CURS 9

DINŢII SUPRANUMERARI (poliodonţie/ hiperodonţie/ hiperdonţie/ pleiodonţie). Ca să putem vorbi de dinţi supranumerari trebuie să existe două ţesuturi dure (dentină şi smalţ).

Pentru un anume dinte: Meziodens: aproape de linia mediană Distomolare: distal de molari Paramolare: lângă molari Dens in dente/ dentes invaginatus Dentes confusi/ dentes bigeminati/ geminati = 2 dinţi egali ca mărime şi formă Dinte anastrofic = un dinte orientat invers (rădăcina către planul de ocluzie şi

coroana către baza maxilarului); dacă e descoperit foarte târziu complică foarte mult extraţia, deci nu se temporizează foarte mult.

Dinţii supranumerari se găsesc mai ales în regiunea anterioară, mai ales la maxilar; în medie se întâlnesc 1-2 dinţi supranumerari la 100 de purtatori. Cel mai frecvent se întâlneşte meziodens.

Dinţii supranumerari: Cel mai frecvent situaţi oral Blocaje ocluzo-articulare/ malpoziţii dentare/ rotaţii sau transpoziţii Cel mai frecvent erup primii Menţiune specială: ..............................

Cauzele apariţiei dinţilor supranumerari: 6 teorii1. teoria atavică: e posibil oricând având în vedere teoria darwinistă = 3

incisivi, 1 canin, 4 premolari, 3 molari = formula dentară veche. Nu explică de ce apar dinţi supranumerari în regiunea molarilor şi faptul că pot coexista anodonţii chiar pe aceeaşi hemiarcadă.

2. a treia producere a lamei dentare: se formează oral de cea secundară → ar trebui ca toţi dinţii să fie situaţi oral şi datorită calcifierii tardive să fie mai puţin dezvoltaţi. Nu explică situarea vestibulară a dinţilor şi faptul că sunt la fel de dezvoltaţi şi acompaniază dentiţia temporară.

3. teoria diviziunii mugurelui dentar: diviziunea mugurelui este egală deci dinţii ar trebui să fie egali. De cele mai multe ori însă dinţii nu sunt egali (dintele supranumerar e mai mic).

4. teoria mugurilor (adamantini) multipli: se formează un conglomerat de muguri la început care din motive necunoscute lasă să se dezvolte doar 20 (respectiv 32); perturbarea acestui proces duce la formarea de dinţi supranumerari. Teoria nu a fost probată histologic.

5. teoria evaginării epiteliilor: la baza clopotului dentar se produce o evaginare, rezultând un mugure mamă şi un mugure pui (dinţi mai mici, mai puţin dezvoltaţi decât cei din seria normală). Nu explică dens in dente.

6. teoria transmiterii ereditare: autozomal recesivă.

Dinţii supranumerari produc: tulburări (blocaje) ocluzo-articulare malpoziţii incluzii dentare tulburări fizionomice tulburări nervoase (senzitive şi motorii).

Excepţii de la extracţie: aliniere a dinţilor supranumerari fără să deranjeze estetic (incisivi inferiori) apar şi există dizarmonii dentomaxilare cu spaţieri dacă dinţii supranumerari se află în apropierea sau chiar la o mică distanţă de un

dinte din seria normală compromis.

ANODONŢIA = neformarea dinţilor pe nici un segment, în nici o dentiţie.Lipsa dentară izolată:

agenezie dentară oligodonţie/ hipodonţie lipsa congenitală dentară hipoproducţie de lamă dentară.

Neformarea mugurilor dentari poate fi:1. redusă: ultimii dinţi din fiecare grup (filogeneza): ultimii M, PM, ILS, ICI2. extinsă

a) subtotală: prezenţa mai multor dinţi pe arcadă. Aceşti dinţi prezenţi pe arcadă sunt cu localizări bune: C întotdeauna, fie un PM dar cel mai frecvent unul din M. Dinţii sunt mai mici, uneori atipici ca formă, în general simetrici; rădăcinile şi coroanele sunt foarte scurte, evoluţie tardivă, foarte vulnerabili la carie.

b) Totală: aspect facial patognomonic (aspect îmbătrânit al copilului): etaj inferior scăzut, menton foarte retras, unghi mandibular închis, şanţuri foarte accentuate. Contururile osoase sunt extrem de nedezvoltate, mai ale cel mandibular (aspect de potcoavă fibroasă sau chiar de denivelare la acest nivel). Pielea este foarte fragilă, nenutrită, zbârcită, cu hiperkeratoze şi escoriaţii. Păr friabil, nu au glande sudoripare, hipo/ sindactilii.

Anodonţiile totale şi subtotale sunt de cele mai multe ori doar expresia dentară a sindroamelor genetice, în formele cel mai puţin grave fiind singura expresie.

Cauze: Alcoolismul mamei Boli infecto-contagioase Viroze în perioada sarcinii Tulburări de nutriţie Tulburări vitaminice, metabolice Transmitere ereditară Iradierile: anodonţii disparate, atingând haotic dinţii (anodonţii haotice): nu

respectă nici un tipar din punct de vedere al etiopatogeniei/ dezvoltării filogenetice.

Tratament:Anodonţia totală şi subtotală:

Stimularea dezvoltării osoase Asigurarea redimensionării etajului inferior → îmbunătăţire estetică şi funcţională Asigurarea eficienţei masticatorii (aparate orto şi proteze). Trebuie schimbate

foarte des (la 6 luni/ 1 an).Anodonţie redusă: uneori mai grave decăt celelalte. Menţiune specială pentru ILS

temporari care stau pe arcadă până la 18-20 de ani → indicaţie de extracţie cât mai precoce pentru a se produce migrarea mezială a restului dinţilor. PM2 (cel mai frecvent mandibular) nu trebuie extras. Atitudinea este de expectativă în funcţie de M2, putând persista pe arcadă până la 40-50 de ani.

Dinţii supranumerari pot provoca: Rotaţii dentare Diastema Blocări ocluzo-articulare Incluzii/ ± deplasări ale dinţilor vecini, mortificări, mobilitatea dinţilor permanenţi

prin liza rădăcinii.

Atitudinea: Dd incluşi: întâi tratament ortodontic apoi extracţie Dd erupţi dar deplasaţi: întâi extracţie apoi orto pentru aliniere.