1

I.2. Atrofia prin compresiunea la nivelul sistemului urinarCauza este de obicei un obstacol reprezentat de un calcul sau o tumoră. Datorită acestui obstacol, urina se acumulează la nivelul bazinetului determinând atrofia prin compresiune, în care parenchimul devine subţire şi slab funcţional, putând ajunge chiar şi până la dispariţia funcţiei (bilateral insuficienţă renală), iar bazinetul va fi larg. Analog se întâmplă şi când obstacolul este pe ureter.

Hidronefroza Hidrobazinetul atrofii datorate acumulării de lichid. Hidroureterul

Hidronefroza este consecinţa unei obstrucţii la nivelul ureterelor, de natură congenitală. În această afecţiune, aparent organul creşte în dimensiuni, însă parenchimul este de mici dimensiuni!!!!Diagnostic:

Ecografic – se observă bine cavităţile cu lichid Urografie – se administrează intravenos o

substanţă de contrast, iar după un timp, urina va deveni radioopacă

Evoluţie: ţesutul conjunctiv va înlocui structura glomerurală a parenchimului.

Datorită compresiunii exercitate de lichid se vor comprima şi vasele din jur, ducând la hipoxie şi ischemie. Procesul se derulează la fel ca în atrofia ischemică.

I.3. HidrocolecistCauza este un calcul biliar format în colecist, care poate bloca intrarea sau ieşirea bilei. Fiind un lichid hiperton, datorită compoziţiei sale (conţinut crescut de colesterol, pigmenţi biliari, săruri biliare) va atrage apa din perete ceea ce va duce la diluarea bilei, dar şi la creşterea în volum a lichidului din colecist. Pigmenţii biliari se vor resorbi, lichidul devenind apos şi transparent. La capătul acestui proces, vezica va fi plină cu apă, iar pereţii săi vor fi foarte subţiri.Macroscopic, vezica va fi albă, cu perete subţire, semitransparent, cu lichid sero – citrin.

2

I.4. HidrocelDefiniţie: Acumularea de lichid la nivelul vaginalei testiculare.

Determină atrofia testicolului prin comprimare. Poate merge până la dispariţia parenchimului testicular.

Lichidul ce se acumulează acolo este un lichid de edem.

I.5. Hidrosalpinx Cavitatea uterină este separată de vagin doar printr-un dop de mucus, ce poate fi traversat

foarte uşor de gonococ. Când infecţia trece de dopul de mucus apare afectarea mucoasei uterine superficiale (endometrită superficială) ce progresează spre cavitatea peritoneală, putând apărea, ulterior, peritonite spontane.

Organismul se apără producând aderenţe la nivelul trompei uterine care închid trompele, fiind o cauză majoră de infertilitate la femei.

Pot apărea aderenţe multietajate, ceea ce va determina apariţia unei porţiuni închise la nivelul trompei, unde se exacerbează microbul şi, astfel, va apărea piosalpixul (puroi). În acest caz se vor administra antibiotice, iar ca o consecinţă a vindecării piosalpinxului va fi apariţia de lichid în acea regiune, ce va determina atrofierea şi subţierea peretelui trombei, adică hidrosalpinx.

Afectarea poate fi unilaterală, dar cel mai adesea este bilaterală.

I.6. Alte atrofii prin compresiune Meningiomul

Existenţa unei tumori beningne, ce creşte lent şi progresiv, în cavitatea craniană poate duce la compresiunea parenchimului cerebral determinând o atrofie focală.

Meningiomul poate fi fatal dacă există în apropierea trunchiului cerebral.

Hematomul subdural persistent poate duce la atrofierea prin compresiune de lob frontal

Anevrismul de aortă abdominală poate fi diagnosticat

o ecografic o radiologic prin comprimarea/atrofia corpului

vetrebral pe care stă aorta, determinând o lipsă de substanţă la nivelul corpului vertebral,

3

vizibilă radiologic. Acesta este un semn patognomonic pentru anevrismul de aortă abdominală.

I.7. Atrofii prin inactivitate afectează de obicei oasele şi muşchii după o perioadă de inactivitate. La nivel osos: dispariţia trabeculelor osului spongios, rarefiere (la bătrâni numindu-se

osteoporoză) Lipsa de actvitate la astronauţi duce la pierderea de masă osoasă şi musculară, în lipsă de

gravitaţie. Frecvent, la întoarcerea în câmpul gravitaţional al Pământului apar fracturi spontane.

I.8. Atrofii neurogene Definiţie: Atrofie în lipsa excitaţiei nervoaseEx: paralizii atrofierea oaselor şi a musculaturii În poliomielită apare lezarea neuronilor ducând la hemiparalizii

4

5

I.9. Atrofie genetică Distrofia musculară Duchenne, în care muşchii sunt înlocuiţi cu ţesut adipos.

o Debutează la vârsta de 3 ani la membrele inferioare la 5 ani – imobilizare în cărucior

o La vârsta de 17 ani sunt afectaţi intercostalii şi muşchiul diafragm deceso Ulterior, va afecta şi muschiul inimii o Fibrele musculare nu dispar, ci devin foarte mici, ceea ce va duce la scăderea în

dimensiune a organului prin scăderea dimensiunii fiecărei celule.o Coapsa afectată va avea un diametru mai mare decât normal = pseudohipertrofie.

I.10 Atrofii de cauză hormonală În boala Addison apare insuficienţă de corticosuprarenală datorată atrofiei de

corticosuprarenală, ce poate fi de cauze multiple, inclusiv autoimună. Mucoasa endometrială la menopauză se atrofiază datorită scăderii stimului estrogenic,

rezultând dispariţia glandelor.

Macroscopie (valabilă la toate tipurile de atrofie amintite mai sus) Organul este mic, excepţie făcând hirdocefalia, hidrocolecistul, hidrocelul etc (şi tot ce

începe cu hidro...), deoarece aici organul, aparent, creşte datorită acumulării de lichid, în realitate parenchimul scăzând în dimensiune.

Forma se păstrează Capsula, dacă această există, se zbârceşte – în general la organele parenchimatoase

6

Pliurile organelor cavitare sunt şterse – ex. pliuri gastrice Organul este palid, brun datorită acumulării de pigment de lipofuscină (rezultat din

fosfolipidele membranei bazale celulare = resturi de celule moarte fagocitate de celule şi metabolizate parţial)

o Cel mai frecvent afectat este ficatul şi inima (coloraţie brună) Consistenţa este crescută : acumulare de ţesut conjunctiv (scleroatrofie) Apare înlocuirea parenchimului normal cu:

o Ţesut conjunctivo Ţesut adipos – Distrofia musculară Dushenne

La bătrâni apare „atrofia fiziologică”. La aceştia este evidentă atrofia brună a ficatului Atrofia vilozităţilor intestinale în boala celiacă (intoleranţă la gluten)

Microscopie (valabilă la toate tipurile de atrofie discutate mai sus) Numărul de celule scade Talia celulelor scade Creşte stroma conjunctivă – mai rezistentă la hipoxie Scade numărul şi talia organitelor (microscopie electronică) Acumularea pigmentului de lipofuscină, aşa numitul pigment de uzură, rezultat din

metabolizarea celulelor moarte de către celulele rămase.

II. InvoluţiaDefiniţie: atrofia fiziologicăExemple: atrofia

Canalului arterial Timusului – după pubertate – nu dispare complet Măduvei hematogene a oaselor lungi – înlocuită de ţesut adipos Glandei mamare după lactaţie Uterului – postpartum Gonadelor – după meno/andropauză

Andropauza: se datorează îmbătrânirii Apare treptat Apare datorită atrofiei testiculare bilaterale, ceva atrage după sine scăderea funcţiei fertile Nu este un eveniment total Spermatozoizi există, dar într-un număr mic oligozoospermie

Atrofia testiculară unilaterală în cazul criptohidiei Testicolul nu se dezvoltă normal decât la 32C Apare atrofia de simpatie: dacă un testicol se atrofiază, se va atrofia şi celălalt

o În acest caz nu apare hipertrofia compensatorieo Atrofia de simpatie mai este întâlnită şi la ochi

Microscopic: Tubii seminiferi au membrana bazală îngroşată – patognomonic pentru atrofia testiculară Numărul de celule din epiteliu seminifer scade sau sunt simplificate scăderea

intensităţii spermatogenezei.

7

Celulele Sertoli nu dispar, ci aparent se acumulează, ceea ce înseamnă că secreţia hormonului rămâne activă

III. SeneşcenţaDefiniţie: atrofie fiziologicăModificări:

Scăderea în greutate Scăderea dimensiunilor scheletului, a musculaturii La nivelul pielii şi fanerelor Dinţii Gonade Inimă, ficat – atrofie brună Atrofie cerebrală

o Normală – peste 70 anio Alzheimer –50 ani

Aceste procese sunt condiţionate geneticMoartea determină apariţia hipoxiei ce are ca şi consecinţă apariţia edemului cerebral cu circuvoluţiuni accentuateÎn progerie, senescenţa este accentuată şi accelerată, decesul survenind la 10 ani.

IV. Hipertrofia şi hiperplaziaDefiniţie:

Hipertrofia reprezintă creşterea în volum, greutate şi funcţie a unui organ pe baza creşterii în volum a celulelor componete.

Hiperplazia reprezintă creşterea în volum, greutate şi funcţie a unui organ pe baza creşterii numărului de celule componente.

Azi, unii folosesc lax cei doi termeni Hipergenezie: supradezvoltarea congenitală a unui organ:

Copiii mamelor diabetice (peste 5kg – numiţi şi macrosomi) Sindrom Beckwith – Wiedemann

8

Cauză genetică Hemihipertrofie corporală – o jumătate din corp este hiperdezvoltată:

organe, schelet, masă musculară mai mare. Dat fiind faptul că au organele hiperdezvoltate, sunt predispuşi la tumori (nefroblastom)

Sindrom Proteus – segment din schelet + musculatura mai dezvoltată Este de cauză necunoscută

Celulele organismului Celule stem

Labile Se divid în permanenţă

Au o capacitate mare de regenerare permanentă (ex. celulele tubului digestiv – reînoire la 3 zile)

Stabile: se pot divide dar Doar în cazuri speciale

Au o funcţie importantă (ex. ficat) – 1 hepatocit se divde la 1 an Permanente: nu au capacitate de diviziune ( fibrele musculare striate,

neuronii) Pot fi înlocuite de celule stem Exemplu: Boala Parkinson

o Apare distrugerea unei anumite părţi din creier unde se pot „înjecta” celule stem ce pot prelua funcţiile neuronilor distruşi şi astfel ducând la vindecarea boli

Hipertrofia se întâlneşte doar la ţesutul muscular, pe când la ţesutul nervos, nu. Uterul creşte iniţial prin creşterea taliei celulelor musculare şi mai puţin pe seama

creşterii numărului de celule. Hipertrofia muşchilor prin suprasolicitare

Este întâlnită la: Muşchii scheletici Inimă Tub digestiv Aparat urinar

Mai poate fi asociată şi cu anabolizanţi asemănători testosteronului, care pe plan hormonal, vor inhiba producţia proprie de testosteron.

Inima creşte prin îngroşarea pereţilor ventricolului stâng, microscopic observându-se îngroşarea fibrei musculare cardiace, ducând la o hipertrofie ventriculară stângă, cel mai adesea cauzată de HTA.

Fibrele au nevoi mai crescute de O2, dar numărul de vase ce irigă cordul va rămâne neschimbat, iar ateroscleroza va determina scăderea aportului de O2. Astfel, fibrele vor ajunge la un maxim de dezvoltare când nu mai au O2, crescând şi distanţa dintre capilar şi fibră. Consecinţa imediată va fi hipoxia, ce la rândul ei va duce la distrofie, iar fibrele vor fi mai slabe, din punct de vedere funcţional, decât fibrele normale, ajungându-se la insuficienţă cardiacă, în final.

Această hipertrofie a ventricolului stâng are ca şi cauză: Stenoza de valvă aortică Coarcaţia de aortă (= îngustarea pe traiect a aortei)

9

Hipetrofia tubului digestiv este cauzată de:o Existenţa unei stenoze de-a lungul tubului digestivo Pentru esofag: vindecarea leziunilor cauzate de ingestie de substanţe chimice

Hipertrofia vezicii urinare:o Este cauzată de hiperplazia nodulară de prostată (adenom de prostată), care va

determina îngustarea uretrei, prin care urina va trebui să treacă.

Suprasolicitare: o Măduva roşie hematogenă – devine hiperplazică în anemiile hemolitice

10

Inflamatorie o Ganglionii, splina – în infecţii (pasagere)o Stomac: gastrita cronică hipertrofică (de fapt este un proces de hiperplazie) –

pliurile devin exagerat de groase Compensatorii : dacă unul din organele pereche nu funcţionează sau dispare

o Rinichi – mai aleso Plămâni

Ex. o Sarcoidoza

determină creşterea dimensiunii ganglionilor limfatici din hilul pulmonaro Hipo/hiperplazia renală (compensatorie)o Stomac = hiperplazie encefaloidă – hiperplazia pliurilor gastrice ce vor devni

asemănătoare circumvoluţiunilor cerebrale) Gastrita cronică cu helicobacter pilori

o Hiperplazia focală şi nodulară a ficatului De cauză hormonală – consum de anticoncepţionale Ecografic seamănă cu o tumoră Microscpic: cicatrice conjunctivă stelată în centru, în rest ţesut normal Leziunile sunt perfect beningne

Hormonală: o STH: hipersecreţia este cauzată de un adenom hipofizar

Gigantism – la organismele în curs de creştere Acromegalie – cartilajele de creştere sunt osificate

Apare creşterea oaselor late: mandibulă, falangele degetelor. Gigantismul şi acromegalia pot coexista.

o ACTH – determina hiperplazia de suprarenală, ducând la hiperfuncţia sa şi, în final, la sindromul Cushing

o TSH – cauzează mărirea tiroidei în dimensiune (guşă), dar şi hiperfuncţia sa, ducând la boala Basedow

o Prolactina – determină creşterea glandei mamare în sarcinăo Estrogeni – stimulează diviziunea celulelor cu receptori pentru estrogeni (ţesut

hormonodependent) Glanda mamară:

♀: pubertate ♂ : ginecomastie

Endometru: hiperplazie glandulară Prostată: hiperplazie nodulară Femeile produc progesteron pentru a bloca estrogenii Bărbaţii blochează estrogenii prin androgeni

În atrofie testiculară apare ginecomastie.