Curs penal 15.10.2015

Stiintele penale

Obiectul stiintei dreptului penal ->dr penal ca sistem de norme juridice

Stiintele penale(criminale) -> stiinte socio-umaniste nejuridice

Criminologia – studiaza cauzele fenomenului infractional si propune masuri de combatere a acestuia

- Cuprinde antopologia criminala, sociologia criminala, psihologia criminala, etnografie si demografie criminala, statistica penala

Stiinta penitenciara

Penologia

Criminalistica – studiaza metodele, mijloacele tehnice si procedeele tactice destinate descoperirii infractiunilor, identificartii persoanelor implicate si prevenirii faptelor antisociale

Medicina legala – studiaza probleme ale patologiei umane legate de viata si sanatatea omului ca fapte incriminate

Principalele scoli de drept penal

Antichitate

- Nu se poate vorbi despre o preocupare privind scopul si fundamentul pedepsei- Pedeapsa -> era vazuta ca o razbunare pt raul produs( solutia naturala impotriva agresiunii)- Platon „Republica” – pedeapsa este o medicina a sufletului- Pedeapsa era lipsita de orice finalitate preventiva- Dupa executarea pedepsei individul era reintegrat in societate

Evul mediu

- Sub influenta dreptului canonic i se recunoaste pedepsei caracterul retributiv- Fundamentul pedepsei – expiatiunea (ispasirea pacatului facut prin savarsirea faptei)- Faptele considerate periculoase nu erau incriminate, nu erau prevazute in legi – arbitraj- Omul era considerat inzestrat cu libertate de vointa si actiune(liberul arbitru) – daca savarsit

fapta, si-a asumat si consecintele

Iluminismul

- Critici aduse ordinii de drept feudale -> pregatit ideologic revolutia franceza din 1789- Teoria dr natural- Teoria contractului social – justificari ale pedepsei si represiunii- Montesquieau – „Lettres persanes”, „Esprit des lois”- Cesare Beccaria „Dei delitti e delle pene” (1764) – 60 de reforme(ex. Abolirea pedepsei cu

moartea si a torturii)- Criticile sistemului de drept penal feudal si reformele propuse au fost transpuse in legislatia

penala ca urmare a victoriei revolutiei franceze – in legislatiile penale au aparut aceste reguli

Scoala clasica

- Legalitatea infractiunilor si pedepselor- Egalitatea in fata legii

- Umanizarea pedepselor, interzicerea toturii, abolirea pedepsei cu moartea- Raspunderea penala personala si subiectiva (intemeiata pe vinovatia faptuitorului)- Liberul arbitru -> responsabilitatea morala, individul are deplina libertate a actiunilor - Pedeapsa -> caracter retributiv(reparatie pentru raul cauzat, plata pt raul facut)- Odata ce pedeapsa era executata, condamnatul era considerat indreptat- Atentia era concentrata asupra infractiunii si pedepsei (entitati abstracte), nu si asupra

cauzelor infractiunilor si metodelor de prevenire a acestora

Scoala pozitivista

- Curentul de gandire a aparut ca urmare a dezvoltarii stiintelor naturale in a doua jumatate a sec 19

- Infractiunea este un fenomen natural si social, iar apoi unul juridic - Omul este absolut determinat in comportamentul sau – factori criminogeni(biologici, sociali)- Raspunderea se intemeiaza pe necesitatea apararii sociale si nu pe culpabilitatea morala (nuj

exista liber arbitru)- Omul era redus la ideea de robor raufacator- Masuri de siguranta pentru inlaturarea cauzelor criminalitatii- Anctiuni sub forma de masuri de aparare sociala in raport cu starea periculoasa a

faptuitorului- Masuri antedelictum pentru a inlatura situatiile criminogene- Pedeapsa – ultima ratio si trebuie adaptata in raport cu personalitatea faptuitorului- Obiectul de cercetare pornea de la analiza in concret de la persoanele care au savarsit faptele- Cercetarea cauzelor fenomenului infractional- Luarea masurilor de siguranta in raport cu starea periculoasa a faptuitorului- Conceptia absolut determinista asupra conduitei omului- Negarea capacitatii de autodeterminare (omul era redus la rolul unui robot raufacator)

Doctrinele eclectice

- Au aparut la inceputurile sec 20- Recunoasterea avantajelor si dezavantajelor celor doua sisteme clasic si pozitivist- Ex. A treia scoala italiana, doctrina politico-criminala, scoala pragmatica

Doctrinele apararii sociale

- Apararea sociala anterioara primului razboi mondial- Se deosebea foarte putin de apararea sociala pozitivista - Apararea socialaulterioara celui de-al doilea razboi mondial- Apararea subiectiva – Filippo Gramatica – neaga necesitatea dr penal si propun inlocuirea

acestuia cu apararea sociala (ramura de drept)- Ideile sale nu au fost acceptate- se renunta la garantiile pe care le reprezinta dr penal- Apararea moderata – noua arare sociala- Marc Ancel - Este importanta cunoasterea personalitatii fapturitorului- Realizarea unui dosar de personalitate de catre diversi specialisti, medici, psihologi, sociologi,

criminologi- In urma realizarii dosaarului de personalitate se propunea masura de aparare sociala

adecvata: pedeapsa clasica ori masura de siguranta- Solutia era data de specialisti, nu de judecator

Neo-clasicismul contemporan

Neo-pragmatismul contemporan

Tendinte actuale

- La incriminarea faptelor se va tine cont de faptul ca oamenii sunt diferiti si au dreptul sa fie diferiti

Evolutia dr penal roman

Codul penal de la 1864

- Inspirat de C.p. francez 1810 Si de C.p. prusian 1859- Dadea expresie principiilor scolii clasice- Nu prevedea pedeapsa cu moartea, pedeapsa confiscarii averii si nici pedepse corporale- Varsta raspunderii penale -> 14 ani- Nu se ocups de institutii: tentativa, concurs de infractiuni, recidiva, reabilitare- Cea mai blanda lege penala a Europei din acea vreme

Codul penal de la 1936(Carol al II-lea)

- A intrat in vigoare la 1 ian 1937- Unificarea legislatiei penale din toate provinciile romanesti- Consacra ideile scolii clasice, dar si pozitiviste- Prevedea masuri de singuranta pentru combatarea starilor de pericol dezvaluite prin

savarsirea faptelor- Infractiunile: crime, delicte si contraventii- Nu prevedea initial pedeapsa cu moartea- Prevedea masuri educative pentru minorii infractori- StructuraC.p. a ramas in vigoare pana la 1 ian 1969- C.p. de la 1936 a fost republicat in anul 1948 sub denumirea de Codul penal al Republicii

Populare Romane

Evolutia dreptului penal roman intre 1938-1969

- Instaurarea dictaturii regale – C.p. si legislatia penala intr-un instrument al regimului respectiv

- 1938 – pedeapsa cu moartea- Pedeapsa cu moartea aramas in legea penala romana pana in 1990- Varsta raspunderii penale a fost coborata la 12 ani- Pedepsele au fost inasprite- Perioada razboiului – legislatie penala exceptionala- Odata cu republicarea din 1948 au fost abrogate unele dispozitii considerate incompatibile cu

noua oranduire si au fost incrimintae noi fapte pentru a proteja valorile societatiinou create- Intre 1949-1956 – regula analogiei atasata principiului legalitatii(incalcare grava a principiului

legalitatii)- 1954 a fost infiintat Institutul de cercetari juridice al Academiei Romane condus de prof. V.

Dongoroz

Codul penal de la 1968

- A intrat in vigoare la 1 ian 1969

- Dadea expresie ideilor scolii clasice si pozitiviste- Varsta raspunderii penale -> 14 ani- Cel mai aspru dintre codurile penale romane- Prevedea de la inceput pedeapsa cu moartea - S-a renuntat la impartirea tripartita a infractiunilor- 1990 – a fost abrogata pedeapsa cu moartea- Dupa anul 1990 a suferit numeroase modificari

C.p. 2004

- publicat in Mof

C.p. 2009 -> a intrat in vigoare la 1 ian 2014