Curs drept penal european

8/13/2019 Curs drept penal european

http://slidepdf.com/reader/full/curs-drept-penal-european 1/31

Florin CĂŞUNEANU – Drept penal european

- 1 -

CAPITOLUL 5

NORME DE INCRIMINARE A TERORISMULUI

Europa constituie, pentru terorism, un veritabil teatru

de acţiune ce porneşte din Urali şi se întinde până la Atlantic,

regiunea central – europeană fiind expusă în mod particular

acestui atac, atât din considerente de ordin geografic, cât şi d in

motivaţii de ordin politic. Terorismul în Europa are la baza

bagajul istoric, politic, economic şi social al fiecărui statmembru. Pe de altă parte, Uniunea Europeană, ca instituţie

politică, este din ce în ce mai mult identificată ca un simbol,

implicând riscul de a deveni ţintă pentru terorism.

După cel de-al doilea război mondial, terorismul a

cunoscut o amploare fără precedent, culminând cu atentatelede la începutul mileniului III de la New York, Madrid sau

Londra. Prin natura sa, terorismul este î n special o formă a

criminalităţii transnaţionale, motiv pentru care, la dezvoltarea

fenomenului, este necesară o contracţiune comună la nivel

internaţional. Răspunsul comunităţii internaţionale ladezvoltarea acestui flagel nu a întârziat să apară. Astfel, la data

de 27 ianuarie 1997, la Strasbourg, Consiliul European a

adoptat Convenţia europeană pentru reprimarea terorismului1.

1 Convenţia a fost ratificată de România tocmai prin Legea nr. 19/1997,

publicată în M.Of. nr. 34 din 4 martie 1997;



VI. Norme de incr im inare a teror ismu lui

- 2 -

În preambulul Convenţiei se motivează adoptarea acesteia prin

neliniştea crescândă cauzată de înmulţirea actelor de terorism

şi prin necesitatea luării unor măsuri eficace pentru ca autorii

unor astfel de acte să nu scape de urmărire şi de pedeapsă.

Convenţia Consiliului Europei din 27 ianuarie 1977

privind reprimarea terorismului nu consideră infracţiunile

teroriste ca infracţiuni politice, infracţiuni conexe unei infracţiuni

politice sau ca infracţiuni inspirate de motive politice. Convenţia

consideră ca infracţiuni teroriste pe cele cuprinse în Convenţia

pentru reprimarea capturării ilicite de aeronave, semnată la

Haga la 16 decembrie 1970, precum şi din Convenţia pentru

reprimarea de acte ilicite îndreptate contra siguranţei

aviaţiei civile, semnată la Montreal la 23 septembrie 1971. De

asemenea, sunt considerate infracţiuni teroriste şi alte fapte

grave, enumerate generic de art. 12:

infracţiunile grave constând într -un atac

împotriva vieţii, integrităţii corporale sau libertăţii

2 Convenţia a fost amendată prin Protocolul din 15 mai 2003,, fiind introduse ca

infracţiuni teroriste şi cele prevăzute de Convenţiei pentru reprimarea actelor

ilegale comise împotriva securităţii navigaţiei maritime, încheiată la Roma la 10

martie 1988, Protocolul pentru reprimarea actelor ilegale comise împotriva

securităţii platformelor fixe situate pe platoul continental, încheiat la Roma la 10

martie 1988, Convenţia internaţionale pentru reprimarea atentatelor teroriste

comise cu explozibil, adoptată la New York la 15 decembrie 1997, Convenţia

internaţionale pentru reprimarea finanţării terorismului, adoptată la New York la 9 decembrie 1999;




- 3 -

persoanelor care se bucură de protecţie internaţională,

inclusiv a agenţilor diplomatici3;

infracţiunile care au ca obiect răpirea,luarea ca ostatici sau sechestrarea ilegală4;

infracţiunile care au ca obiect folosirea de

bombe, grenade, rachete, arme de foc automate ori

scrisori sau colete-bombă, în măsura în care această

folosire prezintă un pericol pentru persoane

5

;tentativa la săvârşirea infracţiunilor

precizate ori participarea în calitate de coautor sau de

complice al unei persoane care săvârşeşte ori încearcă

să săvârşească o astfel de infracţiune6.

În fapt, Convenţia nu reprezintă un instrumentspecific pentru combaterea terorismului în sine, ci este un

angajament al statelor semnatare de a proceda la extrădarea

3 prin Protocolul din 15 mai 2003, aceste fapte au fost înlocuite cu cele din

Convenţia privind prevenirea şi reprimarea infracţiunilor împotriva persoanelor

care se bucură de protecţie internaţională, inclusiv agenţii diplomatici, adoptată la

New York la 14 decembrie 1973;4 prin Protocolul din 15 mai 2003, aceste fapte au fost înlocuite cu cele din

Convenţia internaţională împotriva luării de ostatici, adoptată la New York la 17

decembrie 1979;5 prin Protocolul din 15 mai 2003, aceste fapte au fost înlocuite cu cele din

Convenţia privind protecţia fizică a materiilor nucleare, adoptată la Viena la 3

martie 1980;6 prin Protocolul din 15 mai 2003, aceste fapte au fost înlocuite cu cele din

Protocolul pentru reprimarea actelor ilegale de violenţă în aeroporturile utilizatede aviaţia civilă internaţională, încheiat la Montreal la 24 februarie 1988




- 4 -

persoanelor vinovate de actele considerate ca fiind de natură

teroristă (enumerate de articolul 1), neconsiderând niciuna din

acestea ca fiind infracţiuni politice.

La nivelul Uniunii Europene, Tratatul de la

Maastricht a prevăzut în art. K1 că prevenirea şi lupta împotriva

teror ismulu i , traficului ilegal de droguri şi a altor forme grave

de criminalitate internaţională, inclusiv, dacă este necesar,

anumite aspecte ale cooperării vamale este una din problemele

de interes comun. Tratatul de la Amsterdam a modificat art. K1

– devenit art. 29 – arătând că în scopul asigurării unui nivel

ridicat de protec ţ ie într-un spaţ iu de libertate, securitate şi

justi ţ ie, prin elaborarea unei ac ţ iuni comune a statelor membre,

se poate asigura prin prevenirea criminalit ăţ ii, organizate sau

de alt tip, şi prin combaterea acestui fenomen, în spec ial a

teror ismulu i , a traficului de fiinţ e umane şi a infrac ţ iunilor

împotriva copiilor, a traficului de droguri, a traficului de arme, a

corupţ iei şi fraudei .

De asemenea, în art. 31 din Tratatul privind Uniunea

Europeană (fostul articol K.3) se preconizează adoptarea unor

acţiuni comune în domeniul cooperării judiciare în materie

penală vizând, printre altele adoptarea progresivă a măsurilor

de instituire a unor norme minimale referitoare la elementele

constitutive ale infracţiunilor şi la sancţiunile aplicabile în

domeniul […] terorismului.




- 5 -

Gravitatea dezvoltării terorismului a fost unul din

motivele înfiinţării EUROPOL. În Convenţia EUROPOL7 se

menţionează expres că unul din obiectivele Oficiului European

de Poliţie este de a îmbunătăţi, în cadrul relaţiilor de cooperare

dintre statele membre eficacitatea şi cooperarea autorităţilor

competente din statele membre în ceea ce priveşte prevenirea

şi combaterea terorismului. De altfel, ulterior, Consiliul

Uniunii Europene a hotărât, în mod expres ca EUROPOL să

aibă competenţa de a soluţiona infracţiunile săvârşite sau care

pot fi săvârşite în cadrul activităţilor teroriste care pun în pericol

viaţa, integritatea fizică, libertatea persoanelor, precum şi

bunurile8.

Consiliul European întrunit la 14 şi 15 octombrie

1995 în localitatea spaniolă La Gomera, a adoptat o declaraţie

prin care a condamnat terorismul ca pe o ameninţare la adresa

democraţiei, a liberei exercitări a drepturilor omului şi a

dezvoltării economice şi sociale. Mai mult, Consiliul European a

afirmat că, pentru prevenirea şi combaterea eficientă a actelor

de terorism, este necesar să se stabilească o coor donare

deplină între statele membre.

7 Publicată în JO nr. C 316 din 27.11.1995, p. 1;

8 Decizia Consiliului 1999/C 26/06 din 3 decembrie 1998 privind obligaţiaEuropol de a soluţiona infracţiunile săvârşite sau care pot fi săvârşite încadrul activităţilor teroriste care pun în pericol viaţa, integritatea fizică,

libertatea persoanelor, precum şi bunurile, publicată în JO nr. C 026 din30.01.1999, p. 1;




- 6 -

În temeiul articolul K.3 alineatul (2) litera (b) din

Tratatul privind Uniunea Europeană (în forma adoptată la

Maastricht), Consiliul Uniunii Europene a adoptat la 15

octombrie 1996 o acţiune comună referitoare la crear ea şi

menţinerea unui registru al competenţelor, cunoştinţelor

şi expertizelor specializate în domeniul luptei împotriva

terorismului, destinat să faciliteze cooperarea antiteroristă

dintre statele membre ale Uniunii Europene9.

Motivul adoptării unui asemenea act l-a constituit

faptul că statele membre prin organismele naţionale de luptă

împotriva terorismului au dezvoltat domenii de competenţe, de

cunoştinţe şi de expertize specializate. Acestea ar trebui să fie

puse la dispoziţia organismelor corespunzătoare respective din

toate celelalte state membre, la cerere, în funcţie de nevoile lor

şi atunci când le este necesar. În acest scop s-a impus crearea

şi menţinerea unui registru al acestor domenii de competenţe,

de cunoştinţe şi de expertize specializate. Prin aceasta,

informaţiile din registru devin mai larg şi mai uşor accesibile

organismelor din toate statele membre, consolidând astfel

9 Acţiunea comună 96/610/JAI din 15 octombrie 1996 adoptată deConsiliu în temeiul articolului K.3 din Tratatul privind Uniunea Europeanăreferitoare la crearea şi menţinerea unui registru al competenţelor,cunoştinţelor şi expertizelor specializate în domeniul luptei împotrivaterorismului, destinat să faciliteze cooperarea antiteroristă dintre statele

membre ale Uniunii Europene, publicată în JO nr. L 273 din 25.10.1996, p.0001 – 0002;




- 7 -

mijloacele acestora din urmă în domeniul luptei împotriva

terorismului.

Această acţiune comună a avut ca scop doarrealizarea unei cooperări între statele membre ale Uniunii

Europene în domeniul informaţiilor privind lupta contra

terorismului. De fapt, dispoziţiile acţiunii comune stabilesc o

obligaţie de acordare reciprocă a unui ajutor constând în

transfer de informaţii, punerea la dispoziţia celorlalţi parteneri a

cunoştinţelor dobândite.

De altfel, metoda schimbului de informaţii a fost des

întâlnită în actele adoptate de Uniunea Europeană. Şi ulterior,

ca măsură în combaterea finanţării terorismului se recomandă

statelor membre să facă schimb de informaţii cu privire la

structurile şi metodele utilizate pentru finanţarea grupurilor

teroriste care operează în mai mult de un stat membru10.

Coincidenţă sau nu, în aceeaşi zi de 9 decembrie

1999 (când Consiliul Uniunii Europene a adresat

recomandarea cooperării împotriva finanţării terorismului), la

New York Organizaţia Naţiunilor Unite adopta Convenţia

10 Recomandarea Consiliului 1999 / C 373/01 din 9 decembrie 1999 cu privire la

cooperarea în lupta împotriva finanţării terorismului, publicată în JO nr. C 373 din23/12/1999 p. 1;




- 8 -

internaţională privind reprimarea finanţării terorismului 11.

Dispoziţiile convenţiei sunt mai complexe, stabilindu-se

incriminarea faptei de furnizare sau strângere de fonduri cu

intenţia de a le utiliza sau ştiind că acestea vor fi utilizate, în

întregime sau în parte, în vederea comiterii unor infracţiuni

enumerate expres în cuprinsul actului din discuţie.

După atentatele din 11 septembrie 2001, lupta

împotriva terorismului a căpătat o nouă dimensiune. Consiliul

European a declarat, la reuniunea extraordinară din 21

septembrie 2001, că terorismul este „o veritabilă sfidare pentru

întreaga lume şi pentru Europa şi că lupta împotriva

terorismului va fi un obiectiv prioritar al Uniunii Europene”. La 8

octombrie 2001, Consiliul European a reafirmat hotărârea

Uniunii de a ataca sursele de finanţare a terorismului, în

strânsă cooperare cu Statele Unite ale Americii. La 19

octombrie 2001, Consiliul European a declarat că este hotărât

să combată terorismul sub toate formele acestuia şi

pretutindeni în lume şi că îşi va continua eforturile de

consolidare a coaliţiei comunităţii internaţionale pentru

combaterea terorismului sub toate aspectele acestuia, de

exemplu prin întărirea cooperării între serviciile operaţionale

11 Convenţia internaţională privind reprimarea finanţării terorismului a fost

ratificată de România prin Legea nr. 623 din 19 noiembrie 2002, publicată în M. Of.nr. 852 din 26/11/2002;




- 9 -

însărcinate cu combaterea terorismului: Europol, Eurojust,

serviciile de informaţii, serviciile de poliţie şi autorităţile

judiciare.

Pe plan mondial, la 28 septembrie 2001, Consiliul de

Securitate al Organizaţiei Naţiunilor Unite a adoptat Rezoluţia

1373(2001) de stabilire a strategiilor de combatere prin toate

mijloacele a terorismului şi, în special, de combatere a finanţării

acestuia. Rezoluţia ONU reafirmă că actele de terorism

constituie o ameninţare pentru pace şi securitate şi prezintă

măsuri în vederea combaterii terorismului şi, în special,

împotriva finanţării acestuia şi adăpostirii teroriştilor.

Comunitatea Europeană a considerat că este

necesară o acţiune de adoptare a unor măsuri suplimentare

pentru a pune în aplicare Rezoluţia 1373(2001) a Consiliului de

Securitate al Organizaţiei Naţiunilor Unite. Aceste măsuri

suplimentare au fost adoptate la 27 decembrie 2001, fiind

vorba despre două Poziţii comune ale Consiliului: Poziţia

Comună privind combaterea terorismului (2001/930/PESC)

şi Poziţia Comună privind aplicarea de măsuri specifice

pentru combaterea terorismului (2001/931/PESC)12.

Consiliul Uniunii Europene a preluat esenţa

incriminării faptelor de furnizare sau colectare de fonduri, din

12 Ambele poziţii comune au fost publicate în JO nr. L 344 din 28.12.2001




- 10 -

Convenţia internaţională privind reprimarea finanţării

terorismului, stabilind în plus doar ca circumstanţă de loc – în

statele Uniunii Europene13

. Alte măsuri distincte pentrucombaterea terorismului sunt:

- îngheţarea fondurilor şi a altor active

financiare sau resurse economice aparţinând unor

persoane sau entităţi care comit, încearcă să comită,

facilitează sau participă la comiterea unor fapte de

terorism;

- interdicţia de a pune la dispoziţia unor

astfel de persoane a fondurilor, activelor financiare,

resurselor economice, serviciilor financiare sau alte

servicii conexe;

- adoptarea unor măsuri în scopul de a

împiedica persoanele menţionate să utilizeze teritoriile

statelor membre ale Uniunii Europene pentru a comite

acte de terorism împotriva statelor membre sau statelor

terţe sau împotriva cetăţenilor acestor state, precum şi

pentru a împiedica circulaţia teroriştilor sau a grupurilor de

terorişti ori contrafacerea, falsificarea sau folosirea

13 Art. 1 din Poziţia comună 2001/930/PESC: „Se consideră infracţiunefurnizarea sau colectarea deliberată de către cetăţeni sau pe teritoriulfiecăruia din statele membre ale Uniunii Europene, prin orice mijloc, direct

sau indirect, de fonduri cu scopul de a le utiliza sau despre care se ştie căvor fi utilizate, pentru a comite acte de terorism”.




- 11 -

frauduloasă a actelor de identitate şi a documentelor de

călătorie;

- adoptarea de către statele membre a unor

măsuri pentru reprimarea oricărei forme de sprijin, activ

sau pasiv, pentru entităţile sau persoanele implicate în

acte de terorism, în special împiedicând recrutarea de

membri în grupurile teroriste şi aprovizionarea cu arme a

teroriştilor;

- adoptarea de către statele membre a unor

măsuri în scopul alertării rapide între statele membre sau

între statele membre şi ţările terţe prin schimbul de

informaţii;

- interdicţia acordării dreptului de azil celor

care finanţează, organizează, sprijină sau comit acte de

terorism sau îi adăpostesc pe autorii acestora;

- adoptarea unor măsuri pentru consolidarea

cooperării între statele membre, mai ales prin acordare

reciprocă de asistenţă cât mai extinsă în anchetele penale

şi alte proceduri privind finanţarea actelor de terorism sau

sprijinul de care au beneficiat aceste acte sau prin

intensificarea şi accelerarea schimbului de informaţii

operaţionale;




- 12 -

Foarte importantă este însă impunerea statelor

membre de a deveni, în cel mai scurt timp, părţi la un număr de

13 convenţii şi protocoale internaţionale privind terorismul

14.

Poziţia comună a Consiliului privind aplicarea de

măsuri specifice pentru combaterea terorismului vine să

completeze Poziţia comună privind combaterea terorismului.

Consiliul Uniunii Europene a simţit nevoia de a da mai multe

definiţii pentru temeni utilizaţi în alte documente. Astfel,

noţiunea de persoane, grupuri şi entităţi implicate în ac te

de teror ism este definită ca înţelegându-se:

- persoane care comit sau încearcă să

comită acte de terorism, le facilitează sau participă la

acestea;

- grupuri şi entităţi care aparţin acestor

persoane sau care sunt controlate direct sau indirect de

acestea şi persoane, grupuri şi entităţi care acţionează în

numele sau în conformitate cu instrucţiunile acestor

persoane, grupuri şi entităţi, inclusiv fondurile provenind

din bunuri care, fie aparţin acestor persoane şi

persoanelor, grupurilor şi entităţilor care le sunt asociate,

fie sunt controlate direct sau indirect de acestea.

14

Cele 13 convenţii sunt prevăzute în anexa la Poziţia comună20001/930/PESC.




- 13 -

Noţiunea „act teror is t ” este definită mai complex.

Prin aceasta, în sensul Poziţiei comune, se înţelege comiterea

unor fapte expres prevăzute în text:

acţiunile care pun în pericol viaţa

persoanei, care pot avea ca rezultat moartea acesteia;

vătămarea gravă a integrităţii fizice a unei

persoane;

răpirea sau luarea de ostatici;

provocarea de distrugeri masive unei

incinte guvernamentale sau publice, unui sistem de

transport, unei infrastructuri, inclusiv unui sistem

informatic, unei platforme fixe situate pe platoul

continental, unui loc public sau unei proprietăţi private,

care poate pune în pericol vieţile oamenilor sau poate

provoca pierderi economice considerabile;

răpirea aeronavelor, navelor sau a altor

mijloace de transport în comun sau de mărfuri;

fabricarea, posesia, achiziţia, transportul,

furnizarea sau utilizarea de arme de foc, de explozibili, de

arme nucleare, biologice sau chimice, precum şi, în ceea

ce priveşte armele biologice sau chimice, cercetarea şi

producerea;




- 14 -

eliberarea de substanţe periculoase sau

provocarea de incendii, de inundaţii sau de explozii care

au ca efect punerea în pericol a vieţii oamenilor;

perturbarea sau întreruperea aprovizionării

cu apă, cu electricitate sau cu orice altă resursă naturală

esenţială, având ca efect punerea în pericol a vieţii

oamenilor;

ameninţarea de a comite oricare dintre

actele enumerate la literele (a)-(h);

conducerea unui grup terorist;

participarea la activităţile unui gru p terorist,

inclusiv prin furnizarea de informaţii sau de mijloace

materiale, sau orice formă de finanţare a activităţilor

acestuia, având cunoştinţă de faptul că această

participare va contribui la activităţile criminale ale

grupului.

Pentru a fi calificate ca act terorist, mai trebuie

îndeplinite trei condiţii cumulative:

a. faptele să fie săvârşite cu intenţie

b. prin natura sau împrejurările lor,faptele să fie de

natură să dăuneze grav unei ţări sau organizaţii internaţionale

c. faptele să fi fost comise pentru îndeplinirea

următoarelor scopuri:

- de a intimida în mod grav o populaţie;




- 15 -

- de a constrânge, în mod ilegal, autorităţile

publice sau o organizaţie internaţională să îndeplinească

sau să se abţină de la îndeplinirea unui act oarecare;

- de a destabiliza, în mod grav sau de a

distruge structurile fundamentale politice, constituţionale,

economice sau sociale ale unei ţări sau ale unei

organizaţii internaţionale.

De asemenea, Poziţia comună a explicat şi noţiunea

de „grup teror is t ” ca fiind „grupul organizat 15 , format din mai

mult de două persoane, stabilit în timp şi acţionând în mod

concertat în vederea comiterii de acte teroriste”.

Poziţia comună a Consiliului privind aplicarea de

măsuri specifice pentru combaterea terorismului, reia

obligaţiile pe care statele membre le au cu privire la instituirea

de măsuri de combatere a terorismului: îngheţarea fondurilor şi

a altor active financiare sau resurse economice ale

persoanelor, grupurilor şi entităţilor şi acordarea, reciprocă, de

asistenţă pentru prevenirea şi combaterea actelor de terorism.

La un an de la adoptarea acestei poziţii comune,

apare Decizia 2003/48/JHA a Consiliului din 19 decembrie

15 La rândul său, noţiunea de „grup organizat” este explicată folosindu-se

elementele specificate în măsurile adoptate de Consiliu în domeniul criminalităţii

organizate: „grupul care nu s-a constituit conjunctural pentru a săvârşi imediat un

act terorist şi care nu are în mod necesar roluri clar definite pentru membrii săi,continuitate în compunere sau o structură elaborată”;




- 16 -

2002 privind punerea în aplicare a măsurilor specifice

pentru cooperarea poliţienească şi judiciară în lupta

împotriva terorismului, în conformitate cu articolul 4 din

Poziţia comună 2001/931/PESC16. Această decizie stabileşte

în special măsuri pe care statele membre trebuia să le adopte

în scopul realizării unei mai bune colaborări cu privire la

obligaţiile de informare reciprocă şi îngheţarea fondurilor şi a

altor active financiare sau resurse economice ale persoanelor,

grupurilor şi entităţilor teroriste. Această decizia a fost

considerată ca reprezentând un progres major în domeniul

schimbului de informaţii între autorităţile naţionale din statele

membre. Dar, Consiliul Uniunii Europene a considerat că

persistenţa ameninţării teroriste şi complexitatea fenomenului

necesita schimburi de informaţii din ce în ce mai extinse.

Domeniul de aplicare al schimburilor de informaţii trebuia extins

la toate fazele procedurii penale, inclusiv la condamnare,

precum şi la toate persoanele, grupurile sau entităţile

anchetate, urmărite în justiţie sau condamnate pentru

infracţiuni de terorism. Datorită acestor motive, s-a instituit

obligaţia ca fiecare stat membru să creeze un serviciu

specializat din cadrul forţelor sale de poliţie sau din cadrul altor

autorităţi de aplicare a legii, care, în conformitate cu legislaţia

16 Publicată în JO nr. L 016 din 22.01.2003, p. 0068 – 0070;




- 17 -

internă, vor avea acces la şi vor colecta toate informaţiile

relevante care privesc şi rezultă în urma cercetărilor penale

desfăşurate de autorităţile sale de aplicare a legii în cazulinfracţiunilor de terorism şi le va trimite la Europol17. De

asemenea, la nivelul fiecărui stat membru, au fost desemnate

una mai multe autorităţi, care să acţioneze drept corespondenţi

naţionali ai Eurojust. Prin urmare, pentru realizarea unei mai

bune colaborări între statele membre, se instituia obligaţia

transmiterii diferenţiate, de informaţii către Europol sau către

Eurojust.

Noutăţile deciziei 2005/671/JAI a Consiliului din 20

septembrie 2005 privind schimbul de informaţii şi cooperarea

referitoare la infracţiunile de terorism, faţă de decizia

2003/48/JAI constau în menţionarea posibilităţii de a se crea

alcătuirea de echipe comune de cercetare pentru desfăşurarea

unor cercetări penale care privesc infracţiuni de terorism. De

asemenea, se instituia obligaţia prelucrării în regim de urgenţă

a cererilor de asistenţă judiciară din partea altor state membre

şi recunoaşterea şi executarea hotărârilor judecătoreşti care au

legătură cu infracţiuni de terorism.

17 Decizia 2005/671/JAI a Consiliului din 20 septembrie 2005 privindschimbul de informaţii şi cooperarea referitoare la infracţiunile de terorism,

publicată în JO nr. L 253 din 29.09.2005, p. 22 – 24, prin această decizie afost abrogată decizia 2003/48/JAI;




- 18 -

Consiliul European din 17-18 iunie 2004 întrunit la

Bruxelles a adoptat Planul de acţiune revizuit al Uniunii

Europene privind combaterea terorismului, în cuprinsul căruia asubliniat că prevenirea atacurilor teroriste şi gestionarea

consecinţelor acestora, precum şi protecţia infrastructurilor

vitale constituie priorităţi ale Uniunii Europene.

La 2 decembrie 2004, Consiliul Uniunii Europene a

adoptat Programul revizuit de solidaritate al Uniunii

Europene în faţa consecinţelor ameninţărilor şi ale

atacurilor teroriste. În acest document, s-a subliniat

importanţa evaluării riscurilor şi a ameninţărilor, a protecţiei

infrastructurii vitale, a mecanismelor de depistare şi identificare

a ameninţărilor teroriste, precum şi a pregătirii şi a capacităţii

politice şi operaţionale în domeniul gestionării consecinţelor.

În urma atacurilor teroriste de la Madrid (11 martie

2004), Consiliul European a decis că se impunea adoptarea

unui nou program care să permită Uniunii Europene să

răspundă în mod eficient noilor provocări legate de securitatea

şi justiţia în spaţiul european. Aşa cum am arătat, în acest

context, Consiliul European a adoptat un nou program care

este cunoscut sub numele de Programul de la Haga. Unul din

obiectivele Programului de la Haga a fost asigurarea unei

reglementări în domeniul suprimării ameninţării teroriste.




- 19 -

Consiliul European a subliniat faptul că pentru

prevenirea şi combaterea eficientă a terorismului, statele

membre ar trebui să se concentreze asupra securităţii Uniunii

Europene în ansamblu. Măsurile prevăzute pentru combaterea

terorismului au fost definite de Programul de la Haga ca fiind:

colaborarea între serviciile secrete din statele membre pentru

protecţia securităţii interne din alte state membre, transmiterea

informaţiilor referitoare la ameninţările împotriva securităţii

interne ale altor state membre şi colaborarea în cazul

monitorizării de către serviciile de securitatea a persoanelor

sau bunurilor suspectate de a fi legate de o ameninţare

teroristă.

Consiliul European şi-a exprimat convingerea că,

pentru consolidarea libertăţii, securităţii şi justiţiei în Uniunea

Europeană, este necesară o abordare inovatoare a schimbului

transfrontalier de informaţii cu caracter operativ.

Consiliul European a afirmat în consecinţă, că

schimbul unor astfel de informaţii ar trebui să respecte

condiţiile aplicabile principiului disponibilităţii. Acest lucru

înseamnă că un reprezentant al autorităţilor de aplicare a legii

dintr-un stat membru al Uniunii Europene care are nevoie de

informaţii pentru a-şi îndeplini atribuţiile, poate obţine aceste

informaţii de la un alt stat membru şi că autorităţile de aplicare

a legii din celălalt stat membru care deţin aceste informaţii le




- 20 -

vor pune la dispoziţie în scopul declarat, ţinând seama de

necesităţile investigaţiilor aflate în desfăşurare în respectivul

stat membru. Consiliul European a stabilit data de 1 ianuarie

2008 ca dată-limită pentru realizarea acestui obiectiv din

programul de la Haga.

Programul de la Haga pentru consolidarea libertăţii,

securităţii şi justiţiei afirmă totodată că ar trebui folosite pe

deplin noile tehnologii şi că ar trebui acordat accesul reciproc la

bazele naţionale de date, menţionând în acelaşi timp faptul că

noile baze de date centralizate europene ar trebui create doar

pe baza unor studii care au demonstrat valoarea adăugată a

acestora.

În scopul realizării acestor obiective propuse prin

Programul de la Haga a fost adoptată Decizia nr.

2008/615/JAI privind intensificarea cooperării

transfrontaliere, în special în domeniul combaterii

terorismului şi a criminalităţii transfrontaliere18. Prin

această decizie, statele membre intenţionează să accelereze

cooperarea transfrontalieră, în special, schimbul de informaţii

î ntre autorităţile cu atribuţii de prevenire şi cercetare a

infracţiunilor.

18 Publicată în JO L 210 din 6.8.2008, p. 1-11;




- 21 -

Art. 16 prevede că în vederea prevenirii infracţiunilor

teroriste, statele membre pot furniza punctelor naţionale de

contact ale altor state membre,datele cu caracter personal şi

informaţii, în măsura în care acest lucru se dovedeşte necesar

pentru că împrejurări determinate îndreptăţesc convingerea că

persoanele vizate vor săvârşi infracţiuni de natură teroristă.

Partea tehnică, a dispoziţiilor deciziei 2008/615/JAI a

fost stabilită prin Decizia 2008/616/JAI a Consiliului din 23

iunie 2008, privind punerea în aplicare a Deciziei

2008/615/JAI privind intensificarea cooperării

transfrontaliere, în special în domeniul combaterii

terorismului şi a criminalităţii transfrontaliere19.

Consiliul European din 15-16 decembrie 2005,

întrunit la Bruxelles, a subliniat importanţa unui răspuns

complex şi proporţionat pentru ameninţările teroriste. A fost

adoptată „Strategia UE de combatere a terorismului”.

Măsurile cheie identificate în Strategie includ:

- stoparea radicalizării violente;

- protecţia infrastructurii noastre critice;

- îmbunătăţirea schimbului de informaţii între

autorităţile naţionale şi a cooperării între toate părţile

interesate atunci când este necesar;

19 idem, p. 12 – 72




- 22 -

- reacţia la ameninţările neconvenţionale;

- îmbunătăţirea detectării ameninţărilor;

-privarea teroriştilor de resurse financiare;

- ajutarea victimelor;

- cercetarea şi dezvoltarea tehnologică.

În ceea ce priveşte strategia de combatere a

radicalizării şi a recrutării în domeniul terorismului, aceasta are

în vedere descurajarea activităţilor de prozelitism desfăşurate

de anumite reţele sau persoane. De asemenea, Strategia UE

urmărea promovarea unui dialog cu guvernele statelor care

întâmpină dificultăţi în acest domeniu, precum şi cu

reprezentanţii comunităţilor musulmane.

La fel ca în cazul măsurilor de combatere a

criminalităţii organizate, odată cu adoptarea programului

specific „Prevenirea şi combaterea infracţionalităţii” în

cadrul programului general „Securitate şi protecţia

libertăţilor”. Consiliul Uniunii a adoptat, în cadrul aceluiaşi

program general şi programul specific „Prevenirea, pregătirea

şi gestionarea consecinţelor terorismului şi ale altor riscuri

legate de securitate”20.

20 Decizia Consiliului 2007/124/JAI din 12 februarie 2007 de stabilire pentru

perioada 2007-2013, în cadrul programului general „Securitate şi protecţia

libertăţilor”, a programului specific „Prevenirea, pregătirea şi gestionarea

consecinţelor terorismului şi ale altor riscuri legate de securitate” publicată în JOnr. l 58 din 24.2.2007, p. 1 – 6;




- 23 -

Scopul programului este sprijinirea eforturilor statelor

membre de a preveni, pregăti şi proteja populaţia şi

infrastructura vitală împotriva riscurilor legate de atacuriteroriste şi a altor riscuri legate de securitate.

Conform articolului 4, programul urmăreşte protecţia

populaţiei şi a infrastructurii vitale, în special prin:

(a) stimularea, promovarea şi sprijinirea

evaluărilor riscurilor la adresa infrastructurii vitale, în

scopul îmbunătăţirii securităţii;

(b) stimularea, promovarea şi sprijinirea

elaborării unor metodologii pentru protecţia infrastructurii

vitale, în special metodologii de evaluare a riscurilor;

(c) promovarea şi sprijinirea măsurilor

operaţionale partajate pentru sporirea securităţii în cadrul

lanţurilor de aprovizionare transfrontaliere, cu condiţia de

a nu fi denaturate regulile concurenţei pe piaţa internă;

(d) promovarea şi sprijinirea elaborării unor

standarde de securitate, precum şi un schimb de know -

how şi de experienţă cu privire la protecţia populaţiei şi a

infrastructurii vitale;

(e) promovarea şi sprijinirea coordonării şi a

cooperării la nivel comunitar în ceea ce priveşte protecţia

infrastructurii vitale.




- 24 -

Prin program se stabilea posibilitatea acordării de

asistenţă financiară în cazul proiectelor cu dimensiune

europeană iniţiate de Comisie, dar şi în cazul unor proiecte

transnaţionale sau naţionale; acestea din urmă, pentru a putea

beneficia de asistenţă financiară trebuie să aibă ca obiect

pregătirea sau completarea proiectelor transnaţionale, ori

dezvoltarea unor metode sau tehnologii inovatoare care pot fi

transferate unor acţiuni la nivelul Uniunii Europene.

Şi acest program a reprezentat cadrul general prin

care Uniunea Europeană a stabilit să finanţeze proiecte la nivel

comunitar sau regional în cadrul Uniunii, prin care agenţiile de

aplicare a legii şi alte organisme publice sau private îşi pot

aduce contribuţia la combaterea.

Cu toate acestea, nu exista o viziune comună

asupra noţiunii de infracţiune de terorism. Definirea

infracţiunilor teroriste trebuia să fie apropiată în toate statele

membre, inclusiv cea a infracţiunilor privind grupurile teroriste.

Pe de altă parte, fiecare stat membru trebuia să stabilească,

împotriva persoanelor fizice şi juridice care au săvârşit astfel de

infracţiuni sau sunt ţinute să răspundă de acestea, pedepse şi

sancţiuni corespunzătoare gravităţii infracţiunilor. De

asemenea, nu exista în toate statele membre, măsuri speciale

în privinţa victimelor infracţiunilor teroriste. În aceste condiţii a

fost adoptată Decizia-cadru a Consiliului 2002/475/JAI din




- 25 -

13 iunie 2002 privind combaterea terorismului21. În fapt

decizia-cadru reia, în esenţă, dispoziţiile Poziţiei comune

2001/931/PESC, atât în ceea ce priveşte de infracţiuniteror is te cât şi în privinţa celei de grup teror is t . Astfel,

infracţiunile teroriste sunt acelea care, pr in natura sau contextul

lor, pot aduce atingere gravă unei ţări sau unei organizaţii

internaţionale, atunci când sunt săvârşite cu anumite scopuri

(de a intimida grav o populaţie, de a constrânge nelegitim

puterile publice sau o organizaţie internaţională să

îndeplinească sau să se abţină de la a îndeplini un act

oarecare ori de a destabiliza grav sau de a distruge structurile

politice fundamentale, constituţionale, economice sau sociale

ale unei ţări sau organizaţii internaţionale). Deosebirea constă

în aceea că se face o diferenţiere între infracţiuni teroriste şi

infracţiuni referitoare la un grup terorist. În această din urmă

categorie se includ:

- conducerea unui grup terorist – faptă

pentru care statele urmau să stabilească pedepse

privative de libertate de cel puţin 15 ani, şi

- participarea la activităţile unui grup

terorist - faptă pentru care statele trebuiau să stabilească

pedepse privative de libertate de cel puţin 8 ani.

21 Publicată în JO nr. L 164 din 22.6.2002, p. 3-7;




- 26 -

De asemenea, se mai instituie o nouă categorie de

infracţiuni: cele legate de activităţile teroriste. În această

categorie intră furtul agravat, şantajul şi producerea dedocumente administrative false, dar numai în cazul în care sunt

comise pentru realizarea scopurilor specifice infracţiunilor

teroriste. Pentru acestea, statele urmau să stabilească

pedepse mai severe decât cele prevăzute de legislaţia internă

pentru astfel de infracţiuni de drept comun. Prin Decizia-cadru

2008/919/JAI a Consiliului din 28 noiembrie 2008 de modificare

a Deciziei-cadru 2002/475/JAI privind combaterea

terorismului22 au fost adăugate alte infracţiuni în această

categorie:

(a) provocarea publică de a comite o infracţiune de

terorism23;

(b) recrutarea pentru terorism24;

(c) pregătirea pentru terorism25;

22 Publicată în JO nr. L 330 din 9.12.2008, p. 21-23;

23 prin „provocarea publică de a comite o infracţiune de teror ism” se înţelege

distribuirea sau punerea la dispoziţia publicului, în orice altă formă, a unui mesaj,

cu intenţia de a instiga la săvârşirea uneia dintre infracţiunile teroriste;24

prin „recrutarea pentru terorism” se înţelege a solicita unei alte persoane să

săvârşească una dintre infracţiunile teroriste;25

prin „pregătirea pentru terorism” se înţelege furnizarea de instrucţiuni

privind fabricarea sau folosirea explozibililor, a armelor de foc sau a altor arme sau

substanţe toxice sau periculoase, sau, privind alte metode şi tehnici specifice, cuscopul de a săvârşi una dintre infracţiunile teroriste;




- 27 -

Important este şi instituirea obligaţie de incriminare a

instigării, complicităţii şi tentativei la infracţiunile teroriste,

infracţiunile referitoare la un grup terorist şi, nu în ultimul rând,infracţiuni legate de activităţile teroriste.

Într-un mod asemănător ca în cazul măsurilor de

combatere a criminalităţii organizate26, Consiliul a stabilit şi

posibilitatea statelor membre de a prevede circumstanţe

atenuante:

renunţă la activităţile teroriste sau

furnizează autorităţilor administrative sau

judiciare informaţii, pe care acestea nu le-ar fi putut obţine

altfel. Aceste informaţii trebuie însă să fie de natură să:

prevină sau să limiteze efectele infracţiunii;

identifice sau să-i aducă în faţa justiţiei pe

ceilalţi autori ai infracţiunii;

găsească dovezi;

împiedice săvârşirea altor infracţiuni

prevăzute la art icolele 1-4.

La fel, se stabileşte şi răspunderea persoanei

juridice în cazul comiterii uneia dintre infracţiunile prevăzute de

prezenta decizie-cadru, săvârşite în interesul lor , de către orice

persoană, acţionând individual sau ca membru al unui

26 Vezi Decizia-cadru a Consiliului 2008/841/JAI din 24 octombrie 2008privind lupta împotriva crimei organizate;




- 28 -

organism al persoanei juridice în cauză, care îndeplineşte o

funcţie de conducere în cadrul persoanei juridice.

O noutate constă în enumerarea sancţiunilor ce potfi aplicate persoanei juridice: excluderea de la posibilitatea de a

beneficia de un avantaj public sau de un ajutor public,

interzicerea temporară sau permanentă a exercitării unei

activităţi comerciale, punerea sub supraveghere judiciară,

dizolvarea sau închiderea temporară sau permanentă a unităţii

care a servit la săvârşirea infracţiunii.

De asemenea, se stabilesc şi criterii privind

competenţa teritorială a statelor din Uniune; în această privinţă

se instituie obligaţia ca oricare din statele membre să

procedeze la urmărirea şi judecarea infracţiunilor teroriste,

referitoare la un grup terorist şi legate de activităţile teroriste

dacă se află în una din următoarele situaţii:

infracţiunea a fost săvârşită, în totalitate

sau parţial, pe teritoriul său;

infracţiunea a fost săvârşită la bordul unei

nave sub pavilionul său sau a unei aeronave înregistrate

în statul respectiv;

autorul infracţiunii este resortisantul sau

rezidentul său; infracţiunea a fost săvârşită în interesul

unei persoane juridice stabilite pe teritoriul său;




- 29 -

infracţiunea a fost săvârşită împotriva

instituţiilor sau a populaţiei sale sau împotriva unei

instituţii a Uniunii Europene sau a unui organism creat înconformitate cu Tratatul de instituire a Comunităţii

Europene sau cu Tratatul privind Uniunea Europeană,

având sediul în statul membru respectiv.

În cazul unui conflict de competenţa, determinarea

statului în drept să procedeze la urmărirea şi judecarea

infracţiunilor teroriste, referitoare la un grup terorist şi legate de

activităţile teroriste se face luându-se în considerare, în mod

succesiv criteriile:

statul membru este cel pe teritoriul căruia

au fost săvârşite faptele;

statul membru este cel al cărui autor este

resortisant sau rezident;

statul membru este statul de origine al

victimelor;

statul membru este cel pe teritoriul căruia afost găsit autorul.

Termenul de implementare a deciziei-cadru a fost

până la data de 31 decembrie 2002. Dar, în ceea ce priveşte

modificările aduse prin Decizia-cadru 2008/919/JAI a




- 30 -

Consiliului din 28 noiembrie 2008, termenul limită de

implementare a fost stabilit pentru data de 9 decembrie 2010.

Procesul legislativ la nivelul Uniunii Europene este

într-o continuă schimbare, în scopul perfecţionării

instrumentelor de prevenire şi combatere a terorismului,

deoarece, aşa cum preciza Comisia Europeană, „Terorismul

are, în zilele noastre, un caracter internaţional. Deşi s-au făcut

progrese importante în lupta împotriva ameninţărilor teroriste la

nivel mondial şi în UE, există încă o ameninţare globală din

partea terorismului internaţional. Structurile teroriste se

adaptează în permanenţă la măsurile antiteror ism adoptate pe

plan global. Grupările teroriste pot fi răspândite în diferite ţări şi

acţionează dincolo de graniţele tradiţionale ale statelor,

exploatând marele potenţial al tehnologiilor comunicaţiilor , cum

ar fi internetul şi telefonia mobilă pentru a-şi atinge scopurile

maliţioase. Teroriştii folosesc internetul în mod obişnuit pentru

difuzarea propagandei, pentru pregătirea, îndoctrinarea,

recrutarea şi strângerea de fonduri. Anumite organizaţii

teroriste folosesc, de asemenea, internetul pentru a planifica

operaţiunile şi pentru a face publicitate atentatelor

revendicate.”27

27 Comunicarea Comisiei către Parlamentul European şi Consiliu –

Intensificarea luptei împotriva terorismului, Bruxelles, 6.11.2007,COM(2007) 649 final;

Curs drept penal european

Documents

Transcript of Curs drept penal european