23 mai 2013

Curs 9. Economia mondiala in perioada interbelica

Primul razboi mondial a provocat numeroase pierderi umane si material. Pierderile umane au condus la crearea unor dezechilibre grave in structura fortei de munca reflectata ulterior in dezechilibre ale productiei, intre ramurile acesteia, precum si intre oferta si cerere. De asemenea, pierderile umane au presupus acordarea unor ajutoare si despagubiri familiilor afectate, ceea ce a insemnat o crestere semnificativa a cheltuielilor bugetului de stat.

Statul a cheltuit de asemenea sume insemnate cu refacerea capacitatilor materiale de productie, a infrastructurii, a institutiilor, a cailor de comunicatie, locuintelor. Intrucat veniturile statului erau relativ reduse, a trebuit sa se recurga la diverse emisiuni monetare si la contractarea de credite, ceea ce a determinat cresterea inflatiei. Din acest motiv, in perioada interbelica au fost necesare numeroase reforme monetare. Tara care a suferit pierderile cele mai mari, atat umane, cat si materiale, a fost Franta, unde productia industriala a scazut foarte mult in comparatie cu nivelul antebelic. De asemenea, Germania a fost afectata, alaturi de pierderile suferite adaugandu-se si sumele importante pe care a fost obligata sa le plateasca ca despagubiri de razboi celorlalte tari. Germania a incetat aceste plati in anul 1933, dupa ce s-a instalat Hitler la putere.

SUA a avut o situatie economica mai buna la incetarea razboiului decat inainte; nu au suferit pierderi si si-au dezvoltat productia in toate domeniile si in special cea destinata bunurilor militare. La sfarsitul razboiului, SUA a reusit sa acumuleze o traime din rezervele mondiale de aur, devenind o mare putere financiara si economica a lumii.

In perioada cuprinsa intre 1925-1929, economiile s-au dezvoltat intr-un ritm accelerat, aceasta fiind o perioada de avant economic in majoritatea tarilor. S-au dezvoltat ramuri noi ale industriei cum ar fi: industria otelului (50% din productia mondiala era realizata de SUA), industria chimica si industria automobilelor. In aceste domenii s-au constituit numeroase firme de tip cartel care aveau o putere economica insemnata pe piata. Dezvoltarea industriei a determinat pe de o parte cresterea volumului schimburilor internationale si pe de alta parte dezvoltarea celorlalte ramuri, in principal agricultura.

In anul 1929 s-a declansat marea criza economica care a durat pana in 1933. Criza a avut atat aspecte financiare, cat si legate de domeniul productiei, comertului si de asemenea de domeniul social. Criza s-a declansat prin manifestarea fenomenelor negative in domeniul financiar, concretizata in scaderea brusca si drastica a cursurilor hartiilor de valoare la bursa din NY. Aceasta a determinat o criza in domeniul bancar prin intentia de retragere a tuturor bunurilor la vedere de catre agentii economici. Prin urmare, numeroase banci au dat faliment in

23 mai 2013

primul rand, din randul celor mici locale. Criza financiara a determinat o criza la nivelul productiei concretizata prin reducerea drastica a investitiilor, ceea ce a determinat reducerea semnificativa a productiei.

ex. In SUA, productia industriala s-a redus la jumatate, in Germania, de asemenea, fiind afectata industria grea si a constructiilor navale. Franta a inregistrat scaderi ale productiei in toate domeniile. UK a inregistrat scaderi mult mai usoare ale productiei, dar a fost mai afectata in domeniul monetar. In URSS, au fost inregistrare cresteri usoare, iar productia agricola a avut o tendinta de crestere, insa a inregistrat fluctuatii foarte mari de la un an la altul din cauza conditiilor naturale nefavorabile.

Dupa incheierea crizei, majoritatea economiilor s-au refacut rapid in maxim 2-3 ani, in principal pe baza productiei militare destinata razboiului (cel de-al doilea Rabzoi Mondial).

Si al doilea Razboi Mondial a provocat pierderi economice si umane, consecintele negative manifestandu-se in acelas mod ca si cele ale Primului Razboi Mondial. Refacerea economiilor a durat aproximativ 5 ani in majoritatea tarilor. Ulterior, tarile socialiste si-au dezvoltat productia pe baza planurilor cincinale/ anuale intocmite de stat si sub conducerea directa a statului, iar tarile capitaliste s-au dezvoltat pe baza capitalului privat.

S-a observat ca tendinta o crestere a numarului de institutii si organizatii internationale create in scopul de a urmarii relatiile economice dintre tari si de a le optimiza. S-a observat cresterea tendintelor de crearea unor reuniuni regionale intre state, a tendintelor de integrare economica si chiar de globalizare.