Criza Secolului XI

Această perioada este bine reflectată în lucrarea unui martor ocular al evenimentelor Michail Psellos-

Cronografia. Ocupă poziţii importante la curtea imperială, este secretar imperial sar funcţia lui tot creşte,

ajunge şi consilier al împăratului constantin al – VIII-lea Ducas iar apoi al lui Mihail al iv-lea. El mai

coordoneaza studiile de filosofie din Universitatea din Constntinopol. Psellos vorbeşte foarte puţin despte

situaţia externă. Spune că un împărat prefera să acorde subsidii anuale decât să trimită armata.

Domnia lui Vasile al II-lea Macodoneanul a fost un fel de epocă de aur pentru statul bizntin.

Mihail al V-lea urmează la tron după ce Mihail al IV-elea îl numeşte mai întâi caesar (urmaş la tron).

Revolta din 1042 din Constantinopol.

Zoe şi Teodora rămân la conducerea imperiului în 1042, însa pentru scurt timp. În viziunea unui

bzantin, femeia nu avea ce căuta la conducerea imperiului. Zoe se căsătoreşte pentru a 3-a oară cu

Constantin al IX-lea Monomahul. Constantin moare în 1955 şi dintre cei 3, Teodora preia puterea pentru un

an de zile. Prin moartea teodorei se stinge dinastia Macodoneană. Alegerea ei se indreaptă către un

reprezentant al aristocraţiei civile, Mihail al Vi-lea. Mihail al VI-lea a fost îndepărtat de un reprezentant al

aristocraţiei militare. Revolta militarilor începe în 1057 sub conducerea lui Isac Comnenul; cu ajutorul

armatei preia puterea imperială.

Isac I confiscă toate donaţiile împăraţilor de dinainte, anulează o serie de donaţii acordate bisericilor şi

mănăstirilor, ia măsuri pentru o mai bună colectare a impozitelor.. acste măsuri au ridicat împotrica sa

aristocraţia din Constantinopol. Aristocraţia a reacţionat paralizând orice iniţiativă a împăratului. Isac se

retrage în mănăstire la 1059. Următorul împărat este Constantina l X-lea Ducas. Constantin al X-lea moare

în 1067 iar la tron urmează fiul său cel mare, Mihail al VII-lea. Împărăteasa hotărăşte să se căsătorească cu

un reprezentant al aristocraţiei militare, Roman al IV-lea Diogenes. Acesta rămâne la conducere până în

1071. A organizat 3 campanii împotriva selgiucizilor. Se remarcase prin succese împotriva pecenegilor

înainte de a deveni împărat. În 1071 duferă o înfrângere la Mantzikert; este făcut prizonier în urma bătăliei.

Puterea este preluată la Constantinopol de Mihail al VII-lea.

În urma unei revolte a aristocraţiei militare ajunge la tron Nicephor al III-lea.

Revolta Comnenilor 1081, condusă de Alexios Comnenul. La 4 aprilie 1081 este încoronat împărat,

punând bazele dinastiei Comnenilor.

...........???

Multe dintre sursele sec XI vorbesc depre rolul secetelor, perioadelor de foame, revoltelor şi războaielor care

au determinat declinul economic al Imperiului. Secete şi foamere sub Constantin al VIII-lea şi Mihail al IV-

lea. În timpul lui Constantin al VII-lea afluxul populaţiei în Constantinopol au provoca epidemii şi oameni.

Scădera demografică ce poate fi observată prin numărul mare de terenuri abandonate. În a doua jumătate a

sec XI Bizanţul pierde din nou controlul asupra drumurilr comerciale. Au contribuit la destabilizarea situaţiei

financiare şi măsurile unor împăraţi – risipirea banilor din vistierie. La declinul fianciar a contribuit şi

distribuirea pe scară largă a demnităţilor, acordarea de scutiri de la plata impozitelor, acordarea de titluri

însoţite de unele sume de abani unor conducători străini pentru împiedica atacurile împotriva Bizanţului.

Această creştere a cheltuielilor a fost însoţita şi de o diminauare a veniturilor.

Nomisma era păstrată la un titlu foarte ridicat sb împăraţii macedoneni, după care s-a depreciat,

ajungând la 8 karate. În vremea lui Mihail al VII-lea Ducas s-a încetat emiterea de monezi de aur.

Criza se afirmă şi pe plan social. Se deschide porţile Senatului în faţa reprezentanţilor orăşenimii din

CONstantinopol care puteau constitui un sprijin pentru politica promovată de aceştia. Din senat trebuia să

facă parte numai reprezentanţii aristocraţiei. Cei care au permis orăşenilor a fost mai ales Constantin al IX-

lea şi Constantin al X-lea. Probabil, situaţia cea mai dificilă s eînregistrează pe plan militar. Armata

imperiului mai avea un rol important, dar după 1040 se produce o dezorganizare a armatei. În sec X a fost

abandonată politica expansionistă. Prestigiul imperiului i-a determinat pe împăraţi să reducă constant

cheltuielile militare. În plus, se bazează pe elementele străine, pe mercenari. Mercenarii erau destul de

costisitori iar pe de altă parte era destul de nesiguri. Mulţi din garda împăratului au trecut de partea

împărătesei ,(?). un rol important o are şî măsura luată de Constantin al IX-lea, în jurul ailor 1050, acesta a

abut nevoie de bani aşa că desfiinţează circa 50.000 de proprietăţi stratiotice de la frontiera orientală a

imperiului. Stratioţii fiind transformaţi în contribuabili, nu mai aveau atribuţii militare.

La declinul armatei a contribuit şi revoltele împotriva autorităţii centrale. 1042-1043 – revolta lui Georgos

Maniakes. 1057 – revolta lui Leon ... în Balcani.

Pe plan extern, cel puţin până către sex al XI-lea, Bizanţul culege roadele lui Vasile al II- Macedoneanul.

Imp. Bizantin reuşeşte Regatul Armean. După mijlocul sec XI apar şi selgiucizii, aveştia cuceresc Bagdadul,

invadează Mesopotamia. După 1050 începe şi invadarea provinciilor bizantine. În 1067 este invadată Asia

Mică, sunt cucerite mai multe oraşe. După 1070 Selgiucizii ajung pâna pe malul Bosforului, punând bazele

sultanatului Rum. Robert Guiscard lichidează stăpânirea bizantină din S Ialiei. În Pen. Balcanică pencenegii

îşi încep incursiunile în Imperiul Bizntin, incursiuni care devin tot mai frecvente, aproape în fiecare an aveau

astfel de atacuri. Pecenegilor li se alătură şi uzii. Uzii ajung până în Grecia. Aceştia au fost decinaţi însă de o

epidemie. În 1081, când Alexios Comnenul ajunge pe tron, acesta mai controla doar Constantinopolul şi O

parte din Thracia. Comnenii au reuşit o refacere parţială a statului bizantin.