1

Curs 6

Durerea de origine dentara si durerea neodentogenica

Principalele tulburari de sensibilitate intalnite in practica stomatologica sunt: durerea, anestezia,

parestezia, paralizia.

Durerea este cel mai frecvent simptom pentru care se prezinta un bolnav la cabinet, determinata

fiind cel mai adesea de afectiunile pulpare si complicatiile acestora. Perturbarile emotionale puternice ce

o insotesc adeseori, pot produce aparent simptome de tipul durerii fizice. Durerea si anxietatea sunt

aproape inseparabile in medicina dentara. Durerea creeaza anxietate, iar anxietatea la randul ei creste

sensibilitatea, fiind capabila sa produca singura durere.

Definitie: Durerea este o senzatie subiectiva, rezultata in urma actiunii unui stimul nociv si

traduce o dereglare psihica sau fizica. Este considerata “sistemul de alarma”, ce semnalizeaza actiunea

unor agenti nocivi asupra organismului. Orice pierdere a sensibilitatii dureroase expune organismul la

pericole, de aceea prezenta durerii este considerata un simptom major.

Criteriile de clasificare ale durerii cranio-faciale utilizate in decursul timpului sunt numeroase,

mai frecvent utilizate fiind cele topografice, clinice, fiziopatologice.

A. O clasificare efectuata dupa criterii topografice cuprinde:

Durerea localizata, perceputa la locul unde actioneaza stimulul (traumatic, infectios).

Durerea referita (iradiata), care nu este simtita la locul de origine, ci in zona cutanata periferica

de distribuire.

Durerea proiectata, simtita intr-un teritoriu de distributie diferit de cel al zonei afectate (de

exemplu o durere hemimandibulara stanga transferata de la alta parte a corpului,de ex. de la un infarct).

Durerea difuza, situata pe o zona mai intinsa dar fara o localizare precisa.

B. Dupa origine, durerea se clasifica in:

Durerea somatica cu substrat morfologic ce include:

- cefalgia

- algiile faciale simptomatice, pe elemente ale sistemului stomatognat.

Durerea psihogena fara substrat morfologic.

C. Din punctul de vedere al medicului stomatolog durerea poate fi clasificata in:

Durere de origine dentara (odontalgie)

2

Durere datorata altor cauze (neodontogenica).

6.1. Durerea de origine dentara (odontalgia) este cea mai frecventa si cea mai violenta forma a

durerilor oro-faciale. Durerea dentara insoteste aproape toate afectiunile odontale, de orice natura ar fi

ele, ba chiar si unele etape fiziologice din evolutia dentitiei, cum ar fi eruptia primei dentitii si aparitia

dentitiei definitive. Durerea asociata eruptiei dintilor temporari/definitivi este de intensitate moderata,

localizata sau difuza. Frecvent insoteste tulburarile de eruptie ale molarului de minte cu implantare

anormala, prin presiunea directa pe care o exercita asupra nervilor aferenti. Este intermitenta, rareori

continua, uneori de intensitate foarte mare, cu aspect de hemicranie insotita de fenomene neuro-

vegetative generale si locale.

Durerea de origine dentara poate fi:

- durere pulpara

- durere parodontala

- durere gingivala

- durere osoasa

- durere asociata cu proteza dentara.

După localizare, poate fi: localizată, sau iradiată.

În funcţie de factorul decanşator , durerea poate fi:

- Spontană, când apare brusc, în formele inflamatorii pulpare acute

- Provocată de factori iritativi (mecanici, chimici, termici), care acţionează direct asupra

dentinei expuse în mediul oral.

6.1.1. Durerea pulpara este cauzata de expunerea dentinei si deschiderea canaliculelor

dentinare din motive diverse (hipersensibilitate/hiperestezie dentinara, carii ce depasesc smaltul afectand

dentina, dinte rupt sau fracturat, pulpite acute si cronice, eroziune si abraziune, atritie, retractie

gingivala, traume operationale excesive iatrogene, lucrari protetice necimentate pe dinti vitali).

6.1.1.1 Hipersensibilitatea/hiperestezia dentinara:

Simptome: - durere ascutita, patrunzatoare, de tipul “atingerea brusca a nervului”, intotdeauna

legata de un stimul cald, rece, dulce; durerea nu este niciodata spontana (nu apare in lipsa stimulului)

- durerea apare imediat dupa aplicarea stimulului si este destul de bine localizata

(pacientul poate indica zona si adesea chiar dintele implicat)

- indepartarea stimulului are ca efect imediat disparitia durerii.

Atenţie: Cariile dentare pot produce dureri de durata (10÷20 minute) dupa ingerarea unor

alimente dulci, ca urmare a aciditatii locale produse de placa bacteriana.

3

Semne obiective: retractie gingivala, carii, lucrari fracturate sau neetanse, balonase de saliva la

miscarea puntii, indicand dizolvarea cimentului, pierderea smaltului consecutiv fenomenului de uzura.

Teste de diagnosticare: Se identifica dintele/dintii afectati cu aer rece, clorura de etil sau

gutaperca fierbinte, dupa izolarea individuala a dintilor cu tampoane de bumbac.

6.1.1.2 Dinte rupt sau fracturat/fisurat:

Fracturile pot sa afecteze: - numai smaltul (de obicei fara simptome)

- numai smaltul si dentina

- smaltul, dentina si pulpa

- radacina

- coroana si radacina

Fracturile pot fi simple sau multiple.

Fracturi care implica smaltul si dentina

Simptome: - pot fi variate si pot conduce la diagnostice gresite.

- durere ascutita ocazionata de muscarea alimentelor tari pe o anumita zona a

dintelui; situaţiile care produc durerea sunt unice si de aceea sunt greu de reprodus in timpul

examenului obiectiv.

- durerea este intermitenta si poate fi mai puternica la disparitia fortei de muscare

decat la aplicarea ei; aceasta este cunoscuta ca “durere ricoşata” si se datoreaza frecarii simultane a

suprafetei dentinei, cauzand miscarea fluidului tubular.

- durerea este bine localizata si nu este de obicei iradiata.

- durerea este de foarte scurta durata, limitata la muscare si niciodata spontana.

- pot sa apara unele sensibilitati la cald si mai ales la rece in timpul stimularii pulpei

pe linia fracturii.

- pacientii nu se adreseaza imediat medicului stomatolog deoarece problema apare

doar intermitent.

Semne obiective: - pentru a permite transmiterea unei forte suficiente care sa rupa un dinte, este

necesara prezenta unui dinte natural antagonist (puternic), iar starea parodontala a dintilor afectati si

antagonişti este de obicei excelenta.

- restaurarile neadezive slabesc un dinte si de obicei gasim fisurati dintii care au fost

restaurati cu obturatii MOD, in special amalgam sau incrustatii ce nu acopera cuspizii.

- ruptura poate fi vizibila, mai ales daca este acoperita de pete pigmentare.

Teste de diagnosticare: - folositi lumina reflectata de o oglinda dentara catre dinte la diferite

unghiuri, o oglinda ce mareste pentru a vizualiza ruptura/fisura.

4

- muscand pe un tampon de bumbac, pe o spatula de lemn, pe un opritor

de cauciuc sau pe un disc de cauciuc neted se va permite fisurii sa se deschida cauzand durere, ceea ce

va permite identificarea dintelui afectat; aplicand in prealabil pe dinte un colorant (albastru de metil),

acesta va patrunde in fisura deschisa si va ramane acolo si dupa curatarea dintelui.

- aspectul radiografic va fi normal; fisurile fine nu pot fi vizualizate pe

radiografie.

6.1.1.3. Dinte cu fractura implicand si pulpa:

Simptome: - poate debuta cu simptomele mentionate anterior dar va progresa spre inflamatia

pulpei; aceasta va avea ca rezultat o durere spontana iradiata catre ramificatiile nervului trigemen,

cauzand dificultati extreme de diagnosticare.

- pulpitele trecute prin etapele de pulpita initiala (hiperemie/reversibila), pulpita

acuta (ireversibila) si pulpita supurativa, conduc spre o durere persistenta care pulseaza/zvacneste.

- o usurare temporara poate urma dupa moartea pulpei, dar va fi urmata de o

parodontita apicala acuta, cand dintele devine sensibil la atingere si este usor de localizat.

Teste de diagnosticare: - ca mai sus, inclusiv teste de vitalitate.

- radiografiile pot sa arate largirea spatiului ligamentelor parodontale.

6.1.1.4. Pulpita:

Clasificare: a- pulpita initiala (hiperemia pulpei)

b- pulpita acuta

c- pulpita supurativa/purulenta (abces pulpar)

d- pulpita cronica

a. Pulpita initiala (hiperemia preinflamatorie): datorata detartrajului recent, restaurari recente

ale unor cavitati profunde, leziuni carioase profunde, trauma ocluzala in antecedente.

Simptome: - durere unilaterala ascutita, patrunzatoare, recunoscuta ca “durere de dinti”.

- durerea este intermitenta si activata imediat de un stimul cald, rece, dulce.

- dintele nu este dureros pana nu este stimulat si poate raspunde mai degraba la rece

decat la cald.

- durerea la stimulare este de foarte scurta durata; nu dureaza mai mult de 10÷15

minute dupa ce stimulul a fost indepartat.

- dintele dureros este greu de localizat; pacientul poate fi incapabil sa precizeze

dintele afectat.

5

Semne obiective: Poate exista o restaurare mare intracoronara sau extracoronara, leziuni carioase

mari implicand pulpa, sau un ştift parapulpar plasat in apropiere sau implicand pulpa.

Teste de diagnosticare: - dintele nu prezinta sensibilitate la percutie.

- dintele afectat da un raspuns exagerat la testele de vitalitate, in

comparatie cu dintii normali adiacenti.

- dintele afectat are o culoare normala.

- pe radiografie se pot vedea cariile si restaurarile dentare; aspect

radiografic normal al zonelor apicale si parodontale; nu este pierduta lamina dura apicala, nu apare

radioluminiscenta/radiotransparenta apicala.

b. Pulpita acuta: Aceasta situatie este de obicei ireversibila si poate duce la pulpita

supurativa/purulenta (abces pulpar) sau la gangrena.

Simptome: - durere initiala unilaterala, ascutita, patrunzatoare, care in timp devine surda sau

pulsanta (zvacneste); durerea ascutita, patrunzatoare este adesea intrerupta de perioade cu durere surda.

- initial durerea este un raspuns exagerat mai ales la un stimul cald si este de lunga

durata, persistand pentru mai mult de 15 minute (chiar si pana la cateva ore) dupa ce stimulul a fost

indepartat.

- iradierea durerii este frecventa si pacientul solicita tratament de urgenta.

- daca procesul continua, durerea apare spontan (fara un stimul evident) si adesea se

accentueaza noaptea.

- durerea poate sa impiedice adormirea sau poate sa trezeasca pacientul din somn.

- deoarece durerea se datoreaza presiunii pulpare crescute, asezarea la orizontala sau

aplecarea maresc presiunea si deci si durerea.

- recele poate sa reduca presiunea si sa aduca o usurare temporara.

- problemele persista cateva zile sau cateva saptamani si apoi se opresc brusc cand

pulpa s-a necrozat.

- durerea este greu de localizat, pana ce dintele devine sensibil în ocluzie; urmeaza

moartea pulpei cu aparitia unei parodontite apicale acute.

Semne obiective: - leziuni restaurative/carioase mari, dinte fracturat sau decolorat, etc.

- initial dintele nu va fi sensibil în ocluzie, dar va deveni sensibil in ultimele etape ca

urmare a dezvoltarii unei pulpite seroase totale sau parodontite apicale acute.

Teste de diagnosticare: - o anestezie locala de diagnosticare poate fi necesara pentru localizarea

dintelui afectat ca si scoaterea restauratiilor pentru a examina expunerea pulpei, cariile adanci, fracturile,

etc.

6

- la inceput, va exista un raspuns exagerat la cald si la testele electrice de

vitalitate; mai tarziu nu va mai fi nici un raspuns, deoarece pulpa a murit; recele poate usura durerea prin

reducerea presiunii pulpare.

- rezultatele testelor de vitalitate pot fi confuze la dintii cu mai multe

radacini cand o radacina poate contine tesut viu si o alta material necrozat.

- in ultimele etape dintele poate deveni sensibil la percutie in ax si sa

capete o nota surda la percutie ca semn al aparitiei unei parodontite apicale.

- radiografiile pot arata carii sau restaurari adanci, largirea spatiului

ligamentelor parodontale si in ultimele etape pierderea laminei dura apicale.

c. Pulpita cronica:

Simptome: - durere moderata intermitenta pe o perioada lunga de timp (luni sau ani).

- durerea este greu localizata si poate fi limitata de ocazionala hipersensibilitate la

cald.

- simptomele dureroase ale pulpitei cronice sunt rareori principala ingrijorare a

pacientilor, dar pot fi descrise ca o chestiune incidentala.

Semne obiective: restaurari mari, cavitati carioase profunde.

Teste de diagnosticare: - vitalitate: o reactie treptata, conducand spre un raspuns exagerat la cald

este uzuala; raspunsul la rece si la testele electrice este redus, in comparatie cu dintii vitali, sanatosi.

- pot apare foarte mici sensibilitati si dureri surde la percutie.

- radiografiile pot arata sclerozarea camerei pulpare si a canalului

radicular, si unele pierderi de lamina dura apicala; osul alveolar in zona apexului radacinii poate

deasemenea sa fie demineralizat.

6.1.2. Durerea parodontala este cauzata de parodontite apicale acute si cronice de origine

pulpara, de parodontite traumatice, de abcesul parodontal si de leziuni parodontale-endodontice.

6.1.2.1. Parodontita apicală acută de origine pulpară: sursa infectiei apicale este camera

pulpara.

Simptome: - durere unilaterala, severa, continua, surda/pulsanta, cu aparitie foarte rapidă.

- dintele este excesiv de sensibil la atingere şi ocluzie si se simte “înalt” în ocluzie

- durerea este destul de severa ca sa impiedice masticatia si somnul, si poate trezi

pacientul noaptea.

- durerea este foarte bine localizata; pacientul va fi intotdeauna capabil sa indice

dintele afectat si poate incerca sa-l protejeze de atingerea cu oglinda stomatologica manevrata de dentist.

7

- tumefacţia tesutului moale poate apare, de obicei moale si pufos (edem de

vecinătate)

- durerea deseori scade la aparitia tumefacţiei sau a unui punct de abces, din cauza

reducerii presiunii.

- tumefierea dureroasa a fetei, a şanţurilor bucale, a palatului sau a gatului poate fi

întâlnită, însoţite de alterarea stării generale.

- daca dintii posteriori sunt implicati, pacientul nu isi mai poate deschide complet

gura (trismus), in timp ce implicarea dintilor anteriori maxilari poate conduce la tumefierea fetei si a

fantelor palpebrale.

Semne obiective: - restaurari/carii/pivoti mari, obturarea defectuoasa a canalelor radiculare, etc.

- tesuturile gingivale inconjuratoare pot fi inflamate.

- daca exista extravazarea puroiului prin sanţul gingival, o punga poate fi prezenta.

- nodulii limfatici regionali sunt adesea mariti si sensibili.

- pacientul poate fi febril.

- dintele afectat poate fi decolorat (sangerarea pulpei in canaliculele dentinare).

- pot apare tumefacţii ale tesutului moale în dreptul apexului, sau chiar o fistulă.

- dintele va fi uşor mobil, datorită edemului ligamentelor parodontale.

- palparea tesutului moale umflat poate arata ca acesta este fie moale=edem local, fie tare

(fibros) si eritematos=celulita.

Teste de diagnosticare: - dintele va fi mobil si extrem de sensibil la percuţie; sensibilitatea se

manifesta in special la presiunea aplicata in directie apicala; sunetul la lovire va fi surd (indicand

acumularea de fluid in ligamentul parodontal).

- teste de vitalitate: de obicei vor fi negative, sau dintele poate avea mai

multe radacini cu ceva tesut vital in unul sau mai multe canale; dintele poate raspunde la caldura ca

rezultat al expansiunii gazelor in camera pulpara; recele poate reduce durerea prin reducerea presiunii in

camera pulpara si tesuturile apicale.

- radiologic: initial largirea spatiului ligamentelor parodontale cu

pierderea conturului de lamina dura, urmata de cresterea radiotransparentei apicale; semnele radiologice

pot fi intarziate.

6.1.2.2. Parodontita traumatica: parodontita inflamatorie (nu infectioasa) cauzata de traume,

de exemplu plasarea recenta a unei restaurari “inalte” sau incarcarea excesiva in timpul unui tratament

ortodontic sau dupa fixarea unei proteze partiale.

Simptome: - durere bine localizata la muscare sau la aplicarea unei presiuni; pacientul poate

identifica dintele afectat, pe care il va simti “inalt” in ocluzie.

8

Semne: - restaurare recenta, care, daca este metalica, poate sa arate un semn lucios/lustruit pe

suprafata ocluzala, indicand un contact prematur.

- prezenta unui aparat ortodontic nou sau recent modificat sau proteză partiala.

- dintele poate fi usor mobil.

Teste de diagnosticare: - vitalitate: spre deosebire de parodontita periapicala infectioasa, vom

avea un raspuns normal la cald, rece, si la testele electrice.

- sensibilitate minora si o nota surda la percutie, datorita inflamatiei

traumatice a ligamentului parodontal.

- identificarea contactelor ocluzale utilizand hartia de articulatie.

6.1.2.3. Parodontita apicala cronica (granulom apical):

Simptome: - durerea apare rar, dar cand apare este surda si pulsanta si nu este bine localizata.

- poate avea loc o extravazare ocazionala de puroi (gust rau) daca o fistulă este

prezentă.

Semne: - restaurari mari, etc., dintele poate fi colorat si cu fistulă.

Teste de diagnosticare: - posibila sensibilitate minora la lovire si o usoara nota surda la percuţie.

- vitalitate: de obicei negative; caldura poate ocazional sa cauzeze un

raspuns prin expansiunea gazelor in camera pulpara.

- radiografii: o radiotransparenta apicala va fi prezenta, care poate fi

mare si bine definita; o obturaţie de canal anterioara, inadecvata sau un coafaj pulpar poate fi prezent.

- un con de gutaperca trecut printr-un orificiu fistulos va trece catre

apexul dintelui afectat si va fi vizibil pe radiografie; aceasta este deseori o metoda utila de diagnostic.

6.1.2.5. Parodontita acuta de origine gingivala (abces parodontal marginal):

Reprezintă o complicaţie a unei parodontite marginale cronice profunde.

Simptome: - durere bine localizata, continua, surda si pulsanta.

- dintele afectat, si posibil si alti dinti, poate fi mobil.

- un gust sau un miros rau vor insoti orice secreţii purulente.

- este posibila asocierea cu o tumefacţie dureroasă in cavitatea bucală.

- o tumefacţie extraorala este foarte rara.

- dintele poate fi dureros la muscare si se va simti “inalt” in ocluzie.

Semne obiective: - dintele va fi mobil si o punga parodontală adâncă va fi prezenta.

- igiena orala deficitara, placa si depozite de tartru.

9

- tumefacţie cu diam. de câţiva mm până la 1,5 cm circumscrisă, rotundă localizată la

nivelul gingiei fixe.

- introducand o sonda de masurare a pungii parodontale în punga parodontală, puroiul va

fi eliberat.

- frecvent adenopatie loco-regională.

Teste de diagnosticare: - vitalitate: spre deosebire de parodontita apicala de origine pulpara,

testele de vitalitate sunt pozitive

- sensibilitate la percuţie transversă; nota surda la lovire, datorata

acumularii de fluid in spatiul ligamentelor parodontale.

- radiografiile vor arata o pierdere generalizata de os alveolar, cu o

morfologie orizontală si/sau verticală.

6.1.2.6. Leziuni parodontale-endodontice: dintii molari sunt cel mai des implicati; la originea

leziunilor poate fi o parodontita marginală primara sau o afecţiune pulpară primara, sau sa coexiste

ambele afectiuni pe acelasi dinte; astfel, o leziune endodontica poate mima o leziune parodontală, in

timp ce o leziune parodontală poate mima o leziune endodontica; ca o alternativa ambele leziuni pot sa

coexiste !

Semne si simptome: ca la parodontitele apicale sau marginale (vezi mai sus) sau o combinatie a

acestora, functie de etiologie.

Teste de diagnosticare: - vitalitate: nici un raspuns daca este o endodontita primara sau

combinata; raspuns daca este o parodontita primara.

- sensibilitate si o nota surda la lovire.

- radiografie: pierdere a septului osos alveolar dacă este de cauză

parodontală, asociată cu radiotransparenţă periapicală.

6.1.3. Durerea gingivala

6.1.3.1. Gingivita traumatica: o inflamatie gingivala locala cauzata de o trauma fizica (ex.

periuta de dinti, os de peste), o trauma chimica (ex. aspirina), sau de o trauma electrica (mai rar).

6.1.3.2. Gingivita acuta ulcero-necrotică:

- este o boala infectioasa caracterizata prin progresia rapida a ulceratiei la papilele interdentare.

- ulceratia porneste la varful papilei dar se raspandeste de-a lungul marginii gingivale si poate

conduce la o distrugere extinsa a tesutului gingival.

- sunt implicate microorganisme anaerobe gram negative.

10

- este probabil o infectie oportunista (se manifesta cand rezistenta gazdei este scazuta).

Simptome: - sensibilitate gingivala moderata pana la severa, cauzand durere la masticatie si la

utilizarea periutei de dinti.

- durerea are un caracter surd/sfredelitor, este uneori insotita de respiratie urat

mirositoare (halena) si un gust metalic neplacut.

- durerea iradiază în oasele maxilare

- limitarea deschiderii gurii prin trismus

- gingiile sangereaza spontan.

Semne obiective: - de obicei o igienă orală nesatisfăcătoare, cu placa si depozite de tartru

evidente.

Oricum, in cazurile de imunodeficienta, ANUG se poate dezvolta in ciuda unei bune igiene orale.

- mirosul urat al gurii (halenă) este marcat si este cauzat de acumularea de toxine şi

metaboliţi datorate bacteriilor anaerobe si tesut necrotic.

- marginea gingivala este ulcerata cu distrugerea papilelor interdentare, adesea ducand la

aparitia unui crater-aspect decapitat al papilelor.

- o pseudomembrana gri acopera tesutul gingival; o sangerare ampla apare daca

membrana este inlaturata.

- febră si limfadenopatia cervicala pot însoţi ANUG.

Teste de diagnosticare: - organisme gram negative in frotiu.

- sunt indicate teste sanguine daca boala este severa, repetata, sau este

insotita de stare generală alterată, pentru a exclude leucemia si alte cauze de imunodeficienta.

6.1.3.3. Pericoronarita acuta:

- este o infectie bacteriana a tesuturilor din jurul unui dinte partial erupt.

- cel de al treilea molar mandibular este de obicei implicat.

- trauma provocata de un molar maxilar muscand pe capuşonul de mucoasă ce acopera dintele

mandibular este un factor favorizant major.

Simptome: - durere pulsanta, accentuată la masticaţie, bine localizata in regiunea celui de al

treilea molar inferior; pacientul poate indica aria afectată.

- poate sa apara o tumefacţie peste sau sub unghiul mandibulei.

- pot fi dificultati la deschiderea gurii si dureri la inghitire.

- pacientul are o stare generala proasta.

- pot apare dureri de gat si de maxilar daca sunt afectati nodulii limfatici cervicali si

submandibulari.

11

- halenă

Semne obiective: - trismus; examinarea intraorala este adesea foarte dificila.

- tumefacţia intraorala se poate extinde pana la unghiul mandibulei.

- extraoral poate exista o limfoadenopatie usoara submandibulara si cervicala superioara.

- lamboul de mucoasă şi tesutul gingival in zona celui de al treilea molar este umflat si

puncte de puroi pot fi evidente sub lamboul de mucoasă.

- molarul de minte superior oclude pe ţesutul inflamat.

- febra poate fi prezenta.

Teste de diagnosticare: - cel de al treilea molar, daca nu este vizibil, va fi palpabil la sondaj

(incluzie parţială); dintii neerupti complet, care nu au comunicatie cu gura, nu cauzeaza durere.

- examinarea nodulilor limfatici: adesea va fi gasita o limfoadenopatie

cervicala.

- radiografii: molarul de minte partial erupt va fi evident adesea cu un

spatiu folicular marit in jurul coroanei.

6.1.3.4. Migrarea puroiului din cel de al treilea molar infectat: puroiul poate sa migreze in spatiul

paraamigdalian, in spatiul latero-faringian, in spatiul pterigoidian; ca o alternativă puroiul poate penetra muschiul buccinator

lateral, sa intre in spatiul parotidei.

6.1.3.5. Abces migrator al obrazului: ocazional, puroiul migrează submucozal din regiunea celui de al treilea

molar, de-a lungul santului format intre corpul mandibulei si creasta oblică externa

6.1.3.6. Durerile datorate erupţiei dentare: o pericoronarita in jurul primilor dinti erupti; posibila coincidenta cu o

infectie virala.

6.1.3.7. Gingivita ”descuamativă”:

- termenul “descuamativ” este numai descriptive si nu constituie un diagnostic; este folosit acolo unde gingiile apar

rosii sau descuamate.

- cauzele includ lichenul plan şi pemfigoidul mucos benign.

- diagnosticul in cauza trebuie sa fie confirmat prin biopsie.

6.1.4. Durerea osoasă

1.4.1. Alveolita uscată: cea mai obisnuita complicatie a extractiei dentare; reducerea sangerarii,

infectia si trauma din timpul extractiei sunt factori predispozanti.

Simptome: - durere osoasa surda, pulsanta, continua, severa, adanc instalata in zona extractiei,

adesea insotita de respiratie urat mirositoare.

- durerea apare la cateva zile dupa extractie.

- locul extactiei este dureros la atingere si la masticatie.

Semne: - este uzuala o halenă orală.

12

- examinarea alveolei arata ca cheagul a fost distrus si alveola este goala sau contine

resturi.

- gingia in jurul alveolei este rosie si inflamata.

- cand resturile sunt indepartate, se poate vedea osul mort albicios captusind alveola.

1.4.2. Osteomielite .

1.4.3. Chist dentar infectat.

1.4.4. Traume, Fracturi.

6.1.5. Durerea asociata cu proteza dentara: aceasta poate fi din cauza ajustarii gresite

sau supraextinderii protezei, erorilor de ocluzie, presiunilor pe proiectiile osoase sau pe nervi (ex. nervul

mental) si dintilor sau radacinilor neextrase, rămase sub proteza.

Simptome: dureri la masticatie.

Semne: durere la apasarea pe dintii protezei in zona cu probleme, inrosirea sau ulceratia

mucoasei la marginea protezei, radacini sau dinti sub proteza, margine alveolara ascutita.

6.2. Durerea datorata altor cauze (nedentare)

Durerea de origine nedentara este mai putin uzuala decat durerea de origine dentara. Cea mai

frecventă cauza a durerii de origine nedentara o constituie disfuncţia articulatiei temporo-

mandibulare (ATM).

Vom enumera mai jos cauzele care produc durerea de origine nedentara:

- durerea de origine neurologica (nevralgia de trigemen, nevralgia glosofaringiana, zona

zoster, nevralgia post-herpetica, scleroza multipla, boala HIV, tumori intracraniene, etc.).

- durerea de origine vasculara (migrene, nevralgii periodice, hemicrania faciala

paroxistica, durerea iradiata de ex. de la o ischemie cardiaca).

- durerea de origine maxilara (sinuzite, cancere).

- durerea datorata glandelor salivare (sialadenita acuta bacteriană, sialadenita cronica

bacteriană, sindromul Sjögren, cancere, calculi, stenoza canalelor salivare, obstructia orificiilor de

scurgere a salivei, boala HIV, oreion).

- durerea datorata mucoasei orale (zona zoster, gingivostomatita herpetica,

gingivostomatita acută aftoasă recidivantă, carcinoame in stadii finale, ulceratii mucozale).

- durerea datorata muschilor masticatori (disfuncţii ATM, fracturi, osteomielite, chisturi

infectate, cancere).

- durerea datorata urechilor (otita medie).

- durerea datorata ochilor (glaucomul).

- durerea psihogena (dureri faciale atipice, odontalgii atipice, sindromul gurii care arde).