune că solvabilitatea unei întreprinderi este

generată de o activitate eficientă, iar lipsa lichidităŃii (capacităŃii de plată) se datorează unor situaŃii

conjuncturale.

Solvabilitatea patrimonială la termen, construită cu această relaŃie, exprimă în termeni relativi

un indicator echivalent în valoare absolută, şi anume „situaŃia netă”. Indicatorul ne arată măsura în

care datoriile totale ale întreprinderii sunt acoperite pe seama activelor, valoarea sa optimă fiind

cuprinsă între 1,5 şi 3.

Valoarea optimă este influenŃată de sectorul de activitate al întreprinderii, gradul de lichiditate

şi exigibilitate şi de viteza de rotaŃie a elementelor patrimoniale. Creşterea ponderii activelor

imobilizate pentru numărător şi a datoriilor pe termen scurt pentru numitor în condiŃiile în care

datoriile pe termen scurt au un termen de exigibilitate mai mic decât durata de transformare a activelor

circulante în lichidităŃi, conduc la creşterea nivelului indicatorului, şi deci la creşterea nivelului optim.

2.Total activ

SptDatorii financiare totale

=

Indicatorul ne arată măsura în care datoriile financiare ale societăŃii (aferente împrumuturilor pe

termen lung, mediu şi scurt) sunt acoperite pe seama activelor, mărimea sa optimă fiind de cel puŃin 3,

iar nivelul minim acceptabil fiind de 2.

Solvabilitatea întreprinderii poate fi urmărită şi prin capacitatea de rambursare a datoriilor pe

care le înregistrează, când putem folosi indicatorii:

63

a)gradul de acoperire a serviciului datoriei (Gasd), arată măsura în care întreprinderea îşi

acoperă rata de rambursare a creditului pe termen mediu şi lung (Rc) şi dobânda aferentă creditului pe

termen mediu şi lung (Db) din profitul net (PN) şi amortizare (A). RelaŃia de calcul este:

PN A Dividende plătiteGasd

Rc Db

+ −=+

Cu cât indicatorul are un nivel mai scăzut cu atât el arată o marjă de siguranŃă mai mică,

considerându-se că o mărime de „3” este asigurătorie. În acest caz relaŃia evidenŃiază oportunitatea

creditului din punct de vedere al efectelor generate, considerâdu-se că acesta trebuie rambursat din

veniturile viitoare obŃinute şi nu din lichidarea activelor.

b)capacitatea de rambursare a datoriilor (Crd) exprimă măsura în care datoriile totale ale

întreprinderii pot fi acoperite din rezultatele obŃinute. în funcŃie de indicatorii de rezultate folosiŃi se

pot construi următoarele relaŃii:

1.

2.

exp3.

Capacitate de autofinanŃareCrd

Datorii totale

AutofinanŃarea exerciŃiuluiCrd

Datorii totale

Excedentul brut de loatareCrd

Datorii totale

=

=

=

Ca să reflecte o bună capacitate de plată, nivelul acestor rate trebuie să fie cel puŃin egal cu 1,

nivelul optim considerându-se a fi 2.

Dacă întreprinderea înregistrează valori ale ratelor mai mici de 1, iar dificultăŃile financiare ale

unei întreprinderi se transformă din evenimente temporare în situaŃii periodice efectul se va regăsi în

înrăutăŃirea echilibrului şi posibil în capacitatea întreprinderii de a-şi desfăşura activitatea.

c)gradul de acoperire al dobânzii (Gad) arată gradul în care rezultatul exploatării poate

acoperi cheltuielile cu dobânzile:

Re expzultatul loatăriiGad

Cheltuieli cu dobânzile=

Nivelul optim al indicatorului este 2.

64

5.3.4. ANALIZA RISCULUI DE FALIMENT PRIN METODA SCO RURILOR

Metoda scorurilor are ca obiectiv punerea la dispoziŃie a unor modele pentru evaluarea riscului

de faliment, pe baza ratelor. În literatura economică mondială se utilizează frecvent trei modele:

Modelul Altman numit şi modelul „Z”, Modelul Canon şi Holder, Modelul Băncii FranŃei.

1.Modelul Altman numit şi modelul „Z”

Este un model de prognoză a stării de faliment dezvoltat de profesorul Altman în SUA, în anul

1968. Modelul cuprinde cinci variabile considerate a fi cele mai reprezentative pentru o întreprindere.

Reprezentarea matematică a modelului este:

1 2 3 4 51,2 1,4 3,3 0,6Z X X X X X= ⋅ + ⋅ + ⋅ + ⋅ +

unde:

-variabila X 1 reflectă flexibilitatea întreprinderii şi se determină ca raport între capitalul

circulant (active circulante de exploatare - pasive circulante de exploatare) sau fond de rulment şi

activul total:

1 1

Capital circulant Fond de rulmentX sau X

Activ total Activ total= =

-variabila X 2 reprezintă rata autofinanŃării activelor totale şi se determină ca raport între profitul

reinvestit (rezultatul net al exerciŃiului - dividende acordate acŃionarilor) şi activul total:

2

Profit reinvestitX

Activ total=

-variabila X 3 reprezintă rata rentabilităŃii economice şi se calculează ca raport între rezultatul

brut al exerciŃiului şi activul total:

3

Rezultatul brut al exerciŃiuluiX

Activ total=

-variabila X 4 evidenŃiază capacitatea de îndatorare a întreprinderii şi se calculează ca raport

între capitalizarea bursieră (pentru firmele necotate se foloseşte capitalul social) şi datoriile pe termen

mediu şi lung:

4

Capitalizare bursierăX

Datorii pe termen mediuşi lung=

-variabila X 5 măsoară randamentul activelor şi se calculează ca raport între cifra de afaceri şi

activul total:

5

CAX

Activ total=

65

În funcŃie de scorul realizat întreprinderile se includ în următoarele situaŃii:

a)dacă Z < 1,8 rezultă că întreprinderea este insolvabilă, aflându-se foarte aproape de faliment;

b) dacă 1,8<Z<2,2 rezultă că întreprinderea se află într-o situaŃie dificilă;

c) dacă 2,2 < Z < 3 rezultă că situaŃia întreprinderii este bună;

d) dacă Z>3 rezultă că situaŃia întreprinderii este foarte bună.

2.Modelul Canon şi Holder

Acest model, construit în anul 1978, se aplică întreprinderilor industriale cu un număr de 10

până la 500 salariaŃi şi se bazează pe analiza „lichiditate - exigibilitate”. Modelul se bazează tot pe o

funcŃie „Z”, având următoarea structură:

1 2 3 4 516 22 87 10 24Z X X X X X= ⋅ + ⋅ + ⋅ − ⋅ + ⋅

unde:

-variabila X 1 reprezintă rata lichidităŃii reduse şi se determină ca raport între creanŃe, investiŃii

financiare pe termen scurt şi disponibilităŃi băneşti, pe de o parte şi datoriile pe termen scurt, pe de altă

parte:

1

Active circulante StocuriX

Datorii pe termen scurt

−=

-variabila X 2 reprezintă rata stabilităŃii financiare şi se determină ca raport între capitalul

permanent şi pasivul total:

2

Capital permanentX

Pasiv total=

-variabila X 3 evidenŃiază gradul de finanŃare a vânzărilor din resurse externe şi se determină ca

raport între cheltuielile financiare şi cifra de afaceri:

3

Cheltuieli financiareX

CA=

-variabila X 4 exprimă gradul de remunerare a personalului şi se determină ca raport între

cheltuielile cu personalul şi valoarea adăugată:

4

Cheltuieli cu personalulX

VA=

-variabila X 5 reflectă ponderea rezultatului brut al exploatării în totalul valorii adăugate şi se

determină ca raport între excedentul brut al exploatării şi valoarea adăugată:

5

expExcedentul brut din loatareX

VA=

În funcŃie de scorul realizat întreprinderile se includ în următoarele situaŃii:

66

a) dacă Z < 4 rezultă că întreprinderea se află într-o situaŃie financiară dificil ă, posibilitatea de

faliment fiind de 75 - 100%;

b) dacă 4 < Z < 9 rezultă că întreprinderea se află într-o situaŃie financiară incertă, posibilitatea

de faliment fiind de 35 - 70%;

c) dacă 9 < Z < 16 rezultă că întreprinderea se află într-o situaŃie financiară bună, posibilitatea

de faliment fiind de 15 - 30%.

3.Modelul Băncii FranŃei

FuncŃia scor (Z) stabilită de Centrala BilanŃurilor a Băncii FranŃei este compusă din opt variabile

şi anume:

1 2 3 4 5 6 7 81,255 2,003 0,824 5,221 0,689 1,164 0,706 1,408 85,544Z R R R R R R R R= − ⋅ + ⋅ − ⋅ + ⋅ − ⋅ − ⋅ + ⋅ + ⋅ −

unde:

-variabila R 1 reprezintă rata de prelevare a cheltuielilor financiare şi se determină ca raport

între cheltuielile financiare şi excedentul brut al exploatării:

1

Cheltuieli financiareR

EBE=

-variabila R2 reprezintă rata de acoperire a capitalului investit sau rata stabilităŃii financiare şi

se determină ca raport între capitalul permanent şi capitalul investit (activul total):

2

Capital permanentR

Capital investit=

-variabila R3 reprezintă rata capacităŃii de rambursare a datoriilor din resurse proprii şi se

determină ca raport între capacitatea de autofinanŃare (CAF) şi datoriile totale:

3

Capacitatea de autofinanŃareR

Datorii totale=

-variabila R4 reprezintă rata rentabilităŃii vânzărilor şi se determină ca raport între excedentul

brut al exploatării şi cifra de afaceri:

4

EBER

CA=

-variabila R5 reprezintă viteza de rotaŃie a creditului furnizor şi se determină ca durată a unei

rotaŃii, exprimată în zile, cu relaŃia:

5 360Sold mediu furnizori

RCumpărări de mărfuri

= ⋅

-variabila R6 reprezintă rata de creştere a valorii adăugate:

67

1 06

0

VA VAR

VA

−=

-variabila R7 reprezintă viteza de rotaŃie a creditului client şi se determină ca durată a unei

rotaŃii, exprimată în zile, cu relaŃia:

7 360Sold mediu clienŃi

RVânzări

= ⋅

-variabila R8 reprezintă rata investiŃiilor corporale, din resurse proprii şi se determină ca raport

între valoarea investiŃiilor şi valoarea adăugată:

8

InvestiŃiiR

VA=

În funcŃie de valoarea scorului Z întreprinderile se grupează astfel:

a) dacă Z < -0,25 rezultă că întreprinderea se află în dificultate, cu risc ridicat (70 -100%);

b) dacă -0,25 < Z < 0,125 rezultă că întreprinderea are o situaŃie financiară incertă, cu risc

mediu (45-70%);

c) dacă Z > 0,125 rezultă că întreprinderea are o situaŃie financiară corespunzătoare, cu risc

redus (10-45%).