Cum sa fii o persoana fara limite (I) Duminică, 14 Martie 2010 20:21 Cristi Sursilov Afişări: 301

Din seria de conferinte ale Dr. Wayne Dyer -

CUM SA FII O PERSOANA FARA LIMITE  

 

Partea I

Subiectul de azi este:

 

Sa iti alegi propria maretie

sau

Sa fii o persoana fara limite,

luandu-ti in maini propria viata, ceea cred cu adevarat ca reprezinta ceva ce nu ati ales pe deplin pana acum.

Daca exista ceva in voi sau in viata voastra care nu va place sau nu merge, sau va imobilizeza, trebuie vazut in termeni de “Pot eu sa cresc?” in loc de “De ce am facut/gresit asta?”

Exista moduri de motivare care ma fac sa spun ”Nu-mi place unde ma aflu. Nu-mi place ce am facut. Nu-mi place ca nu am putut sa fac bine asta si aia.”

Ajung sa imi fac o lista cu astea in propriul repertoar si in mod constant o parcurg , incercand sa indrept greselile, presupunand tot timpul ca fac erori, ca ceva e in neregula cu mine, ca nu sunt bun de nimic.

Si cand faceti asta, ajungeti sa va petreceti toata viata facand asta. Si niciodata nu ajungeti la liman, pentru ca viata dvs. devine un sir de incercari de a ajunge undeva in alta parte. Si daca traiesti asa, daca te comporti mereu asa, ce se intampla e ca ajungi sa suferi permanent de aceasta boala numita “Mai mult”.

Mereu trebuie sa ai mai mult. Pentru ca pe masura ce obtii...

Sa presupunem ca vrei sa ai 100.000 de dolari in banca. Si muncesti, si te zbati, si te negi pe tine, si in fine ajungi sa ai cei 100.000 de dolari in banca . Dar asta e tot ce ai, e toata viata ta, e tot ce stii. E ceea ce esti, felul in care ai ajuns aici e ceea ce esti, e felul tau de a fi. Si asa ca iti spui: nu e de ajuns. Nu ma pot opri aici.

O persoana fara limite nu opereaza niciodata din deficienta sau din lipsa, in viata. Nu spune niciodata “Nu am de ajuns.”

Vedeti, nu veti ajunge niciodata sa obtineti acest “de ajuns”. Sunteti deja totul. Sunteti tot ce aveti nevoie – ganditi-va un moment la asta - tot ce aveti nevoie pentru a avea deplina bucurie, perfectiunea vietii voastre. Deja sunteti asta. Aveti deja asta. Ati venit in aceasta lume cu nimic, tot asa veti pleca, si in timpul pe care il petreceti aici, ceea ce aveti este unicitatea voastra, ceea ce va face speciali, si nu aveti nevoie de nimic altceva.

Gandititi-va un pic: daca nu stiti cum sa apreciati ceea ce aveti si unde va aflati in viata, nu aveti nevoie de nimic. Pentru ca daca obtineti altceva, nu veti sti sa preciati nici acel lucru, doar veti vrea sa aveti mai mult. Sau sa fie diferit. Sau lucrurile sa fie cum au fost. Sau ca altcineva sa fie asa cum ati vrea voi sa fie.

Oamenii de succes, cei care sunt fara limite, cei orientati spre interior, oricum au fost ei numiti si etichetati de marii ganditori, filosofi, terapeuti care au studiat fiinta umana, acest tip de oameni sunt cei care par a avea mereu de ajuns.

Pe unii din cei de aici poate i-ati invitat chiar voi sa vina si poate le-ati spus:

Stii, as vrea sa vii diseara, as vrea sa stai si peste nopate si daca vrei sa stai, e ok, pe urma te duc eu acasa cu masina. Poti sa stai?

Nu stiu, nu stiu daca pot...

Stii, poti dormi pe canapea...

A, nu, n-as putea dormi niciodata pe canapea... Am dureri de spate... Dar exista mic dejun?

Hmmm... nu avem de mancare, dar sunt niste grapefruit in frigider, au ele niste pete...

O, nu, nu as putea sa mananc grapefruit cu pete. Nu as putea face asta.

Si acestia sunt oameni care niciodata nu au de ajuns. Nu sunt capabili sa fie flexibili si sa se schimbe.

Sunt altii, insa, carora le spuneti:

Hei, ai vrea sa vii si sa ramai peste noapte, avem un loc de dormit in canal... O, mi-ar pace, am mai dormit deja in canal...

Avem si niste grapefruit cu pete...

O, ador grapefruit cu pete...Chiar imi plac, sunt grozave.

 

Exista oameni care se pot adapta la orice situatie, nu pentru ca circumstantele sunt diferite.

Vedeti, circumstantele au foarte putin de-a face cu implinirea dvs. in viata. Foarte putin. Felul in care abordezi circumstantele, atitudinea ta in fata lor, asta face toata diferenta din lume. Si luand ceea ce sunteti si acceptand...

 

O, trebuie sa va povestesc asta. Sper ca asta sa poata fi prinsa la camera (Arata spre camera de filmat o pagina tiparita).

Eram in Detroit in septembrie anul trecut, pentru o conferinta la Unity Church of Today, si a aparut in presa o reclama : “ Dr. Wayne Dyer va vorbi despre copilul interior si despre cum sa tratam in mod afectiv probemele din relatiile noastre” - notita tare draguta in ziar. Apoi, deasupra notitei, pe aceasi pagina, iata o alta notita, pe care scrie: “Priveste-te in fata! Nu te poti ascunde de pierdera parului!” (Rasete in public) Si poza cu un tip cu o cutie pe cap. Si pe urma, poze cu un tip “inainte” si “dupa”, iar tipul din poza cu “dupa” arata de parca a gasit implinirea si zice” Nu poti sa fugi si nu poti sa te ascunzi! Caderea parului e o problema si pana nu o recunosti si nu actionezi, ea va continua.” (Rasete in public) (N.tr. Wayne Dyer si-a pierdut parul aproape complet)

Trebuie sa va uitati la asta in termeni de tipul “Ce pot sa fac cu asta? Cum sa gestionez asta?”

Stiti, pe mine m-a ajutat fetita mea cu ceva timp in urma, legat de problema mea cu chelia. Ea mi-a spus:

Tati, tu nu esti chel. Nu te gandi la tine ca la un tip chel. Esti doar cu atat (gest cu aratat un centimetru-doi intre degete) mai inalt decat parul tau. Asta e tot. (Rasete)

 

Dragut mod de a vedea lucrurile, nu? Mi-am depasit parul, mi-am transcens parul, nu?

Oamenii fara limite sunt fiinte umane care iau ceea ce sunt si accepta asta. Nu isi spun lor insisi ca sunt intr-un fel deficienti, ca e ceva “defect” cu ei, din cauza lor.

Acesta e un concept crucial pentru mine, si cred ca si pentru noi toti. Este ideea de a-ti lua viata in propriile maini si de a fi acea persoana pe care o alegi sa fii si de a intelege ca orice iti vine in cale este o sansa, o binecuvantare.

Si nu a fost asa pana cand nu am invatat cum sa celebrez tot ce mi-a venit in cale, pana nu am fost capabil sa il transcend. Tot ce ne-a fost dat dat noua de Dumnezeu, orice ar fi, este perfect. Nimeni nu poate nega ca muntii sunt perfecti, si raurile sunt perfecte, si pasarile sunt perfecte, si hipopotamii sunt perfecti, si asa mai departe. Tot ce ne-a fost daruit noua. Orice altceva ce avem pe planeta este rezultatul gandirii. Al gandului. Acest microfon este rezultatul unui gand, cineva l-a imaginat, a spus altcuiva, altcineva l-a creat, si rochiile, si pantofii pe care ii purtati, scena asta, camerele de filmat, ceea ce vedeti si nu ne-a fost dat, a fost creat ca rezultat al felului in care gandim.

Ceea ce intra in interiorul nostru, ca celula, ca biologic, vine ca rezultat al modului in care alegem sa gandim, in viata noastra. Principiu foarte important. Important de inteles. Caci odata ce ai obtinut o oprire a gandirii, a gandului care a creat tot ce ai in viata ta, poti sa schimbi si sa faci totul in viata ta atat de perfect precum ai vrut sa fie. Pentru ca gandul creeaza.

Despre crearea unei vizualizari vorbim noi aici, imaginatia, sau imaginea pe care o aveti depre orice in viata, este ceva ca si un comportament mental, ca o practica. Asa cum inveti sa arungi mingea de baschet astfel incat sa intre in cos, mereu si mereu – asta e practica fizica -, asa si imaginatia e practica mentala, e comportament mental. Cand ai imaginea in care tu reusesti ceva, ca poti sa o faci, in loc de nu poti sa o faci, cand urci in masina cu gandul ca vei gasi un loc de parcare, in loc sa te gandesti ca nu vei gasi si ca o sa cauti tot timpul loc de parcare, vei incepe sa actionezi din cadrul imaginii ca ai, asa cum incepi sa actionezi din practica ca ai, cand arungi mingile de baschet la cos, sau pregatesti supa, sau faci orice altceva.

< Anterior Share Adaugă comentariu

JComments

Cum sa fii o persoana fara limite (II) Duminică, 14 Martie 2010 20:24 Cristi Sursilov Afişări: 331

Din seria de conferinte ale Dr. Wayne Dyer -

CUM SA FII O PERSOANA FARA LIMITE (continuare)

(Traducere pe baza materialului audio prelucrat din filmarile facute in timpul conferintelor – sursa Youtube)

Partea a II-a

99 la suta din cine esti, nu poti atinge, nu poti vedea, nu poti mirosi. 99 la suta din tine este intangibil, invizibil, nu poti mirosi.  Este ceea ce Ken Keyes numeste constiinta ta constienta. Este ceea ce priveste din spatele acestor globi oculari. Ce este asta? Nu sunt celulele, e un fel de constiinta constienta. Sa nu faceti greseala sa credeti ca voi ocupati acest corp. Nu vorbesc aici de reincarnare, desi eu nu stiu ce e reincarnarea. Oamenii ma intreaba daca eu cred in ea, si eu le spun ca eu am facut liceul la internat, in Detroit, timp de patru ani.Si am vazut toate corpurile alea cum reveneau la viata, dupa ora trei (Rasete in public).Asa ca da, cred in reincarnare!

Daca 99 la suta din cine esti nu poti atinge, nu poti simti si nu poti mirosi, atunci ce este? Cine este? Unde este? Unde esti tu? Ce e "chestia asta numita "esenta", sau "cine esti" si unde s-a dus?

Ganditi-va la asta: voi traind in corp...

Eu am o fetita mica, de 11 luni, si ea e toata un corpusor, are degetele doar atatica, are micute parti de corp, si e atat de micuta... Si asta e ea? E doar atat? Asta e esenta ei? Pentru ca am si alti copii, mult mai mari (ca varsta), si eu sunt si mai mare ca ei, si inca imi amintesc sa fi fost liber, sa fi avut un alt corp, si totusi fiind tot eu, tot esenta, desi intr-un corp total diferit, care nu seamnam deloc cu cel care eram cand aveam 11 luni. Sau cand avem 13 ani... la 13 ani aveam un corp caraghios, dar esenta mea era totusi acolo, prin tot acel nou corp, cu parul meru crescand peste tot, erau lucruri pe care nu le intelegeam...Apoi, cu parul incepand sa cada, mai tarziu... (Rasete in public) Si cu mine uitandu-ma la el cum cade si intrebandu-ma "ce mai e si asta?" Cum eram ieri? Nici asta nu intelegeam...Si asa mi-am spus: "Cine sunt eu" a fost deja in mai multe corpuri, deja... Vedeti, pe planeta noastra totul este o vitaa ce nu poate muri. Viata nu moare. Ea doar se transforma, se muta in noi locuri, in noi feluri de a fi.Si un fel de a fi, care este cel mai transcendent decat toate, este acest fel care vine din a te vedea pe tine ca Iubire, si avand doar asta de daruit.

Sa presupunem ca uite, stau in fata dumneavoastra. Va rog sa vizualizati asta. Stau in fata dumneavoastra si am o portocala.Si iau aceasta portocala si o strang. O strang atat de tare cat pot eu sa strang. Ce o sa iasa afara? Suc.Ce fel de suc? (Rasete in public) Suc de portocala. Ar putea fi, in vreun fel, suc de mere? (Rasete in public) Nici macar o sansa? Haideti, nici suc de mango?  Macar o data? Nici o greseala, nu? Niciodata, orice ar fi... Ok, ati trecut testul.Urmatoarea intrebare: De ce? De ce, cand storci o portocala, atat de tare cat poti sa strangi, iese suc de portocale? Pentru ca asta se afla inauntru. Nu-i asa?Pe planeta noastra, cand strangi ceva, iese ceea ce se afla inauntru. Nu-i prea greu, asa-i?Nu conteaza daca mama ta e cea care stoarce portocala, nu conteaza ce instrument foloseste, nu conteaza daca tocmai ai fost la ciclu, si apoi ai stors o portocala, nu conteaza daca seful tau e cel care stoarce portocala, sau daca o fac copiii tai... Nu conteaza timpul, sa zicem ca ei o fac dupa-amiaza, sau daca e la patru dimineata, oare conteaza? De cate ori storci o portocala, singurul lucru care iese afara este ceea ce se afla inauntru.

Corect? Fara nici un dubiu.Acelasi lucru e valabil si pentru voi, acelasi principiu e valabil si pentru voi. Este un principiu universal. Cineva va stoarce, adica cineva va supune unei presiuni, cineva spune despre voi lucruri care nu va plac, cineva va supune unei tensiuni, seful va zice, de pilda, ceva, si atunci din voi iese afara mania. Si iese din voi ura. Si iese din voi frica.  Si iese din voi stres. Si iese din voi tensiune. De ce? Este din cauza sefului vostru? A felului in care sunteti stors? Niciodata. Este din cauza mamei? (O, ea poate fi afurisita uneori, nu-i asa?)  Ei, nu. Este din cauza copiilor vostri? Nu.  Ceea ce iese din voi intotdeauna, cand cineva va stoarce, va preseaza, e ceea ce se afla inauntru. Este un principiu vital pentru a fi o persoana fara limite. Este atat de crucial in a ajunge la asta si a intelege asta. Daca aveti vreun pic de ura fata de cineva din lumea asta, sau manie, sau frica, ori oricare din aceste lucruri, ele nu au nimic de a face cu restul lumii. Au de a face doar cu ceea ce voi ati pus inauntru. Dar cum a ajuns inauntru vostru ceea ce se afla acolo, in voi? Asta e cheia. Cum a ajuns acolo? Din ceea ce ganditi. Doar din ceea ce ganditi. Vedeti, nu exista manie in lume. Nu exista stres in lume. Nu exista tensiune. Este prefect! Deja am vorbit mai inainte, acesta este un loc perfect! E grozav! Totul curge in felul in care trebuie sa curga! Dovada pentru acest lucru? Exista cate dovezi vreti! Priviti doar in jurul vostru.Totul este un miracol. Totul, inclusiv voi. Nu exista greseli. Totul este perfect.Si tot ce vi se intampla voua, ca este o trauma sau o boala, sau ca cineva va trateaza intr-un anume fel, in toate astea e o lectie. Persoanele fara limita inteleg lectiile primite in viata si de aceea ele celebreaza lectiile.  Ajungeti la acel punct din viata voastra in care nu blestemati lucrurile care va vin in cale, si nu invinovatiti lucrurile care vin spre voi, si mai ales nu invinovatiti pe altcineva.Auziti mereu :" Mi-ai ranit sentimentele!". Oare cum e posibil asta? Sentimentele voastre vin din gandurile voastre, nimeni nu va poate rani sentimentele fara consimtamantul vostru, nimeni nu poate rade de voi fara consimtamantul vostru, nimeni nu va poate face sa va simtit stanjeniti fara consimtamantul vostru. Alegerile pe care le aveti vin din felul in care ganditi. Cineva va striga: "Hei, prostule!" si voi va intoarceti. (Rasete in public) "Nici nu ma gandeam ca o sa ma strige cineva asa, cum de-au stiut asta?"(Rasete in public)  Si apoi dai vina pe cel care te-a strigat, spunandu-ti asa. In loc sa spui: "Asta e doar opinia lor, asta e doar unde sunt ei, unde se afla ei pe drumul lor. E ok ".

Toti aveti relatii. Toata lumea are relatii cu cineva. In relatia voastra, e  vreo problema?  Aveti vreunii vreo relatie in care nu aveti nici o problema? As vrea atunci sa luati voi acest microfon, iar eu sa iau loc si sa va ascult. (Rasete in public)Toti au probleme in relatiile lor.Cand spuneti "Sunt intr-o relatie. Am probleme. Drept pentru care, e ceva in neregula." ceva e in neregula cu adevarat. Daca sunteti intr-o relatie si aveti vreo problema, ar trebui sa consultati pe cineva, sa cereti ajutorul cuiva, daca vreti sa dispara problema,  si atunci pe cine o sa chemati?  Singurul pe care il aveti sunteti voi. E tot ce aveti. Ati putea avea sansa sa consultati un terapeut, dar ganditi-va, cea mai rea problema poate fi sa il aveti...(Rasete in public)Singurul consultant care va poate ajuta cu problema voastra sunteti voi, si cine este acest

consultant pe care il chemati? Deja am stabilit ca e ceva in nergula cu aceasta persoana. Nu-i asa? (Rasete in public)Ceva in neregula.  Si deci acum veti chema in ajutor aceasta persoana cu handicap, (Rasete in public) sa va rezolve problemele din cadrul relatiei voastre. Asa-i? (Rasete in public) Asta chiar ca e o o abordare "defecta" a rezolvarii problemelor!    (Rosteste plangacios:)"-Avem o problema- Eu vorbesc cu tine si tu nu vorbesti cu mine- Ai venit acasa tarziu - Te-am sunat toata saptamana  si tu nu m-ai sunat .- Trebuia sa sun - Da, dar n-ai facut-o!   Haaaaaa! Cum mi-ai putut face asta!"

Acesta este consultantul pe care il chemati.Asta e persoana care trebuie sa se ocupe de problemele voastre. Asa-i? Ei, ceea ce puteti face e sa schimbati toate astea. Puteti spune:" Eu am o relatie. Noi avem probleme. Dar asta nu-i nimic in neregula. Asa sunt lucrurile. Stii, problema mea este ca tu esti diferit de felul in care sunt eu. Si tu gandesti diferit decat felul in care gandesc eu. Te comporti diferit fata de felul in care ma comport eu.Si mirosi diferit de felul in care miros eu. Si ai toate aceste atitudini pe care eu nu le am. Si ce-i in neregula cu asta? Ce este?"Cand doi oameni ajung sa aiba o relatie, nu ai doi oameni devenind unul, ci ceea ce obtii in final sunt persoane. Cine vrea sa aiba persoane intr-o relatie? Mereu sunteti solitari. Chiar daca suntei casatoriti, si implicati intr-o relatie, ramaneti intotdeauna singuri.Ramaneti intotdeauna "voi", cu acel unic, special, perfect "sine", care nu incearca sa iubeasca, ci care este iubire, care traieste iubirea, care este "a fi iubire".Este la fel ca si cum te-ai ruga la Dumnezeu, spunandu-i "Doamne, te rog, ajuta-ma cu problemele mele!" si ai vrea ca Dumnezeu sa o faca pentru tine. Niciodata nu se intampla asta. Tu trebuie sa fii Dumnezeu. Nu-ti fie frica sa-L porti pe Dumnezeu inauntru. Daca vrei sa fii vindecat, trebuie sa intelegi ca nu vei fi vindecat daca vei ruga pe altcineva sa te vindece. Intreaba orice doctor, si mai ales intreaba orice chirurg despre cineva care a suportat interventii chirurgicale, cine are cele mai bune sanse sa supravietuiasca, mai ales unei operatii, cineva care are vointa de a trai sau cineva care abandoneaza? Operatiile si cazurile sunt aceleasi, nu? Dar e altceva cu persoana care are acea vointa - pe care nu poti defini, si nu poti sa iesi si sa-i aduci si sa-i bagi inauntru o galeata cu vointa - e o atitudine, o abordare , e o credinta ca poti face ceva. Si cand ai acea credinta despre tine, atunci ai cu atat mai multe sanse sa-ti fie bine in viata. Credinta e totul.

< Anterior   Următor > Share Adaugă comentariu

JComments

Cum sa fii o persoana fara limite (III) Duminică, 14 Martie 2010 20:25

Cristi Sursilov Afişări: 355

Din seria de conferinte ale Dr. Wayne Dyer -

CUM SA FII O PERSOANA FARA LIMITE (continuare)

(Traducere pe baza materialului audio prelucrat din filmarile facute in timpul conferintelor – sursa Youtube)  Partea a III-a

Credinta este totul...

Eu ma uit la o fetita de cinci ani care ia lectii de inot, in piscina. Se tine bine de marginea piscinei si ar vrea sa ajunga la trepte. E o distanta de vreo cinci-sase picioare (aprox. 1,60-1,90 m) si ea se tine de margine, apoi da drumul, iar se tine, iar da drumul si in cele din urma vine momentul in care isi da drumul si porneste. Toti ati vazut asa ceva, la copii vostri. Si, intrebati-va,  gandindu-va la momentul de dinanite, pe cand se tinea, si apoi la cel in care nu s-a mai tinut, oare ea a simtit diferit? Ce s-a schimbat? Nu a avut noi deprinderi, inca nu invatase ceva nou, dar tot ce a avut a fost credinta ca poate, ca poate sa o faca.  Totul e sa credeti. Atunci cand credeti ca puteti, chiar puteti. Asta va permite sa inotati.   Sa va intreb pe dvs., stiti sa inotati?  (Persoana intrebata raspunde:- Da) Ei, cand intrati in apa, nu va mai intrebati daca stiti sa inotati, doar o faceti pentru ca stiti ca puteti sa inotati. Nu va trebuie cine stie ce abilitati de inotat. Si cand mergeti pe bicicleta, o faceti pentru ca stiti ca puteti... Doar daca nu credeti ca puteti, atunci nu o sa incercati macar.(Persoana din public: - Imi amintesc povestea unei paciente a dvs, care spunea ca avea o problema: nu stia sa mearga pe bicicleta.)- Da, Gail. A venit la mine acum multi ani. Stiti de ce spunea ca nu stie sa mearga pe bicicleta? Pentru ca mama ei nu ar fi lasat-o sa se urce pe una. Avea niste dinti albi si minunati si mama ei ii spunea:"Poti sa cazi si sa-ti rupi dintii acestia minunati si nu vreau sa ti se intample asta." Avea deja vreo treizeci de ani si mi-a spus ca nu poate sa mearga pe bicicleta si venea deja la terapie...Eu am spus:"OK, Hai sa mergem." E a zis:"Sa mergem? Unde sa mergem?" Eu am zis:"Sa mergem afara, am o bicicleta jos, si o sa-ti arat cum sa mergi pe bicicleta." Ea a zis: "Eu n-am venit aici sa va platesc, cu banii cu care va platesc, pentru ca sa ma invatati sa merg pe bicicleta. Am venit aici sa aflu de ce nu pot sa merg pe bicicleta." Eu am zis:" O sa mai ai nevoie de o scurta sedinta de terapie de 30 de secunde: motivul pentru care nu poti este pentru ca nu te-ai urcat niciodata pe o bicicleta. Si nu vei sti niciodata cum e, caci tu doar crezi ca nu poti.Asta e tot, nu mai e nimic de discutat despre asta. Acum, tot ce avem de facut e sa coboram la parter si sa luam bicicleta.".. Eu am invat pe multi cum sa invete sa mearga pe bicicleta. Si de fapt nu inveti niciodata pe altii sa mearga pe bicicleta. Ii lasi sa invete singuri. Ii lasi sa se tina pe ea, ii

lasi sa se balanseze pe ea, ii lasi sa se miste cu ea, ii lasi sa puna pedala in jos, ii ajuti sa se tina drept, si doar cand e momentul, vii si pui piciorul in spate... Cand inveti sa mergi pe bicicleta, tu practici, si practici, si practici, cu cineva langa tine care te incurajeaza, si e doar o chestiune de minute...Va spun, cu aceasta femeie, care nu mai fusese pe bicicleta, a fost o chestiune de minute, pana si-a dat drumul si a mers prin fata a doua blocuri, si nu i-a venit sa creada... Dar acum are credinta.     

A fi inseamna, pentru mine, a vedea maretia si unicitatea din tine. Si a nu lasa niciodata pe altcineva sa te convinga de contrariu. Cand oamenii imi spun:" Ei, haide, vorbesti mereu de a gandi pozitiv, de a fi tonic, adica vrei sa ne spui ca tu esti mereu asa? " eu le raspund: "Da, eu sunt asa cu adevarat". Si nu pentru ca eu sunt undeva, acolo, facand ceva intr-un mod artificial, ci este un raspuns autentic la acea aruncare de catre mine a gunoiului din mine. Si gunoiul e modul in care obisnuiam sa gandesc. 

Incercati pentru un moment sa vizualizati un ceas. Un ceas mare. Si indicatoarele ceasului fixate la ora doisprezece fara un minut. Si ele incep sa se miste, catre ora trei. Acesta este timpul, in viata voastra, cand va miscati, va departati fata de voi insiva, fata de adevarul vostru. Este timpul in care incercati   sa-i doborati pe altii, in care incercati sa dovediti ca sunteti mai mari si mai buni decat altcineva.In care incercati sa aveti mereu dreptate fata de cineva, in loc sa fiti cu acel cineva tot timpul... Va departati de adevaratul vostru sine si multa lume cheltuie mult timp pentru a se indeparta de adevaratul sine, caci adevaratul sine este acest copil, acest minunat copilas dinauntrul vostru, care are doar iubire si acceptare fata de tot ce este in lume, si nici un dis-confort (dis-ease)*, nici o absenta a confortului...Va mutati apoi pe ceas, catre ora trei, apoi va mutati in jos, tot indepartandu-va de sinele vostru, ajungand la sase. Sase este un numar metaforic, simbolic, in care esti in cel mai indepartat loc fata de sinele tau, cel mai de jos punct in care poti ajunge in viata. Este punctul in care multa lume este doborata, clacheaza. Li se darama, li se rup relatiile, se simt plini de disperare, se simt plini de ura, de multe...Multi oameni mor, multi ajung in spitale, bolnavi, ajung la terapie.Mai este o alta parte a ceasului, care merge de la sase la doisprezece, cea care cred eu ca e "a trai in lumina". Vedeti, indicatoarele ceasului pot merge doar intr-un singur sens.Nu se pot intoarce niciodata inapoi. Ele pot merge doar asa...Numai asa...Asa merge si viata, doar asa, inainte.In aceasta perioada, in aceasta zona intre sase si doisprezece incepeti sa va intoarceti spre sinele vostru.Aceasta esta iluminarea. Este drumul spre iluminare. Cand dati afara toate acele lucruri care va distrug, va ucid, intr-un fel sau altul. Si va miscati inapoi, spre locul de pornire, si in final ajungeti... Acesta este locul din care nu va puteti intoarce. Ati puta fi tentati. Poate veti fi tentati sa furati, sa folositi un pic de manie, poate alunecati chiar un pic in ea, dar va surprindeti pe voi insiva...Nu demult, am avut o problema cu un sprinkler (dispozitiv care imprastie apa in caz de incendiu), acasa. Se defectase si trebuia inlocuit. M-am gandit mult timp ca trebuie sa inlocuiesc lucrul acela. Era exact la fel cu cel de la banca. Si mergeam zinic la banca aia. Si mereu vedeam la ei sprinkler-ul...M-am uitat la el si m-am gandit:" Ce mare lucru! pot  sa-l desurubez si sa-l iau maine dimineaza, costa doar vreo 98 de centi"... Si pe urma m-am dus acolo si am inceput sa desurubez sprinklerul... Apoi m-am oprit " Oare ce naiba fac eu aici? Este ceea ce vreau sa fac? Vreau eu sa

il fur? Stiu ca valoreaza doar 98 de centi, daca m-as duce la banca poate mi-ar da ei unul, dar oricum, asta e ce vreau? Si am inceput sa dau inapoi, spunandu-mi : "Daca vreau un sprinkler, ma duc si imi cumpar unul, acesta nu-mi apartine..."A fost ca o secunda de slabiciune. Mi-am dat seama ca nu ma puteam intoarce la asa ceva. A fost o perioada in viata mea in care as fi putut face asta si as fi fost ok. Dar acum nu ma mai pot intoarce.

Asa va opriti.Acesta e locul in care va opriti. Caci atunci cand aruncati toate asta afara, se duc. Si cand zic "se duc" - intelegand ca totul ne vine ca rezultat al felului in care gandim -  felul in care abordam viata, ceea ce credem despre viata, cand toate astea incep sa dispara, cu ce mai esti umplut? Ce mai ramane? Ceea ce este sinele tau firesc. Acesta care este iubitor, plin de acceptare, care nu se lupta cu universul in loc sa traiasca in el, care merge in sensul curentului - si toate cliseele astea de care ati mai auzit...Aceasta este metafora.Vedeti, de fiecare data cand vreti sa va intoarceti, nu mai puteti sa o faceti. Nu mai puteti. Iar ingredientele pentru o viata fara limite, sunt, dupa parerea mea, cinci:Primul este calitatea.Mai degraba calitatea decat aparentele.  Incepi sa-ti schimbi modul de a gandi, de la aparente si cum arata lucrurile, "cum ma vad alti oameni" - pentru ca de cate ori te simti suparat de orice ar spune cineva, ceea ce spui cu adevarat este "Ce crezi tu despre mine este mai important decat ceea ce gandesc eu despre mine".  Va schimbati de la gandirea orientata spre aparenta la "gandirea calitatii". Calitate. "Care este calitatea vietii mele?" mai degraba, decat "Cum li se pare ea altora?" Iti spui tie insuti "Pentru ca prietenii mei nu ma plac, inseamna ca e ceva in neregula cu mine?" Asta e, asta e ce ai de invatat: parerea unei alte persoane este exact asta: parerea unei alte persoane. Este parerea lor, si doar asta. De fiecare data cand sunteti suparati, si cand copiii vostri sunt suparati din cauza a ceea ce altcineva a spus despre ei, ceea ce spuneti in acel moment  - si aste e cu adevarat important - este" Ceea ce crezi tu despre mine este mai important decat ce cred eu despre mine." Si nu trebuie sa dati nimanui, niciodata, aceasta putere si control asupra voastra, pentru ca facand asa, o vor avea mereu.

Lucrul nostim e acela despre aprobare. Pe care toti o vreti.Si mie imi place aprobarea. Ma bucur de ea, gasesc ca e unul din cele mai grozave lucruri din lume, imi place cand oamenii citesc cartile mele, ma incanta cand oamenii ma aplauda, imi place cand oamenii imi spun lucruri dragute...Imi place aprobarea si sunt primul care o recunosc.Dar ceea ce nu fac, este ca nu am nevoie de aprobare.Este o mare diferenta intre a dori aprobare si a avea nevoie de aprobare.Cand ai nevoie de aprobare, inseamna ca devii imobilizat atunci cand nu o primesti, facand opinia altora mai importanta decat opinia ta. Pentru cei dintre voi care zic:"Da, dar vreau aprobare, am nevoie de aprobare, si daca nu o am...etc" , va rog sa intelegeti asta: Oamenii care primesc cel mai mult aprobare in viata sunt cei carora le pasa cel mai putin de ea, iar cei care primesc cel mai putin aprobare sunt cei care alearga intotdeauna dupa ea.Daca vreti aprobare, in aceast mod paradoxal de care va vorbesc, opriti-va de a mai avea nevoie de ea. Nu va mai preocupati de ea. Intrebati-va: "Cine obtine cel mai mult aprobare in viata?" Gandit-va la cei care obtin cel mai mult aprobare. Si veti vedea ca le pasa cel mai putin ce ce cred altii despre ei. Sunt atat de ocupati de a fi, incat nu au timp sa observe ce fac vecinii lor.

Thoreau a spus: "Daca avansezi cu incredere pe directia visurilor tale, si indraznesti sa traiesti viata asa cum ti-ai imaginat, vei intalni succesul in mod neobisnuit, la ceas obisnuit..." Ceea ce vrea sa spuna ca succesul nu e ceva ce poti obtine in viata. Succesul e un proces launtric. Succesul e ceva ce aduci in tot ceea ce faci in viata ta. Nu e ceva ce extragi din ceea ce faci. Si cand ai inteles asta, si ai invatat cum sa scoti gunoiul afara, si avansezi cu incredere, facand ceea ce face cel mai mult sens pentru tine, conform semnalelor tale launtrice, si pe acea baza a moralei care spune sa nu interferezi cu dreptul celorlalti de a face la fel - fiecare persoana are dreptul de a avansa cu incredere pe directia visurilor sale, iar daca violezi aceasta, violezi unul din principiile universului, care este cooperarea si armonia -  atunci succesul o sa inceapa sa te urmareasca el pe tine... Va intra in viata ta si va veni intr-un mod pe care nu ti l-ai imaginat mai inainte. Vor incepe sa ti se intample lucruri pe care nu ti le-ai mai imaginat...

* joc de cuvinte: disease=boala, disconfort , ease = usurinta pronuntat dis-ease = lipsa usurintei

< Anterior   Următor > Share Adaugă comentariu

JComments